PROIECT LA GEOGRAFIE

PLANETE DIN SISTEMUL SOLAR

Elev TACHE OCTAVIAN

Profesor coordonator NEACSU DANIELA

Sistemul Solar reprezint o oaz a universului , deoarece el ofer un loc propice dezvoltrii vieii n mijlocul unui spaiu ostil . Soarele i toate corpurile cereti apropiate alctuiesc un sistem , acesta include planetele i sateliii lor , planetele mici , asteroizii i alte corpuri mai mici . Fora gravitaional a Soarelui menine planetele pe orbite n jurul acestuia . Traiectoriile orbitelor lor se situeaz mai mult sau mai puin n acelai plan . Exceptnd astrul zilei , Soarele , cel mai mare obiect din Sistemul Solar cu un diametru de 109,2 ori mai mare dect cel al Pmntului , planetele sunt cele mai mari corpuri cereti . O planet a fost definit nc din 1930 de ctre Pluton i are 3 criterii principale : se rotete n jurul unei stele , ea nefiind o stea sau un satelit , are o form aproximativ sferic i trebuie s ndeprteze din vecintatea orbitei sale orice alt material cosmic . Planetele telurice sunt : Venus , Mercur , Pmnt i Marte ce pot fi distinse cu claritate datorit dimensiuniilor i a distanei fa de Soare . Cea mai apropiat planet de Soare este Mercur 46 mil. Kilometri de Soare - , necesi 88 de zile pmnteti pentru a face o rotaie complet . Cea mai cald zi din Sistemul Solar este pe Mercur 464 grade C . Pmntul este la o distana de aproape 3 ori mai mare fa de Soare . Mercur abia se distinge de Luna noastr , dei este puin mai mare dect aceasta . Fora gravitaional a lui Mercur face imposibil existena unei atmosfere potrivite dezvoltrii vieii . Atmosfera planetei este un nveli gazos , subire care const probabil n particule expulzate de Soare i resturi dispersate din solul planetei . Temperatura la suprafaa lui Mercur variaz de la 450 grade C ziua la 170 grade C noaptea Venus este cea de a 2-a planet de la Soare i are aproximativ aceleai dimensiuni ca i Pmntul , cele dou fiind considerate planete gemene . Este cea mai strlucitoare stea de noapte . Uneori poate fi vzut i n timpul zilei datori nveluului de nori galbeni ce reflect 80% din radiaiile pe care le primete de la Soare . Pmntul reflect de dou ori mai puin . Temperatura de la suprafaa lui Venus variaz n jurul valorii de 460 grade C . Aproximativ 70% din suprafaa planetei este ocupat de cmpii stncoase din care rsar regiuni muntoase de mrimea unor continente . Suprafaa mai este caracterizat de vi , depresiuni, cratere i vulcani . Cel mai lung canion de pe Venus este Baltis Vallis cu o lungime 6000 kilometrii . Dintre planetele telurice doar pmntul ofer un mediu propice dezvoltrii vieii , cu aer respirabil i ap permanent . Vrsta Pmntului este estimat la 4,55 miliarde de ani ns la forma sa actuoal a ajuns de cca 50 milioane de ani . Satelitul Pmntului este Luna care a rezultat din ciocnirea unui meteorit cu Pmntul acum aproximativ 4,53 miliarde de ani . Cel mai mare crater de pa Lun se afl la polul sud al acesteia , n bazinul Aitken cu un diametru de 2500 kilometrii .

Dei este de dou ori mai mic dect Pmntul suprafaa lui Marte este asemntoare . Distana dintr Marte i Soare este de 1,5 ori mai mare dect cea dintre Pmnt i Soare , fiind nevoie de 687 de zile pmmnteti pentru ca Marte s efectueze o roaie complet atmosfera planetei Marte conine 95% CO2 , cantiti mici de azot i argon i urme de ap i O2 . Atmosfera rarefiat nu asigur protecie mpotriva cldurii . Vara , temperatura poate varia ntre 20 grade C ziua i -80 grade C noaptea . Cel mai nalt vulcan este Olympus Mons cu o nlime de 21,9 kilometrii , iar cel mai adnc canion este Valles Marinelis cu o adncime de 9980 metri . Plnetele gazoase sunt corpur cereti uriae , formate din gaze care au mai muli satelii . Jupiter este cea mai mare planet din Sisteul Solar , de 11 ori mai mare dect Pmntul n diametru i cu o mas de 318 ori mai mare . Cea mai mare furtun de din Sistemul Solar este Marea Pat Roie un aticiclon cu dametrul egal cu cel al Pmntului fiind activ de 400 de ani . Toate planetele gazoase sunt nconjurate de sisteme de inele , a lui Staurn fiind cel mai mare i mai spectaculos . Numeroasele inele sunt alctuite din praf , cistale de ghea i fragmente de ghea i roci . Probabil sunt rmiele unor comete asteroizi sau satelii . Unele dintre ele au loat natere datorit forelor gravitaionele ale sateliilor lui Saturn . Atmosfera planetelor gazoase const n mare parte din hidrogen i heliu , dar i din cantiti mici de metan , amoniac , sulf , ap i alte substane . n adncul acestor planete gazul este lichefiat din cauza presiunii enorme pe care o exercit straturile superioare . Sub straturile lichide , Uranus i Neptun au o manta ca de ghea . n adncul planetelor Saturn i Jupuiter , presiune este de un milion de ori mai mare dect cea de la sprafa . Se presupune c toate planetele gazoase au un centru solid . Neptun se rotete n jurul Soarelui n 163,7 ani teretri ( anul reprezint o rotaie complet a planetei n jurul Soarelui ) . Aceast planet ajunce la 4,4445 miliarde de kilometrii de Soare. Pe Neptun vntul bate cu viteza de 2100 km/h .

Boala psihica trebuie considerata ca interesand intreaga fiinta umana in complexitatea ei biologica, psihologica, axiologica si sociala. Dupa Lazarescu M., boala psihica consta intr-o denivelare (simplificare), dezorganizare (destructurare), dezechilibrare (dizarmonie) a vietii psihice constiente a persoanei. Boala psihica este si va ramane o dimensiune (poate cea mai tragica) a fiintei umane si prin aceasta ea va cuprinde intotdeauna tot ceea ce alcatuieste umanul din noi. Dar ea va fi si absenta libertatii interioare a subiectului, incapacitatea de a se adapta armonios in mijlocul colectivitatii si imposibilitatea de a crea pentru semeni, prin ei si cu ei. In acest sens, boala va dezorganiza esenta umana in tot ce are ea definitoriu. Cateva dintre cele mai simple emotii au nevoie de o mica descriere. Noi toti stim cum este sa te simti furios sau trist. Cele mai multe sentimente sunt de moment precum groaza care ne prinde dupa ce ne uitam la un film de groaza ori amuzamentul pe care-l simtim cand ascultam un comediant. Altele pot fi relativ de lunga durata cum ar fi durerea pe care o suferim cand un prieten apropiat dispare. Cele mai multe fluctuatii emotionale incluzand faptul ca Depresia majora este cauza cea mai importanta a dizabilitatilor in toata lumea, fiind masurata pe ani de viata traiti cu o afectiune severa. Magnitudinea acestei probleme este cu adevarat uluitoare. In acord cu datele din Jurnalul global de studiu al bolii, depresia aconteaza mai mult de 10% din toate dizabilitatile. Expertii prevad ca va deveni o problema si mai mare prin anii 2020 (Lopez si Murray, 1998). Generatiile tinere experimenteaza rate mai inalte ale depresiei decat predecesorii lor, iar cei care devin deprimati o fac la o varsta mai timpurie (Burke si Regier, 1996). Desi depresia este foarte comuna si raspunde bine la tratament, de multe ori trece neobservata. Cei mai multi oameni deprimati nu primesc tratament adecvat. Starea depresiva este in mod clar una dintre cele mai importante depasind chiar si problemele de sanatate cu care se confrunta societatea. Psihopatologii folosesc mai multi termeni ca sa descrie problemele care sunt asociate cu sistemele de raspuns emotional. Acest limbaj poate deveni confuz deoarece majoritatea dintre noi deja folosim aceste cuvinte in vocabularul de zi cu zi. De aceea trebuie sa definim acesti termeni asa cum sunt folositi in psihopatologie astfel totul sa fie clar. Emotia se refera la o stare de excitatie care este definita de stari subiective, de sentimente cum ar fi tristetea, furia sau dezgustul. Emotiile sunt adesea acompaniate de schimbari fiziologice cum ar fi ritmul cardiac si cel al respiratiei. Afectul se refera la tipare comportamentale observabile care sunt asociate cu aceste sentimente subiective. Oamenii exprima afectul prin schimbari ale expresiei lor faciale, extreme ale vocii si miscari ale mainilor si corpului. Dispozitia se refera la un raspuns emotional sustinut care in forma extrema poate (...)

