Rug ciunea lui Iisus

Unirea mintii cu inima si a omului cu Dumnezeu - ndrumator duhovnicesc -

Ierod. Cleopa Paraschiv Arhim. Mina Dobzeu

Carte ap rut cu binecuvntarea Prea Sfintitului P rinte GALACTION Episcopul Alexandriei si Teleormanului

Editura Agaton Colectia Rugul aprins F g ras, 2002

Cuvnt nainte

Rug ciunea nencetat

Privegheati dar n toat vremea, rugndu-v (Luca XXI, 36). Cu toate c literatura filocalic privitoare la Rug ciunea lui Iisus este foarte bogat , aparitia unei noi c rti pe aceast tem este folositoare de suflet. Aceasta pentru c rug ciunea este numit inima ortodoxiei de c tre Nichifor Crainic (Rug ciunea lui Iisus n Gndirea 17 (1938) nr. 5, p. 217 224). Ea este o practic , care, bucurndu-se de o vechime considerabil , r mne pn ast zi extrem de vie n R s ritul crestin (UN MOINE DE LEGLISE DORIENT, La prire de Jsus, ed a III a, Chevetogne, 1963, p. 7). Mai mult, Cel care caut Absolutul se poate ntoarce si spre Filocalie unde se va nv ta c doar rug ciunea nencetat este eficace, c adev rata rug ciunea nseamn s -ti ridici f r ncetare gndul si atentia spre amintirea lui Dumnezeu, s mergi n prezenta Lui, s trezesti n tine dragostea Lui gndindu-te la El, si s asociezi numele lui Dumnezeu cu respiratia si cu b t ile inimii. Aceast metod asociaz trupul, atentia intelectual , memoria afectiv , fortele psihice profunde, pe scurt, persoana n ntregimea ei, n cursul acestei activit ti orante, care dup Sfntul Simeon Noul Teolog, constituie sinteza oric rui bine. Nu omul actioneaz , ci harul o face nl untrul lui. Singura mngiere ntre nevoia de credint si neputinta de a o face s izvorasc prin mijloace omenesti este implorarea: Cereti si vi se va da. Doar prin rug ciune se ajunge la credint , cea care mut si muntii, si faptele cele bune se pot atunci mplini (Pelerini rusi si vagabonzi mistici, trad. Magdalena M rculescu Cojocea, Elena Soare, Ed. Pandora, Trgoviste, p. 223). Pn la mijlocul secolului XI, aceast rug ciune nu cunostea o difuziune comparabil celeia care apare n secolul XIV; diferiti autori, admisi sau nu n Filocalie, celebreaz excelenta virtutilor ei. Sfntul Teofan Z vortul reia, ca si altii, nv t tura avvei Filimon: Cheam pe Domnul cu srguint : Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m pe

3
mine p c tosul sau p c toasa! F aceasta nencetat: la biseric , acas , pe drum, n timpul lucrului si n timp ce m nnci, n pat; cu un cuvnt, de cnd deschizi ochii si pn i nchizi; lucrul va fi ntocmai cu a nf tisa orice lucru soarelui, fiindc aceasta nseamn a sta naintea fetei Domnului, Care este soarele lumii duhovnicesti. Potrivit cu ceea ce s-a spus despre rug ciune n general, distingem trei etape ale rug ciunii: vocal , mental si a inimii. Recitarea vocal si are nendoielnic valoarea ei; la fel practica rug ciunilor scurte si dese. Sfntul Teofan Z vortul are ns dreptate s se opun celor ce vroiau s atribuie acestei rug ciuni o valoare aproape sacramental , creznd c au g sit n ea un talisman. n ce priveste continutul, mai multi autori au ar tat, ncepnd din secolul XIV, superioritatea formulei, punnd n evident toate virtutile ei. Dar se poate pune accentul pe primul sau pe cel de al doilea element al rug ciunii. n acest ultim caz, rug ciunea lui Iisus este una din numeroasele rug ciuni de umilint (katnyxis) n vog n mediul monastic ce cultiva plnsul (pnthos). Autorii mai recenti insist mai degrab asupra primului element: puterea special a numelui Domnului. Dar e mai bine ca aceste elemente adoratia si zdrobirea inimii, vederea abisului intre divin si uman si, n acelasi timp, a ceea ce dep seste acest abis, milostivirea Dumnezeului Om, s nu fie separate unul de altul. n fine, etapa inimii: Obisnuieste scrie Sfntul Teofan Z vortul s te rogi cu mintea n inim : Doamne Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiestem !. Cnd vei nv ta s faci cum trebuie aceast rug ciune, sau mai bine zis, cnd aceasta va intra n inim , ea te va conduce la scopul dorit, c ci ea va uni mintea cu inima ta, va pune cap t neornduielii gndurilor tale si ti va da puterea de a ocrmui gndirile sufletului t u. Scopul acestei rug ciuni este crearea si consolidarea unei anumite st ri a inimii. Isihastii athoniti voiau s ajute acest proces de asimilare interioar printr-o tehnic psiho-somatic . Cel mai vechi teoretician cunoscut al acesteia este monahul Nichifor (a doua jum tate a secolului XIII). Pentru practicarea ei e presupus o preg tire moral : o constiint curat , lipsit de griji (amerimnia). Se cer apoi o serie de conditii exterioare: o chilie nchis , pozitia asezat pe un sc unel jos, sprijinirea b rbiei pe piept ntorcnd ochiul trupesc mpreun cu mintea spre mijlocul pntecelui, altfel zis spre buric. Exercitiul nsusi cuprinde o r rire regulat a respiratiei (mai trziu se va spune c repetitia formulei trebuie sincronizat cu ritmul ncetinit al respiratiei), o explorare mental a sinelui visceral n c utarea locului inimii si invocarea perseverent a lui Iisus. Dificil si plin de ntunecime la nceput, unificarea mintii cu rug ciunea produce n curnd bucurie, desf t ri negr ite, imunitate fat de

4
atacurile vr jmasului, iubire crescnd de Dumnezeu, o mare lumin numit mai trziu taboric . (Thoms Spidlik, Spiritualitatea R s ritului Crestin, Trad. Diac. I. I. Ic jr., Ed. Deisis, Sibiu, 1997, p. 353 355). Cititorul trebuie s fie l murit ns despre nv t tura ortodox despre minte si inim n practica isihast . De aceea mention m c : Isihasmul, asceza ortodox , este o ncercare si o miscare teologic prin care se ncearc readucerea mintii n inim , n urma r spndirii ei n lumea nconjur toare. n acest mod omul functioneaz normal fiziologic si si mplineste scopul existentei. Acest adev r teologic limpezeste si importanta modului de viat isihast, precum si superioritatea sa fat de filosofia platonic . Dup filosofia platonic scopul vietii umane este eliberarea mintii din trup, pe care-l consider drept temnit a sufletului. Oricum, dup cum afirm Sfntul Grigorie Palama, iesirea mintii din trup nseamn descoperirea demonilor si o lectie proprie p gnilor. Din contr , propriul nostru efort rezid n revenirea mintii n inim , ntruct trupul nu e o temnit a sufletului, ci o lucrare pozitiv de creatie a lui Dumnezeu. Din acest motiv, n Tomul aghioritic, Sfntul Grigorie prezint dou texte din Sfintii P rinti ai Bisericii. Unul i apartine Sfntului Atanasie cel Mare care afirm c sediul inteligentei sufletului este n creier, iar cel lalt este luat de la Sfntul Macarie cel Mare care arat c sediul energiilor mintii este n inim . Afirmatia Sfntului Grigorie de Nissa c mintea fiind netrupeasc , nu se afl nici nl untrul, nici n afara trupului nu este opus nv t turilor Sfintilor P rinti ntruct atunci cnd acestia afirm c mintea se afl n trup, ei nteleg prin aceasta c este unit cu trupul. Asa precum intrarea Cuvntului lui Dumnezeu n pntecele Prea Curatei Fecioare nu se opune faptului c Aceasta, fiind netrupesc, nu se afl ntr-un loc, ntruct Cuvntul a intrat n pntece si S-a unit cu propria noastr fire deasupra oric rei ntelegeri si n urma nem rginitei iubiri a lui Dumnezeu, acelasi lucru poate fi afirmat si despre minte. Oricum, n starea sa fireasc , mintea se afl n inim ca ntr-un organ, si nu ca ntr-un vas si acest lucru ne dovedeste prezenta unui om matur si mplinit. Intrarea mintii n inim reprezint cur tia ei si faptul c devine astfel capabil de a primi Revelatia divin , ntruct mintea omeneasc este organul prin care Dumnezeu poate fi contemplat. n Traditia Ortodox , pe lng faptul c exist o diferentiere ntre minte si inteligent , n acelasi timp exist si o distinctie ntre cunoasterea pe care o posed mintea si cunoasterea senzorial . Acest lucru este deosebit de important deoarece, pe de o parte, se observ distinctia dintre pedagogia uman si cea divin , iar pe de alt parte, deoarece prin cur tirea mintii noi dobndim cunoasterea dumnezeiasc , iar Sfintii se nvrednicesc de vederea lui Dumnezeu. n Tomul aghioritic se afirm limpede c mintea

5
percepe o lumin , iar simturile alta. Simturile percep lumina sensibil , iar mintea Lumina necreat si cunoasterea prin intermediul imaginilor conceptuale. Deci, mintea este organul prin care omul vede Lumina dumnezeiasc , care reprezint mp r tia lui Dumnezeu si hrana ngerilor, dar ntruct mintea este unit cu trupul, de aceea atunci cnd Sfintii sunt cercetati de Harul divin, prin puterea Sa, ei v d prin simtul v zului si cu mintea ceea ce dep seste att simturile ct si mintea. n acest fel, omul vede Lumina divin si cu ochii trupesti, dar aceasta se ntmpl deoarece acestia au fost mai nainte transfigurati si li s-a dat aceast putere prin Harul necreat al lui Dumnezeu. n plus, se stie c Harul necreat este transmis de c tre suflet trupurilor celor ndumnezeiti , (Hierotheos Mitropolit de Nafpaktos, Sfntul Grigorie Palama Aghiortul trad. prof. Paul B lan, Ed. Bunavestire, Bac u, 2000, p. 312 314). Actualitatea Rug ciunii lui Iisus, consider m c este foarte frumos argumentat n excelentul studiu al Elisabethei Behr Sigel care consemneaz n acest sens: Practicat att de muncitorul din uzin sau din adncul minei ct si de profesorul de teologie, rug ciunea se detaseaz , n acest nou context istoric, de conceptualiz rile mostenite din trecut, pentru a-si redobndi spontaneitatea si simplitatea initiale. Astfel se dezv luie ceea ce ntotdeauna a fost, n esenta sa: nu o credint n puterea magic a unei formule, ci atentie la prezenta lui Dumnezeu, a C rui Tain este Numele dumnezeiesc; nu alienare ntr-un mecanism obsesiv, ci art duhovniceasc , care, ntorcnd mintea de la lumea fenomenal spre str fundurile inimii, adic ale persoanei, preg teste aceast inim s primeasc iertarea, pacea, iluminarea; nu abolire a gndirii si constiintei personale, ci ntlnire n comuniune, lucid , cu Persoana divino-uman a lui Iisus. Avnd nevoie de t cere si de o anumit detasare, m car l untric , de cele lumesti, Rug ciunea lui Iisus este totodat si mijloc de d ruire si transfigurare a ntregii creatii. Astfel, reuseste s integreze spiritualit tii monastice traditionale una din temele esentiale ale filosofiei religioase moderne rusesti: viziunea unei lumi transfigurate ntru n dejde. Despre folosirea practic a rug ciunii lui Iisus, asa cum o poate experimenta un crestin al zilelor noastre tr ind n mijlocul lumii, si despre inspiratia pe care o poate afla astfel, ne vorbeste cu cea mai mare sobrietate si precizie o autoare laic , Nadejda Gorodetky: Rug ciunea lui Iisus scria ea ntr-un articol publicat n Black Friara, revista dominicanilor englezi este att de simpl nct nu ai nevoie s o nveti ca s te slujesti de ea... Multi si v d de treburile lor obisnuite repetnd aceast rug ciune. Nici munca n gospod rie, nici munca la cmp, nici munca n uzin nu sunt incompatibile cu ea. Este de asemenea cu putint , desi este mai greu, s

6
mpletesti si ocupatiile intelectuale cu aceast rug ciune. Ea ne p zeste de multe gnduri si cuvinte desarte sau lipsite de iubire. Sfinteste munca si raporturile zilnice... Dup ctva timp, cuvintele rug ciunii par a veni de la sine pe buze, ntorcndu-ne din ce n ce mai mult n obisnuinta prezentei lui Dumnezeu... Treptat, cuvintele par a disp rea. O veghe t cut , nsotit de o pace adnc a inimii si a mintii, se manifest prin tumultul existentei zilnice... Numele lui Iisus devine cheia mistic ce deschide lumea, un instrument de ofrand al fiec rui lucru si al fiec rei persoane, o ntip rire a pecetii dumnezeiesti asupra lumii acesteia. Poate c ar trebui s vorbim aici despre preotia tuturor credinciosilor. mpreun cu Marele Arhiereu, s rug m Duhul: F din rug ciunea mea o tain . n concluzie, am dori s subliniem influenta pe plan ecumenic a rug ciunii lui Iisus. Asa cum scrie Un moine de lEglise dOrient: initial, invocarea Numelui lui Iisus era comun tuturor; ea r mne acceptabil pentru toti, accesibil tuturor, tuturor celor care au fost botezati n Hristos. Ea poate astfel s uneasc n chip real crestinii, nc dureros divizati pe alte planuri institutionale sau sacramentale. Ducnd la adncirea relatiei credinciosului cu Persoana divino-uman a Fiului Omului, rug ciunea lui Iisus ne introduce si n aceast comunitate a persoanelor in Christo per Spiritum Sanctum pe care P rintii o numeau comuniunea sfintilor (Fericita ntristare trad. Maria si Adrian Alexandrescu, Edit. IBMBOR, Bucuresti 1997, p. 127 129). Putem concluziona astfel: Toat viata noastr nu e dect acest pelerinaj extraordinar c tre locul inimii noastre, c tre acest altar interior. Pentru a pacifica si a cur ti mintea, si a o face s coboare n inim , metoda foloseste invocarea numelui lui Iisus, cu formulele care au variat: Kirie eleison, Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-m , Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-m pe mine, p c tosul... Chemarea numelui combin chem rile din Evanghelie ale vamesului si orbului ntr-o formul care poate fi prescurtat , care poate fi ntret iat de t ceri, care poate fi uneori un strig t de smerenie n stare pur , care poate deveni un fel de pecete a binecuvnt rii sau ca un cntec de dragoste. Atunci descoperim c avem mult mai mult timp pentru a ne ruga dect ne imaginam: mergnd pe strad , urcnd o scar , n timpul lucrului, n timpul unei ntrevederi, putem s chem m numele lui Iisus si s ne deschidem iubirii Lui. Si, putin cte putin, chemarea se alipeste de respiratie, deschide n noi o respiratie mai profund , suflarea noastr corespunde ntr-un fel cu Suflul lui Dumnezeu (Olivier Clement, Viata din inima mortii, trad. Claudiu Soare, Ed. Pandora, 2001 p. 247 248). n final consider m necesar precizarea c trebuie atentionat cititorul atunci cnd parcurge capitolul: Sufletul omenesc Icoan a Prea Sfintei Treimi s nu confunde trihotomismul spiritual cu cel antropologic,

7
neacceptat de Biserica Ortodox . (A se vedea n acest sens Pr. Dr. Marin D. Ciulei Antropologia Patristic , Ed. Sirona 1999, p. 53 55 si 366). Asadar n dorinta unui real folos duhovnicesc spre dobndirea rug ciunii nencetate, binecuvnt m aceast aparitie editorial ndemnnd evlaviosul cititor cu cuvintele Sfntului Apostol Pavel: Rugati-v nencetat si Duhul s nu-L stingeti (I Tesaloniceni V, 17, 19).

Cu arhieresti binecuvnt ri Galaction Episcopul Alexandriei si Teleormanului 28 februarie 2002 La S rb toarea Sfintilor Cuviosi Ioan Casian Romanul si Gherman din Dobrogea.

Ierodiaconul Cleopa
Ierodiaconul Paraschiv Cleopa, fostul profesor ateu Cristian Motyka, nsufletit de o credint vie si lucr toare, a nceput s tip reasc c rti de credint , care l-au ridicat duhovniceste deasupra multor duhovnici tr itori ai rug ciunii lui Iisus. A vizitat de mai multe ori mn stirile din Sf. Munte Athos si a luat leg tur cu cei mai iscusiti duhovnici care l-au nsufletit si mai mult si l-au ndemnat s scrie si l-au binecuvntat pentru acest scop. Tr itor n Mn stirea Rar u, este nsufletitorul rnduielii duhovnicesti rvnite de multe mn stiri si de multi monahi care aspir spre o viat mai nalt , mai deosebit *. Martor ocular la multe minuni ale Icoanei Maicii Domnului F c toare de Minuni de la Mn stirea Rar u, a scris cartea cu minunile Maicii Domnului la aceast m n stire, carte care nsufleteste cu rvna si cu dragostea de Dumnezeu, de Prea Curata Fecioar - ocrotitoare si mijlocitoare a ntregului neam omenesc - si de Hristos, Fiul lui Dumnezeu si Mntuitorul nostru, al tuturor. Arhim. Ioan Larion Neagoe Staretul Mn stirii Sih stria Rar u

* P rintele Paraschiv Cleopa este un vrednic continuator al operei spirituale a P rintelui staret al Mn stirii Rar u, Daniil Tudor (fostul scriitor Sandu Tudor si apoi monahul Agaton). Ca si acesta, a f cut dese vizite n Sf. Munte Athos, unde a cstigat n experienta mistic , a cunoscut puterea si darurile Rug ciunii lui Iisus si a revenit n tar cu chemarea fierbinte de a re-face cunoscut aceast rug ciune tuturor monahilor si mirenilor. P rintele Daniil a f cut cunoscut Rug ciunea lui Iisus prin intermediul Misc rii Rugul Aprins, pe care el nsusi a nfiintat-o (Rugul Aprins, care ardea si nu mistuia, este att o imagine a Maicii Domnului, ct si a rug ciunii nencetate, a rug ciunii de toat vremea Rug ciunea lui Iisus). P rintele Cleopa se lupt pentru revigorarea Misc rii Rugul Aprins, dar nu numai la nivelul unui grup de intelectuali, ci la nivelul fiec rei parohii sau mn stiri, ai c ror credinciosi ard pentru Hristos. Foc am venit s arunc pe p mnt si ct as vrea s fie aprins chiar acum Lc.12, 49. Orice crestin trebuie s ard , s fie purt tor de Foc Ceresc, pentru ca Biserica, n ntregime, s fie Rugul Aprins. Editura Agaton

I. Valoarea si puterea Rug ciunii lui Iisus

ndoita cunoastere a omului: - cunoasterea sfinteniei si puterii lui Dumnezeu - cunoasterea p c toseniei si neputintei noastre
Rug ciunea Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiestem pe mine p c tosul are dou p rti, care sunt dou m rturisiri: m rturisirea de credint - recunoasterea dumnezeirii lui Hristos; m rturisirea p catelor - recunoasterea p c toseniei noastre. Din aceste dou m rturisiri izvor ste, aproape firesc, rug ciunea propriuzis (a treia parte): rug ciunea pentru mntuirea noastr : miluieste-m . M rturisirea credintei n Hristos este legat de m rturisirea neputintei noastre de a fi mntuiti doar prin puterea noastr . Aceasta spune totul. Astfel, Rug ciunea lui Iisus exprim si sintetizeaz , n cteva cuvinte, toat nv t tura Bisericii noastre Ortodoxe. Prin Rug ciunea lui Iisus noi atingem aceast ndoit cunoastere: a sfinteniei si puterii lui Dumnezei si a p c toseniei si neputintei noastre. Sfntul Maxim M rturisitorul arat c patima mndriei const n a nu lua n considerare dou lucruri: puterea Dumnezeiasc si neputinta noastr . Si aceast nesocotint d nastere unei minti dezordonate. Prin urmare, omul cel mndru este omul nesocotintei, n timp ce omul smerit este omul ndoitei cunoasteri, care si recunoaste propria sl biciune si puterea lui Hristos. Asadar, prin Rug ciunea lui Iisus noi cunoastem si m rturisim puterea lui Hristos (Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu), ca si propria noastr sl biciune (miluieste-m pe mine, p c tosul). Atingem, n acest fel, starea binecuvntat a smereniei, iar unde este smerenie este si harul lui Hristos si acest har este mp r tia Cerurilor. Orbii au rostit cuvintele Iisuse, Fiul lui David, ai mil de noi (Matei 20, 20) si vederea le-a fost redat . Leprosii au spus la fel si s-au vindecat de lepr (Luca 4, 17).

10

ntreita lucrare a lui Dumnezeu: a Tat lui, a Fiului si a Duhului Sfnt

Rug ciunea isihast mai este numit si Rug ciunea lui Iisus, dar se bazeaz pe toate cele trei Persoane ale Sfintei Treimi. Domnul Iisus fiind Unul din Sfnta Treime nu exist niciodat f r Tat l si Sfntul Duh si alc tuieste mpreun cu celelalte Persoane Treimea cea de-o fiint si nedesp rtit . Hristologia este strns legat de Trialogie. Dumnezeu Tat l i-a poruncit lui Iosif prin nger s -L numeasc pe Hristos, Iisus: Si vei chema numele lui Iisus (Matei 1, 21). Sfntul Duh, care l-a luminat pe Sfntul Apostol Pavel, ne nvat : Nimeni nu poate s zic , Domn este Iisus, dect n Sfntul Duh (Corinteni 12, 3). Rostind Rug ciunea lui Iisus (Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m pe mine p c tosul), l recunoastem pe Dumnezeu Tat l si ne supunem Lui. Mai mult, simtim lucrarea si mp rt sirea Sfntului Duh. Sfintii P rinti fiind luminati de Sfntul Duh, ne-au spus c Tat l, prin Fiul, n Sfntul Duh, s vrsesc toate. ntreaga Sfnt Treime a creat lumea si a f cut pe om. Si iar si, ntreaga Sfnt Treime a recreat omul si lumea: Tat l a binevoit si Cuvntul s-a ntrupat de la Sfntul Duh. Astfel, ntruparea lui Hristos s-a f cut din vointa Tat lui si prin lucrarea Sfntului Duh. De aceea spunem c mntuirea omului si dobndirea darurilor divine sunt fapte comune ale Sfintei Treimi. Aceasta o spun si Sfintii P rinti. Sfntul Simeon Noul Teolog scrie c Fiul si Cuvntul lui Dumnezeu este usa mntuirii noastre, potrivit cuvintelor: Eu sunt usa. De va intra cineva prin Mine, se va mntui si va intra si va iesi si p sune va afla (Ioan 10, 9). Mntuitorul Iisus Hristos este usa, iar Dumnezeu Tat l este casa: n casa Tat lui Meu multe locasuri sunt (Ioan 10, 9). Asa c , intr m n casa lui Dumnezeu prin Mntuitorul Iisus Hristos si pentru a deschide usa Hristos, avem nevoie de cheia care este Duhul Sfnt (deoarece cunoastem Adev rul, care este Hristos, prin lucrarea Duhului Sfnt). Tat l a trimis pe Fiul n lume; Fiul si Cuvntul lui Dumnezeu l descoper pe Tat l; Sfntul Duh care purcede din Tat l si este trimis prin Fiul, z misleste pe Hristos n inimile noastre. l cunoastem, deci, pe Tat l, prin Fiul, n Sfntul Duh. Sfntul Maxim M rturisitorul vorbeste adeseori, n scrierile sale, despre ntrup rile mistice ale Cuvntului. El scrie c precum cuvintele legii si ale profetilor au fost naintemerg toare ntrup rii Cuvntului, n acelasi fel, Fiul si Cuvntul lui Dumnezeu, ntrupat fiind, a devenit naintemerg tor prezentei Lui n Duh. A nv tat pe oameni prin propriile Lui Cuvinte, ca s fie n stare s primeasc prezenta Lui Dumnezeiasc . Cu alte cuvinte,

11
Hristos trebuie s se ntrupeze nl untrul nostru, noi neputnd altfel vedea slava Sa n Ceruri. ntruparea lui Hristos n noi este f cut prin bun vointa Tat lui si prin lucrarea Sfntului Duh. Iat cum este exprimat mpreun lucrarea Sfintei Treimi, cum recunoastem si m rturisim marea tain c Domnul s-a descoperit prin ntruparea Sa. Acela care neag Rug ciunea lui Iisus, neag Sfnta Treime. El nu se supune Tat lui si nu primeste iluminarea Sfntului Duh, asadar, nu are adev rata mp rt sire cu Hristos. Deci, trebuie s se ntrebe dac este cu adev rat crestin ortodox sau nu.

Sufletul omenesc - icoan a Prea Sfintei Treimi

Creat dup chipul lui Dumnezeu (Facerea 1, 26), prin minte, cuvnt si inim (treimea uman ), crestinul este chemat s devin asemenea cu Dumnezeu prin sfintenie (Matei 5, 48), care se obtine cu ajutorul Harului lui Dumnezeu, prin practicarea virtutilor crestine [n.red.: treimea minte-cuvntinim este doar o imagine-icoan ajut toare si nu una antropologic ]. Asem narea crestinului cu Dumnezeu nf tiseaz starea de deplin sfintenie, dreptate si moralitate, ce poate fi atins prin statornicia n fapte bune, crestine, de c tre om. Acest lucru depinde de actiunea puterilor spirituale si morale omenesti, iar pe de alt parte de ajutorul Harului Dumnezeiesc. Prin Sfntul Botez, omul cel vechi este nmormntat cu Hristos, pentru ca mpreun cu El s nvieze (Galateni 3, 27), devenind astfel purt tor de Hristos sau Hristofor. n acest fel, crestinul intr , prin Iisus Hristos, n Trupul S u Tainic (Mistic), iar Treimea Dumnezeiasc locuieste acum nl untrul inimii sale (Ioan 17, 21) si l ndumnezeieste prin energiile Sale Divine Necreate. Treimea Uman , chip al Sfintei Treimi, trebuie s se adnceasc n asem nare, r mnnd n leg tura dragostei dumnezeiesti pentru c cel ce nu face acestea, si sfsie sufletul treimic, desf cnd mintea de cuvnt si de voint . P catele si diavolii destram treimea uman , astfel nct: mintea, n loc s fie smerit si luminat de Duhul Sfnt, devine mndr si plin de ntunecimea p catelor ; cuvntul vorbit, n loc s fie plin de Duh (de harul si de mireasma Duhului Sfnt), devine plin de duhoarea p catelor ; inima, n loc s fie smerit si jertfelnic , pentru mntuirea aproapelui, devine mpietrit si plin de iubire de sine.

12
Crestinul are minte, cuvnt si duh, iar mintea nu este f r de cuvnt, nici cuvntul f r duh, si acestea sunt una n alta si n ele nsele. Pentru c mintea gr ieste prin cuvnt si cuvntul se arat prin duh. Prin aceasta, omul poart un chip al Sfintei Treimi. Harul Dumnezeiesc (Energie Divin Necreat ) trebuie s lumineze mintea noastr , s o aduc la puritate, restabilind facult tile ei rationale si intuitive, orientate spre contemplatie si ndumnezeire.

Rug ciunea ne reface chipul treimic si ne aduce asem narea cu Dumnezeu

Mintea noastr este aceea care hr neste sufletul nostru. Darul Duhului Sfnt p trunde n noi prin poarta mintii noastre. Dar aceast poart este nchis de p catele noastre si de diavoli. Trebuie s ne rug m pn se deschide poarta mintii si prin ea va veni darul lui Dumnezeu n mintea noastr si de aici n inima noastr . Iar, cnd plin tatea harului va umple inima noastr , el se va rev rsa n afar , p trunznd din suflet n trup, transformndu-l din muritor n nemuritor, din stric cios n nestric cios, f cndu-l iradiator de bun mireasm , taumaturg si theofor (exemplu: trupurile sfintilor). Cea mai sigur si scurt cale a unirii mistice a mintii cu cuvntul si cu vointa, precum si a acestora, a omului deci, cu Dumnezeu, se realizeaz prin Rug ciunea lui Iisus. Toate faptele bune, crestine, ajut mintea s cstige dragostea dumnezeiasc , dar mai mult dect toate, rug ciunea curat . Rug ciunea lui Iisus cur t firea uman de p cate mai repede dect orice fapt bun , deoarece ea are ca lucrare si ca ndeletnicire porunca cea mai mare si mai cuprinz toare dect toate celelalte porunci: aceea de a iubi omul pe Dumnezeu din tot sufletul s u, din toat inima sa si din tot cugetul s u, si pe aproapele s u ca pe sine nsusi. n mod deosebit, pentru mplinirea acestei porunci, dar si pentru mplinirea celorlalte, i se d omului darul cel mai presus de fire a lui Dumnezeu, pentru a se putea ruga si cur ta. Prin Rug ciunea lui Iisus, se poate cur ta deplin si ct mai repede, att mintea, ct si inima omului. Si dup cum trupul care nu respir este mort, tot astfel si sufletul care nu se roag nencetat (1 Tesaloniceni 6, 17) este mort duhovniceste. Lucrarea Rug ciunii lui Iisus este simpl si nu necesit nici un fel de studii si nici cunostinte nalte. Nu se cere nimic altceva dect dragoste nfl c rat pentru Mntuitorul Iisus Hristos si repetarea nencetat a rug ciunii, cu atentie, cu fric de Dumnezeu si cu duh smerit. Nu se cere de la nceput rug ciunea inimii sau celelalte faze mai nalte ale ei, ci numai

13
repetarea ei, cu buzele mai nti, apoi alternativ cu buzele si cu mintea, si asa mai departe. Noi s facem ceea ce este omeneste, adic repetarea rug ciunii asa cum este ea, chiar necurat la nceput, si Dumnezeu va face ceea ce este dumnezeiesc adic urcarea noastr pe treptele cele mai nalte ale Rug ciunii lui Iisus. Rug ciunea lui Iisus cere, n primul rnd, desp timirea de lume, ascultarea de un duhovnic sporit si p zirea poruncilor Dumnezeiesti. La nceput, atentia noastr se va concentra pentru mplinirea poruncilor dumnezeiesti si va fi ocupat cu deprinderea nfrn rii si a ascult rii. Sfintii P rinti spun c virtutile nu unesc pe om des vrsit cu Dumnezeu, ci ele sunt mijlocul cel mai bun pentru dobndirea rug ciunii, care uneste pe om cu Dumnezeu Sfnta Treime. Virtutile sunt conditia esential pentru a primi mai mult har, dar ele nu aduc prin ele nsele har. Cnd duhovnicul, care are Rug ciunea lui Iisus, realizeaz c vointa ucenicului s u a fost t iat si c a fost cur tit de patimile cele mai grave, atunci hot r ste s -i dezv luie din tainele Rug ciunii lui Iisus, dar si atunci nu-i spune totul, ci numai att ct poate el duce si lucra (ucenicul). Duhovnicul va c l uzi pe ucenic putin cte putin, pentru a evita o c dere prea mare, n caz c ar putea fi am git sau dus n greseal . Scopul principal al Rug ciunii lui Iisus este reunificarea omului care s-a mp rtit prin c derea n p cate. Omul, potrivit Sfintei Scripturi, a fost creat dup chipul lui Dumnezeu (Coloseni 3, 10). Dumnezeu este Treime, adic fiint n trei ipostaze (persoane): Tat l, Fiul si Duhul Sfnt. Astfel, sufletul fiind creat dup chipul lui Dumnezeu, este unic, dar multiplu. El are trei puteri: mintea (ratiunea), dorinta (pofta) si vointa (mnia). Toate aceste trei puteri trebuie s fie unite si ndreptate spre Dumnezeu. Sfntul Maxim M rturisitorul spune c : prefacerea acestor puteri dup fire, nseamn pentru minte s cunoasc pe Dumnezeu, pentru dorint s doreasc si s iubeasc pe Dumnezeu, iar pentru voint s mplineasc Voia lui Dumnezeu, cea Sfnt . Numai n acest fel este mplinit porunca Dumnezeiasc : S iubesti pe Domnul Dumnezeul t u din toat inima ta, din tot sufletul t u, din tot cugetul t u si din toat puterea ta (Marcu 12, 30). Cnd mintea r mne n Dumnezeu, ridic dorinta s l iubeasc si vointa s lupte mpotriva duhului celui r u si s caute cur tirea. Astfel, existnd un imbold spre Dumnezeu, exist si unirea cu Dumnezeu. Din contr , p catul rupe unirea celor trei puteri sufletesti. Astfel, mintea tinde s -L nesocoteasc pe Dumnezeu, puterea poftitoare este ndreptat spre creaturi si spre p cate, iar vointa este supus tiraniei patimilor. Astfel, p catele vor nrobi cu totul sufletul. Sfntul Grigorie Palama descrie astfel aceast stare: Mai nti mintea se misc departe de Dumnezeu si se ntoarce spre celelalte creaturi; de cte ori vom deschide o us patimilor,

14
mintea se va mpr stia imediat, preocupat fiind tot timpul de lucruri trupesti si lumesti si asupra multimii pl cerilor si gndurilor mp timite ce vin din ele. Apoi, mintea c znd de la Dumnezeu, abate dorinta de la El si de la poruncile Lui: Cnd mintea r t ceste, dorinta este mpr stiat n desfru si nebunie. n cele din urm , vointa este chinuit si supus patimilor. Astfel, omul care a fost sortit s devin fiu al lui Dumnezeu dup har, devine un ucigas asemenea celor mai s lbatice fiare, asem nndu-se mai degrab cu un scorpion sau cu o viper . Deci, n acest fel, cele trei puteri sufletesti se abat de la Dumnezeu si n acelasi timp se pierde unitatea dintre ele. Dorinta ar vrea s se ntoarc la Dumnezeu, dar vointa nu-i permite. Pofta ar vrea s se ntoarc la Dumnezeu, dar mintea neavnd credint n Dumnezeu nu vrea s -L iubeasc . Crestinii trebuie s lupte pentru aceast unitate a sufletului si s o ating n final prin Rug ciunea lui Iisus. ntoarcerea noastr la Dumnezeu ncepe cu adunarea mintii. Scopul nostru este s desp rtim mintea de atractiile care o nconjoar si s o aducem nl untrul inimii, astfel nct si pofta s fie adus napoi la Dumnezeu. Refacerea chipului dumnezeiesc (treimic) al omului nseamn deci unirea (actiunea n comun, n consens) a mintii, inimii si vointei omului, lucru care poate avea loc numai dup desp timirea lor, cur tirea lor (prin rug ciunea isihast n special). Iar realizarea asem n rii omului cu Dumnezeu nseamn unirea omului cu Dumnezeu, ndumnezeirea lui.

Deosebirea radical dintre Rug ciunii lui Iisus si Yoga sau alte metode mistice orientale
1. n Rug ciunea lui Iisus se reg seste credinta n Dumnezeu care a creat lumea si care o conduce si o iubeste. El este un P rinte iubitor, care are grij s mntuiasc creatia Sa. Mntuirea se obtine n Dumnezeu. Din acest motiv, cnd ne rug m l implor m zicnd miluieste-m !. Autor scump rarea si autondumnezeirea sunt departe de lucr torul Rug ciunii lui Iisus, pentru c acesta este p catul lui Adam. El a vrut s devin Dumnezeu, nesocotind planul lui Dumnezeu pentru el. Mntuirea nu este obtinut prin noi nsine si nu vine din noi nsine, cum pretind sistemele filosofice omenesti, ci este atins n Dumnezeu. 2. Cuvintele Rug ciunii lui Iisus cuprind la un loc, constiinta prezentei lui Dumnezeu, constiinta p c toseniei proprii si trebuinta de a fi miluit de Iisus. Ele exprim un raport al dependentei persoanei umane de mila

15
iubitoare a Persoanei Divine si nu de o fort (Energie) impersonal , ca n mistica altor credinte. Noi nu ne lupt m ca s ntlnim un Dumnezeu impersonal, prin Rug ciunea lui Iisus. Noi nu c ut m n ltarea spre nimicul absolut. Rug ciunea noastr se ndreapt spre Dumnezeul Personal, Dumnezeul-Om Iisus, de aceea spunem Doamne Iisuse, Fiul lui Dumnezeu. Natura divin si cea uman se ntlnesc n Hristos, cu alte cuvinte ntru El locuieste trupeste plin tatea Dumnezeirii (Coloseni 2, 9). Asadar, antropologia si soteriologia crestin (nv t tura despre om si cea despre mntuirea lui), n monahismul ortodox, sunt strns legate de hristologie. Noi l iubim pe Mntuitorul Iisus Hristos si i p zim poruncile Lui. Acord m mare important acestui aspect. Insist m pe p zirea poruncilor lui Hristos. El nsusi ne-a spus: Dac m iubiti, p ziti poruncile Mele (In 14, 15). Iubindu-L pe Hristos si p zind poruncile Lui, suntem uniti cu ntreaga Sfnt Treime. Nu atingem o stare de mndrie prin rug ciunea nencetat . Sistemele filosofice orientale urm resc n ltarea Sinelui (din iubire de sine si deci, din mndrie). Crestinii ortodocsi ajung la starea binecuvntat de smerenie, prin Rug ciunea lui Iisus. Spunem miluieste-m si ne consider m mai r i dect toti oamenii. Noi nu dispretuim pe nici unul dintre fratii nostri. Cel ce lucreaz Rug ciunea lui Iisus este str in de orice mndrie, pentru c oricine este mndru, este nebun (Ps. 13, 1). Mntuirea noastr nu este o notiune abstract , ci este unire n Duhul Sfnt, cu Hristos, cu Dumnezeu, cu Sfnta Treime. Dar, aceast unire totusi nu sterge latura noastr omeneasc . Nu suntem integrati (dizolvati, desfiintati), din moment ce si noi suntem persoane. Pe m sur ce se dezvolt rug ciunea, ajungem la putinta de a ne vedea si recunoaste greseala, putem s vedem si s distingem misc rile diavolilor, dar, n acelasi timp si lucrarea lui Hristos. Putem deci deosebi duhurile. Recunoastem astfel lucrarea diavolului, care de multe ori se schimb chiar si ntr-un nger de lumin . Distingem, deci, binele de r u, necreatul de creat. Lupta pentru Rug ciunea lui Iisus este legat de cur tirea sufletului si a trupului de urm rile stric cioase ale patimilor. Nu tintim apatia stoic , ci ne str duim s atingem starea de nep timire lucr toare, adic nu dorim mortificarea patimilor, ci transformarea lor. F r nep timire, Dumnezeu nu poate fi iubit si nu ne putem mntui. Dar, din cauz c aceast dragoste a fost pervertit si deformat , noi ne str duim pentru transformarea ei. Lupt m ca s schimb m st rile pervertite pe care diavolul le-a creat n noi. Nu putem fi mntuiti f r acest r zboi personal

3.

