32.

CITOSOLUL (hialoplasma): definitie, structura, ultrastructura, compozitie moleculara, proprietati fizice, roluri
Definitie: citosolul este mediul intern al celulei, cuprins intre membrana plasmatica si endomembranele care delimiteaza organitele intracitoplasmatice Structura: - Aspect omogen, sticlos, monorefringent optic cu proprietati contractile - Caracter bazofil la celulele tinere si caracter acidofil la celulele adulte Ultrastructura - In ME a fost descrisa reteaua microtrabeculara interconecteaza elementele de citoschelet si organitele celulare intr-o singura unitate morfologica Citoplasma Compozitie - Apa - 85% - 15% - Proteine solubile si insolubile, glicogen, lipide si substante care participa la metabolismul intermediar: ARN, AA, AG, nucleotide, saruri minerale Proprietati fizico-chimice - Hialoplasma este un sistem coloidal heterogen alcatuit din 2 faze: o Faza de dispersie: apa o Faza dispersata: molecule organice aflate in miscare browniana - Densitate mai mare ca a apei - pH 7.2 - realizeaza dispersia luminii - prezinta miscari browniene si de sedimentare - starea de gel se caracterizeaza prin vascozitate - in faza de sol, macromoleculele se misca liber in mediul de dispersie, hialoplasma fluidificandu-se. - pot sa existe tranzitii sol-gel (in diviziunea celulara, la variatii ale temperaturii sau pH-ului, in activitatea metabolica la un moment dat) Roluri - Intregul metabolism celular isi are originea in hialoplasma o Unele cai metabolice se desfasoara in totalitate in citosol, iar altele sunt initiate in citosol si finalizate in compartimente specifice - Rol important in initierea miscarilor intracelulare - Rezerva de materiale de constructie a caror ansamblare are loc fie in hialoplasma (glicogenogeneza), fie in alte compartimente (sinteza ac nucleici, biogeneza ribozomilor, sinteza hemului) - Realizeaza funtia de stocare temporara a substantelor cu rol combustibil (lipide, glucide) si a substantelor elaborate (hormoni, enzime, proteine structurale etc). Toate aceste substante formeaza incluziunile citoplasmatice

33. INCLUZIUNILE CITOPLASMATICE

Incluziunile glucidice - Reprezentate de glicogen in celula animala si amidon in cea vegetala - Glicogenul impreuna cu lipidele reprezinta principalele rezerve metabolice depozitate in matricea citoplasmatica - Fiziologic depozitele de glicogen sunt mai bine reprezentate in citoplasma hepatocitelor si celulelor musculare, dar apar si in celulele epidermice embrionare si in trombocite o In MO, incluziunile de glicogen sunt puse in evidenta prin metoda PAS sau carmin Best o In ME particule beta sau alfa - Patologic glicogenoze (malsinteza sau absenta sintezei enzimelor glicogenolitice) Incluziunile lipidice - In MO coloratii Sudan III si IV - Dupa modul de formare si depozitare: o Depozite fiziologice tranzitorii: in hepatocite si celulele secretorii ale glandei mamare o Depozice fiziologice permanente: adipocitele albe si brune sau in celulele secretoare de hormoni steroizi o Depozite patologice permanente: lipidoze (in hepatocite), alcoolism cronic Incluziunile proteice - Prezente in celulele secretorii ale glandelor endocrine si exocrine in momentele de activitate maxima. Timpul de depozitare este relativ scurt (1-4 ore), apoi sunt exocitate Incluziunile pigmentare - Melanina: (pigmentul negru) - abundent in epiderm si in celule pigmentare ale retinei - Lipofuscina: (pigmentul brun) se acumuleaza in celula odata cu imbatranirea acesteia. Este prezenta in celulele care nu se divid (neuronii si celulele musculare) Inluziunile de cristale si cristaloizi - Prezente in eozinofile si celulele Leydig Inlcuziunile de natura virala - Determinate de prezenta intracelulara a unor virusuri si sunt inconjurate de un halou luminos (in MO) o Incluziunile nucleare in meningoencefalita virala o Incliziunile citoplasmatice variola, turbare

34. CITOSCHELETUL CELULAR: microfilamentele de ACTINA

actina este prezenta preponderent in celula musculara, dar se gaseste in proportie de 5-30% si in restul celulelor corpului. 6 izoforme diferite de actina: o Tipul scheletal o Tipul cardiac o Tipul vascular o Tipul (delta) enteric o Tipul citoplasmatic o Tipul citoplasmatic Intracelular se gaseste sub 2 forme o forma monomerica (actina G) prezinta locusuri de atasare pt Ca, miozina, ATP si a proteinelor asociate o forma polimerizata (actina F). Polimerizarea se desfasoara in urmatoarele faze: faza de lag faza de polimerizare faza de echilibru modul de formare al microfilamentelor este influentat de o serie de proteine asociate: o profilina, timozina impiedica polimerizarea actinei G o gelsonina determina fragmentarea microfilamentelor o filamina favorizeaza organizarea microfilamentelor in retea tridimensionala, prin legarea nodurilor retelei o fimbrina si vilina leaga microfilamentele in manunchiuri in celulele nemusculare o fiecare microfilament de actina F este alcatuit din 2 lanturi de monomeri G, insirati ca perlele intr-un sirag o au urmatoarele roluri structural (de sustinere) formeaza suportul prelungirilor dinamic miscarile celulare in celulele musculare o actina F este asociata cu proteine reglatoare formand impreuna filamentele subtiri. Aceste proteine sunt tropomiozina si troponina tropomiozina localizata in santul dublului helix al actinei F, conferind stabilitate si o structura compacta a acesteia troponina complex de polipeptide troponina T se ataseaza de tropomiozina troponina I se ataseaza de actina si de troponina C inhiba contractia actina-miozina