Un numar de oameni din ce in ce mai mare sufera de tulburari depresive. Costurile economice pentru tratarea acestei tulburari sunt destul de ridicate, dar suferinta caracteristica depresiei nu poate fi estimata. Simptomele depresive invalideaza functionarea normala a persoanei, producand durere si suferinta nu numai celor care se confrunta cu aceasta tulburarea serioasa, ci si celor din anturajul acestora. Depresiile majore deterioreaza atmosfera familiala si activitatea profesionala Cei mai multi oameni depresivi nu cauta nici un fel de ajutor cu toate ca majoritatea - chiar si cei a caror depresie este extrem de severa - poate fi ajutata. Multumita anilor de cercetari, in prezent exista noi medicamente si terapii psihosociale (terapia cognitiv-comportamentala, terapia interpersonala etc. ) care usureaza suferinta provocata de depresie. Din pacate, multe persoane nu vor sa recunoasca faptul ca depresia constituie o tulburarea tratabila. Daca esti de parere ca o persoana apropiata tie este un depresiv nediagnosticat, informatiile de mai jos te vor ajuta sa urmezi pasii care-i pot salva

viata. Ce este tulburarea depresiva? Tulburarea depresiva este o boala care afecteaza corpul, starea de spirit si gandurile. Ea influenteaza modul in care o persoana mananca, altereaza somnul, modifica maniera de percepere a celor din jur si a persoanei in cauza. Mare atentie pentru a nu confunda depresia cu o melancolie temporara. Persoanele care prezinta simptomele caracteristice depresiei nu se pot vindeca imediat chiar daca isi doresc acest lucru. Fara a urma un tratament specific formei depresive cu care se confrunta, oamenii isi prelungesc durerea si suferinta cu saptamani, luni si chiar ani. Un tratament corespunzator poate ajuta foarte multi oameni depresivi. A doua problema tratata in lucrarea de fata se refera la stresul psihic. Desi este conditionat psihic stresul are severe repercursiuni asupra fizicului. Pe cat posibil trebuie sa incercam sa il evitam, chiar daca pretul este de a ne schimba, de a renunta la cele mai dragi vise pe care le avem. Reducerea stresului este dificila, intrucat ea tine de inlaturarea situatiilor tensionate pe care le traim. Si asta este destul de dificil cand avem atatea responsabilitati carora trebuie sa le facem fata. Din aceasta cauza poate cea mai buna abordare nu este de a schimba mediul extern, ci de a ne insusi abilitatea comportamentala de a reactiona pozitiv la ceea ce ni se intampla. Porneste de la identificarea surselor de stres. Adesea este destul de dificil sa iti dai seama care sunt evenimentele care iti provoaca anxietate, dar daca esti atent mai multe zile la rand vei putea sa le identifici. Apoi vezi daca poti modifica acele circumstante sau daca poti sa le eviti. 1. Dimensiunile problemei Depresia afecteaza mai mult de 17 millioane de oameni in SUA si este de multe ori denumita gripa psihiatriei. De multe ori auzim persoane ce spun: Sunt deprimat, dar depresia manifesta clinic difera de ceea ce numim o (...)

Tulburarile mentale ating fiecare particica din experienta umana. Ele pot influenta modul in care oamenii gandesc, simt si functioneaza toate acestea avand repercursiuni in relatiile cu semenii. Limita dintre normal si anormal poata sa apara ca fiind lata, dar destul de des ea este foarte subtire. Trebuie inteles ca psihologia anormala se refera la oameni ca noi toti care se lupta cu probleme fundamentale si profunde care implica emotii, relatii si identitate personala. Dorim ca dumneavoastra sa va infruntati propriile dumneavoastra incercari psihologice si acelea ale altor oameni cu nivele egale si ample de compasiune. Scopul principal al acestei lucrari a fost foarte ambitios din start. Am vrut sa prindem si sa descriem granita cunoasterii dintre normal si anormal cu privire la tulburarile mentale. Aceasta lucrare doreste sa atinga unele probleme foarte cunoscute, pentru care s-au facut nenumarate cercetari si s-au emis multe teorii depresia si anxietatea dar pentru care orice cercetare ulterioara, formulare de ipoteze, experimente si noi teorii sunt foarte importante pentru intregirea tabloului de simptome si ameliorarea acestora. Cateva din cele mai simple emotii nu cer prea multe descrieri. Noi toti stim cum este sa fi furios sau trist. Multe dintre sentimentele noastre sunt de moment ca teama care ne prinde cand ne uitam la un film de groaza sau amuzamentul care il experimentam cand ascultam un comic. Altele pot sa fie relativ de mai lunga durata precum durerea pe care o simtim cand un prieten apropiat se duce. Cele mai multe fluctuatii emotionale, incluzand si cele neplacute, reprezinta o parte a experientei normale. Din nefericire anumiti oameni experimenteaza fluctuatii extreme ale emotiilor care devin persistente. In primul capitol vom discuta pe larg despre aceste tulburari depresive. Tulburarile de anxietate pe care le vom discuta in capitolul doi, joaca un rol important in studiul comportamentului anormal pentru mai multe motive. Probabil cel mai important motiv este magnitudinea problemelor. Luate impreuna, aceste forme diferite de tulburari de anxietate incluzand fobiile, obsesiile, compulsiile si ingrijorarea extrema, reprezinta cel mai comun tip

de comportament anormal. In anumite studii se arata ca 17% din adultii populatiei SUA au cel putin un tip de tulburare de anxietate (Kessler, 1994). Tulburarile de anxietate au in comun cateva similitudini cu schimbarile de dispozitie. Dintr-un punct de vedere descriptiv ambele categorii sunt definite ca raspunsuri emotionale negative. Sentimente ca vina, ingrijorarea si furia acompaniaza frecvent anxietatea si depresia. Multi pacienti care sunt depresivi sunt de asemenea si anxiosi si similar multi pacienti anxiosi sunt de asemenea deprimati. Relatia stransa intre simptomele anxietatii si cele ale depresiei sugereaza ca aceste tulburari pot avea caracteristici etiologice comune. De fapt, clinicienii si cercetatorii s-au focalizat pe consideratii similare cand au investigat aceste (...)

NGRIJIREA BOLNAVULUI CU NEVROZA ASTENIC

COORDONATOR: -2008CUPRINSUL LUCRRII DE DIPLOM CAPITOLUL I. PREZENTAREA TEORETIC A BOLII............ 4 1.1. Notiuni de anatomie si fiziologie a aparatului afectat................4 1.2. Definitie......................................................................................5 1.3. Simptomatologie.................... 6 1.4. Etiologie........................ 7 1.5. Patologie ...................... 8 1.6. Clasificarea si forme clinice.............. 8 1.7. Tratamentul medicamentos............... 9 CAPITOLUL II.

