CUVNTUL.

Experienele au dovedit c, izolai ntr-o ambian perfect steril, lipsii de orice contact cu mediul exterior, cobaii i prelungesc durata de existen. Izolai i singuri, cobaii triesc mai mult. S-a observat ns c e destul ca fericitul vieuitor s depeasc frontiera celulei sale sterile pentru ca s devin brusc victima adevratei lumi. El poate deci exista orict, dar numai ca prizonier al puritii sale privilegiate, fr atingere cu universul exterior. Dar ce-am putea nva noi de la btrnii oareci singuri? Cine dintre noi e dispus s-i prelungeasc viaa cu preul unei singurti din care nu tie dac, ieind, nu ar muri? Cine accept s-i perpetueze sngele i cerneala n vid i neadevr, ntr-o ncordare n care fiecare clip smuls nefiinei este smuls libertii n acelai timp? Cine renun la o secund de univers pentru o or de claustrare? Nimic nu ne va face s ne rzleim unii de alii, pentru c nimic nu poate nfrnge sentimentul la pnd c separndu-ne dezertm, c tcnd dezertm, pentru c nimeni nu ne poate garanta c glasul nostru care spune adevrul se va auzi i de dincolo de acceptaii perei de ivoriu. i numai asta ne intereseaz. Rmnem aici legai de frunza trectoare i de iarba prfuit, legai unii de alii prin imperfeciune, dac imperfeciune este nefericirea i nevoia de comunicare, dac nedesvrire este naterea noastr din acelai lut cnttor care-i caut ecoul. Rmnem cu toii aici, n aceast lume care ne solicit, rmnem cu toii aici, implicai, dar rezistnd totui dorinei de a ne conserva n imaculat i tcere; pentru c purtm cu toii spaima de a nu semna acelor atri cu o putere de atracie att de mare nct lumina cade napoi, purtm cu toii spaima de a nu le semna, dei cu toii tim c perfeciune asta nseamn. Intre tcere i cuvnt, nu cuvntul este perfect, dar arma noastr este cuvntul.