troponina C rol in legarea ionilor de Ca

35. CITOSCHELETUL CELULAR: microfilamentele de MIOZINA

miozina, la fel ca si actina a fost descrisa pentru prima data in celulele musculare, dar astazi se stie ca aceasta proteina este o componenta constanta a tuturor tipurilor de celule microfilamentele de miozina se formeaza prin polimerizarea unei proteine structurale si contractile, miozina. In citosol, miozina se gaseste sub forma monomerica sau polimerizata Este alcatuita din 2 lanturi grele si din 2 perechi de lanturi usoare Lantul greu: are o portiune alungita helicoidala si un cap globular Lanturile usoare: sunt asociate cu capetele globulare. Sub actiunea proteazelor, molecula de miozina este fragmentata, ceea ce permite studiul organizarii diferitelor lanturi polipeptidice o Tripsina: scindeaza miozina in 2 fragmente inegale: meromiozina usoara (LMM) care reprezinta coada miozinei si meromiozian grea (HMM) o Papaina: HMM poate fi subdivizata in subunitatea globulara S1 si fragmentul helicoidal S2, care leaga S1 de LMM In celulele nemusculare: o Microfilamentele de miozina formeaza agregate subtiri, obtinute prin polimerizarea a 10-20 de molecule de miozina si poarta numele de miozina I intervine in miscarile care au la baza mecanismul contractiei actina-miozina In celulele musculare o Miozina reprezinta mai mult de jumatate din totalul proteinelor constituente. o Filamentele se groase se formeaza prin polimerizarea a aprox 300-400 de molecule de miozina o In miofibrile, filamentele groase se gasesc dispuse paralel cu microfilamentele subtiri de actina o Fiecare filament de miozina este inconjurat de 6 microfilamente de actina La organizarea sarcomerului, participa o serie de proteine asociate o Titina o Nebulina o Tropomodulina o Capul Z

36. CITOSCHELETUL CELULAR: FILAMENTELE INTERMEDIARE

filamentele intermediare poarta aceasta denumire deoarece diametrul lor de aproximativ 10 nm este intermediar diametrului microfilamentelor de actina (7nm) si diametrul microtubulilor (25nm) polimerizarea proteinelor fibrilare are loc prin impletirea lor ca intr-o franghie, astfel ca filamentele intermediare odata ansamblate nu se mai depolimerizeaza. Filamentele intermediare au o organizare structurala comuna, continand un domeniu central helixde aproximativ 310 AA, flancat de domenii amino si carboxil terminale. Domeniul central are rol in ansamblarea filamentului in timp ce domeniile terminale determina functiile specifice ale filamentelor intermediare Nu prezinta polaritate, sunt insolubile in solutii fiziologice, dar se dizolva la variatii mari de pH. Tipuri: o Tipul epitelial Cuprinde filamentele de keratina (tonofilamente) Cea mai complexa clasa de filamente intermediare Cuprind keratinele de tip I (acide) si de tip II (alcaline) Au rol structural si asigura rezistenta mecanica a celulelor epiteliale si derivatilor lor (par, piele, unghii) Implicatii medicale: Mutatiile genelor raspunzatoare de sinteza keratinelor epidermoliza buloasa simpla Evidentierea filamentelor de keratina este utila in diagnosticul cancerelor epiteliale o Tipul axonal Cuprinde neurofilamentele cele mai importante structuri de la nivelul axonului, dendritelor si regiunilor perinucleare ale neuronului Formate din 3 polipeptide: NF-L, NF-M, NF-H Implicatii medicale: Anomalii ale acumularii si ansamblarii neurofilamentelor: scleroza laterala amiotrofica o Tipul vimentina Prezinta aceeasi morfologie dar contin proteine diferite Vimentina celule mezenchimale Desmina celule musculare Sinemina asociata cu desmina si vimentina Proteinele acide ale filamentelor gliale

o Tipul nuclear Reprezentat de laminele nucleare. (A, B si C) Are rolul de a mentine forma si stabilitatea anvelopei nucleare

37. CITOSCHELETUL CELULAR: MICROTUBULII

Organizare moleculara - Se formeaza prin polimerizarea proteinei numita tubulina - Tubulina este un heterodimer alcatuit din subunitatea si care sunt neidentice - In cursul ansamblarii microtubulilor, dimerii de tubuline polimerizeaza si fomeaza protofilamente - Din 13 protofilamente se formeaza peretele unui microtubul Polimerizarea si depolimerizarea microtubulilor - Microtubulii in crestere prezinta polaritate structurala - La capatul +, subunitatile se adauga cu o viteza mai mare decat la capatul - Polimerizarea microtubulilor este acompaniata de hidroliza GTP la GDP - Polimerizarea tubulinei este un proces de autoansamblare care se petrece spontan la temperatura de 37oC, in timp ce la 5oC are loc dezansamblarea. - In structura microtubulilor, pe langa tubuline mai intra si alte proteine denumite MAPs (proteine asociate microtubulilor). Aceste proteine se leaga de monomerii de tubulina si determina polimerizarea acestora. Cele mai importante MAPs sunt proteinele tau. - Polimerizarea tubulinei este influentata de medicamente: Colchinina, Vinblastin, Vincristin. Etc. Raspandire - Se pot gasi liberi in citoplasma sau formeaza ansambluri de microtubuli in unele structuri celulare cum ar fi: axinemele cililor si flagelilor, fibrele fusului de diviziune, centrioli. - Au capacitate rapida de ansamblare si dezasamblare. - Media de viata a microtubulilor este de 10 minute Functii - Functie mecanica de mentinere a formei celulare - Morfogeneza (cresterea prelungirilor in cursul diferentierii neuronului) - Fixeaza organitele si le modifica pozitiei in citoplasma - Rol de organizator al citoscheletului - Rol in miscarea celulara

38. MICROVILII
sunt prelungiri citoplasmatice ale majoritatii celulelor epiteliale numarul si forma microvililor este corelata cu capacitatea de absorbtie a celulelor

rolul microvililor este de a mari suprafata de absorbtie si de a interveni in mod activ in procesul absorbtiei, impingand substantele absorbite spre interiorul celulei. Structura - In MO la polul apical platou striat (la nivelul enterocitelor) si margine in perie (la nivelul nefrocitelor) Ultrastructura - Microvilul este format dintr-un miez de 20-30 de filamente de actina, solidarizate de membrana plasmatica printr-un complex de proteine cum ar fi calmodulinele si miozina I. Microfilamentele de actina sunt solidarizate intre ele prin 2 proteine: fimbrina si vilina - La polul bazal, filamentele de actina din microvili se termina intr-o retea perpendiculara de filamente denumita buton terminal. Aceasta structura este alcatuita din filamente de actina, proteine de legare a actinei (spectrina II si miozina II) si filamente intermediare. Proteinele de legare a actinei au rolul de a mentine microvilul in pozitie verticala - Miscarea intregului manunchi de filamente de actina, ca si contractia intregului microvil, se realizeaza prin intermediul interactiunii actina-miozina din reteaua terminala, precum si prin interactiunea miozinei cu filamentele axiale

39. CILII SI FLAGELUL: rol, organizare moleculara, localizare, implicatii medicale

cilii si flagelul sunt organite ectocitoplasmatice care au un mecanism molecular de miscare identic: interactiunea dintre tubulina si dineina