SUPRAVEGHEREA PACIENTULUI DIN MOMENTUL INTRRII PN LA EXTERNARE sI EFECTUAREA TEHNICILOR IMPUSE DE AFECIUNE..................... 11 2.1. Internarea pacientului n spital............ 11

2.2. Asigurarea conditiilor de spitalizare.......... 12 2.3. Asigurarea conditiilor igienice pacientilor internati.... 13 2.4. Supravegherea functiilor vitale si vegetative...... 14 2.5. Alimentatia bolnavului............... 15

2.6. Administrarea medicamentelor si hidratarea organismului .. 16 2.7. Recoltarea produselor biologice si patologice...... 17 2.8. Pregatirea pacientului si efectuarea tehnicilor speciale impuse de afectiune.................... 19 2.9. Educatia pentru sanatate.............. 20 2.10. Externarea bolnavului................ 21 CAPITOLUL III. PREZENTAREA CAZURILOR DE BOAL ............ 22 - Cazul nr. 1 - plan de ngrijire ............... 23 - Cazul nr. 2 - plan de ngrijire................24 - Cazul nr. 3 - plan de ngrijire .............. 25 CAPITOLUL IV. ANALIZA CAZURILOR DE BOALA PREZENTATE sI CONCLUZII GENERALE ASUPRA LUCRRII................ 34 BIBLIOGRAFIE.....................36 CAPITOLUL I. PREZENTAREA TEORETIC A BOLII

1.1. ANATOMIA sI FIZIOLOGIA SISTEMULUI NERVOS CENTRAL

Sistemul nervos receptioneaza, transmite si integreaza informatiile din mediul extern si intern, pe baza carora elaboreaza raspunsuri adecvate, motorii si secretorii. Prin functia reflexa care sta la baza activit& 121f520b #259;tii sale, sistemul nervos contribuie la realizarea unitatii functionale a organismului si a echilibrului dinamic dintre organism si mediul nconjurator. Siatemul nervos, unitar ca structura si functie, este mpartit n: -sistemul nervos al vietii de relatie (somatic)- care asigura echilibrul organismului cu conditiile variabile ale mediului; -sistemul nervos al vietii vegetative, care regleaza permanent activitatea organelor interne. Segmentele sistemului nervos central sunt: maduva spinarii, trunchiul cerebral, cerebelul, diencefalul si emisferele cerebrale. Organele nervoase care formeaza nevraxul sunt nvelite de sistemul meningeal, format din trei membrane: piamater, arahnoida si dura mater. ntre arahnoida si piamater exista un spatiu mai larg n care se gasesc lichidul cefalorahidian, cu rol de protectie mecanica si trofica. Maduva spinarii, adapostita n canalul vertebral, se ntinde de la gura occipitala CI-pna la nivelul vertebrei lombare L2, de unde se continua cu o formatiune subtire- filum terminale- pna la vertebra a doua coccigiana. Nervii lombari si sacrali, n traiectul lor spre gaurile intervertebrale, mpreuna cu filum terminale, constituie coada de cal. n sectiune transversala maduva apare constituita, n interior, din substanta cenusie- formata din corpii neuronali si strabatuta de canalul ependimar, iar la exterior substanta alba, constituita din fibre nervoase mielinice si celule gliale. Trunchiul cerebral, continua maduva spinarii si este format din bulb, punte si mezencefal. Structural, trunchiul cerebral este constituit din formatiuni cenusii si albe, omologe celor medulare. Substanta cenusie este situata n interior si fragmentata n numerosi nuclei, separati prin substanta alba care apare si la periferie. Cerebelul este situat n etajul inferior al cutiei craniene, napoia trunchiului cerebral, fiind alcatuit din doua parti laterale- emisferele cerebrale, conectate printr-o portiune mediana denumita vermis. Legaturile cerebelului cu trunchiul cerebral se fac prin cele trei perechi de pedunculi cerebelosi care l leaga de bulb, punte si mizencefal.

Diencefalul situat n prelungirea trunchiului cerebral si sub emisferele cerebrale, este alcatuit din mai multe mase de substanta nervoasa: thalamus, metatalamus, epitalamus si hipotalamus. Emisferele cerebrale reprezinta partea cea mai voluminoasa a sistemului nervos central. Sunt separate prin fisura interemisferica si legate n partea bazala prin formatiuni de substanta alba: corpul calos, trigonul cerebral, comisurile albe. Structural, emisferele cerebrale sunt alcatuite din substanta cenusie dispusa la suprafata, formnd scoarta cerebrala si substanta alba la interior, alcatuita din fibre de asociatie, comisurale si de proiectie. Viata psihica umana este considerata a fi rezultatul a trei compartimente strns legate ntre ele: compartimentul de cunoastere (gndirea, atentia, orientarea, nvatarea, mempria etc.) cu ajutorul careia omul cunoaste realitatea si patrunde n descifrarea legilor ei, comportamentul afectiv, constituit din trairile, emotiile, sentimentele si pasiunile pe care omul le ncearca n viata si comportamentul volitional, constnd n totalitatea hotarrilor, deciziilor si an preseverenta mplinirii lor. Aceste aspecte deosebite de importante ale activitatii superioare asigura corelatii optime ale organismului cu mediul fizico-biologic si social, fiind din ce n ce mai mult studiat de catre fiziologi. 1.2. Definitie Nevroza este o tulburare psihica manifestata printr-un comportament anormal, cu diverse forme, de care bolnavul este constient, dar nu l poate stapani.. Nevroza perturba afectivitatea si emotivitatea, dar nu afecteaza facultatile intelectuale. Neurastenia este una din cele trei forme de nevroza ntalnita la om si caracterizeaza n special printr-un simptom capital: astenia ( oboseala nervoasa ) persistenta. - este o stare de mare oboseala. Favorizata de surmenaj si nsotita de tulburari psihice (tristese, insomnie, nehotarare) de tulburari functionale (cardiovasculare, digestive, sexuale) si de dureri cu diferite lacalizari; - este o tulburare speciala, persistenta a sistemului nervos central, fara leziuni organice, determinata n special de conflicte sufletesti, boala de care omul este constient si de care se ancearca sa se vindece, nevroya astenica fiind trecatoare si vindecabila. 1.3. Simptomatologie Debutul neurasteniei este de cele mai multe ori lent. Oboseala sau astenia este simpomul principal. - poate fi fizica sau intelectuala (mai predominanta)

- are un caracter particular, special, neplacut si apasator, o senzatie de enervare, de gol si nu cedeaza la mijloacele de repaus sau distractie; - astenia fizica este aproape permanenta si apare dimineata, la trezirea din somn. Bolnavul se simte incapabil sa coboare din pat. Chiar daca n timpul zileise poate observa o usoara ameliorae a oboselii, totusi dupa cateva ore de munca ea reapare. - astenia intelectuala se traduce printr-o senzatie penibila de neputinta de a mai face fata muncilor intelectuale. Toate zgomotele cat de mici, fiecare nchidere de usa, exaspereaza bolnavul. Aceasta astenie se poate diminua catre seara. Cefaleea este al doilea simptomca frecventa si aproape ntotdeauna prezent. n cea mai mare parte a cazurilor durerea de cap este intermitenta. - este variabila ca intensitate si aproape totdeauna legata de oboseala; - ca localizare apare n regiunea cefei cu o senzasie de apasare, de strangere acre iradiaza catre frunte, tampla sau coboara de-a lungul coloanei verterbrale; - este de obicei diurna si foarte rar nocturna. Insomnia sau tulburarea somnului sunt foarte frecvente fara a fi nsa constante sau durabile. n general este vorba de un somn foarte superficial si mai rar de insomnie pura si poate fi nsotita de somnolenta n timpul zilei. - din punct de vedere al orarului ea se manifesta la nceputul noptii (insomnie de adormire); - n timpul somnului pot apare foarte des cosmaruri (senzatie de ratacire, pierdere etc.) care pot sa-l trezeasca brusc din son, fiind cuprins de o senzatie de teama. Tulburari secundare: - tulburari psihice : fenomenul cel mai important este oboseala intelectuala. Bolnavul constata treptat o greutate n gandire, atentia mult scazuta (hipoprosexie), uitarea obiectelor, a numerlor proprii (hipomnezie); tulburarea vointei: nu-si mai duc la ndeplinire selurile propuse (disbulie) ; tulburari senzitivo-senzoriale: bolnavul are adeseori ameteli, senzati de leganare. Pot aparea si tulburari de vedere: vederea dificila, ncetosata; Apare brusc sau se accentueaza progresiv.

tulburarile glandelor endocrine: la multi bolnavi se poate observa o aparenta hipertiroidie sau hipotiroidie; hiperfoliculismul, de obicei constitusional, e adesea nsosit de spasmofilie; secresia foliculinica normala sau chiar spre exces se traduce printro mentruatie uneori excesiva care tine 5-6 zile si are un ritm regulat.

