STRATEGIA EUROPEAN A INTEGRRII Integrarea european este un concept, o condiie a unitii continentului i o rezultant a efortului de unificare.

Acest proces de unificare a Europei nu a pornit de pe un loc gol, de la zero, ci a fost construit, reconstruit pe alte baze. Europa a fost mereu un spaiu excepional i un mediu excepional, care au permis mari strluciri, dar i mari tragedii. Cele mai mari descoperiri tiinifice au fost fcute pe continentul european. Principiile democraiei i drepturilor omului au fost inventate i aplicate, naintea tuturor, tot pe continentul european. Cele mai mari puteri ale lumii s-au aflat aici i tot de aici au izvort, s-au exprimat i s-au consolidat marile valori ale civilizaiei moderne, bazat pe cunoatere, inteligen, tehnologie i democraie. Dar tot pe acest continent s-au ciocnit, continuu, pe toat scala de la deosebire, la opoziie, conflict i rzboi mai marile sau mai micile interese. Cele mai mari i devastatoare rzboaie au avut loc tot pe continentul european. Se spune adesea c rzboaiele n-au rezolvat mai nimic. Dimpotriv, ele ar fi adncit i mai mult divizarea continentului. Dup fiecare rzboi, Europa s-a remprit n noi tabere. Poate nu aceleai de dinainte de rzboi, dar nici prea departe de ele. Dup cel de al doilea rzboi mondial, continentul european a fost fracturat n dou sisteme politice ireconciliabile unul bazat pe o democraie liberal, cellalt bazat pe o democraie totalitar ostile i cu glonul pe eav. Europa a intrat ntr-o echilibristic a terorii, fiind posibil declanarea unui rzboi nuclear cu consecine incalculabile. Totui, unificarea continentului a nceput n aceste condiii. Mai nti unificarea Vestului. Dei Statele Unite nelegeau c uniunea economic a continentului va nsemna un concurent serios pe piaa mondial, au sprijinit comunitatea european, mai bine chiar dect europenii nii. Pragmatismul american i-a ajutat mult pe europeni. Germania i Frana, doi rivali n configurarea strategic a spaiului european, i-au dat mna. Marii vizionari ai Europei Unite sperau c, ntr-o zi, Europa, de la Oceanul Pacific la Ural, de la Oceanul Arctic la Mediterana, Marea Neagr i Marea Caspic, va fi o singur entitate. 1. Conceptul integrare european1. n Europa au fost trasate, de-a lungul timpurilor, multe linii de demarcaie i fractur: n 1500, n 1648, dup Westfalia, n 1918, dup primul rzboi mondial, n 1945... Aceste linii nu au fost date uitrii, nu au fost aruncate la coul de gunoi al istoriei.
1

Potrivit dicionarului de neologisme, integrare nseamn: 1. aciunea de a (se) integra; integraie reuniune a mai multor pri ntrun singur tot fuzionare a unor ntreprinderi economice; integrarea economic = proces de intensificare a interdependenelor economice dintre diferite state ale lumii. 2. (mat.) determinarea integralei unei funcii sau a soluiei unei ecuaii difereniale. 3. capacitate a sistemului nervos de a realiza interaciunea ntre diferite pri ale organismului, ca i ntre acesta i mediul ambiant. (integra). A se integr// m ~z, intranz. - a intra ntr-un ansamblu ca parte integrant; a se uni cu alte elemente formnd un corp integral; a se ncorpora .

Samuel P. Huntington, profesorului de relaii internaionale la Harvard, n lucrarea sa att de mult comentat i controversat, Ciocnirea civilizaiilor, trasa o linie (ce pleac din Estul Mrii Baltice, trece n zona vestic statele Baltice Letonia, Estonia, Lituania, las la Est, Belarusul, separ Ucraina Subcarpatic, locuit de o minoritate maghiar catolic, de restul Ucrainei, separ Transilvania de restul Romniei, Croaia de Serbia, partea din Bosnia i Heregovina locuit de croai, de cea locuit de srbi i musulmani bosniaci) care desparte civilizaia occidental de cea ortodox. Dincolo de acest mod simplist i tranant de a separa i opune civilizaiile, raionamentul este dureros, dar se bazeaz pe o realitate impus de tragediile vremurilor trecute. Europa dorete s treac peste aceste tragedii, limite, prejudeci i peste interesele care le-au generat. Frontiera-linie desparte i opune, dar poate uni i integra; ngrdete i izoleaz, dar poate elibera i permite comunicarea; poate controla, filtra, limita, proteja, dar i uni, reuni i integra. Acum europenii se feresc s vorbeasc prea mult despre frontierele lor (de aici nu rezult c un astfel de subiect nu mai exist). Integrarea european nu se reduce la filosofia i fizionomia frontierelor politice. Integrarea se prezint ca o construcie din interiorul entitilor existente, nu pe principiul creuzetului n care se pune totul i apoi se amestec, ci pe principiul sudrii unor entiti puternice, omogene, stabile i cu numeroase resurse interioare care interopereaz i se asambleaz. Integrarea este un proces foarte complex prin care statele edific o nou comunitate ce se dorete a fi de tip unitar, monolitic. Integrarea european nu este o simpl alturare a prilor, ci o nou construcie ce se realizeaz prin fuzionarea prilor. Problema este dac prile rmn entiti sau doar componente ale unei alte entiti, cu alte cuvinte, dac Europa Unit va fi o entitate de entiti sau pur i simplu o entitate. Rspunsurile impart europenii. Unii vd o Europ fr frontiere, fr state politice, adic o Europ a regiunilor, o Europ federal. Alii consider c btrnul nostru continent trebuie s devin o Europ a statelor, adic o entitate de entiti. Noiunea de integrare" provine din punct de vedere etimologic din cuvintele latinesti integro, integrare, integratio-integrationis, utilizate cu sensul de a restabili, a ntregi, a completa, de a pune la un loc mai multe pri ntr-un tot unitar. n The Oxford English Dictionary este definit prin combinarea prilor ntr-un ntreg. Macmillan English Dictionary precizeaz accepiunile: 2

procesul de a deveni membru cu drepturi depline ntr-un grup ori societate si de a deveni implicat n activitile acestora; procesul prin care se permite oamenilor indiferent de ras s utilizeze un loc, o instituie sau organizaie; procesul de combinare cu alte elemente ntr-o unitate mai larg sau ntr-un sistem unic.

Dictionaire des sciences economiques definete integrarea ca ncorporare a unui element strin ntr-un ansamblu, coagularea unor elemente dispersate; ntotdeauna noiunea de integrare implic unitate. n accepiunea actual, integrarea nseamn ajustarea reciproc a elementelor constitutive ale unui sistem, permindu-i acestuia s formeze un nou echilibru. Sistemul poate s preia caracteristicile elementelor constitutive sau poate s-si formuleze propriile caracteristici, complet autonome. Structura nou creat poate fi considerat drept integrat numai atunci cnd relaiile care se stabilesc ntre elementele care o compun sunt stabile pe o perioad ndelungat si genereaz efecte perceptibile la nivelul fiecrei uniti componente. Ernest B. Haas si Leon N. Lindberg integrarea ca un proces mai degrab politic n cadrul cruia actorii politici din diferite structuri naionale sunt convinsi s-si modifice speranele si activitile politice, spre un nou centru, ale crui instituii posed ori pretind jurisdicie asupra statelor naionale preexistente, iar naiunile, pn atunci doritoare si capabile s-si conduc independent politica intern si cea extern, ncearc s ia mpreun anumite decizii sau s delege procesul lurii deciziilor unor noi organe centrale. R. Regul consider c integrarea poate fi realizat la nivelul ntreprinderilor, regiunilor economice, a naiunilor si chiar a continentelor, fiecare nivel avnd obiective si forme de manifestare diferite. n cazul integrrii ntre naiuni, obiectivele pot fi de ordin general, politic si militar, politicoeconomic, social. n The Encyclopedia of the social sciencies din 1937, termenul integrare are sensul de integrare industrial, adic un proces de combinare intrasectorial a firmelor industriale realizat prin acorduri, carteluri, concerne, trusturi sau fuziuni. Integrarea internaional poate fi realizat prin coordonarea politicilor economice naionale. n documentaia Planului Marshall ( Programul de Reconstrucie European) ntocmit de trei economisti americani (Charles P. Kindleberger, Harold Van B. Cleveland si Ben T. Moore) se sublinia c programul de reconstrucie a Europei vizeaz crearea unei Europe puternice si integrate economic.