CILII Sunt prelungiri multiple localizate la suprafata celulelor epiteliale din trahee, bronhii si oviduct. In arborele traheo-bronsic, cilii sunt implicati in curatirea mucusului, iar la nivelul oviductului au rol in deplasarea oului spre cavitatea uterina Miscarea cililor este regulata si sincrona, se propaga in valuri succesive ca intr-un lan de grau batut de vant Structura si ultrastructura o Componentele structurale: Portiunea libera (cilul propriu-zis) Corpusculul bazal (originea cilului) Radacinile cilului o In MO: la baza cilului, sub membrana celulara se observa o bada fina care se coloreaza bazofil, determinata de prezenta corpusculilor bazali. o In ME: portiunea libera a cilului este formata dintr-un complex de structuri microtubulare denumit axonema. Contine microtubuli si proteine care

ajuta la miscare. Pe sectiune transversala, microtubulii din axonema sunt aranjati in dispozitia 9+2. Microtubulii centrali sunt completi (13 protofilamente) Fiecare dublet periferic este alcatuit dintr-un microtubul complet (subfibra A 13 protofilamente) de care este atasat pe o parte un microtubul incomplet (subfibra B 11 protofilamente) Pe langa microtubuli, axonema cuprinde si alte proteine necesare pt o functionare normala a cililor: Dineina are activitate ATP=azica si apare la intervale regulate de 24 nm Nexina Fibre radiare o Motilitatea cilului Bratele de dineina determina motilitatea axonemei, iar nexina si fibrele radiare transforma activitatea dineinei intr-o miscare de incovoiere a cililor. FLAGELUL La om, singura celula care poseda flagel este spermatozoidul. Flagelul are o miscare ondulatorie, sinusoidala, care determina inaintarea spermatozoidului Ultrastructura: o Are o ultrastructura asemanatoare cu cilul, 9+2, dar mai complexa Implicatii medicale o Absenta dineinei sindromul cililor imobili sindrom Kartagener Aceasta boala genetica este asociata cu afectiuni respiratorii cronice si inversia viscerelor (situs inversus) Barbatii cu sintrom Kartagener sunt sterili

40. CENTRUL CELULAR, ASTERUL, FUSUL DE DIVIZIUNE

Centrul celular (centrozomul) - Este alcatuit din 2 centrioli cu lungimi de 0.4-0.5 dispusi perpendicular unul pe celalalt - Fiecare centriol este alcatuit din 9 triplete de microtubuli - Este inconjurat de un meterial pericentriolar dens format din P si ARN - La inceputul divizunii, perechile de centrioli se separa si formeaza cei 2 poli ai fusului de diviziune - Rol: o Functia principala este de centru organizator al microtubulilor o Coordoneaza motilitatea celulara in special timpul diviziunii celulare o Reprezinta sediul de nuclee a microtubulilor care vor forma asterii si fibrele fusului de diviziune o Rol de protectie a depolimerizarii capatului microtubulilor

41. RIBOZOMII: definitie, ultrastructura, organizare moleculara, forme de existenta in citoplasma, origine, rol
Definitie Sunt organite intracitoplasmatice nespecifice, nedelimitate de endomembrane, cu rol esential in coordonarea traducerii codului genetic prin interactiunea lor cu ARNm si cu celelalte molecule necesare biosintezei proteinelor Au fost descrise de G.E. Palade in 1953, de aceea se mai numesc si granulele lui Palade. Sunt prezenti in toate celulele, cu exceptia hematiei, dar mai abundenti in celulele secretorii ale glandelor endocrine si exocrine. Structura Sunt alcatuiti din 2 subunitati: Subunitatea mare care prezinta o adancitura sub forma de sa in care se dispune subunitatea mica, cele 2 subunitati asociindu-se pe o catena de ARNm. Forme de existenta in citoplasma Subunitati libere Atasati pe catena de ARNm, impreuna cu care alcatuiesc poliribozomi. Poliribozomi atasati la membranele reticului endoplasmic cu care formeaza RER. Organizare moleculara: A fost elucidata prin tehnica imunologica si prin tehnica de imprastiere a neutronilor Ribozomii contin: o 50% ARN cu rol in activitatea catalitica a ribozomilor o 50% proteine structurale (50 de tipuri in subunitatea mare si 30 in subunitatea mica) si functionale Origine Sinteza precursorilor ribozomali are loc in nucleol Majoritatea tipurilor de ARN ribozomal provin dintr-un precursor comun, ARN 45S Functiile ribozomilor Ribozomii atasati de membranele RE sinstetizeaza proteine de export reprezentate de hormoni, anticorpi, enzime Ribozomii liberi intervin in sinteza proteinelor de structura care participa la diviziune, la cresterea celulara si inlocuirea organitelor imbatranite

42. RETICULUL ENDOPLASMIC: structura, ultrastructura, organizare moleculara, tipuri de reticul si roluri comune celor doua zone
Definitie:

Este un organit intracitoplasmatic nespecific, prezent in toate celulele, cu exceptia hematiei adulte, angajat in procesele de sinteza si secretie celulara. Structura In MO au fost evidentiati sub denumiri diferitem in functie de coloratia utilizata si tipuri celular cercetat: o corpusculi Nissl in neuroni, coloratie albastru de toluidina o corpi Berg in hepatocite, coloratie albastru de toluidina o ergastoplasma celule pancreatice, zona bazofila o corpi tigroizi neuroni, coloratie prin impregnare argentica Ultrastructura In ME apare ca un sistem complex de membrane organizat in canalicule si cisterne, al caror lumen prezinta continuitate cu spatiul perinuclear Tipuri de reticul Reticul endoplasmic neded (REN) o Nu are ribozomi atasati o Mai bine reprezentat in celulele care sintetizeaza hormoni sterozi, pigmenti, in celulele cu conuri si bastonase, celule musculare, hepatocite Reticul endoplasmic rugos (RER) o Are ribozomi atasati aspect de om de zapada (rugos) o Joaca un rol important in sinteza proteinelor o Reprezentarea RER este mai importanta in celulele specializate in sinteza heteroproteinelor: celule pancreatice, plasmocite, hepatocite, neuroni Roluri comune celor doua zone Suport mecanic al citoplasmei si de compartimentare a acesteia Vechiculeaza o serie de substante: proteine, lipide. Reprezinta o imensa suprafata de schimb intre lumenul RE si citoplasma Rol in biogeneza membranelor