4.

5.

6.

16
care este realizat cu ajutorul harului lui Hristos. Potrivit Sfntului Maxim M rturisitorul: Priceperea duhovniceasc f r cur tirea inimii, este teologia diavolilor. 7. Noi, crestinii ortodocsi, nu ncerc m s ne c l uzim mintea spre nimicul absolut, prin Rug ciunea lui Iisus, ci s o ntoarcem spre inim si s coborm harul lui Dumnezeu n suflet, de unde se va r spndi n tot trupul. mp r tia lui Dumnezeu este nl untrul vostru (Luca 17, 21). Dup nv t tura Sfintei Biserici Ortodoxe, nu trupul este n sine r u, ci felul nostru de a gndi, care este dup trup (trupesc). Nu trebuie s ncerc m s sc p m de haina sufletului, dup cum pretind sistemele filosofice, ci trebuie s ncerc m s o salv m. n plus, mntuirea nseamn r scump rarea ntregului om, deci a sufletului si a trupului. Noi nu avem ca scop distrugerea trupului, ci lupt m ca s -l ndumnezeim. Noi nu dorim nici distrugerea vietii, nu aspir m s ajungem acolo unde nu este dorit viata, pentru a nceta astfel suferinta. Noi practic m Rug ciunea lui Iisus, pentru c nset m dup viata cea vesnic si vrem s tr im vesnic cu Dumnezeu. 8. Nu suntem indiferenti la lumea din jurul nostru. Sistemele filosofice orientale evit s nfrunte problemele oamenilor, pentru a-si putea mentine pacea (si indiferenta!). Noi ne rug m nencetat pentru toti. Suntem mijlocitori pentru lumea ntreag . Mai mult, mntuirea noastr nseamn unirea cu Hristos n timp ce suntem n comuniune cu alte persoane pe care le ajut m pe calea mntuirii. Nu ne putem mntui prin noi nsine. O bucurie care este numai a noastr , f r s fie si pentru ceilalti, nu este bucurie adev rat , ci egoism. 9. Nu d m prea mare important tehnicilor psihosomatice si diferitelor pozitii ale corpului. Consider m doar c unele ajut la concentrarea mintii n inim , ceea ce de altfel este posibil s se realizeze si f r aceste tehnici.

Valoarea de nepretuit a Rug ciunii lui Iisus

Noi nu lupt m pentru nep sare, care este o stare negativ , ci pentru dobndirea harului lui Dumnezeu. Dac cur tirea si mntuirea se atinge prin Rug ciunea lui Iisus, celelalte rug ciuni nu sunt potrivite sau necesare? Ele ne pot ajuta? Binenteles. Fiecare rug ciune are o putere urias . Este un strig t al sufletului. Harul lui Dumnezeu vine n noi potrivit credintei si str daniei celui care-L cere. Exist mai multe feluri de rug ciune: rug ciunea liturgic , rug ciunea individual , rug ciune de multumire, de laud , etc.

17
Totusi, Rug ciunea lui Iisus are o valoare nepretuit , pentru c , dup cum spune Sfntul Isaac Sirul, ea este acea cheit cu ajutorul c reia putem p trunde taine pe care ochiul nu le-a v zut, urechea nu le-a auzit, si nici la inima omului nu s-au suit. Adic , Rug ciunea lui Iisus poate st pni mintea si o poate face s se roage f r ncetare. Atunci mintea devine f r de culoare, f r form , f r contur si primeste ntr-un timp scurt har peste har. Rug ciunea lui Iisus aduce mult har, mai mult dect chiar psaltirea, pentru c este strns legat de smerenie si de constiinta p c toseniei noastre. Sfntul Grigorie Sinaitul spune c Psaltirea este pentru cei care lupt pentru cur tirea inimii si pentru ncep tori, n timp ce Rug ciunea lui Iisus este pentru cei ce au gustat harul dumnezeiesc, pentru sihastri. De obicei, odat cu psalmodierea vine si dezordinea, p trunznd n inim egoismul si mndria pentru frumusetea vocii, pentru p rerile pe care le au ceilalti despre noi. Dar nu exist nimic dinafar care s strneasc mndria celui ce rosteste tainic Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m pe mine, p c tosul n chilia lui. Pentru acest motiv, sihastrii practic mai mult Rug ciunea lui Iisus si fac utreniile si metaniile cu Rug ciunea lui Iisus. Rug ciunea lui Iisus este destul de scurt . Mintea se poate fixa mai usor pe rug ciuni scurte. Rug ciunea lui Iisus are o profunzime imens , care nu poate fi v zut dinafar . Mintea noastr are nsusirea de a spori dragostea si de a o dori, ceea ce o face s se concentreze asupra ei. Sfntul Maxim M rturisitorul spune c : mintea r mne statornic n lucrurile pe care o sporesc si de aceea asupra acelora care o sporesc, si ndreapt si dorinta si dragostea, fie c sunt dumnezeiesti, fie trupesti si p timase. Mai mult, aceleasi lucruri se ntmpl si cu cunoasterea. Ceea ce la prima vedere este simplu, poate deveni un subiect de studiu ndelungat. Cu att mai mult, dulcele nume al lui Iisus. Poti medita toat viata asupra lui. Rug ciunea lui Iisus este cea mai mare stiint si cea mai nalt form , prin care dobndim Teologia sau Vederea lui Dumnezeu, care este izvodirea si sfrsitul rug ciunii curate, fructul ei binecuvntat.

Puterea Rug ciunii lui Iisus descoperirea si nimicirea duhurilor rele (patimilor)
Printre nsusirile minunate si necuprinse de minte ale dumnezeiescului nume al lui Iisus, se g seste si puterea de a izgoni pe demoni, lucru pe

18
care ni-l spune nsusi Domnul nostru Iisus Hristos (Marcu 16, 17) Demonii pot s l slui n om n dou moduri: 1. n chip simtit, cnd locuieste cu fiinta lui n trupul omului si cnd chinuieste si trupul si sufletul. n felul acesta, n om se poate afla unul sau mai multi demoni (Marcu 5, 9). Acest om este un demonizat. Din Sfintele Evanghelii afl m c Domnul nostru Iisus Hristos vindec demonizatii. De asemenea, Sfintii Apostoli, ucenicii Domnului Iisus, izgoneau pe diavoli din oameni cu puterea numelui Domnului Iisus. 2. n chip moral, satana petrece n om, cnd omul se face mplinitorul voii diavolului. n felul acesta a intrat satana n Iuda (Ioan 8, 27), adic a pus st pnire pe mintea si vointa lui, s-a unit cu el n duh. n aceast stare se afl , tinnd seama de gradul lor de p c tosenie, toti cei care sau botezat n Hristos, dar s-au ndep rtat de El prin p cate. Astfel nteleg Sfintii P rinti ntoarcerea diavolului cu alte sapte duhuri, mai cumplite, n templul sufletesc, din care s-a ndep rtat Duhul Sfnt, prin p catele omului (Matei 12, 43-45). Duhurile care intr n acest fel n om, pot fi izgonite prin Rug ciunea lui Iisus, dac vietuim n necontenit poc int . Trebuie, deci, s ne ngrijim ca s izgonim duhurile diavolesti intrate n noi, din pricina neglijentei si a p catelor noastre, prin Rug ciunea lui Iisus. Aceast rug ciune are Puterea de a nvia pe cei omorti de p cate si de a-i izgoni pe demoni (Ioan 11, 25). Rug ciunea lui Iisus mai nti descoper prezenta demonilor n om si apoi i izgoneste. Puterea satanei, cnd aude numele Domnului Iisus Hristos, chemat n rug ciune de cel ce se roag , ncepe s se clatine. Atunci, diavolul att n om toate patimile, c utnd s -l ntrerup pe crestin de la rug ciune si s -l nsp imnte. Sfintii P rinti arat c lucrarea patimilor si cea a demonilor sunt legate ntre ele, c ci demonii lucreaz prin mijlocirea patimilor. Cnd, n vremea Rug ciunii lui Iisus, vom simti o deosebit tulburare si fierbere a patimilor, s nu c dem n dezn dejde si tulburare din aceast pricin . Dimpotriv , s ne mb rb t m si s ne preg tim pentru o nevoint mai puternic cu Rug ciunea lui Iisus, ca unii ce simtim n chip v dit c rug ciunea a nceput s produc n noi lucrarea care i este proprie. Sfntul Ioan Gur de Aur spune: Pomenirea numelui Domnului nostru Iisus Hristos l att la lupt pe diavol, c ci sufletul ce se sileste n Rug ciunea lui Iisus poate dobndi totul. Dar, mai nti, omul va vedea r ul dinl untrul inimii sale si apoi binele. Aceast rug ciune d pe fat p catul care este n noi si tot aceast rug ciune l va nimici. Aceast rug ciune va birui si va smulge, ncetul cu ncetul, puterea diavolului din inima noastr .

19

Isihasmul calea de ndumnezeire a omului

Omul a fost creat dup chipul lui Dumnezeu si n vederea ajungerii la asem narea cu Dumnezeu (Facerea, 1, 26; 5, 1). n traditia Sfintilor P rinti, aceast asem nare nseamn ndumnezeirea omului. De aceea, scopul final al omului este ajungerea la ndumnezeire. Sfntul Grigorie Palama spune c : ndumnezeirea nseamn vederea luminii necreate. Atunci cnd persoana uman ajunge la vederea Luminii Necreate n Persoana Logosului Cuvntul lui Dumnezeu, el ajunge la ndumnezeire. Vederea Luminii necreate este unirea cu Dumnezeu, ndumnezeirea persoanei umane (participare si comuniune cu Dumnezeirea). Contemplarea si ndumnezeirea ofer adev rata cunoastere a lui Dumnezeu. Cunoasterea lui Dumnezeu si teologia nu sunt roade ale ratiunii, ci o viat tr it dincolo de ratiune. Ele dep sesc ntelegerea si cunoasterea uman . Nu exist vreun cap t al ndumnezeierii, ci o progresie infinit . Singura metod care duce la ndumnezeire si la vederea Luminii Necreate este cea ascetic , care este dup Hristos si ntru Hristos. Vom analiza, pe scurt, doar cteva elemente ale acestei metode ascetice, care constituie ceea ce numim isihasm. Sfintii P rinti spun c exist trei etape ale des vrsirii duhovnicesti: cur tirea inimii, iluminarea mintii si ndumnezeirea. Desp timirea sau cur tirea inimii nseamn eliberarea ei de toate gndurile rele, detasarea persoanei umane de pl cere si durere. Iluminarea mintii nseamn atingerea rug ciunii nencetate a mintii, prin care omul scap de ignorant si de uitare si, n acest fel, are mintea mereu ndreptat spre Dumnezeu. Iar vederea lui Dumnezeu nseamn contemplarea Dumnezeirii si eliberarea omului de imaginatie. Odat cu c derea omului, mintea sa s-a identificat si s-a supus ratiunii si patimilor. Aceste dou centre de cunoastere nu sunt identice, ci functioneaz n paralel. Identificarea lor duce la ntunecarea mintii si la c derea omului. Ele sunt desp rtite cu ajutorul isihasmului, prin limitarea temporar a simturilor si a ratiunii, prin folosirea rug ciunii nencetate a mintii si a inimii, prin coborrea mintii n inim . n acest fel, dup un timp, cu ajutorul lui Dumnezeu, persoana uman experiaz isihia mintii, care nseamn a tr i n Domnul. Aceasta nseamn c mintea s-a cur tit de gnduri si c nu are dect o singur activitate, cea a rug ciunii nencetate. Isihia mintii este o predanie a Sfintilor P rinti si mai este numit cunoasterea gndurilor (cnd mintea omului devine mintea lui Hristos, ea se poate contempla pe sine!). Persoana uman , n drumul ei spre ndumnezeire, face mari eforturi pentru a se elibera si de imaginatie. Aceasta nu nseamn c persoana

20
uman scap de imaginatie, ci doar c aceasta este inactiv . Imaginatiile sunt v luri puse pe minte, care este ochiul sufletului, mpiedicnd-o de la vederea Slavei Dumnezeirii.

Istorioar despre puterea Rug ciunii lui Iisus

Un frate, lucr tor al rug ciunii mintii si a inimii, rugndu-se a avut urm toarea vedenie: A v zut cu mintea sa c se afl n Iad, n Tartar, acolo unde este locuinta tuturor demonilor. Acolo a v zut o cetate foarte mare, care era plin de ntuneric foarte gros si aproape pip ibil, despre care, spune Mntuitorul nostru Iisus Hristos: Acolo va fi ntunericul cel din afar , deoarece nici o raz de lumin nu p trunde acolo. Acolo a hot rt Domnul s locuiasc demonii, n vecii vecilor. Iar portile acestor cet ti erau mari si puternice, fiind p zite de ctiva demoni nfricos tori de urti. n untrul cet tii locuiau demoni f r de num r. Unii dintre ei ieseau din cetate, iar altii intrau, ca albinele n stup. Fratele st tea lng drum. Era aplecat, fruntea lui sprijinindu-se pe genunchi, trupul lui fiind arcuit ca un pod, iar pieptul lui adncit ca o bolt . Astfel stnd, fratele spunea cu durere, din inim : Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m pe mine p c tosul. Spunnd astfel rug ciunea, la fiecare rug ciune a sa, iesea din gura lui o flac r de foc imaterial , care se ndrepta c tre un demon si-l ardea, nct demonul r mnea pe loc ca un bustean. Spunnd mai departe rug ciunea, alt demon era ars de para de foc ce iesea din gura lui. Rugndu-se fratele astfel mai mult timp, a reusit cu Darul lui Dumnezeu s ard mai multi demoni, care st teau n fata portilor iadului. Demonii, care se aflau n untrul cet tii, vedeau c dispar demoni, vedeau si sabia de foc a Rug ciunii lui Iisus, care i nimicea, dar de unde venea aceasta nu puteau afla, pentru c numele lui Dumnezeu i ametea, precum ameteste fumul albinele. Atunci, au mers si au spus cele ntmplate mp ratului lor, Satana, care aflnd de nenorocire, s-a tulburat foarte, dar se temea s ias din cetate, pentru a nu fi ars si el. A scos, ns , capul s u necurat afar din cetate, pentru a vedea ce se ntmpl si de unde vine sabia de foc. n acele clipe, flac ra de foc a rug ciunii l-a atins n fat , arzndu-l. Atunci, sa retras repede n untru, nchiznd portile Iadului. Iar fratele, venindu-si n fire si cugetnd la cele ntmplate, se bucura de nimicirea demonilor, sl vind si multumind Domnului nostru Iisus Hristos, care a dat atta har si putere celor care l iubesc din tot sufletul si l cheam din adncul inimii n ajutor.

21

II. Suntem datori s ne rug m

Datoria crestinilor de a spune Rug ciunea lui Iisus
Dac rug ciunea n-ar fi fost obligatorie, atunci Duhul Sfnt nu ne-ar fi spus prin gura Sfntului Proroc David: Bine voi cuvnta pe Domnul n toat vremea (Psalm 33,1; 102, 1-2) - Rug ciunea lui Iisus mai este numit si rug ciunea de toat vremea sau rug ciunea isihast . De asemenea, nici Dumnezeiescul Apostol Pavel gura lui Hristos nu ne-ar fi poruncit: Rugati-v nencetat (II Tesaloniceni 5, 17). Din aceste m rturii ale Sfintei Scripturi, ntelegem c trebuie s ne rug m tot timpul si n orice loc, dar mai ales n Biseric si n Sfintele M n stiri, unde este mai puternic darul rug ciunii. Dar, vor zice unii, cum putem s ne rug m nencetat, avnd attea munci grele de f cut si o singur gur si un singur cuvnt? Prea Bunul Dumnezeu, cel ce toate, cu negr it ntelepciune le-a f cut, acela din nceput, ne-a nzestrat cu ndoit cuvnt si ndoit gur , spre a putea mplini cele ce prin Duhul Sfnt avea s le cear de la noi. n afar de gura trupului nostru, avem si o gur tainic , a sufletului nostru. Deci, cnd vorbim cu gura trupului, trebuie s ne rug m tainic cu gura mintii. Putem s utiliz m metaniile br tar , pentru a ne ruga n acest timp cu Rug ciunea lui Iisus. Dar, ne ntreb m, cum poate crestinul care vorbeste despre cele ale vietii, cnd m nnc sau cnd doarme, cum poate el s -L laude pe Dumnezeu? La aceasta r spunde Sfntul Vasile cel Mare, c este o gur de tain a omului, l untric , prin mijlocirea c reia omul devine p rtas cuvntului - d t tor de viat al lui Dumnezeu, care este pinea cea vie, care s-a pogort din Cer. Despre aceast gur spune Sfntul Proroc David: Gura mea am deschis si am aflat (Psalm 118, 131). Dumnezeu ne cheam s deschidem aceast gur tainic pentru ca sufletul s primeasc hrana cea vesnic , Harul Duhului Sfnt. Dar, n afar de orice rug ciune tainic , Sfntul Isaac Sirul arat c orice gndire cu fric de Dumnezeu, orice cugetare duhovniceasc , orice grij a mintii pentru mntuire si orice munc pe care o facem cu r bdare, smerenie si dragoste crestin , spre folosul semenilor nostri si spre slava lui Dumnezeu,

22
este de fapt o rug ciune. El zice: Se cuvine s cunoastem, fratilor, c orice vorbire ce se face n tain si toat grija mintii pentru Dumnezeu si toat cugetarea celor duhovnicesti, n rug ciune se preface. Ori cuvinte citite de a-i spune, ori glasuri ale gurii spre doxologia lui Dumnezeu, ori grija de mntuire n Domnul, ori nchin ciuni ale trupului, ori cntare de psalmi, prin cuvntare de stihuri si altele de acest fel, prin care se face nv t tura rug ciunii curate si din care se naste Dragostea fat de Dumnezeu. Este bine s stim c si simtirea de Dumnezeu, f r cuvinte, este o rug ciune. Cnd cineva munceste cu fric de Dumnezeu si spre folosul semenilor si are prezenta lui Dumnezeu n minte, unul ca acesta se afl ntru simtirea de Dumnezeu si este ntru rug ciune. Dac la aceast simtire de Dumnezeu adaug si cuvinte (rug ciuni), atunci este asemenea cu cel care peste focul aprins mai pune lemne. Domnul nostru Iisus Hristos este unicul mijlocitor pentru mntuirea noastr obiectiv . Numele lui a mprumutat de la Dumnezeirea Sa o putere Atotsfnt si Nem rginit . Asadar, dac toat munca noastr o vom face simtind prezenta lui Dumnezeu si rugndu-ne Lui, atunci toat viata noastr se va preface ntr-o rug ciune nencetat , plin de n dejdea si bucuria mntuirii. S muncim avnd n gura noastr Rug ciunea lui Iisus, n minte vederea lui Dumnezeu si s ne rug m nencetat, oriunde am fi. Altfel spus, s st m cu mintea n inim naintea lui Dumnezeu si s ne rug m. F r rug ciune lucr toare si munc binecuvntat , nimeni nu poate s scape de actiunea patimilor si ale gndurilor provenite de la diavoli. Cei care se nevoiesc n ascultare la Sfintele M n stiri, n viata de obste, mai repede biruiesc patimile, c ci prin munc binecuvntat , r bdare si t ierea voii lor, lovesc deodat patimile si prin lovituri repetate ajung s le omoare des vrsit. Pentru cei ce sunt n singur tate (pustie), lupta este numai cu gndul, care este tot att de slab n lucrarea ei, ca lovitura pricinuit de atingerea unei muste. De aceea, omorrea patimilor n singur tate se prelungeste mult timp si aproape ntotdeauna ea nu este propriu-zis o omorre, ci o amortire pe o anumit perioad de timp, pn cnd nevoitorul se va ntlni cu cauzele patimilor. n acest caz, patimile ca fulgerele se aprind si de nu se va trezi pustnicul cu putere mare, rug ciune si post aspru, nu va r mne nev t mat. Iat de ce Sfintii P rinti poruncesc s biruim patimile cu post, prin lupta cu ele n viata de obste si numai dup aceea s mergem n pustie. Mirenii care vor s lupte cu patimile, vor fi ispititi de cei din casa lor, de oamenii cu care lucreaz si cu care se ntlnesc. De aceea, ei trebuie s aib un duhovnic sporit la m n stire si s asculte de el. Astfel, fiind sub

23
canonul duhovnicului si nt rit prin darul Sfintei M n stiri, vor putea mai usor s se mntuiasc . Asadar nu se cuvine s ne avnt m mai nainte de vreme spre o sporire des vrsit n rug ciunea nalt , de care, dup Sfntul Isaac Sirul: abia se nvredniceste unul din zece mii. Nou , celor p timasi si neputinciosi, ne este destul s vedem m car urma linistirii mintale, adic rug ciunea mintii lucr toare, prin care se alung din inim atacurile v t m toare si vr jmase ale gndurilor rele. n aceasta const lucrarea noilor ncep tori, prin care, dac vrea Dumnezeu, se ajunge si la rug ciunea nalt , contemplativ . Crestinii devin, prin Sfntul Botez, fii ai lui Dumnezeu dup har (Galateni 3, 27). Dumnezeu este Tat l nostru, iar noi suntem copiii Lui prea iubiti. Mama noastr duhovniceasc este Maica Domnului. Asa dup cum un copil st de vorb cu mama lui si i spune toate lucrurile pe care le face si pe care vrea s le fac si se roag ei, tot asa si noi trebuie s ne rug m Maicii Domnului Mama noastr . Dumnezeu, pentru rug ciunile Preacuratei Maicii Sale, ne va milui pe noi si ne va mplini cererile cele mntuitoare. C dem n p cate, pentru c nu rezist m ispitelor care vin de la trup, de la oameni si de la diavoli. Si nu rezist m la ispite, pentru c nu suntem nt riti de harul lui Dumnezeu. Iar harul lui Dumnezeu nu ne nt reste, pentru c nu mergem la Biseric , nu postim, nu ne spovedim, nu ne rug m si nu ne mp rt sim cu Sfintele Taine.

S ne rug m pentru ceilalti cu Rug ciunea lui Iisus

Exist n lume atta suferint si attea rele, si atta necunoastere a lui Dumnezeu, care dup cum spun Sfintii P rinti este cel mai mare p cat. Pentru aceasta esti dator s te rogi si s plngi. Atunci cnd crestinii dorm, preotul trebuie s -si pun mintea de straj , adic s vegheze si s se roage Lui Dumnezeu, pentru poporul S u. Ca preot, ai si mai mare ndatorire de a te ruga pentru ceilalti, deoarece tu esti acela c ruia i-a ncredintat Dumnezeu pe poporul s u. Cti oameni se risipesc! Cti sunt n pragul sinuciderii! Cti sunt pe punctul de a comite crime ngrozitoare! Cti sunt dezn d jduiti n nevoi! Trebuie s rostim Rug ciunea lui Iisus, pentru toti acesti oameni. Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-i pe robii T i sau pe robul T u pomenindu-i numele, dac te rogi doar pentru cineva anume. Dup aceea ar trebui s continu m f r s mention m numele. Dumnezeu stie pentru

24
cine ne rug m. Nu trebuie s ne gndim nici la problemele care-i fr mnt . Spunem doar miluieste pe robul T u. P rintele Ierosch. Paisie Olaru nv ta pe ucenici s zic : Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi, ca s ne izb veasc de egoism. Dar, rug ciunea pentru ceilalti, este un efort necesar si pentru alt motiv. Cnd ne rug m pentru altcineva, imediat primim l muriri de la Dumnezeu, despre ceea ce are n special nevoie si putem lucra efectiv pentru mntuirea lui. Inima devine foarte sensibil si nespus de ager n recunoasterea diavolului si, n acelasi timp, si trage mult putere din rug ciune, pentru a alunga pe cel r u din ea. Astfel devine un receptor al Duhului Sfnt. Mai mult dect att, fiind ncercat n r zboiul asupra diavolului si avnd cunoasterea harului dumnezeiesc, poti cu mare usurint s intri n sufletul celuilalt si s p trunzi n lumea interioar a celui ce vine la spovedanie. Folosul este nespus de mare. El va pleca de la scaunul de spovedanie alt om, usurat de patimile stiute si de cele nestiute.

Cnd, unde, ct si cum s ne rug m ?

S ne rug m nencetat, dar n special la orele 12, 15, 18, 21, 24, 3, 6 si 9. Rug ciunea care se face n acelasi timp, n mai multe locuri si de c tre mai multi crestini, ne va cur ta, va sfinti si va schimba duhul t rii. nainte de a dormi, s spunem Rug ciunea lui Iisus pe respiratie, s spunem Crezul si s ne nsemn m cu Sfnta Cruce. n acest fel, darul Duhului Sfnt si ngerul p zitor ne vor acoperi si sfinti. Dac , n loc s ne rug m, vom citi c rti usoare si ne vom uita la filme blestemate, mintea noastr se va spurca si vom avea visuri desfrnate si duhul desfrn rii ne va spurca n timpul somnului. Cei care vin si se roag la Sfintele M n stiri, vor reaprinde mai tare focul Duhului Sfnt n inimile lor. Trebuie s ne rug m nencetat, pentru c nencetat suntem ispititi de patimile trupului si ale sufletului, de c tre oameni si de c tre diavoli. Cnd ne rug m, Harul Duhului Sfnt vine si ndep rteaz ispitele care vin asupra noastr . Si, dup cum spune un cuvios P rinte: Cnd oala de mncare se afl pe foc, nu se apropie de ea musca, dar cnd se r ceste, vine musca si se aseaz n ea. Tot astfel si de crestinul care este aprins cu focul Duhului Sfnt, nu se apropie musca (diavolul). Cel mai mult lupt diavolii pe crestinii care se roag . Orice crestin, cnd se roag , poate observa cu mintea pe diavoli, care caut s -l ntrerup de la rug ciune, r t cindu-i gndurile n toate colturile lumii si la toate p catele pe care le-a f cut sau pe care le-ar putea face. C ci stie

25
diavolul c nimic nu-l lupt mai tare, dect rug ciunea, cea c tre Dumnezeu (Avva Agathon, Pateric Egiptean, p.25). n afar de slujbele Bisericesti, trebuie s -ti dedici anumite momente, special pentru a practica Rug ciunea lui Iisus. S ncepi putin cte putin si s continui potrivit cu zestrea duhovniceasc si harul ce-l simti. Se poate ncepe prin rostirea rug ciunii o jum tate de or nainte de r s ritul soarelui si o jum tate de or seara, nainte de culcare. Este necesar s existe un program statornic, care s nu fie c lcat n nici un chip, nici m car pentru lucruri bune. Este necesar , de asemenea, si o nc pere linistit si izolat , unde s nu se aud zgomote si acolo s ncepi si s lucrezi Rug ciunea lui Iisus. La nceput trebuie s -ti nc lzesti inima sau s citesti o lucrare a Sfintilor P rinti, din care s ne adun m si s ne smerim. Apoi, fie cu buzele sau cu mintea, sau cu inima, potrivit cu nivelul nostru duhovnicesc, s spunem Rug ciunea lui Iisus. Cu timpul, momentele acordate Rug ciunii lui Iisus, se vor m ri si vor ndulci inima si vei tnji dup ele. Dar la nceput avem nevoie s ne silim pe noi nsine s spunem rug ciunea, chiar si pentru scurt timp. Ne va face mult bine. Este ns suficient ca s ne rug m putin timp? Nu este suficient, dar cnd exist dorint si smerenie, Dumnezeu mplineste ceea ce lipseste rug ciunii. Pentru c dac Dumnezeu arat atta milostivire pentru c derile noastre, nu va fi el nespus de milostiv cu noi, n str dania noastr de a ne cur ta si sfinti ? Dumnezeu va mplini orice lips a noastr . Pentru c cei din lume sunt ocupati cu multe griji, se poate ca ntr-o or de rug ciune s se bucure de mai mult binecuvntare dect multe ore, ale unui c lug r pustnic. S stii c n timpul Rug ciunii lui Iisus, diavolul ti va aduce multe ispite, ca s te ntrerup . Dar, mai trebuie s stii c Dumnezeu te ncearc prin aceste ispite, ca s vad dac ai ntr-adev r vointa s lucrezi Rug ciunea lui Iisus. n asemenea cazuri, dac te silesti, Dumnezeu va veni n ajutorul t u si va ndep rta toate greut tile. Multe din gndurile, chiar si cele bune, din timpul rug ciunii, pot veni de la cel r u. Dac diavolul si d seama c suntem gata s p r sim Rug ciunea lui Iisus, pentru alte lucr ri, chiar dac sunt bune, ne va aduce n minte multe asemenea gnduri, n momentul n care ne rug m ca s ne amn m rug ciunea. Se ntmpl , uneori, s ne ntoarcem la chiliile noastre obositi, dup ce am muncit mult si ne-am cheltuit ntreaga energie pentru slujirea fratilor. Ce ar trebui s facem n astfel de cazuri? n nici un caz, nu ar trebui s renunt m la Rug ciunea lui Iisus. Sfntul Simeon Noul Teolog ne sf tuieste ca, n nici un caz, slujirea fratilor s nu fie motiv de a ne lipsi de Rug ciunea lui Iisus, deoarece atunci pierdem multe. Nu trebuie s g sim

26
niciodat scuze, ca s amn m rug ciunea. n slujire, osteneste pe m sura puterii tale, iar n chilia ta nevoieste-te n rug ciune, cu smerenie, priveghere si lacrimi nencetate. Si s nu ai n minte c ast zi am trudit peste puteri si deci s scurtez rug ciunea, pentru oboseala trupului. Fiindc , ti spun c nu conteaz ct te ostenesti pentru altii, peste puterile tale, c ci a te lipsi de asa ceva att de important cum este rug ciunea, mare nesocotint este. O jum tate de or cu Rug ciunea lui Iisus, valoreaz ct trei ore de somn adnc, de odihn . Rostirea ndelungat a Rug ciunii lui Iisus, odihneste pe om si-l linisteste. Chiar si din acest punct de vedere, este o doctorie odihnitoare pentru trup. Multi frati au necazuri si sufer pentru c lucreaz mai mult cu ratiunea, dect cu inima. Se chinuiesc c utndu-si gndurile, pe cnd, dac tr iesc n har, gndurile vin pur si simplu. De aceea, se ceart fratii si nu au pace, iar atunci cnd sunt nedrept titi se mhnesc si nu se bucur potrivit poruncii lui Hristos, deoarece nu au nici o leg tur cu Rug ciunea lui Iisus. S nu consider m Rug ciunea lui Iisus ca pe ceva ocazional, ci drept ns si viata noastr . Oriunde vei fi, pe strad , n masin sau n orice alt parte, s spui Rug ciunea lui Iisus: Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m pe mine p c tosul si Preasfnt N sc toare de Dumnezeu, mntuieste-m . Trebuie s ne misc m nl untrul rug ciunii. Iar teologia si predica s ni se nasc , nl untrul atmosferei celei sfinte. Trebuie s avem propriul program, pe care s -l respect m n fiecare zi. Cnd tr im n acest fel, lumea are folos peste m sur . Aceia care au ntelegerea unui c lug r, simt nevoia s primeasc binecuvntarea, orice lucrare ar avea. Si n toat viata lor s se ncredinteze unui pov tuitor duhovnicesc, pentru ca acesta s vegheze asupra lor si s -i ndrepte n tot ceea ce fac. Ar trebui s mergem des la Sfnta Liturghie, preg titi asa cum se cuvine, si s ne mp rt sim cu Preacuratele lui Hristos Taine. Sfnta Evanghelie ne nvat cum si ct timp trebuie s ne rug m. Cnd Domnul nostru Iisus Hristos le-a spus Sfintilor Apostoli: Simone, Simone, iat Satana v-a cerut ca s v cearn ca pe gru. Iar Eu m-am rugat pentru tine ca s nu piar credinta ta (Matei 31, 32) Sfntul Apostol Petru a r spuns: Doamne, cu Tine sunt gata s merg si-n temnit si la moarte. Dup aceasta, Mntuitorul nostru Iisus Hristos a mers n Gr dina Ghetsimani ca s se roage, nainte de Sfintele Sale Patimi. Firea Uman a Mntuitorului nostru Iisus Hristos trebuia s fie nt rit nainte de Sfintele Patimi. n timpul rug ciunii Sale, un nger s-a ar tat si-L nt rea (Matei 22, 43). Domnul Iisus Hristos Fiind n chin de moarte, mai st ruitor se ruga. Si sudoarea Lui s-a f cut ca pic turile de snge care picurau pe

27
p mnt. Si ridicndu-se din rug ciune, a venit la ucenicii Lui si i-a aflat adormiti. Si le-a zis: Privegheati si v rugati, ca s nu intrati n ispit (Matei 26). Pentru c nu s-au putut ruga, puterea Dumnezeiasc nu i-a nt rit si n fata ispitelor, Sfintii Apostoli s-au lep dat de Mntuitorul Iisus Hristos. n fata ispitelor, a atacurilor diavolesti, a mortii nu putem rezista, dac nu suntem nt riti de Puterea Dumnezeiasc . Iar Puterea Dumnezeiasc nu ne nt reste, dac nu ne rug m. Prima conditie pentru a practica Rug ciunea lui Iisus: mpac -te cu aproapele t u ! (Matei 5, 23-25) Cu privire la loc: este Biserica si camera ta: Tu ns , cnd te rogi, intr n c mara ta si, nchiznd usa, roag -te Tat lui t u, Care este n ascuns... (Matei 6,6) n liniste total . n singur tate. Totodat , se ntelege si interiorizarea n rug ciune care s -si g seasc tr ire, n suflet cu srguint , n minte cu ntelegere si n inim cu simtire afectiv ; cum zice Domnul: mp r tia lui Dumnezeu este nl untrul vostru (Luca 27, 21). Cum s ne rug m? Domnul Iisus ne nvat : Asa s v rugati: Tat l nostru... . Deci zicem la nceput mp rate Ceresc, Sfinte Dumnezeule, Prea Sfnt Treime, Tat l nostru.... Si apoi Rug ciunea lui Iisus (Tes. 5, 17). St m n genunchi sau pe un sc unel (n ltimea de cca. 30 cm) si ncepem s rostim Rug ciunea lui Iisus, zicnd rar Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m pe mine, p c tosul, cu c int si smerenie (c ci suntem p c tosi), concentrati numai la aceste cuvinte, pe care le zicem cu ntelegere si nu gndim la nimic altceva (nici bine, cu att mai mult la cele rele). n timpul exercitiului de rug ciune nceteaz orice miscare. Nu c utati senzationalul. Feriti-v de orice imaginatie, vedenie si vis de la diavol. Nu nchideti ochii! Durata exercitiului pentru ncep tori este de 10-15 minute. Multi dintre monahi si multe dintre monahii sunt rvnitori pentru a avea practica rug ciunii continue. Ar rosti rug ciunea pustnicului Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, mntuieste-m pe mine, p c tosul mereu, dar se plng de nereusit . Care e cauza? N-au persistent . N-au statornicie si stabilitate n actiune. Aceasta e o actiune bun si sfnt pentru tot crestinul. E o nevoint care face parte din principala tr ire de monah. Si tu n-o iei n serios, ci superficial. Ia aminte c ci nici o meserie sau profesie nu se nvat numai s ncerci, ci trebuie s ncepi si s ai continuitate din an n an si s te ridici din treapt n treapt . Altfel, nu reusesti. Deci s nu zici: hai s ncerc s m deprind si eu cu rug ciunea

28
inimii. Ci, hai s ncep rug ciunea inimii si s ajung practicant al rug ciunii continue. C de ncercat a ncercat si Iuda si a dat napoi. Urmeaz zilnic acest exercitiu de 10-15 minute, de 2-3 ori pe zi, si te vei bucura de rezultate, sporind n rug ciune si viat de evlavie. Si n cursul zilei, de cte ori ti vei aduce aminte, de esti la munc , la birou, sau pe cale, vei zice: Doamne, Iisuse. Iar dup un timp, vei observa c si atunci cnd ti faci pravila particular sau atunci cnd participi la cele 7 laude, vei observa c te poti cobor cu mintea n inim si vei realiza calitatea rug ciunii, lucru pe care l dorim. Nu mai zice c nu e pentru tine c ci esti p c tos. ncepe de acolo, din starea cea mai de jos unde te afli si te va ajuta Hristos. nl tur trnd via si adaug nevoint peste nevoint si vei reusi. D -mi voint s -ti dau putere zice Domnul. ndr zniti, Eu am biruit lumea p catul, zice iar si Domnul. (In. 16, 33)