Dac definiiile date integrrii n general nu difer n esen unele de altele, cele care se refer la integrarea economic au diferite forme, nu de puine ori contradictorii. F. Perroux a considerat integrarea economic un proces, un ansamblu de realizri dinamice. El distinge integrarea vertical si integrarea orizontal . J. Tinbergen defineste integrarea drept crearea unei structuri economice internaionale mai eficiente prin abolirea obstacolelor n funcionarea optim si cu introducerea deliberat a tuturor elementelor necesare coordonrii sau unificrii. G. Myrdal si G. R. Denton se refer la virtuile integrrii si anume realizarea vechiului ideal de egalitate a posibilitilor, de a maximiza bunstarea, de a diminua discriminrile. John Weiller defineste integrarea intrastatal din perspectiva intensitii relaiilor: integrare de gradul nti n care structurile produciei si schimburile sunt ordonate de o for mai mult sau mai puin spontan, determinat de legea pieii concureniale; integrare de gradul al doilea apare atunci cnd instituiile interguvernamentale si autoritile supranaionale joac un rol major n dezvoltarea si orientarea schimburilor economice si politice dintre parteneri, integrare de gradul al treilea , echivalent al integrrii totale, funcionarea de la sine a ansamblului, pe baza dezvoltrilor instituionale acumulate n cadrul etapelor anterioare. Mecanismul integrrii economice include: spaiu economic comun, pia comun, circulaia liber a factorilor de producie, eficien i bunstare, uniune vamal, politici comune n domeniul economic, monetar, financiar si social. Procesul integrrii cuprinde: un ansamblu de politici economice comune; libertatea de miscare a bunurilor, serviciilor, capitalurilor si persoanelor; armonizarea legislaiilor naionale; instituii comune crora rile participante le transfer unele competene.

Putem reine urmtoarea accepie a integrrii europene : efortul de apropiere ntre rile i popoarele Uniunii Europene, statele membre pun n comun resurse naionale i iau numeroase decizii mpreun. Alte concepte derivate si conexe mbogesc cmpului semantic al integrrii, adugndu-i noi dimensiuni: un sistem de guvernmnt n care mai multe state formeaz o unitate, dar rmn independente n privina treburilor interne. Mai multe ri (Germania, Australia, Canada, SUA, Elveia .a.) au o structur federal, n care anumite domenii (politica extern, de exemplu) snt
Federalism:

tratate la nivel federal, n timp ce altele snt la nivel de stat. Modelele variaz de la o ar la alta. Uniunea European nu e fondat pe un asemenea model. Ea nu este o federaie, ci o form n care statele membre rmn naiuni independente i suverane, dar pun n comun suveranitatea n domenii care i intereseaz pe toi. apropierea diferitelor legislaii naionale, cu scopul de a suprima barierele nationale care ngrdesc libera circulaie a persoanelor, bunurilor, serviciilor i capitalurilor.
Armonizare:

deciziile UE trebuie luate ct mai aproape de cetean. UE nu intr n aciune dect atunci cnd aciunea sa e mai eficient dect cea ntreprins la nivel naional, regional sau local.
Subsidiaritate:

Europenii nu s-au neles niciodat pe deplin. Totdeauna au existat interese, orgolii i realiti care au meninut mereu linii peste care nu se putea trece, zone delicate, zone riscante i zone conflictuale. Armonie deplin nu a existat niciodat i nu exist nici acum. Dup ncheierea celui de al doilea rzboi mondial , existau dou mari temeri pentru Europa: ameninarea sovietic i frica de renatere a pericolului german. De aceea, la 4 martie 1947, francezul Georges Bidault i britanicul Ernest Bevin au ncheiat, la Dunkerque, un tratat de alian n cazul unei agresiuni germane. Anul urmtor, situaia internaional s-a agravat (lovitura de la Praga din februarie 1948). De aceea, n 1948, s-a ncheiat, la Bruxelles, un nou tratat al Franei cu Belgia, Olanda, i Luxemburg, prin care prile se obligau s-i acorde n mod automat asisten, n urmtorii 50 ani, n caz de agresiune n Europa. Aceste tratate erau ndreptate mpotriva Germaniei, dar i a oricrui alt agresor, implicit mpotriva URSS. Tratatul prevedea crearea unui Consiliu Consultativ i ncuraja membrii s colaboreze i n domeniile economic, social i cultural. Tratatul a dat natere Uniunii Occidentale. Aceasta avea unele structuri militare, care, n decembrie 1950, au fost ncorporate n Organizaia Tratatului Atlanticului de Nord. Apoi la tratat au aderat Germania i Italia. Printr-un acord semnat la Paris n octombrie 1954, s-a creat Uniunea Europei Occidentale. La 22 februarie 1963, preedintele francez Charles de Gaulle i cancelarul german Konrad Adenauer au semnat, la Palatul Elyse, un tratat (Tratatul de la Elyse) care prevedea cooperarea ntre Frana i Germania n ceea ce privete politica extern, securitatea i aprarea (efii de state i de guverne, minitrii i efii statelor majore din cele dou ri urmau s se ntlneasc periodic). Apoi cooperarea a vizat educaia, tineretul, fiecare din cele dou ri se angaja s introduc, n sistemul de nvmnt, limba celeilalte, s organizeze schimburi ntre tineri, o colaborare n domeniul tiinific. 5

Acest tratat nu a fost privit de toat lumea cu entuziasm, pe de o parte, datorit perspectivei unei relaii privilegiate ntre Frana i Germania n detrimentul Statelor Unite i, pe de alta, din cauza refuzului lui de Gaulle de a accepta aderarea Marii Britanii la tratat. Tratatul de la Elise a nsemnat nceputul unei noi ere n istoria Europei: se constituia entitatea de baz a Uniunii Europene, se punea capt unei rivaliti seculare, se creau bazele integrrii europene. Actul unic European. n 1985 a fost semnat acordul ntre statele membre ale CEE (Comunitii Economice Europene) : Belgia, Danemarca, Frana, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Republica Federal a Germaniei, Regatul Unit prin care se prevedea realizarea unei piee unice, libera circulaie a mrfurilor, persoanelor, serviciilor i capitalului. Tratatul de la Maastricht, la 7 februarie 1992, semnat de cele 12 state ale Comunitii Europene. Tratatul nu a fost ratificat de Parlamentul Danemarcei, ceea ce a dus la dezbateri politice privind problema european, teama de supranaionalitate . Competenele economice ale Uniunii Europene au fost lrgite i consolidate (este vorba de 17 domenii, ntre care agricultura, transporturile, mediul cultura, dar i politica economic i monetar).
Tratatul de la Lisabona Publicat: 10 Iulie 2008 Tratatul in sine are 287 de pagini si multi oameni politici si jurnalisti vorbesc despre continutul lui fara sa aiba o idee clara despre acesta. Europarlamentarul Nicodim Bulzesc a imprumutat de la colegul sau german Elmar Brok un rezumat al Tratatului, care puncteaza schimbarile prevazute. Brok a fost unul din cei trei consultanti juridici care au participat la elaborarea textului tratatului. Schimbarile pe care le aduce Tratatul de la Lisabona: 1.Un articol la inceputul TUE defineste clar valorile care stau la baza Uniunii. Un altul stabileste obiectivele Uniunii. 2.Carta drepturilor fundamentale capata forta juridica si are aceeasi valoare juridica ca si tratatele, desi textul acesteia nu va fi inclus in tratate. 3.Proiectul de tratat prevede un nou temei juridic pentru aderarea Uniunii la Conventia europeana privind drepturilor omului. Consiliul va decide in unanimitate, cu acordul Parlamentului European si aprobarea statelor membre. 4.Desi dispozitiile referitoare la cetatenie vor fi cuprinse in TFUE (Tratatul privind Functionarea Uniunii Europene), conceptul de cetatenie europeana si-a reluat locul bine meritat si acum, in urma insistentei reprezentantilor PE, este prevazut, dupa cum urmeaza, la articolul 8 din TUE: "Orice persoana care are cetatenia unui stat membru are cetatenia Uniunii. Cetatenia Uniunii se adauga cetateniei nationale si nu o inlocuieste pe aceasta." 5.Este consolidata democratia participativa, in special prin dreptul cetatenilor la initiativa, care permite unui numar de cel putin un milion de cetateni dintr-un numar semnificativ de state membre sa solicite Comisiei sa ia o initiativa intrun anumit domeniu.

