Einstein si experimentul Philadelphia

Einstein si experimentul Philadelphia

A cincea forta

In cadrul Institutului pentru studii superioare din Princeton (localitate unde s-a stabilit in 1933), genialul fizician Albert Einstein a realizat numeroase studii asupra posibilitatii calatoriilor in timp. Studiind forma de manifestare a celor patru forte ale Universului (forta gravitationala, forta electromagnetica, forta nucleara tare si forta nucleara slaba), Einstein a dedus ca lipseste totusi ceva. Daca studia manifestarea lumii reale numai prin prisma acestor forte, Universul devenea static, lipsit de viata si de neprevazut, ceva asemanator unui mecanism determinabil in mod exact. Astfel, el a intuit ca lipseste a cincea forta, care ar trebui sa le uneasca pe toate.

Aceasta teorie a unificarii a stat la baza cercetarilor sale ulterioare. Einstein a descoperit ca timpul nu este altceva decat o succesiune de evenimente care cauta o ordonare succesiva de cauze si efecte. Aceasta ordine reprezentata de timp este de fapt doar o tendinta de a da un sens dezordinii in care fenomenele din Univers coexista. In 1935 a gasit o confirmare a ideilor sale care i-a permis genialului magician al timpului sa-si continue studiile la o scara mai larga. Cercetarile sale asupra atomului tinteau de fapt si ele descoperirea acestei forte. Adevarata manifestare a celei de-a cincea forte nu tinea de natura unei forte fizice, ea fiind o forta superioara celorlalte forte, ceva ce le unifica si le dadea o coerenta.

Einstein si experimentul Philadelphia

Datorita cercetarilor sale, Einstein a avut un rol esential in celebrul Experiment Philadelphia. Este vorba de binecunoscuta experienta in care o nava a marinei S.U.A. (distrugatorul USS-Eldrige) a disparut pur si simplu din fata sefilor armatei, pentru ca sa reapara dupa o perioada de timp. Acest experiment desfasurat in portul din Philadelphia in 1943, a fost tinut secret aproape 40 de ani, in unele cercuri negandu-se vehement existenta acestui experiment.

Marinarii care au supravietuit experimentului relatau faptul ca ei au fost anuntati doar ca se faceau teste pentru invizibilitate, pentru ca radarele germane sa nu poata depista navele aliate. Intr-adevar, la inceperea experimentului nava a fost cuprinsa de o ceata densa alb-verziue care a devenit rapid laptoasa, chiar materiala. In scurt timp, atat pe ecranele radar, cat si in port, nava a disparut din campul vizual; in apa se vedea doar forma de contur a navei. Mica nava de coasta USS Cyclops care monitoriza experienta a inconjurat de mai multe ori forma ce se presupunea a fi nava, insa, dupa cum relatau marinarii, nu se puteau apropia, parca se loveau de un zid de netrecut. Dupa aproximativ 5 minute, nava a revenit din invizibilitate aratand imagini de cosmar: oameni cazuti, unii carbonizati, altii pur si simplu disparand fara urma! Experimentul a fost rapid ascuns si musamalizat, si s-au facut presiuni

asupra tuturor celor care ar fi putut sa dezvaluie acest incident.

Dupa 40 de ani de tacere, ziaristii americani au avut acces la arhivele secrete ale marinei americane si au gasit aici relatari extraordinare! Pentru prima oara publicul avea sa cunoasca relatarea concreta si reala a unei calatorii in spatiu si timp, deoarece s-a presupus ca nava nu a calatorit numai 500 de km aproape instantaneu (marinarii de pe nava au constatat ca ajunsesera in portul orasului New York, revenind apoi in portul de unde plecasera), ci si aproximativ 40 de ani in viitor! Era primul act oficial care demonstra posibilitatea invingerii timpului!

Efecte secundare necontrolate

Membrii familiilor marinarilor de pe USS Eldrige au raportat sistematic disparitii si aparitii ale acestora; practic dupa numai doua zile ei parca erau inconjurati de o ceata alba. In unele cazuri ei dispareau pur si simplu de la masa sau din fata prietenilor. Intr-un unul din rapoarte s-a constatat un fapt incredibil. Unul dintre participantii la experiment si-a luat haina si caciula si, ca si cum totul ar fi fost normal, a iesit pur si simplu prin perete si a disparut fara urma, pentru totdeauna! Aceleasi peripetii sau relatat si despre nava experiment. Disparea pur si simplu din port si aparea dupa doua zile in acelasi loc. In alte cazuri, in plina misiune pe mare, nava disparea si aparea (ca un caine dresat care se intoarce mereu la locul lui) in portul unde se facuse experienta. Dupa lungi framantari si incredibile aventuri, guvernul a hotarat ca nava sa fie dezmembrata, legand straniile fenomene de aparitii si disparitii de o anumita impregnare pe care ar fi capatat-o aceasta in timpul experientei, insa uimitor, in acel moment USS Eldrige a disparut din port fara sa se mai intoarca vreodata, ca si cand ea ar fi considerat ca nu este demna sa-si gaseasca astfel sfarsitul.