29

III. Mijloace de nlesnire si sporire a rug ciunii

Desp timirea (cur tirea inimii)
Cine vrea ca din inim s curg , ca dintr-un izvor nesecat, apa vie a Duhului Sfnt, trebuie s se nevoiasc ca s dobndeasc n inima sa Rug ciunea lui Iisus. Cel care doreste s aib n inima sa totdeauna aceast rug ciune, trebuie s asculte despre preg tirea de care este nevoie mai nainte de rug ciune si apoi s afle felul n care trebuie s spun rug ciunea. Deoarece mp ratul Ceresc Domnul nostru Iisus Hristos este curat si mai presus de orice sfintenie, El nu va intra ntr-o inim murdar si plin de p cate. Trebuie, mai nti, s ne preg tim cur tind inima noastr , pentru a-L putea primi pe Mntuitorul Iisus Hristos n ea. Iar, dup ce l primim n inima noastr pe Domnul nostru Iisus Hristos, putem s spunem rug ciunea si s o avem f r de ncetare n inima noastr , bucurndu-ne si veselindu-ne duhovniceste. Preg tirea inimii se face prin smerenie adnc , asceza trupului (post, priveghere, ngenunchieri, etc.), fapte bune (milostenie, etc.), munc binecuvntat , citire (Psaltire, Vietile Sfintilor, Biblia, etc), mplinirea Poruncilor dumnezeiesti, participare la Sfnta Liturghie, Sfnta Spovedanie si Sfnta mp rt sanie. Dup cum st rile sufletului se prelungesc n atitudini exterioare si n misc ri trupesti, tot astfel si gesturile si pozitiile trupesti dac sunt nsotite de concentrarea gndurilor asupra lor, au o influent considerabil asupra st rii sufletului. Un suflet smerit va face trupul s ngenuncheze, dar si o ngenunchere cu gnduri de poc int i va provoca o stare de smerenie n suflet. Citirea Psaltirii, a Imnului Acatist la Rugul Aprins al Maicii Domnului, a scrierilor Sfintilor P rinti ajut mult mintea s se adune si inima s se nc lzeasc duhovniceste (de la darul Duhului Sfnt). Dup aceasta este mai usor si cu spor s se spun Rug ciunea lui Iisus. Recomand m crestinilor care vor s sporeasc n aceast sfnt lucrare s participe ct mai des si ct mai mult posibil la Sfintele Slujbe si binecuvntatele munci n m n stirile care au p rinti sporiti n Rug ciunea lui Iisus. Amintim aici numai cteva din m n stirile canonice cu posibilit ti mai mari de cazare:

30
Pentru b rbati: Fr sinei, Lainici, Antim, Neamt, Sih stria Neamt, Secu, Sihla, Petru Vod , Bistrita (Neamt), Rar u, Sih stria Rar u, Cet tuia, Pojorta, Putna, Cocos, Brncoveanu, etc. Pentru femei: Agapia, V ratic, Dragomirna, C ld rusani, Pas rea, Techirghiol, etc. Cei care pornesc de unii singuri ntr-o nevoint rapid a Rug ciunii lui Iisus, f r celelalte fapte bune crestine, cur titoare de p cate si f r ndrumarea unui duhovnic iscusit, vor avea mari ispite de la trup, de la oameni p c tosi si de la diavoli si n cele mai multe cazuri, ne spun Sfintii P rinti, vor fi biruiti. ns pe primele trepte ale Rug ciunii lui Iisus (rug ciunea oral , rug ciunea mintii si rug ciunea mintii din inim ), poate urca orice crestin ostenitor si iubitor de Hristos. Sfintii P rinti recomand Calea mp r teasc , ca fiind calea cea mai sigur pentru des vrsirea crestin . Progresul ncet dar sigur, pe m sura cur tirii inimii cu harul dumnezeiesc prezent n Sfintele Taine si n celelalte fapte bune crestine (inclusiv Rug ciunea lui Iisus), duc dup o perioad mai lung de timp, dar cu lupte duhovnicesti si ispite mai mici, la desp timire. Cel care ajunge la o m sur nalt a rug ciunii afl pace n trupul si inima sa, fat de gndurile rusinoase, si duce o viat linistit , ca si cum ar fi f r de trup, asemenea celui care se mp rt seste cu vrednicie cu Prea Curatele Taine si care petrece n acea zi n pace si-n liniste, cugetnd si avndu-L n fata ochilor mintii numai pe Hristos si care nu vrea s mai stie nimic de lume, deoarece este st pnit de Dragostea Dumnezeiasc din care a gustat sufletul s u. Cei care ndr znesc si lucreaz acest fel de rug ciune f r s aib nici o preg tire si f r s cear sfatul unui p rinte duhovnicesc, se aseam n cu cei care ndr znesc s se mp rt seasc nespovediti si f r vrednicie cu Preacuratele Taine ale lui Hristos, se aseam n cu cei care ndr znesc s vin la nunta lui Hristos f r haine de nunt (Mt.22, 11-13), f r haina Duhului Sfnt. Sfnta mp rt sanie i lumineaz , i r coreste si i sfinteste pe cei care se mp rt sesc cu vrednicie, iar pe cei care se mp rt sesc cu nevrednicie i arde, i ntunec si i d mortii. Rug ciunea inimii, celor care postesc, se nfrneaz si se smeresc, le d pace sufleteasc si trupeasc si i nt reste n lucrarea Domnului, iar celor lacomi, nenfrnati si mndri, le orbeste mintea si inima. Si dac devin astfel f r m sur la cuget, adic limitati la mintea lor, orbi la inim si ntunecati la suflet, li se pare r ul bine si amarul dulce. Unii ca acestia nu mai vor s cear sfatul de la altcineva. Deoarece satana care s-a s l sluit n ei, din pricina n lt rii mintii, i nvat cele ce sunt ale sale. Si pe bun dreptate li se ntmpl aceasta, din cauza mndriei lor. Pentru c acestia, n loc s culeag rod copt si strugure dulce

31
din rug ciunea lor, ei vor culege rod necopt prin necunoasterea lor, si agurid pentru n ltarea p rerii de sine. Cnd se dezvolt sensibilitatea duhovniceasc l untric n noi, ratiunea este ndemnat s -l nteleag pe Dumnezeu. Dar unirea mintii cu inima poate fi f cut numai cu lucrarea Duhului Sfnt. Prin har, prin poc int si prin mplinirea poruncilor dumnezeiesti sub nrurirea harului, mintea g seste inima si se unesc amndou . Dar, cel care nu lucreaz lucrarea duhovniceasc a rug ciunii mintii cu inima zdrobit , nu poate ajunge la m suri nalte, duhovnicesti. Si de ndat ce vede o fat frumoas sau alt lucru scump si frumos pe p mnt, inima lui este cuprins de aceast pl cere si este robit si se prinde de lucrul acela gndul lui, precum se prinde pestele n undit . Si alearg la acea pl cere p c toas , precum alearg cinele la bortura sa, c utnd s m nnce pe s turate, precum se spune: Si dorea s -si umple pntecele s u cu roscovele din care mncau porcii. A c rui parte s nu o avem, cu harul si cu iubirea de oameni ai Domnului nostru Iisus Hristos. A lui fie slava si puterea, n vecii vecilor. Amin !

Cur tirea mintii si a inimii prin gnduri, nclinatii si fapte bune

Nu ajunge numai rug ciunea pentru cur tirea mintii noastre. Nu ne foloseste la nimic dac ne rug m, postim si priveghem zile ntregi, iar mintea noastr este plin de gnduri rele fat de aproapele. Din minte, gndurile rele se pogoar n inim si-l fac pe om fiar . Deoarece din inim ies toate relele (Matei 15, 19) si din prisosul inimii vorbeste gura (Luca 6, 45). Dumnezeu ns vrea s avem inima curat . Dar inima noastr este curat atunci cnd nu ng duim s treac prin mintea noastr gnduri rele fat de semenul nostru. - O rug ciune spus cu inima murdar , va murd ri si rug ciunea, c ci gndul prea murdar nvinge gndul rug ciunii. - Dac punem vin bun peste vin otetit, tot vinul se stric . - Dac punem mir peste ulei stricat, se stric tot mirul. Nu ajunge s ne recunoastem starea cea rea n care am ajuns, ci trebuie s lucr m pentru cur tirea noastr . Dac nu primim gnduri viclene si noi nsine nu gndim r u, ci pentru orice ni se spune, orice vedem, punem gndul cel bun, mintea si inima noastr se vor cur ti. Si desi nu ne vom elibera de gndurile noastre, vor exista si gnduri rele, ns nu se vor lipi de mintea noastr curat . Prin cuvntul gnd n limbaj ascetic se ntelege fie un gnd simplu ce trece prin minte, fie o miscare a sufletului spre bine ori spre r u, fie o nclinatie bun sau rea, la care s-a ajus prin mpreun lucrarea mintii, a constiintei, a simtirii si vointei.

32
Deoarece gndim nainte de a face ceva, pentru ca lucrarea fiec rui credincios s fie bun , trebuie ca dintru nceput s fim cu atentie, s cercet m gndurile, n asa fel ca s cultiv m gndurile cele bune si s elimin m pe cele rele. Atunci cnd crestinul cultiv numai gnduri bune si si nt reste o stare bun , patimile nceteaz s mai actioneze. Patimile sunt nr d cinate adnc nl untrul nostru, iar gndul evlavios si harul lui Dumnezeu ne ajut ca s nu fim robiti de ele. Gndurile bune nu att dezr d cineaz patimile, ct le r zboieste, putnd chiar s le r pun . Atunci cnd cineva tine, fie si pentru putin timp, un gnd r u asupra cuiva, orice lucru ar face (milostenie, post, priveghere, rug ciune, etc.) va fi nsotit de duhul r ut tii sale. De aceea s ne str duim dup putere, s plant m gnduri si nclinatii sufletesti bune, mai nainte ca diavolul s planteze n noi gndurile lui rele, pentru ca inima noastr s fie locas al Duhului Sfnt, ca rug ciunea noastr s fie nsotit de mireasm duhovniceasc . Un gnd bun si curat are mai mare putere dect orice nevoint , pentru c gndurile bune paralizeaz gndurile rele si diavolesti nainte de atac. Prin gndurile rele, de judecare si nedreptate asupra aproapelui, mpiedic m venirea harului dumnezeiesc si l s m pe diavol s lucreze liber asupra noastr . ns gndurile curate pe care le cultiv m n inima noastr , c utnd ca s vedem p rtile bune ale aproapelui, au mai mare putere dect toat nevointa pe care am face-o si ne ajut mai eficient. Fiecare crestin trebuie s ajung s le vad pe toate curate. Astfel, va ajunge ntr-o stare n care le vede pe toate cu ochii duhovnicesti si nu cu ochii trupesti si le va justifica n sensul cel bun. Trebuie s lu m aminte ca s nu primim gndurile viclene ale diavolului, ca astfel s ntin m locasul Duhului Sfnt, care se afl n inima noastr (1 Corinteni 6, 19 si 3, 6) si s ne ntunec m. Duhul Sfnt, cnd va g si inima noastr curat , va veni si se va s l slui n ea, pentru c iubeste cur tia si bun tatea si de aceea este reprezentat de un porumbel. Cel ce are s n tate duhovniceasc va preschimba si r ul n bine. Omul duhovnicesc vede r ul dar n acelasi timp vede binele si distinge c r ul este de la diavol si vine dinafar . Cu ochii sufletului si vede greselile lui c sunt mari (brna din ochi), iar greselile celorlalti le vede mici (paiul din ochi) si n acest fel se smereste si primeste mult har. Uneori gndurile viclene sunt de la diavoli, iar alteori nsusi omul gndeste n mod viclean. Si de multe ori diavolul creeaz anumite situatii pentru ca oamenii s -si fac gnduri rele. Omul cel r u, care are gnduri rele, tot timpul este mhnit si ntristat si totdeauna mhneste si ntristeaz pe aproapele s u cu aceast negreal din sufletul s u. Un astfel de om trebuie s nteleag c are nevoie de cur tie, ca s -i vin limpezimea

33
duhovniceasc , cur tia mintii si a inimii lui si ca rug ciunea lui s fie primit de Dumnezeu. Din calitatea gndurilor unui om se vede starea lui duhovniceasc . Pentru c oamenii judec lucrurile potrivit cu continutul pe care l au nl untrul lor. Dac nu au un continut duhovnicesc, trag concluzii gresite si l nedrept tesc pe aproapele lor. S ne aducem aminte de cei doi tlhari r stigniti mpreun cu Hristos. Amndoi l vedeau pe Mntuitorul Iisus Hristos r stignit pe cruce, vedeau p mntul cutremurndu-se, cerul ntunecndu-se, dar dup gndurile pe care le-au avut, unul s-a mntuit, iar cel lalt s-a osndit. ns trebuie s stim c gndurile bune trebuiesc cultivate mai ales n familie, n scoal si n societate. Trebuie s te ostenesti pe tine nsuti, s te cercetezi, iar atunci cnd vr jmasul ti aduce gnduri rele, s le alungi prin rug ciune si mpotrivire si s le nlocuiesti cu gndurile cele bune. Cnd te vei nevoi asa, se va cultiva dispozitia ta bun si nclinatiile tale vor deveni bune. Iar Dumnezeu v znd dispozitia ta bun , se va milostivi si te va ajuta. Si astfel gndurile rele nu vor mai avea loc n tine, vor pleca n mod firesc si vei avea numai gnduri bune. Vei dobndi astfel obisnuinta spre bine, va veni bun tatea n inima ta si astfel vei s l slui pe Hristos nl untrul t u. ns lucrul acesta nu se face rapid, ci este trebuint de timp si de nevoint continu pentru ca sufletul s ia cununa biruintei. Atunci r zboiul gndurilor (rele) va nceta pentru totdeauna, pentru c r zboaiele gndurilor sunt izbucniri ale dezordinii noastre l untrice pe care le exploateaz diavolii. Trebuie s te str duiesti s iubesti chiar dac n-ai iubire. Faptele bune nt resc gndul bun. F cnd mereu binele ajungem s si gndim numai binele. Despre un sfnt p rinte s-a spus c att de mult a f cut binele, nct nu mai stia ce este r ul!

Ritmul respiratiei
Sfntul Nichifor recomand ca dup concentrarea mintii, aceasta s fie introdus n inim odat cu inspiratia aerului care intr n pl mni. La nceput, pentru a avea un mijloc (suport) de a introduce mintea n inim , Sfntul Ioan Sc rarul ne spune ca s se lipeasc rug ciunea de respiratia noastr . Aceasta se realizeaz n doi timpi: cnd inspir m, s urm rim cu mintea coborrea aerului n pl mni si s spunem: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, iar cnd expir m aerul s spunem: miluieste-m pe mine, p c tosul !. Acest lucru se face pentru a permite mintii s se fixeze pe rug ciune si s se ntoarc n inim .

34
Respiratia ofer ns o nlesnire doar din punct de vedere psihologic nu si spiritual. Aceasta deoarece unirea mintii si a inimii poate fi f cut numai cu lucrarea Duhului Sfnt. Primim har numai prin poc int si prin mplinirea Poruncilor lui Dumnezeu. Atunci cnd mintea va intra n c mara inimii si se va ntlni haric cu Mntuitorul Iisus Hristos, va simti o bucurie duhovniceasc deosebit , asemenea omului care a plecat de la casa Tat lui Ceresc, n tara p catelor, si acum s-a ntors din nou acas . Cnd mintea se afl n inim nu mai are nevoie s se ajute de respiratie, dar ea nu trebuie s lncezeasc , ci s spun nencetat rug ciunea: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m pe mine p c tosul !. n acest fel, mintea nu mai este distras si r mne invulnerabil la diferitele ispite si n fiecare zi i creste dragostea pentru Dumnezeu si pentru aproapele.

Poc inta (nc lzirea inimii ). Pulsul inimii

Lupta este necesar pentru dobndirea darurilor Rug ciunii lui Iisus: mp r tia lui Dumnezeu se ia cu str duint si cei ce se silesc, pun mna pe ea (Matei 11, 12). Cea mai mare lupt a crestinului, pentru a dobndi rug ciunea, este s -si adune mintea, s o despart de lucrurile dimprejurul ei, de obiecte si de ntmpl ri, de gndurile rele si de gndurile bune. Pentru c mintea, cnd se desparte de Dumnezeu, si pierde sursa de viat si devine moart duhovniceste, precum este pestele ce a fost scos din ap . Mintea noastr este asemenea fiului risipitor din Sfnta Evanghelie, care vrnd s plece din casa p rinteasc , si ia partea de avere cu el (dorinta si vointa), pe care o risipeste n desfru. Astfel, mintea noastr risipitoare are si ea nevoie s se ntoarc n sine, de la distrugerea p c toas a ei, ca s simt dulceata si fericirea duhovniceasc si s nvie din moartea p catelor. Sfintii P rinti ne nvat : Pentru a-ti aduna mintea, trebuie mai nti s -ti nc lzesti inima, gndindu-te la starea ta l untric , la p catele s vrsite si la Judecata nfricos toare a lui Dumnezeu. Fiul risipitor a f cut un efort urias, pentru a-si obliga vointa s doreasc ntoarcerea la Dumnezeu Tat l. Si noi trebuie s facem la fel, cu Rug ciunea lui Iisus, ca s devenim constienti de p c tosenia noastr . S ne simtim ca n ceasul nfricosatei Judec ti, unde Dumnezeu ne va judeca pentru toate p catele f cute cu gndul, cu cuvntul si cu fapta, pentru p catele pe care le-au f cut altii din cauza noastr , pentru faptele bune, crestine, pe care nu le-am f cut, pentru faptele bune, crestine, pe care nu le-au f cut altii, din cauza noastr . Trebuie s devenim constienti de necesitatea cur tirii de patimi. Nu trebuie doar s -ti doresti s -i vindeci

35
pe ceilalti, ci s crezi n acelasi timp, cu putere, c si tu asemenea lor esti plin de patimi, ba chiar mai r u, pentru c fiecare patim este un iad. Cu aceste simt minte, s strig m si s plngem dup mila lui Dumnezeu, pentru c rug ciunea netulburat vine prin lacrimi. Trebuie s st ruim si s chibzuim asupra acestui gnd, ferindu-ne n acelasi timp de orice imaginatie. Astfel, mintea noastr va cobor n inim prin poc int , ajutat fiind de darul Duhului Sfnt. Iar lacrimile duhovnicesti vor izvor din ochii nostri si vom spune rug ciunea f r tulburare. Cnd rostim Rug ciunea lui Iisus cu atentia mintii fixat pe organul fiziologic al inimii, ne ntoarcem nl untrul nostru, n adncul inimii, desp rtindu-ne astfel de lumea exterioar . Cnd mintea intr n inim , ea trebuie s se lupte ca s stea ct mai mult timp acolo. La nceput, mintea hoinar se simte stingher si strmtorat n spatiul inimii. Dar, odat obisnuit cu acest lucru, nu-i mai place s ias afar , pentru c acolo n inim se afl mp r tia lui Dumnezeu. Pentru a ne nc lzi inima n timp ce ne rug m, trebuie deci s ne gndim la p c tosenia noastr . Sfintii P rinti recomand ca la nceput s ne concentr m mai mult pe cuvintele miluieste-m pe mine, p c tosul, cuvntul p c tos trebuind spus mai ap sat, pentru a-l simti mai bine. Trebuie s m rim si s p str m aceast c ldur a inimii si s ne folosim de acest mare dar dumnezeiesc. C ldura inimii va ajuta mintea s fie fixat pe cuvintele Rug ciunii lui Iisus, s coboare n inim si s r mn acolo.

Rug ciunea lui Iisus lipit de pulsul inimii.

O alternativ la ritmul respiratiei este pulsul inimii. n acest caz, nu coborm mintea n inim , lipit (odat cu rug ciunea) de aerul respirat, ci ne fix m privirea pe locul inimii. Locul duhovnicesc al inimii (care nu coincide cu inima de carne) se afl la b rbati la dou degete orizontale deasupra snului stng, iar haric se simte ca un cui de foc si o durere n locul duhovnicesc al inimii. Sfintii P rinti nu recomand localizarea fizic a locului inimii cu mna, pentru c pot apare simtiri ce conduc la nselare. Aceast metod are 7 timpi (rug ciunea se rosteste rar, n 7 timpi, fiind accentuat fiecare cuvnt): 1. Doamne, 2. Iisuse, 3. Hristoase, 4. Fiul lui Dumnezeu, 5. miluieste-m , 6. pe mine, 7. p c tosul. Nu este vorba de b t ile inimii (pulsul sngelui), ci de b t ile cuvntului la poarta inimii, de tr irea afectiv , n inim , a fiec rui cuvnt al rug ciunii. Astfel, b tnd la usa inimii, spunnd accentuat si cu poc int fiecare cuvnt al Rug ciunii lui Iisus, deprindem inima s se deschid s conlucreze cu mintea, pn simtim c inima se nc lzeste haric si c devine inim de carne, nu inim de piatr .

36
Cu timpul, aceast tr ire (simtire) si bucurie a rug ciunii, o vom avea si cnd vom citi si alte rug ciuni, realiznd acum calitatea rug ciunii. Cnd mintea se coboar n inim , mintea zice cuvintele rug ciunii cu ntelegere, inima cu simtire afectiv , iar vointa cu srguint , astfel realiznd calitatea rug ciunii. De semnalat este si faptul c ritmul inimii, spre deosebire de cel al respiratiei, si are continuitate n toate treptele rug ciunii. 1. n faza ncep toare ca antrenare, deprindere. 2. n realizarea rug ciunii multiple (de cerere, de multumire sau de laud ). Rug ciunea lui Iisus este doar o rug ciune de cerere, dar cea mai eficace rug ciune pentru poc int . 3. n treapta nalt harisma rug ciunii (rug ciunea inimii de sine misc toare), care lucreaz n ritmul inimii (ca un tic it de ceas), ca un suspin al inimii miscate de Duhul Sfnt care si g seste s las ntr-o inim cur tit de zgura p catului. 4. Rug ciunea cea mai nalt , de unire cu Dumnezeu, este f r cuvinte, dar cu afectiunea si c ldura duhovniceasc a inimii, precum copilul care este alipit la snul maicii sale, se simte odihnit si fericit, f r s spun cuvinte. Aceast practic a rug ciunii lui Iisus se recomand fiec rui crestin care vrea s -si mntuiasc sufletul s u. Nimeni s nu zic : Nu ncep, pentru c eu nu voi putea realiza sut la sut . Dumnezeu te va primi si vei avea bucurii si tr iri duhovnicesti si cu saizeci la sut , si chiar cu treizeci la sut (exemplu Pilda Talantului, Pilda Sem n torului, Pilda cu lucr torii viei). Cnd un om din lume si aminteste de sup rarea pe care i-a f cut-o altcineva si st ruie asupra acestui gnd, simte ca o musc tur n inim si ncepe s plng imediat. Acelasi lucru se va ntmpla si cu cel care se gndeste c l-a sup rat pe Mntuitorul Iisus Hristos si s-a ndep rtat prin p cate de Darul Duhului Sfnt. Inima poate fi r nit adnc de un astfel de sentiment. Si cnd inima este str puns de poc int , iar nu de o fort exterioar , doare mai mult dect orice ran f cut de trup (de aceea nu se recomand metode si tehnici care duc la o suferint fizic a inimii si a trupului; acestea nu numai c nu au nici un rezultat duhovnicesc - din cauza lipsei de poc int a inimii, dar pot pricinui si mboln virea psihic si fizic ). Aceast ran p streaz continuu mintea n Dumnezeu si cel ce este r nit astfel, nu poate s doarm nici noaptea, simtindu-se de parc ar fi pe c rbuni aprinsi. De aceea el poate s rosteasc Rug ciunea lui Iisus cu inima str puns timp de un sfert de ceas, iar apoi sufletul s u aprins de darul Duhului Sfnt si va aminti de Mntuitorul Iisus Hristos, ziua si noaptea. Aceasta este rug ciunea nencetat . Crestinul poate realiza

37
aceasta dup cteva minute de rug ciune intens , cu lacrimi, si poate simti lucrarea Rug ciunii lui Iisus nl untrul s u multe zile. Este absolut necesar s ne recunoastem nevrednicia noastr , pentru ca Rug ciunea lui Iisus s lucreze nl untrul nostru. Sporirea n rug ciune depinde de sporirea cunostintei p c toseniei noastre. F r aceast cunostint , rug ciunea adev rat nu exist . Deci, rug ciunea trebuie mpletit cu plngerea p catelor noastre. Sfintii P rinti nvat c ridicarea noastr spre Rai este mpletit cu coborrea mintii nl untrul nostru. Cu ct coborm mintea mai adnc n inima noastr , cu att descoperim necur tia din tainitele inimii noastre. Prin poc int , mp r tia Cerurilor coboar nl untrul inimii noastre si o transform n Paradis. Doar prin poc int suntem c l uziti spre vederea mp r tiei lui Dumnezeu. ndemnul: Poc iti-v c s-a apropiat mp r tia Cerurilor (Matei 3, 2) este ntotdeauna actual. Dac ns , crestinul ajunge la dezn dejde, cnd se gndeste la p catele sale, nseamn c diavolul i-a strecurat n minte ideea de p c tosenie spre a-l arunca n dezn dejde. Gndeste-te c sufletul t u st la nfricosata Judecat n fata Dreptului Judec tor. Si de va fi g sit vrednic, va fi luat de ngeri si va fi dus n mp r tia cea vesnic a lui Dumnezeu, de unde au fugit durerea, ntristarea si suspinarea (Isaia 35, 10). Iar de a vietuit n p cate, aude glasul de tunet al lui Dumnezeu zicndu-i: s fie ridicat cel necredincios, ca s nu vad slava Domnului (Isaia 37, 10). Atunci l ajung pe el chinurile iadului, tartarul, scrsnirea dintilor, viermele cel neadormit al constiintei, putoarea p catelor, ntunericul cel vesnic, vederea chipurilor nfricos toare ale dracilor, dezn dejdea cea vesnic si focul cel vesnic si imaterial al iadului, unde se va munci n vecii vecilor. Unde va fi atunci fala lumii acesteia? Unde Slava desart ? Unde desf tarea? Unde n lucirea? Unde odihna? Unde lauda? Unde bog tia? Unde rudeniile? Unde mama? Unde p rintii? Cine dintre acestia va mai putea s -l scoat pe cel care arde n focul cel vesnic al iadului? Sfntul Ioan Gur de Aur spune despre rug ciune: Pentru ca rug ciunea s fie roditoare, ea trebuie s se fac cu mintea adunat si cu inima str puns de sentimentul poc intei. Rug ciunea trebuie f cut cu mintea adunat , cu rvna sufletului poc it si cu vointa ncordat . Aceasta este rug ciunea care urc la Ceruri. S ne nsufletim astfel constiinta, s ne muncim sufletul cu gndul la p catele f cute, dar nu pentru a-l scrbi si dezn d jdui, ci pentru a-l umple de rvn si pentru a-l ndemna la priveghere si rug ciune. Nimic nu ndep rteaz mai mult del sarea si nep sarea, precum chinul si suferinta care adun mintea mpr stiat la cele din jur si o face s se ntoarc n inim . Cel ce se roag astfel, afl mare bucurie si pace n sufletul s u.

38
Sfntul Ioan Gur de Aur spune c omul atunci cap t ndr zneal n rug ciune, cnd este convins c este mai r u dect toat zidirea. Sfintii P rinti leag rug ciunea de chinul sufletului si de adunarea mintii. Mintea trebuie s se rentoarc n ea ns si din tulburarea ei, astfel nct s se poat naste rug ciunea, din prea plinul poc intei inimii.

Plnsul si lacrimile
Sfintii P rinti spun c plnsul este de dou feluri: un plns este f r lacrimi si altul cu lacrimi. Plnsul f r lacrimi este ntristarea cea dup Dumnezeu. Aceasta, dup Sfntul Apostol Pavel: lucreaz poc inta f r p rere de r u spre mntuire (II Cor.7, 10). Dac p catul naste ntristare, trebuie s stim c scrba, cea dup Dumnezeu pentru p cat, mistuie p catul. Dac aceast ntristare se face din inim , cu poc int , naintea lui Dumnezeu, ea mistuie p catele (Sfntul Ioan Gur de Aur). Plnsul f r lacrimi este venirea n sine a fiului risipitor (Luca 15, 17), iar acest plns l pot avea toti oamenii. Plnsul cu lacrimi este mbr tisarea P rintelui Ceresc fat de cei ce se ntorc la poc int spune Sfntul Grigorie Palama. Acest plns cu lacrimi este un dar al lui Dumnezeu, care se d unora din mila Lui si pe care nu toti pot s -l aib . Asadar, trebuie s stim c suspinele din inim si mhnirea mintii pentru p catele s vrsite alc tuiesc plnsul f r lacrimi. Acest fel de plns, la multi si de multe ori, s-a f cut nainte-merg tor spre plnsul cel de-al doilea, care vine cu izvorul lacrimilor, celor spre poc int . Despre fericitul plns cu lacrimi pentru p cate, Sfntul Ioan Sc raul zice: Lacrimile cele de dup Botez, mai mare lucrare au dect nsusi Botezul. C ci Sfntul Botez face cur tire si iertarea p catelor ce s-au f cut mai nainte de Botez, iar izvorul lacrimilor celor de dup Botez le cur teste si pe cele cu care ne-am ntlnit dup Botez. Este de trebuint s ar t m si de cte feluri sunt lacrimile. Aceasta pentru a ntelege c nu orice lacrim este spre folosul mntuirii sufletelor noastre: 1) - Mai nti, sunt lacrimile care se nasc din dragostea pentru Dumnezeu, care ngras si veselesc fata omului (Scara, Cuv.7, 7, Pateric, cap.6 f.99 verso). 2) - Al doilea fel sunt lacrimile cele din frica de Dumnezeu. Acestea usuc pe om (Idem). 3) - Al treilea fel, sunt lacrimile care se nasc din pomenirea mortii (Scara 7, 36). 4) - Al patrulea fel de lacrimi sunt cele care se nasc din pomenirea muncilor Iadului (Pateric, Cap.7,9 f.99, C.2, pentru umilint , f.85).

39
5) - Al cincilea fel de lacrimi sunt cele care i vin omului din cugetarea la p catele sale (Scara, cuv.7, 42). 6) - Al saselea fel de lacrimi sunt cele care-i vin omului din ntristare si din inima ndurerat (Scara, cuv.7, 65). 7) - Al saptelea fel de lacrimi sunt cele care vin de la Dumnezeu si lacrimi care vin din nevointa omului (Scara, cuv.7, 25). Aceste lacrimi, amintite pn aici, sunt lacrimi bune, care aduc omului cur tire de p cate si mngiere de la Dumnezeu, dup cuvntul Sfintei Scripturi care zice: Fericiti cei ce plng, c aceia se vor mngia (Matei 5, 4). 8) - n afara acestor feluri de lacrimi, mai sunt lacrimile cele mijlocii, care nici nu folosesc si nici nu osndesc pe om. Asa sunt lacrimile firesti, cu care plng p rintii pe copii sau copiii dup p rinti, sau prietenul dup prieten sau cineva dup rudenia sa. n sfrsit, a treia categorie de lacrimi este cea a lacrimilor viclene, rele si v t m toare pentru suflet, cum sunt: 9) - Lacrimile cele din trufie (Scara, cuv.7, 44). 10)- Lacrimi care se nasc din mnie (Scara, cuv.7, 26-29). 11)- Lacrimi n scute din scrbe si necazuri (Scara, cuv.7, 13). 12)- Lacrimi venite din pizm si zavistie - Cnd cineva plnge din necaz sau c nu se poate r zbuna pe altii care i-au f cut r u sau vreo pagub (Scara, cuv.7, 26). 13)- Lacrimi care vin de la duhul dezmierd rii si al curviei (Scara cuv.15, 42-43). 14)- Lacrimi care vin de la diavolul slavei desarte (Scara 7, 23). 15)- Lacrimile pe care le aduce diavolul mbuib rii pntecelui. Aceste vin, de obicei, cnd cineva este s tul si beat. Despre aceste lacrimi zice Sfntul Ioan Sc raul: S pndim de multe ori si vom afla, f cndu-se n noi, un lucru amar si de rs chiar dracilor; c ci s turndu-ne ne umilim si postind ne nvrtos m. Aici scopul dracilor este ca s ne nsel m cu lacrimile cele neadev rate (Scara cuv.7, f.62-63). Este bine s cunoastem c sunt lacrimi care vin omului din gndire si cugetare si lacrimi care se fac f r de cugetare. Prin acestea deosebinduse cele cuvnt toare de cele necuvnt toare. Lacrimile cele f r de cugetare le au si dobitoacele, c ci si ele plng unele dup altele, dar f r s gndeasc . Deci, se cade nou ca s c ut m lacrimile cele bune, cu fric de Dumnezeu, iar lacrimile cele v t m toare s le lep d m.

40
Astfel, cunoscndu-ti greseala, cere iertare de la Dumnezeu si ncepe a te ruga pentru binele celor care te-au nec jit si las toat r zbunarea la Judecata si Dreptatea lui Dumnezeu. Lacrimile cele bune le poate p zi omul, dac se va p zi de vorba mult , de glume, de rs, de mnie, de griji prea multe, de pomenirea r ului f cut lui de altii, de mncare prea mult , de somn peste m sur , de betie si de altele de acest fel (Pateric Egiptean, Cap.4, 9; Scara cuv.7, 9; 12, 4). Iar dumnezeiescul p rinte Efrem Sirul zice: Fratii mei cei iubiti, s plngem n rug ciunea noastr ct mai avem vreme, ca s ne izb veasc pe noi Domnul de plnsul cel nesfrsit, de focul gheenei si de scrsnirea dintilor (Cuvnt din Proloage, dec.p.20).

Ascultarea
F r un p rinte duhovnicesc, nimeni nu poate nainta si nici nu poate duce o viat curat . De aceea, ucenicul trebuie s caute un duhovnic sporit n Rug ciunea lui Iisus, de care s asculte si s fie binecuvntat. Duhovnicul l va ajuta pe ucenic, att cu cuvntul, ct si tainic, l va mp rt si cu darurile rug ciunii. Dup cum n viata lumeasc experientele se mp rt sesc din generatie n generatie, la fel se ntmpl si n viata duhovniceasc . Duhovnicul fiind detin torul darului Rug ciunii lui Iisus, l va mp rt si ucenicului s u, pe m sura cresterii sale duhovnicesti. Ne facem ascult tori, nu pentru a disp rea ca persoan , ci pentru a face s dispar r ul s l sluit n noi, pentru a ne elibera de vointa proprie si pentru ca Hristos s se nasc duhovniceste n inima noastr . Ne facem ascult tori pentru a ne putea naste duhovniceste. Ascultarea este necesar si datorit primejdiei de a c dea n p cate. Avva Dorotei spune: Nu sunt mai tic losi, nici mai lesne porniti spre c dere dect aceia care nu au pe nimeni ca s -i pov tuiasc pe calea mntuirii. Crestinul care nu este pov tuit de duhovnic, pe calea mntuirii, cade usor n cursele vr jmasului. La nceput, el are rvn spre post si priveghere, spre isihasm si alte fapte bune crestine. Apoi, putin cte putin, potolindu-se acea rvn si neavnd pe cineva care s -l sf tuiasc si s -i aprind rvna, pe neobservate se stinge rvna si cade n trnd vie si se face rob vr jmasilor s i, care-si bat joc de dnsul, dup cum le este voia. Sfintii P rinti spun c : De vei vedea pe cel tn r urcndu-se la Ceruri, dup voia sa, trage-l de picior n jos, c ci altfel l va lua n st pnire diavolii. Si n lume, crestinii pot s ajung la m suri nalte, duhovnicesti, si s se umple de Lumina Dumnezeiasc , dar trebuie s se roage mai mult.

41
Cel care a c zut n p cate mari nu mai poate s se roage, pentru c a ndep rtat de la el Harul Duhului Sfnt. ns , pentru ntoarcerea sa, trebuie s citeasc Scrierile Sfintilor P rinti si c rti duhovnicesti, prin care Duhul Sfnt i va lumina mintea. Cel care s-a lep dat de lume si a venit la m n stire, unde ascult si ntreab pe p rintele s u duhovnicesc, sporeste mult mai usor duhovniceste, pentru c : 1) - n primul rnd, nu las fru liber imaginatiei si gndirii pentru a g si rezolv ri lucr rilor pe care le face. n acest fel, si cur teste mintea nu numai de gndurile cele rele si complexe, ci chiar si de cele simple, adunnd-o astfel mai mult spre Rug ciunea lui Iisus. 2) - n al doilea rnd, se nvat s ntrebe si s asculte. Iar a ntreba pe p rintele duhovnicesc, nseamn a te mntui. Unde exist ascultare, acolo exist smerenie, care este izvorul ascult rii. Astfel, duhul mndriei, diavolul, nu poate p trunde si nu poate aduce nfricosare sufletului nostru. n timpul urcusului duhovnicesc, n aceast sfnt lucrare, ascultarea este absolut necesar . Trebuie s ncepem s ne rug m cu binecuvntarea unui p rinte sporit duhovniceste. P rintele este cel care ne c l uzeste, cel care stabileste programul vietii noastre duhovnicesti si canonul. El ne ajut s mergem pe calea mp r teasc a mntuirii. P rintele duhovnicesc ne arat voia cea Sfnt a Lui Dumnezeu. Crestinii care vor s sporeasc n Rug ciunea lui Iisus, trebuie s mearg ct mai des la m n stiri (s participe la slujbele de zi si de noapte, s se spovedeasc si, dac pot s stea mai mult timp, s participe si la muncile binecuvntate). Aici vor primi mari binecuvnt ri ceresti si si vor vedea mai mult ca oriunde patimile si neputintele n lumina Harului Dumnezeiesc.

T ria Credintei si Ascultarea de staret si duhovnic.

