N MICARE. Ce este o cltorie dac nu o ncercare de a vedea cum, n alte condiii, sufletul nostru rmne acelai?

Ce este o cltorie dac nu o experien capabil s verifice, printre ntrebri i comparaii, puterea noastr de a reaciona, de a rspunde? Pentru c, orict de modeti am fi, nu putem s nu observm c important cu adevrat nu este ceea ce am vzut, micndu-ne, ci ceea ce am simit n micare. Iat, se mplinesc aproape patru ani de cnd analizez, cu o ciudat i nostalgic beatitudine, fotogram cu fotogram, filmul unor cltorii nedisprute n uitare pentru c au tiut s-i lase vederile dizolvate n viziuni i ntrebrile pierdute n rspunsuri, pentru c au acceptat s-i lase peisajele nlocuite de sentimente i adevrurile irizate de ndoieli. Se mplinesc patru ani de cnd nirnd, ca mrgelele pe a, oraele i locurile vzute, doar scriind despre ele descopr cum un loc celebru abia dac se mai ine agat de amintire, n timp ce altul prin nimic senzaional se dovedete a fi ascuns, nebnuit, o aventur. Ct de indiferente s-au pierdut n noi frumoasele palate din Aranjuez pe care le visasem de attea ori nainte i ct de limpede i revelator ne-a rmas n memorie fiecare detaliu al necunoscutului Cagnesur-Mer! Ce in minte din Toledo? O gar mpodobit cu ceramici colorate i boli rotunde de moschee? Privelitea oraului cocoat pe o colin nconjurat de ru, ca o cetate din desenele medievale? Alcazarul cu tragedia i ncpnarea lui vinovat? Catedrala? Casele vechi, strzile, treptele, ducnd mereu undeva, magazinele ngrmdite estetic n cotloane medievale, pieele minuscule, zidurile leproase purtnd blazoane cavalereti, inscripii religioase sau plci comemornd victorii fratricide? Nu, toate acestea exist n mine, dar nu mai mult dect le-a fi vzut ntr-un film i mai puin dect le-a fi citit ntr-o carte. Toledo este n mine numele, numai pentru mine inventat, al lui El Greco, Toledo este n viaa mea unicul i extraordinarul moment n care emoia artistic nu a mai ncput n graniele ei sufleteti, revrsndu-se n trupul nepregtit pentru ea, transformnduse n ru fizic, n slbiciune, n ameeal. Toledo este pentru mine senzaia de lein din pragul Slii Apostolilor, cnd am cuprins ntr-o aceeai cltinat privire mantia verde a Sfntului Iacob, mantia alb s Sfntului Bartolomeu i rombul alungit al aureolei lui Iisus. Toledo este pentru mine numele convingerii c sufletul se poate vrsa uneori n trup aa cum fierea se poate vrsa uneori n snge.