6.Codecizia este extinsa in mod semnificativ (asa cum era prevazut de Constitutie) si devine procedura legislativa obisnuita. Prin urmare, Parlamentul European devine un legiuitor aflat pe picior de egalitate cu Consiliul pentru 95% din legislatia comunitara. Implicarea Parlamentului creste legitimitatea democratica a legislatiei europene. 7.Noua procedura bugetara asigura paritate deplina intre Parlament si Consiliu in aprobarea bugetului general (nu se mai face distinctie intre cheltuielile obligatorii si cheltuielile neobligatorii) si a cadrului financiar multianual, care capata statut juridic obligatoriu. 8.Votul cu majoritate calificata devine regula generala in Consiliu. Definitia acestuia ca majoritate dubla a 55% din state, reprezentand 65% din populatia Uniunii, este aceeasi ca si in Constitutie (fiind nevoie de un numar minim de 4 state membre pentru a constitui o minoritate de blocaj), desi nu va intra in vigoare pana in 2014. Acesta va face totodata obiectul unei perioade de tranzitie de 3 ani, pana in 2017, timp in care o decizie va putea fi blocata in conformitate cu dispozitiile de votare prevazute in Tratatul de la Nisa. Mai mult, un nou mecanism bazat pe "compromisul de la Ioannina" prevede ca o minoritate de state membre poate solicita o reexaminare a unei propuneri legislative, inainte de adoptarea acesteia. Potrivit unei declaratii anexate la noul tratat, o decizie a Consiliului va acorda statut legal acestui mecanism. 9.Mai mult, va fi mai usor decat in prezent sa se recurga la cooperarea consolidata. Parlamentul trebuie sa isi dea acordul in acest sens. 10.Un nou Presedinte permanent al Consiliului European (ales pentru o perioada de doi ani si jumatate de catre sefii de stat si de guvern) va prezida si va dirija activitatea acestuia. Acesta va asigura pregatirea si continuitatea lucrarilor Consiliului European, in incercarea de a facilita coeziunea si consensul in cadrul acestuia si va prezenta Parlamentului European un raport dupa fiecare dintre reuniunile Consiliului. 11.CIG a cazut de acord cu privire la noua componenta a Parlamentului, pe baza propunerii facute de Parlament, suplimentand-o cu un loc. Acest loc va fi atribuit Italiei. Ca urmare, Parlamentul se va compune din 750 de deputati, plus Presedintele. 12.Presedintele Comisiei va fi ales de catre Parlamentul European, cu majoritatea membrilor care il compun. Candidatul va fi propus Parlamentului European de catre Consiliul European, care il va nominaliza cu majoritate calificata, luand in considerare rezultatele alegerilor pentru Parlamentului European si dupa organizarea consultarilor necesare. Parlamentul va vota, de asemenea, pentru investitura intregii Comisii, inclusiv a Inaltului reprezentant pentru afaceri externe, care va avea, de asemenea, si functia de vicepresedinte al Comisiei. 13.Pentru a asigura eficienta Comisiei, numarul membrilor acesteia va fi redus: dupa 2014, Comisia se va compune dintr-un numar de comisari care vor reprezenta doua treimi din numarul de state membre. Pentru a garanta egalitatea intre statele membre, este introdus un sistem de rotatie care sa asigure ca fiecare stat membru este reprezentat in doua colegii din trei. De la intrarea in vigoare a Tratatului de reforma, pana in 2014, Comisia se va compune dintr-un membru pentru fiecare stat membru (inclusiv vicepresedintele/Inaltul reprezentant). 14.Crearea unui post de Inalt reprezentant pentru afaceri externe cu dublu rol, care, pe de o parte, va prezida Consiliul pentru afaceri externe, iar, pe de alta parte, va fi unul dintre vicepresedintii Comisiei, va garanta coerenta intregii politici externe a Uniunii. Acesta va fi numit de catre Consiliul European, cu acordul Presedintelui Comisiei. In calitate de vicepresedinte al Comisiei, acesta va face obiectul votului de investitura a intregii Comisii a Parlamentului. 15.Progresul inregistrat in domeniul politicii externe si de securitate comune a fost mentinut in intregime, inclusiv progresul fragil inregistrat in cresterea eficientei procesului decizional si crearea unui Serviciu european pentru actiune externa care il va asista pe Inaltul reprezentant in garantarea coerentei intregii actiuni externe a Uniunii. 16.In domeniul apararii, statele membre care au capacitatile si dorinta necesare pot dezvolta o cooperare structurata, care poate conduce la un sistem comun de aparare. Se introduce o clauza de solidaritate: daca un stat membru este victima unei agresiuni militare pe teritoriul sau, celelalte state membre il ajuta si ii ofera asistenta prin toate mijlocele care le stau la dispozitie. 17.Spatiul de libertate, securitate si justitie intra in sfera de aplicare a dreptului comunitar, iar codecizia si majoritatea

calificata sunt extinse, desi initiativele din partea statelor membre raman posibile in anumite cazuri. Integrarea in sfera legislatiei comunitare este combinata cu anumite proceduri de "franare de urgenta", care sa permita statelor membre sa adreseze anumite probleme Consiliului European, atunci cand sunt in joc interesele lor vitale in acest domeniu. In aceste cazuri, se faciliteaza cooperarea consolidata. Sunt prevazute exceptii pentru Regatul Unit si Irlanda (mecanismele de opt-in/opt-out) in protocoale specifice. 18.Jurisdictia Curtii de Justitie este extinsa pentru a acoperi toate activitatile Uniunii, cu exceptia politicii externe si de securitate comune (dar incluzand controlul masurilor care restrang drepturile cetatenilor). 19.Se acorda personalitate juridica unica Uniunii, iar structura pe piloni dispare, astfel incat politicile comune in domeniul libertatii, securitatii si justitiei sa intre in domeniul de aplicare al dreptului comunitar. Politica externa si de securitate comuna este, cu toate acestea, abordata in TUE (in timp ce alte sectoare ale actiunii externe ale UE sunt abordate in TFUE) si continua sa fie reglementata de proceduri decizionale specifice. 20.Este introdusa o repartizare exacta si clara a competentelor, insotita de o clauza de flexibilitate, similara celei existente in prezent, dar in care Parlamentul trebuie sa isi dea acum acordul. 21.Pe langa asa-numita procedura "cartonasul galben"(yellow card) (in cazul in care o treime din parlamentele nationale resping o propunere legislativa, Comisia o va reexamina), a fost introdus un nou mecanism menit sa permita parlamentelor nationale sa controleze aplicarea principiului subsidiaritatii: daca o majoritate simpla de parlamente nationale adopta un aviz in care se afirma ca o propunere legislativa nu respecta principiul subsidiaritatii si fie Consiliul, fie Parlamentul sunt de acord cu respectivele parlamente nationale, propunerea este respinsa. 22.Se introduc noile temeiuri juridice pentru energie (consolidat), brevete, turism, sport, spatiu si cooperare administrativa, iar politica de mediu a fost completata cu o referinta la schimbarile climatice. 23.O noua clauza "sociala" orizontala garanteaza ca, in definirea si aplicarea politicilor sale, Uniunea va lua in considerare cerinte precum promovarea unui "nivel ridicat de ocupare a fortei de munca", "protectia sociala adecvata", "lupta impotriva excluderii sociale" si un "nivel ridicat de educatie, formare si protectie a sanatatii umane". 24.Un temei juridic specific recunoaste caracteristicile specifice ale serviciilor de interes economic general. Un protocol vine in completarea preocuparilor Uniunii in acest domeniu. 25.Ierarhizarea normelor este pastrata prin distinctia care se face intre actele legislative, actele delegate si actele de punere in aplicare, desi termenii de "lege" si "lege-cadru" au fost abandonati in favoarea pastrarii terminologiei actuale (directive, regulamente si decizii). Parlamentul si Consiliul vor avea competente egale in ceea ce priveste definirea modalitatilor de control al actelor delegate si al celor de punere in aplicare (comitologie). 26.Parlamentul European joaca un rol consolidat in procedura de revizuire a tratatului. Acesta are dreptul la initiativa, face parte din conventia care sta la baza noii proceduri obisnuite de revizuire, iar acordul sau este necesar in cazul in care Consiliul doreste sa nu convoace o conventie in cazul unor modificari minore. 27.Procedurile simplificate de modificare a tratatelor introduse de Constitutie cu privire la politici si proceduri sunt pastrate: - Partea din TFUE privind politicile si actiunile interne poate fi modificata prin decizia unanima a Consiliului European, cu acordul statelor membre (PE este consultat); - O alta procedura simplificata permite trecerea de la unanimitate la majoritate calificata in Consiliu sau de la procedura legislativa speciala la procedura legislativa obisnuita (codecizie) prin decizia unanima a Consiliului, cu acordul PE. Daca un parlament national obiecteaza, decizia nu poate fi adoptata. In acest caz, poate fi aplicata numai revizuirea obisnuita a tratatului. In sfarsit, TUE va contine o clauza de retragere, in care sunt definite modalitatile si procedura prin care un stat membru poate parasi Uniunea Europeana. Si in acest caz este nevoie de acordul Parlamentului European.

