Decizie si proces decizional

DECIZIA Def. O activitate constienta de alegere a unei anumite cai de actiune din mai multe posibile. Aceasta alegere implica utilizarea unor resurse si apartine unei persoane sau grup de persoane care au autoritatea si responsabilitatea acestei alegeri.

CLASIFICAREA DECIZILOR
in functie de nivelul decizional:

D.strategice (determina obiectivele, resursele, politicile organizatiei); D. tactice (urmaresc eficienta si eficacitatea cu care sunt utilizate resursele); D.operationale (determina modalitatile in care se executa efectiv sarcinile de la nivelul superior); D. privind cunostintele (urmaresc modul in care se gestioneaza cunostintele la nivelul organizatiei; eficienta; de ex. evaluarea ideilor privind noi produse si servicii, metodelor de comunicare a noilor cunostinte si de difuzare a inf. in cadrul organizatiei)

CLASIFICAREA DECIZILOR
in functie de gradul de structurabilitate (programabilitate) a deciziilor:
D.structurate D. nestructurate D. semistructurate

Decizii structurate(programbile):
au obiective si scopuri precise; exista un algoritm pentru rezolvarea lor; elementele deciziei sunt preponderent cantitative; se regasesc in cazul problemelor de rutina.

Decizii nestructurate (neprogramabile) :

nu exista un algoritm de rezolvare ; elementele deciziei sunt preponderent calitative ; obiectivele si scopurile nu sunt precise.

Decizii semistructurate:
doar pentru anumite parti exista un algoritm de rezolvare; mai multe elemente cantitative decat calitative; obiectivele si scopurile nu sunt precise; cele mai multe decizii; necesita un asistent Precizare.Aceasta clasificare are caracter subiectiv. Obs. Gradul de structurabilitate creste pe masura ce descreste nivelul decizional.

Procesul decizional.
Procesul de adoptare a deciziilor const n esen n alegerea unei anumite ci de aciune din mai multe ci posibile n vederea atingerii unui anumit obiectiv. Procesul decizional poate fi definit ca un ansamblu de activiti pe care le desfoar un individ/grup, confruntat cu un eveniment ce genereaz mai multe variante de aciune, obiectivul fiind alegerea unei variante care corespunde sistemului de valori al individului/grupului.

Fazele procesului decizional

(identificate de Herbert Simon din 1960)
Precizare. Fazele sunt neliniare, cu revenire. Fiecare din aceste faze au mai multe etape.
INFORMARE GENERAL (Intelligence) Problema

CONCEPTIE (Design) Soluii

ALEGERE (Choice) Decizie IMPLEMENTARE

Informare general
n aceast etap, se analizeaz problemele care apar n organizaie, n scopul identificrii cauzelor care au condus la o anumit situaie precum i a consecinelor acesteia. Activiti:
1. Identificarea problemei (sau a oportunitii) 2. Clasificarea problemei 3. Descompunerea problemei n subprobleme 4. Stabilirea responsabilitilor pentru problema respectiv. Etapa de informare general are drept rezultat o descriere formal a problemei identificate, a categoriei din care face parte precum i a responsabilitilor implicate.

1. Identificarea problemei se face prin compararea rezultatelor cu obiectivele propuse si daca exista diferente semnificative atunci avem o problema de decizie; important este identificarea clara a problemei, a simptomelor ale si contextul acesteia.

2. Clasificarea problemei : conceptualizarea sa in scopul de a o incadra intr-o anumita categorie, pentru a o putea aborda printr-o metoda standard. Clasificarea se face in functie de cele 2 niveluri, in primul rand in functie de nivelul de structurare. a. probleme structurate (programabile) . exist un proces cunoscut i explicit care permite prelucrarea informaiilor de intrare pentru alegerea alternativelor.

b. Probleme nestructurate (neprogramabile) sunt acele probleme care fac apel la judecata i intuiia decidentului n definirea problemei respective; sunt probleme care conduc la decizii importante, cu un caracter inovator i deseori atipice pentru organizaie, neexistnd proceduri prestabilite pentru adoptarea lor.

c. Problemele semistructurate sunt acele probleme pentru rezolvarea crora se poate apela doar parial la proceduri cunoscute. 3. Descompunerea problemei : daca e posibila. 4. Stabilirea responsabilitatilor. Trebuie sa existe clar o persoana responsabila. De ex. o anumita problema poate fi rezolvata doar daca organizatia are autoritatea sa o rezolve (ex. Inflatia; sau sal cadrelor didactice din ASE).

CONCEPEREA
n aceast etap, se stabilesc diversele modaliti de aciune pentru rezolvarea problemei identificate anterior. Activiti: 1. Modelarea 2. Alegerea unui criteriu de selecie 3. Generarea alternativelor 4. Stabilirea rezultatului fiecrei ci de aciune (alternative) Rezultatul: un model pentru reprezentarea problemei i adoptarea unei decizii, testarea i validarea acestuia.