43. RETICULUL ENDOPLASMIC RUGOS: organizare moleculara, roluri generale si specifice in diferite tipuri celulare
- a primit aceasta denumire din cauza existentei pe suprafata externa a numerosi ribozomi atasati aspect de om de zapada (rugos) Functii specifice Transferul lanturilor polipeptidice o RER participa la sinteza proteinelor destinate exportului, precum si a unor proteine structurale destinate membranelor organitelor citoplasmatice. Din aceste motive, RER este mai bine reprezentat in celulele pancreatice unde secreta enzime digestive si hormoni, in plasmocite unde sunt sintetizate imunoglobulinele sau in hepatocite.

o Sinteza lanturilor polipeptidice se desfasoara la nivelul poliribozomilor atasati de membranele RER prin subunitatile mari, de unde trec in canaliculele si cisternele reticulului o Dupa initierea biosintezei proteice, proteina care contine aceasta secventa va orienta ribozomul petnru atasarea la mb RE. Orientarea si traversarea mb RE de proteinele care prezinta secventa semnal implica existenta a cel putin 2 componente: O particula de recunoastere Receptorul pentru SRP=particular semnal de recunoastere Glicozilarea proteinelor in RE o aditia covalenta a zaharidelor la proteine este una din functiile importante ale RE deoarece majoritatea proteinelor din lumen sunt glicozilate inainte de a fi transportate la aparatul Golgi, la lizozomi sau la mb plasmatica o radicalii oligozaharidici se leaga de moleculele proteice prin 2 modalitati: oligozaharidele O-linkate se leaga la gruparea hidroxil a unei serine sau treonine din lantul polipeptidic oligozaharidele N-linkate se leaga la gruparea amino a unei asparagine din lantul polipeptidic

44. RETICULUL ENDOPLASMIC NETED: organizare moleculara, roluri generale si specifice in diferitele tipuri celulare
REN este format din canalicule tubulare cu diametrul de 20-30 nm, fara ribozomi atasati. Functii specifice Realizeaza etape din metabolismul lipidelor o Fiind implicat in biosinteza lipidelor, REN este foarte bine reprezentat in celulele din corticosuprarenale si gonade care sintetizeaza hormoni steroizi, recum si in celulele din mucoasa intestinala cu rol in absorbtie. o In REN-ul celulelor intestinale, din substantele absorbite se sintetizeaza trigliceridele care se pot evidentia chiar in lumenul REN sub forma de chilomicroni o Membranele reticulului poseda sisteme enzimatice care catalizeaza reactii importante din cadrul metabolismului diverselor lipide: AG, fosfolipide, colesterol si derivatii sai Sinteza fosfolipidelor: are loc sub actiunea enzimelor localizate in mb RE. Din 2 molecule de AG + glicerol-P rezulta o molecula de acid fosfatidic, care ulterior, prin modificari biochimice, va genera celelalte fosfolipide de mb (fosfatidilcolina, f..etanolamina, f..serina si f..inozitol) Elongarea si desaturarea acizilor gasi: este catalizata de o oxidaza care utilizeaza o molecula de oxigen si o molecula de NADH.

Biosinteza colesterolului si a derivatiilor sai: transformarea colesterolului in acizi biliari si hormoni steroizi se realizeaza prin hidroxilari si necesita prezenta oxigenului si a NADPH-ului.

Detoxifierea o Detoxifierea reprezinta metabolizarea substantelor endogene sau exogene (medicamente, substante toxice, poluanti) in vederea neutralizarii efectelor nocive si a usurarii eliminarii lor. o Reactiile prin care substantele sunt detoxifiate sunt: oxidare, hidroliza, reducere sau conjugare. Alte roluri o Degradarea glicogenului hepatic o Transformarea bilirubinei indirecte in bilirubina directa o Formarea sistemului sarcoplasmatic, cu rol in stocarea Ca o Fotoreceptie o Sinteza melaninei

45. APARATUL GOLGI: structura, ultrastructura, organizare moleculara, origine

Structura si ultrastructura o a fost descris de Cammilla Golgi ca o retea perinucleara observat in ganglionul spinal de pisica. o Aparatul Golgi este organit intracitoplasmatic nespecific, delimitat de endomembrane, prezent in toate celulele cu exceptia hematiei adulte. o In MO are aspect de retea perinucleara o In ME prezinta 3 compartimente distincte: Compartimentul CIS reprezentat de zona dinspre reticulul endoplasmatic vezicule de tranzitie (microvezicule): transporta produsii sintetizati la nivelul reticulului endoplasmic; mb veziculelor formeaza sacii golgieni Compartimentul median format din sacii golgieni: au o dispozitie paralela si sunt asezati in stative de 3-12 Compartimentul TRANS reprezentat de zona dinspre plasmalema vezicule de secretie (macrovezicule): contin produsul de sinteza al reticulului endoplasmic, maturat in aparatul Golgi. Biogeneza o fata pe care se formeaza noi saci golgieni este denumita fata de formare o fata pe care sacii cei mai vechi se fragmenteaza in vezicule este denumita fata de maturare o timpul de formare a unui sac golgian este de 3-4 minute

o innoirea sacilor golgieni este un proces etapizat care se desfasoara in directia cis-trans.

46. APARATUL GOLGI: functii. Etapele ciclului secretor

Functii
o Rol central in secretia celulara Etapele Ciclului Secretor 1. sinteza lanturilor polipeptidice la nivelul poliribozomilor atasati RER 2. transferul si segregarea proteinelor de export la nivelul RER 3. transferul proteinelor in REN 4. formarea de vezicule de tranzitie 5. prelucrarea biochimica a proteinelor la nivelul sacilor Golgi 6. desprinderea de vezicule de secretie la nivelul zonei trans Golgi 7. depozitarea veziculelor in citoplasma 1-4 ore 8. exocitoza o Prelucrarea biochimica a produsilor de secretie Glicozilarea proteinelor Glicozilarea glicolipidelor Sulfatarea Clivajul proteolitic specific o Concentrarea produsilor de secretie: la nivelul veziculelor de secretie sau la periferia sacilor golgieni o Rol in biogeneza membranelor o Rol in sinteza lizozomilor

47. MITOCONDRIA: stuctura, ultrastructura, organizare moleculara, origine

Toate vietuitoarele necesita o mare cantitate de energie pentru asigurarea functiilor lor biologice: sinteze, transport de substante, mentinerea temperaturii corporale si a presiunii osmotice etc In celulele animale, aproape toata energia necesara mentinerii vietii este produsa de mitocondrii, niste organite citoplasmatice al caror ansamblu alcatuieste condriomul. Structura si ultrastructura o In MO