Sfintii P rinti spun c r zboiul cur tirii de patimi (nevointa) este, de obicei, la fel de s lbatic cum au fost patimile nainte. Pentru fiecare pl cere, omul trebuie s pl teasc la fel de mult durere. Exist o leg tur strns ntre pl cere si durere n viata ascetic a p rintilor. Pl cerea a adus si c derea si durerea. Si tocmai aceast durere este cea care restaureaz pe om si-l vindec . De asemenea, Sfintii P rinti ne spun c durata desp timirii este, de obicei, la fel de lung cu perioada ct am p c tuit. Astfel, omul sufer mult. El pl teste pentru fiecare gnd r u si pl cere, m sura proportional de suferinte, astfel nct s se creeze un echilibru. ntmpl ri petrecute cu multi ani n urm si pentru care am simtit pl cere, fiind uitate ntre timp, apar acum cu toat t ria si m rimea lor. Se poate ajunge chiar la dezgust si la dezn dejde. Necredinta si marile probleme de credint , precum dumnezeirea lui Hristos si cur tia Preasfintei N sc toare

42
de Dumnezeu si a Sfintilor l fr mnt acum pe ascet. De multe ori, aceste gnduri vin n timpul rug ciunii, f r ca lupt torul s vrea sau s stie acest lucru. Alteori, vine gndul trnd viei sau gndul persistent s lase locul acela si s plece de la B trnul s u cu ideea c altcineva este mai bun ca el. De multe ori, o ur s lbatic (de la diavol) creste mpotriva Staretului s u. Exist cazuri cnd discipolul vine la staretul s u si i spune, cu lacrimi si cu suspine: Nu pot s explic aceasta, dar ti voi spune n lacrimi si cu suspine: Nu vreau s te mai v d. Cu ct te v d mai mult, cu att o r zvr tire groaznic m cuprinde. De multe ori vine si somnul, ca s ntrerup rug ciunea. Darul Duhului Sfnt, care lucreaz prin duhovnicul nostru, l face pe diavol s ne lupte cu gnduri de hul asupra duhovnicului. Pentru a rezista la astfel de ispite, trebuie s ai mult r bdare, ndurare si curaj. Atletul rug ciunii nu trebuie s se lase cl tinat. Trebuie s opun imaginatiei invocarea numelui lui Iisus si s fie concentrat la cuvintele rug ciunii. Nu trebuie s se gndeasc la nimic n timpul rug ciunii, nici la lucruri bune, nici la lucruri rele. Cnd simte durere n inim , trebuie s aib siguranta c a nceput tratamentul. Prin durere, este creat un om nou, se naste la o viat nou n Hristos. Si trebuie s dispretuim gndurile de hul . Doar n acest fel dispar. Gndurile hulitoare sunt inspirate de diavoli. Ele nu sunt ale noastre. Dup cum ne spune Mntuitorul nostru: Nu poti sluji lui Dumnezeu si lui mamona (Matei 6, 24). Adic mintea noastr nu poate face dou lucruri deodat . Nu poate s fie ndulcit de nectarul preadulce al Rug ciunii lui Iisus, pe de o parte, iar pe de alt parte, n timp ce se roag s aib gnduri de hul . Ultimul este atacul diavolilor. Dispretul este atunci necesar, si m rturisirea la Duhovnic. Atunci, aceste gnduri dispar imediat, mpreun cu diavolul care le-a sem nat. Mai mult, la fel se ntmpl si cu gndurile persistente. Un gnd ce persist mai ales n vremea rug ciunii, trebuie m rturisit. Astfel, sarpele (diavolul) care se ascunde sub el, dispare imediat, ca sarpele cnd ridic m piatra. Atletul rug ciunii trebuie s -si vad Staretul n chipul lui Hristos. Si prin putere Staretului si prin rug ciunile sale, este eliberat din sclavia Egiptului si este salvat de tirania lui faraon, care sunt patimile. Ucenicul nu trebuie s vad neputintele Staretului, pe care diavolul le exagereaz . Ci el trebuie s vad dragostea fat de Dumnezeu, fat de aproapele s u si tr s turile lui bune. Sfntul Simeon Noul Teolog descrie aceast atitudine: Dac vietuiesti ntr-o m n stire, nu trebuie s vrei niciodat s fii mpotriva P rintelui t u duhovnicesc, care te-a tuns, chiar dac l vezi pe el s vrsind adulter sau mb tndu-se, sau crezi c treburile m n stirii sunt prost conduse. Chiar dac esti b tut de el, oc rt si nduri multe chinuri.

43
Nu sedea cu cei care-l vorbesc de r u sau cu cei care cuget r ut ti mpotriva lui. Sufer pn la sfrsit, f r s cercetezi greselile lui. Adun n inima ta numai lucrurile bune si str duieste-te s vezi numai lucruri bune despre el. S -ti amintesti numai despre acestea. D vina numai pe tine. Pentru c dac se judec duhovnicul, se pierde ascultarea si smerenia si odat cu aceasta este pierdut ns si mntuirea.

Mijlocirea Maicii Domnului

La Sfntul Botez, diavolul este scos din profunzimea inimii omului si crestinul primeste Harul Duhului Sfnt si pe Mntuitorul Iisus Hristos n inima sa (Galateni 3, 27), devenind astfel fiu al lui Dumnezeu dup har (Ioan 3, 1). Crestinii au un Tat sus n Cer Dumnezeu Tat l si o Mam pe p mnt Maica Domnului. Crestinii sunt copiii lui Dumnezeu, preaiubiti, iar mama lor duhovniceasc este Maica Domnului. Pentru c rug ciunile noastre nevrednice, pline de pofte si de p cate, nu pot s ajung la Dumnezeu, care este Sfintenia Absolut , Mntuitorul nostru Iisus Hristos ne-a ncredintat-o pe Preasfnta N sc toare de Dumnezeu, ca s fie mijlocitoarea noastr la Cer. Maica Domnului este Mireasa Dumnezeiasc a lui Dumnezeu Tat l, Maica Dumnezeiasc a lui Dumnezeu Fiul, Biserica vie a Duhului Sfnt, mp r teasa Cerului si a p mntului, avnd locasul cel mai apropiat de Prea Sfnta Treime. Maica Domnului este mai cinstit dect ceata a opta ngereasc , ceata heruvimilor si mai m rit f r de asem nare dect ceata a noua ngereasc ceata serafimilor, fiind cea mai sfnt fiint , deoarece Dumnezeu S-a ntrupat din ea, a luat Trup din trupul ei si Snge din sngele ei. Maica Domnului este asa de unit mistic cu Fiul ei Dumnezeul si Mntuitorul nostru Iisus Hristos, nct exist o singur lucrare a Fiului lui Dumnezeu si a Maicii Domnului. Lucrarea cea Dumnezeiasc si necreat a Fiului lui Dumnezeu i uneste pe amndoi, neasem nat mai mult dect leag lucrarea sufletului, m dularele trupului. Sfntul Teofan al Niceii spune c : Activit tile Fiului lui Dumnezeu sunt mai unite cu Maica Lui, dect inima ei cu ea ns si Deci, lucrarea Maicii Domnului, n viata Bisericii Ortodoxe, este lucrarea Dumnezeiasc a lui Hristos. n virtutea acestei uniri mistice si binecuvnt ri, rug ciunile cele mntuitoare ale credinciosilor ajung la Dumnezeu prin Sfinti, prin Sfintii ngeri si prin Maica Domnului, iar darurile Dumnezeiesti vin de la Dumnezeu, prin Maica Domnului, prin Sfintii ngeri, prin Sfintele moaste si Sfintele Icoane.

44
Numai prin Maica Domnului se comunic darurile Dumnezeiesti ngerilor, Sfintilor si credinciosilor din Biserica Ortodox a Mntuitorului nostru Iisus Hristos. Aceasta este calea mntuirii, a unirii mistice a credinciosilor cu Domnul nostru Iisus Hristos. Cnd vrem s ne rug m cu Rug ciunea lui Iisus, este bine s st m ntr-o camer lipsit de stimuli externi (zgomote, lumin etc.) nainte de a ncepe s ne rug m, trebuie s ne smerim mintea noastr mndr si s ne nc lzim inima, cugetnd la multimea f r delegilor noastre s vrsite cu gndul, cu cuvntul si cu fapta. Apoi s ne gndim la p catele pe care le-au f cut altii din cauza noastr , la faptele bune crestine pe care nu le-am f cut si la faptele bune crestine pe care nu le-au f cut altii din cauza noastr , la chemarea de sfinti, pe care o avem (Romani 8, 14). Iar dac vom muri n aceast clip , unde vom merge, avnd n vedere multimea p catelor noastre? Smerindu-ne astfel mintea noastr mndr , s ne concentr m atentia n inima noastr , n locul n care s-a nc lzit inima noastr si inspirnd aerul, s zicem: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu. Retinnd apoi aerul, s zicem tainic: pentru rug ciunile Preasfintei N sc toare de Dumnezeu. Apoi, expirnd aerul s zicem: miluieste-m pe mine p c tosul. Spunnd astfel rug ciunea, vom avea mijlocitoare a rug ciunilor noastre pe Maica Domnului. Pentru a ajuta mintea s se roage, putem s folosim metanii tip br tar , cu 33 de noduri. Retinerea aerului, n timpul rug ciunii, trebuie s se fac astfel nct s nu apar ameteal sau oboseal . Spunnd astfel Rug ciunea lui Iisus, mintea noastr se va rentoarce n inim , unde mireasa sufletul nostru, se va ntlni cu Mirele Mntuitorul Iisus Hristos, care se afl n inima noastr de la Sfntul Botez.

Mijlocirea Duhului Sfnt. Venirea si plecarea harului

Venirea harului
Pustnicii cunosc viclenia diavolului, dar i cunosc si sl biciunile si lipsurile. Ei mai stiu, din experient , ura lui Satan asupra oamenilor, dar si dragostea lui Hristos pentru f ptura Sa omeneasc . Dragostea lui Dumnezeu pentru om este cea mai puternic arm n acest r zboi cu diavolii. Domnul Iisus Hristos vine blnd n suflet si potrivit m surii n care El se apropie, d ruieste har si bucurie. Dup fiecare b t lie vine har nespus si de nenteles si vine si bucurie, pace si liniste.

45
Adev ratul nceput al rug ciunii este c ldura haric din inim care mistuie patimile si aduce fericire si bucurie sufletului, potrivit Sfntului Grigorie Sinaitul. Noi simtim aceast c ldur haric cu putere, pentru c tr im o stare pe care n-am cunoscut-o mai nainte. Totul, nl untrul nostru, devine calm si linistit. Rug ciunea: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m !, devine o doxologie Slav Tie Doamne !. Apoi, nainte de toate, trebuie s ne oprim la cuvntul Iisus pentru c Acesta este prezent. Amintirea lui Iisus, cu mintea concentrat n inim , este atins acum f r trud si f r mult nevoint . De fiecare dat cnd pronunt m numele lui Iisus, att de mult se ndulceste inima noastr si vrem ca s nu pierdem cu nici un pret acest minunat dar divin. Sfntul Nicodim Aghioritul spune: Harul ncnt deosebit de mult pe ascetul rug ciunii, iar inima lui vibreaz si tresalt , din cauza acestei bucurii, continuu, si el este, ntr-un fel, plin de entuziasm. Iar aceast ncntare este denumit de p rintii neptici tres rirea si s ltarea inimii, inspirat de harul divin. Inima ta va tres ri de cte ori harul te viziteaz si de cte ori Sfntul Duh lucreaz mistic n sufletul t u, prin invocarea rug ciunii inimii. Sfntul Grigorie Palama spune: Inima salt cu entuziasm pentru dragostea lui Hristos. Dup o lupt eroic si dureroas , harul lui Hristos cerceteaz inima noastr si o linisteste. Dar nu vine la fiecare dintre noi la fel. Depinde de progresul duhovnicesc al omului si de Energia Necreat (Harul Duhului Sfnt) care lucreaz potrivit Voii Sale pentru binele nostru. La nceput, harul apare n diferite feluri n timpul rug ciunii. Harul este cunoscut si tr it potrivit propriei Sale Vointe. Avem ca exemplu pe profetul Ilie Tezviteanul: El a simtit la nceput o vijelie n praznic care despica muntii. Apoi a simtit un cutremur si un foc. Iar, n cele din urm , o adiere de vnt lin si acolo era Domnul. Sfntul Grigorie Sinaitul spune c : La cei ncep tori, aflati n treapta desp timirii, Sfntul Duh vine ca un duh de fric , ce distruge muntii patimilor si zdrobeste inimile greu mpietrite, dndu-le lacrimi de poc int pentru viata lor p c toas de dinainte. La cei aflati pe treapta ilumin rii, Duhul Sfnt vine ca un cutremur, ca o ncntare, care face ca inima s tresar de bucurie. Aceasta este tres rirea inimii. Iar, la cei aflati n treapta ndumnezeirii, Duhul Sfnt vine ca o adiere de vnt lin, ca o lumin pasnic . ncep torii primesc harul n parte, pe cnd cei des vrsiti primesc harul ntreg. Harul Duhului Sfnt vine n noi, potrivit nevointelor si smereniei inimii noastre.

46 Plecarea harului
Harul lui Dumnezeu vine si pleac spre a se rentoarce si a disp rea din nou. Dumnezeu si trimite harul S u si apoi l retrage. La nceputul acestor lupte duhovnicesti, intervalele dintre retragerea harului si revenirea din nou sunt mai mari. Ele ns se scurteaz dup mult nevoint . Atletul rug ciunii este obisnuit cu aceste vizite, dar si cu retragerea harului. De ce se ntmpl acest lucru ? Harul vine ca s mngie si s ndulceasc inima si pleac spre a da posibilitatea dobndirii pe mai departe a c ut rii Lui si a smereniei. Harul se retrage pentru ca atletul rug ciunii s nteleag c a fost un dar de la Dumnezeu si el este total nevrednic s -L primeasc . Multi c lug ri cunosc, din experienta tr irii lor, acest joc al harului, care poate dura mai multi ani. Harul vine si pleac ! Cnd vine, Harul sprijin pe c lug r prin venirea Sa si l umple de mngiere divin . Este ca si cum i-ar spune: Sunt aici. Cnd pleac , pleac pentru c harul ce i-a fost dat trebuie s fie asimilat, ceea ce este foarte greu. Trebuie s se lucreze foarte mult si s se fac mult rug ciune pentru a se asimila harul primit. Sunt c lug ri care au primit harul divin, dar mai trziu l-au renegat. Astfel s-a ntmplat cu Sfntul Apostol Petru. A primit mult har pe Muntele Tabor, dar, nefiind n stare s -l asimileze, a ajuns s -L t g duiasc pe Hristos. Stadiul asimil rii Harului este legat de o c utare chinuitoare a Lui. Atletul rug ciunii stie acum c exist harul si acest lucru l face s -l caute cu lacrimi. Plnge precum copilul ce-si caut mama, n timp ce ea se ascunde de el. Atletul rug ciunii spune: Unde esti tu, Lumina mea? Unde esti bucuria mea? De ce m-ai p r sit si mi-ai l sat inima n suferint ? De ce ti-ai ascuns fata Ta de la mine si sufletul meu este ndurerat? Cnd mi-ai venit n suflet, mi-ai ars p catele. Vino si acum si-mi arde p catele ce te-au ascuns de mine, precum norii ascund soarele. Vino si bucur -m cu venirea Ta. O, Doamne, de ce ntrzii? Vezi c sufletul meu este chinuit si eu te caut cu lacrimi. Unde te-ai ascuns? De ce sufletul meu nu Te vede pe tine, cel ce esti pretutindeni si te caut ndurerat? Sfntul Serafim de Sarov a pierdut harul lui Dumnezeu, pentru c s-a mniat pe un frate mai mare. Nu a fost nenorocire mai mare pentru el. Abia atunci a putut ntelege suferinta lui Adam si a Evei, cnd au fost alungati din Rai si au pierdut Harul Duhului Sfnt. Astfel, Sfntul Serafim de Sarov a r mas o mie de zile si de nopti pe o stnc , cernd harul divin. De aceea harul se retrage, deoarece astfel mintea nseteaz dup Dumnezeu si l iubeste mai mult, avnd acum experienta dulcetei harului si a goliciunii pe care absenta Lui o creeaz si am r ciunea p catului. Si atunci l caut , dar cu credint si n dejde. Dup ce harul a nv luit mintea si a adus-o la extaz, harul o p r seste apoi foarte repede, mai ales atunci cnd mintea este la nceputul lucr rii

47
sale de contemplatie. Venirea si plecarea harului mai are o tr s tur salvatoare: vine pentru o vreme, l cur t pe om de o patim , si pleac . Apoi, vine din nou s -l curete de o alt patim . Si tot asa, pn cnd crestinul devine capabil s -si curete vointa, cu ajutorul harului dumnezeiesc d t tor de viat . El spune: De ce ti-ai ascuns fata de la mine si sufletul meu este ndurerat? Cnd ai venit n suflet, mi-ai ars p catele. De ce te-ai ascuns de mine, precum norii ascund soarele? Vino din nou si-mi arde p catele! Vino si vezi c sufletul meu este chinuit. Te caut cu lacrimi. Unde te-ai ascuns? De ce sufletul meu nu te vede pe Tine, cel ce esti pretutindeni? Te caut ndurerat. Dup multe lupte si nevointe, vine un timp cnd harul este statornic, mai mult sau mai putin, nl untrul inimii, si atunci pacea dumnezeiasc domin netulburat . Atunci sufletul devine un nou Tabor. Raiul coboar pe p mnt. mp r tia lui Dumnezeu coboar n inim , unde Sfnta Treime si face s lasul. Omul ajunge astfel dup chipul si asem narea lui Dumnezeu. Dac nu esti ncercat n cursele si atacurile diavolului, nu vei ntelege si nu vei putea pretui darurile pe care ti le face Sfntul Duh. Dac nu recunosti duhul diavolesc care ucide, nu vei ajunge la cunoasterea Duhului care d viat . Nu vei cunoaste cu adev rat pe d t torul de viat Hristos. Ct de mare este iubirea lui Hristos! El stie s ntoarc nspre bine mestesugirile diavolului, stie cum s scoat dulceata din amar, cum s transforme ura diavolului n dragoste pentru Dumnezeu. Atunci ntelegi c oricare ar fi diavolul, n final el se sinucide. Se autodistruge. El lupt mpotriva oamenilor si Dumnezeu i permite s fac aceasta, pentru c si el este o persoan si de aceea are libertatea pe care Creatorul o respect , dar Dumnezeu i ngr deste lucrarea distrug toare, prin dragostea si mngierea Sa. Sfintii P rinti spun c , prin dragostea Sa, Dumnezeu preschimb mndria meschin n smerenie, care atrage harul S u. Adic , imediat ce crestinul se mndreste, cade. Dup c dere, el se poc ieste, primind harul divin si devine astfel mai smerit. n acest fel el se cur t putin cte putin, chiar si de p catul satanic al mndriei. Astfel putem repeta, pe bun dreptate, c diavolul se autodistruge.

48

IV. Piedicile rug ciunii

Lucrarea p rerii proprii
Nimeni nu poate deveni nv tat n Rug ciunea lui Iisus, dect dac ncepe el nsusi aceast sfnt lucrare sub binecuvntarea unui duhovnic care are rug ciunea inimii. Sfntul Ignatie Briancianinov, n cartea sa Experiente ascetice, vol. I pag 247 spune c , toate felurile de nselare, ale am girii de sine si ale nsel rii de c tre demoni, vin fie din lucrarea gresit a mintii, fie din lucrarea gresit a inimii. Si din acestea, cea mai r spndit este lucrarea p rerii proprii.

Lucrarea gresit a mintii

Lucrarea gresit a mintii duce la nselare de sine si am gire. Cel nselat cu mintea se socoteste vas al harului dumnezeiesc si dispretuieste mntuitoarele prentmpin ri ale celor apropiati. Cel care se afl n am gire de sine nu m nnc , nu bea, nu doarme, umbl iarna dezbr cat si descult, are vedenii, pe toti i nvat si i mustr cu o nerusinare plin de ndr zneal , f r nici o dreptate, f r rost, cu nfierbntarea trupeasc a sngelui si ndemnat de aceast nfierbntare nenorocit , pierz toare. Este Sfnt si gata! De multe ori, prin nchipuire de sine, printr-o oarecare sfortare a vointei, poate vedea tot ceea ce doreste. ns la ei apare si lucrarea demonilor care si uneste lucrarea lor cu lucrarea nendestul toare omeneasc , ad ugndu-se lucrare la lucrare, pe temelia liberei vointe a omului, care si-a ales si nsusit o orientare mincinoas . Se stie c la Sfintii lui Dumnezeu, vedeniile li se d ruiau numai si numai prin bun vointa si lucrarea lui Dumnezeu, si nu dup voia omului si propriile lui sfort ri. Vedeniile se d ruiau pe neasteptate, rareori, cnd era neap rat nevoie, potrivit dorintei lui Dumnezeu si nu la ntmplare. Dup cum ne nvat Sfintii P rinti: nceputul nsel rii este trufia mintii, iar roada ei, trufia peste m sur . Un p rinte nselat fiind de diavoli si creznd c mplineste cuvntul Sfintei Evanghelii, si-a t iat mna dreapt si a trimis-o unui staret din alt m n stire. Dup aceasta, spunea altui p rinte c a v zut n vedenie c mna a ajuns Sfinte moaste, c staretul si p rintii o s rut si primeau binecuvntare prin ea. Nevointa aspr a celor aflati n nselare se nsoteste de obicei de o adnc stric ciune sufleteasc si dup aceasta se poate m sura v paia care i mistuie pe cei nselati. Accesele de dezn dejde pe care le tr iesc

49
cei nselati cu mintea vor fi din ce n ce mai puternice si n cele din urm dezn dejdea i va duce la iesirea din minti si n alte cazuri la sinucidere. Sfntul Maxim Capsocalivitul spunea c : Cel ce vede duhul am girii n vedeniile care i sunt nf tisate, foarte adesea este supus mniei si iutimii. Iar buna mireasm a smereniei, ori a rug ciunii, ori a lacrimilor adev rate nu ncap ntr-nsul. Unul ca acesta se laud mereu cu virtutile sale, este plin de slav desart si se ded ntr-una, f r fric , patimilor viclene.

Durerile de cap si de inim . Cnd credinciosul se afl la nceputul

practic rii Rug ciunii lui Iisus, el simte o durere n cap si n inim , ca parte a noilor sale lupte duhovnicesti. Durerea aceasta este normal si apare datorit faptului c mintea nu este obisnuit cu aceast lucrare a rug ciunii. Ea poate ap rea si datorit pozitiei corpului. Dar, de multe ori, diavolul se foloseste de aceast durere a inimii, pentru a-l opri pe credincios din lucrarea rug ciunii. Deci, cnd simte aceast durere n cap, credinciosul trebuie s st ruie n rug ciune. Cnd simte durerea n inim , nevoitorul trebuie s cump neasc si s ntrebe un duhovnic sporit n rug ciune, dac nu a naintat cumva prematur, n lucrarea sa, folosind metode care i dep sesc puterile. Durerile din inim trebuie s -l ajute pe credincios, ar tndu-i locul unde s -si concentreze mintea, ca s ajung astfel la rug ciunea netulburat a inimii. Trebuie s st ruim atunci cnd mintea este tulburat , pentru c imediat dup aceea ncepe cur tirea. Lacrimile care izvor sc din ochii nostri, ne indic acest lucru. Mintea noastr ncepe s se curete si s se coboare n inim si atunci nceteaz si suferinta. Nu trebuie s ne oprim din rug ciune dac avem durere n inim . Pentru c diavolul, care este extraordinar de viclean, mincinos si tic los, ne seam n n mintea noastr tot felul de gnduri, pentru ca s ne ntrerup rug ciunea. Atletul rug ciunii stie c vr jmasul diavol este cel care i sopteste: Opreste-te din rug ciune. Altfel vei nnebuni sau te vei mboln vi de inim !. Era un frate, care de cte ori se ridica la rug ciune, era cuprins de friguri si de dureri de cap. Dar el spunea: Iat c sunt bolnav, pe patul de moarte, asa c m voi scula si voi face rug ciuni nainte de a muri. Deci, astfel gndind, fratele s-a ridicat la rug ciune si imediat ce a sfrsit de spus rug ciunea, s-a ndep rtat fierbinteala. Si iar si, din nou asa gndind, fratele s-a ridicat si a f cut rug ciune si l-a biruit astfel pe cel r u. De aceea atletul rug ciunii trebuie s nesocoteasc orice durere.

50 Lucrarea gresit a inimii

Sunt pline de trufie dorinta nechibzuit si n zuinta de a vedea vedenii cu o minte necur tit de patimi, nennoit si nerezidit de c tre Duhul Sfnt. Dar tot asa de pline de trufie si nechibzuite sunt dorinta si n zuinta inimii, de a se ndulci de simtiri sfinte dumnezeiesti nainte de a se cur ti de p cate. Dup cum mintea necurat , care doreste a vedea descoperiri dumnezeiesti, si neputnd a le afla, si le alc tuieste prin nchipuire de sine, de multe ori fiind ajutat de diavoli si astfel se nseal si se am geste cu ele, tot asa si inima necurat , dac se va sili a gusta dulceata dumnezeiasc si alte simtiri duhovnicesti, nu le va g si n sine si se va am gi si nsela pe sine si intrnd pe t rmul minciunii, se va mp rt si de lucrarea diavoleasc , supunndu-se nr uririi lor si l sndu-se robit de st pnirea lor. O singur simtire dintre toate simtirile inimii necurate, poate fi ntrebuintat la nev zuta slujire a lui Dumnezeu: ntristarea pentru p cate, pentru c dere, pentru necur tie si pentru pierderea sufletului. Aceast stare se numeste: poc int , plns si str pungere a inimii. Despre aceasta avem m rturie n Sfnta Scriptur : Dac ai fi voit jertf , Ti-as fi dat; arderile de tot, nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima nfrnt si smerit , Dumnezeu nu o va urgisi (Psalm 50, 17 19). Aceast jertf (a duhului umilit, a inimii nfrnte si smerite) ndep rteaz , n chip firesc, aducerea celorlalte jertfe. Simt mntul de poc int , face s amuteasc toate celelalte simt minte necurate. Pentru ca jertfele celorlalte simt minte s se fac binepl cute lui Dumnezeu, trebuie ca mai nainte s se reverse harul lui Dumnezeu peste noi. S ne ngrijim a ne nnoi prin poc int . Atunci va binevoi Dumnezeu jertfa drept tii, prinosul si arderile de tot, atunci vor pune pe altarul T u vitei (Psalm 50 ,20). Acestea sunt simtirile ren scute prin poc int , ale crestinismului nnoit prin Duhul Sfnt. De aceea cea dinti porunc dat de Mntuitorul Iisus Hristos tuturor oamenilor este POC#INTA. Poc iti-v c s-a apropiat mp r tia Cerurilor (Matei 4, 17). Cel ce s-a milostivit de sine, mbr tisnd poc inta, se va face milostiv si fat de aproapele. De aceea dasc lii Rug ciunii lui Iisus recomand nc lzirea inimii si pogorrea mintii n inim prin poc int . Dar a lua inimii simt mntul de poc int poruncit ei de c tre Dumnezeu, care i este, n chip firesc si logic, neaparat trebuincios si a te str dui s descoperi n inim , n pofida rnduielii si asez mintelor dumnezeiesti, acele simtiri care trebuiesc s se iveasc n ea de la sine, dar dup cur tirea prin poc int (si care au un alt caracter), aceasta este o mare greseal n practicarea rug ciunii lui Iisus. Despre acest caracter al simtirilor duhovnicesti, omul trupesc nu poate s -si fac nici o nchipuire, ntruct simtirile pl smuite, se ntemeiaz ntotdeauna pe simt mintele

51
cunoscute ale inimii, care nu cunoaste dect simtirile trupesti. O asemenea inim nici nu stie c exist simtiri duhovnicesti. n aceast nenorocire cad cei ce se nevoiesc la rug ciune f r poc int , ncercnd s atte n inim iubirea de Dumnezeu (care ar fi ns o iubire artificial , f r suport, f r s fii mbr cat n haina de nunt a Duhului Sfnt, ceea ce Dumnezeu nu accept ), s simt desf tare si extaz. Acestia dau singuri ap la moara c derii lor, se fac str ini de Dumnezeu si p rtasi cu Satana si cu timpul se umplu de ur mpotriva Duhului Sfnt. Acest fel de am gire este nsp imnt tor, si este la fel de pierz tor de suflet ca si nchipuirea de sine, dar mai putin v dit. Desi rareori duce la nebunie si sinucidere, ns stric f r ndoial si mintea si inima. Pe aceasta Sfintii P rinti au numit-o p rere. La acest fel de nselare se refer si Sfntul Apostol Pavel, cnd zice: Nimeni dar s nu v nsele printr-o pref cut smerenie si printr-o f tarnic nchinare la ngeri, ncercnd s p trund n cele ce n-a v zut si ngmfndu-se zadarnic cu nchipuirea lui trupeasc (Col.4, 18). Cel care se afl ntr-o astfel de nselare, alc tuieste despre sine p rerea c ar avea numeroase virtuti si merite si c ar fi plin de Darurile lui Duhului Sfnt. Cel aflat ntr-o astfel de stare se g seste pe de-a-ntregul de partea tat lui nchipuirii si minciunii - diavolul. Cel care se roag silindu-se s descopere n inim simtirile omului duhovnicesc, dar neavnd poc int , va avea parte de simtirile trupesti la care se va ad uga si lucrarea diavoleasc . Socotind astfel gresit simtirile trupesti si cele din lucrarea diavoleasc ca izvorte din har, el se va forma si se va nt ri n aceste p reri mincinoase. n mod firesc dintr-o asemenea nevoint gresit va lua nastere am girea de sine si nselarea diavoleasc . Dintre simtirile sufletesti si trupesti ale inimii amintim: Duhul mndriei, al Slavei desarte, al desfrn rii, al mniei, al ereziei... Un p rinte spunea rug ciunea lui Iisus cu duh de mndrie, folosind o metod psihotehnic de concentrare. Cnd la aceast lucrare a sa se ad uga si lucrarea diavoleasc , se forma un duh de mndrie iar p rintii cei duhovnicesti pentru a sc pa de el, se ndep rtau la ctiva kilometrii distant de m n stire. Yoginii romni care practic yoga si rug ciunea lui Iisus si fac desfrn ri si alte blesteme trupesti, cred c simtirile si vedeniile pe care le au sunt de la Dumnezeu. n realitate sunt simtirile p c toase ale inimii si mp rt siri de lucr rile diavolesti. Cei care vor s afle simtirile duhovnicesti ale inimii trebuie s mearg si s se roage n m n stirile unde se afl p rinti duhovnicesti care au ajuns la rug ciunea inimii. Acolo, pe m sura poc intei si a cur tirii se vor mp rt si de simtirile duhovnicesti ale inimii. S fie foarte limpede:

52
Cel ce socoteste c are lucr ri duhovnicesti, virtuti, merite, daruri harice, cel care se m guleste si se desf teaz cu p rerea va ngr di astfel lucr rilor duhovnicesti, virtutilor crestine si harului dumnezeiesc, intrarea n el si va deschide larg poarta pentru mboln virea prin p cate si pentru demoni. * * * P rerea este alc tuit din socotinte mincinoase si simtiri mincinoase. Pentru cei molipsiti de p rere nu mai exist nici o putint de sporire duhovniceasc pentru c ei au nimicit pe altarul minciunii, ns si principiile pe care se ntemeiaz lucrarea mntuirii sale, si anume felul n care el priveste adev rul. Cei care bolesc de o astfel de nselare, sunt beti de sine, de starea lor de am gire de sine, v znd n ea o lucrare haric . Ei sunt p trunsi peste m sur de cuget ri semete si de trufie, dar par smeriti n ochii multora care judec dup ar tare si nu pretuiesc lucrurile dup roadele lor, precum a poruncit Mntuitorul Iisus Hristos. (Matei 7, 16; 2, 33) si cu att mai putin, dup simtul duhovnicesc de care aminteste Sfntul Apostol Pavel (Evrei 5, 14). Sunt si st ri duhovnicesti, care vin din harul dumnezeiesc, n care crestinul gust dulceata si bucuria duhovniceasc , st ri n care se descoper tainele crestin t tii si se face simtit n inim s l sluirea Duhului Sfnt, st ri n care nevoitorul lui Hristos se nvredniceste de vederi duhovnicesti. Acestea se ivesc la cei care au atins des vrsirea crestin , care s-au cur tit si preg tit mai nainte prin poc int . Lucrarea treptat a poc intei se face ar tat ndeosebi prin toate felurile de smerenie si ndeosebi prin rug ciunea adus din s r cia duhului si din plnsul care sl beste n om treptat lucrarea p catelor. Atunci cnd patimile sl besc (si aceasta se ntmpl cel mai adesea spre sfrsitul unei vietii crestinesti), atunci ncep s apar putin cte putin st rile duhovnicesti care se deosebesc de st rile alc tuite de c tre: p rerea de sine. Mai nti intr n casa sufletului plnsul cel din har, care o cur teste si o lumineaz pentru primirea darurilor dumnezeiesti, care urmeaz plnsului, potrivit asez mintelor legii duhovnicesti. Omul trupesc nu poate nicidecum s -si nchipuie st rile duhovnicesti. Cunoasterea acestor st ri se afl numai prin cercare. Iar Darurile Duhovnicesti sunt mp rtite cu dumnezeiasca ntelepciune, care vegheaz , ca vasul cel cuvnt tor (crestinul) ce trebuie s primeasc n sine darul, s poat primi n sine f r v t mare puterea dumnezeiasc (Matei IX, 7). n timpurile noastre darurile duhovnicesti sunt mp rtite cu cea mai mare iconomie de Dumnezeu, pentru neputintele de care este cuprins ast zi crestin tatea.

53
Darurile dumnezeiesti slujesc aproape numai spre a ndestula trebuintele mntuirii. Dimpotriv p rerea si cheltuieste roadele sale, cu o risip neistovit si cu cea mai mare gr bire. Semnul de obste al st rilor duhovnicesti este smerita cugetare si adnca smerenie, unit cu gndul crestinului c este mai prejos dect toti, avnd dragoste evanghelic fat de orice semen. n schimb cel nselat n p rere l prosl veste pe Dumnezeu, numai cu scopul de a se prosl vi pe sine, asa cum a f cut fariseul. Unii dintre cei nselati se nfrneaz de la nrobirea grosolan fat de patima dulcetii, dar asta numai pentru c n ei precump neste p catul p catelor, mndria. Din nselarea numit p rere au ap rut urm rile pierz toare: ereziile schismele, necredinta si hula. Nefericita urmare v zut a acestora este lucrarea gresit si v t m toare pentru sine si pentru aproapele, un r u care orict ar fi de limpede si de ntins, este putin b gat n seam si nteles. Deci toate felurile de nselare, ale am girii de sine si a am girii de c tre demoni vin fie din lucrarea gresit a mintii, fie din lucrarea gresit a inimii. Iar cea mai r spndit este lucrarea p rerii. De aceea se poate face leg tura ntre starea de am gire de sine si nselare si ntocmirea sufleteasc a acelor crestini care, lep dnd deprinderea Rug ciunii lui Iisus si ndeobste lucrarea mintii, se multumeste doar cu rug ciunea cea dinafar , adic doar a lua parte la toate slujbele bisericesti si a mplini f r stirbire pravila de la chilie, care este alc tuit doar din cntare de psalmi si de rug ciuni, f cute cu gura si cu glasul. Acestia nu pot sc pa de p reri. Semnul c p rerea s-a furisat n acesti crestini se arat atunci cnd ei ncep s cread despre sine c vietuiesc cu luare aminte si adesea i dispretuiesc pe ceilalti cu trufie, vorbind lucruri urte despre ei si se socotesc vrednici de a fi p stori duhovnicesti, asem nndu-se prin aceasta orbului care se apuc s arate calea altor orbi. Orice rug ciune f cut cu buzele si cu glasul este rodnic numai atunci cnd este unit cu luarea aminte lucru foarte rar ntlnit, pentru c luarea aminte se deprinde mai nainte de toate prin lucrarea Rug ciunii lui Iisus.

nselarea diavolilor
Armele diavolilor
Cnd ne rug m, diavolul lupt asupra noastr cu nversunare. De ce ne r zboiesc diavolii si prin ce metode? Din Patericul Egiptean afl m: L-au ntrebat pe avva Agathon fratii, zicnd:

54
- Care fapt bun ntru petrecere are mai mult osteneal ? Zis-a lor avva Agathon: - Iertati-m , dar socotesc c nu este alt osteneal mai mare ca rug ciunea c tre Dumnezeu. C ci totdeauna cnd voieste omul s se roage, atunci voieste vr jmasul diavol s -l ntrerup pe el. C ci diavolul de nimic altceva nu se mpiedic , f r numai de c tre rug ciunea cea c tre Dumnezeu. Si toat petrecerea pe care o va face omul r mnnd ntru dnsa, dobndeste odihna, iar rug ciunea, pn la suflarea de pe urm , are trebuint de nevoint . Sfintii P rinti ne nvat c omul se g seste, dac nu ntotdeauna sub st pnirea demonilor, atunci n orice caz sub nrurirea si permanenta lor vr jm sie. Demonii se nvrtesc mereu n jurul sufletului nostru si ncearc prin orice mijloace s fac pe cel credincios s p c tuiasc , fie prin simtiri cnd obiectul p catului este aproape, fie prin imaginatie cnd obiectul p catului este departe, sau prin r zvr tirea trupului. Tacticile dusm noase ale celui r u sunt cel mai evident prezente n timpul rug ciunii. Cei care se angajeaz n acest r zboi duhovnicesc, v d pe diavoli luptnd mpotriva lor, cu furie, la fiecare pas. i v d folosindu-se de toate mijloacele, ca s le ntoarc mintea de la Dumnezeu. Sfntul Marcu spune: Cnd diavolul vede c mintea se roag n inim , atunci strneste ispite mari si r ut cioase. El ur ste de moarte pe oameni si ura lui creste atunci cnd vede c oamenii tind s devin ngeri trupesti prin rug ciune si s ocupe locul lor din Cer, de unde au c zut ei. Scopul Rug ciunii lui Iisus este ca s -L aduc pe Mntuitorul nostru Iisus Hristos n inimile noastre si mp r tia lui Dumnezeu s lumineze scnteia harului ce este acum acoperit de cenusa p catului. Este mplinirea strig tului: Vie mp r tia Ta !. Cnd ne preg tim pentru rug ciune, diavolii, n acelasi timp, se preg tesc de lupt si atac . ns , pustnicii sunt obisnuiti cu aceste ispite si nu se nsp imnt cnd acestia atac . Diavolul caut s distrug unitatea. El ntruchipeaz spiritul distrugerii permanente si este ncep torul ereziilor. Dumnezeu vrea s uneasc , iar diavolul vrea s despart . Dumnezeu vrea ca s salveze, iar diavolul vrea ca s distrug . El vrea ca s -l fac pe om s se r zvr teasc mpotriva lui Dumnezeu si mpotriva Dumnezeiestii Biserici Ortodoxe. Inima este ntunecat de norul p catului si lucrarea diavolilor din ea. Pe suprafata inimii (nu nl untrul ei, pentru c numai Energia Necreat a Sfntului Duh, fiind necreat , poate fi unit cu sufletul) diavolul si-a proclamat autoritatea si st pneste totul. Cteodat pustnicii si simt inima ca pe o gr din zoologic . Toate patimile l untrice sunt animale ce url . Sfntul Grigorie Palama spune c astfel omul care este sortit s devin fiu al lui Dumnezeu, dup har, devine asemenea fiarelor s lbatice. Prin

55
Rug ciunea lui Iisus, atunci cnd mintea a asimilat preadulcele nume al lui Iisus, ne str duim ca Mntuitorul Iisus Hristos s coboare n inim , n toat Slava Sa si s alunge pe diavol, care, dup ce a acoperit harul ce-l g seste acolo, ntunec din nou sufletul nostru, cu diferite patimi. Astfel, sufletul este luminat de prezenta lui Hristos, primind har peste har. Asadar, cu ct Domnul coboar mai mult n inim , cu att diavolul dispare cu urlete si dureri. S ne amintim de ntmplarea cu tn rul ndr cit, cnd Domnul a zis: Duh surd si mut, ti poruncesc: Iesi din el si s nu mai intri n el. Si r cnind si zguduindu-l cu putere, duhul a iesit (Marcu 9, 25-26). Este normal ca diavolul s strige, s urle si s r cneasc pentru c Domnul a venit s strice lucr rile diavolului (1Ioan 3, 8). Sfintii P rinti nvat c precum la r s ritul soarelui fiarele se ascund si fug n pesteri si n stnci, n culcusurile lor, n acelasi fel diavolii fug si se ascund, cnd soarele harului r sare n inima noastr . Ei ur sc pe oameni si continu s -i atace dinafara inimii, spre a obtine victoria asupra credinciosilor, prin toate mijloacele, pentru ca apoi s se rentoarc n inim . Cnd harul lui Dumnezeu este ascuns: Atunci se duce si ia cu sine alte sapte duhuri mai rele dect el (Matei 12, 45). Imaginatia este cea mai viclean arm a lui satan: s imagineze trecutul si viitorul, s imagineze lucr rile cele bune, s le imagineze pe cele rele. Multime de gnduri vin si preocup mintea, nct aceasta nceteaz s mai mediteze la numele lui Iisus. Diavolul ncearc s fac pe om s nu mai arate interes pentru Dumnezeu si s nu-si mai exprime dragostea. n primul rnd l nduplec s cheme n minte tot felul de greseli pe care le-a comis n viata lui, n trecutul ndep rtat si cel apropiat.

