Adolescenta este o perioada de dezvoltare mai lunga, care se situeaza dupa debutul pubertatii si sfarsitul are loc spre

16/18 ani 20 ani (cu tendinte prelungite) cand incep stadiile tineretii adulte (Schiopu, 1997, p. 51). Adolescenta are trei etape: adolescenta timpurie sau pubertatea situata intre 12 si 14 ani, adolescenta de mijloc situata intre 14 si 17 ani si adolescenta tarzie situata intre 17 si 19 ani. In prima etapa a adolescentei se aspira cu ardoare la statutul de adult, dar exista destule momente in care au loc impulsuri proprii conduitelor de copil, dorintei de a fi tutelat. Asistam la o lupta constanta intre copil (pentru ca inca este) si adult (care doreste sa fie). Se dezvolta nevoia de independenta care se manifesta prin: lupta cu sentimentul de identitate, labilitate emotionala, capacitati sporite de exprimare verbala a propriei persoane, exprimare mai facila a sentimentelor prin actiune decat prin cuvinte, importanta crescanda acordata prietenilor, atentie redusa acordata parintilor, cuiesiri ocazionale de obraznicie. Atunci cand realizeaza faptul ca parintii lor nu sunt perfecti si constientizeaza greselile acestora, moment in care incepe cautarea unor noi modele pe langa parinti. Apoi, mai exista tendinta de regresie in momentele de criza, la comportamente infantile, o influenta sporita a grupului de prieteni (interese, imbracaminte) (Rodriguez-Garcia, 2000). De asemenea si interesele profesionale cunosc un avant in aceasta perioada prin: interes pentru viitorul apropiat si pentru prezent, abilitate sporita de munca sustinuta. In aceasta perioada a adolescentei, schimbarile pe plan sexul sunt extrem de importante si furtunoase. Se pare ca fetele au un avantaj in ceea ce consta maturizarea sexuala in adolescenta, deoarece baietii trec prin mai multe probleme legate de schimbarile biologice decat fetele, si semnele de tulburari emotionale par a fi mai frecvente in cazul lor. Dar sa nu credem ca fetele sunt absolvite de orice suferinta, deoarece fetele care se maturizeaza sexual mai rapid par sa fie mai putin sociabile, mai putin expresive, mai introvertite si timide. Cel mai dramatic semn de maturizare sexuala a fetelor este prima menstruatie, care este insotita de cateva aspecte negative: discomfortul si jena neasteptata care o insotesc, acestea fiind mai accentuate decat aspectele pozitive. Transformarile legate de sexualitate se manifesta prin: prieteni de acelasi sex, activitatile de grup, timiditate, nevoie de intimitate, experimentarea propriului corp (masturbare), intrebarile pe care si le pun in legatura cu propria normalitate. Se dezvolta, etica si autocontrolul, testarea regulilor si a limitelor, experimentarea

ocazionala cu tigari, marijuana, alcool. In adolescenta de mijloc, nevoia de independenta se manifesta prin: implicare a propriei persoane, care alterneaza intre expectante nerealist de inalte si un concept de sine rudimentar. Nemultumirea legata de interferenta parintilor cu propria independenta, preocupari excesive in legatura cu propriul corp, sentimentul de ciudatenie in legatura cu sine si cu propriul corp, parere proasta despre parinti, investitie emotionala redusa in ei, efort de stabilire a unor noi prietenii, accent sporit pe noul grup de prieteni, cu identitatea de grup definita prin selectivitate, superioritate si competitivitate, perioade de tristete, care insotesc pierderea psihologica a parintilor, autoanaliza amplificata care uneori este facuta sub forma unui jurnal. Interese profesionale dezvoltate prin dorinta de a progresa din punct de vedere intelectual, unele energii sexuale si agresive directionate spre interese creative. Transformarile legate de sexualitate, cum ar fi preocuparile legate de atractivitatea sexuala, relatile pasagere, tendinta catre heterosexualitate, cu teama de homosexualitate, sentimente de tandrete dar si de teama fata de sexul opus, sentimente de dragoste si pasiune. Etica si autocontrolul se dezvolta o data cu aparitia idealurilor si selectia modelelor de rol, o mult mai consistenta evidentiere a sarguinciozitatii, capacitatea sporita de fixare a scopurilor, interes pentru problemele morale. In adolescenta mijlocie are loc o intensificare a dezvoltarii personalitatii, a vietii interioare deliberative, a dezvoltarii constiintei de sine si a responsabilitatii. Creste dorinta de afirmare si strategiile acesteia, ce devin mai subtile dupa 16 ani. Adolescenta tarzie se caracterizeaza printr-o nevoie de independenta manifestata prin dorinta de a dobandi o identitate ferma, capacitate de amanare a recompenselor, simt al umorului mult mai dezvoltat, interese stabile, o mai mare stabilitate emotionala, capacitatea de a lua decizii independente, capacitatea de a face compromisuri, mandria pentru propria munca, incredere in sine, o preocupare mai mare pentru ceilalti, interese profesionale, deprinderi de munca mai bine definite , nivel sporit de preocupare pentru viitor. Sexualitatea cunoaste un avant deosebit datorita preocuparilor pentru relatii mai stabile. Adolescentii sunt in cautarea identitatii sexuale si isi dezvolta capacitatea pentru relatii tandre si senzuale. Sexualitatea influenteaza masiv dezvoltarea identitatii adolescentilor. Catre sfarsitul adolescentei se considera ca optiunile sexuale sunt deja clarificate si stabile. Nu exista insa o regula generala in aceasta privinta.