Similitudine cu furtunile magnetice

Toata aceasta joaca a timpului a durat aproape doi ani, dupa care nu s-a mai relatat nimic. Multi contesta inca aceste informatii, dar putem semnala deosebitele asemanari intre fenomenele descrise pe nava cu multe observatii facute in decursul timpului in apropierea unor furtuni magnetice, in Marea Diavolului (in apropierea Japoniei) sau in Triunghiul Bermudelor, observatii facute la cei doi poli terestri si in alte asemenea zone care prezinta anomalii magnetice.

Tesla si Edison, implicati in acest experiment?

Pe de alta parte, se stie faptul ca aparatele care au realizat experimentul Philadelphia au fost construite dupa inventiile lui Nikola Testa, imbunatatite si de Edison. Tesla a brevetat un aparat rezonator care era capabil sa urce

tensiunea unui camp electromagnetic pana la milioane de volti si la frecvente incredibile. Observatii facute de martori credibili (ofiteri de rang superior, ingineri din camera motoarelor de pe nava etc.) arata existenta unei constructii ciudate la bordul vasului, care semana cu aparatul construit de acest savant. Din descriere reiese faptul ca o bobina uriasa sub forma ovoidala se afla intr-o constructie asemanatoare cu o piramida. Un mecanism rotitor producea un camp magnetic stabil. Aceste doua campuri magnetice generau, dupa cum sustin multi savanti care au preluat ideea, o distorsiune de camp suficienta pentru a produce un salt in timp. Aceasta idee este confirmata chiar de calculele lui Einstein despre marea unificare a fortelor. Dupa insemnarile descoperite recent in arhive, Proiectul Philadelphia ar fi fost reluat, la sfarsitul anilor patruzeci, de catre dr. Von Neumann si apoi incheiat cu succes in anul 1983, prin proiectul Montauk. In acel an se spune oamenii de stiinta si tehnicienii au reusit sa stabileasca o legatura temporara directa cu anul 1943, sa faca o spartura in zidul spatio-temporar. Pe acolo, prin aceasta spartura, unul dintre supravietuitori se spune ca ar fi ajuns pana la nava Eldrige a anului 1943 si, dupa anumite corecturi in comportamentul masinilor, ar fi facut-o sa reapara in timpul ei de atunci, curand dupa disparitie. Cu alte cuvinte: navei Eldrige i s-ar fi dat ajutor din viitor, pentru a putea reveni in 1943 deoarece s-a stiut de pana din compartimentul generatoarelor. Daca nu ar fi existat actiunea de ajutorare din 1983 sau daca aceasta nu ar fi avut rezultatul dorit, atunci nava ar fi ramas in vecii vacilor blocata intre dimensiuni in hiperspatiu, in pragul eternitatii sau poate in viitor, in anul 1983, nu se stie exact Strapungerea spre anul 1943 pare a fi reusit, printre altele, cu un tip de antena piramidala, numita delta t (t, de la timp). O persoana deosebit de dotata mediumic, aflata acolo, s-ar fi concentrat asupra situatiei de la bordul navei USS Eldrige, realizand astfel rezonanta cu acel timp. Se pare ca la realizarea contactului cu trecutul s-a folosit o componenta non-hertziana, o gama de frecvente de dincolo de spectrul cunoscut al undelor electromagnetice.

Componenta imprevizibilului in saltul in hiperspatiu

Timp de doi ani de la acest incident , Einstein a refuzat sa comunice guvernului despre marea Unificare, ca si cum ar fi renuntat la cercetari. Multi generali ai armatei considerau inca Experimentul Philadelphia ca fiind un esec, insa Einstein descoperise o idee geniala. El a inteles ca o distorsiune temporala are nevoie de o componenta a imprevizibilului pentru a deveni poarta temporara. (Aceasta inseamna, in exemplul dat, ca, desi ne-am propus ceva precis pentru a doua zi, este inca imprevizibil drumul nostru exact). Acest imprevizibil era insasi natura celei de-a cincea forte, adica ea nu actiona pe o scara de marime (cum este gravitatia care actioneaza numai asupra materiei, electromagnetismul numai asupra elementelor electromagnetice etc.); aceasta a cincea forta facea parte din toate, insa, in acelasi timp le compunea pe toate.