1.4. Etiologie Se cunosc trei factori mai importanti raspunzatori de aparitia nevrozei astenice: factorul psihogen adica tulburarile sufletesti: factorul somatogen adica tulburarile organice corporale care pot favoriza sau dezlantui o nevroza; factorul predispozant care tine de ereditate si constitutie. Factorul psihogen este factorul eential care provoaca o nevroza astenica. La baza oricarei nevroze astenice sta unul sau mai multe conflicte sufletesti care n general pot mbraca aspectele cele mai variate. Necazurile, grijile, deceptiile, emotiile neplacute si prelungite si general traumele psihice sunt acelea care mai curand sau mai taryiu sunt fundamental vinovate de aparitia bolii. O importanta deosebita o reprezinta factorii emosionali, afectivi n special frustrarile afective, rsceala sufleteasca, despartirea de cei dragi, dramele familiare. Unul din factorii declansatori cei ma importanti al neurasteniilor este surmenajul psihic. Munca neplanificata, munca n asalt, munca neritmica, toate pot conduce catre o nevroza. Factorul somatogen foarte multe tilburari organice, foarte multe bolii, fara a provoca n mod direct o nevroza, o pot declansa. Mai mult, unele boli cronice, daca nu sunt ndepartate, contribuie ,, din umbra ,, la ntretinerea nevrozei. Printre cauzele organice care sunt raspunzatoare de aparitia neurasteniei se afla si perioadele de schimbari fiziologice importante, de ordine endocrin, cum unt sarcina, alaptarea, menopauza. De asemenea, un factor somatogen important l constituie si bolile infectioase si surmenajul. Factorul predispozant unul dintre cei mai importanti factori predispozanti l constittuie tipul de sistem nervos. Dintre cele patru tipuri, tipul ,, slab,, si tipul ,, puternic neechilibrat ,, sunt cei mai predispusi. Exista si anumite tipuri constitutionale, dintre cei grasi si cei slabi, cei slabi fac mai utor nevroza, dintre expansivi si introvertiti, ultimi o fac mai repede.

1.5. Patogenie Nevroza astenica este destul de raspandita. Evidenta clinica a aratat ca varsta la care apare nevroza astenica cel mai frecvent este ntre 25-45 ani. n ce priveste sexul, ea este mai raspandita la barbati. De asemenea ea apare la persoanele cu un grad mai ridicat de cultura. Patologia neurastenica este de fapt numai solicitare cu o scadere de energie si de aici apar toate semnele clinice. 1.6. Clasificare si forme clinice: n functie de simptomele care domina tabloul clinic au fost izolate mai multe forme de neurastenie: - nevroza astenica pura; - nevroza astenica cu elemente anxioase; - nevroza astenica cu elemente depresive; - nevroza astenica cu elemente obsesivo-fobice; - nevroza astenica cu elemente (isterice). Din punct de vedere a cazurilor psihice declansatoare exista: depasesc; nevroza de esec- apare la cei care si propun teluri care i

nevroza de neadaptare care rezulta din ambianta noua n care o persoana este silita sa traiasca fara a se putea adapta; nevroza de frustrare o resimt cei care au impresia sau certitudinea ca nu mai sunt suficient de iubisi; nevroza de asteptare care apare la indivizi care asteapta vreme ndelungata un eveniment important, sau o hotarare capitala pentru viata sa. 1.7. Tratamentul medicamentos Tratamentul nevrozei astenice presupune: tratament igieno-dietetic; tratament medicamentos; tratament balneofizioterapic; psihoterapie.

Tratamentul igeno-dietetic presupune: a) regim de munca rational si adaptarea unui ritm succesiv repaus munca;

b) tratament dietetic care trebuie sa aiba n vedere hranirea substantiala a bolnavului cu att mai mult cu ct aceasta sufera de foarte multe ori de o lipsa a poftei de mncare. Se vor ntrebuinta si vitamine, n special vitamina A, B1, B6, C. Tratamentul medicamentos este n general foarte variat. n general el se ndreapta spre trei principale: sa calmeze, sa stimuleze organismul si sa refaca somnul. Pentru primul se folosesc calmante usoare, asa numitele tranchilizante minore ca : Ciclobarbitalul, Bromovalul, Luminalul etc. (n doze mici). n ceea ce priveste corectarea somnului si ndepartarea insomniei se folosesc n special barbiturice ca : Ciclobarbital, Dormicum, etc. Efectul cel mai bun se obtine nsa prin asocierea barbituricelor cu tranchilizante majore : Clordelazin, Romergan, etc. La bolnavii cu deficit ponderal si cu lipsa poftei de mncare sa aplicat cu succes o cura de hidrazida. Pe aceeasi linie se foloseste si insulina an doze mici, 5 unitati. Somnoterapia are indicatii mai restrnse. Ea se aplica de obicei an nevroza astenica datorata unui surmenaj fizic sau intelectual. Se face o cura de somn prelungit (18-24). Tratamentul balnezofizioterapic: Una din metodele cele mai importante este cura frecventa de repaus, de odihna. Beneficiul este maxim daca bolnavul locuieste ntr-o localitate situata la o altitudine medie si nconjurata de paduri. S-a folosit cu succes hidroterapia (bai caldute la 35 C timp de 30 min.), bai aromate cu esente de brad, bai de acid carbonic. Psihoterapia : este o actiune multilaterala care se adreseaza att intelectului, ct si sferei emotionale a individului. Ea cuprinde att o latura analitica ct si una sintetica de recladire a personalitatii pe baze mai sanatoase. Psihoterapia n grup da rezultate foarte bune. Foarte importanta este educatia vointei. Adesea este foarte util sa se asocieze psihoterapiei, ergoterapia (terapia prin munca). Adesea o munca fizica: taiatul lemnelor, gradinaritul sunt mijloc salutar de a-si ntari sistemul nervos. Dar adevarata terapie a neurasteniei nu se poate realiza fara autoeducare. Cta vreme conflictele proprii sufletesti nu sunt rezolvate nevroza n general persista si multa vreme si este o lupta fara nvingator. Tratamentul medicamentos este n general foarte variat. Pentru calmarea bolnavului se folosesc calante usoare si anumite tranchilizante minore ca: - Ciclobarbitalul sedativ hipnotic cu actiune rapida si de scurta durata.

