Furnica si porumbita

de Lev Nikolaevici Tolstoi O furnic nsetase i intrnd ntr-o ap mare ca s bea, o lu repejunea apei i o ducea n jos, fiind aproape s se nece. Iar o porumbi, vznd-o c se neac, arunc o ramur de copac lng dnsa, de care furnica agndu-se, ndat a fost scoas la mal i astfel porumbia a scpat-o. De atunci ele se ntovrir amndou. i nu dup mult vreme se ntmpl c un psrar ntinse pe jos nite lauri, risipind pe deasupra lor mei ca s amgeasc pe porumbi i s-o prind. Dar furnica, vznd pe psrarul acela, merse drept la dnsul i-l pic de picior aa de tare, c de usturime sri n sus ipnd; iar porumbia atunci se sperie i, fugind, scp de primejdie.