Reusita experimentului

Einstein era in acelasi timp reticent, nu vroia deloc sa coopereze, cu toate ca diferite rapoarte evidentiau faptul ca el nu renuntase la ideea unificarii fortelor. Motivul acestui refuz categoric de a coopera era evident: Einstein vazuse unde au dus cercetarile sale intreprinse in domeniul atomului bombele atomice lansate asupra oraselor nipone Hiroshima si Nagasaki secerasera sute de mii de vieti omenesti total lipsite de aparare. El vedea zi de zi cu ingrijorare faptul ca amenintarea razboiului rece se putea transforma intr-un razboi nuclear. Rusia sovietica era in posesia unei arme nucleare; amenintarea era grea. In aceste situatii era constient ca nu era permisa o a doua greseala. Rapoartele despre cercetari devenisera atat de importante incat insusi presedintele Roosevelt intreba zilnic despre stadiul in care se afla (dupa cum relateaza protocoalele oficiale ale anilor 1950). Amenintarea sovietica era prea puternica, astfel ca armata S.U.A., precum si guvernul, cautau sa aiba un atu in eventuala conflagratie mondiala. Aceasta tensiune era mentinuta de Einstein care refuza cooperarea, insa un incident a schimbat situatia. La 18 decembrie 1954, Einstein a iesit din laboratorul sau personal fiind transfigurat din pricina emotiei. Printre primii cu care s-a intalnit era si Abraham Flexner, caruia i s-a adresat cu urmatoarele cuvinte: Abraham, am reusit! Am trimis un cobai in viitor. A ramas cinci minute acolo si apoi s-a intors. Este inca in viata.

Retragerea si distrugerea oricaror urme

Flexner a comunicat imediat acest lucru presedintelui, insa entuziasmul sau nu a durat mult. Einstein nu vroia sa divulge formula, indiferent cate presiuni s-ar fi facut asupra lui. Motivarea era bine cunoscuta: Hiroshima ii apasa umerii, nu vroia sa poarte constiinta unei alte greseli. Din acel moment Einstein a devenit de nerecunoscut, imbatranise brusc, era tot timpul retras, nu comunica si refuza sa mai lucreze chiar si in laborator. S-a indepartat de toti prietenii si refuza orice comunicare. Asupra lui s-au orientat cele mai intense si incredibile presiuni, atat fizice, cat si psihice. Un adevarat razboi parapsihologic a fost declansat ca urmare a acestui refuz. Einstein banuia probabil ce va urma pentru ca, spre marea uimire a armatei, a distrus orice posibilitate de reconstruire a ideilor referitoare la ultimele formule ale unificarii fortelor. Pe 16 aprilie 1955, Einstein a fost internat la spitalul din Princeton cu o grava hemoragie interna. Medicii i-au propus o interventie chirurgicala de urgenta, insa el a refuzat aceasta idee. Se pare ca si-a petrecut ultimele zile in compania fiului sau, vorbindu-i despre marea unificare.

Testamentul lui Einstein

La 18 aprilie 1955, a murit asistat doar de o sora medicala, insa dupa aceea a fost incercata o ultima solutie de aflare a formulei cautate. Astfel, dr. patolog Thomas Harvey i-a facut autopsia, desi era clara cauza mortii. El a argumentat prin faptul ca toti germanii sunt supusi autopsiei dupa moarte, iar extragerea creierului facea parte din metoda germana. Astfel s-a facut o operatie asupra cortexului cerebral al lui Einstein pentru ajungerea la celulele cenusii ale ariilor asociative, in tentativa de a izola impresiunea memorizata a formulei. Aceasta operatiune s-a desfasurat in mod secret si a durat aproape cinci ore. La terminarea operatiei a fost anuntat decesul oficial al marelui fizician, insa nu s-a obtinut formula dorita.

Un al doilea comando s-a facut de catre dr. Henry Ambrans, medicul personal al lui Einstein (1939-1941), care i-a extirpat ochii in ideea ca poate in ultimele momente ale vietii vizionase pentru ultima oara formula (stiut fiind fap tul ca pe retina se pastreaza, intr-un anume fel de impregnare ce poate fi ulterior reconstruita, ultima imagine vazuta sau chiar numai imaginata de cel decedat). Dar si aceasta incercare a avut un esec total. Cateva zile mai tarziu se cerea permisiunea familiei pentru studierea in continuare a creierului lui Einstein, permisiune acordata, insa nu se stie daca s-a ajuns la vreun rezultat ulterior. Se pare ca studierea creierului a continuat inca mult timp dupa aceea.

Dezvaluirea formulei

Bineinteles, oficialitatile armatei SUA nu au renuntat la ideea de a descoperi aceasta magica formula. S-au investigat toate aparatele din laboratorul lui Einstein, s-au rasfoit toate jurnalele, corespondenta si stupoare, au descoperit ca Einstein a scris in testamentul sau datele necesare despre aceasta forta si implicatiile nefaste asupra umanitatii, daca descoperirea va fi folosita in scopuri malefice. Testamentul lui Einstein si-a gasit odihna in biblioteca secreta a Vaticanului unde, pazita cu strasnicie, aceasta geniala descoperire se afla la loc de frunte, pe langa alte documente importante. Se cunoaste doar faptul ca aceasta forta va fi folosita de catre omenire atunci cand va trece peste un prag hotarator in evolutia ei. Se pare ca ar fi precizat pana si momentul acestui prag, la 75 de ani de la moartea sa adica anul 2030 (!), data la care se presupune ca omenirea va iesi din cea mai mare criza care a lovit vreodata aceasta civilizatie.