2. Conceptul de cetenie european2 Principalele elemente care in de cetenia european stabilite prin Tratat se refer la: dreptul de sejur n oricare stat al UE, dreptul de vot i dreptul de protecie, pe teritoriul unui stat care nu este membru al UE din partea ambasadei sau consulatului oricrui stat membru al UE. Este cetean al UE orice persoan care are naionalitatea unui stat membru. Cetenia Uniunii Europene completeaz cetenia national, nu o nlocuiete. Definirea naionalitii este o prerogativ exclusiv a statelor membre. UE nu are competen aici. Statele decid cine este cetean i cine nu. Statele membre apr drepturile fundamentale i valorile democratice inscrise n Declaratia Universal a Drepturilor Omului (1948), Convenia European a Drepturlior Omului (1950), Carta Social European (1961), Carta Comunitar a Drepturilor Sociale Fundamentale ale Muncitorilor (1989). Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene regrupeaz n ase capitole (Demnitatea, Liberti, Egalitatea, Solidaritatea, Cetenia i Justiia), 54 articole ce definesc valorile fundamentale ale UE, drepturile civile, politice, economice i sociale ale ceteanului european. Cum se poate institui o cetenie european, cnd nu exist un popor sau o naiune european care s fie ca baz ? Snt reglementri care dau consisten acestei idei, care prevd : dreptul de circulaie i de sejur, drepturi politice: dreptul de vot la alegeri municipale i europene, dreptul de petiie, garanii juridice: protecie diplomatic i consular, recursul la un mediator3.
LEurope est vous, citoyens
2

Unii au credina c exist un nod dur, solid, identitatea naional , esenial pentru integrarea reuit a noilor venii. Integrarea este posibil atunci cnd noii venii i membrii comunitii de primire pricep i ader la elementele care compun nodul. Cei care nu satisfac aceste exigene nu pot obine statutul de cetean i nu-i acord ocaziile de a participa la viaa societii. Alii au credina c nodul poate evolua graie participrii cetenilor existeni n comunitatea de primire i a noilor venii la discuia continu privind construcia identitii naionale. Nodul este constituit istoric i cotidian din valori comune, limba comun, caracteristici etnice i culturale comune, sau, n forma extrem, a unei omogeniti rasiale sau religioase. Noii venii accept nodul i elementele i se conformeaz pentru a obine cetenia (adic demonstreeaz c au competene lingvistice, cunosc istoria i structura politic a societii de primire). Partizanii primei concepii se tem c diversitatea alimentat de imigraie pune n cauz identitatea national stabil i e o ameninare pentru valorile fundamentale ale societii de primire. Partizanii celeilalte concepii vd costrucia identitii ca un proces continuu prin contribuia noilor venii i a cetenilor existeni deja, ncurajnd sentimentul unei cetenii mprtite, bazate pe responsabilitate reciproc i pe valori comune, care acioneaz ca un nod dinamic ce ine laolalt originile culturale i etnice diverse, coeziunea social rennoit, participarea tuturor la viaa social, cultural, politic i economic a societii.

http://ec.europa.eu/youreurope/nav/fr/citizens/working/qualification-recognition/general-system/index_fr.html

Este un site care ofer informaii practice asupra drepturilor i oportunitilor n UE, ca i sfaturi privind modul de exercitare a acestora n practic (despre conditiile de via, munc, studii etc.). Site-uri Travailler en Europe Enseignement et tudes Vivre en Europe Voyager en Europe Protection des consommateurs Citoyennet europenne et protection diplomatique Dati clic pe unul din ele i aveti, de exemplu : Travailler en Europe: Libre circulation des travailleurs Trouver un emploi Fiscalit Scurit sociale Travailleurs transfrontaliers Reconnaissance des diplmes Fonction Publique Formalits accomplir l'arrive ou au dpart d'un pays Clic pe Reconnaissance des diplmes Vous souhaitez exercer une profession, titre indpendant ou salari, dans un autre tat membre que celui o vous avez obtenu vos qualifications professionnelles ? Pour faciliter votre dmarche, deux systmes de reconnaissance des qualifications professionnelles ont t instaurs au niveau europen: un systme gnral de reconnaissance des diplmes et un systme de reconnaissance automatique des diplmes pour un nombre limit de professions. Les liens ci-dessous vous fourniront des informations spcifiques concernant les deux rgimes mentionns et certaines professions, ainsi que des renseignements sur le droit national en vigueur. Systme gnral Professions paramdicales Enseignants Ingnieurs Avocats Mdecins gnralistes et spcialistes Pharmaciens Dentistes Sages-femmes Vtrinaires Infirmiers responsables de soins gnraux Architectes Chercheurs Ghiduri generale privind UE Fie cu informaii practice la nivel comunitar i naional (peste 80 de fie) Adrese utile Legturi utile Servicii pentru ceteni etc.

10

Clic pe: Systme gnral etc.

SYSTME GNRAL DE RECONNAISSANCE DES DIPLMES 1) Notion de Systme gnral Par Systme gnral (ci-aprs SG) il faut entendre le SG de reconnaissance des diplmes tel qu'instaur par la directive 89/48/CEE et complt par la directive 92/51/CEE, modifies par la Directive 2001/19/CE (L'une ou l'autre directive est applicable selon le niveau d'tudes attest par le diplme). Depuis lentre en vigueur de la directive 1999/42/CE, des professions artisanales et commerciales ainsi que certains services sont galement partiellement couverts par le systme gnral, avec toutefois certaines rgles spcifiques. Les professions concernes sont celles mentionnes lannexe A de la directive. 2) Systme de reconnaissance professionnelle Le SG est un systme de reconnaissance professionnelle des diplmes et non pas un systme de reconnaissance acadmique. Il ne vise pas la reconnaissance des titres acadmiques aux fins de poursuivre des tudes dans un Etat membre (ci-aprs EM). Il a pour but de permettre aux personnes qualifies pour exercer une profession dans un EM, qui veulent exercer la mme profession dans un autre EM (l'Etat d'accueil), d'obtenir dans cet Etat, dans la mesure o la profession y est rglemente, la reconnaissance de leurs qualifications. Le SG a vocation s'appliquer si les conditions suivantes sont remplies: 1) vous avez la nationalit d'un EM; 2) vous tes pleinement qualifi pour exercer une profession dtermine dans l'Etat membre d'origine (ci-aprs l'EMO); MCANISME DE RECONNAISSANCE POUR L'ENSEMBLE DES PROFESSIONS COUVERTES PAR LE SG 1) Principes: a) Systme de reconnaissance professionnelle La reconnaissance vise le diplme ou certificat ou titre ou ensemble de titres qui sanctionne une formation professionnelle complte, c'est--dire, qui vous permet d'exercer la profession en cause dans votre tat de provenance. En principe, votre diplme, certificat ou titre, doit tre reconnu comme tel. b) Systme de reconnaissance individuelle Il n'y a pas une liste de diplmes susceptibles d'tre reconnus automatiquement au niveau europen, puisque la reconnaissance opre par rapport la profession pour laquelle le diplme donne accs dans l'EMA. Par consquent, vous devez adresser une demande de reconnaissance l'autorit comptente dans l'EMA. Cette autorit devra examiner individuellement votre cas. 2) Procdure de reconnaissance des diplmes, certificats et autres titres a) Elments pris en compte par les autorits nationales lors de l'examen de votre demande

11

L'autorit nationale comptente vrifiera: que la profession rglemente que vous souhaitez exercer dans l'tat d'accueil est la mme que celle pour laquelle vous tes pleinement qualifi dans votre tat de provenance; que la dure et le contenu de votre formation ne prsentent pas de diffrences substantielles par rapport la dure et au contenu de la formation requise dans l'tat d'accueil.