Atacurile fizice ale diavolilor

O st ruint deosebit este necesar n cazul somnului. n Sfntul Munte sunt P rinti care si-au f cut un scaun cu un picior si, cnd adorm, cad la p mnt si astfel se trezesc. Iar altii, se plimb prin chilie, cu un vas plin cu ap . Atletul rug ciunii trebuie s se opun trnd viei si fugii de realitate si s aib si mult r bdare. R bdarea este necesar si cnd nfrunti atacurile personale: - Se pot auzi voci, zgomote, sunete nfricosate, provocate de diavoli, ca s te ntrerup n rug ciune. - Alteori, diavolul se apropie de tine si te cuprinde o fric teribil , care nu se compar cu frica pe care o simtim n prezenta criminalilor. Pentru c nsusi iadul se apropie. - Diavolul ia forma diferitelor animale, ca s -l nsp imnte pe nevoitorul crestin. Alteori, diavolii apar tinnd foc n mn si amenint s -l ard pe nevoitor.

56
Alteori, n timp ce atletul rug ciunii repet Rug ciunea lui Iisus, stnd pe un sc unel, el simte dou mini gata s -l sugrume. El simte o strmtoare puternic care nu-l las s continue rug ciunea. Desi ncepe Rug ciunea lui Iisus, el nu poate continua dup cuvntul Doamne. i este foarte greu s nceap cuvntul mntuitor Iisuse. Se blbie, dar imediat ce reuseste s pronunte, cu mare greutate, ntregul cuvnt, diavolul dispare (pentru unele persoane este recomandabil s cnte n gnd rug ciunea, pentru c astfel, n spatiul dintre cuvintele rug ciunii vor p trunde mai greu alte gnduri). Alti c lug ri povestesc c diavolii organizeaz chiar atacuri n mas , ca s -i nsp imnte, s -i intimideze si s -i sperie. Mai ales atunci cnd c lug rii se preg tesc de priveghere. Iat de ce este important privegherea. Privegherea arde pe vicleanul diavol, distrugndu-l. De aceea vicleanul diavol ntinde tot felul de curse, ca privegherea s nu aib loc, sau ca monahii s nu vin la priveghere. Nu trebuie s ne gndim c suntem p c tosi si diavolul nu se mai uit la noi. Acest gnd poate fi folosit de vicleanul diavol mpotriva noastr . De multe ori, diavolul apare si vorbeste cu atletul rug ciunii. l provoac si ncearc s deschid un dialog cu el. Uneori, l nvinov teste. Alteori l laud . Uneori l ironizeaz , alteori interpreteaz anumite fapte gresit. Cel neexperimentat n aceast lupt duhovniceasc ncepe s vorbeasc cu diavolul si r spunde la ntreb rile si momelile lui. Dar aceasta este o greseal , mai ales la ncep tori, pentru c cei f r de experient , n aceste situatii, sunt nvinsi chiar dac pare c diavolul este pus pe fug de replicile lor. Confuzia si teama r mn. Mai trziu, cnd si amintesc aceast ntlnire si tot ceea ce s-a spus, vor fi cutremurati si tulburati. Sfintii P rinti nvat - pe cei ce nu au experient si puterea necesar s nu r spund . Ei trebuie s fie indiferenti la vr jmasul diavol si s -l dispretuiasc . La fel trebuie s fac si cu r zboiul gndurilor. Dispretul mpotriva diavolului si st ruinta n Rug ciunea lui Iisus, sunt cele mai importante arme. Avem nevoie s st ruim n Rug ciunea lui Iisus, n timpul acestor ispite si, n general, avem nevoie s r mnem ntr-o stare de rug ciune. S postim, s priveghem si s muncim cu dreapt socoteal . Toate acestea duc la smerenie. Dar, toate acestea trebuie s le facem cu binecuvntarea duhovnicului.

R zboiul nev zut

Nicodim Aghioritul spune: Precum atunci cnd sunt chemati la r zboi, oamenii las toat grija cea lumeasc , asa si crestinii ncep tori n cele duhovnicesti, las toat grija cea lumeasc pentru mp ratul lor, Iisus Hristos, si si caut un duhovnic iscusit. Adic nu mai stau la ndoial ntre pretul acestei lumi ntregi, dac le-ar da-o cineva, si pretul sufletului

57
ndumnezeit pentru viata cea vesnic . Trebuie, deci, s aib un duhovnic iscusit, deoarece n cele duhovnicesti, tot ceea ce nu este din pov tuire rnduit si sub ocrotirea smereniei, duce la nselare si la o mai mare c dere dect patimile. Deci, de ndat ce ncep torul duhovnicesc leap d faptele omului celui vechi sau lucrurile contra firii, va da de r zboiul gndurilor. A nu avea gnduri este cu neputint , precum cu neputint este a opri vntul cu o bucat de pnz . Iar dac sunt vremuri f r furtun , aceasta este dup rnduiala Prea nduratului Dumnezeu. Diavolul caut s -i aduc aminte de cele vechi si s -i ntoarc iar si dragostea spre acelea. Cel mai adesea dau r zboi cu mintea gndurile si chipurile cele de rusine. N vala de gnduri rele nu trebuie, ns , s descurajeze pe ncep tor. Toat grija lui trebuie s fie aceasta: s nu primeasc nimic din cele ce i se n lucesc mintii, ci tinerea de minte s -i fie Hristos, Maica Domnului si Sfnta Cruce. Lupta ncep torului este lupta izb virii de patimi, adic a nu l sa pruncii babilonesti (gndurile rele) s intre si s se fac b rbati, c ci greu i va mai putea scoate. Cum se arat , trebuie s -i loveasc de piatra Hristos, prin Rug ciunea lui Iisus, pentru ca s nu ajung cu dnsii pn la lupt (Psalm 136, 9). Cei ncep tori pot vedea cum numele Mntuitorului Iisus Hristos i izb veste de asupreala diavolilor, ceea ce i datoreaz cu o mai mare smerenie naintea lui Dumnezeu, care le ia sau le usureaz lupta lor. Partea ncep torilor este de a usca spinii patimilor din p mntul inimii si de a nu se sui cu mintea n v zduhul mndriei, pentru c acolo bat diavoli mari si i rup aripile. Mintea trebuie s fie de straj la portile simturilor, ca s nu intre focul p catelor n cetatea sufletului. Aceasta este partea ascetic sau nevoitoare. Pentru unii, nevointa este mare, pentru altii usoar , pentru altii tine toat viata, iar pentru cei care nu judec pe nimeni si au gnduri bune pentru toti oamenii, Mntuitorul Iisus Hristos le spune c : f r de nevoint intr n mp r tia Cerurilor. Toat lupta ncep torului const n atentia care nu trebuie s adoarm , c ci un vr jmas i va sem na neghina n tarina inimii. Prin urmare, pe m sur ce se va usca p mntul inimii de mocirle, trebuie s fie cu atentie m rit , c ci altfel pinea lui va fi amar . F r uscarea izvoarelor rele, f r scoaterea patimilor din r d cin , iar locul lor ars cu lacrimi de poc int , f r netezirea scurm turilor pe care le-au f cut diavolii patimilor, nu este cu putint de a ajunge n ceata a doua, a lupt torilor celor sporiti. Pn ce cu des vrsire n-am ntors mnia si pofta de la cele de aici, unde z ceau contra firii, nc nu am sc pat de omul cel vechi, nc nu avem sufletul fecioar si parte de crinul bunei vestiri a nasterii lui Dumnezeu n noi.

58
Ceata ncep torilor st sub fericirea s r ciei des vrsite. Nu este nimic de care s fie inima lor prins , nici chiar de ei nsisi. Ct despre patimi, singura lor avutie au risipit-o si au ajuns s raci de avutia aceea si sau f cut ca un crin n pustie. Celor din ceata sporitilor (treapta ilumin rii), dup ce au fost nt riti n Dragostea Dumnezeiasc si au deprins mestesugul luptelor duhovnicesti, le ng duie Dumnezeu lupta cu diavolii. Cei ajunsi n aceast treapt a des vrsirii crestine se afl sub semnul fecioriei, al celor care s-au ntors la starea de copil f r de patim , c ci prunc ni s-a ar tat nou Iisus Hristos, iar copilul crestea si se nt rea cu duhul, umplndu-se de ntelepciune si harul lui Dumnezeu era n El. Luceaf rul de dimineat va r s ri n inimile lor (2Petru 1,19), c ci Dumnezeu este Lumin . Iar Sfntul Prooroc Isaia spune: Atunci lumina ta va r s ri ca zorile si t m duirea ta se va gr bi (Isaia 58, 8). Cei din ceata des vrsitilor, care au ajuns n treapta ndumnezeirii, bat r zboi cu diavolul si l ard necontenit, cu sabia Duhului Sfnt (rug ciunea). Dar, nu spre diavoli au cei des vrsiti atintit privirea, ci toat f ptura lor, absorbit n Dumnezeu, se face ca un prjol, ntr-un rug nearz tor si fiind str mutati de Dragostea lui Dumnezeu cu mintea n patria cereasc , ard pe st pnitorul lumii acesteia diavolul, n inim , cu sabia de v paie a Duhului Sfnt. Lumina Dumnezeiasc creste tot mai mult n inima lor, iar pruncul Iisus se face b rbat des vrsit si vine plecndu-si capul sub mna zidirii Sale, ar tndu-le astfel smerenia Sa, ca pe un Botez. Acum ns , vine si satana cu ispita sa: Nu cumva avem o p rere nalt , pentru ndr znirea pe care o avem fat de Dumnezeu ? Cu un cuvnt: Nu c dem n mndrie? Pe toate acestea le arde ns ascultarea des vrsit de Dumnezeu, care lumineaz pe cei des vrsiti, ca un soare al drept tii. Si, precum Iisus Hristos s-a f cut ascult tor, pn la moartea pe Cruce, de P rintele S u, asa si n cei des vrsiti, vointa lui Dumnezeu, cea mai urias putere, poart chipul celei mai des vrsite lep d ri de sine. Astfel, vointa noastr se face smerenie, c ci dup cum ne spune Sfntul Isaac Sirul: Des vrsirea este o pr pastie de smerenie. Dar are diavolul un duh duhul minciunii (c ci al lui Dumnezeu este Duhul Adev rului) si cu duhul minciunii ispiteste pe cei des vrsiti. Nu cumva si iubesc viata viitoare? Si vicleanul diavol i arat ngeri de lumin (2Corinteni 11, 14). Aici este bine-stiut o deosebire sigur ntre cele dou duhuri. Ele au cte o lumin , ns lucrarea lor este diferit . Lumina Duhului Sfnt e Lumina lui Hristos, care lumineaz pe tot omul ce vine n lume, pentru c ne lumineaz s ne cunoastem cu adev rat ce suntem, fat de sfintenia lui Dumnezeu. n Lumina Adev rului ne vedem multimea p catelor noastre. Pe m sur ce sporeste Lumina lui Dumnezeu n noi, vedem ct stric ciune am f cut n vremea ntunericului necunostintei si al

59
p catelor. Si astfel ne vedem cei mai mari p c tosi. Sfintii sunt convinsi de p catele lor, de aceea, judecndu-se pe ei nsisi, vrednici de iad se v d, dar mostenesc Raiul primind n dar mntuirea. Diavolul minciunii are si el o lumin , ns la fel de mincinoas ca si el. Pe cnd lumina cea adev rat ne arat p catele noastre si din ele ne smerim pn la Iad, duhul minciunii cu lumina lui ascunde p catele din ochii mintii noastre, pe care i-a nnegrit cu duhul mndriei, f cnd pe cel care p timeste aceasta s se cread f r de p cate si c este mntuit. nselati sunt cei mndri, care nchisi n nestiinta lor sunt convinsi de mntuirea lor, desi s-a nt rit n ei ntunericul cel mai dinafar al mndriei. Privind viata sfintilor, ei se cred niste p c tosi, convinsi de p catele lor, chiar dac fata le str luceste ca soarele. Cei des vrsiti nu simt numai p catele lor, ci c se afl n ei toate p catele oamenilor (Galateni 6, 2-10). n inima lor str bate durerea, sufer pentru durerile oamenilor, vor s se jertfeasc pentru ei, vor s fie osnditi n locul lor. Aceasta este iubirea de jertf , prjolul care aprinde cu darul Duhului Sfnt lumea, care cutremur portile iadului si strneste mpotriv toat vlv taia de ur sau ispita a doua, prin durere. Pe m sura sporirii darurilor dragostei dumnezeiesti n noi, pe aceiasi m sur , diavolii aprind v paia de ur asupra noastr . Dar, dac l rug m pe Mntuitorul Iisus Hristos, El va lupta pentru noi crestinii, biruind ca un Dumnezeu. Pe cel des vrsit, n timpul ncerc rilor, l vor p r si prietenii si i se vor face potrivnici, l vor huli, l vor osndi cei din casa lui, va fi dat n minile vr jmasului. Viforul iadului va fi asupra lui, doar-doar l va desp rti de Dragostea lui Dumnezeu. Acesta este focul celei mai mari ncerc ri si suferinte, n care l cur teste Dumnezeu pe om, cnd nsusi El se ascunde, din Dragostea sa Dumnezeiasc , si las s se pr v leasc asupra lui puhoaie de ur , care vor c uta s -l nghit . De Dragostea lui Dumnezeu, ns , nimic nu-l mai desparte. El spune, mpreun cu Sfntul Apostol Pavel: Cine ne va desp rti pe noi de Dragostea lui Hristos? Necazul sau strmtoarea, sau prigoana, sau foametea, sau lipsa de mbr c minte, sau primejdia, sau sabia? Precum este scris: Pentru Tine suntem omorti toat ziua, socotiti am fost ca niste oi de njunghiere. Dar, n toate acestea, suntem mai mult dect biruitori, prin Acela care ne iubeste. C ci, sunt ncredintat c nici moartea, nici viata, nici ngerii, nici st pnirile, nici cele de acum, nici cele ce vor fi, nici puterile, nici n ltimea, nici adncul si nici o alt f ptur nu va putea s ne despart pe noi de Dragostea lui Dumnezeu, cea ntru Iisus Hristos, Domnul nostru (Romani 8, 35-39). Iat ce trebuie s fie omul dup fire un dumnezeu dup har (Psalm 91, 6).

60
S nu ne sp imnt m deci de acest r zboi mpotriva satanei c ci este un r zboi duhovnicesc al c rui scop este mntuirea sufletului, iar mntuirea sufletului trebuie s fie principala grij a crestinului. Acest r zboi este lupta noastr , nu mpotriva c rnii si a sngelui, ci mpotriva st pnilor ntunericului acestui veac si mpotriva duhurilor r ut tii de sub cer (Efes. 6, 12). Cmpul de b t lie este inima noastr Durata r zboiului este toat viata noastr (Nicodim Aghioritul). Nu ne lupt m trupeste armele luptei noastre nu sunt trupesti (2Cor.10, 3-4). Stati deci tari, avnd mijlocul vostru ncins cu adev rul si mbr cndu-v n platosa drept tii, nc ltati picioarele voastre, gata fiind pentru Evanghelia p cii. n toate luati pav za credintei, cu care veti putea stinge toate s getile arz toare ale vicleanului. Luati coiful mntuirii si sabia Duhului, care este cuvntul lui Dumnezeu (Efes.6, 14-17). Numai dup biruinta n acest r zboi (singurul r zboi sfnt!) vom putea auzi Pacea Mea o dau vou si Slava Mea o dau vou . Celui ce va birui i voi da s m nnce din pomul vietii care este n mijlocul Raiului lui Dumnezeu nu va avea moartea cea de-a doua (a sufletului) i voi da s sad cu Mine pe tronul Meu si va vedea un cer nou si un p mnt nou (Apoc.2:7,11; 3:21; 21:1)

Greseli n practicarea Rug ciunii lui Iisus

Iat cteva din greselile care pot ap rea n practicarea Rug ciunii lui Iisus: Ca si-n muncile trupesti, n practica rug ciunii crestinul trebuie s aib dreapt socoteal . Altfel, postul aspru, asceza peste m sur , pentru a primi darurile dumnezeiesti, l vor duce pe nevoitor la mndrie si chiar la iesirea din minti; Exist unii oameni care practic Rug ciunea lui Iisus cu scopul principal de a ajunge n scurt timp la vederea Luminii Dumnezeiesti, si astfel si pierd rvna si dezn d jduiesc. Nevoitorul trebuie s stie c acest lucru nu se ntmpl imediat si c aceast lupt dureaz multi ani. Dumnezeu nu trece peste vointa noastr , deoarece suntem persoane si avem voint liber , dar nici noi nu trebuie s fort m libertatea lui Dumnezeu, pentru c si Dumnezeu este Persoan si vine la noi atunci cnd crede c este cu cuviint , atunci cnd El vrea, conform planului Lui de mntuire (a lumii si a fiec rei persoane n parte); Alt greseal este s d m prea mare important metodelor psihotehnice de practicare a Rug ciunii lui Iisus. Aceste metode, precum sunt: inspiratia si expiratia, b t ile inimii, sunt doar metode generale, ca s

61
ne adun m mintea si s o eliber m de elementele str ine naturii sale. Aceste metode nu sunt miraculoase, dar ne sunt de folos, c ci evit mpr stierea mintii. Cnd mintea ajunge s fie concentrat si tinut cu usurint nl untrul ei, atunci toate aceste metode auxiliare devin netrebuincioase. Alte greseli apar atunci cnd vrem s trecem repede de la o treapt a rug ciunii la alta. Unii oameni, s rind peste prima treapt , trec direct la a doua si nu reusesc prea mult. Altii sar de la prima treapt la a treia, unde nainteaz mai ales pe respiratie. n acest caz inima trupeasc s-ar putea s sufere si acest lucru poate duce la ncetarea Rug ciunii lui Iisus. Nu este o boal , binenteles, dar totusi este posibil ca aceast lucrare sfnt s se opreasc . O alt ispit a Rug ciunii lui Iisus este cea legat de lacrimi. Atunci cnd Rug ciunea lui Iisus r mne n minte, ochii vars multe lacrimi. Dar acest lucru nu este ntotdeauna obligatoriu. Rug ciunea poate continua foarte bine si f r de lacrimi. Asadar, nu trebuie s dezn d jduim n absenta lacrimilor, pentru c ele vor veni atunci cnd va ng dui Dumnezeu. Si chiar dac suntem inundati de ele, nu trebuie s le d m mare atentie si nici s ar t m altora aceste st ri (cu exceptia duhovnicului). Practica ascetic spune c atunci cnd vorbim despre astfel de st ri, ele nceteaz imediat si este nevoie de mult timp pentru a le dobndi din nou. De asemenea, nu trebuie s ne gndim prea mult n ce stadiu al rug ciunii suntem. Pe orice treapt am fi trebuie s continu m cu smerenie. Totodat , nu trebuie s ne mndrim, n timpul rug ciunii, cu st rile noastre pentru c pierdem totul. Omul este un cersetor care umbl dup o bucat de pine si apoi se mndreste c a obtinut-o n dar. Smerenia este comoara tuturor virtutilor. Ea ascunde toate virtutile si n final se ascunde si pe ea. Trebuie s evit m cu prudent mndria n viata duhovniceasc , mai ales atunci cnd ea vine ca slav desart . Slava desart apare n toate virtutile noastre. Sfintii P rinti spun c slava desart este asemenea cu un vnz tor (tr d tor) care deschide n ascuns portile cet tii, pentru a fi jefuit de vr jmasi. Nu conteaz cte virtuti sau ct t rie avem. Slava desart ne d n minile diavolilor. Si de aceea Sfintii P rinti ne sf tuiesc ca s nu ne apuc m de vreo virtute care ne duce la slava desart . Sfntul Grigorie Sinaitul spune c cea mai bun ap rare pentru atletul rug ciunii este s fie n starea de smerit cugetare, ca bucuria ce-i vine din rug ciune s nu-l duc la mndrie.

62

V. Mintea si inima
Sufletul omenesc are n creier puterea rational si n inim puterea simtitoare. Puterile rationale ale sufletului omenesc sunt n num r de cinci: mintea, gndul, puterea cuget toare, puterea aleg toare si puterea hot rtoare. Iar puterile senzitive ale omului sunt tot n num r de cinci: v zul, auzul, gustul, mirosul si pip itul. Persoana, ipostasul uman, cuprinde n el ntregul firii: duhul, sufletul si trupul. Omul trebuie s tr iasc dup duh, duhul fiind partea superioar a sufletului. Toat alc tuirea omeneasc trebuie s devin duhovniceasc ca s dobndeasc asem narea cu Dumnezeu. Duhul Sfnt este cel care intr n unire cu Harul primit la Sfntul Botez, si tot el este acela care introduce harul n inim , centrul firii omenesti, care trebuie s fie ndumnezeit. F r inim , care este centrul tuturor lucr rilor, duhul este neputincios. Iar f r duh mintea r mne oarb , lipsit de directie. Deci, trebuie g sit o leg tur armonioas ntre minte si inim , pentru a organiza, pentru a zidi persoana uman n har, c ci ndumnezeirea este un proces constient. ndumnezeirea presupune o veghe nencetat a mintii si o str danie continu a vointei. Unirea mintii cu inima const n unirea gndurilor duhovnicesti ale mintii, cu simtirile duhovnicesti ale inimii (Sbornicul vol.II, p.148).

Mintea - p zitorul inimii

Mintea omului (ochiul sufletului) este puterea sufleteasc cu care omul cunoaste si ntelege lucrurile. Iar Sfntul Antonie cel Mare spune c : Mintea care cunoaste pe Dumnezeu, este f clia care lumineaz sufletul. Puterea si capul sufletului este mintea care, desi este duhovniceasc , si are locul de petrecere n creierul omului. Mintea este partea cea mai nalt a firii omenesti, este facultatea contemplativ prin care omul tinde c tre Dumnezeu. Mintea este partea cea mai personal a omului, principiul constiintei si al libert tii sale. Mintea este iconomul sufletului, c ruia i d hrana pe care tu o oferi. Cnd are pace si i dai ceea ce doreste, ea le d inimii.

63
Mia nti, ns , se cur t pe sine de toate prejudec tile deprinse n lume. Se elibereaz de grijile vietii si, spunnd continuu rug ciunea, nceteaz de a mai r t ci precum meteoritii. Atunci s-a cur tit, cnd nu mai alearg spre lucruri viclene si necurate, despre care auzise si v zuse n lume. Dup aceea, intrnd si iesind din inim prin rug ciune, cur teste drumul si nl tur orice urciune, viclenie sau necur tie. Astfel, mintea declar r zboi patimilor si demonilor care s-au cuib rit n inim de multi ani, nestiuti si nev zuti pn atunci si care se hr nesc cu patimile. Cnd mintea si-a dobndit cur tenia cea dintru nceput, le vede pe toate si ca un cine latr , se lupt cu ele, ca un st pn si p zitor al sufletului. Avnd ca arm pe Iisus, i loveste pe dusmanii diavoli, pn reuseste s -i scoat n afara inimii, unde acestia url ca niste lupi. Pentru cei ncep tori se recomand rug ciunea oral (verbal ). Acestea sunt rug ciunile citite din c rtile de pravil Bisericeasc (Ceaslov, Acatistier, Psaltire, Sfnta Liturghie, cele sapte laude si ascultarea n viata de obste). Sfntul Simeon al Tesalonicului zice c dup vrsta duhovniceasc a fiec ruia se recomand si lucrarea duhovniceasc a rug ciunii mintii si a inimii. Dac cineva ncepe nainte de vreme aceast nalt rug ciune a inimii, nainte de a se fi cur tit de patimi, se osteneste si se tulbur n zadar. Deci, nimeni s nu ncerce s nceap viata duhovniceasc cu rug ciunea contemplativ a inimii, ci cu rug ciunea lucr toare, care const n metanii, nchin ciuni, rug ciuni din Ceaslov, Psaltire, Acatistier si alte c rti folositoare de suflet, ortodoxe, post, ascultare si smerenie fat de toti. Aceasta formeaz viata cea lucr toare, care este potrivit pentru toti crestinii mireni si c lug ri. Iar viata contemplativ , specific mai ales c lug rilor, const n: paza mintii, lucrarea mintii, rug ciunea mintii, rug ciunea inimii si contemplarea sau privirile cele duhovnicesti ale mintii. Paza mintii (trezvia) este un mestesug duhovnicesc care, cu ajutorul lui Dumnezeu, izb veste pe om de gnduri, de cuvinte si de fapte rele (Filocalia 4, Sf. Isihie Sinaitul). Lucrarea mintii este atunci cnd st m cu atentia n inim si prin pomenirea lui Dumnezeu nl tur m orice gnd care ar ncerca s p trund n inim . Rug ciunea mintii este atunci cnd cineva se nt reste cu atentia n inim si de acolo nalt rug ciunea c tre Dumnezeu. Rug ciunea mintii este rug ciunea f cut cu luarea aminte de sine, f r gnduri, f r imaginatii si cugete rele.

64
Dup cum zice Sfntul Ioan Gur de Aur, p zirea inimii nseamn de fapt p zirea mintii ca s nu plece din inim : Tineti inima sub toat paza, ca nu cumva s ias gndul despre Dumnezeu, ci printr-o pomenire nencetat si curat s se ntip reasc n sufletele noastre, ca o pecete, gndul la Dumnezeu. Pentru cei naintati n rug ciune aceast pecete se va numi rug ciunea cea de sine misc toare. Zice Sfntul Isaac Sirul: Stai cu luare aminte n inim si cu frica de Dumnezeu, nalt de acolo Rug ciunea lui Iisus, adic din adncul inimii tale. Lucrnd astfel, asteapt cu r bdare si cu smerenie zdrobirea inimii, cu un simt mnt de poc int , pn cnd va veni si se va atinge de inima ta, harul lui Dumnezeu, si va trezi n ea rug ciunea nencetat , cea de sine misc toare, care murmur ca un prias si care va fi pentru tine ca un paznic care str juieste inima ta de orice necur tie si primejdie.

R t cirea mintii
Iosif Sihastrul Vatopedinu ne nvat c rug ciunea ciclic dinl untrul inimii nu se teme niciodat de r t cire. Celelalte rug ciuni presupun o oarecare temere, deoarece apare foarte usor imaginatia. Ct de mare este r t cirea mintii si ct de greu de nteles! Pentru c atunci cnd harul se apropie de om, mintea - pas rea, cum i spune Avva Isaac - caut s intre peste tot, s ncerce totul. ncepe cu zidirea lui Adam si ajunge n profunzimi si n ltimi, de unde dac Dumnezeu nu-i spune ea nu se mai ntoarce. Cnd se nmulteste harul, mintea este r pit n vederea cea dumnezeiasc si inima se aprinde de iubirea cea dumnezeiasc si arde toat de dragoste dumnezeiasc . Atunci, mintea se afl n ntregime unit cu Dumnezeu, se topeste precum se topeste fierul cnd se apropie de foc. Natura fierului nu se schimb , dar atta timp ct r mne n foc este una cu focul, iar cnd se scoate din foc, revine din nou n starea lui natural de material tare. Atunci linistea domneste n minte si pacea se asterne n tot trupul. Atunci omul se roag cu cuvintele lui si cu rug ciuni alc tuite de el si se urc la vederea cea dumnezeiasc , f r ca mintea s fie nchis n inim . Rug ciunea mintii este f cut pentru a veni harul. Cnd vine harul, mintea nu se mai mpr stie. Si cnd mintea r mne pe loc, foloseste tot felul de rug ciuni, le ncearc pe toate. Celelalte feluri de rug ciuni nu sunt gresite, dar se poate c dea usor n greseal , dac mintea nu s-a cur tit pe deplin si primeste fel de fel de

65
imaginatii, n loc de vedere duhovniceasc . Dac pe malul m rii se afl un izvor de ap curat , atunci cnd avem furtun pe mare, apa m rii se amestec cu apa curat a izvorului. Orict de ntelept ai fi, nu poti s separi apa curat . La fel se ntmpl si cu mintea, dac o expunem furtunii gndurilor. Si mai ia aminte la urm toarele: Demonii sunt duhuri. Sunt nruditi cu duhul nostru si cu mintea. Iar mintea este cea care hr neste sufletul pentru c mintea aduce orice vedere si miscare mental n inim ; iar inima este nselat prin amestec si confuzie, asemenea izvorului care se vars n mare. Atunci se ntunec si se nnegreste sufletul. Din momentul acela, n locul vederii dumnezeiesti, el primeste continuu numai nchipuiri. n felul acesta au ap rut r t cirile si ereziile. Cnd omul se umple de har si este mereu atent si nu se descurajeaz niciodat , nu are ncredere n sine, ci are fric de Dumnezeu ct tr ieste, atunci de se apropie cel r u ntelege imediat c se ntmpl ceva nefiresc, ceva anormal. n aceast situatie, toate puterile sufletului cer de la Dumnezeu ajutor. Caut pe Cel care a adus toate de la nefiint la fiint si care tine totul. Numai Acesta este n m sur s separe ape de ape. Si, rugndu-te cu lacrimi, nsel ciunea dispare si nveti cum s fugi de orice r t cire. Apoi, tr ind de multe ori astfel de experiente, devii ceea ce se cheam un om practic si f r m sur dai slav lui Dumnezeu si-I multumesti pentru c ti deschide mintea ca s cunosti capcanele si mestesugirile celui r u si s te feresti de ele. Cel care va fi prins n r t cire, dac va face ascultare de un p rinte duhovnicesc, poate s scape de r t cire si de diavol. De aceea vr jmasul l sf tuieste si se str duieste mereu s -l conving s nu se ncread n nimeni, ci s primeasc numai propriile gnduri, s cread numai n puterea lui de a distinge lucrurile si duhurile. ntr-un astfel de cuget nesmerit si face cuib egoismul, mndria cea luciferic a tuturor celor r t citi, care nu vor cu nici un chip s renunte la r t cirea lor. Asadar, Domnul Hristos care este Lumina cea adev rat , s lumineze si s ndrepte pasii tuturor celor r t citi care nu vor cu nici un chip s renunte la r t cirea lor.

Inima r d cina si centrul vietii

Sfnta Scriptur arat c inima omului este mai adnc dect toate (Ieremia 17, 9-10), fiindc ea poate fi izvorul cel f r de fund al tuturor r ut tilor (atunci cnd nu este p zit cu rug ciune si cu poc int ), dar poate deveni izvorul tuturor bun t tilor, atunci cnd este cur tit de p cate.

66
Inima este izvorul vietii (Pilde 4, 23). De aceea: Fericiti cei curati cu inima, c aceia vor vedea pe Dumnezeu (Matei 5, 8). Inima este cea dinti n scut dintre m dularele trupului nostru. Ea este r d cina vietii. Inima este centrul vietii si al sufletului nostru. Pentru aceasta si Dumnezeu ne-o cere, zicnd: Fiule, d -mi inima ta (Pildele 2326), iar nteleptul Solomon zice: Cu toat str juirea str juieste inima ta (Pildele 4, 23). Altfel, inima se face izvor al mortii, n loc de izvor al vietii.