Codul lui Einstein

Aceasta formula de baza care lipseste este denumita in cercetarile ulterioare legate de relativitatea timpului si unificarea fortelor ca fiind codul lui Einstein. Cercetari semnificative s-au facut de catre ilustri matematicieni ai timpului pentru a sparge acest cod, insa fara reusita.

Reluarea experimentului

Intre timp, cealalta echipa care se ocupa cu cercetarile asupra fortei a cincea si-a dublat eforturile. In anii 60 exista chiar ideea ca erau foarte aproape de a reusi spargerea acestui cod. Cercetari facute in laboratoarele americane de la Polul Sud au relatat despre experiente care demonstrau efectele acestei forte si eventuala folosire. Cu toate ca datele sunt foarte putine si insuficiente, se pare ca s-a efectuat un al doilea experiment, copie a Experimentului Philadelphia, dar acum s-a folosit un submarin atomic. Dupa experiment, submarinul a disparut fara urma, nu s-a mai intors niciodata, nu s-a mai semnalat niciodata aparitia lui. Se pare ca daca s-ar fi scufundat, macar urmele de radiatii ar fi aratat prezenta lui, insa nu exista nici un indiciu in

aceasta privinta.

Viitorul si trecutul sunt a filei doua fete

In DEX, timpul este definit ca forma fundamentala de existenta a materiei in continua dezvoltare, exprimand succesiunea si simultaneitatea proceselor realitatii obiective sau ca durata, perioada, masurata in ore, zile etc., care corespunde desfasurarii unei actiuni, unui fenomen, unui eveniment; scurgere succesiva de momente; interval rastimp, ragaz. Dar timpul este desigur un subiect mult mai complex decat poate sugera o scurta definitie.

Oamenii de stiinta si filozofii s-au luptat sa desluseasca problema timpului in diferite moduri. Pentru unii este o iluzie; pentru altii este un proces liniar masurat de ceasuri, ce nu sunt altceva decat dispozitive dinamice sau matematice convenabile folosite de stiinta; totusi altii considera timpul ca fiind multi-dimensional. Fizicieni precum Minkovski si Dirac au studiat conceptul de univers bloc in care timpul este doar una din dimensiunile unui univers static cu patru dimensiuni, prin care constiinta noastra individuala se misca. Descoperirile fizicii cuantice, ale fizicii nucleare si ale relativitatii au determinat oamenii de stiinta sa conceapa universuri chiar mai stranii, in care timpul poate curge cu viteze diferite in locuri diferite si poate chiar, pentru anumite particule atomice cum ar fi tahionii, sa-si inverseze sensul de curgere. Cat de consistent este momentul prezent o secunda, o milisecunda, o nanosecunda?

Avem instrumente care pot in prezent masura trecerea timpului pana la o picosecunda, care este ca durata raportata la o secunda, cat o secunda comparata cu 30 de ani! Daca am continua sa supunem timpul la astfel de disecari teoretice vom fi desigur in pericolul de a reduce realitatea la nimic. De fapt exista motive temeinice pentru a crede ca, intr-un mod ciudat, atat trecutul, cat si viitorul au un anume fel de realitate; diferenta intre ele si prezent ar fi aceea ca prezentul este ceea ce percepem si traim acum, pe cand atat trecutul, cat si viitorul sunt de obicei nepercepute. Dar exista multe cazuri autentice de oameni care au premonitii (intrezariri ale viitorului) sau retromonitii (revelatii precise ale trecutului).

Cautati

Articolele si materialele de pe acest site pot fi preluate si publicate pe alte siteuri dar numai cu specificarea sursei si adaugarea unui link catre www.esoterism.ro
Acasa | Metafizica | Astrologie | Consultatii cu PLATA | Servicii | Plata | Diverse | Comunicari | Linkuri | Despre mine

esoterism.ro
site de esoterism, metafizica si astrologie
Metafizica Astrologie Articole diverse Comunicari Consultatii Modalitati plata Servicii online Oracol Sabian Linkuri Despre mine

Munca neterminata a lui Einstein

Munca neterminata a lui Einstein

Revista Time l-a desemnat Omul Secolului XX. Albert Einstein a avut trei mari teorii, dintre care numai doua sunt cunoscute la scara larga. Prima, Legea English version Speciala a Relativitatii, enuntata in 1905, ne-a dat formula E = mc2, care a condus la fabricarea bombei atomice si a dezlegat misterul stelelor. A doua Angels mare teorie a savantului de geniu a venit sub forma Legii Generale a Astrology Relativitatii, din 1915, care a adus in discutie ideea plierii spatiului, Big BangDictionnary Energetic Healing ul si gaurile negre. Dar multi nu stiu ca poate cea mai mare dintre teoriile sale abia urma sa iasa la lumina si nu a fost niciodata definitivata: o teorie a Legends Lost Civilizations tuturor lucrurilor, cunoscuta si ca teoria intregului. Realizarea de capatai a lui Einstein avea sa fie teoria campului unificat, o incercare de a a intra in Magic mintea lui Dumnezeu. Metaphysics Mysteries Natural Therapies Recommendations Religion inca din timpul vietii marelui geniu, comunitatea stiintifica impartaseste

