A NU FI NFRNT. Se observ la autorii de memorii, n general, o anume stnjenire, care i face aproape timizi.

Cu extrem de rare excepii, vieile lor au totdeauna un smbure eroic mai precis, dezvluirea acestui smbure, chiar minuscul, le justific mrturisirea , dar indiferent ct de eroic le-ar fi fost viaa, se simte printre rnduri ntotdeauna nu mndria de a fi depit dramele, ci jena de a le fi supravieuit. ntr-o att de mare msur a trai nseamn a supravieui adic a reui s trieti , nct simplul fapt de a nu fi fost nfrnt presupune un minus de onestitate, un plus de compromis, o prsire, ntr-un punct cel puin, a liniei idealei uniti. Am citit memoriile unor oameni care au stat n nchisori i n lagre, care au suferit tot ce o fiin omeneasc poate suferi, care n-au murit printr-o ntmplare, printr-un noroc, sau, cine tie, printr-o ncpnare i totui n povestirea lor se descifra nu numai izbnda, ci parc umilina de a fi ieit la liman. Se simeau vinovai c au reuit s se pstreze n via, se simeau vinovai de tria pe care n-au putut-o mprumuta i altora. O att de lung tradiie demonstreaz c pier cei mai buni, nct a nu fi nfrnt nceteaz s mai fie o laud. De altfel, aa se explic faptul c btrnii nu sunt purtai n triumf. Atingerea btrneii este ntotdeauna o nesrbtorit victorie, o victorie pe care sunt geloi nu numai de dincolo de mormnt cei ce au disprut nereuind s-o ating, dar i cei ce tiu c nu au anse s o ating n viitor. O victorie pe care nsui nvingtorul o contempl nencreztor i stnjenit. Pustiul btrnilor nu vine din spaima de moarte, ci din uimirea c au putut tri att.