Si les professions sont les mmes et si les formations sont globalement similaires, l'autorit comptente doit reconnatre comme telles vos qualifications. Si on dmontre qu'il existe des diffrences substantielles entre les professions ou bien dans la dure ou dans le contenu des formations, un refus de la reconnaissance (pour autant que les autres conditions sont runies) n'est pas justifi, mais l'autorit comptente du pays d'accueil peut, toutefois, vous appliquer des mesures de compensation (les types de mesures et les cas d'application de celles-ci sont exposs cidessous au point 3) Lors de l'examen de votre demande, l'autorit comptente est tenue de vrifier si votre ventuelle exprience professionnelle est de nature couvrir, en tout ou en partie, les connaissances manquantes (conformment l'article premier, point 3 de la Directive 2001/19/CE). b) Dlai pour l'examen de la demande et les voies de recours contre la dcision nationale. L'autorit comptente a 4 mois pour traiter votre demande et prendre une dcision: soit elle reconnat comme telles vos qualifications, soit elle subordonne la reconnaissance une mesure de compensation, soit elle rejette votre demande. La dcision (de rejet ou d'imposer une mesure de compensation) doit tre motive et susceptible d'un recours juridictionnel. En l'absence de dcision dans le dlai de 4 mois, vous pouvez intenter un recours, selon les procdures en vigueur dans l'tat d'accueil, pour non-respect du dlai prvu selon le cas, dans l'article 8 de la directive 89/48, dans l'article 12 de la directive 92/51 ou dans larticle 3 de la directive 1999/42/CE. c) Prcisions sur les comptences des institutions europennes. Les institutions communautaires n'ont pas le pouvoir d'annuler une dcision administrative prise par une autorit nationale votre gard. Seules des instances nationales comptentes peuvent annuler une dcision de rejet de votre demande. Les arrts de la Cour de justice CE se limitent dclarer le manquement d'un tat, en raison de la mauvaise application du droit communautaire ou de l'existence d'une lgislation nationale incompatible avec le droit communautaire. Il appartient aux autorits de l'tat concern de modifier les dcisions individuelles prises suivant une pratique ou lgislation condamnes par la Cour. 3) Mesures de compensation Suite l'examen de vos qualifications professionnelles par rapport celles exiges dans l'EMA, les autorits nationales peuvent vous imposer l'une des mesures de compensation ci-dessous mentionnes, en fonction de votre situation individuelle: a) exigence d'une exprience professionnelle dans les cas suivants: Pour les professions autres que les professions artisanales et commerciales et pour les services couverts par la Directive 1999/42 - en cas de diffrences d'au moins un an dans la dure de la formation, l'autorit comptente peut exiger que vous possdiez une exprience professionnelle dont la dure peut varier de 1 4 ans. Si vous avez acquis votre diplme dans un pays non membre de l'Union, si ce diplme a dj t reconnu dans un tat membre et si dans cet tat membre, vous avez exerc la profession en cause, selon le cas pendant 2 ou 3 ans, ce diplme pourra tre reconnu dans l'tat d'accueil.

12

b) stage d'adaptation ou preuve d'aptitude Pour toutes les professions couvertes par le systme gnral , en cas de diffrences substantielles entre les professions ou dans le contenu des formations, les autorits de l'EMA peuvent vous imposer un stage d'adaptation ou une preuve d'aptitude. Le choix entre le stage et lpreuve vous revient en principe. Toutefois, lautorit comptente peut vous imposer lune ou lautre de ces mesures lorsque la profession que vous souhaitez exercer implique une connaissance prcise du droit national et la fourniture de conseils et/ou dassistance concernant le droit national ou lorsque vous souhaitez exercer une profession artisanale, industrielle ou commerciale titre indpendant ou en tant que dirigeant dentreprise et que cette profession exige la connaissance et lapplication de rgles nationales spcifiques. Dans tous les cas, l'autorit comptente ne peut vous imposer qu'une seule mesure de compensation. En outre, elle doit prendre en compte, le cas chant, l'exprience professionnelle que vous avez ventuellement acquise dans votre tat de provenance ou dans tout autre tat membre. Cette exprience pourra rduire ou supprimer la mesure de compensation envisage. IV. MCANISME DE RECONNAISSANCE DE L'EXPRIENCE PROFESSIONNELLE PROFESSIONS ARTISANALES ET COMMERCIALES ET POUR CERTAINS SERVICES POUR DES

Ce mcanisme est prvu pour les seules professions artisanales et commerciales et pour les services viss par la directive 1999/42/CE. Les Etats membres sont tenus daccepter comme preuve suffisante des connaissances et aptitudes exiges sur son territoire lexercice pralable de lactivit concerne pendant une dure dtermine dans un autre Etat membre en qualit dindpendant ou de dirigeant dentreprise. Cette dure varie dune profession lautre. Elle peut par ailleurs tre rduite ou remplace en fonction de votre formation pralable ou de votre exprience professionnelle additionnelle titre salari. En vertu de l'article 3 de la directive 1999/42/CE, les personnes qui ne remplissent pas les conditions dexprience professionnelle peuvent demander la reconnaissance de leurs diplmes, certificats et autres titres selon les mcanismes gnraux dcrits ci-dessus. SYSTME DE RECONNAISSANCE AUTOMATIQUE DES DIPLMES POUR CERTAINES PROFESSIONS I. PRINCIPES Pour les professions couvertes par ce systme (mis en place par l'adoption d'une srie de directives sectorielles), le droit de s'tablir dans un pays de l'Union titre d'indpendant comme titre de salari s'obtient sur la base de la reconnaissance automatique de votre diplme dlivr par un Etat membre. Il est noter que la reconnaissance de votre diplme n'est obligatoire et automatique que si vous possdez un diplme obtenu dans un tat membre et qui figure dans l'annexe de la directive SLIM (2001/19/CE de 31.07.2001). En rgle gnrale, un diplme rcent donnant accs la profession dans votre tat membre d'origine sera reconnu mais, en cas de doute, il est conseill de consulter l'association professionnelle nationale. En cas de doute justifi, l'tat membre d'accueil peut exiger des autorits comptentes de l'tat membre d'origine ou provenance, une confirmation de l'authenticit du diplme, ainsi que la confirmation du fait que le bnficiaire a rempli toutes les conditions minimales de formation prvues par les directives. En cas de simple prestation de services, les directives ont tabli des procdures simplifies en ce qui concerne l'autorisation et l'inscription requises. II. CHAMPS DAPPLICATION DU SYSTME 7 professions rglementes sont couvertes par des directives sectorielles: mdecin (gnraliste ou spcialiste), infirmier en soins gnraux, sage-femme, vtrinaire, praticien de l'art dentaire, pharmacien et architecte (pour des informations

13

spcifiques concernant chaque profession, voir la fiche correspondante). Dans ces cas, le systme a vocation s'appliquer si les conditions suivantes sont remplies: 1) vous avez la nationalit d'un Etat membre; 2) vous tes en possession d'un des diplmes qui donne droit d'exercer une des professions couvertes par les directives sectorielles; 3) vous souhaitez exercer la mme profession dans l'Etat membre d'accueil. III. DROITS ACQUIS Dans certains cas particuliers, notamment en cas de formation ancienne acquise dans certains tats membres avant la mise en application des directives ou de dnomination diffrente du diplme, ou bien en cas de formation acquise avant l'entre en vigueur des directives dans les nouveaux Etats membres, les formation ainsi attestes pourront bnficier de la reconnaissance mais certaines conditions. IV. CAS DE FORMATION OBTENUE DANS UN PAYS TIERS En cas de formation obtenue en dehors de l'Union, diffrentes situations sont possibles: 1) la premire reconnaissance dans l'Union d'une telle qualification n'est pas prvue par la directive et relve des seuls Etats membres qui doivent toutefois vrifier le respect des exigences minimales communautaires de formation; 2) les diplmes obtenus en dehors de l'Union qui ont dj t reconnus dans un Etat membre doivent quant eux tre examins par les Etats membres, ainsi que toute la formation et/ou exprience professionnelle de l'intress et cela qu'elle ait t acquise l'intrieur ou l'extrieur de l'Union. 3) dans le cas o une partie, mme prpondrante, de la formation acquise en dehors de la Communaut est reconnue et sanctionne par un Etat membre par le diplme numr l'annexe de la directive, ce diplme bnficie alors de la reconnaissance automatique prvue par la directive. 4) Les diplmes dlivrs par les Etats tiers mentionns ci-dessous, dont faisaient partie certains Etats membres galement mentionns ci-dessous, pourront, s'ils sont assimils aux diplmes nationaux de ces Etats membres, bnficier de la reconnaissance sous certaines conditions. Les Etats membres concerns sont les suivants: Estonie, Lettonie et Lituanie pour les diplmes dlivrs par l'ex-URSS; Rpublique Tchque et Slovaquie pour les diplmes dlivrs par l'ex-Tchcoslovaquie; Slovnie pour les diplmes dlivrs par l'ex-Yougoslavie.

V. PROCDURE DE RECONNAISSANCE 1) Dlais de traitement et voies de recours L'autorit comptente a 3 mois pour traiter votre demande et prendre une dcision: La dcision de rejet doit tre motive et susceptible d'un recours juridictionnel. En l'absence de dcision dans le dlai de 3 mois, vous pouvez intenter un recours, selon les procdures en vigueur dans l'tat d'accueil, pour non-respect du dlai. 2) Prcisions sur les comptences des institutions europennes

14

Les institutions communautaires n'ont pas le pouvoir d'annuler une dcision administrative prise par une autorit nationale votre gard. Seules des instances nationales comptentes peuvent annuler une dcision de rejet de votre demande. Les arrts de la Cour de justice CE se limitent dclarer le manquement d'un tat, en raison de la mauvaise application du droit communautaire ou de l'existence d'une lgislation nationale incompatible avec le droit communautaire. Il appartient aux autorits de l'tat concern de modifier les dcisions individuelles prises suivant une pratique ou lgislation condamne par la Cour.