Sabian Oracle Science Secret Societies Spiritual Beings Spiritual Paths Traditions UFO and Aliens

credinta ca fortele fundamentale, observabile in natura, au existat in primele momente ale Universului sub forma uneia singure, din care au evoluat, treptat, celelalte. Aceasta teorie ambitioasa, care a ramas, de peste o jumatate de secol, la stadiul de deziderat, ar vrea sa explice cum cele patru forte fundamentale pot fi exprimate ca manifestari diferite ale aceluiasi fenomen. James Maxwell este cel care a facut primul pas in sensul acestei unificari, descoperind formule matematice care indicau ca electricitatea si magnetismul sunt fatete - aparent diferite - ale unui singur fenomen. La un secol dupa acel moment, s-a dovedit si ca forta electromagnetica si cea nucleara slaba sunt, la randul lor, forme diferite ale aceleiasi manifestari mai complexe.

Cate forte guverneaza Universul?

Din nefericire - sau, cine stie? poate spre binele umanitatii -, cea de-a treia incercare a lui Einstein a esuat. El si-a petrecut ultimii 30 de ani din viata pe urmele unei ecuatii, probabil nu mai lunga de cativa centimetri, ce trebuia sa explice TOATE fenomenele fizice. Totul, de la Creatie, la supernove, la atomi si molecule, poate chiar ADN-ul, oamenii si dragostea ar fi urmat sa fie explicate de aceasta ecuatie. Daca ar fi fost descoperita, ar fi reprezentat realizarea suprema a peste 2.000 de ani de investigatii asupra naturii spatiului, inca din vremurile cand grecii se intrebau deja care este cea mai mica particula si cea mai mica unitate spatiala. Desi exista multe intrebari ramase fara raspuns, astazi, cea mai importanta si, pana la urma, singura candidata pentru pozitia de Teorie a intregului este teoria superstringurilor, definita in hiperspatiu decadimensional (in 10 dimensiuni). Aceasta teorie ar putea oferi, intr-o zi, raspuns unora dintre cele mai profunde intrebari despre Univers, ca de exemplu:

- Ce s-a intamplat inainte de Big Bang? - Este posibila construirea Masinii Timpului? - Putem gauri spatiul?

Puterea acestei teorii nu numai ca a cutremurat intreaga lume a Matematicii si pe cea a Fizicii, dar este si cea mai nebuneasca teorie propusa vreodata. Astazi, cunoastem ca intregul nostru univers este guvernat de patru forte fundamentale:

- forta gravitationala, care ne impiedica sa "cadem" de pe planeta in spatiul cosmic si care previne explozia stelelor, gigantice bombe cu hidrogen, impunandu-le sa faca implozie la sfarsitul vietii; - forta electromagnetica, responsabila de transmiterea luminii si a celorlalte forme de radiatie din spectrul electromagnetic; permite iluminarea oraselor noastre si alimentarea laserelor si a computerelor de care ne folosim; - forta nucleara slaba, responsabila pentru fenomenul de dezintegrare radioactiva, o forta resimtita atunci cand doua particule elementare se afla in contact sau la distanta foarte mica una de cealalta; - forta nucleara tare, cea mai puternica dintre cele patru, care tine laolalta, in

nucleul atomic, protonii, neutronii si alte particule subatomice.

Gravitatia poate fi descrisa prin teoria generala a relativitatii a lui Einstein. Materia curbeaza spatiul din jurul ei, creand, in acest fel "forta" gravitationala. Sa ne imaginam o furnica ce merge pe o bucata de hartie mototolita. Insecta ar putea crede ca exista o "forta" misterioasa care o trage cand spre stanga, cand spre dreapta. Dar noi stim ca acolo nu actioneaza nicio forta de natura sa traga furnica: este numai o bucata de hartie mototolita care o impinge dintr-o parte in cealalta. Nu este gravitatia cea care atrage, ci spatiul gol cel care impinge.

Celelalte trei forte pot fi descrise de mecanica cuantica, a carei istorie este una tumultoasa. Prin anii '50 ai secolului trecut, atunci cand primele semene ale particulelor "fundamentale" erau lansate din acceleratoarele de particule ale vremii, J. Robert Oppenheimer (parintele bombei atomice) era atat de exasperat de amploarea cercetarilor din domeniu, incat avea sa declare ca "Premiul Nobel pentru Fizica din acest an va fi castigat de fizicianul care NU va fi descoperit o noua particula." Atat de multe particule "esentiale" au fost descoperite in acea vreme, fiecare purtand ciudate nume grecesti, incat si Enrico Fermi (descoperitorul fisiunii nucleare) marturisea, ironic: "Daca as fi stiut ca exista atat de multe particule, m-as fi facut botanist si nu fizician."

