ESCAL ncerc s-mi amintesc, acum dup ani de zile, cum mi s-a prut, ce impresie mi-a fcut Napoli

n cele ase-apte ore pe care le-am rtcit pe strzile sale n escala emoionant a transatlanticului ntors cu exasperare din America. ncerc s-mi aduc aminte ce-am simit la revederea acelui ora, pe care-l tiam, care m buimcise i m sedusese cu mult nainte, pe care nu mai trebuia s-l descopr, rmnndu-mi timp s m descopr pe mine n faa lui. Fusese unicul ora italian care nu m impresionase prin art. Nici arhitectura, nici muzeele sale nu pot rezista copleitoarei concurene a capodoperelor din nord sau din sud. i ciudat! Exagerata frumusee a golfului, albastrul nefiresc al apei i silueta stilizat de legende a Vezuviului le tiam prea bine din ilustrate pentru a m mai subjuga, pentru a le mai crede n realitatea i naturaleea lor. M ndrgostisem, n schimb, de strzile nalte i murdare, de casele cu uile date de perete i cu mruntaiele lor dezordonate expuse cu voluptate lumii, de ferestrele legate ntre ele cu sfori ingenioase fluturnd ngerete de rufe ciudat de imaculate n acel univers scorojit, de tarabele cu mrfuri scoase n faa porii, de ipetele i rsetele i plnsetele i cntecele i blestemele i apelativele i glumele i imprecaiile acelui ntreg popor de psri, neserios i uman, neltor i deschis, nefericit i cntre, frumos i srac, vesel i promiscuu. M ndrgostisem de toat harababura aceea strigtoare la cer i iuitoare, care nu-i ddea timp s-o contempli nainte de a te contopi, fericit, cu sufletul ei mare i aiuritor din care au izvort toate melodiile lumii. ncerc sa-mi amintesc cum mi s-au prut dup asepticele supermarket-uri americane, cu frica lor impecabil obinut din iei i sucurile lor de fructe de pdure vnzndu-se n pastile strzile cu ngheate, harbuji, biserici, copii glgioi, femei guralive, reclame cntate, palate baroce, claxoane nebune, slogane strigate, ale zpcitorului Napoli. i nu-mi aduc aminte dect de un biat aezat pe pmnt la colul unei catedrale i vnznd, n cornete subiri fcute din foile dictando ale unui caiet de coal cu declinri latine i tersturi, nite dude negre, pe care praful strzii se depusese aproape decorativ, culese din cine tie ce frgar asemntor duzilor copilriei mele; si-mi mai aduc aminte senzaia violent de cunoscut, de tiut, de acas care m-a cuprins n faa copilului ludndui n fraze muzicale nostalgica lui marf.