De

asemenea,

etica

si

autocontrolul este mult mai dezvoltat, gratie capacitatii de introspectie si autoanaliza. Perioada in care accentul cade pe demnitatea personala si pe respectul fata de sine, isi dezvolta capacitati de fixare a unor scopuri si de urmarire a acestora. Incepand totodata acceptarea institutiilor sociale si a traditiilor culturale si autoreglarea stimei de sine. In perioada adolescentei se dezvolta constiinta de sine, capacitatea de a invata, exercitarea de roluri si statusuri sociale in cadrul grupurilor de clase scolare, apoi in viata socio-culturala. Se dezvolta si erotizeaza planul senzorial-perceptiv si are loc dezvoltarea deosebita a memoriei, a volumului cat si a eficientei ei (Verza, 1993). Adolescenta este considerata o perioada de stari conflictuale sau crize, unii psihologi chiar considerand-o ca fiind o perioada de agitatie si revolta. Din punct de vedere conceptual si social exista o pronuntata tendinta de a vedea adolescenta ca o discontinuitate marcanta a vietii noastre. Adolescentii sunt ciudati, diferiti, straini atat de copii cat si de adulti. Pentru unii autori adolescenta reprezinta o perioada distincta de viata, un stadiu de dezvoltare care poate fi clar diferentiat de restul vietii. Pentru altii insa este doar o zona de granita, un fel de teritoriu al nimanui, un tunel in care copiii dispar, pentru ca sa iasa la lumina la celalalt capat peste cativa ani, ca veritabili adulti. Ideea ar fi insa ca niciodata nu putem sti cine e cel cu care ne vom intalni dincolo, la iesirea din adolescenta. Desi tentatia de a trata adolescentul modal este foarte mare, exista totusi o semnificativa diferenta in ceea ce priveste patternul de personalitate si structurile de interese ale fiecarui adolescent. Fiecare copil sau tanar are un model intern despre ce e normal sau corect sa i se intample o data cu venirea pubertatii, si despre momentul cand trebuie sa traverseze toate schimbarile fizice pe care le presupune aceasta. Cu cat este mai mare discrepanta dintre ceea ce crede el ca ar trebui sa i se intample si ce i se intampla in realitate, cu atat impactul psihologic al acestor schimbari este mai mare. Unul din marile paradoxuri ale adolescentei sta in faptul ca exista o lupta continua intre dorinta de a fi, de a-ti afla propria identitate si dorinta de a fi asemeni prietenilor tai. Orice ar putea sa il indeparteze pe adolescent de grupul sau are efecte negative. Adolescentii sunt adesea tulburati de o maturizare sexuala prea rapida sau prea lenta, pe care o catalogheaza si o resimt drept aberanta. Problemele mentale si emotionale care pot interfera cu aceste stadii normale de dezvoltare se rezolva de cele mai multe ori de la sine.