Dar, dupa ani de incercari sterile si dupa cheltuirea a miliarde de dolari, fizicienii au unificat cele trei forte cuantice in ceea ce poarta astazi denumirea de Model Standard, bazat pe o multitudine de particule numite quarci, leptoni, bosoni Higgs, particule Yang-Mills, gluoni, bosoni W. Toate fenomenele fizice cunoscute pot, in principiu, sa fie descrise prin aceste doua mari teorii, relativitatea si mecanica cuantica. Totusi, desi ele reprezinta cei doi piloni pe care toata cunoasterea fizica se sprijina, difera una de cealalta in aproape toate aspectele, iar motivul pentru care acest lucru se intampla este un mister. Prima teorie se bazeaza pe curbarea suprafetelor line, ceea ce vizeaza lumea la scara uriasa. A doua este fundamentata pe mici "pachete" discrete de energie, numite cuante, si explica lumea la scara infima, lumea atomica.

O teorie nebuneasca - dar, oare, indeajuns de nebuneasca?

Din nefericire, orice incercare de a imbina cele doua mari reguli a esuat. Unele dintre cele mai luminate minti ale secolului au orbitat in jurul acestei probleme, doar pentru a da gres. Fizicianul Freeman Dayson a spus ca drumul catre teoria campului unificat este "pavat cu cadavre". Niels Bohr (cercetator care a adus contributii esentiale la cunoasterea structurii atomului) a participat, la un moment dat, la o intalnire in cadrul careia laureatul Nobel Wolfgang Pauli isi prezenta propria versiune a teoriei campului unificat. Atunci, Bohr s-a ridicat si a spus: "Domnule Pauli, noi, cei din spate, suntem cu totii de acord ca teoria dumneavoastra este nebuneasca. Dar nu reusim sa cadem de acord daca este suficient de nebuneasca pentru a avea vreo sansa sa fie corecta". Ne confruntam, probabil, cu cea mai mare provocare a tuturor timpurilor, unirea tuturor celor

patru forte fundamentale intr-o imagine de ansamblu consistenta si coerenta. in prezent, singurul candidat viabil pentru a ocupa pozitia de teorie a intregului este teoria superstringurilor.

Teoria superstringurilor combina relativitatea si mecanica cuantica intr-un mod elegant si intuitiv. in primul rand, descrie milioanele de particule cuantice ale naturii ca reprezentand, fiecare, o "nota" pe o coarda (string) vibranta. Este suficient sa ne gandim la corzile unei viori. Nimeni nu sustine ca A sau B ar fi mai importante decat C. Ceea ce conteaza este coarda in sine. Conform teoriei superstringurilor, daca am avea un supermicroscop si ne-am uita la un electron, am putea vedea o coarda ce vibreaza intr-un anumit fel. Coarda este extrem de mica (10-33 centimetri), asa incat electronul pare doar ca un punct pentru noi. Daca agitam coarda, astfel incat sa vibreze intr-un mod diferit, atunci electronul s-ar putea transforma in altceva, ca de exemplu un quark, elementul fundamental al protonilor si neutronilor. O mai agitam o data si coarda ar putea vibra in modul caracteristic fotonilor (quante de lumina). inca o scuturare poate o va transforma intr-un graviton (quanta gravitatii).

in fapt, setul colectiv de vibratii corespunde intregului spectru de particule cunoscute. in loc sa se postuleze milioane de particule diferite, este suficienta postularea unui singur obiect, si anume superstringul. Particulele sub-atomice sunt note pe "supercoarda". Trupurile noastre insele sunt simfonii de stringuri, iar legile fizicii sunt legile armoniei superstringului. Teoria superstringurilor poate explica chiar si gravitatia. Atunci cand supercoarda se misca prin spatiu si timp, fragmentandu-se si reunindu-se in alte stringuri, forteaza continuumul spatiu-timp din jurul sau sa se curbeze, intocmai cum aveau sa prezica ecuatiile lui Einstein. Cu alte cuvinte, chiar daca Einstein nu ar fi visat macar la teoria relativitatii, am fi putut-o descoperi prin recenta premisa a superstringurilor.

Unii pentru, altii impotriva

Desigur, aceasta teorie are si detractori. Multi evidentiaza faptul ca ea sustine ideea conform careia Universul este definit printr-un hiperspatiu format din 10 dimensiuni, ceea ce suna mai degraba stiintifico-fantastic decat... fizic. Faptul ca Universul pe care noi il constientizam exista in patru dimensiuni (trei spatiale si una temporala ) este indiscutabil. Orice obiect din Univers, de la varful nasului oricaruia dintre noi pana la cea mai indepartata stea, poate fi localizat prin numai trei coordonate: lungime, latime si inaltime. De asemenea, daca ar fi sa facem si o incadrare temporala, atunci putem descrie orice eveniment din Univers in numai patru rubrici de numere.