Contraindicatii: - depresie de cauza cerebrala; - alergie la barbiturice; - insuficienta hepatica, respiratorie, renala alcoolism Reactii abverse: - oboseala, ameseli; - de toleranta si dependenta; - supradozare acuta de coma. Diazepam - pentru efectul lui tranchilizant Contraindicatii: - coma colaps; - alergie la substanta; Reactii adverse: - ameteli; - tulburari de vedere; - astenie fizica si psihica; - hipotensiunea arteriala. n ceea ce priveste corectarea somnului si nlturarea insomniei se folosesc n special barbiturice ca: Ciclobarbitalul, Dormicum, etc. Dormicum - inductor al somnului, caracterizat printr-un debut rapid al actiuni sale. Contraindicatii: -intoleranta la substanta; - psihoze, depresii psihice, miastenie; - prudenta la vrstnici, insuficienta respinratorie; Reactii adverse se datoreaza efectului sedativi sunt dependente de doza administrata; - injectabil poate apare somnolenta CAPITOLUL 2 SUPRAVEGHEREA PACIENTULUI DIN MOMENTUL INTRRII PN LA EXTERNARE sI EFECTUAREA TEHNICILOR IMPUSE DE AFECIUNE 2.1. Internarea pacientului n spital Internarea bolnavului cu nevroza astenica se face n clinica de psihiatrie cndacesta ia primul contact cu spitalul. Acest prim contact constituie un

eveniment important n viata bolnavului, deoarece el se desparte de mediul sau obisnuit si este nevoit sa decurga la ajuttorul oamenilor straini. Internarea n spital a bolnavului se face pe baza buletinului de identitate, a biletului de trimitere eliberat de: cabinet medical individual care recomanda internarea sau de la medicul din ambulatoriul sau pe baza biletului de ransfer eliberat de alt spita. La internarea unor persoane gasite pe strada identificarii lor, asistenta de serviciu va anunta imediat organele de politie. Cazurile grave vor fi primite fara bilet de transfer sau trimitere, bolnavii internati fiind nscrisi n registrul de urgenta. Acolo se completeaza foaia de observatie cu datele de identitate ale bolnavului si datele anamnestice culese de la bolnav sau nsotitori. n vederea examinarii bolnavului de catre medic, asistenta va ajuta bolnavul sa se dezbrace si va asigura conditii necesare unei bune derulari a examinarii. Examinarea clinica poate fi completata de prelevari de produse biologice si patologice si de un examen psihologic. Dupa stabilirea diagnosticului nainte de a ajunge n sectia cu paturi, bolnavul trece prin serviciul de internare unde: va fi mbaiat si - daca e cazul - deparazitat; hainele si obiectele persoanle vor fi nregistrate n vederea nmagazinarii pe perioada internarii. dupa terminarea baii bolnavul va fi mbracat cu pijama sau camasa de noapte, ciorapi si papuci.

Bolnavul astfel pregatit va fi dirijat pe sectia une se prezinta la asistanta sefa sau registratorul medical n vederea internarii. O primire adecvata n sectie diminueaza stresul suferit de bolnav la internare si usureaza adaptarea lui la mediul spitalicesc. Asistenta de salon introduce bolnavul n salonul indicat, i face cunostinta cu ceilaltti bolnavi, l ajuta sa-si aranjeze obiectele n noptiera, l conduce pentru a cunoaste sectia, prezentndu-i cabinetul asistentelor, sala de mese, grupul sanitar, l aduce la cunstinta regulamentul de ordine intreioara. 2.2. Asigurarea conditiilor de spitalizare n spitale de psihiatrie, asigurarea conditiilor de specialitate a bolnavilor are un rol foarte important.

Bolnavii internati aici sa se simta ct mai confortabil, de aceea se vor asigura saloane de zi ct si saloane de noapte. Saloanele trebuie sa fie de dimensiuni mici (2-3), sa fie bine aerisite, linistite. Se va avea nsa grija ca prizele sa fie bine izolate. De asemenea, ferestrele prevazute cu gratii, iar rezervele rezervate bolnavilor agitati sunt capitonate cu cauciuc moale si sunt prevazute cu vizoare. De asemenea, sectia de psihiatrie trebuie sa asigure bolnavilor si ateliere pentru ergoterapie. Pentru ca bolnavii stau majoritatea timpului spitalizarii n pat acesta trebuie sa aiba anumite calitati: sa fie comod, sa prezinte dimensiuni potrivite care sa satisfaca att cerintele de confort ale bolnavului ct si ale personalului de ngrijire, sa-i permita bolnavului sa se poata misca n voie, sa nu limiteze miscarile. De asemenea, se va asigura schimbarea lenjeriei de pat de cte ori este nevoie. n sala de mese trebuie sa se asigure conditii igienice de mediu, se aeriseste , se vor aranja estetic mesele, toate pentru a-l creste apetitul. 2.3. Asigurarea conditiilor igienice pacientilor internati Asigurarea igienei personale, corporale si vestimentare a pacientului Asigurarea igienei generale si corporale este importanta n evolutia unei boli, de aceea asistenta medicala trebuie sa fie foarte atenta cu respectarea regulilor de igiena. n cazul neurastenicului, asigurarea igienei generale si corporale este n majoritatea cazurilor precara pentru ca pacientul prezinta dezinteres pentru propriai persoana si pentru cei din jur. De aceea, asistenta medicala are misiunea delicata de a controla n mod discret, de a ndruma si la nevoie, de a efectua, atunci cnd este cazul toaleta de dimineata si seara. Astfel ea va ndemna bolnavul sa-si spele fata, gtul, membrele superioare, regiunea axilara. De asemenea sa efectueze toaleta cavitatii bucale si sa-si ngrijeasca parul. Daca este cazul va atrage atentia si asupra lenjeriei de corp sa fie tot timpul curata si ngrijita. Observarea pozitiei pacientului n pat Asistenta medicala trebuie sa urmareasca, sa supravegheze pozitia bolnavului n pat pentru ca n foarte multe boli bolnavii, pentru a-si proteja partea bolnava, adopta pozitii care sa le diminueze durerea. n cazul neurasteniei, care este o ,,boala a creierului,, bolnavii nu au o anume pozitie n pat sau n timpul somnului care sa atraga atentia, dar foarte frecvent lenevesc n pat si este necesara

supravegherea pozitiei pentru a preveni escarele. Totusi se poate urmarii pozitia bolnavului pentru a sesiza eventualele modificari survenite n timpul tratamentului. De asemenea este foarte importanta de urmarit si faciesul bolnavului. De cele mai multe ori, la un neurastenic se poate observa foarte usor un facies care tradeaza, oboseala, astenia de care el se plnge. Este un facies putin mobil, cu trasaturile trase. Pregatirea patului si accesoriile lui Patul este mobilierul cel mai important din salon, aici petrecndu-si bolnavul majoritatea timpului de boala si convalescenta. Patul trebuie sa fie comod, de dimensiuni potrivite, usor de manipulat si usor de curatat, pentru ca ngrijirile, investigatiile si tratamentele aplicate bolnavului sa fie usor de efectuat. Accesoriile patului sunt: salteaua, perna, patura, lenjeria, cearsaful, cearsaful plic, fata de perna. Schimbarea lenjeriei de pat Este o problema n asigurarea conditiilor de confort pentru odihna si ngrijirea bolnavilor. La intrarea n salon bolnavul gaseste patul pregatit cu lenjerie curata, salonul bine aerisit. Schimbarea lenjeriei se face de cte ori este nevoie si pe parcursul internarii. 2.4. Supravegherea functiilor vitale si vegetative. Urmarirea functiilor vitale este o sarcina foarte importanta pentru asistenta medicala, att pentru a urmari evolutia boli, ct si pentru a urmari evolutia tratamentului deoarece unele medicamente pot influenta aceste functii. Ele vor fi masurate de doua ori pe zi (dimineata si seara) si vor fi notate n foaia de observatie. Respiratia - nevoia omului de a capata oxigenul din mediu si a elimina dioxid de carbon, poate prezenta unele modificari n neurastenie. Bolnavii nevrotici se plng adesea de o senzatie subiectiva d sufocare, de lipsa de aer (dispnee) ceea ce i face sa inspire din cnd n cnd profund uneori sa ofteze. Ritmul respiratiei ( n mod normal este de 16-18 pe minut) este ceva mai des, iar uneori poate exista o adevarata aritmie.