Forma: in general alungita. 3 forme statice: granulara, siraguri de granule si forma alungita (de bastonas) Dimensiuni: intre 1 si 5 . Numar: hepatocitul pana la 1000 de mitocondrii; nefrocitul 300; spermatozoidul 24; Dispozitie intracelulara: salturi mitocondriale explicate prin atasarea lor la microtubuli; in general, mitocondriile se aglomereaza acolo unde nevoile energetice ale celulei o cer o In ME Ultrastructura mitocondriei este adaptata ideal functiei de producere a ATP. Formata din: Mb externa, Spatiu perimitocondrial, Mb interna, Matrice mitocondriala Organizarea moleculara o Membrana externa: trilaminata, de natura lipoproteica, contine 60% proteine (porina) si 40% lipide (fosfolipide, colesterol) o Spatiul perimitocondrial: are rol activ in transportul substantelor din citosol in matrice si invers. In cazuri patologice, in acest spatiu se acumuleaza materiale organice de tipul sarurilor de calciu. o Membrana interna: trilaminata, de natura lipoproteica cu invaginari numite criste mitocondriale (confera o crestere a suprafetei de reactie) o Lipidele: reprezinta 20% - cardiolipina o Proteinele: reprezinta 80% - in fct de roluri: Constituentii lantului respirator si enzimele asociate: NADH dehidrogenaza, ubiquinona, citocromi) ATP-aza mitocondriala Transportori specifici o Matricea mitocondriala: contine enzime implicate in oxidarea piruvatului si a acizilor grasi, precum si cele mai multe dintre enzimele care participa la realizarea ciclului citric. Tot la nivelul matricei sunt localizate genomul mitocondrial, ARN si ADN mitocondrial.

48. MITOCONDRIA: functii

mitocondriile sunt adevarate termocentrale celulare care convertesc si elibereaza energia inmagazinata in substante organice simple intr-un compus macroergic, ATP. La nivelul mb interne mitocondriale are loc finalizarea glicolizei aerobe (fiecare molecula de glucoza produce 36 de molecule ATP, comparativ cu glicoliza anaeroba unde o molecula de glucoza genereaza doar 2 molecule de ATP) Teoria cuplajului chemi-osmotic. Se realizeaza in 2 etape: 1. transportul electronilor activeaza pompa care pompeaza protonii in spatiul perimitocondrial 2. gradientul de protoni este utilizat de ATP sintetaza pentru producerea de ATP Oxidarea de substrat

Fosforilarea oxidativa

mecanismul de furnizare a energiei presupune oxidarea prin dehidrogenare a alimentelor (glucide, lipide, proteine), oxidare care se realizeaza in 3 etape: citoplasmatica, matriciala si membranara primul nivel de degradare (etapa citoplasmatica) AGL sunt convertiti la acetil-coA Glucoza este convertita la piruvat prin calea Embden Meyerhoff Al doilea nivel de degradare (etapa matriciala) Oxidarea acetil-coA, pe parcursul fiecarei ture a ciclului citric, determina formarea urmatoarelor componente: 2 CO2 ce urmeaza a fi eliminat din celula 3 NADH 1FADH2 cele 3 molecule de NADH si molecula de FADH2 transfera cate 2 electroni pe moleculele acceptor aflate la nivelul mb interne mitocondriale, fapt ce va determina reducerea oxigenului si producerea apei (in cadrul lantului respirator) si concomitent producerea de ATP Lantul respirator (etapa membranara): reprezinta un lant transportor de electroni localizat la nivelul mb interne. Determina formarea apei si pomparea protonilor spre spatiul perimitocondrial Fosforilarea oxidativa: finalitatea acestui proces este sinteza ATP-ului. Oxidarea unei molecule de NADH produce 3 ATP, iar 1 molecula de FADH2 furnizeaza 2 ATP. Factori care influenteaza fosforilarea oxidativa: Realizarea gradientului electrochimic optim Integritatea mb interne Interventia factorilor chimici: inhibitorii transferului de electroni, decuplantii fosforilarii oxidative si inhibitorii transferului de energie. Precursori ai neoglucogenezei Acidul oxaloacetic Acidul lactic Acidul -cetoglutaric Precursori ai biosintezei acizilor grasi Acetil-CoA Precursori ai urogenezei Amoniacul Precursorii biosintezei AA si porfirinelor Unii intermediari ai ciclului Krebs, care provin din degradarea AA, reprezinta in acelasi timp precursori pentru sinteza de noi AA. Ex: glutamina, prolina, ac glutamic

Producerea de precursori pentru diferite biosinteze

49. MITOCONDRIA: modificari patologice si implicatii medicale

Modificari de ultrastructura mitocondriala Gigantismul mitocondrial Talia depaseste 15 Apare in stari fiziologice (hiperactivitate) sau patologice: Hepatita virala, tumori ovariene, miopatii Tumefactia sau turgescenta: Cresterea globala a taliei, largirea spatiului perimitocondrial, scaderea nrlui de criste Apare in cursul hipoxiei, carentelor proteice si de vitamina B2, hepatita virala si febra galbena Retractia mitocondriala Se caracterizeaza prin scaderea volumului si densificarea matricei Distrugerea mitocondriilor Isi pierd cristele, membrana se fragmenteaza si continutul se raspandeste in citoplasma Acumulari intramitocondriale de produsi citoplasmatici Glicogenul sau alte incluziuni mitocondriale Maladiile mitocondriale - maladiile mitocondriale sunt boli metabolice datorate deficientei unei enzime localizata in unul dintre compartimentele mitocondriale. Cauze: Anomalii de trasnport intramitocondrial Anomalii de utilizare intramitocondriala a substraturilor Anomalii ale lantului respirator (citopatii) - ADN ul mitocondrial poate suferi frecvent mutatii care afecteaza functia celulara, functia organitului si conduc la aparitia unor boli particulare, cum sunt: bolile neurologice degenerative (Parkinson si Alzheimer), neuropatia optica ereditara Leber, miopatia mitocondriala etc. Mitocondria si cancerul Variatii numerice Alterari structurale Cresterea dimensiunilor mitocondriale Mitocondria si ischemia cardiaca - ischemia cardiaca este caracterizata de diminuarea fluxului sanguin coronarian, deci de diminuarea aportului de substraturi si oxigen. Aceste deficite conduc in mod direct la scaderea productiei intracelulare de ATP - in mod normal, cantitataea de ATP necesara asigurarii contractiei timp de 24 de ore este de 5 kg. - atunci cand survine ischemia, acizii grasi devin aproape in exclusivitate substratul energogen al celulei cardiace. In acest caz, acetil-CoA se acumuleaza in mitocondrie si inhiva piruvat dehidrogenaza. Calea de oxidare a glucozei in acest caz este blocata.