Multi adolescenti ating stadiul piagetian al operatiilor formale, caracterizat prin capacitatea de gandire abstracta. Adolescentii pot face rationamente ipotetico-deductive, pot aborda mult mai flexibil diferitele probleme si pot testa ipoteze (Schiopu si Verza, 1981). Desi a fost depasit egocentrismul specific copilului mai mic, adolescentul manifesta totusi anumite tendinte egocentrice, care se manifesta in relatiile cu autoritatea, in centrarea excesiva pe sine, in constientizarea foarte acuta a propriei persoane. Centrarea pe propria persoana, legata de modificarile fizice care au loc in pubertate si de descoperirea identitatii, poate pendula intre narcisism si ura pentru propria persoana / autodepreciere. Daca exista o discrepanta prea mare intre conceptul de sine si sinele ideal, pot usor apare anxietatea si hipersensibilitatea (Sroufe, Cooper si DeHart, 1991). Cu toate ca din multe puncte de vedere egocentrismul stadiului operatilor concrete a fost depasit, se pare ca adolescentul ramane totusi egocentric. Presupune ca toata lumea este preocupata de propriile ganduri si comportamente asa cum este el. De aici sentimentul ca se afla pe o scena unde ii sunt expuse sentimentele inaintea unei audiente imaginare. Ca urmare, apare o exagerata constiinta a propriei persoane. Ca reactie de aparare in fata acestui fapt, multi adolescenti se retrag in sine, isi ascund sentimentele si prefera sa fie singuri. Pornind de la prezumtia de vinovatie a tuturor celorlalti, considera ca toti ceilalti sunt la fel de critici ca ei insisi, si le permit acestora sa le scada stima de sine aproape instantaneu. Adolescenta este si un timp al convingerii in propria istorie, sau poveste personala. Convingerea in propria unicitate si in caracterul special al propriei istorii poate distorsiona sau chiar nega realitatea. Cu alte cuvinte, nimeni nu le poate intelege sentimentele deoarece ei sunt unici. Similaritatea dintre propriile trairi si cele ale altora este opaca pentru ei. Aceste distorsiuni se reflecta si in faptul ca doza de iluzii pozitive este mult mai mare nu se poate intampla nimic rau, boala sau nenorocirea sunt imposibile. Atat abuzul de substante cat si ignorarea masurilor contraceptive reflecta aceste convingeri. Atat baietii cat si fetele traverseaza schimbari fiziologice dramatice. Are loc o crestere exploziva in inaltime, greutate, si o dezvoltare semnificativa a musculaturii si scheletului. Organele reproductive se dezvolta si se maturizeaza la randul lor. Apar caracterele sexuale secundare. Schimbarile fizice si modificarile bruste ale infatisarii afecteaza conceptul de sine si personalitatea. Efectele unei maturizari prea rapide sau dimpotriva prea lente isi pun amprenta asupra adolescentului, dar de obicei se sting la maturitate.

G. Stanley Hall, prima persoana care a studiat adolescenta in mod stiintific, o descrie ca fiind o perioada de furtuni si stres precum si de mari transformari in plan fizic, mintal si emotional. Adolescenta este stadiul de dezvoltare in timpul caruia individul isi cauta o identitate. Criza, confuzia identitatii vs. confuzia rolului din timpul adolescentei este considerata de catre multi psihologi ca fiind criza dominanta in intreaga dezvoltare. Obiectivul major al adolescentului in aceasta perioada este formarea unei identitati, a eului, durabile si sigure sau simtul sinelui. Pentru a ajunge la un simt al identitatii, adolescentii incearca diferite roluri fara a se angaja in vreunul (Birch, 2000, pp. 254-255). Atitudinile si valorile stabile, alegerea ocupatiei, casatoria si stilul de viata se integreaza gradual si fac posibila simtirea propriei persoane si a celor din jur. Presiunile puternice din partea parintilor si a altora pot cauza tanarului dezorientare si disperare avand ca rezultat instrainarea fizica sau mentala de mediile considerate normale. In cazurile cele mai extreme ale difuziunii rolului, adolescentii pot adopta o identitate negativa, adesea insotita de depresie. Adolescenta se caracterizeaza prin transformari fizice, emotionale si cognitive extreme. O alta caracteristica este dezvoltarea imboldurilor sexuale, trebuinta de a face alegeri profesionale si de alte tipuri, controlul tensiunilor pentru a se conforma asteptarilor grupului de aceeasi varsta, factori care exercita o presiune si contribuie la agitatia traita de catre majoritatea adolescentilor. Efectele factorilor de socializare concurenti, incluzand familia, scoala, grupul de aceeasi varsta, mass-media, ofera adolescentului o gama ampla de valori si idealuri din care sa aleaga, dar de unde rezulta nesiguranta si conflictul. Indivizii de aceiasi varsta joaca un rol important in socializarea din perioada adolescentei. Pe masura ce adolescentii sunt mai putin influentati de legaturile familiale, ei devin mai apropiati de indivizii de aceiasi varsta, imitand comportamentele acestora pozitive sau negative. Parintii adolescentilor trebuie sa fie receptivi la noile moduri de a gandi, zvagnirilor de autonomie, exprimarii de sine cat si a influentelor din exteriorul familiei nucleare (Sroufe, Cooper si DeHart, 1991).