Temperatura corpului (valori normale 36-37 C) nu prezinta modificari importante n cazul unui bolnav neurastenic. Pulsul este expansiunea ritmica a arterelor, cu valori normale cuprinse ntre 60-80 batai/minut la un adult sanatos. n cazul neurastenicului bate uneori mai des, prezentnd o usoara tahicardie sau din potriva mai rar (bradicardie). Se constata deci o labilitate, o nestatornicie a pulsului, care bate cnd mai ncet, cnd mai tare. Tensiunea arteriala presiunea exercitata de sngele circulant asupra peretilor arteriale, prezinta si ea unele modificari. Valorile normale la un adult sanatos sunt cuprinse ntre 115-140/70-90 mmHg. n cazul neurastenicilor ea este scazuta (hipotensiune arteriala) n cea ce priveste functiile vegetative, aici se constata cteva modificari: diureza neurastenicului nu prezinta modificari; scaunul n cazul nevrozei astenice cu predominanta tulburarilor digestive poate prezenta unele modificari, bolnavii pot avea fie constipatie, fie diaree; varsaturile n cazul nevrozei astenice cu predominanta tulburarilor digestive, pot fi prezente, dar au caracter trecator, fara sa influenteze evolutia bolii; transpiratia multi bolnavi pot prezenta o usoara diaforeza, care nsa creeaza doar un usor disconfort; nevroza poate tulbura si buna functionare endocrine, ele apar nsa mult mai trziu. a glandelor

Unii bolnavi pot prezenta si o aparenta hipotiroidie (care, daca exista nainte, poate declansa sau mari intensitatea neurasteniei). De asemenea hiperfoliculism, de obicei constitutional, adesea nsotit de spasmofilie, mai ales la femeile tinere. Secretia foliculara normala sau chiar spre exces se traduce printr-o menstruatie abundenta (hipermenoree), 5-6 zile si care are un ritm regulat. Sa constatat de asemenea ca apar fenomene trecatoare de pseudo - frigiditate, respectiv pseudo - impotenta. 2.5. Alimentatia bolnavului

Alimentatia bolnavului neurastenici este o alimentatie activa. Ea trebuie sa aiba n vedere hranirea substantiala a bolnavului cu att mai mult ct acestia sufera de foarte multe ori de o lipsa a poftei de mncare. Bolnavii neurastenici au un regim alimentar normal. Se vor suprima, nsa, pentru un timp alcoolul, condimentele si excesul de carne sau de conserve. Bolnavul va avea mai multe mese pe zi, usoare si dese, mai ales n starile dispeptice. Alimentatia ca fi bogata n legume si fructe, care sa-i asigure un aport marit de vitamine, n special vitamina A, B1, B6, C. 2.6. Administrarea medicamentelor si hidratarea organismului 1. n spital medicamentele sunt prescrise de medicul curant fiind consemnate n rubrica ,,tratament,, din foaia de observatie, cu data calendaristica, forma de prezentare (fiola, tablete) doza pe 24h, calea de administrare, doza unica si orarul. Medicamentele sunt substanta de origine minerala, animala, vegetala sau chimica de sinteza, transformate prin operatii farmaceutice ntr-o forma de administrare ( comprimat, fiola ) folosita pentru prevenirea, ameliorarea sau vindecarea bolilor. La indicatia medicamentele, prescrise, medicamentelor. medicului asistenta medicala administreaza tinnd cont de regulile de administrare a

2. n cazul bolnavului cu nevroza astenica se administreaza urmatoarele medicamente: Glucoza 5% venoasa; Insulina - 15 UI/ zi; - se administreaza subcutanat; Piracetam - 2 x 1 tableta / zi; - se administreaza per oral; Peritol - 3 x 1 comprimat / zi; - se administreaza per oral; - 250 ml x 2/zi; - se administreaza parenteral prin punctie

Electrovit

- 1x 3 drajeuri / zi; - se administreaza oral;

Vitamina B1 lf - o fiola / zi; B6 lf - se administreaza subcutanat sau intramuscular; Vitamina C - o fiola / zi(500 mg); - se administreaza intavenos; Dormicum - 1 tableta seara; - se administreaza oral. 2.7. Recoltarea produselor biologice si patologice Regulile de baza n aplicarea precautilor universale: o considerarea toti pacientii potentiali infectati; o considerarea ca sngele, alte fluide biologice si tesuturile sunt contaminate cu HIV si HBV; o considera ca acele si alte obiecte folosite n practica medicala sunt contaminate dupa utilizare. Unul din rolurile cele mai importante pe care asistenta medicala le are n ngrijirea bolnavilor l reprezinta si efectuarea recoltarilor de produse biologice si patologice. Examenele de laborator efectuate produselor biologice si patologice completeaza simptomatologia boli cu elemente obiective exprimata modificarile aparute. Ele confirma sau infirma diagnosticul clinic. n nevroza astenica recoltarea produselor biologice se face pentru a exclude o tuberculoza, anemii, boli cronice, infectii de focar. V.S.H. - viteza de sedimentare a hematiilor este rapiditatea cu care se produce asezarea hematiilor. Asistenta medicala se spala pe mini, mbraca manusile de cauciuc sterile, aspira n seringa 0,4 ml citrat de sodiu, sol. 3,8 %. Se punctioneaza vena si se

aspira 1,6 ml snge. Se scurge seringa n eprubeta si se agita. Se eticheteaza si se trimite la laborator. V.n. eritrocitele: 4,5-5,5 mil/mm la barbati; 4,2 -4,8 mil/mm la femei; hemoglobina: 15+/-2g la 100 ml la barbati; 13+/-2g la 100 ml la femei; leucocite: 4200-8000/mm; trombocite : 20-4+% 150- 400.000/mm. Recoltarea sngelui pentru examene serologice - cerceteaza prezenta sau absenta anticorpilor n serul bolnavului. Sngele se recolteaza prin punctie venoasa direct n eprubeta ntr-o cantitate de 5-10 ml. Dupa coagulare se desprinde cheagul de snge de pe peretele eprubetei si dupa 30 de minute se decanteaza serul ntr-o eprubeta sterila. Din el se fac mai multe reactii, n functie de boala suspicionata (tifos, sifilis, scarlatina, viroze). Examen de urina Dupa toaleta organelor genitale externe se recolteaza 150 ml de urina. Examenul de laborator furnizeaza: - date macroscopice (culoare, luciu, miros, densitate). - date microscopice (sediment n care se gasesc elemente figurate, cilindri, celule epiteliale). - date fizico-chimice (pH, ionograma, proteinurie, creatinina); Toate rezultatele examenelor de laborator trebuie sa fie n limitele valorilor normale n cazul neurasteniei. 2.8. Pregatirea pacientului si efectuarea tehnicilor speciale impuse de afectiune Electrocardiograma (EKG) nregistrarea fenomenelor bioelectrice din cursul unui ciclu cardiac. grafica a rezultantei

Pregatirea pacientului pentru EKG: - se pregateste bolnavul din punct de vedere psihic pentru a nlatura factorii emotionali; - se transporta bolnavul n sala de nregistrare, de preferinta cu caruciorul cu 10-15 min. nainte de nregistrare; - aclimatizarea bolnavului cu sala de aclimatizare; - bolnavul va fi culcat comod pe patul de consultatie si va fi rugat sa-si relaxeze musculatura. Montarea electrozilor: - Montarea electrozilor pe membre rosu - mna dreapta; galben - mna stnga; verde - picior stng; negru - picior drept. - Montarea electrozilor precordiali V1- spatiul VI intercostal, pe marginea dreapta a sternului; V2- spatiul VI intercostal, pe marginea stnga a sternului; V3- ntre V2 si V3; V4- spatiul V intercostal, stng pe linia medioclaviculara; axilara V5- la intersectia de la orizontala dusa din V4 si linia anterioara stnga;

V6 - la intersectia dintre orizontala dusa din V4 si linia axilara mijlocie stnga. ngrijirea pacientului dupa EKG: - ajuta bolnavul sa se mbrace; - este ajutat sa se ntoarca n salon. 2.9. Educatie pentru sanatate

