Snoava Pacala avocat

In snoava Pacala avocat, mucalitul personaj popular nu-si mai gaseste, ca de obicei, un musteriu pe care sa il traga pe sfoara, ci isi foloseste istetimea pentru a lua partea unui om nevoias, pe cale a ajunge victima inselaciunii ingenioase a unui lacom hangiu. Pacala dovedeste ca poate juca cu succes rolul de avocat, invingandu-l, in fata judecatorului, pe avarul hangiu printr-o logica la fel de stramba ca si a acestuia. Daca din cele cinci oua mancate de omul nevoias s-ar fi nascut cinci gaini care ar fi facut alte oua, de ce nu ar fi rodit in camp si graul fiert? Inca o ilustrare a intelepciunii ghiduse adeseori intalnita in floclorul romanesc. Cica era intr-un sat un om tare nevoias. De nevoias ce era, si-a lasat casa si a plecat sa-si cerce norocul in lume. Mergand el incotro il duceau ochii, deodata il apuca o foame nebuna. A tras la un han sa caute de-ale mancarii, insa el nu avea la el nici o para chioara. Jupane, fa-ti bine si-mi da colea de-ale halelii, ca-mi ghioraie stomacul, duca-se si el la naiba ! Bani nu am insa cand ma intorc din drum, iti platesc. Hangiul a fiert cinci oua, a taiat o bucata de paine si a dat omului. Dupa ce si-a pus stomacul la cale, a plecat in lume. Dupa vreo douazeci de ani, s-a intors acasa si a dat pe la hanul unde ospatase el. Intra in han si spuse hangiului: Jupane, iti mai aduci aminte ca am ospatat aicea, acum vreo douazeci de ani, si nu ti-am platit ? Ei, acuma am venit sa-ti platesc si vreau sa stiu cat costa. Da, da. Imi aduc aminte. Ai mancat cinci oua si o bucata de piine. Da, intocmai. Cat costa ? Apoi, masa aceea costa doua mii de lei. Cum vine asta, jupane ? Da, asa vine. Caci daca nu-ti dadeam dumitale acele cinci oua, eu scoteam cinci gaini, care cresteau mari. Gainile, la rindul lor, scoteau pui, si daca socotesti din fir in par, este intocmai doua mii de lei. Nu se poate asta, eu nu-ti dau dar nimica. Daca nu dai, sa stii ca te trag la judecata. Omul a iesit, si mergea posomorat spre casa, cand numai ce se intalneste cu Pacala. Da ce ai, romane, de-ti ploua asa ? De, ca omul; fiecare cu necazurile lui. Se poate sa stiu si eu ? Pe mine ma cam intereseaza toate fleacurile.

Omul ii insira de la inceput toate cate se intimplase si cum, in cele din urma, il dase in judecata. Fii pe pace ! Pentru asta trebuie sa fii tu asa posomorit ? Ia-ma pe mine avocat. Te iau insa eu n-am fost niciodata la judecata. Nu-i nimic. Da-mi mie hartie la mina. Zis si facut ! Dupa un timp de vreme, numai ce se pomeneste Pacala cu citatie, insa nu se duce la judecata. Vine a doua citatie. Acum lasa toate treburile balta si se duse. Cind se duse in fata judecatorului, judecatorul, cam rastit, il intreba: De ce nu ai venit la primul proces, domnule ? Sa vedeti de ce nu am venit, domnule judecator. Tocmai fierbeam niste grau ca sa-l saman, si nu puteam sa las graul pe foc, caci se strica. Da cum vine asta ? Tu fierbi graul, si pe urma il sameni ? Da, il fierb. Si rasare ? Da, dupa cum si ouale care le-a fiert jupanul au scos pui, si puii s-au facut gaini, si gainile au facut iar oua si asa mai departe. Judecatorul, auzind asta, a achitat procesul.

Citeste mai mult http://copiipovesti.blogspot.com/2013/01/snoava-pacalaavocat.html#ixzz2m1T63x9X