1.MODELAREA
Conceptualizarea problemei respective i abstractizarea ei n expresii cantitative i/sau calitative. Procesul de modelare este o combinaie ntre art i tiin: decidenii dezvolt de cele mai multe ori modele mentale care i ajut s ncadreze problema respectiv ntr-o anumit clas de modele. Exista clase de modele standard, o persoana cu experienta putand alege modelul potrivit pentru o a numita situatie reala.

2. ALEGEREA CRITERIULUI
Def. Un criteriu de selecie este acel criteriu care descrie gradul de acceptabilitate al unei soluii sau ci de aciune. Principii de alegere: normativ i descriptiv. Normativ (modele normative) alternativa aleas este demonstrabil ca fiind cea mai bun din toate alternativele posibile. Presupune sa avem neaparat o solutie optima. Acest proces este cunoscut sub numele de optimizare.

Descriptiv (modele descriptive) descriu o situaie real i sunt deosebit de utile pentru analiza consecinelor diverselor aciuni n funcie de anumite ipoteze. nu exist nici o garanie c o aciune selectat cu ajutorul unei metode descriptive este optim. n cele mai multe cazuri, ea este doar satisfctoare; cu alte cuvinte ne multumim cu o solutie suficient de buna. una din cele mai des utilizate metode descriptive de modelare este simularea.

3.Generarea alternativelor
Generarea poate fi automata (pentru probleme puternic structurate) sau manuala (realizata de decident). n modelele de optimizare (de exemplu programarea liniar) acestea sunt generate automat de ctre model. n cele mai multe situaii, ns, acestea trebuie generate manual, ceea ce poate presupune un proces ndelungat, dificil, care implic intuiie i creativitate.

4.Stabilirea rezultatului fiecarei alternative

Presupune cuantificarea rezultatului fiecarei alternative. Evaluarea se face in functie de informatiile referitoare la evolutia viitoare atat a elementelor pe care le putem controla, dar mai ales a celor necontrolabile. Se poate face in urmatoarele conditii: certitudine (am toate inf) risc (am doar o parte din informatii sau am informatii probabile) incertitudine (nu dispun de informatii) Pentru a evalua i compara diferite alternative este necesar previzionarea rezultatelor fiecrei alternative n parte.

Alegerea (Choice)
Aleg efectiv o anumita alternativa, se ia decizia. Functie de criteriile(normative sau descriptive) care au stat la baza alegerii, se pot identifica mai multe metode de cautare: analitice de cautare exhaustiva(incrementala) euristice

a. Metodele analitice utilizeaza formule matematice pentru a obtine o solutie optima; se aplica pentru probleme structurate, aflate la nivel tactic sau operational (de ex. alocarea resurselor, gestiunea stocurilor) Intotdeauna exista un algoritm la aceaste metode. Concluzie. Aceste metode se pot aplica pentru probleme structurate, criteriul este normativ, deci presupune obtinerea unei solutii optime si generarea alternativelor posibile precum si stabilirea rezultatului fiecarei alternative se face automat de catre calculator.

b. Cautare incrementala (totala sau partiala)

Totala: criteriu normativ; se obtine solutia optima; se inspecteaza fiecare alternativa posibila fara sa existe garantia ca la fiecare pas obtin o solutie mai buna decat cea precedenta.(posibilitatile de cautare sunt limitate inevitabil ca timp, spatiu de memorie) Partiala: presupune criteriu descriptivsolutie stisfacatoare; se analizeaza la intamplare mai multe variante din cele posibile si se alege in final acea varianta care conduce la obtinerea unei solutii suficient de bune pentru sistemul de valori al decidentului.

c. Cautare euristica.
Cautarea se face progresand de la o situatie la alta. Decidentul alege ntre diferitele aciuni pe care a fost capabil s le identifice i s le construiasc. n aceast etap se caut cea mai bun aciune de adoptat din mai multe aciuni posibile pentru rezolvarea unei probleme.

sunt testate doar variantele promitatoare; se obtine tot o solutie suficient de buna; alegerea var. se face pe baza unor functii de evaluare. Evaluarea trebuie sa tina seama de faptul ca problemele economice prezinta de regula multiple scopuri pentru care se cauta valori optime (sau cat mai aproape de optim)

Precizare. Indiferent de metoda ea trebuie cuplata cu evaluarea rezultatelor ce corespund solutiei respective.

Implementarea
Se implementeza decizia si in functie de rezultat se poate reveni la o alta faza. Implementarea consta in declansarea efectiva a actiunii alese.