MAREA PREJUDECAT.

Anticul ndemn "Cunoate-te pe tine nsui" rmne tot ceea ce vreodat omul i-a cerut sie nsui mai greu. Nu suntem n stare s privim dect n jur, numai statuilor li-s dai ochi albi, cu pupilele ntoarse, probabil, nuntru. Nici mcar fizic nu putem s ne cunoatem. Oglinzile nu ne arat, pentru c n clipa n care ne privim n ele nu mai suntem dect spectatorii notri i cel mult imaginea acestor spectatori urii de mndrie i curiozitate o putem vedea. Cnd mi ascult glasul nregistrat pe band m cuprinde o team superstiioas, pentru c toi spun c acesta este glasul meu, dar mie vocea mi e strin, o cu totul alta aud eu cnd vorbesc. Cei filmai fr s tie se privesc pe ecrane uimii de necunoscuta umbr n care cei din jur i recunosc. Purtm n noi, fiecare, o fals imagine proprie. Pentru artist, arta este, desigur, un act de autocunoatere, dar orice oper finit i este strin autorului i sentimentul de nemulumire, generator de alte opere, provine tocmai din aceast repetat nerecunoatere n oglinda creat. Van Gogh nu se recunotea ntreg n autoportretele sale, dar, mai ales, Van Gogh din autoportrete nu seamn cu cel din tablourile lui Gauguin sau Lautrec. Noi ne putem cerceta, numai alii ne vd, Ochii notri pot privi la dreapta, la stnga, n sus, n jos. Primesc lentile de telescop i pot vedea n deprtare; primesc lentile de microscop i pot privi n adnc; numai pe ei nii ochii notri nu se pot privi. Vedem paiul din ochiul aproapelui i nu vedem brna din ochiul nostru, dar e firesc s fie aa. Nu-i ipocrizie, ci malformaie. Am vzut oameni uimii i revoltai aflnd ceea ce se spunea despre ei, dei faptele relatate erau perfect reale. Pur i simplu nu luaser act de ele pentru c nu erau n concordan cu imaginea pe care i-o fcuser despre ei nii. Unul se consider nonconformist, altul generos, altul martir frumoase haine ale attor mprai goi pe o plaj de nuditi, unde fiecare e mndru de croiala imaginarelor sale veminte, revoltndu-se, pudic, de goliciunea celorlali. Nu exist prejudecat mai mare dect prerea pe care o avem despre noi. Cunoate-te pe tine nsui? ine de natura spiritului ca el s-i cunoasc propriul concept, dar e vorba de o cunoatere n sine, nu de sine, nu particular, nu accidental, spune Hegel. i tot el consider c acest sens general trebuie atribuit anticului ndemn al lui Apollo Delficul. i totui, vslind prin circumstan i neesen, m cutremur gndindu-m c m-a putea ntlni cu mine pe strad i nu m-a recunoate.