Tratament: trimetazina

50. LIZOZOMII: structura, ultrastructura, organizare moleculara, origine, roluri generale

lizozomii sunt organite implicate in digestia intracelulara. Au fost descoperiti prin tehnica de fractionare celulara de Christian de Duve in1950 Structura si ultrastructura - sunt prezenti in toate celulele cu exceptia hematiei adulte, dar mai bine reprezentait in celulele implicate in mecanisme de aparare nespecifica (microfage si macrofage) - in MO coloratii bazice (azur II, APT Dragan) sau metode de evidentiere a fosfatazei acide (Gomori) - in ME apar delimitati de o mb trilaminata. Organizare moleculara - mb lizozomala de natura lipoproteica. Proteinele mb sunt reprezentate de: o proteine transportoare pt produsii rezultati in urma digestiei o pompa de protoni mentine pH la 5 o proteine mb glicozilate: asigura protectia impotriva actiunii litice a enzimelor lizozomale - matricea - continut crescut in hidrolaze acide. Enzimele se caracterizeaza prin latenta, devenind active la un pH de 5 si inactive la pH de 7,2. Origine - formarea lizozomilor este un proces complex realizat in multiple etape: o producerea endozomilor tardivi mecanism realizat cu participarea aparatului de sinteza si secretie celulara o formarea lizozomilor matricea endozomului tardiv are pH de 6 si contine precursorii inactivi ai enzimelor. Momentul cand endozomii tardivi dau nastere la lizozomi este atunci cand pH scade la 5. - in functie de provenienta, materialele care urmeaza a fi degradate sunt livrate lizozomilor pe trei cai: o endocitoza macromoleculelor odata cu lichidul extracelular (pinocitoza) o autofagia o fagocitoza Roluri generale - datorita continutului enzimatic, lizozomii intervin in viata celulara asigurand digestia produsilor nutritivi ingerati in celule, degradarea sau stocajul deseurilor provenite din metabolismul celular, cat si distrugerea organitelor celulare a caror durata de viata este limitata.

51. LIZOZOMII: roluri specifice in diferite tipuri celulare, implicatii medicale

Roluri generale: - datorita continutului enzimatic, lizozomii intervin in viata celulara asigurand digestia produsilor nutritivi ingerati in celule, degradarea sau stocajul deseurilor provenite din metabolismul celular, cat si distrugerea organitelor celulare a caror durata de viata este limitata. Roluri specifice in diferite tipuri celulare - celulele sistemului fagocitar mononuclear o sunt celule specializate in apararea si curatirea organismului o ele endociteaza elemente celulare imbatranite si microorganisme straine, care apoi sunt distruse prin actiunea enzimelor eliberate de lizozomi. - Celulele tubilor contorti distali ai nefronului o Sunt celule specializate in reabsorbtia apei, AA, glucozei si a unei mari cantitati de minerale continute in urina primara; in acest caz, lizozomii asigura degradarea proteinelor reabsorbite - Celulele secretoare ale glandelor endocrine o In acest tip celular lizozomii realizeaza digestia secretiilor hormonale excedentare (crinofagie) - Spermatozoizi o In cursul procesului de spermiogeneza, lizozomii spermatidelor fuzioneaza si formeaza acrozomul. - Fenomene de autofagie o Lizozomii sunt implicati in remanierea tisulara din cursul vietii fetale cum sunt perforarea pupilei si disparitia mb interdigitale - Remanierea osoasa Implicatii medicale 1. Boli datorate unei activitati scazute a hidrolazelor o boli determinate genetic absenta sau malsinteza uneia din hidrolazele lizozomale determina imposibilitatea digestiei substratului si acumularea acestuia pana la intoxicarea functiilor citoplasmei si moartea celulei. Maladiile pot fi clasificate in functia de natura substratului Lipidoze Glicogenoze o Boli dobandite in timpul vietii Hemosiderozele acumularea de hemosiderina (pigment rezultat din degradarea hemoglobinei) Antracoza acumularea de praf de carbune Sideroza acumularea de particule de fier Argiria apare in cazul administrarii in cantitati mari a medicamentelor care contin saruri de argint 2. Albinismul

o Melanocitele produc melanina pe care o stocheaza in lizozomi, numiti melanozomi. In cazul in care exocitoza pigmentului este blocata apare hipopigmentarea pielii, maladie genetica cunoscuta sub numele de albinism

52. PEROXIZOMII
- sunt organite celulare implicate in numeroase functii metabolice esentiale - sunt mai numerosi in ficat, rinichi, SNC si SNP, retina Ultrastructura - sunt inconjurati de o singura membrana trilaminata, mozaicata - matricea este densa, cu aspect granular si bogata in enzime oxidative - datorita concentratiei enzimatice foarte ridicata, matricea peroxizomala prezinta o zona centrala densa, numita cristaloid cu o structura ordonata, cristalina, alcatuit din uratoxidaza Organizare moleculara: - atat proteinele care participa la fomarea mb cat si enzimele matriciale sunt sintetizate de poliribozomi liberi din citoplasma si apoi importate in peroxizomi. - Pana la ora actuala au fost identificate 23 de proteine structurale numite peroxine si aprox 60 de enzime. Biogeneza - noii peroxizomi se formeaza din precursori peroxizomali, prin cresterea si fisiunea acestora. Functii - peroxizomii utilizeaza oxigenul molecular si peroxidul de hidrogen pentru a realiza reactii oxidative 1. Producerea H2O2 cu scop de detoxifiere - Peroxizomii utilizeaza O molecular pentru a elimina atomii de H din substante organice specifice; aceste reactii oxidative conduc la formarea peroxidului de hidrogen (H2O2) - Reactiile oxidative se desfasoara in special in ficat si rinichi unde are loc procesul de detoxifiere a diferitelor molecule toxice care intra apoi in circulatia sanguina - Apa oxigenata este toxic celular deoarece formeaza radicali liberi care influenteaza negativ proteinele si acizii nucleici. Din aceasta cauza, H2O2 in exces este oxidata de catalaza. 2. Oxidarea acizilor grasi 3. Sinteza plasmalogeniilor Implicatii medicale - defectele de import ale proteinelor peroxizomale duc la suntrom hepatocerebro-renal Zellweger - alterarea functiei de oxidare a acizilor grasi conduce la aparitia bolilor numite adrenoleucodistrofii boli genetice caracterizate prin manifestari neurologice determinate de distrugerea progresiva a substantei albe din sistemul nervos si a medulosuprarenalei