Boala este o reactie a organismului fata de factori nocivi de materii. Restabilirea completa a bolnavului nu poate fi conceputa, dect prin ndepartarea cauzelor, care au determinat-o, adica acelor cauze, care se datoreaza mediului nconjurator. Asistenta trebuie sa-si desfasoare n asa fel activitatea educational sanitara, nct aceasta sa constituie un factor de influenta pozitiva asupra psihicului bolnavului, sa constituie la crearea unor emotii pozitive, care urmaresc otimismul si ncrederea bolnavului n medic si asistenta medicala si n eficacitatea masurilor terapeutice. Trebuie sa dezvoltam ncrederea bolnavului n vindecarea sau ameliorarea starii lui, daca va respecta constiincios si riguros presciptiile si recomandarile medicale. Cuvntul medicului si al asistentei, joaca un rol important n ntarirea neuropsihica a bolnavului. Un cuvnt cald de lamuriri si mbarbatarea totodata da forte noi organismului n lupta sa cu boala, dupa cum un cuvnt nechibzuit, care ar ngrijora pacientul sau i-ar distruge speranta n vindecare, poate scade puterea organismului si nrautatii cursul bolii. Masurile de educatie sanitara se ncadreaza tendintelor mereu actuale ale asistentei psihiatrice de tip comunitar. n acest scop toti membrii unei echipe terapeutice trebuie sa sensibilizeze anturajul familial si profesional n legatura cu modalitatile de debut, evolutie si cu particularitatile etapei terapeutice reabilitative. Readaptarea bolnavului la noul stil de viata, depinde n mare parte si de familia, care l ngrijeste. Profilaxia bolii ,, dusmanul cunoscut este pe jumatate nvins". Acelasi lucru si pentru nevroza astenica. Pentru a o depista din vreme, pentru a o preveni este bine ca fiecare sa-i cunoasca bine manifestarile pentru a lua din vreme masurile energice care se impun. Elementul principal cade pe trei elemente principale asupra carora trebuie sa luam aminte: ntarirea sanatatii, psihoprofilaxia si organizarea activitatii att n ce priveste regimul de munca ct si regimul de odihna. 2.10. Externarea bolnavului Momentul plecarii bolnavului din spital este stabilit de medicul curant si sef de sectie. Asistenta ca aduce toate documentele referitoare la bolnav pe care le va pune la dispozitia medicului de salon. Asistenta va fixa cu bolnavul ora plecarii, pentru a-i putea asigura alimentatia pna n ultimul moment. Asistenta cu 2-3 zile naintea iesirii din spital, va anunta familia bolnavului si va da explicatiile primite de la medic, cuprinse n

biletul de iesire. Va lamurii n special prescriptiile referitoare la tratamentul medicamentos, daca bolnavul si-a nsusit n mod corespunzator tehnicile necesare pentru tratamentul la domiciliu si va insista ca la data indicata sa se prezinte la control. Asistenta va nsoti bolnavul pna la magazia cu efecte, unde l va ajuta sa primeasca hainele si va lua de la bolnav efectele spitalului. nainte de externare asistenta medicala va verifica, daca bolnavul are biletul de iesire si retetele pentru tratamentul prescris.

Capitolul 3 PREZENTAREA CAZURILOR DE BOAL

Cazul numarul 1 Date fixe Numele si prenumele: D.M. Vrsta: 48 ani Sexul : F Ocupatia: asociata la o societate comerciala Domiciliul : Reghin Data internarii: 06.04.2008 Data externarii: 22.04.2008 Manifestari de dependenta: - tristete - irascibilitate - inapetenta - neliniste - astenie(slabiciunea starii generale) - fatigabilitate - plns Istoricul bolii: pacienta relateaza ca boala actuala a debutat n urma cu cteva luni datorita programului foarte ncarcat de la locul de munca si a problemelor care au aparut. Acuza insomnii, neliniste, tristete, plns, inapetenta. Simptomele s-au exacerbat n urma cu doua saptamni, motiv pentru care se interneaza.

Diagnosticul medical: nevroza astenica cu elemente depresive. Problemele pacientei: - stare generala alterata - alterarea somnului - alterarea nutritiei - diminuarea interesului pentru efectuarea activitatilor cotidiene

Diagnostic de ngrijire 1. Diminuarea interesului pentru efectuarea activitatilor cotidiene manifestate prin tristete, plns. 2. Alterarea starii generale manifestata prin fatigabilitate, astenie. 3. Alterarea somnului datorita insomniei manifestata prin neliniste, irascibiliatea. 4. Alterarea nutritiei datorita aportului insuficient manifestat prin inapetenta.

Obiective Pacienta sa si recapete interesul pentru activitati cotidiene, sa nu mai plnga.

Interventii -se discuta cu bolnava de cte ori aceasta simte nevoia sa o faca. - este lasata sa-si exprime sentimentele, temerile,de asemenea mesajul transmis bolnavei va fi unul clar. - se asigura bolnavei o camera linistita, cu temperatura optima, care sa ofere siguranta. - stimularea bolnavei n efectuarea unor activitati si la sfrsitul lor va fi recompesata cu laude. - pacienta nu va fi lasata n timpul zilei prea mult sa se odihneasca, iar seara se asigura o camera linistita lipsita de factori nocivi. - ca interventie delegata se administreaza un somn usor. Se asigura alimentatia n functie de preferintele bolnavei si de necesitati, toate pentru a-i stimula apetitul. Daca refuza alimentele se utilizeaza alimentarea parenterala.

n inte red ma treb

- pacienta sa-si recapete linistea de care are nevoie. - reluarea relatiilor interpersonale. Asigurarea unui somn corespunzator din punct de vedere calitativ si cantitativ.

n pe sta nc

Du va som pun can

Bolnava sa se alimenteze normal, sa fie echilibrata hidroelectrolitic.

Ap se cor

Cazul numarul 2 Date fixe Numele si prenumele: D.T Vrsta: 40 ani Sexul : F Ocupatia: vnzatoare Domiciliul : Tg. Mures Data internarii: 22.05.2008 Data externarii: 10.06.2008 Manifestari de dependenta: - tristete - cefalee - inapetenta
Diagnostic de ngrijire 1. Alterarea starii generale datorita nelinistii, irascibilitate manifestata prin cefalee anxietate. 2. Alterarea nutritiei manifestata prin inapetenta datorita aportului insuficient. 3.Alterarea somnului datorita insomniei de adormire manifestata prin astenie, neliniste. 4.Deficit de auto ngrijire datorata problemelor cu care se confrunta manifestat printr-un aspect exterior nengrijit. 5. Stabilirea fizica adinamie manifestata prin fatigabilitate. Obiective Pacienta sa fie mai linistita, mai relaxata. Asigurarea unui aport alimentar n functie de necesitatile pacientei. Pacienta sa aiba un somn odihnitor, linittit corespunzator calitativ si cantitativ. Pacienta sa se preocupe, sa se ngrijeasca si de aspectul ei exterior. Bolnava sa-si redobndeasca interesul pentru desfasurarea unor activitati sa-si redobndeasca ncrederea n fortei proprii. -vor fi nlaturati factorii iritanti; Se va stimula apetitul bolnavei asigurarea alimentatiei n functie de preferintele ei. Se asigura camera linistita, lipsita de excitanti cu temperatura optima aerisita.Bolnavul nu va fi lasata n timpul zilei sa doarma si va fi ndemnata sa faca plimbari lungi. -se va stimula sa se spele, sa se mbrace, sa-si aranjeze parul; -se va schimba lenjeria de corp si de pat de cte ori este nevoie; -stimularea bolnavei n efectuarea unor activitati se va stabili un program de activitati agreate de bolnava pentru a preveni plictiseala; -se previne izolarea prin stimularea relatiilor intrepersonale. Interventii -bolnava este incurajata sa discute cu familia despre problemele ei si n aceeasi timp va fi ascultat atent ;

Evaluare n timp pacienta v

Pacienta va avea fi reechilibrata Pacienta va reusi dispara nelinistea

Dupa cteva zile din nou de aspect o ameliorare a sta

n urma tratament pacientei se mbu pofta de viata.