Totusi, teoria superstringurilor descrie Universul in 10 dimensiuni si nu in patru. Pentru a explica unde sunt celelalte 6 dimensiuni nepercepute, fizicienii spun ca numai la origini Universul a fost decadimensional. in momentul consumarii Big Bang-ului, din ratiuni pe care nu le putem intelege, sase dimensiuni au colapsat, in timp ce restul de patru s-au extins. intr-un fel, Universul nostru, cel cunoscut, s-a expandat in detrimentul unui univers

geaman, redus la dimensiuni microscopice.

Alti critici ai teoriei superstringurilor sustin ca un accelerator de particule suficient de puternic incat sa o testeze si sa o confirme ar trebui sa fie de dimensiunea galaxiei. Dar, in cea mai mare masura stiinta se face si se deduce in mod indirect, nu direct. Nimeni nu a fost vreodata pe Soare si nici nu a vazut o gaura neagra, si totusi stim din ce este facut cel dintai si am descoperit 20 dintre cele din urma. in mod similar, am putea fi capabili sa detectam ecouri ale celei de-a zecea dimensiuni cu ajutorul lui Large Hadron Collider. Exista si unele pareri cum ca problema va fi rezolvata pur matematic. Odata ce teoria va fi completata, ar trebui sa reflecte nu doar originea Universului, dar sa si incadreze perfect in peisaj masele de quarci, leptoni, particule Higgs si altele.

Pasager in Masina Timpului

Desi teoria cuantica are aplicatii practice imediate, exista si o ramura fizica a acestei regiuni devotata unei aplicatii mai degraba fantastice: calatoriile temporale. in mod surprinzator, ecuatiile lui Einstein admit posibilitatea acestui gen de miscare prin timp. Dar ar putea fi nevoie de intreaga putere a teoriei campului unificat pentru a calcula daca acest lucru este, intr-adevar, posibil sau nu. in 1949, colegul de la Institutul de Studii Avansate al lui Einstein, marele matematician Kurt Goedel, a demonstrat ca propriile ecuatii ale lui Einstein permiteau calatoria in timp. Daca Universul s-ar roti, iar un individ s-ar roti in jurul Universului, el ar putea sa ajunga inapoi inainte de momentul plecarii sale. Totusi, in memoriile lui, Einstein a mentionat ca solutia lui Goedel ar putea fi usor demontata pe temeiuri fizice. Universul nostru se extinde, nu se invarte. Dar aceasta mentiune nu face, la urma urmei, decat sa confirme ca, daca Universul nostru intr-adevar s-ar roti, calatoriile temporale ar fi un fenomen comun. De atunci, au fost descoperite in ecuatiile lui Einstein sute de solutii referitoare la acest fel de activitate. intre ele se numara:

- un cilindru rotitor infinit, care ar permite calatoria in timp daca cineva ar putea calatori in jurul cilindrului; - corzile cosmice, care ar permite calatoria temporala daca s-ar ciocni intre ele; - o gaura neagra invartindu-se, care ar deveni un inel rotitor, astfel incat oricine ar trece prin el sa cada printr-o gaura de vierme (podul EinsteinRosen), care ar conecta doua regiuni diferite ale spatiului si timpului; - materia negativa, care, gasita in cantitate suficienta, ar putea deschide o gaura de vierme suficient de mare incat o excursie inapoi in timp sa nu presupuna complicatii mai mari decat zborul cu un avion; - energia negativa, care, in mod similar materiei de acelasi fel, intr-o concentratie mare, ar deschide o gaura de vierme. O versiune a "vitezei warp" s-ar putea obtine daca cineva ar putea largi spatiul dinaintea sa si l-ar comprima pe cel din spate prin acest tip de energie.

O teorie a intregului, a tuturor lucrurilor, ar putea sustine si explica

paradoxurile intalnite in povestile despre calatorii in timp: ce se intampla atunci cand iti ucizi un stramos inainte ca tu sa te fi nascut? Pentru ca, teoretic si logic, daca cineva ar putea face acest lucru, ar insemna ca el nu se va mai fi nascut si nu ar avea, deci, cum sa comita crima. Este posibil ca Universul sa se rupa pur si simplu in doua atunci cand cineva modifica trecutul. "Raul timpului" se bifurca in doua cursuri diferite. Daca cineva s-ar intoarce in timp si l-ar salva pe presedintele Kennedy de la asasinare, spre exemplu, atunci il va fi salvat pe presedintele Kennedy al altcuiva, deoarece propriul sau trecut nu poate fi schimbat; in lumea din care vine, Kennedy va fi in continuare mort.