Inima - centrul ntreit al puterilor omenesti

1) - Inima este centrul puterilor firesti ale omului. a) - Inima este sediul, r d cina si izvorul tuturor puterilor firesti ale trupului, adic : puterea hr nitoare, puterea vietuitoare, puterea simtitoare, puterea vietuitoare, puterea atr g toare, puterea p str toare, puterea pref c toare, puterea eliminatoare, etc. b) - Inima este centrul tuturor puterilor firesti ale sufletului omenesc: b.1. Puterea voitoare b.2. Puterea rational care este format din cinci p rti: minte, gnd care r sare din minte ca raza din soare, cugetare, alegere si hot rre. b.3. Puterea poftitoare, numit si simtire. b.4. Puterea mnioas , numit si mnie. b.5. Puterea cuvnt toare (cuvntul l untric). Puterea cuvnt toare a sufletului nostru se afl la dou degete orizontale deasupra snului stng si tine pn la furca pieptului. Puterea poftitoare se afl n mijlocul inimii si tine pn la buric. Puterea mnioas se afl n mijlocul inimii. Inima, n Traditia Bisericii Ortodoxe, nu este exclusiv sediul vietii afective, ci este si sediul ntelegerii (inima = adncul mintii). O ntelegere care presupune si simtire. Inima este centrul omului integral, este locul spiritului si, prin urmare, r d cina vointei, a simtirii si a cunoasterii. Astfel, n conceptia gnoseologic a Bisericii Ortodoxe, inima este punctul de incident a prezentei divine si transcende att viata afectiv , ct si gndirea discursiv care este situat n creier. Sfntul Evagrie Ponticul spune c : ntelegerea, dup cuvntul nteleptului Solomon, rezid n inim , iar cugetarea n creier. Acesta este motivul care face ca nevoitorii duhovnicesti s aib sentimentul nu numai c p trund, c tr iesc, ci si c nteleg tainele Dumnezeiesti. ntelegerea este un aspect al lucr rii mintii n inim , ceea ce este cu totul altceva fat de speculatia rational propriu-zis . ntelegerea singur , r mas la dimensiunile ei umane, nu va putea g si niciodat n sine acea suficient care s -i ng duie s ajung la rezultate depline. Lucrarea rug ciunii si a

67
darului Dumnezeiesc i confer inteligentei valoare, i valorific functia cognitiv , de cunoastere. Mintea care se uneste cu inima, prin actul rug ciunii si darul Duhului Sfnt, dep seste speculatiile filosofice si teologia rational . Mintea nu mai este acum singur , ci este restaurat n functia ei integral , al turi de inim . Prin Harul Dumnezeiesc, mintea va cunoaste prin inim . Iar, dac vom pune la poarta inimii str jer pe minte, adic gndul cel bun, el nu va l sa s intre n untru p catele celor cinci simturi, iar patimile cele ce ies din inim le va opri, ca s nu se fac p cate. Deci, paza inimii const n a pune gndul portar al inimii, pentru a opri orice gnd p timas s intre n inim . Mintea care intr n inim , la nceput se simte foarte strmtorat , ca ntr-o temnit . Dar, dup ce se va deprinde cu aceast lucrare, se va simti foarte bine, c ci mintea are c mar fireasc inima. 2) - Inima este centrul puterilor mai presus de fire ale crestinului, adic centrul duhovnicesc Inima crestinului este centrul duhovnicesc al tuturor darurilor Duhului Sfnt si al tuturor faptelor bune, crestine. Darul lui Dumnezeu cel mai presus de fire, pe care l-am primit de la Sfntul Botez, se afl n inim . Mntuitorul nostru Iisus Hristos ne spune c : mp r tia lui Dumnezeu se afl n untrul vostru (Luca 7, 28). Iar Sfntul Apostol Pavel ne spune c : ... iubirea lui Dumnezeu s-a v rsat n inimile noastre, prin Duhul Sfnt cel d ruit nou (Romani 5, 5). Sfntul Macarie Egipteanul, referindu-se la lucrarea harului lui Dumnezeu n inima crestinului, spune: Cnd harul pune st pnire peste om, El st pneste peste toate p rtile firii si peste toate gndurile. C ci mintea si toate gndurile se g sesc n inim si de aceea harul trece, prin inim , n toat firea crestinului. 3) - Inima este centrul puterilor n afar de fire ale crestinului Patimile si p catele se numesc afar de fire, pentru c nu au fost create de Dumnezeu si nici nu au fost de la nceput n om. P catele si au sediul tot n inim , dup cuvntul Mntuitorului nostru Iisus Hristos, care zice: Din inim ies gndurile cele rele, uciderile, desfrn rile, m rturiile mincinoase, hulele... (Matei 16, 19). Iar Sfntul Diadoh al Foticeii spune: Din Dumnezeiestile Scripturi si din ns si simtirea mintii, afl m c nainte de Sfntul Botez, harul lui Dumnezeu ndeamn sufletul spre fapte bune din afar , iar diavolul foieste n adncurile inimii, ascuns n gnduri (Psalm 63, 6-7). n momentul n care ne-am ren scut prin Sfntul Botez, diavolul este scos din adncurile

68
inimii si lucreaz asupra crestinului din afar , iar Harul lui Dumnezeu din inim . n inima omului se s vrseste r zboiul satanei, care, fiind nev zut, nul simt cei mai multi crestini. Dup Sfntul Botez, deci, diavolul este scos din inim , dar i se ng duie s lucreze asupra omului prin trup. Cnd harul lui Dumnezeu p r seste pe om, pentru p catele s vrsite sau din iconomie dumnezeiasc , diavolii foiesc ca niste serpi n adncul inimii, neng duind sufletului s caute spre binele dumnezeiesc. Cnd, ns , prin rug ciune, harul dumnezeiesc p trunde n inim , atunci diavolii se strecoar ca niste nori ntunecosi prin portile inimii. Diavolul, r mnnd n exterior, va seduce pe om cu mndria, cu slava desart si mai ales cu senzualitatea, cu ng duinta lui Dumnezeu, care pune astfel la ncercare virtutile oamenilor. Sfntul Simeaon Metafrastul spune c : Astfel diavolul, prin libertatea pe care o are de la Dumnezeu, mplineste o mare iconomie.... Dup c derea lui Adam din har, cugetele omului s-au f cut p mntesti si tind n jos, iar cugetul omului care n Rai era simplu si bun, s-a amestecat cu cugetul trupesc al p catului. De atunci, n jurul inimii omului roteste acoper mntul ntunericului, adic focul duhului lumesc, care nu las mintea s cread sau s iubeasc pe Dumnezeu si nici s mplineasc Voia Sa cea Sfnt . Exist n cei care se ndulcesc cu patimile simtirea unei iubiri p timase a trupurilor si un duh necurat, diavolesc, s l sluit n nsusi simtirea celui luptat de desfrnare. Acesta simte arderea dureroas a trupului ca si cum s-ar afla ntr-un cuptor de foc. Acest lucru l face s nu se team de Dumnezeu, s dispretuiasc aducerea aminte de chinurile iadului si s fie nep s tor fat de Biseric si de rug ciune. Ajunge astfel ca un iesit din minti si din sine si ametit de pofta desfrn rii. Sfntul Isaac Sirul ne nvat c mintea usor se cur teste prin rug ciune si citit, cu ajutorul Harului Duhului Sfnt, dar tot la fel de usor se ntineaz prin pofte si p cate. Iar inima cu greu se cur teste de p cate prin faptele bune, crestine, cu ajutorul harului dumnezeiesc, dar si cu anevoie se ntineaz , deoarece cuprinde si tine n sine simtirile cele din untru. Inima este un organ al organelor n trup si mintea se foloseste prin inim de trup, ca de un organ. Iar Sfntul Macarie cel Mare spune c : Inima este primul organ trupesc al mintii. Ea este centrul tuturor puterilor sufletului si ale trupului nostru, iar dac o singur simtire sau putere a sufletului se va ntina, ndat ntin ciunea ei se ntinde si alearg la inim . Cum se explic citatul: Eu dorm, dar inima mea vegheaz ? Cu aceleasi lucr ri cu care se ocup omul n timpul zilei, inima se va ocupa n timpul noptii, cnd mintea si fortele omului se odihnesc. Si acest lucru l

69
putem vedea clar din visele noastre. Sfntul Vasile cel Mare spune c n mare m sur n lucirile noptii (visele) sunt o reflectare a gndurilor noastre de peste zi. Preocup rile rele, din timpul zilei, dau nastere viselor rele. La fel se ntmpl si cu faptele bune. Ascetul rug ciunii se gndeste toat ziua la Dumnezeu, prin rug ciune, citit si fapta bun crestin . Amintirea lui Dumnezeu prin fapt , repetarea Rug ciunii lui Iisus, este bucuria lui. El face totul, fie c m nnc , fie c bea, spre Slava lui Dumnezeu, dup cuvntul Sfntului Apostol Pavel. Este deci normal ca inima lui s se gndeasc la Dumnezeu si s se roage, chiar si n timpul celor cteva ore de odihn din noapte. n acest fel, inima lui este ntotdeauna treaz . Deci, inima crestinului este locul n care se lucreaz toat dreptatea, dar si toat nedreptatea. Inima este un vas care cuprinde toate patimile, dar, n acelasi timp, se poate g si n inim Dumnezeu, Maica Domnului, ngerii, Sfintii, Visteriile Harului si Viata cea Vesnic . Mai pe scurt, dup faptele crestinului, n inim se poate afla sau mp r tia lui Dumnezeu, sau Iadul.

70

VI. Treptele si roadele rug ciunii

Rug ciunea sufletului si a trupului .
Sfntul Ioan Sc rarul ne spune c : Rug ciunea, dup calitatea ei, este petrecerea si unirea mistic a omului cu Dumnezeu. Iar dup lucrare, este hrana sufletului, nt rirea duhovniceasc a inimii, mp carea cu Dumnezeu, maica si fiica lacrimilor duhovnicesti, podul care ne trece peste ispite, focul care arde si alung pe diavoli, lucrarea ngereasc , luminarea mintii, cur tirea inimii, alungarea ntrist rii si a dezn dejdii, mblnzirea mniei, oglinda sporirii duhovnicesti, descoperirea asez rii sufletesti, prevestitoarea r spl tirii viitoare, semnul slavei ceresti, vorbirea mintii cu Dumnezeu, rodul bucuriilor duhovnicesti, urcusul mintii c tre Dumnezeu, ntrebuintarea cea mai bun si mai curat a mintii noastre, maica tuturor virtutilor crestinesti. Trebuie stiut faptul c si trupul nostru trebuie s participe la lucrarea rug ciunii. Pentru c si trupul trebuie s primeasc har. El trebuie s lupte. Ba mai mult, se ajunge la starea de a primi har, prin nevoint , suferint si munc binecuvntat . La Rug ciunea lui Iisus nu este de ajuns ca s rostesti rug ciunea cu mintea, pentru a primi har, ci si trupul trebuie s colaboreze. C ci omul are suflet si trup, iar trupul trebuie si el s fie mntuit. Ascultnd, deci, ceea ce spun Sfintii P rinti, putem zice c cei care refuz mijloacele rug ciunii, refuz esenta rug ciunii ns si. Toate acestea ns , trebuie f cute cu binecuvntarea p rintelui nostru duhovnicesc, pentru ca diavolul s nu ne poat nsela. Lupta Rug ciunii lui Iisus este grea, pentru c diavolul porneste r zboi mpotriva noastr , atacndu-ne dup cresterea noastr duhovniceasc , cu toate vicleniile sale.

Treptele rug ciunii

Rug ciunea are mai multe trepte: 1) - Rug ciunea oral este cea dinti treapt a rug ciunii. Cnd ne rug m cu limba, cu gura si cu buzele, suntem n treapta cea mai de jos a rug ciunii. Despre acest fel de rug ciune, Duhul Sfnt ne zice: Cu glasul meu c tre Domnul am strigat (Psalm 141,1) si aduceti Domnului roada buzelor voastre (Romani 10, 13; 8, 15). Dac am fi multumiti s r mnem numai n aceast treapt a rug ciunii, atunci avem pomenirea lui

71
Dumnezeu numai n gura si pe limba noastr , iar cu mintea si cu inima ne afl m departe de El (Isaia 29, 13). Totusi, si acest fel de rug ciune este necesar, pentru c astfel ncepem a ne nv ta s ne rug m. Acest fel de rug ciune, pe care Sfintii P rinti o numesc plug ria sufletului, este slavoslovie si rug ciune c tre Dumnezeu, care se face prin cntarea de psalmi de tropare, de canoane sau alte rug ciuni care se afl n Ceaslov, Acatistier si alte c rti de slujb . Sufletul omenesc are dou p rti dominatoare mintea si inima. Mintea izvor ste permanent gnduri (Creierul uman este unealta ratiunii), iar inima este unealta sentimentelor si a simtirilor. 2) - A doua treapt a rug ciunii este Rug ciunea mintii. n aceast treapt a rug ciunii spunem rug ciunea cu mintea si ntreaga noastr atentie este concentrat la cuvintele rug ciunii, dar n minte. Cnd mintea oboseste, o l s m s se odihneasc si ncepem din nou s rostim rug ciunea cu buzele. Dup ce mintea s-a odihnit, rencepem rug ciunea, concentrndu-ne din nou toat atentia nl untrul mintii. Sfntul Nil ne sf tuieste: Aminteste-ti ntotdeauna de Dumnezeu si mintea ti va deveni Rai. 3) - A treia treapt a rug ciunii este Rug ciunea inimii. n aceast treapt a rug ciunii, Rug ciunea lui Iisus coboar n inim , mintea si inima fiind acum unite. Atentia este acum adunat n inim si este cufundat din nou n cuvintele Rug ciunii lui Iisus, dar mai nainte de toate, nl untrul numelui lui Iisus, care are o adncime neperceput . Rug ciunea pe care o zicem cu gura si o ntelegem cu mintea si o simtim cu inima, devine sferic (ciclic ) n miscarea sufletului nostru. Aceasta este rug ciunea inimii. 4) - A patra treapt a rug ciunii este Rug ciunea de sine misc toare. Cnd se nt reste n inim , rug ciunea Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu miluieste-m pe mine p c tosul, de la o vreme inima se roag f r a mai zice cuvintele rug ciunii. n timp ce atletul rug ciunii m nnc , lucreaz , vorbeste sau doarme, inima se roag . Este ceea ce se spune n Cntarea Cnt rilor (15, 2) Eu dorm, dar inima-mi vegheaz . Cel aflat n aceast treapt a rug ciunii ajunge la ceea ce spune Sfntul Apostol Pavel: Nencetat v rugati (Tesaloniceni 5, 17) Crestinul care a ajuns la rug ciunea de sine misc toare, oriunde ar fi si orice ar face, inima lui se roag nencetat. Rug ciunea, cnd ajunge s fie de sine misc toare, toat viata omului este o rug ciune. Cnd vorbeste cu oamenii, are n tain o alt gur de foc a Duhului Sfnt din inima lui. Cu aceast gur el vorbeste cu Dumnezeu Aceasta este gura Duhului Sfnt, dup cum o numeste Sfntul Vasile cel Mare. Un astfel de om, care a ajuns la rug ciunea de sine misc toare, orice ar face

72
el, inima lui se roag . Pentru c Duhul Sfnt, cnd se va s l slui n om, nu nceteaz din rug ciune: nsusi Duhul se roag pentru noi, cu suspine negr ite (Romani 7, 28). Petrecerea celor curati este rug ciunea nencetat , fiindc gndurile lor, ntotdeauna sunt misc ri dumnezeiesti. 5) - A cincea treapt a rug ciunii este Rug ciunea cea v z toare. Cel care are aceast rug ciune ajunge s fie nalt v z tor de Dumnezeu. Cu mintea lui, el poate s vad gndurile oamenilor, duhurile rele si ngerii. 6) - A sasea treapt a rug ciunii este Rug ciunea n extaz sau n uimire. n timpul acestei rug ciuni, omul se r peste cu mintea la Cer. Fata lui se face ca soarele si minile lui si degetele lui ca f cliile de foc si nu se mai afl pe p mnt cu mintea, ci n Cer. 7) - A saptea treapt a rug ciunii este Rug ciunea cea duhovniceasc . Dumnezeiestii P rinti numesc aceast rug ciune vedere duhovniceasc si mp r tie a cerului. Rug ciunea duhovniceasc este mai presus de hotarele rug ciunii Ea este o fire cu Dumnezeu. Despre aceast rug ciune spune Sfntul Apostol Pavel: Stiu un om oarecare care acum paisprezece ani s-a r pit pn la al treilea Cer si a auzit cuvinte care nu este cu putint omului a le gr i. n trup sau n afar de trup, nu stiu. Dumnezeu stie. n aceast treapt a rug ciunii, mintea omului nu mai lucreaz dup a sa putere, ci este luat de puterea Duhului Sfnt si dus n sl vile ceresti si nu mai poate cugeta ce vrea ea. Atunci mintea omului este dus la descoperiri mari n Cer sau n Iad, unde vrea Duhul Sfnt s o duc . Astfel, omul ajunge la mari descoperiri dumnezeiesti. Si cnd revine iar la starea lui cea dinti, nu mai stie dac a fost n trup sau n afar de trup, ca Sfntul Apostol Pavel. Aceasta este cea mai nalt rug ciune, despre care spune dumnezeiescul P rinte Isaac Sirul c de abia se nvredniceste unul din neam n neam. Un rug tor des vrsit trece prin toate aceste trepte de rug ciune, cu darul lui Dumnezeu. Dar a urca omul singur pe aceste trepte, nu este n puterea lui. A omului este numai vointa. S voiasc s se roage lui Dumnezeu cum poate, iar a se nvrednici de o nalt lucrare dumnezeiasc depinde de darul lui Dumnezeu (Ne vorbeste p rintele Cleopa, vol.I. 1995).

Roadele Rug ciunii lui Iisus

Sfintii P rinti spun c : Rug ciunea lui Iisus este pinea ce sprijin pe nevoitor, apoi devine untdelemnul care ndulceste inima, iar n final ea se face vinul ce mbat pe ascet, adic l duce la extaz si unire cu Dumnezeu.

73
Primul rod pe care Hristos l d ascetului, prin rug ciune, este constientizarea st rii lui p c toase (luarea aminte). El nceteaz s mai cread c este bun si se consider urciunea pustiirii care st n locul cel sfnt (Matei 24, 15). Cuvntul lui Dumnezeu este Cuvntul ascutit al Duhului Sfnt care p trunde pn n adncurile sufletului, asemenea bisturiului unui chirurg, care p trunde pn la os. Ascetul descoper atta necur tie n sufletul s u, nct l simte duhnind. Deci, orice a fost ascuns si necunoscut pentru ascetul rug ciunii, acum i este descoperit prin Rug ciunea lui Iisus. Ca urmare a acestui fapt, el se consider mai prejos dect toti oamenii si v znd c iadul este locuinta sa vesnic , ncepe s plng duhovniceste, pentru moartea lui spiritual . Astfel, atletul Rug ciunii lui Iisus nu vede p catele celorlalti oameni, ci numai moartea sa sufleteasc . Ochii lui devin fntni de lacrimi duhovnicesti care se revars din c inta inimii. El plnge ca un condamnat la moartea cea vesnic si n acelasi timp strig : Miluieste-m Dumnezeule, dup mare mila Ta! Miluieste-m Dumnezeule, dup mare mila Ta! Miluieste-m Dumnezeule, dup mare mila Ta! Cu aceste lacrimi duhovnicesti ncepe cur tia mintii si a sufletului. Precum apa de ploaie limpezeste si cur t p mntul de mizerie, la fel si lacrimile duhovnicesti limpezesc si albesc sufletul de p cate. Pentru c lacrimile de c int sunt al doilea Botez. Cel care se nevoieste n rug ciune, simte mngierea dumnezeiasc , simte prezenta lui Hristos, care i mp rt seste dulceata linistirii, pacea netulburat , smerenia adnc si dragostea dumnezeiasc , nesfrsit pentru toti. Mngierea prezentei dumnezeiesti nu poate fi comparat cu nimic omenesc. Cel care p timeste multe dureri, boli, necazuri si si pune n dejdea n Dumnezeu, simte cel mai mult mngierea dumnezeiasc . Din acest motiv, unii pustnici evit cu insistent mngierea oamenilor, pentru a putea simti dulceata covrsitoare si bucuria vesnic a mngierii Dumnezeiesti, lucru care este de nenteles de c tre cei lumesti. Omul duhovnicesc primeste har si n suferintele pe care i le produc ceilalti oameni. El se ridic spre cerul azuriu si plin de slav al vietii duhovnicesti, unde r ut tile lumesti nu-l mai pot atinge. El nu mai este afectat de def imare, nedrept ti, dispret, nvinuire, ci doar de c derea duhovniceasc a vreunui frate. Al doilea rod al rug ciunii inimii este smerenia. Dup nv t tura Sfintilor P rinti, lucr tori ai rug ciunii inimii, luarea aminte si smerenia sunt cele dinti roade ale rug ciunii. Acestea se obtin prin practicarea st ruitoare a oric rui fel de rug ciune, dar ndeosebi prin practicarea Rug ciunii lui Iisus, a c rei lucrare se afl mai presus dect cntarea de psalmi si dect celelalte rug ciuni vorbite. Al treilea rod al rug ciunii inimii, care se naste la rndul s u din luarea aminte si smerenie, este umilinta. Iar, aceste trei roade ale

74
rug ciunii adic : luarea aminte, smerenia si umilinta, precum si adev rata rug ciune, sunt daruri ale lui Dumnezeu (Sbornic 1, p.193). Al patrulea rod al acestei rug ciuni este adunarea gndurilor. Al cincilea rod este evlavia. Al saselea rod este frica de Dumnezeu. Al saptelea rod pomenirea mortii. Al optulea rod este linistirea gndurilor. Al nou lea rod este c ldura haric a inimii. Al zecelea rod este concentrarea atentiei n inim . Al unsprezecelea rod este privirea din ce n ce mai atent asupra p c toseniei noastre, din care pricin sporeste n noi umilinta si se preface n plns duhovnicesc. Al doisprezecelea rod este simtirea prezentei lui Dumnezeu, a mortii, a Judec tii de Apoi si cugetarea la muncile iadului miezul evlaviei crestine ortodoxe. Al treisprezecelea rod al Rug ciunii lui Iisus este dezlipirea noastr de la lucr rile frumoase ale lumii acesteia si r mnerea ei n inim . Prin aceast obisnuint a mintii, de a r mne n inim , ea fuge si ur ste dulcetile simtite ale organelor si simturilor. Acest lucru l adevereste Sfntul Diadoh al Foticeii, zicnd: Cel ce intr de-a pururi n inima sa, se ntristeaz de toate cele frumoase ale vietii. C ci cu duhul umblnd, nu mai poate sti de poftele trupului. De asemenea, se dezlipeste de r t cirea n lucirilor, de n v lirile gndurilor rele si urte care se lucreaz prin imaginatie Deci, mintea coborndu-si cu liniste lucrarea sa, lipsit de relele ar tate mai nainte si tinznd s se uneasc cu cuvntul cel n untru asezat al inimii se dezbrac astfel de tot idolul si chipul grosolan al imaginatiei, din pricina strmtor rii locului inimii, dup cum sarpele se dezbrac de pielea sa. Crestinul care si va obisnui mintea s r mn n inim , va dori totdeauna s -si ncuie usa chiliei sale si s se linisteasc , s -si ncuie usa gurii si s tac si s -si ncuie usa l untric a cuvntului celui n untru asezat, spre a nu mai l sa duhurile viclene s vorbeasc ntr-nsul r ut tile si vicleniile voite de ele, prin care omul se face necurat n fata lui Dumnezeu, Cel ce ncearc inimile si r runchii. Pentru aceasta, ne sf tuieste Sfntul Ioan Sc rarul: ncuie usa chiliei pentru trup, usa gurii pentru vorbirea cu oamenii si usa din untru pentru duhuri. Al patrusprezecelea rod ce se naste din practicarea Rug ciunii lui Iisus, const n aceea c mintea, afundndu-se n inim si v znd acolo, cu ochiul s u gnditor, chipul urt si grozav, si nf tisarea urt cu care s-a mbr cat prin necuviincioasele privelisti, prin urtele auziri si prin purtarea dup voia simturilor si a lumii de care mai nainte s-a l sat prins dup

75
cum arat Sfntul Grigorie al Tesalonicului, ea ncepe s cstige smerenie, plns si lacrimi. Si cum s nu se smereasc tic loasa, v znd locul inimii sale ntinat si nnegrit de un ntuneric gros, ce i s-a pricinuit de p catele f cute cu gndul, cu cuvntul si cu fapta. Cuviosul Marcu zice, de asemenea: Cel cuprins de gnduri oare cum va vedea p catul? Celui cuprins de gnduri i se acoper ca si cu o negur sufletul. Iar acest ntuneric si are nceputul din ntelegere rea si fapte rele. Cum s nu plng si s nu se ntristeze tic loasa, v znd partea sa cuvnt toare plin de attea gnduri trufase, de attea pofte necuvnt toare, de attea gnduri hulitoare si dr cesti? Cum s nu plng tic loasa, v znd partea sa poftitoare robit de attea gnduri urte si pofte necuviincioase, iar partea mnioas cuprins de attea gnduri viclene, urte si pofte necuviincioase, v zndu-si inima orbit de nesimtire, pietroas si r nit de attea r ut ti?. C ci, inima vede c omul s u din untru nu este biseric a lui Dumnezeu si a harului S u, ci pester de tlhari si pr v lie de p cate si de draci. Pentru acesta, prin smerenie, plns si lacrimi, milostiv l face pe Dumnezeu care o usureaz de patimi si o izb veste de n p dirile gndurilor dr cesti. Al cincisprezecelea rod ce se naste si creste din Rug ciunea lui Iisus, const n faptul c prin ntoarcerea mintii n inim si z bovirea ei n inim , prin privire gnditoare, str juire, p zire si rug ciune, partea l untric a omului se face ca o oglind curat , dup cum ne nvat Sfntul Calist n care mintea vede foarte clar aplec rile rele ale inimii sale, bntuielile si pndirile duhurilor necurate. Pe scurt, mintea ncepe s -si vad toate greselile sale, pn la cele mai mici, fapt pentru care cheam cu mare durere pe Iisus spre ajutorul s u, si cere iertare, se poc ieste, se ntristeaz , cade la Domnul si adaug plns peste plns, smerenie peste smerenie si face ct poate ca s se ndrepte si s nu mai p c tuiasc . De aceea spune Sfntul Ioan Sc rarul: Rug ciunea ta ti va ar ta asezarea pe care o ai. C ci rug ciunea, fiind oglinda monahului celui cuvnt tor de Dumnezeu, i d n vileag asezarea l untric (Cuv.28). Al saisprezecelea rod care se naste ca urmare a ntoarcerii mintii c tre inim , este cur tirea firii de c tre Dumnezeu, prin lucrarea cea mai presus de fire a harului Duhului Sfnt. Dup cum Dumnezeiestii P rinti au aflat unele chipuri si mestesuguri firesti spre a cur ta firea omeneasc de patimile cele afar de fire ce au intrat ntr-nsa, cum ar fi: postul, privegherea, culcarea pe jos, plecarea genunchilor, nchin ciunile, nfrnarea si celelalte nevointe si p timiri ale trupului, n acelasi chip ei au aflat si aceast cale a ntoarcerii mintii c tre inim , pentru a se cur ta deplin si ct mai repede, att mintea ct si inima. Mintea si inima sunt cele dou p rti domnitoare ale fiintei omenesti, cele mai fine si mai usor de ab tut c tre r u si, totodat , sunt cele care

76
misc spre p cat si pe toate celelalte p rti si m dulare mai grosolane si mai greu de ab tut ale trupului. C ci, mai nti se misc spre p cat p rtile mai fine si apoi cele mai mari si mai grosolane. De aceea, cur tindu-se cele dinti, se cur t ntreaga fire omeneasc de patimi, f cndu-se astfel mai lesnicioas s primeasc harul si lucrarea lui Dumnezeu, cea mai presus de fire. Calea aceasta cur t firea mai repede dect oricare, deoarece are ca lucrare si ndeletnicire porunca cea mai mare, soborniceasc , si mai cuprinz toare dect toate celelalte, aceea de a iubi omul pe Dumnezeu din tot sufletul s u, din toat inima sa, din toat virtutea sa si din tot cugetul s u. Mai ales pentru mplinirea acestei porunci, dar si pentru celelalte, i se d omului darul cel mai presus de fire al lui Dumnezeu. Al saptesprezecelea rod al rug ciunii gnditoare a inimii, const n aceea c atunci cnd mintea se va obisnui s intre n inim si s vorbeasc mpreun cu cuvntul cel asezat n untru, spre a afla voia lui Dumnezeu si s se priveasc pe sine si toate puterile sale - ea se umple de bucurie si veselie duhovniceasc . Prin aceast rug ciune de gnd a inimii, omul poate s -si p zeasc mintea si inima, dar nu des vrsit curate si nep timase. Acest lucru nu numai n lume este anevoie, ba chiar si n pustie si n liniste, pentru lenevirea noastr si c derea neamului omenesc, ns , dup cum spune Sfntul Ioan Sc rarul, le poate p zi mai putin p timase si, pe ct este cu putint , curate. Dumnezeu a dat omului porunca s -si p zeasc inima de patimi si de gndurile rele, zicnd: ia aminte de sine, s nu se fac gnd ascuns n inima ta si nelegiuire (Deuteromon 15, 9). Iar Solomon a zis: Cu toat str juirea p zeste-ti inima, c dintru aceasta sunt iesirile vietii (Proverbe 4, 23). Al optsprezecelea si cel mai mare rod al rug ciunii inimii este cstigarea dragostei de Dumnezeu, care este maica tuturor virtutilor, ea cuprinznd toate faptele bune, deoarece n dragostea de Dumnezeu se cuprinde si dragostea fat de aproapele, dup m rturia Sfntului Apostol Ioan (1Ioan 4, 20-21). n aceste dou porunci, adic n iubirea de Dumnezeu si de aproapele, se cuprinde toat Legea si Proorocii (Matei 22, 40). n chip asem n tor, marele Apostol Pavel, a ar tat c dragostea este plinirea Legii (Romani 13, 8-10). Unitatea naturii a fost distrus imediat dup c derea protop rintilor nostri Adam si Eva. Iar restaurarea unit tii umane a fost mplinit n Hristos. El si-a ntins palmele si a unit ceea ce era desp rtit si asa a dat putere fiec ruia dintre noi, dup ce ne-am unit cu El, s tr im unitatea naturii umane. Prin Rug ciunea lui Iisus, nevoitorul dobndeste dragostea dumnezeiasc si prin aceast dragoste sfnt este unit cu Hristos. Este firesc pentru el, ca s iubeasc tot ceea ce iubeste Dumnezeu si s

77
doreasc ceea ce doreste Dumnezeu. Iar Dumnezeu doreste ca toti oamenii s se mntuiasc si la cunostinta adev rului s vin (1 Tim.2, 43). Acestea, si multe altele, sunt roadele rug ciunii celui ce se face gnditor, prin ntoarcerea mintii n inim . Deci, fericit si de trei ori fericit este acel suflet care este lucr tor tainic al acestei sfinte rug ciuni. Unul ca acesta cu adev rat se roag n ascuns, n c mara inimii sale, si vorbeste nencetat cu Mirele Cuvntul lui Dumnezeu. Acesta va lua plat de la Tat l nostru cel ceresc, care vede rug ciunea lui f cut n ascuns si l va r spl ti la ar tare, n ziua cea mare a Judec tii de Apoi, cnd se vor ar ta cele ascunse ale oamenilor (bune si rele).

Rug ciunea oral si viata lucr toare

Primul fel de rug ciune este rug ciunea cea mai de jos, adic rug ciunea vorbit sau rug ciunea gurii. Desi este cea mai slab rug ciune, ea are temeiuri n Sfnta Scriptur : Cu glasul meu c tre Domnul am strigat (Psalm 141, 1) Si L-am n ltat pe El cu limba mea, Aduceti Domnului roada buzelor voastre (Romani 10, 13; Galateni 4, 6). Rug ciunea gurii este nceputul rug ciunii. Dup cum nici un lucru nu este f r de nceput, afar de Dumnezeu, tot astfel si rug ciunea are un nceput. Pentru cei care sunt la nceputul rug ciunii, Sfintii P rinti le rnduiesc acestora, ca mpreun cu lucrarea poruncilor lui Hristos, s ia parte la cntarea ndelungat a psalmilor, a canoanelor si a troparelor, statornicite de Duhul Sfnt spre slavoslovia lui Dumnezeu n Biseric si ca rug ciuni personale. Aceast rug ciune oral ne este l sat de Sfintii P rinti numai pentru un timp, ca apoi, treptat, s trecem la treapta lucr rii rug ciunii mintii, iar nu s petrecem n rug ciunea cntat pn la sfrsit. Sfntul Grigorie Sinaitul zice: Ce este mai copil ros dect faptul c rostim cu gura rug ciuni, ne l s m ademeniti de o p rere plin de bucurie, gndind despre noi c facem ceva mare, m gulindu-ne numai pentru cantitate si hr nind prin aceasta pe fariseul nostru cel din untru. Sfntul Grigorie zice c : Dac ne este ng duit s cnt m cu glasul, apoi pentru lenevirea si necunoasterea noastr s-a f cut aceasta, cu scopul ca noi s ncepem si s ne ridic m pn la adev rata rug ciune (Sbornicul 2, 186). ns , numai aceast cntare cu gura si cu glasul din afar , nu poate elibera pe om de patimile cele din untru, dup cum spune un avva din Pateric: dac lucrarea din untru, dup Dumnezeu, nu-i va ajuta omului, atunci n zadar se osteneste n cele dinafar . Acest lucru l arat si Sfntul

78
Isihie Sinaitul, zicnd: Dac omul nu face voia lui Dumnezeu si legea Lui nl untrul inimii sale, atunci nici n afar nu le va mplini cu usurint (Filocalia, vol.4, p.85). Sfntul Grigorie Sinaitul i sf tuieste, pe cei care nu au sporit n rug ciunea tainic a inimii, urm toarele: Unii ca acestia trebuie s citeasc multe rug ciuni, petrecnd nencetat n multe si felurite rug ciuni. Chiar si peste m sur , pn cnd de la astfel de nevoint a rug ciunii, plin de durere, se va nc lzi inima lor si va ncepe n ea lucrarea rug ciunii gnditoare cu mintea. Iar cine va gusta, n sfrsit, din acest har, trebuie s fac rug ciunea vorbit cu m sur si s petreac mai mult n rug ciunea mintii din inim , dup cum ne-au poruncit Sfintii P rinti. Iar Sfntul Grigorie Sinaitul zice: Noaptea sau ziua de te va nvrednici Domnul si vei simti n tine o rug ciune curat si nerisipit , las toate pravilele tale si srguieste-te din toat puterea s te lipesti de Domnul Dumnezeul t u, cu rug ciunea din inim , si El ti va da Lumina n inim cu lucrarea duhovniceasc . Iar n caz de sl bire sau de r t cire, trebuie s se apuce din nou s rosteasc rug ciuni multe cu gura si s citeasc mult din scrierile Sfintilor P rinti. Si s fac aceasta pn cnd se va nc lzi iar n rug ciunea l untric . Iar Sfntul Diadoh al Foticeii ne nvat : Cnd sufletul este plin de rodurile sale firesti, si face cu glas mare si cntarea de psalmi si vrea a se ruga mai mult cu gura, dar cnd se afl sub lucrarea Duhului Sfnt, cnt si se roag ntru toat destinderea si dulceata numai cu inima (Filocalia vol.1, p.367). Iar, cnd suntem ap sati de mult tristete, trebuie s facem rug ciuni si cu glasul putin mai mare, lovind sufletul cu sunete n n dejdea bucuriei, pn cnd norul greu se va mpr stia de valurile melodiei (Filocalia, vol.1, p.373). Este adev rat si faptul c orice lucrare va face omul spre slava lui Dumnezeu, aceasta este si are putere de laud lui Dumnezeu. Chiar si un singur gnd despre Dumnezeu, r s rit si nt rit n mintea noastr , vine totdeauna de la Dumnezeu n sufletele noastre. Apoi zice: Cel cu grij sfnt poate, dup cum spune Sfntul Apostol Pavel, s le fac toate spre slava lui Dumnezeu, fiindc fiecare lucru, fiecare cuvnt si fiecare miscare a mintii are putere de laud . De aceea, dreptul de m nnc sau bea, sau altceva de va face, toate acestea le face spre Slava lui Dumnezeu. Zice Marele Vasile, n tlcuirea psalmului 118, la versetul: Gura mea am deschis si am tras duh (v.131) c aici este vorba despre gura omului l untric, prin care crestinul primeste cuvntul lui Dumnezeu, cel de viat f c tor, ca pe o pine ce se pogoar din Cer: Sfntul Isaac Sirul, vorbind despre aceast rug ciune, zice: Sfintii P rinti aveau obiceiul ca toate misc rile cele bune si lucr rile duhovnicesti

79
s le s vrseasc cu rug ciune. Si mai zice: Este cu cuviint s cunoastem cum c toat grija mintii pentru cele bune ntru Dumnezeu si toat cugetarea celor duhovnicesti, se consider ca rug ciune si nl untrul acesteia se cuprinde, ori de ai zice de vorbiri, de citiri, ori de glasuri ale gurii spre slavoslovia lui Dumnezeu, ori grija cea cu mhnire ntru Domnul, ori nchin ciunile trupului, ori cntarea de psalmi, ori stihuri, ori altele din celelalte prin care se face nv t tura rug ciunii celei curate. Asadar, din Scrierile Sfintilor P rinti vedem c este si o rug ciune prin fapte sau prin activitate, cnd omul se afl lucrnd fie cu mintea, fie cu gura, fie cu trupul, orice fapt bun spre slava si pl cerea lui Dumnezeu. Toate aceste fapte bune se consider mai mult rug ciune dinafar si mai putin din untru, prin care omul sl veste cu mintea si cu inima pe Dumnezeu si cu care, cei mai rvnitori si iubitori de Dumnezeu, se silesc spre a ajunge la o unire si mai profund cu El. Sfntul Serafim de Sarov, ar tnd c n lucrarea faptelor bune din afar , intr si rug ciunea vorbit , zice astfel: Calea vietii celei lucr toare o alc tuieste postul, nfrnarea, privegherea, ngenuncherile, rug ciunea gurii si celelalte nevointe trupesti. Acestea alc tuiesc calea cea strmt si cu scrbe care, dup cuvntul lui Dumnezeu, duc pe om la viata cea vesnic (Matei 7, 14) Apoi, ar tnd c de la aceast viat lucr toare din afar , a faptelor bune si a rug ciunii cea mai de jos, omul p seste pe treapta vietii contemplative si nalte, zice: Fiecare om care doreste s nceap s petreac viat duhovniceasc , trebuie s nceap de la viata cea lucr toare si pe urm s ajung la cea contemplativ cu mintea (Sbornicul 2, p.179). Deci, viata lucr toare ne ajut s ne cur tim de patimile cele p c toase si s ne ridic m la treapta des vrsirii celei lucr toare, iar prin aceasta ne croieste drum spre viata contemplativ cu mintea. Acest lucru l adevereste dumnezeiescul P rinte Grigorie Teologul, zicnd: De contemplare se pot apropia, f r primejdii, numai cei des vrsiti n urma ncerc rilor. Sfntul Ignatie Briancianinov, ar tnd cum trebuie evitat nselarea de la diavoli, de c tre lucr torii rug ciunii mintii si a inimii zice: Rug ciunea f cut cu gura, oricine ar face-o nu va c dea n nselarea vr jmasului. De aceea, mai nti de toate, trebuie s ne tinem tare de rug ciunea f cut cu gura, iar mai pe urm de cea a mintii, f cut cu smerenie. Rug ciunea oral este util si cnd mintea noastr este risipit si tulburat de gnduri, n timpul activit tilor zilnice sau cnd ne scul m din somn cu mintea risipit . Atunci s cnt m Doxologia, tropare si alte rug ciuni c tre Dumnezeu si Preacurata Sa Maic si c tre Sfinti. Vom observa atunci c mintea noastr ncepe s se adune si ne putem concentra mai usor la rug ciune. Rug ciunile care str bat ca fulgerul spre Cer, sunt rug ciunile scurte, stihuri din psalmi, din Acatiste si Prochimene:

80
Iisuse Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m ! Bucur -te Mireas , pururea Fecioar ! Bucur -te, bucuria noastr , acoper -ne pe noi de tot r ul, cu cinstitul t u acoper mnt ! Cnd nu avem timp s citim canonul de rug ciune, s spunem de multe ori: Bucur -te Mireas , Pururea Fecioar ! Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m ! De asemenea, s ne rug m si c tre ceilalti sfinti la care avem evlavie (Bucur -te Sfinte Ioane, naintemerg torule!, etc). De cte ori ne rug m cu credint si smerenie: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rug ciunile Preasfintei N sc toare de Dumnezeu si ale tuturor sfintilor T i, miluieste-ne pe noi! Dumnezeu ne miluieste si ne nt reste cu darul S u. Pentru c dup cum spune Mntuitorul nostru Iisus Hristos: Si care tat dintre voi, dac i va cere fiul pine, oare i va da piatr ? (Luca 1, 11). Cei ce cer si se roag cu Rug ciunea lui Iisus, sl besc puterea diavolilor si cutremur ntreg iadul. Dar a r mne la aceast rnduial de rug ciune, care se face numai cu gura, cu limba si cu buzele si a nu ne sili s nv t m s ne rug m cu mintea si cu inima, este o mare greseal si o mare pagub duhovniceasc pentru sufletele noastre si, totodat , o abatere de la lucrarea dreapt a rug ciunii. Dup o perioad de timp, n care vom creste duhovniceste, vom nainta pe celelalte trepte ale rug ciunii. Iar cnd rug ciunea se va pogor nl untrul inimii noastre, atunci cu usurint vom mplini poruncile lui Dumnezeu.