maladia Refsum acumularea de sange si tesuturi a acidului fitanic

53. CICLUL CELULAR

Definirea conceptului - una dintre caracteristicile fundamentale ale celulelor care alcatuiesc organeismele vii este reproducerea celulara. - Celulele se reproduc in cadrul unui ciclu de duplicare si divizare, numit ciclu celular. Fazele ciclului celular - ciclul celular reprezinta perioada de timp cuprinsa intre terminarea diviziunii ce a dat nastere unei celule pana in momentul in care aceasta celula isi desavarseste propria diviziune. - Astfel, ciclul celular are 2 faze distincte: o Diviziunea celulara (M-mitoza) o Perioada dintre 2 diviziuni succesive numite interfaza (aici au loc sinteze de ADN, ARN si proteine) - Ciclul celular este alcatuit din 4 faze succesive o G1 perioada cuprinsa intre sfarsitul mitozei si inceputul sintezei de ADN. Se caracterizeaza prin sinteza de ARN si proteine. Materialul nuclear este 2n, iar cei 46 de cormozomi sunt unicromatidieni Daca celulele din G1 nu intra in procesul de replicare a ADN-ului, ele pot trece intr-o perioada de pauza a ciclului celular G0 o S perioada in care se sintetizeaza ADN-ul prin replicare dupa model semiconservativ Cromozomii devin bicromatidieni Materialul nuclear corespunde 4n o G2 perioada cuprinsa intre sfarsitul sintezei de ADN si inceputul mitozei. Caracterizata de transcriptia materialului genetic si biosinteza proteinelor necesare derularii mitozei. Materialul genetic este 4n o M este perioada de diviziune sau mitoza Materialul nuclear si citoplasmatic este impartit intre cele 2 celule fiice La finalul mitozei continutul in ADN devine 2n pentru fiecare celula fiica Clasificarea tipurilor celulare in functie de parcurgerea ciclului celular - celule care si-au pierdut capacitatea de a se divide, fiind oprite in faza G0 (neuronii si celulele musculare striate) - celule care au capacitate scazuta de a se divide, dar care in conditii speciale isi accelereaza ritmul mitotic (celule din ficat, rinichi, plamani, glande endocrine)

celule care au capacitate mare de diviziune (epiderm, maduva hematogena, celulele linei spermatice ) Durata ciclului celular - perioada G1 este cea mai lunga perioada a ciclului si variaza in functie de tipul celular, in timp ce faza S poate varia de la cateva minute pentru celulele embironare pana la cateva ore la celulele somatice. Fazele G2 si M sunt mai scurte - durata ciclului celular este variabila in fct de specie si tip celular (embrionii de muste 8 minute, levurile 2 ore, celulele epiteliale intestinale 12 ore, iar hepatocitele 1 an) Punctele de control ale ciclului celular - punctul de control G1 - Punctul de control G2 - Punctul de control al metafazei Sistemul de control al ciclului celular - are rolul de a activa in timp util enzimele si proteinele responsabile de realizaarea fiecarui proces, precum si de a le dezactiva odata ce procesul s-a incheiat - principala clasa de proteine apartinand sistemului de control este reprezentata de serin-treonin kinaze (Cdk) deoarece sunt dependente de cicline (enzime capabile sa activeze proteinele tinta prin fosforilare)

54. CARACTERELE GENERALE ALE NUCLEULUI INTERFAZIC

nucleul este prezent in toate celulele, cu exceptia hematiei adulte circulante, indeplinind urmatoarele functii: o prin intermediul ADN-ului asigura sinteza, conservarea si transmiterea informatiei genetice o prin intermediul proceselor de transcriptie si translatie asigura reglarea si controlul proceselor vitale. Caracterele morfologice (in MO) - fiind o strucutra predominant acida, evidentierea caracterelor morfologice ale nucleului se realizeaza cu coloranti bazici. Studiul acestor caractere se realizeaza prin coroborarea urmatorilor parametri: o forma rotund ovalara ovul, limfocit, timocit alungita celulele musculare striate scheletale sau musculare netede lobata sau polilobata polimorfonucleare nucleu inmugurit megacariocite forma neregulata celula maligna o numarul anucleate hematia adulta mononucleate marea majoritate a celulelor binucleate 7-8% din hepatocite

multinucleate osteoclastele, fibra musculara striata scheletala o asezarea centrala excentrica in celulele cu polaritate functionala periferica adipocitul alb o dimensiunile variaza de la 4 la spermatozoid pana la 20 la nucleul ovulului o raportul nucleo/citoplasmatic Rn/c = Vn/Vc-Vn, unde Vn=volumul nuclear si Vc=volumul celular Cuprins intre 1/3 si 1/20. Ultrastructura - in interfaza, nucleul celulelor eucariote este alcatuit din: o invelis nuclear o nucleoplasma o cromatina o nucleol

55. MEMBRANA NUCLEARA: ultrastructura, compozitie chimica, roluri. Implicatii medicale ale laminelor nucleare
Ultrastructura - structura fundamentala a invelisului nuclear este apare in ME format din 2 membrane concentrice (externa si interna) care se afla in continuitate una cu cealalta, precum si cu reticulul endoplasmic - cele 2 membrane sunt separate intre ele de un spatiu, numit spatiu perinuclear, care comunica cu lumenul reticulului endoplasmatic. - In locurile in care mb externa fuzioneaza cu mb interna se formeaza porii nucleari - Membrana externa este trilaminata, prezinta ribozomi atasati si se continua cu reticulul endoplasmatic - Membrana interna este lipsita de ribozomi, aderenta de nucleoplasma - Lamina nucleara fata interna a mb nucleare este tapetata de o retea bidimensionala proteica, numita lamina nucleara. o Proteinele care alcatuiesc lamina nucleara sunt filamente intermediare numite laminele A, B si C. o Implicatii medicale Distrofia musculara Dreifuss mutatia genelor pentru lamininele A Lipodistrofia de tip Dunningan pierderea progresiva a tesutului adipos la nivelul trunchiului si membrelor, concomitent cu cresterea depunerilor de lipide la nivelul fetei si spatelui Displazia acro-mandibulara