3. Conceptul de subsidiaritate Tratatul afirm principiul subsidiaritii. Aceasta nseamn c se asigur luarea unei decizii ct mai apropiate de cetean, verificnd ca respectiva aciune ce urmeaz s fie ntreprins la nivel comunitar s se justifice n raport cu posibilitile pe care le ofer cadrul naional, regional sau local. Spre exemplu, Comisia nu este abilitat s impun o politic pe tema nvmntului, dar ea intervine n alte domenii, cum ar fi poluarea transfrontalier. 4. Crearea unor noi instituii Pe msur ce gradul de integrare a crescut, competenele UE s-au lrgit, ceea ce a impus crearea de noi instituii. ntre acestea:
Institutul Monetar European (IME), cu sediul la Frankfurt, Agenia European pentru Mediu, situat n Danemarca, Serviciul european de informaii judiciare Europol, cu locaia n Olanda, Serviciul european pe linie de aprare i securitate, Comitetul Militar i Statul Major Militar European (SMME), Comitet al Regiunilor, care asigur participarea entitilor regionale la elaborarea legislaiei i la

construcia european.

5. Integrare, individualizare, coalizare, divizare Anne-Ccile Robert noteaz, n Le monde diplomatique c Uniunea European este o organizaie adult, dar imatur, incapabil s discute n profunzime viitorul su (ce fel de proiect comun pentru o organizaie din ce n ce mai compozit?), care prefer s se piard n meandrele mecanismelor instituionale (cte voci pentru fiecare ar n Consiliul de Minitri?) sau n fuga nainte (extinderea masiv cu zece noi state, n timp ce instituiile nu au fost reformate n profunzime). Consultarea reprezentanilor naionali i a cetenilor se situeaz totdeauna sub semnul unei ameninri. Europenii se supun unui slogan discutabil: Acest tratat nu este bun, dar trebuie adoptat, altfel Europa nu va supravieui.

15

Arhitectura Uniunii Europene se caracterizeaz prin pai mai mari i mai mruni, prin compromisuri i concilieri, prin noi proiecte (nu totdeauna agreabile i acceptabile). Uniunea European nu-i poate aplica o terapie de oc, pentru simplul motiv c nimeni nu vrea s treac cu buretele peste mileniile de istorie, peste memoria colectiv, peste valorile continentului. Dimpotriv, fiecare pas trebuie raportat la tot ce ine de valorile continentului, de judecile i chiar de prejudecile oamenilor, de interese, de perspective, de cerinele momentului i ale situaiei strategice. Popoarele sunt, uneori, reticente la nnoiri sau la impuneri. Uniunea European nu se nate fornd lucrurile. Dac se ntmpl acest lucru, reacia este negativ (a se vedea referendumul negativ din Danemarca, cel francez i olandez privind constituia european) etc. Uniunea European ncearc s gseasc o linie de mijloc. Ea nu dorete s creeze suspiciuni cu privire la entitile naionale, nici s foreze nota n ceea ce privete suveranitatea, dar nici nu poate renuna la elementele de baz pe care se poate construi unitatea real a continentului. Snt unii care spun mai bine cu o Europ divizat dect cu una dominat ... i acetia trebuie ascultai pe msur ce se deruleaz complexul i complicatul proces al construciei europene. Europa trebuie s aib un cuvnt de spus n marile probleme cu care se confrunt planeta, nu se poate preface c nu vede aceste lucruri i nici nu poate tri n afara lor. Ar trebui o viziune comun i unitar n aceste mari probleme. Dar, pentru aceasta, ea trebuie s se reconstruiasc n interiorul ei, s devin cu adevrat o entitate care are un cuvnt de spus. Puterea Europei Unite nu se construiete i nu se manifest prin for sau prin impunerea cu fora, ci printr-un complicat mecanism democratic i comunitar. Acesta este motivul pentru care textele Constituiei Europene au provocat att de multe discuii, inclusiv respingerea textului prezentat n 2003. Marile probleme cu care se confrunt toate societile occidentale (omajul, securitatea social etc.) nu-i gsesc rspunsuri i soluii adecvate n rile membre, iar acest lucru nu poate fi trecut cu vederea. Europa se muleaz pe realitatea unei mondializri liberale, dar accept greu politica i strategia american de a interveni prin for. Imediat dup declanarea aciunii militare din Irak, din 2003, Europa s-a artat mprit: pe de o parte diplomaiile german, francez i belgian i, de cealalt parte, Marea Britanie care a urmat SUA. Tendinele divergente ngreuneaz punerea n oper a filosofiei lui Jean Monnet: pe de o parte cea comunitar, care se dorete a fi din ce n ce mai

16

unitar pe continent, pe de alta fora politic naional care, deocamdat, nu-i poate ceda prerogativele comuniunii4. 6. Determinri, imperative, perturbri Strategia european de integrare nu este un document care trebuie aplicat, ci un complex de concepii i aciuni ce pune n oper decizii politice stabilite prin tratate ale Uniunii Europene. Aceast strategie vizeaz absolut toate aspectele de la cele teoretice i metodologice la cele practice, aplicative i se bazeaz pe mecanisme procesuale flexibile i adaptabile la condiiile concrete, fr a se scpa nici o clip din vedere obiectivul esenial al integrrii europene: realizarea unitii economice, politice, sociale, culturale, informaionale, de securitate i aprare a continentului, creterea rolului Europei n lume i asigurarea funcionrii eficiente a mecanismelor civilizaionale europene. Nimeni nu are cum spune: aceasta este strategia european de integrare i de la ea nu se abate nimeni!, fiindc integrarea european nu este urmarea unei voine unice, a vreunui dictat, ci o construcie din politici i voine naionale i comunitare, realiti, necesiti i tendine, judeci i prejudeci ale unei Europe strvechi i avanpost al civilizaiei moderne, adic o for care se construiete i se reconstruiete n fiecare zi. Ca orice strategie dinamic i complex, ea are trei dimensiuni, fiind: - strategie de integrare a forelor; - strategie genetic (de generare a mijloacelor); - strategie operaional european. Strategia de integrare a forelor const n conceperea i aplicarea unor principii de constituire a structurilor economice, politice, sociale, informaionale i militare care s asigure integrarea continentului. Ea se desfoar pe dou paliere:
- conceperea i realizarea unor structuri noi, deja integrate i integrante (organisme, instituii, ramuri economice, bnci etc.); - reconfigurarea structurilor (economice, politice, sociale, educaionale, informaionale, culturale, militare etc.) existente potrivit principiilor i noilor exigene ale integrrii europene.

Integrarea i suveranitatea par a fi dou concepte ireconciliabile. Btlia pentru constituirea actualelor state politice dureaz de mii de ani, iar rezultatele ei nu pot fi neglijate. Ea a fost plin, de-a lungul istoriei, de evenimente dramatice i de tragedii, iar rezultatele de imperfeciuni i
4

