Femeia asta, care invita cu farmece copilaresti la mistere tulburatoare, va face nefericirea multor imbecili...

Daca i-ai transcrie vorbele, ar trebui sa pui mereu cateva puncte de suspensie l a sfarsitul frazelor. Tonul ei de mustrare dovedeste ca nu ma mai respecta atata, ceea ce e incantator , si ca si-a luat drepturi asupra mea, ceea ce e si mai incantator. Vorbea acum pasionat si-i luceau ochii ca intr-o boare de lacrimi. Semana cu fat a de cinsprezece ani cand protesta ca nu-i copil. Nu stie ce voluptate este a darui unei femei, a-i da, a o face, prin actul acest a simbolic, putin a ta. Exista in univers imagine mai incantatoare decat o femeie inalta si zvelta, frum oasa si eleganta care se dezbraca incet, alene, cu gandul aiurea, zambind unei a mintiri, unei asteptari? Sufletul i-l iubesc sau, mai exact i-l ador numai intrucat este expresia fiintei ei intime: senzatii, emotii, imaginatie, turnura spiritului- femeia din ea. A trecut fericirea pe langa mine si nu i-am pus mana in piept? Dar orice a simtit atunci, orice simte acum, raportul dintre ea si mine s-a schi mbat radical pentru totdeauna, pana la moarte... Pentru cine se teme ea? Probabil ca numai pentru mine. Vrea sa ma vindece, sa cu rme jocul, pe care desigur l-a inteles prea primejdios... Primejdios, pentru ca ceea ce se petrece in mine ori nu are nici un ecou in ea, ori daca are, ea vede lupta care se da in mine si imposibilitatea de a fi fericit oricat ar simti si o rice ar face?