Rug ciunea mintii si viata contemplativ

Mintea nchis n cuvintele rug ciunii (mintea surd , mut si oarb )
Numele omenesc al Domnului nostru Iisus Hristos a primit de la Dumnezeirea Sa o putere nem rginit si ntru totul sfnt de a ne mntui pe noi. Acestui Preasfnt nume, Iisus, i se pleac tot genunchiul, al celor ceresti si al celor p mntesti si al celor de dedesubt. Cu alte cuvinte, al ngerilor, al oamenilor si al diavolilor (Filipeni 2, 7-11). Crestinul poate trece de la rug ciunea oral la rug ciunea mintii, de la sine, firesc, cu conditia ca rug ciunea s fie f cut cu luare aminte. Cele mai importante elemente ale rug ciunii mintii sunt:

81
1) - Luarea aminte la cuvintele rug ciunii ; 2) - nchiderea mintii la cuvintele rug ciunii ; 3) - S se rosteasc cuvintele rug ciunii f r nici o grab si cu zdrobirea duhului, cu poc int ; 4) - Repetarea ct mai des a rug ciunii. nainte de a ncepe s ne rug m, trebuie s ne smerim mintea noastr mndr si s ne nc lzim inima, gndindu-ne la multimea darurilor primite de la Dumnezeu si la multimea f r delegilor noastre, la ceasul nfricosatei Judec ti, cnd vom da seam de toate p catele f cute cu gndul, cu cuvntul si cu fapta. S ne gndim la a treia zi dup moartea trupului, cnd sufletul nostru va trece prin v mile vorbirii desarte, minciunii, vorbirii de r u, l comiei, trufiei, mniei, zavistiei, vicleniei, mndriei, vorbirii necuviincioase, nesupunerii, c m t riei, iubirii de bani, betiei, pomenirii r ului, vr jitoriei, avortului, furtului, zgrceniei, desfrn rii si preadesfrn rii. Diavolii de la fiecare vam vor ar ta sufletului toate p catele f cute cu gndul, cu cuvntul, cu fapta, etc. nainte de a ncepe lucrarea sfnt a Rug ciunii lui Iisus, s ne amintim c n timp ce ne rug m sunt cerute de la noi: dorint fierbinte, perseverent n n dejde, mult zel si r bdare imens , combinate cu credint n Dragostea lui Dumnezeu. ncepem cu: Slav Tie Dumnezeul nostru, Slav Tie. Pentru rug ciunile Preasfintei N sc toare de Dumnezeu si ale tuturor sfintilor T i, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Apoi spunem: mp rate Ceresc... Prea Sfnt Treime... Tat l nostru, Psalmul 50 cu umilint , cu poc int si p rere de r u, urmat imediat de Crez. Dup aceasta, ne str duim s ne concentr m mintea cu ajutorul t cerii si a linistii. Apoi, ne nc lzim inima cu diferite gnduri lipsite de imaginatie. Iar dup ce s-a nc lzit inima si poate am v rsat lacrimi, ncepem s spunem Rug ciunea lui Iisus. Adunndu-ne mintea risipit , s spunem n gnd Rug ciunea lui Iisus, pe respiratie, astfel: - inspirnd aerul s spunem Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, iar mintea noastr s urm reasc aerul, pn ajunge n inim (cnd ne obisnuim cu rug ciunea putem renunta la urm rirea aerului); - expirnd aerul s spunem miluieste-m pe mine, p c tosul. Rostim cuvintele rug ciunii ncet si nu permitem mintii s r t ceasc . Cuvintele rug ciunii trebuie s vin unul dup altul, f r interventia altor gnduri si ntmpl ri. - dup ultimele cuvinte ale rug ciunii, miluieste-m pe mine p c tosul! ncepem imediat din nou: Doamne Iisuse Hristoase, astfel nct s form m un zid care s mpiedice p trunderea diavolului.

82
Trebuie s fim foarte atenti, pentru c diavolul va c uta s sparg unitatea rug ciunii si s p trund n minte prin gnduri si n inim prin pofte si mnie. Diavolul va c uta s fac o mic sp rtur n sufletul nostru, pentru a putea arunca un gnd care s fac zadarnic toat aceast sfnt lucrare a rug ciunii. Nu trebuie s -l l s s intre. Putem ncepe a spune Rug ciunea lui Iisus cu voce tare, astfel nct s o aud si urechile noastre, pentru c aceasta ajut mintea s se concentreze si mai mult. Dac mintea oboseste cnd spune n ntregime toat Rug ciunea lui Iisus, o putem scurta astfel: Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-m sau: Doamne Iisuse sau Iisuse, miluieste-m . Pe m sur ce crestinul progreseaz n lucrarea Rug ciunii lui Iisus, el poate reduce cuvintele, insistnd numai pe cuvntul Iisus, pe care-l rosteste repetat: Iisuse ! Iisuse ! Iisuse al meu ! Darul Duhului Sfnt se va pogor peste el, umplndu-l de dulceat si lacrimi duhovnicesti. Crestinul trebuie s p streze aceast dulceat duhovniceasc si s spun rug ciunea, chiar dac timpul obisnuit consacrat rug ciunii s-a terminat.. Pentru a ne nc lzi inima n timp ce ne rug m, s ne gndim la p c tosenia noastr . Sfintii P rinti recomand s ad ug m cuvintele miluieste-m pe mine, p c tosul, cuvntul p c tos trebuind spus mai ap sat, pentru a-l simti mai bine. Trebuie s m rim si s p str m aceast c ldur a inimii si s ne folosim de acest mare dar Dumnezeiesc. C ldura inimii va ajuta mintea s fie fixat pe cuvintele Rug ciunii lui Iisus, s coboare n inim si s r mn acolo. Dac cineva vrea s petreac ct mai mult n rug ciune, trebuie s urmeze sfaturile Sfintilor P rinti. El trebuie s se roage o or , s citeasc c rti sfinte o or si s munceasc fizic o or . De asemenea, trebuie s rosteasc Rug ciunea lui Iisus si atunci cnd munceste cu minile. Mai mult, pozitia potrivit a corpului ajut si ea pe cel ce se roag . Sfintii P rinti recomand ca atunci cnd ne rug m timp mai ndelungat s st m pe un sc unel, s nchidem ochii sau s -i fix m pe pieptul nostru, acolo unde se afl inima. Sfntul Grigorie Palama d exemplu pe Sfntul Profet Ilie Tezviteanul, care s-a suit n vrful muntelui Carmel si s-a aplecat la p mnt, pn ce a atins genunchii cu fata sa si astfel s-a rugat. n scurt timp cerul s-a ntunecat de nori si s-a pornit vijelie si ploaie mare (III Regi 18, 42-45). n acest fel putem s deschidem si noi Cerurile si Izvoarele Harului Dumnezeiesc care va cobor n inimile noastre arse de p cate. Sfntul Grigorie Purt torul de Dumnezeu ne nvat : Nu-ti l sa privirea s hoin reasc , ci fixeaz-o pe piept. Si, n aceast pozitie a corpului, adun -ti n inim puterea mintii, care este mpr stiat n afar . Mintea noastr trebuie s fie acum surd , mut si oarb , la orice gnd, fie el bun sau r u.

83
De asemenea, si locul n care ne rug m are o important deosebit , ca s nu fim deranjati din exterior. De asemenea, trebuie s se tin seama de timpul potrivit pentru rug ciune. Dup o zi de munc , ntrun mediu mai putin credincios, mintea omeneasc este plin de duhuri lumesti si diavolesti. Duhul Sfnt, prin gura Sfntului Prooroc David, spune c rug ciunea trebuie s o facem la miezul noptii, cnd mintea noastr este mai putin tulburat . Din diferite motive, sunt zile si ore sterpe, care fac dificil lucrarea rug ciunii. n acele momente lucrarea rug ciunii devine dificil , obositoare si grea. Dar, dac insist m, Harul lui Dumnezeu ne va ajuta s reg sim rug ciunea si s mergem f r sov ial mai departe, spre ndumnezeirea noastr n har. Iat cteva c i care ne ajut s nvingem aceste zile si ceasuri sterpe si obositoare: - Mai nti, nu trebuie s ne pierdem n nici un chip n dejdea ; - Apoi, trebuie ca n acele clipe s ne rug m mai ales cu gura. Numai oamenii perseverenti si plini de har pot s tin cu usurint mintea pe cuvintele rug ciunii si astfel s se roage netulburati. Noi, cei slabi si plini de patimi, trebuie s facem mari eforturi si chiar s v rs m snge (ascez , munc si suferint , binecuvntate). Cnd mintea noastr este netulburat si mpr stiat , trebuie s cerem ajutor de la Dumnezeu. Iar atunci cnd vrtejul gndurilor si al oboselii ne cuprinde, trebuie s strig m si noi ca Sfntul Apostol Petru: Doamne, scap -m (Matei 14, 30), Iar Iisus ntinznd ndat mna, l-a apucat (Matei 14, 31). Adic , dup o rug ciune arz toare, cu ajutorul lui Dumnezeu, toate aceste imagini care vin s tulbure mintea, vor fi mpr stiate, consumate nev zut n fl c rile Duhului Sfnt, prin numele lui Iisus. Nu trebuie s dezn d jduim, ci trebuie s mergem mai departe, opunnd rezistent . Iar rezistenta noastr trebuie s fie la fel de puternic , precum atacurile vr jmasilor nostri, diavolii. Pentru ca s se elibereze crestinul de patimi si s le dezr d cineze din inima lui, este nevoie s dobndeasc n inim (unde izvor sc patimile) rug ciunea mintii. Dac nu va locui rug ciunea mintii n acel loc de unde izvor sc patimile, acestea nu vor putea fi ndep rtate. Dac neglijeaz rug ciunea st ruitoare a inimii, este pericol de a se ajunge la moartea sufleteasc . Deci, dup cum vr jmasul nostru diavol, cel f r de mil , lupt mpotriva noastr n multe chipuri, pn n ceasul mortii noastre trupesti, la fel si noi trebuie s -i st m mpotriv cu numele lui Iisus, pn la ultima noastr suflare.

84 C lduri am gitoare
Rug ciunea mintii este nsotit , de multe ori, de anumite simtiri fizice, care sunt deosebite de la om la om. Dac nu se cunosc aceste simtiri fizice, care se petrec nl untrul nostru, usor se poate c dea n r t cire. De aceea, P rintele Arhim. Sofian Boghiu ne spune c este nevoie de un duhovnic. Amintim doar de c ldurile ce vin n vremea rug ciunii, spre a le distinge: care vin de la firea noastr , care vin de la diavoli si care vin de la Dumnezeu. Cine cunoaste bine deosebirea acestor c lduri, va sti cum s -si mnuiasc atentia n vremea rug ciunii, de la un caz la altul si astfel va putea usor s scape de nselare. Sfntul Calist - Patriarhul Ierusalimului spune c : Mai nti vine o c ldur de la rinichi, care ne ncinge si care pare o r t cire. ns aceasta nu este o nselare, ci o lucrare fireasc , n scut din lucrarea vointei. Dar dac cineva crede c aceast c ldur este de la Har, acest lucru este cu adev rat o r t cire. C ldura care vine de la rinichi, a p truns n noi prin c derea str mosilor nostri si si are nceputul si sfrsitul n rinichi, aducnd sufletului asprime, r ceal si tulburare. Oricare ar fi aceast c ldur , crestinul nu trebuie s o primeasc . Apoi vine o c ldur de la pntece si dac mintea o primeste se pogoar n cugete de desfrnare. Acest fel de c ldur este cu adev rat o lucrare diavoleasc . Iar dac tot trupul se nc lzeste de la inim , iar mintea r mne curat si f r de patim , atunci acest lucru este cu adev rat o lucrare a Harului. Iar dac c ldura este strnit n noi de la diavoli, ea aprinde inima si m dularele trupului spre pofta desfrn rii, robind mintea cu cugetele spurcate si momind-o spre desfrnare. Pe ct se ridic omul de la momelile diavolilor, pe atta vede mai clar din cele ce i d Domnul. Cnd ne rug m, mintea noastr trebuie s stea n partea de sus a inimii si s priveasc n adncul ei. Pentru c atunci cnd mintea st n susul inimii si lucreaz rug ciunea nl untrul ei, ea se aseam n cu un mp rat care st n n ltime si priveste liber asupra tuturor cugetelor rele, care se afl n inima sa si le sfarm cu numele lui Iisus Hristos. Pe lng aceasta, fiind departe de pntece, poate sc pa mai usor de aprinderea p timas a poftei, care se afl n firea noastr prin c derea lui Adam. Dac ncepem rug ciunea cu luarea aminte la jum tatea inimii, atunci, din pricina mputin rii c ldurii din inim sau din neputinta mintii si a r spndirii vederii, sau din pricina lucr rii dese a rug ciunii, sau din cauza r zboiului diavolesc, mintea singur , de la sine, cade spre pntece si se

85
amestec cu c ldura poftei, din pricina apropierii de ea, desi nu ar vrea acest lucru. Altii ncep s fac rug ciunea cu mintea n josul inimii, lng pntece, si simt c ldura desfrn rii. Altii, lundu-se dup nv t turi orientale se concentreaz n mijlocul pntecelui (buric); cei ce ndr znesc s fac de acolo rug ciunea cu mintea, s stie c exist marele pericol s se umple de putoarea desfrn rii. Deci locul inimii unde trebuie s ne concentr m cu mintea pentru a ne ruga se afl haric, prin c ldura duhovniceasc pe care o simte mintea izvornd din inim . Iar din punct de vedere trupesc locul inimii se g seste la dou degete orizontale deasupra snului stng. La nceput nu ne putem concentra si ruga cu rug ciunea lui Iisus, pentru c inima este plin de p cate si duhul lumesc din jurul inimii noastre, nu permite mintii s se pogoare n inim si s simt dulceata duhovniceasc . De aceea la nceput cnd ne rug m nu simtim nimic sau simtim duhurile p catelor. Dar pe m sur ce se va cur ti inima de p cate, cu ajutorul Harului lui Dumnezeu primit din Sfintele Taine si a faptelor bune crestine, mintea se va pogor n inim prin poc int , simtind c ldura duhovniceasc si prezenta haric a lui Dumnezeu.

Coborrea mintii n inim

Cnd ncepem s ne rug m, trebuie s ne pogorm din cap n inim (Sbornicul 2, cap.47). Unirea mintii cu inima const n unirea gndurilor duhovnicesti ale mintii cu simtirile duhovnicesti ale inimii (Sbornicul 2, p.148). Mntuitorul nostru Iisus Hristos ne spune: Tu ns , cnd te rogi, intr n c mara ta si nchiznd usa roag -te tat lui t u, care este ntru ascuns si tat l t u care vede n ascuns ti va r spl ti tie la ar tare (Matei 26, 6). Sfintii P rinti ne spun c aceast c mar este inima noastr . Asadar, cnd omul se preg teste, omorndu-si patimile prin ascez si munc binecuvntat , va trebui s -si adune mintea de la lucrurile exterioare si s -si plece capul pn la nivelul pieptului si s ncerce s g seasc acolo locul inimii. Si acolo, cu toat atentia, s nceap s spun Rug ciunea lui Iisus, cu putin sfortare si cu zdrobire de inim . S o spun din adncul inimii, dup cum spune Sfntul Prooroc si mp rat David: Din adncuri am strigat c tre Tine, Doamne. Doamne, auzi glasul meu. n plus, n acele momente, mintea lui nu trebuie s se desprind de locul n care spune rug ciunea.

86
Iar cnd ncepe s se nc lzeasc locul n care spune rug ciunea, atunci concentrndu-se pe acea c ldur din inim , s spun rug ciunea mai atent, dup cuvntul Sfintei Scripturi care spune: Merge-vor din putere n putere.... Si, rugndu-se astfel, ncepe s l doar nl untrul pieptului, acolo unde spune rug ciunea cu zdrobire de inim , adic n adncul fiintei sale umane. Din acest moment, este clar c Mntuitorul Iisus Hristos a venit si s-a s l sluit n acea inim , dup cum ne-a spus n Dumnezeiasca Evanghelie: Unde sunt adunati doi sau trei n numele Meu, acolo voi fi si Eu n mijlocul lor. Tot asa, unde sunt adunate inima, mintea si atentia la un loc si cerceteaz n comun si cu evlavie numele Mntuitorului Iisus Hristos, acolo va fi prezent si Dumnezeu n mijlocul lor. Eu si Tat l Meu vom veni la el si ne vom face s las ntru el. De acum ncolo, rug ciunea se va spune cu usurint , deoarece, precum fierul nrosit bine n foc este prelucrat cu usurint , tot asa se ntmpl si cu inima omului. Dup ce inima este aprins de focul Sfntului Duh, ea va spune rug ciunea cu mult c ldur si cu mult usurint . Dup ce nceteaz aceast rug ciune, omul si vine n fire si si cunoaste foarte bine propria fiint , adic ia aminte si mediteaz la gndurile si amintirile pe care le avea nainte de a-si zdrobi inima cu rug ciunea si le afl pe toate ca fiind capcane si buruieni ale diavolului. Rug ciunea lui Iisus merge bine cnd c ldura haric a lui Hristos este nl untrul inimii noastre. Dar, n absenta c ldurii harice, avem nevoie de vsle, adic de o st ruint mai mare n rug ciune. Apoi trebuie s citim scrierile Sfintilor P rinti, care ne vor aduna mintea. Trebuie s citim c rtile duhovnicesti cu simtirea inimii si nu numai cu ratiunea. Trebuie s citim c rti duhovnicesti care au fost scrise cu inima si care pot fi citite cu bucurie din inim . Este bine s avem alese mai dinainte tropare, care cntate sau citite ne vor aduce c inta si care vorbesc despre p c tosenia noastr , despre a doua venire a Mntuitorului nostru Iisus Hristos, despre dragostea lui Dumnezeu, tropare prin care cerem lui Dumnezeu ajutorul. Sau trebuie citite rug ciuni care ne aduc c int , scrise cu darul Duhului Sfnt de Sfintii P rinti (Plnsurile Sfntului Efrem Sirul). Cnd nu ne putem ruga cu inima sau cu mintea, Rug ciunea lui Iisus poate fi spus cu gura. Putem s ne folosim, n aceste cazuri, si de metanii. n aceste cazuri, vom avea mai putine roade duhovnicesti, dar nu trebuie s st m nici o clip f r rug ciune, ci s c ut m s avem cel putin aceast mic bucurie. n aceste cazuri, avem mai mult nevoie de r bdare si de rezistent . Gndurile rele care ne vin n timpul rug ciunii pot deveni cstig pentru noi, dac le folosim la cur tia noastr . Iat cum. Cnd diavolul vede c ne rug m si c ncerc m s ne fix m mintea pe cuvintele Rug ciunii lui Iisus, ca s ne tulbure, ne loveste n punctele cele mai sensibile, n locurile cele

87
mai slabe si care ne doare cel mai r u. Celui iubitor de pl cere i strecoar gnduri de voluptate, de desfrnare. Celui iubitor de bani i strecoar gnduri de zgrcenie. Celui ambitios gnduri de m rire. Celui mndru gnduri de judecare a aproapelui. De aceea, din gndurile care ne vin de obicei n timpul rug ciunii, ne putem da seama care ne sunt punctele noastre duhovnicesti slabe. Ne putem vedea astfel necur tiile dinl untrul nostru, existenta patimilor si astfel ne ndrept m st ruinta rug ciunilor n aceast directie: Exemplu: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m pe mine desfrnatul ! Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m pe mine mndrul ! Cum s te mai poti mndri, cnd vezi si cunosti p catele si neputintele tale? Acest dar l-au avut toti sfintii care se socoteau pe ei desfrnati si risipitori si cei mai p c tosi dintre toti p c tosii. Cum ai mai putea s te mndresti atunci cnd nimic altceva nu mai doresti, dect s g sesti un mic loc, o mic pester , unde s -ti pleci capul si s -ti plngi p catele, pn cnd se va sfrsi petrecerea ta pe acest p mnt. Atunci hula nu are loc nicidecum nl untrul t u, nici n afara ta, deoarece demonii hulei, care l hulesc pe Dumnezeu prin oameni, sunt alungati din cugetul t u si dimprejurul t u. n locul acestora, esti nconjurat de ngeri dumnezeiesti care sl vesc puterea numelui lui Hristos mpreun cu care si tu sl vesti bun tatea lui Dumnezeu. Atunci gr irea n desert este att de alungat de la tine, nct nu ai s mai vrei s gr iesti si s vorbesti nici m car cele de trebuint . Atunci fierberea rsului ti se pare ca o lucrare necuviincioas si ntru-totul str in si nepotrivit cu starea sufletului t u, deoarece sufletul t u culege n tain si cuviint numele Domnului. Atunci, pofta de a bea si de a mnca mult te dezgust si o ocolesti, nct nu doresti s te saturi nici m car cu niste ap , nici cu o f rmitur de pine, ci numai att m nnci si bei ct s slujesti lui Dumnezeu cu cur tenie si cu trezvie, mai curnd ca un f r de trup, dect cu trup. M sura si cantitatea acestei simple hrane tio spune rug ciunea ns si, deoarece atunci rug ciunea nu numai c nu te mpiedic n chip nev zut si nesperat de la s turarea acestei simple hrane, alungnd din cugetul t u pe demonul l comiei si al nesatului, ci nici gndul t u nu primeste s se sature cu altceva mai mult dect cu harul lui Dumnezeu.

Coborrea mintii n inim prin poc int . Durerea inimii

Unirea mintii si a inimii poate fi f cut numai cu lucrarea Duhului Sfnt. Primim har prin poc int si prin mplinirea Poruncilor lui Dumnezeu. Sub nrurirea harului, mintea g seste inima si se unesc amndou .

88
Acesta este un pas important pentru dobndirea rug ciunii interioare si a ndumnezeirii. Din acest motiv, inima omului trebuie s fie nfrnt : Inima nfrnt si smerit , Dumnezeu nu o va urgisi (Ps.50, 18). Multi folosesc diferite metode pentru a-si cobor mintea n inim , dar poc inta este calea cea mai sigur . Deci, cnd plngem, cnd ne c im pentru p catele noastre, simtim o durere sau uneori o c ldur n inim . Sfintii P rinti, pentru c au tr it rug ciunea inimii, au trecut prin acest stadiu al durerii inimii si i-au dat o mare important . Aceast durere apare la cei ce practic Rug ciunea lui Iisus si mai ales la cei care se roag nencetat. Totusi, acest lucru trebuie s aib loc treptat, pentru c este posibil ca aceast durere, n inimile slabe si neobisnuite, s dea nastere unor ispite foarte subtiri, care nu au consecinte serioase, dar care pot opri rug ciunea. n cazul unor dureri mari n inim , Sfintii P rinti ne nvat s rostim Rug ciunea lui Iisus cu voce tare. n cazul n care nevoitorul are inima puternic , trebuie ca atentia sa s fie nl untrul ei, chiar dac l doare inima. Aceste lucruri trebuie ns limpezite cu ajutorul unui p rinte duhovnicesc. Durerea din inim este natural si mntuitoare, desi multi dintre cei care se nevoiesc cu Rug ciunea lui Iisus cred c s-au mboln vit de inim si de aceea merg s consulte un doctor. Dar doctorul nu g seste nimic anormal, deoarece durerea aceasta este durerea harului, care arat c rug ciunea a p truns n inim si lucreaz acolo. Sfintii P rinti dau o mare important acestei dureri, pentru c acest lucru dovedeste c mintea coboar n inim si se uneste cu ea, prin lucrarea Duhului Sfnt. De aceea atletul rug ciunii trebuie s nesocoteasc orice durere. Prin aceast durere, pacea este rev rsat n suflet si n trup. Puterea de ntelegere a sufletului se limpezeste si nevoitorul dobndeste astfel deosebirea gndurilor. Numai atunci putem noi discerne bine gndurile si putem ntelege mersul si sfrsitul lor. Deci, un isihast, f r s fi c zut n nici un p cat, cunoaste perfect starea p c tosului. Acest lucru este cu putint , c ci prin nevoint el ajunge s cunoasc substraturile gndurilor celorlalti oameni, nceputul si sfrsitul lor. De aceea, un isihast, n timp ce se roag pentru cineva, poate sti aproape imediat n ce stare este acea persoan , pentru c inima sa a devenit sensibil prin lucrarea rug ciunii, el nsusi devenind v z tor cu duhul. Dup v rsarea lacrimilor, nesimtirea sufletului t u dispare, este alungat dezn dejdea privitoare la mntuirea ta, este ndep rtat lipsa de evlavie a cuvntului, dispare nepurtarea de grij pentru sufletul t u, dispare putin tatea credintei inimii tale. n cugetul t u este atta de curat, precum este Cerul dup risipirea norilor.

89
Acolo, n inim , mp r tea satana cu cei sapte st pnitori, deoarece sapte sunt p catele cele de moarte, dar din momentul n care a p truns sabia numelui lui Hristos si a ajuns pn acolo unde se face silirea rug ciunii inimii, de ndat s-a nfricosat acel nfricos tor tiran. S-a nfricosat diavolul ca s nu fie njunghiat si s nu fie ars de nfricos torul si nebiruitul nume al lui Dumnezeu, si el, si ostile lui. De aceea s-a ascuns n cele mai adnci unghere ale pieptului si a tras perdea, pentru a nu fi v zut c este ascuns acolo. Deci, monahule care, cu darul lui Dumnezeu, ai naintat cu lucrarea rug ciunii inimii, pn aproape de acest punct, te ndemn s -ti pui toat puterea n rug ciune, pentru a sfsia acea perdea a diavolului. Deoarece acea perdea este f cut de mna diavolului, este catastiful p catelor, este m rturia scris de satana, a p catelor tale. Dar dac numai putin va neglija omul rug ciunea, att de repede fuge de la el durerea, nct el nsusi se minuneaz cum a putut s o piard , pentru o clip de neatentie. Aceast durere nimiceste patimile, alung demonii, linisteste mintea, ndulceste sufletul, mngie cugetul si nc lzeste inima n cele ceresti. Aceast durere este pentru om un nv t tor ceresc, care l nvat tainele dumnezeiesti si l ncredinteaz de ntelesurile ceresti. ns poate ai s te ntrebi c ai silit de multe ori inima ta la rug ciune si nu ai v zut niciodat lacrimile? Te cred c ti-ai silit inima la rug ciune, dar cum ai silit-o? Cnd ti silesti inima la rug ciune si nu-ti vin lacrimile, s stii c nu ai ajuns cu silinta ta pn la durerea inimii si pn la r nirea aceea, nct s te doar locul inimii n care se lucreaz rug ciunea cu durere de negr it, ca si cum ar fi t iat locul acela al inimii tale, cu un cutit ascutit. Dar poate, oare, un crestin s se roage cu mintea cobort n inim si n acelasi timp s lucreze? Da, poate. n primul rnd, mintea cnd coboar n inim nu este suprimat , ci este completat si se ntoarce la conditia ei natural . Mintea se afl mpotriva naturii sale, cnd r mne n afar de esenta ei n afara inimii. Prin rug ciune, mintea alung toate lucrurile str ine naturii sale. Cnd mintea coboar n inim , ratiunea poate fi ocupat cu alte lucruri, f r ca s se ndep rteze din inim . Spre exemplu, n timpul Sfintei Liturghii, un preot lucr tor al rug ciunii inimii poate fi atent la o parte a ritualului liturgic sau poate spune unui diacon sau unui alt preot ceva important pentru s vrsirea Sfintei Taine, f r ca mintea lui s fie separat de inim . Doar cnd ratiunea hoin reste spre gnduri p c toase, mintea poate fi rupt complet de esenta ei - de inim . Din acest motiv, un nevoitor al

90
Rug ciunii lui Iisus, pentru a nu fi v t mat de gnduri n timp ce spune Rug ciunea lui Iisus, poate tine ratiunea ocupat , num rnd metaniile. Se poate spune Rug ciunea lui Iisus pe respiratie, smerindu-ne mintea prin poc int .

V mile inimii
Vama imaginatiei
Sfntul Teofan Z vortul spune, despre rug ciunea mintii din inim , urm toarele: n ordinea fireasc a desf sur rii puterilor noastre, n trecerea de la cele dinafar la cele din untru, spre inim , prima vam care poate v t ma lucrarea rug ciunii, ncercnd s opreasc mintea s se pogoare n inim , este vama imaginatiei. De aceea, trebuie s ne ferim de ea ct mai mult cu putint . Pentru ca s ajungem n chip multumitor, la adev ratul loc din untru, adic din inim , trebuie s tinem minte c cea mai simpl lege a rug ciunii este: s nu ne nchipuim nimic. Cugetarea la lucrurile sfinte si nchipuirea lor sunt potrivite n vremea meditatiilor evlavioase, iar nu n timpul rug ciunii. Pentru c imaginatiile, orict de sfinte ar fi ele n timpul rug ciunii, tin luarea aminte afar de inim , iar atentia noastr trebuie s fie nl untrul inimii. Concentrarea atentiei n inim este punctul de plecare a unei rug ciuni f cute cum se cuvine si ntruct rug ciunea este calea prin care ne suim la Dumnezeu, abaterea atentiei de la inim este o abatere de la aceast cale. Cnd mintea noastr ncepe s se coboare n c mara inimii, pentru a se ntlni acolo cu Mntuitorul Iisus Hristos, care se afl n inima noastr de la Sfntul Botez (Galateni 3, 27) ncepe r zboiul nostru cu p catele noastre, cu oamenii p c tosi si cu diavolii. Trebuie s ne rug m cu smerenie, n orice loc, dar mai ales n Biseric , pn cnd darul lui Dumnezeu se va pogor si va lumina mintea noastr si va alunga pe demoni.

Vama ratiunii
Dac am trecut cu darul lui Dumnezeu de vama imaginatiei, vom ajunge la vama ratiunii. De vama ratiunii este mai greu de trecut dect de vama imaginatiei. Att gndurile omenesti, ct si gndurile provenite de la diavolii arhiconi, care cunosc foarte bine Sfnta Scriptur , vor c uta s ntrerup rug ciunea noastr , prin diferite gnduri si cuget ri teologice, filozofice si p c toase.

91
De aceea, mintea noastr trebuie s se pogoare n inim cu o singur cugetare: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiestem pe mine, p c tosul. Mintea noastr poate fi cobort mai usor n inim zicnd Rug ciunea lui Iisus pe respiratie si concentrndu-ne atentia pe c ldura duhovniceasc care apare n inim . Si de aceast vam a ratiunii trebuie s trecem f r s ne oprim ca s cuget m si astfel s ne putem cobor cu darul lui Dumnezeu, cu mintea n inima noastr . Cei care se opresc la aceast vam a ratiunii, ajung la al doilea chip nendrept tit al rug ciunii, care are ca tr s tur deosebit faptul c mintea r mne n cap si vrea singur s pun rnduial si s le crmuiasc pe toate cele din suflet. Din osteneala ei, ns , nu iese nimic. Mintea alearg dup toate, ns nu poate nvinge nimic, ci sufer numai nfrngeri. Acesta este cel de-al doilea chip al rug ciunii si al lu rii aminte si al folosirii atentiei n vremea rug ciunii. Cine doreste mntuirea, trebuie s fie foarte atent si s observe v t marea pe care si-o pricinuieste sufletului oprindu-se la aceast vam a ratiunii. Acest chip nendrept tit al rug ciunii este, totusi, mai bun dect cel dinti. Cuviosul Teofan numeste acest fel de rug ciune: rug ciunea mintii n cap.

Rug ciunea mintii din inim

Al treilea chip al rug ciunii si al lu rii aminte este cel al rug ciunii mintii din inim , care se cuprinde n urm toarele: Mintea, n timpul rug ciunii, s petreac f r iesire nl untrul inimii si de acolo, adic din adncul inimii, s nalte rug ciuni c tre Dumnezeu. Asadar, trebuie ca mintea s se pogoare n inim , goal de orice nchipuire, adic f r s imagineze sau s gndeasc simtit sau dinl untrul s u sau din afar , nici un lucru, chiar bun de ar fi. Aceasta fiindc Dumnezeu este afar de toate cele ce sunt simtite si gndite, si mai presus de toate acestea. Pentru aceasta si mintea, care caut s se uneasc cu Dumnezeu prin rug ciune, se cade s se fac afar de toate cele ce sunt simtite si gndite si mai presus de toate acestea, ca s dobndeasc unirea dumnezeiasc . De aceea a zis si Dumnezeiescul P rinte Nil Ascetul: S nu nchipuiesti dumnezeirea n tine, rugndu-te, nici oarecare chip s lasi s se ntip reasc n mintea ta. Ci, cu nematerialnicie la Cel nematerialnic adaug -te si vei pricepe. Sfntul Dionisie Areopagitul, vorbind de cele trei misc ri ale sufletului, arat c ntoarcerea mintii c tre inim este ner t cit . C ci dup cum cercul, f cndu-si nconjurul, se ntoarce la sine, n acelasi chip si mintea la sine se ntoarce si se face una. Iar miscarea sufletului este ocolitoare atunci cnd el intr ntru sine de la cele de afar , si mintea printr-un oarecare ocol, nvelind n mod unitar puterile cele gnditoare ale sufletului,

92
i d ruieste acestuia ner t cirea. Iar Sfntul Vasile cel Mare arat acelasi lucru: Mintea ner spndindu-se spre cele dinafar si nerev rsndu-se prin organele simturilor spre lume, se ntoarce c tre sine, iar prin sine se suie c tre ntelegerea lui Dumnezeu. Atunci locuieste nl untrul t u blndul si smeritul Iisus care ntip reste si pune n inima ta blndetea si smerenia Lui. Sfntul Grigorie Sinaitul spune urm toarele despre rug ciunea mintii din inim : Trebuie s vorbim cu Dumnezeu printr-o rug ciune curat din inim , ca si heruvimii. ns noi, nepricepnd m retia, cinstea si slava harului care ne-a ren scut si nengrijindu-ne s crestem duhovniceste, prin mplinirea poruncilor si s ajungem pn la starea de contemplare cu mintea, ne l s m trti n bezna nesimtirii si a ntunericului. Se ntmpl c abia ne putem aduce aminte c exist Dumnezeu. Dar, cum ar trebui s fim noi, ca niste fii ai lui Dumnezeu dup har? Despre acestea, cel mai adesea fie c nu stim nimic, fie c nici nu ne ngrijim ca s stim. Cine vrea s sporeasc n rug ciunea curat , f cut cu mintea din inim , se cuvine cu toat rvna s se osteneasc la lucrarea tuturor poruncilor lui Dumnezeu si ndeosebi la chemarea nencetat a numelui Domnului Iisus Hristos cu mintea n adncul inimii. Mngierile Duhului Sfnt vin n inima omului prin durerile din osteneli, dup m rturia Duhului Sfnt care zice: Dup multimea durerilor mele n inima mea, mngierile Tale au veselit sufletul meu (Psalm 93, 19). Cel ce umbl f r suferint , nu va primi roade, deoarece numai prin osteneal , durerea inimii si prin nevointele trupesti se d la iveal harul Duhului Sfnt ce este dat fiec rui credincios la Sfntul Botez, har care, din pricina nep s rii noastre fat de mplinirea poruncilor, se ngroap n patimi si n cenusa uit rii. Har care, din negr ita mil a lui Dumnezeu, se redobndeste prin poc int . Deci, se cade s nu fugim de osteneli din pricina durerilor care vin odat cu ele, ca s nu fim osnditi pentru nelucrare si s auzim de la Dumnezeu: Luati de la el talantul (Matei 25, 28). Trebuie ns s stim c la nceput, pentru c inima este plin de pofte si p cate, mintea noastr cu greu se va putea pogor n inim . Lucrarea Rug ciunii lui Iisus trebuie ns continuat , pn cnd inima se va cur ta. Pentru c , dac nu sunt ndep rtate de la om patimile, atunci nu vor pleca de la el nici demonii. Deoarece demonii au obiceiul de a se aduna acolo unde sunt patimile, precum se adun mustele, acolo unde este ran urt si apoi se va umplea de puroi. Pentru a dobndi cineva rug ciunea mintii din inima sa, este necesar s se roage lui Dumnezeu cu smerenie, chinuindu-si trupul cu munca binecuvntat , metanii si post, pentru ca Dumnezeu s -i arate un p rinte duhovnicesc, care lucreaz rug ciunea mintii din inim si rug ciunea inimii si de la care s o afle si el.