http://www.monde-diplomatique.fr/cahier/europe/

17

prejudeci. De multe ori, n constituirea i, mai ales, n extinderea statelor politice au predominat fora i voina celor puternici. Fora i voina celor puternici domin i astzi lumea. S-au schimbat (sau sunt pe cale de a se schimba) unele lucruri n ceea ce privete filosofia i fizionomia forei i puterii. Crete ponderea determinrilor democratice n defavoarea celor totalitare i dictatoriale. 7. Dimensiuni ale integrrii europene Integrarea economic Obiectivul esenial este s realizeze un progres economic i social echilibrat i durabil. Suportul l constituie Uniunea Economic i Monetar (UEM). Chiar dac, n momentul de fa, nu toate rile membre au aderat la moneda unic, s-a propus s se ajung, prin etape succesive, la o moned unic i o Banc Central European, independent fa de guverne, condus de un guvernator numit pentru o perioad de opt ani. rile care doreau s se integreze n UEM erau obligate s ndeplineasc urmtoarele criterii de convergen: deficit bugetar mai mic de 3% din PIB, limitarea datoriei publice la 60% i reducerea inflaiei.
Agenda Lisabona Sefii de stat si de guvern reuniti in martie 2000 la Consiliul European de la Lisabona au adoptat Agenda Lisabona (sau Strategia de la Lisabona), menita sa transforme, pana in 2010, Uniunea Europeana in "cea mai dinamica si competitiva economie din lume bazata pe cunoastere". Procesul de globalizare, creand relatii de interdependenta tot mai stranse intre economiile tarilor de peste tot din lume, precum si revolutia tehnologica din anii 90, incluzand internetul si noile tehnologii informationale si de comunicare, a dus la revolutionarea inclusiv a economiei europene si a vietii cotidiene a cetatenilor europeni. Cu toate acestea, la inceputul anului 2000, din punct de vedere al competitivitatii, economia europena prezenta decalaje importante in special fata de economia Statelor Unite ale Americii. Ca urmare, sefii de stat si de guvern reuniti in martie 2000 la Consiliul European de la Lisabona au adoptat Agenda Lisabona (sau Strategia de la Lisabona), menita sa transforme, pana in 2010, Uniunea Europeana in cea mai dinamica si competitiva economie din lume bazata pe cunoastere, capabila de o crestere economica durabila, generatoare de noi locuri de munca, mai bune, si caracterizata printr-o mai mare coeziune sociala . Prin Strategia de la Lisabona s-a stabilit obiectivul de a obtine o crestere economica de 3% pe an si de a crea 20 de milioane de noi locuri de munca pana in 2010. De asemenea, Agenda Lisabona stabilea o serie de obiective specifice in domenii precum inovarea, intreprinderile, liberalizarea diverselor piete si protectia mediului. Obiectivele stabilite in 2000 erau ambitioase si acopereau o intreaga serie de domenii. In ceea ce priveste ocuparea fortei de munca se urmarea atingerea unei rate a ocuparii de 70% si cresterea numarului de femei si de persoane in varsta care sa activeze pe piata muncii. Pentru a incuraja inovarea, obiectivul era de a creste numarul gospodariilor care sa aiba acces la internet, precum si cresterea cheltuielilor pentru cercetare-dezvoltare. In domeniul intreprinderilor, statele membre trebuiau sa ia mai multe masuri pentru a sprijini intreprinderile mici, inclusiv reducerea birocratiei cu care se confruntau in desfasurarea activitatii. Mai mult, se urmarea crestera concurentei pe piata telecomunicatiilor si liberalizarea pietelor de gaz si de electricitate. Pentru protectia mediului, obiectivele includeau reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera. La jumatatea perioadei de implementare a Strategiei Lisabona, in unele tari europene situatia economica si sociala parea sa se inrautateasca, in loc sa se imbunatateasca. Spre exemplu in Germania si in Franta somajul ajunsese la

18

aproximativ 10%, iar cresterea economica europeana se situa sub 2% comparativ cu SUA ce cunostea o crestere de peste 3%. Pe de alta parte, nu trebuie negat faptul ca in anumite domenii, in aceeasi perioada, s-au inregistrat anumite progrese, asa cum s-a intamplat cu liberalizarea pietelor de electricitate, de telecomunicatii si de servicii finanicare. Pentru a evalua rezultatele implementarii Strategiei de la Lisabona, in primavara anului 2004, Consiliul European l-a insarcinat pe fostul prim-ministru al Olandei, Wim Kok, sa conduca un grup de experti si sa redacteze un raport, cu scopul de a da un nou impuls Strategiei de la Lisabona. Una dintre principalele concluzii ale Raportul Kok, prezentat la Consiliul European din toamna anului 2004, a fost ca rezultatele obtinute au fost dezamagitoare din cauza agendei prea incarcate, lipsei de coordonare si a prioritatilor conflictuale. Mai mult, Raportul sugereaza ca vina principala este a statelor membre care nu au avut suficienta vointa politica de a pune in aplicare reformele necesare atingerii obiectivelor Agendei Lisabona. Ca urmare a acestui raport, Comisia Europeana a hotarat relansarea Strategiei Lisabona (redenumind-o Strategia Lisabona pentru crestere si locuri de munca) in anul 2005, urmand ca accentul sa fie pus mai degraba pe actiunile ce trebuie puse in aplicare decat pe obiectivele ce trebuie atinse. De aceea, anul 2010 si obiectivele privind atingerea unei anumite rate a ocuparii nu mai sunt considerate a fi prioritati, considerandu-se ca prioritare trebuie sa fie actiunile ce trebuie luate pentru a inregistra crestere economica durabila si crearea de noi locuri de munca. Comisia Europeana si statele membre au hotarat ca noua strategie, structurata in cicluri de trei ani, sa aiba ca fundament un parteneriat strans intre ele, iar implementarea ei sa se bazeze pe Programul Comunitar de la Lisabona (lansat in iulie 2005) si pe programe nationale de reforma, actualizate in fiecare an. In primul raport anual privind progresele inregistrate (prezentat in ianuarie 2006), Comisia a definit patru domenii principale in care era nevoie de mai multa actiune: pe langa investitii mai mari in educatie si cercetare, mai mult sprijin pentru IMM si pentru crearea de noi locuri de munca, Comisia a considerat ca definirea unei politici comune in domeniul energiei trebuie sa fie parte a Strategiei de la Lisabona. Al doilea raport (din decembrie 2006) intitulat Un an de rezultate concluzioneaza ca Comisia Europeana a asigurat 75% din masurile pe care le considera ca fiind parte din Strategie Lisabona, precum adoptarea Directivei privind serviciile, agrearea Programului Cadru 7, precum si progresele inregistrate in ceea ce priveste serviciile financiare. Pe lista de lucruri neterminate se inscriu portabilitatea intracomunitara a pensiilor, liberalizarea incompleta a energiei si a transporturilor, precum si reforma sistemului european privind proprietatea intelectuala. Din nou, Comisia numeste patru domenii prioritare de actiune: investitii in cunoastere si inovare, reducerea presiunii administrative pentru IMM, modernisarea pietei muncii si energia si schimbarile climatice. In decembrie 2007, la trei ani de la relansarea Strategiei Lisabona, raportul strategic al Comisiei concluzioneaza ca politicile definite de Strategia Lisabona dau, in sfarsit, rezultate. Cu toate acestea raportul subliniaza ca nu toate statele au intreprins reforme cu aceeasi determinare si ca reforme in anumite domenii (deschiderea pietelor de energie si de servicii) au fost implementate mai lent. Raportul, prezentat la Consiliul de primavara din 13-14 martie 2008, considera ca, pentru urmatorul ciclu de trei ani, reformele trebuie sa continue a fi implementate atat la nivel national cat si comunitar. De asemenea stabileste si o serie de noi initiative politice in cele patru domenii prioritare identificate in primavara anului 2006: investitii in oameni si modernizarea pietei muncii, mediul de afaceri, cunoastere si energie si mediu.

Integrarea politic ansa de a aborda eficient secolul XXI este ca europenii s fie mpreun, nu divizai. Este un lucru exprimat la Congresul de la Viena din 1815 (i poate mai nainte). Decizia realizrii unitii europene este una de esen politic. Summit-urile de la Maastricht i Amsterdam au creat toate instituiile politice parlament, consiliu, comisie etc. specifice i necesare integrrii politice. 19

Integrarea informaional Integrarea informaional o ia naintea integrrii economice i politice i se constituie, deopotriv, ntr-o resurs i ntr-un instrument al integrrii. Reelele Internet, tehnologia informaiei (IT) i nalta tehnologie au schimbat complet configuraia informaional a Uniunii Europene. Integrarea informaional este o important condiie a construirii societii de tip informaional. Integrarea de securitate. Spaiul Schengen Un pilon important al integrrii europene l reprezint justiia i afacerile interne, cum ar fi: chestiunile frontaliere, azilul, imigraia, criminalitatea transfrontalier, terorismul, toxicomania, cooperarea judiciar n materie civil, penal, n domeniul vmilor. La 14 iunie 1985 au fost semnate la Schengen (Luxemburg), de ctre Austria, Belgia, Frana, Germania, Grecia, Italia, Luxemburg, Olanda, Portugalia i Spania, acorduri prin care se renuna la controlul frontierelor comune ntre rile participante, asigurndu-se libera circulaie a persoanelor rezidente sau acceptate s ptrund n unul dintre statele semnatare. Aceste acorduri au fost completate cu o convenie, semnat n 1990, care a intrat n vigoare ncepnd cu martie 1995. Pe 25 martie 2001, au semnat aceste acorduri Danemarca, Finlanda i Suedia. Norvegia i Islanda, care nu sunt membre ale UE dispun, de asemenea, de un acord de liber circulaie cu vecinii lor nordici (Uniunea Paapoartelor Nordice). n virtutea tratatului de la Amsterdam, au posibilitatea s adere la spaiul Schengen i celelalte state membre (unele din noile state mebre deja au devenit i membre ale spaiului Schengen). n tratate este introdus i aa numita clauz de salvgardare, ceea ce nseamn c atunci cnd ordinea public sau securitatea naional o cer, o parte contractant poate decide ca, pe o perioad limitat, s treac la controlul frontierelor naionale, adaptat la situaie. Integrarea militar n perioada 1950-1952 a fost elaborat un proiect numit Comunitatea European de Aprare, potrivit cruia urma s se constituie i s se instituie o Armat European, cu instituii supranaionale i un buget comun (s se permit renarmarea Germaniei de Vest, datorit faptului c ameninarea sovietic devenea din ce n ce mai puternic, contingentele germane s fie integrate n armata european etc.). n 1952, Belgia, Frana, Germania de Vest, Italia, Luxemburg i Olanda au semnat un tratat pentru constituirea Armatei Europene. Toate rile au ratificat acest tratat, mai puin Frana (trebuia s se treac peste sensibiliti i prejudeci i s se dea voie Germaniei s-i 20