Dar nu e cazul sa ne facem prea multe procese de constiinta pe marginea problemei, deoarece nu va inventa nimeni foarte curand masina timpului. Materia negativa nu a fost vazuta niciodata (ea cade in sus, nu in jos) si este nevoie de o cantitate fantastica de energie atat pozitiva, cat si negativa, denumita energia Planck (de miliarde de ori mai mare decat energia LHC-ului) pentru a infaptui teoriile si, chiar daca am dispune de energia necesara unei calatorii in timp, tot nu am avea de unde sa stim daca masinaria creata ne-ar putea transporta in siguranta inainte si inapoi prin vremuri.

in prezent, teoria superstringurilor a evoluat de la stadiul de teorie de nisa a Fizicii la statutul de arie dominanta de cercetare, generatoare de zeci de mii de lucrari scrise. Edward Witten, de la Institutul de Studii Avansate, unul dintre principalii cercetatori ai teoriei stringurilor, a facut recent o alta descoperire, conform careia ar putea exista si o a 11-a dimensiune ascunsa. Dar astazi probabil ca nimeni nu are capacitatea de a stabili implacabil si definitiv teoria si de a formula raspunsuri - sau macar intrebari corecte referitor atat la ceea ce a fost inainte de Big Bang, cat si la chestiunea calatoriei temporale - daca este un fenomen macar posibil, nu neaparat la indemana omului.

Tradus

Cautati

Articolele si materialele de pe acest site pot fi preluate si publicate pe alte site-uri dar numai cu specificarea sursei si adaugarea unui link catre www.esoterism.ro

Acasa | Metafizica | Astrologie | Consultatii cu PLATA | Servicii | Plata | Diverse | Comunicari | Linkuri | Despre mine

esoterism.ro
site de esoterism, metafizica si astrologie
Metafizica Astrologie Articole diverse Comunicari Consultatii Modalitati plata Servicii online Oracol Sabian Linkuri Despre mine

ALBERT EINSTEIN
Profesorul unei universitati importante si-a provocat studentii sa raspunda la urmatoarea intrebare: "Dumnezeu a creat tot ceea ce exista?"

Un student a raspuns ferm: "Da!"

Profesorul a pus o noua intrebare: "Daca Dumnezeu a creat totul inseamna ca el l-a creat si pe diavol. Si de vreme ce acesta exista (asa cum putem English version observa in propriile noastre actiuni), inseamna ca Dumnezeu e cel rau? Angels Studentul nu a putut raspunde la acesta supozitie, lasand profesorul sa Astrology concluzioneze ca el a "demonstrat" ca "credinta in Dumnezeu" este o Dictionnary Energetic Healing poveste pentru copii, deci prea putin credibila. Legends Lost Civilizations Un alt student a ridicat mana si a cerut sa puna o alta intrebare. Magic Studentul s-a ridicat in picioare si a intrebat: "D-le Profesor, starea de frig Metaphysics exista?" Mysteries Natural Therapies Recommendations "Bineinteles!", i-a raspuns profesorul. "Ce fel de intrebare este aceasta?", a continuat profesorul... Cu siguranta ca exista, nu ti-a fost frig, n-ai tremurat Religion Sabian Oracle niciodata? Science Secret Societies Proaspatul student raspunse: "De fapt starea de rece nu exista. In Spiritual Beings concordanta cu legile fizicii, ceea ce noi consideram rece reprezinta de fapt Spiritual Paths absenta caldurii. Orice lucru poate fi obiect de studiu atata vreme cat transmite energie (caldura). Zero absolut reprezinta absenta totala a caldurii, Traditions UFO and Aliens dar starea de rece nu exista. Ce am facut noi este doar sa cream un termen care sa descrie ce simtim cand nu primim caldura in organism." Si, continua studentul, "intunericul exista"? "Bineinteles!" raspunse profesorul. De aceasta data studentul zise: "Va inselati din nou, domnule Profesor. Nici intunericul nu exista. Ceea ce exista de fapt este doar absent luminii. Lumina poate fi studiata, intunericul nu. Nici nu poate fi fractionat intunericul, lumina da. O simpla raza de lumina alunga intunericul pe suprafata pe care ajunge raza de lumina. Intunericul este un termen inventat de oameni pentru a descrie ce se intampla cand nu avem lumina.

In sfarsit studentul il intreba pe profesor, Domnule Profesor, exista raul absolut?" Profesorul ii raspunde "Bineinteles ca exista, dupa cum am mentionat la inceputul discutiei, vedem violuri, crime, violenta peste tot in lume, toate acestea sunt intruchiparea raului." Studentul raspunse " Domnule profesor, raul absolut nu exista. La fel cum am demonstrat in celelalte doua cazuri, raul absolut este un termen creat de om pentru a descrie rezultatul absentei lui Dumnezeu in inima omului. Dupa toate acestea, profesorul isi dadu jos palaria si nu mai spuse nimic. Numele acestui tanar student era ALBERT EINSTEIN

Cautati

Articolele si materialele de pe acest site pot fi preluate si publicate pe alte site-uri dar numai cu specificarea sursei si adaugarea unui link catre www.esoterism.ro
Acasa | Metafizica | Astrologie | Consultatii cu PLATA | Servicii | Plata | Diverse | Comunicari | Linkuri | Despre mine