Maladia Charcot Marie Tooth neuropatie periferica caracterizata prin atrofie musculara si abolirea reflexelor osteotendinoase Progeria (sau sindromul prematur Hutchinson) accelerarea procesului de imbatranire; determinata de diminuarea cantitativa a lamininei A sau prin alterari calitative a proteinei numita progerina Compozitie chimica - 30 % lipide - 65 % proteine - 4 % ARN - 1 % ADN Roluri - schimburi nucleo-citoplasmatice prin intermediul protilor nucleari - participarea la realizarea reactiilor metabolice fiind o forma particulara de reticul endoplasmic, membrana nucleara prezinta un echipament enzimatic asemanator cu al acestuia si realizeaza reactii metabolice cvasiidentice

56. CROMATINA: clasificare, organizare moleculara, vizualizare in MO si ME, rol

- in interfaza, cromatina este forma relaxata, desfasurata a cromozomilor. In timpul diviziunii celulare, cromatina se reorganizeaza, se condenseaza, luand aspectul carateristic cromozomilor Clasificare - Eucromatina activa dpdv transcriptional o in MO se coloreaza slab bazofil, datorita gradului scazut de spiralizare o se subclasifica in eucromatina activa eucromatina permisiva - Heterocromatina inactiva dpdv transcriptional, reprezinta 90% din cromatina nucleara o in MO se coloreaza intens bazofil, datorita gradului crescut de spiralizare o se subclasifica in: heterocromatina constitutiva heterocromadina facultativa: cromatina Barr Organizare Moleculara: - nucleul contine aproape toata informatia genetica sub forma de ADN - ADN-ul este format din 4 nucleotide: 2 contin baze purinice (A si G), iar 2 contin baze pirimidinice (T si C). - Structura de baza a ADN este formata din 2 lanturi polinucleotidice care stabilesc legaturi de H intre A si T si intre G si C. cele 2 catene sunt antiparalel, complementare si rasucite, formand un dublu helix cu un diametru de 2 nm - Nucleotidele nu sunt aranjate la intamplare, ci in asa fel incat 3 litere sa formeze un cuvant, care sa semnifice un AA. Fiecare cuvant poarta numele de codon.

ADN cromozomial asociat cu proteinele nucleare si resturi de ARN formeaza cromatina. Dpdv biochimice proteinele asociate ADN se clasifica in: o Proteine nonhistonice: proteine structurale care intra in structura cromozomilor, proteine reglatoare implicate in reglarea genelor enzime de tipul ARN si ADN polimeraze o Proteine histonice Bogate in arginina si lizina Sarcina puternic pozitiva si caracter bazic 5 tipuri de histone: H1, H2a, H2b, H3, H4 nucleozom

57. CROMATINA: clasificare. Cromatina Barr

- in interfaza, cromatina este forma relaxata, desfasurata a cromozomilor. In timpul diviziunii celulare, cromatina se reorganizeaza, se condenseaza, luand aspectul carateristic cromozomilor Clasificare - Eucromatina activa dpdv transcriptional o in MO se coloreaza slab bazofil, datorita gradului scazut de spiralizare o se subclasifica in eucromatina activa eucromatina permisiva - Heterocromatina inactiva dpdv transcriptional, reprezinta 90% din cromatina nucleara o in MO se coloreaza intens bazofil, datorita gradului crescut de spiralizare o se subclasifica in: heterocromatina constitutiva heterocromadina facultativa: cromatina Barr Cromatina Barr - a fost descrisa de Barr si Bertram si mai poarta denumirea de cromatina sexuala sau corpuscul Barr - este prezenta in 20% din celulele sexului feminin si in mod normal lipseste la sexul masculin - reprezinta o heterocromatinizare inerfazica a unuia din comozomii X care devine inaciv dpdv genetic; inactivarea se produce la 15 zile de la fecundatie la embrionul de sex feminin - se poate pune in evidenta in celulele mucoasei bucale unde apare atasata de membrana interna a nucleului, in neuroni unde este atasata nucleolului si in pmn neutrofile, unde are forma unui bat de toba. - Evidentierea corpusculului Barr este utilizata in orientarea diagnosticului anomaliilor cormozomiale de tip sindrom Turner, sindrom triploX si sindrom Klinefelter.

58. ORGANIZAREA MOLECULARA SI SUPRAMOLECULARA A CRIMATINEI: nucleozomul, fibra A si fibra B

nucleozomul este unitatea de baza a cromatinei si prin repetare formeaza structura filamentului de cromatina, conferind aspectul de margele pe sarma, observat in microscopie electronica nucleozomul este format dintr-un miez proteic numit octamer pe care se dispune o dubla spira de ADN dublu catenar. Octamerul poarta aceasta denumire deoarece este format din 8 molecule, cate doua din fiecare din proteinele histonice H2a, H2b, H3 si H4. Histona H1 este implicata in legarea nucleozomilor. Lungimea ADN-ului care inconjoara octamerul este de 146 de perechi de nucleotide, iar filamentul total de ADN din alcatuirea nucleozomului, de aproximativ 200 de perechi de nucleotide. La ora actuala, din multele modele de dispunere al nucleozomilor propuse, modelul in zig-zag este considerat cel mai coerent.

59. NUCLEOLUL
nucleolul este un organit nuclear prezent in toate celulele eucariote cu exceptia primelor blastomere care nu realizeaza biosinteza proteica - este prezent pe intreaga perioada a interfazei Morfologie - In MO se coloreaza intents bazofil sau intens argentofil - Numarul in raport direct cu gradul de ploidie (1-2 in celulele diploide, si pana la 10-12 in celulele maligne) - Dimensiunea 1-7 (aproximativ 1/3 din volumul nucleului) - Pozitionarea centrala sau excentrica, in functie de momentul functional Ultrastructura - centru fibrilar - componenta firilara densa formata din ADN cromozomial care joaca rol de organizator nucleolar - componenta granulara reprezentata de precursorii ARN-urilor ribozomale - componenta amorfa umple spatiul dintre celelalte componente Organizare moleculara - ADN 3% - ARN 7 % - Proteine 90% Rolul nucleolului

rolul principal al nucleolului este biogeneza ribozomilor. In nucleol se intetizeaza tipurile de ARN ribozomal care participa la formarea subunitatilor ribozomale care trec prin porii nucleari in citoplasma unde se matureaza, formandu-se ribozomii capabili de sinteza proteica Factori care influenteaza activitatea nucleolului - substante inhibitoare: caldura, razele X si UV, toxine microbiene si agenti chimici. - Substante stimulatoare: pilocarpina sau infectii virale cu adenovirusuri