constituie o armat). n octombrie 1954, la sugestiile lui Jean Monnet, s-a propus un plan de constituire a unei armate europene sub comandamentul unui ministru european al aprrii, care s dispun de un buget comun. Toate rile, inclusiv Germania, urmau s trimit uniti care s fie integrate n aceast armat. Armata European urma s aib 40 de divizii, fiecare cu un efectiv de 13.000 de oameni de aceeai naionalitate. Dar dup ce ameninrile asupra Europei Occidentale sau diminuat, renarmarea Germaniei nu mai prea justificat. Problema constituirii unei armate europene nu a fost ns complet abandonat, ci doar reformulat i repus n ali termeni dup ncheierea rzboiului rece. Politica extern de securitate comun, (devenit dup Summit-ul de la Nisa, politica european de securitate i aprare - PESA) prevedea crearea unui corp de armat (Eurocorpul) la care au participat Belgia, Frana, Germania i Spania, care urma s fie un fel de model al viitoarei armate europene. Ulterior, a fost creat Fora de Reacie Rapid European care urma s aib 13 grupuri tactice, fiecare cu 1.500 de oameni, operaionale n 15 zile. n 2004, la Bruxelles, minitrii europeni ai aprrii au decis ca, pn n 2007, s se constituie o capacitate de intervenie militar eficace n cazul unor crize emergente, o for credibil, coerent i cu posibilitate de desfurare rapid. Berlin plus reprezint un pachet de acorduri ntre NATO i UE:
acord de securitate; acord de asigurare a accesului UE la posibilitile de planificare ale NATO pentru operaii de gestionare a crizelor (CMO); disponibilitatea NATO de a sprijini CMO ale UE; proceduri de angajare, supraveghere, retur i apel la NATO; aranjamente de consultare NATO n contextul CMO sprijin reciproc.

n septembrie 2001, Parlamentul european a elaborat o rezoluie asupra stabilirii unei politici europene comune n materie de securitate i de aprare Politica European de Securitate i Aprare (PESA). Cu prilejul evenimentelor din Kosovo, s-a constatat c Uniunea European nu are capacitatea de a rezolva crize de mare amploare i, ca atare, ulterior, s-au cutat unele soluii adecvate. n acest sens, unele state membre au luat msuri de restructurare a forelor armate i de dotare cu echipamente adecvate, chiar comune. S-a afirmat c o politic european comun n materie de securitate i aprare (PESA) nu constituie un scop n sine, ci un instrument n serviciul politicii externe a UE i care nu poate fi utilizat dect pentru scopuri precise, stabilite cu claritate de Consiliu, n legtur cu Comisia i cu susinerea Parlamentului European. S-a mai subliniat c 21

PESA nu putea fi eficace dect dac era condus de o autoritate desemnat n mod clar, capabil s coordoneze ansamblul de mijloace disponibile, att civile, ct i militare. Crizele trebuie soluionate mai nti prin mijloace civile, fr a se exclude, totui, recurgerea la fora armat, cnd diplomaia a atins limitele, cu condiia ca utilizarea ei s se fac n acord cu principiile fondatoare ale UE, Constituiile statelor membre, cu principiile Cartei ONU. S-a afirmat necesitatea de a elabora principiile i bazele juridice care s autorizeze intervenia, care s prevad care snt funciunile naltului Reprezentant pentru PESA, ale comisarului responsabil cu relaiile externe (care trebuiau s fuzioneze ntr-un vicepreedinte al Comisiei special numit n acest scop). Europa nu putea ncredina la infinit americanilor sarcina securitii i aprrii continentului, n condiiile n care Europa Unit este la fel de puternic din punct de vedere economic i financiar ca Statele Unite. Kln, 3-4 iunie 1999. Atunci s-a trecut la prima etap n ceea ce privete ndeplinirea obiectivelor politicii externe de securitate comun (PESC) i la definirea progresiv a unei politici de aprare comun. Helsinki, 9-10 decembrie 1999 s-a propus s fie create noi structuri politice i militare. Feira, 19-20 iunie 2000 - conferin de angajare a capacitilor, fiecare stat a venit cu oferta sa. n materie de poliie civil statele s-au angajat s furnizeze n jur de 5.000 de poliiti pentru misiuni internaionale. Au fost create :
- Comitetul Politic de Securitate (COPS), compus din reprezentani permaneni cu rang de ambasadori care are competena de a trata ansamblul problemelor PESA. - Comitetul Militar se compune din efii de state majore ale armatelor, reprezentani prin delegaii lor permaneni. - Statul Major are competene militare n folosul PESA.

Integrarea cultural Cultura este definit ca sistem de valori ce sunt respectate de ctre membrii unei societi. Fr o dimensiune cultural consistent i permanent, nu poate exista integrare sau, oricum, aceasta nu poate fi durabil. De aceea, proiectul Constituiei Europene se bazeaz pe un sistem de valori, de obiective, de drepturi fundamentale comune i pe o nou concepie de aciune democratic, pe solidaritate, toleran, coeziune social, msuri mpotriva excluderii i discriminrii. Parlamentul european insist asupra necesitii (i obligaiei) de a se constitui o baz cultural comun i un spaiu civil european. Este nevoie de o cultur european comun, bazat, pe noile valori comune, ct i pe patrimoniul cultural comun. Lrgirea continu a UE face ca n 22

comunitatea european s intre ri cu istorii, tradiii i culturi diferite 5. Atracia european const nu numai n puterea pieei i n performana economic, ci i n patrimoniul cultural, n modalitatea n care se nva i se renva mereu cum s se gereze diversitatea cultural. Trsturile eseniale ale umanismului european sunt respectul de sine i fa de cellalt, primatul principiului cooperrii i solidaritatea. Europa rmne esenialmente o societate a cunoaterii (definit la Lisabona). Nou cultur a democraiei ine de urmtoarele paradigme:
- paradigma educaional, cu latura ei de formare permanent; - paradigma valorizrii resurselor, ndeosebi n spaiul creativ al comunicaiei culturale i sociale; - paradigma mediaiei i crearea noilor standarde culturale ndeosebi n spaiul umanitii i excluderii sociale.

n acest sens, dup modelul instituiilor economice i politice europene (Parlament, Consiliu, Comisie, Comitet al Regiunilor), trebuie create instituii europene specifice domeniului cultural, o reea cultural instituional i transfrontalier, cu noduri regionale i naionale, pentru a se valorifica tot ce exist n domeniul cultural. Agenia European de la Bilbao i Fundaia de la Dublin identific i dezvolt schimburile culturale, snt cap de pod pentru un observator cultural european. Conferina A soul for Europe desfurat la Berlin, 26-27 noiembrie 2004, a avut ca principal subiect politica cultural european. 8. Integrarea european i integrarea euro-atlantic Exist un parteneriat strategic ntre SUA i UE. Integrarea euro-atlantic este, n esena ei, cel puin pn n acest moment, o integrare de securitate. Ea continu Tratatul de la Washington din 1949, dar vremurile s-au schimbat. Au nceput parteneriatele strategice dintre marii actori, dar procesul de reaezare complet a relaiilor internaionale pe principii democratice va mai dura. 9. Strategia extinderii europene Extinderea european nu este un rezultat al ofensivei frontierei europene, ci un proces care rezult din voina i trebuina de unitate a continentului. Integrarea european se realizeaz prin creterea performanelor i a standardelor, astfel nct s se previn crearea premiselor unei noi diviziuni europene. Extinderea nu nseamn doar primirea de noi state, ci reconstrucia continu a spaiului european, creterea gradului de securitate economic, politic, social i militar , crearea de noi dimensiuni ale entitii civilizaionale europene. Construcia european se realizeaz concomitent
5

http://www.esc.eu.int

23

cu reconstrucia unei vecinti bazate pe parteneriate i ncredere, pe securizarea frontierelor, controlul migraiei etc.

24