93 Cuvntul asezat nl untrul inimii

Puterea cuvnt toare a inimii noastre este pus de Dumnezeu n partea de sus a inimii. Aceasta este puterea prin care inima omului se deosebeste de inima dobitoacelor. Puterea si capul sufletului este mintea, care desi este duhovniceasc , totusi si are locul ei de petrecere n creier. Tot astfel puterea cuvntului sau duhul omului, cu toate c este duhovnicesc, si are locul de petrecere n piept, n partea de sus a inimii, care se g seste n partea snului stng, cu dou degete orizontale mai sus de el. Deci, pentru a face unirea mintii cu inima, trebuie ca n vremea rug ciunii s tinem luarea aminte si atentia n aceast parte, unde este puterea cuvnt toare a inimii. Acest loc al inimii, g sit de Sfintii P rinti mari rug tori, este centrul duhovnicesc al fiintei noastre. S ne rug m cu cuvntul l untric din pieptul nostru. Cnd gura noastr tace, noi vorbim, deliber m si spunem rug ciuni si alte cuvinte n pieptul nostru, unde vorbim cu noi nsine. Trebuie s oblig m cuvntul l untric s spun Rug ciunea lui Iisus si s opreasc orice gnd. Dup ce vom spune o perioad de timp Rug ciunea lui Iisus cu cuvntul l untric, se va deschide intrarea mintii n inim , asa dup cum ne nvat Sfintii P rinti, care au cunoscut prin experient aceste lucruri. Apoi, mpreun cu rug ciunea, vor veni toate virtutile: dragostea sfnt si pacea duhovniceasc prin care se vor mplini toate cererile mntuitoare cu ajutorul Harului Dumnezeiesc. Sfntul Nicodim Aghioritul spune c , atunci cnd mintea se va pogor n inim , s nu stea acolo numai s priveasc , ci prin cuvntul asezat n untrul inimii, s se roage, zicnd rug ciune tainic , adic : Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m pe mine, p c tosul ! Si nu numai att, ci s miste puterea voitoare a sufletului nostru spre a zice aceast rug ciune cu toat vointa si dragostea, prin cuvntul nostru asezat n untru. Totodat , trebuie s lu m aminte, att prin privirea noastr gnditoare, ct si prin auzul gnditor, numai la cuvintele rug ciunii si mai ales la ntelesul lor. Sfntul Nicodim Aghioritul arat apoi c la aceast ntoarcere a mintii c tre inim si la intrarea ei n inim cu rug ciunea gnditoare, trebuie s unim mintea, cuvntul cel asezat n untru si vointa noastr , astfel nct aceste trei p rti ale sufletului nostru s fie una si cea una trei. C ci, n chipul acesta, omul care este icoana Prea Sfintei Treimi se uneste cu ntiul chip, dup m rturia Sfntului Grigorie Palama care zice: Cnd mintea cea una se va face ntreit , r mnnd totusi una, atunci se uneste

94
cu ntreita unime dumnezeiasc ncep toare, nchiznd toat lucrarea r t cirii, asezndu-se mai presus de trup, de lume si de tiitorul lumii (diavolul). Cnd omul va ajunge aceast fericire, de a se uni cu Dumnezeu n acest chip, n inim , i va aduce lui Dumnezeu toat zidirea simtit si gndit , c reia el i este leg tur si cuprindere. Aceasta deoarece atunci locuieste nl untrul t u blndul si smeritul Iisus care ntip reste si pune n inima ta blndetea si smerenia Lui. Sfintii P rinti spun c inima simte cea dinti prezenta lui Dumnezeu, prezenta harului si apoi strneste si mintea. De aceea, inima este cea dinti care simte c ldura si dulceata prezentei Sfntului Duh. Iar lipsa Harului Dumnezeiesc din om este marcat prin r ceala si indiferenta inimii. Sfintii P rinti spun c : Dumnezeu este iubit mai nti cu inima si apoi cu mintea. n aceast privint , porunca Dumnezeiasc ne spune: S iubesti pe Domnul Dumnezeul T u, din toat inima ta si din tot sufletul t u si din toat puterea ta si din tot cugetul t u (Luca 10, 27).

Rug ciunea inimii

Prin rug ciunea inimii ntelegem unirea mintii cu inima sau coborrea mintii n inim pentru a petrece acolo nencetat cu Hristos, prin rug ciunea cea de tain . Unirea mintii cu inima const n a uni gndurile duhovnicesti ale mintii cu simturile duhovnicesti ale inimii. Atunci se z misleste rug ciunea cea de foc a inimii, f r gnduri si f r imaginatie. Atunci se face unirea duhovniceasc ntre Mire si mireas , ntre Hristos si inim . Atunci Hristos vorbeste tainic n inima noastr si diavolii nu mai au nici o putere asupra noastr . Dup nv t tura Sfintilor P rinti, esenta lucr rii n vremea rug ciunii inimii este: de a sta cu mintea n inim si de a striga c tre Dumnezeu: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m pe mine p c tosul ! (Sbornicul II, p.343-344). Unii, n vremea lucr rii rug ciunii, se opresc la imaginatie, altii la lucrarea mintii. Dar, pasul cel adev rat l fac cei care, trecnd peste aceste popasuri, ajung cu mintea n inim si se ascund n ea. Dumnezeiescul Sfnt P rinte, Isaac Sirul, spune c linistea si cugetarea la moarte ne ajut la rug ciunea inimii si la apropierea noastr de Dumnezeu: Linistea s o iubim noi, fratilor, pn se va omor lumea din inima noastr . Totdeauna s ne aducem aminte de moarte, c prin aceasta ne putem apropia de Dumnezeu n inima noastr . Sfntul Varsanufie, ar tnd c prin osteneal si durerea inimii se agoniseste rug ciunea inimii spune: Osteneste-te cu durere de inim s -ti agonisesti c ldura duhovniceasc si rug ciunea, si Dumnezeu ti le va da

95
pe amndou . Numai s stii c uitarea le izgoneste pe acestea, n scndu-se n noi din nep sare si din lene. Sfntul P rinte Isaac Sirul spune c cel nemilostiv nu-si poate cur ta inima de patimi: Fie ntru tine, frate, totdeauna biruind cump na milosteniei, pn cnd vei simti acea mil pe care o are Dumnezeu c tre lume. C ci inima nevirtuoas si nemilostiv niciodat nu se cur teste. Iar, n alt loc, ar tnd folosul simtirilor duhovnicesti ale inimii, zice: Inima care a primit simtirea celor duhovnicesti si a vederii veacului viitor, se face cu nestiint ntru pomenirea patimilor, tot n asa fel n care omul s tul de hrana bun se ngretoseaz de hrana proast care ar fi pus naintea lui. Apoi arat c de nu va ur omul din inim p catul, nu poate s se izb veasc de el: Pn cnd nu ar ur din inim cu adev rat cineva pricina p catului, nu se slobozeste de dulceata lucr rii lui. Despre folosul cel mare pe care l are omul din rug ciunea f cut cu inima, zice: Cel ce voieste a vedea pe Domnul nl untrul s u, trebuie s lucreze ca s -si curete inima prin necontenita pomenire a lui Dumnezeu, pentru c nfricos tor este dracilor si iubit de Dumnezeu si ngerilor Lui, cel ce cu rvn fierbinte caut n inima sa pe Dumnezeu, noaptea si ziua. Sfntul Isaac Sirul, ar tnd c cine va ajunge la petrecerea cu rug ciunea curat a inimii, ajunge la cap tul tuturor faptelor bune, zice: Cnd se va nvrednici cineva de petrecerea nencetat n rug ciunea inimii, a ajuns la cap tul tuturor faptelor bune si de aceea s-a f cut locas al Sfntului Duh. Dac cineva nu a primit cu adev rat darul Mngietorului, nu poate s petreac n rug ciunea aceasta si s o s vrseasc cu odihn . Episcopul Sfnt Ignatie Briancianinov, un mare lucr tor al rug ciunii inimii, spune c rug ciunea inimii are dou perioade, terminndu-se prin rug ciunea curat , care este ncununat de nep timire n cei nevoitori, c rora Dumnezeu a binevoit ca s le-o dea. n prima perioad , cel care se roag este l sat s se roage numai cu puterile lui proprii; harul lui Dumnezeu, f r ndoial , l ajut pe cel ce se roag , ns nu-si descoper prezenta Sa. n acest timp, patimile ascunse din inim se pun n miscare silindu-l pe lucr torul rug ciunii la nevointa smereniei. Biruintele si nfrngerile se nlocuiesc unele pe altele, iar vointa liber a omului si sl biciunile lui se arat cu toat limpezimea. n a doua perioad , harul lui Dumnezeu si arat simtit prezenta si lucrarea sa, unind mintea cu inima si dnd puterea de a se face rug ciunea f r risipire, cu lacrimi duhovnicesti si cu c ldur duhovniceasc , din inim . Acum atentia mintii din timpul rug ciunii atrage inima spre nvoire si cnd se nt reste atentia, nvoirea inimii se transform ntr-o unire a inimii cu

96
mintea. n sfrsit, n timpul atentiei care s-a unit cu rug ciunea, mintea se pogoar n inim pentru cea mai adnc liturghie a rug ciunilor (Sbornic 2, p.263).

Rug ciunea curat

Progresul n rug ciune se poate judeca dup obiectul rug ciunii, dup concentrarea mai mult sau mai putin des vrsit si dup starea de liniste a sufletului care se roag . Dup Sfntul Isaac Sinul, progresul n rug ciune se m soar dup mputinarea cuvintelor si nmultirea lacrimilor (Fil. Rom. I, pag. 144). Lacrimile din rug ciunea ta, sunt un semn al milei lui Dumnezeu, de care s-a nvrednicit sufletul t u n poc inta ta. Sfntul Evragrie recomand ca mai nti s ne rug m ca s ne cur tim de patimi, n al doilea rnd ca s ne izb vim de nestiint si de uitare si n al treilea rnd s ne izb vim de toat ispita si de p r sire (a lui Dumnezeu). (Fil. Rom. I. Pag. 80). Acestor trei feluri de rug ciune, deosebite dup cuprinsul lor, le corespunde cele trei faze ale urcusului duhovnicesc: desp timirea, iluminarea si ndumnezeirea. Rug ciunea curat este rug ciunea des vrsit , este rug ciunea pe care o face mintea care a ajuns la capacitatea de a alunga usor si pentru mult vreme orice gnduri n vreme ce se roag . Prin rug ciunea inimii rug ciunea curat se ntelege unirea mintii cu inima, sau coborrea mintii n inim pentru a petrece acolo nencetat cu Hristos prin rug ciunea cea de tain . P rintii cei duhovnicesti spun c rug ciunea este respiratia sufletului, fiindc prin ea omul respir n Duhul Sfnt. Prin aceast respiratie a sufletului n Duhul Sfnt, ncepe n inima omului viata crestin . ( Sbornicul II, p. 423 428). Unirea mintii cu inima, const n a uni gndurile duhovnicesti ale mintii cu simtirile duhovnicesti ale inimii. Atunci se z misleste rug ciunea cea de foc a inimii, f r gnduri si f r imaginatii. Atunci se face unirea duhovniceasc ntre Mire si Mireas , ntre Hristos si inima noastr . Atunci Hristos vorbeste tainic n inima noastr si diavolii nu mai au nici o putere asupra noastr . Rug ciunea des vrsit , este rug ciunea curat , pentru c nu mai are nici un obiect si nu mai foloseste nici un cuvnt, ci mintea adunat din toate, este constient c se afl n fat cu Dumnezeu. Dar la aceast rug ciune ajunge crestinul numai dup ce a dobndit libertatea de patimi. Pentru c nici m car gndurile nevinovate nu mai trebuie s tulbure mintea n vremea rug ciunii des vrsite. Domnul nostru Iisus Hristos ne-a spus: Strmt este poarta si ngust este calea care duce la mp r tia Cerurilor. Aceast cale strmt este viata nevoitoare si ascetic n Dumnezeu spre care se ndreapt oricine doreste n aceast lume mp r tia Cerurilor. Viata ascetic naste n om

97
omorrea patimilor, iar omorrea patimilor naste nstr inarea mintii de lume si de vr jm sia diavolilor. Sfntul Isaac Sirul ar tnd folosul simtirilor duhovnicesti ale inimii zice: Inima care a primit simtirea celor duhovnicesti si a vederii veacului viitor se face cu nestiint ntru pomenirea patimilor, tot n asa fel n care omul s tul de hrana bun se ngretoseaz de hrana proast care ar fi pus naintea lui. Cine reuseste s -si omoare patimile printr-o vietuire nevoitoare, n sufletul s u va str luci o raz dumnezeiasc , care nstr ineaz mintea sa de lumea aceasta si l ndeamn spre mpotrivirea si lupta cu diavolii. Iar nstr inarea de lume si mpotrivirea si ura fat de diavoli, nasc n dejdea si ncrederea n Dumnezeu. Din acea clip omul va cere ajutorul lui Dumnezeu, pentru a-l birui pe diavol. Si cere ajutorul lui Dumnezeu nencetat, deoarece diavolul nu nceteaz a purta r zboi cu omul pn n ceasul mortii trupesti a acestuia. De aceea si omul cere lui Dumnezeu s -i dea ajutorul si puterea pentru a se putea mpotrivi totdeauna la toate atacurile diavolului si s se p zeasc astfel nev t mat de s getile ascunse si nfricosate. Iar Dumnezeu i va da ajutor mereu la cererea sa deoarece spune: Cereti si vi se va da. Si astfel ajutorul permanent pe care l cere omul de la Dumnezeu pentru a birui mereu pe neadormitul demon, nu este altul dect cercetarea neadormit si nencetat a rug ciunii mintii si a inimii, care dac se va da omului de la Dumnezeu Tat l, va prinde r d cini n inima curat , asa cum prinde r d cin s mnta care cade n p mnt bun. Iar s mnta rug ciunii ndulceste mintea, nc lzeste inima si d mngiere sufletului cu Harul ei dumnezeiesc. Asa nct, de acum, sufletul ncepe s dea roade din rug ciunea inimii mai nti 30, apoi 60 si la sfrsit 100. Acest lucru se ntmpl astfel deoarece rug ciunea inimii, nu se d omului la o m sur des vrsit de la nceput. De multe ori Dumnezeu nu ne d de ndat ceea ce cerem, pentru a ne ar ta noi st ruinta noastr pn la sfrsit, devenind astfel mai fierbinti n rug ciune ca la nceput. La rug ciunea curat ajunge mintea care nu mai are nici o imaginatie, nici o idee, nici un gnd dect gndul f r form la Dumnezeu. Acum mintea ne nu mai cere dect mila lui Dumnezeu, simtindu-l ca pe St pnul de a c rui mil depinde. Dac i se cere celui ce se str duieste dup des vrsire, s -si fac rug ciunea nencetat, chiar dac o pomenire ct mai deas a numelui lui Iisus nu exclude gndurile nevinovate, aceasta se face ca un mijloc de mentinere a mintii n cur tie (Sf. Marcu Ascetul, Fil. Rom. Pag. 304) si pentru c nu poate ajunge nimeni la rug ciunea curat , dac nu s-a obisnuit s aib nencetat pe Dumnezeu n cuget (prin Rug ciunea lui Iisus), dac nu i-a devenit dulceat gndul la Dumnezeu. De aceea rug ciunea curat , este flac ra care se ridic din ce n ce mai des, din focul rug ciunii nencetate.

98
Sfntul Isaac Sirul spune c atunci nceteaz din minte chiar si miscarea rug ciunii, c ci mintea este r pit de dumnezeirea si m retia Mntuitorului Iisus Hristos, a c rui prezent o simte. Sfntul Marcu Ascetul spune c starea aceasta se numeste deschiderea inimii, pentru faptul c ea este str b tut de dragostea fat de Iisus (Fil. Rom. I pag. 299). Sfntul Isaac Sirul arat care este semnul celor des vrsiti n rug ciunea inimii: Cnd se va misca pomenirea lui Dumnezeu n mintea lui, ndat inima se porneste spre dragostea lui Dumnezeu, iar ochii lui izvor sc lacrimi duhovnicesti cu ndestulare, c ci dragostea are obiceiul de a aprinde lacrimi din pomenirea celor iubiti. Unul ca acesta niciodat nu se lipseste de lacrimi, fiindc nu-i lipseste niciodat prilejul care l aduce spre pomenirea lui Dumnezeu, astfel nct si-n somn vorbeste cu Dumnezeu. C ci dragostea are obiceiul de a lucra unele ca acestea n aceast viat . Sfntul Isaac Sirianul, fiind ntrebat despre semnul celor ce sunt des vrsiti n cur tia inimii, care se face pe ct este cu putint omului pe p mnt, ndeosebi prin rug ciunea curat a inimii spune: Cnd va vedea cineva c toti oamenii sunt buni si nu ar vedea pe cineva necurat, acela este cu adev rat curat cu inima. Unul ca acesta mplineste cuvntul Sfntului Apostol Pavel care zice: mai nalti dect pe sine a socoti pe toti deopotriv cu inima curat (Filipeni 2,3). De asemenea, unul ca acesta ajunge si la cuvntul care zice: Ochiul cel bun, nu va vedea pe cele rele (Avraam 1,13).

C ldura si lumina lui Hristos

Postul cur t trupul de lucrarea si de materia poftei celei rele, osteneala trupului mortific patimile c rnii, iar smerenia adnc aduce harul dumnezeiesc n inimile noastre. Iar odat venit harul rug ciunii, acesta va lumina sufletul, inima si mintea noastr , cu razele luminoase si str lucitoare ale Duhului Sfnt, care izvor sc n chip sensibil din Mntuitorul Iisus Hristos. Iar dac mintea este luminat , atunci omul distinge ce este folositor pentru suflet si ceea ce este v t m tor. Si, precum cel ce merge noaptea, avnd cu sine o lumin , vede drumul si nu se r t ceste, tot astfel si cel care si lumineaz mintea cu lumina adev rat a lui Hristos distinge drumul adev rat si drept, care-l conduce la Hristos, de drumul cel am gitor si r t citor, care-l aduce la diavol si la iadul cel vesnic. Cnd ne ndep rt m de dragostea sfnt Dumnezeiasc , atunci va mp r ti n noi dorinta lumii, pl cerea trupeasc si r t cirea diavoleasc . Aceasta nseamn c de aici nainte vom petrece n desfrnare si n

99
nepurtarea de grij fat de cele duhovnicesti, avnd adormit constiinta noastr , iar vederea sufleteasc va fi ntunecat si adormit . Dac suntem dep rtati cu duhul de cele ceresti, pentru a putea apoi s ne ndep rt m de cele rele, de care suntem biruiti si pentru a putea sufletul s -si aminteasc de cele ceresti cu care are asem nare si pentru a se ridica cugetul omului de la cele sensibile la cele tainice, de la cele v zute la cele nev zute, de la cele materiale la cele nemateriale, de la cele stric cioase la cele nestric cioase, este nevoie ca inima noastr s fie zdrobit cu Rug ciunea lui Iisus. n acest fel, mintea noastr se va uni cu inima, prin numele Domnului nostru Iisus Hristos, precum se uneste f ina cu apa si devine pine, prin lucrarea focului adic prin lucrarea Harului Dumnezeiesc. Rug ciunea, ca si stiinta vietii duhovnicesti, se nvat prin lucrare practic si nu prin nsusirea vreunei teorii cu mintea. De aceea, trebuie s ne rug m nencetat (Tesaloniceni 5, 17), n tot locul, dar mai ales n Biseric si n Sfintele M n stiri. C ldura pe care o simt unii tr itori si care se revars n inim de la Dumnezeu, este ca un mir binemirositor. Aceast c ldur ncepe cu rug ciunea n inim si se sfrseste cu rug ciunea tot n inim , dnd sufletului sigurant si roade duhovnicesti. La cei care tr iesc o astfel de lucrare dumnezeiasc , din cauza c ldurii mbelsugate, apare o puternic transpiratie, iar din inim porneste o sfnt lucrare, care misc mintea la cele din untru, ca s strige des: Doamne Iisuse ! Doamne Iisuse ! Pentru c inima se deschide des, mintea nu poate s zic toat rug ciunea. n aceste momente, de la aceast sfnt lucrare a rug ciunii, se naste n inim o fric plin de evlavie si se pogoar n suflet o mare mngiere de la lucrarea cea sfnt a harului. Inima salt si din ea izvor sc lacrimi pline de dulceat duhovniceasc . Atunci inima d n clocot de prea mult lucrare sfnt . Uneori apare o lumin dumnezeiasc , care este imaterial si alb si care este att n exteriorul ct si n interiorul inimii. Se petrec n inim , n acest timp, si alte taine. Mintea vede ntreaga zidire si uimit de lucrurile sfinte si de contemplarea tainelor dumnezeiesti, nalt slavoslovii din adncul inimii, care nu se pot descrie n cuvinte. Omul devine astfel ndumnezeit de aceast miscare haric . Dup aceasta, mintea se r peste la Cer ntr-o vedere dumnezeiasc , v znd taine nfricosate si preasl vite. Cuviosul Iosif Sihastrul spune: Cel care are mintea si inima curate, de obicei n vremea rug ciunii, f r programare sau determinare, este cuprins de Lumina imaterial si nezidit , fin si foarte alb , care inund tot omul interior si exterior. ns Lumina aceasta Dumnezeiasc nu este ca aceea fireasc pe care o are soarele sau ca lumina artificial pe care o produc

100
oamenii, ci este o lumin minunat , alb , imaterial , care nu este numai n exterior, precum cea natural ce nlesneste celor ce au vederea ochilor s vad n afar , ci Lumina Dumnezeiasc , se afl si-n interior, nl untrul omului, usurndu-i greutatea fireasc a trupului si schimbndu-l astfel, nct nu mai stie dac mai are trup, sau greutate, sau limit . Cnd mintea omului se va cur ta si ilumina, pe lng faptul c ea are lumina proprie, f r ad ugirea harului dumnezeiesc, cu care vede de departe pe diavoli, precum spun Sfintii P rinti, ns ad ugndu-se pe deasupra iluminarea harului Dumnezeiesc, acesta poate r mne permanent n ea, r pind-o n contemplatii si vedenii, dup cum vrea Dumnezeu. Aceast lumin dumnezeiasc cuprinde pe om mai presus de fire, nct acesta nu mai simte nici greutate, nici grosime, nici m car patim . Apoi, i r peste mintea lui, ncotro vrea harul. n acest timp, simturile lui nu mai lucreaz si nici mintea, ci urmeaz numai calea Sfintei Lumini. Nimic altceva nu face dect se minuneaz . (B trnul Sihastru Iosif, Iosif Vatopedinul).

Lumina necreat si lumina diavolului

ns s nu ncerce cineva s -si n luceasc n mintea sa Lumina Dumnezeiasc , pentru c si va iesi din minti si va ajunge de batjocura diavolilor. Poc inta si smerita cugetare sunt arme indispensabile pentru a putea cineva ajunge la rug ciunea curat . Nevoitorul trebuie s -si tin mintea n iad si s nu dezn d jduiasc (ne nvat Cuviosul Siluan Atonitul). ntristarea pentru p cate, constiinta p c toseniei, a nimicniciei noastre si n dejdea n Milostivul Dumnezeu, sunt tr s turile Ortodoxiei. Trebuie subliniat ns si faptul c nu toti pot tr i n tristete adnc de p cate, deoarece este necesar o nemaipomenit t rie si mngiere a harului dumnezeiesc, pentru a nu fi zdruncinati. ns , pe ct este posibil, trebuie s tr im cu totii aceast fericit stare. Este, de asemenea, necesar ascultarea de un b trn (staret). Totul, chiar si cele mai mici lucruri trebuie f cute cu binecuvntarea si c l uzirea lui nteleapt , mai ales n cazul vederii Luminii necreate. Pentru c atunci cnd omul umbl singur, f r binecuvntarea trebuincioas , este ispitit de diavol. El tr ieste nl untrul s u dorinta nesatisf cut de a vedea Lumina necreat , creznd c acest lucru reprezint des vrsirea si doreste s ajung la aceasta ct mai repede. Sfntul Diadoh al Foticeii spune c nevoitorul s nu urm reasc s -si tr iasc viata ascetic n dorinta de a vedea Lumina necreat ca nu cumva s afle satana sufletul gata pentru nselare. Nevoitorul primeste, n timp ce se roag , gnduri de la diavoli: cum c n curnd va vedea Lumina Necreat . Mult grij este necesar n aceast situatie delicat si

101
primejdioas . El trebuie s se opreasc din rug ciune si s se mustre sever: Cum ndr znesti, fiind att de josnic si de tic los, s -ti doresti a vedea Lumina Necreat ! Cea mai mare primejdie este aceea ca cineva s se considere vrednic a vedea Lumina Necreat (Dumnezeiasc ). Vai, c diavolii, ucigasii sufletului meu, vin ca s m distrug . Atunci, imediat darul Duhului Sfnt va alunga pe diavoli. De multe ori, diavolul, ca s -i satisfac ambitia c lug rului si s -l lege si mai usor, aduce chiar lumin n chilia sa. Nu este ns Lumina Necreat a Duhului Sfnt, ci lumina creat a diavolului. Dar cum pot fi deosebite cele dou lumini ? Exist mai multe posibilit ti de a distinge cele dou lumini: Mai nti, dac c lug rul a ajuns la vederea Luminii, prin ascultare. Calea ascult rii des vrsite este chez sia c vederea luminii este dumnezeiasc . Atletul rug ciunii trebuie s ncredinteze toate ntreb rile sale, legate de vederea luminii, unui b trn nep timitor si care poate deosebi duhurile. Gndul c nu trebuie s -l ntrebe pe duhovnic, este de la diavol, care urm reste s -l tin n ntuneric, greseal si robie. n al doilea rnd, Domnul a zis despre falsii prooroci: dup roadele lor i veti cunoaste (Matei 7, 16). Deosebiri limpezi despre Lumina Necreat si lumina creat sunt date de roadele pe care le aduce n suflet fiecare dintre ele. Lumina dumnezeiasc aduce n suflet liniste, pace, smerenie si constiinta tic losiei noastre. Profetul Isaia, cnd a v zut Slava lui Dumnezeu, a exclamat: Vai mie, c sunt pierdut ! Sunt om cu buze spurcate si locuiesc n mijlocul unui popor cu buze spurcate. Si pe Domnul Savaot l-am v zut cu ochii mei (Isaia 6, 5). Dimpotriv , vederea luminii diavolesti strneste mndria, slava desart , gndul c am atins des vrsirea, judecarea aproapelui. Sfntul Grigorie Sinaitul ne spune: Cunoaste deci c lucr rile harului sunt v dite si diavolul chiar de s-ar preface, nu le poate mnui; nu poate avea blndete, nici r bdare, nici smerenie, nici dispret fat de lume, nici nu poate stinge pl cerile sau patimile, aceasta este numai lucrarea harului. Lucrarea diavolului este mndria, trufia, lasitatea si orice alt r u. Pe lng mndrie, vederea luminii diavolesti aduce si tulburare. Lucrarea Duhului Sfnt izvor ste pace, curaj si linistea trupului si sufletului, n timp ce lucrarea diavolului deschide drumul fricii si tulbur rii. Sfntul Isaac Sirul spune c orice tulburare este o cium a diavolului, pentru c aceasta transmite celorlalti ceea ce are el n fire. Duhul Sfnt este prin firea lui un aduc tor de pace si aduce pace. n timp ce diavolul este prin fire un duh de tulburare si transmite tulburare si fric . n al treilea rnd, sufletul nu accept imediat lumina diavolului, ci la nceput este sov itor. Vederea Luminii Necreate d sigurant si este imediat acceptat . Ea vine pe neasteptate si nu este ndoial dac este adev rat sau nu.

102
n al patrulea rnd, ntre cele dou lumini este diferent chiar si de culoare. Sfintii Apostoli, care au fost martori pe Muntele Tabor, n timpul schimb rii la fat a Mntuitorului Iisus Hristos au spus c : ...a str lucit fata Lui ca soarele, iar vesmintele Lui s-au f cut albe ca lumina (Matei 17, 2). Dimpotriv , culoarea luminii diavolesti este mai rosiatic , potrivit m rturiei Sfintilor P rinti. n al cincilea rnd, cele dou lumini sunt diferite ntre ele si prin form . Cei care au privit Lumina Necreat , au v zut-o f r form , f r chip, ntr-o form f r form (Sf. Simeon Noul Teolog), iar dac ar lua vreo form , aceasta ar fi ca discul soarelui: ca o lumin rotund , senin si dumnezeiasc , f r form sau chip. Iar cu vederea luminii diavolesti se ntmpl exact invers. Sfintii P rinti ne nvat s nu ne nvoim imediat cu orice incident care se ntmpl n timpul rug ciunii noastre. Numai dup multe ncerc ri si cu sfatul duhovnicului s accept m ceva, ca fiind de la Dumnezeu. Trebuie s ntreb m duhovnicul despre toate aceste ncerc ri si numai dup multe si ndelungi lupte, potrivit harului ce-l dobndim, vom fi n stare s deosebim greseala de adev r. Otetul si vinul arat la fel, dar se deosebesc la gust. Tot astfel si atletul rug ciunii dobndeste, pe m sura trecerii anilor, priceperea de a simti deosebirea ntre cele dou lumini. Sfntul Simeon Noul Teolog arat c Dumnezeu apare ca Lumin Necreat si aceasta aduce n suflet dulceat duhovniceasc . Iar ucenicul si ntreab duhovnicul care poate s deosebeasc duhurile si care este cunosc tor al lui Dumnezeu, despre ce a v zut si astfel se convinge c a v zut Lumina Necreat . Dumnezeu este Lumina Necreat , iar vederea lui Dumnezeu este Lumin si Dumnezeu se descoper n Lumin . n acele momente, privitorul se minuneaz , nestiind cine a ap rut si nendr znind s ntrebe: - Cine esti Tu? El nu ndr zneste a-si ridica ochii, pentru a-I vedea m retia, ci st tremurnd n genunchi, stiind c a ap rut cineva Cnd ne d ruim lacrimilor poc intei, nevointei, smereniei, Lumina Necreat ne conduce putin cte putin la cunoasterea lui Dumnezeu. Fericiti cei curati cu inima, c aceia vor vedea pe Dumnezeu (Matei 5, 8).

103

Rug ciunea inimii de sine misc toare

Cum a dobndit Sfntul Maxim Kavsocalivitul darul rug ciunii inimii
Sfntul Maxim Kavsocalivitul avea mult sete de a dobndi rug ciunea inimii si o ruga mereu pe Maica Domnului s -i d ruiasc acest dar al rug ciunii. Si i-a dat Dumnezeu dup inima lui si i-a mplinit dorinta lui. Iat cum s-a ntmplat. I s-a ar tat lui Maica Domnului si aceasta i-a spus: Maxime, urc n Vrful Athonului, pentru a primi darul rug ciunii inimii. Si a urcat Sfntul si a primit ceea ce dorea cu atta ardoare. A urcat, dar cum a urcat ? A urcat nsetat, a urcat nfometat, a urcat nedormit, chinuindu-si trupul, a urcat descult, cu credint fierbinte, cu smerenie mult si cu net rmurit evlavie. A urcat avnd inima curat si mintea cur tit . A urcat cu n dejde vie si cu c ldur n inim . A urcat pn n vrf si a udat p mntul cu lacrimi fierbinti si multe. A urcat, dar nu a primit de ndat darul cel mult dorit. A cobort, deci, n Biserica Maicii Domnului ntristat, dar nu dezam git. Si iar si a urcat cu mai mult credint , cu mai mult evlavie, cu mai mult smerenie, cu mai mult rug ciune, cu mai mult c ldur , cu mai mult foame si cu ndoit sete a sufletului si a trupului, cu mai multe lacrimi si cu hot rrea c dac nu se va nvrednici de darul mult rvnit, s nu mai plece din Vrful Athonului, nici s m nnce, nici s bea ap si nici s de ochilor s i somn, nici amorteal pleoapelor sale, dup cum scrie: Cuvioase p rinte, nu ai dat somn ochilor t i, nici amorteal pleoapelor tale, pn cnd n-ai eliberat de patimi sufletul si trupul t u. Venind dar Hristos mpreun cu Tat l si-au f cut n tine s las. Acestea erau luptele cele v zute ale cuviosului. Dar luptele cele nev zute pe care le avea cu nev zuti demoni, cine ar putea s le povesteasc ? Deoarece demonii, cnd au observat c Sfntul rvneste s primeasc darul rug ciunii inimii, au ridicat aproape toate cetele diavolesti, pentru a-l tulbura si a-l nfricosa pe sfnt, pentru ca din cauza fricii sfntul s fug , f r a primi rodul st ruintelor sale. Demonii se n pusteau asupra lui n num r nesfrsit, cu strig te si zgomote asurzitoare. Si alte nenum rate semne nfricos toare trimiteau demonii n mintea cuviosului, pentru a-l face s fug de fric , dar acesta a r mas neclintit, pn ce a primit ceea ce rvnea. n Vrful Athonului a cobort Preasfnta N sc toare de Dumnezeu, tinnd n bratele sale pe pruncul Iisus, nconjurat de nenum rati ngeri. Iar

104
Vrful Athonului i se p rea sfntului mai cuprinz tor dect cerurile. Si pe bun dreptate, i se p rea astfel, deoarece coborse acolo mp r teasa cerurilor, mpreun cu Fiul ei si Dumnezeu cel nenc put de Ceruri. Iar Sfntul, v znd cu ochii s i pe Preasfnta N sc toare de Dumnezeu, a c zut la p mnt si i s-a nchinat de trei ori, spunnd de fiecare dat : N sc toare de Dumnezeu Fecioar bucur -te, ceea ce esti plin de daruri Marie, Domnul e cu tine. Binecuvntat esti tu ntre femei si binecuvntat este rodul pntecelui t u, pentru c ai n scut pe Mntuitorul sufletelor noastre. Si atunci Maica Domnului a dat cuviosului, cu preacuratele sale mini, artos sfnt, pe care, lundu-l cu evlavie, cuviosul la mncat. Atunci, Preasfnta N sc toare de Dumnezeu s-a f cut nev zut de la fata Sfntului, iar acesta n timp ce mnca pinea sfnt a simtit n inima sa fierberea si clocotirea rug ciunii. Iar, din acel ceas, si cnd dormea si cnd era treaz, rug ciunea clocotea n inima lui, ndulcindu-i sufletul, nc lzindu-i inima si luminndu-i ochii mintii, ajungnd s fie luminat astfel nct vedea cu ochii lui n ntunericul noptii att de bine, ca si cnd ar fi str lucit soarele n plin zi. Si, de multe ori se ridica si era purtat prin aer cu trupul, ca un vultur. Iar tlcuirea acestei istorioare ne arat c darul rug ciunii nencetate a inimii se d celui care urc n Vrful Athonului. Adic primeste de la Dumnezeu m sura deplin t tii rug ciunii inimii acela care petrece o vietuire nalt , neprih nit si curat . Aceasta este o vietuire chinuitoare pentru trup, dar odihnitoare si mngietoare pentru suflet. O vietuire care nalt mintea la cer, precum este n ltat Vrful Athonului ntre nori. Durerile roadelor tale vei mnca, fericit vei fi si ti va fi bine. Adic , prin suferinte, prin osteneli, prin str danii si prin celelalte nevointe n care te pui la ncercare pe tine nsuti, luptnd zi si noapte cu patimile tale, pn cnd le dezr d cinezi din inima ta, pentru a se s di de sus, n aceeasi inim , pomul rug ciunii duhovnicesti si al cuget rii duhovnicesti. Prin toate acestea, ti se preg teste n suflet rod ceresc, rod nestric cios, rod duhovnicesc, mai dulce dect mierea. Cine gust din acest rod este fericit cu adev rat, deoarece nu va fl mnzi n veac, tr ind el n Hristos si Hristos tr ind n el. Atunci va face numai voia lui Dumnezeu, care va fi si voia lui (Iubeste si f ce vrei spune Fericitul Augustin), va avea mintea lui Hristos (Noi, crestinii, avem mintea lui Hristos, iar mintea lui Hristos e Duhul Sfnt spune Sf. Chiril din Alexandria) si va avea iubirea lui Hristos, c ci Hristos tr ieste n inima lui (Dac m iubiti veti fi n Mine si eu n voi). Cine ajunge aici este realmente unit cu Hristos.

105

ntreb ri privind practicarea Rug ciunii lui Iisus

P.C.P rinte Arhimandrit Mina Dobzeu de la Catedrala Episcopal Sf. Apostoli Petru si Pavel din Husi, care are binecuvntarea Sfntului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romne (nr. 7155 / 12.11.1993) ca s predice si s nvete n Romnia despre Rug ciunea lui Iisus. Pentru cei care vor s -i adreseze ntreb ri n scris sau s discute personal n leg tur cu nv tarea si practicarea Rug ciunii lui Iisus, d m adresa P.C. Sale. Mn stirile si asociatiile crestin ortodoxe, pot s -l invite pentru a-i nv ta si a le r spunde la ntreb rile referitoare la practicarea Rug ciunii lui Iisus. ( Arhim. Mina Dobzeu, Mn stirea Sf. Apostoli Petru si Pavel , str. Mihail Kog lniceanu nr. 19, cod 6575 Husi, Jud. Vaslui; tel. 035.481694 ). De asemenea, ntreb ri privind practicarea Rug ciunii lui Iisus puteti trimite si P rintelui Ieroschimonah Dionisie Ignat din Sf. Munte Athos (Chilia Sf. Gheorghe Colciu, P.O. BOX 25, Karyes 63086, Sf. Munte Athos, Greece); Precum si Ierodiaconului Paraschiv Cleopa (M n stirea Rar u, loc Crucea, Jud .Suceava, cod 5931; e-mail: cristiancleopa@hotmail.ro) Sau la adresa Asociatiei Pentru Isihasm (OP 4 CP4, 2300 F g ras, jud. Brasov; e-mail: rugulaprins@go.ro).

106

Rugaciunea lui Iisus

de Ierodiacon Cleopa Paraschiv *************************************** FOLOSITI TEXTUL DOAR DACA AVETI CERTITUDINEA CA ESTE CONFORM CU ORIGINALUL ROMANESC. PENTRU ACEASTA PROCURATI-VA LUCRAREA DOAR DE LA PERSOANE DE INCREDERE CARE AU VERIFICAT INTEGRITATEA TEXTULUI, SAU DESCARCATI-O DE PE SITEURILE http://www.angelfire.com/space2/carti/ http://www.megaone.com/patristica/carti/ Rugati-va pentru cei ce au trudit la realizarea acestei versiuni digitale. ************** APOLOGETICUM 2003 **************