- neliniste - astenie(slabiciunea starii generale) - fatigabilitate Istoricul bolii: pacienta relateaza ca boala actuala a debutat n urma cu aproximativ un an de cnd i pleaca fratele n strainatate (singurul frate). De cteva luni acuza insomnii, neliniste, tristete, fatigabilitate, inapetenta, astenie, motiv pentru care se interneaza. Diagnosticul medical: nevroza astenica.

Problemele pacientei: - stare generala alterata - alterarea somnului - alterarea nutritiei - deficit de autongrijire - slabire fizica
Data Functii vitale Recoltarea de probe biologice si patalogice Explor. Paracl. Temp Puls T.A Resp Tratament medicamentos

22.05. 2008 23.05. 2008 24.05. 2008 25.05. 2008 26.05. 2008

37 37,1 36,8 37 36,9

83 82 82 82 83

120/ 70 125/ 70 125/ 75 115/ 65 120/ 70

19 20 19 18 19

Erintrocite Vn 4,2-4,8mil/mm Vo 4420.000/ mm Leucocite Vn 42008000/mm Vo 4800/mm Trombocite Vn 150-4000000/ Mm Vo 350.000/ m Limfocite Vn 20-40% Vo 31%

EKG: nregistrarea grafica a rezultatei fenomenelor bioelectrice din cursul unui ciclu cardiac. - nu reprezinta modificari

Electrovit: 1/3 dr/zi Drajeuri contin vit. B1,B2,B6, B12,PP - indic.: n tratamentul deficientelor polivitaminice tip B. Insulina : -flacon de 10 ml sol. Neutra Mod de administrare: -15 UI/zi SC Dormicum : 1tb seara; Indic.: inductor al somnului; - Ci: intoleranta la substanta, miastenie; Peritol : 3/1 comp. /zi -indic.: migrena, stimularea apetitului, boala serului. CI: glaucom -R. Adv.: somnolenta, greturi. Vit. C: 1 f/zi(500mg);

- indic.: trat. scorbutului, asteniilor profilaxia, a vitaminoz sau hipovitaminozei C; Glucoza : 5% 250 ml x2

Hemoglobina Vn 13+2g% Vo 14g% VSH

Vn 2-12 m/g Vo 8mm/h Ex ser. Neg Sumar de urina: - culoarea galben deschis - dens. V. N. 1015-1025 Vo 1017 - ph Vn 5,6-6,4 Vo 6

Cazul numarul 3 Date fixe Numele si prenumele: R.G Vrsta: 38 ani Sexul: F Ocupatia: confectionera Domiciliul: Tg. Mures Data internarii: 18.04.2008 Data externarii: 06.05.2008 Manifestari de dependenta: - astenie fatigabilitatea (slabire fizica, adinamie, lipsa de forta) inapetenta irascibilitate insomnie tristete neliniste

Istoricul bolii: Bolnava afirma ca boala actuala a debutat de aproximativ 4 ani pe fondul confruntarilor cu sotul si a divortului. De aproximativ 4 luni acuza tristete, plns, neliniste, inapetenta, cefalee n momentul cnd e agitata, usoara insomnie. Diagnostic medical: Neurastenie Problemele pacientei: - alterarea starii generale - slabirea fizica, adinamie - alterarea somnului - alterarea alimentatiei - deficit de ngrijire

Diagnostic de ngrijire 1. Alterarea starii generale manifestata prin astenie.

Obiective - bolnava sa-si redobndeasca interesul pentru desfasurarea activitatilor.

Interventii - bolnava va fi ascultata atent, va fi ndemnata sa-si exprime sentimentele, va fi ncurajata pentru comunicarea cu colegele de salon si familia; - stimularea pacientei n efectuarea unor activitati; - pacienta va fi recompensata prin laude. - stimularea bolnavei n efectuarea unor activitati: se va stabili un program de activitati agreat de bolnava pentru a preveni plictiseala. - se previne izolarea prin stimularea relatiilor interpersonale. Se va stimula apetitul bolnavei prin alimente oferite n cantitati mici si la intervale scurte de timp. Se va stimula bolnava sa-si faca toaleta, sa se spele, sa se mbrace, sa-si aranjeze parul.

Evaluare Dupa cteva zile, n u fizice pe care bolnava mbunatateste vizibil,

2. Slabirea fizica adinamie manifestate prin fatigabilitate.

Bolnava sa-si redobndeasca interesul pentru desfasurarea unor activitati, sa-si redobndeasca ncrederea n fortele proprii.

n urma tratamentului starea pacientei se m nou ,,pofta de viata".

3. Alterarea nutritiei manifestata prin inapetenta. 4. Deficit de autongrijire manifestat prin aspectul exterior nengrijit.

Asigurarea unui aport alimentar n functie de necesitatile bolnavei. Bolnava sa se ngrijeasca de aspectul ei exterior.

n urma interventiilor normal. Dupa cteva zile paci nou de aspectul ei ext

cu acesta se obtine si

Diagnostic de ngrijire 5. Alterarea somnului datorita insomniei de adormire manifestata prin oboseala, agitatie. 6. Alterarea starii generale manifestata prin irascibilitate, neliniste, tristete.

Obiective Asigurarea unui somn corespunzator din punct de vedere calitativ si cantitativ. Pacienta sa-si recapete linistea sufleteasca de care are nevoie.

Interventii - asigurarea microclimatule corespunzator: camera linistita, lipsita de excitati, temperatura optima; - bolnava nu va fi lasata n timpul zilei sa se odihneasca prea mult. Asigurarea microclimatului corespunzator care sa ofere siguranta: camera linistita, lipsita de excitati.

Evaluare n decurs de cteva zile n urma tratamentului somnul bolnavei va fi corespunzator din punct de vedere calitativ si cantitativ. Dupa cteva zile recapata linistea sufleteasca, ncepe sa zmbeasca si starea sa generala se mbunatateste foarte mult.

Data

Functii vitale

Recoltarea de prod biologice si patologice TA Re Sp 18 19 20 19 19

Explor. Paracl.

Tratament medicamentos

temp

Puls

18.04. 2008 19.04. 2008 20.04. 2008 21.04. 2008 22.04. 2008

36,7 36,4 36,6 36,6 36,5

80 82 79 81 82

130/ 80 125/ 70 120/ 70 125/ 80 120/ 75

Glicemie : Vn 80-120mg% Vo 95 mg% Colesterol : Vn 1,8-2,80g% Vo 2,10 g%

EKG: nregistrarea grafica a rezultatei fenomenelor bioelectrice din cursul unui ciclu cardiac. - nu prezinta modificari.

Piracitam: 2/1 tb/zi; Indic: involutie intelectuala(tulb. de atentie, memorie) ntrziere psihica, tulb. de comportament CI: insuficienta renala severa. R. adev. : ocazional nervozitate, insomnie, greata, dearee. Vitamina B1: 1/f/zi SC sau IM

R b

B s

P c

Eritrocite : Vn 4,2 mil/mm Vo 4,3 mil/mm Leucocite : Vn 4200-8000/mm Vo 5000/m Trombocite : Vn 150-400000/mm CI: litiaza renala Vo 250000/m Limfocite : Vn 20-40% Vo 22% Hemoglobina : - CI : intoleranta la substanta, miastenie, psihoze. Vn 13+2g% Insulina: Vo 13g% Flacon de 10 ml sol. neutra VSH : Mod de administrare 15 UI /zi SC Vn 2-12m/g Frontim: Vo 7mm/h 1comp. Seara Examen serologice: Se administreaza ca si sedativ Negative Glucoza: Sumar de urina: 5% 250mlx2 -r.adv. la doze crescute favorizeaza tulb. digestive sau urinare. Dormicum: 1tb. seara - indic.: inductor al somnului, caracterizat printr-un debut rapid al actiunii sale. -indic.: starii de hipovitaminoza, boli epuizante, nevrite, hepatite CI: alergie la vit. B1 r.adv.: foarte rar IV poate fi urmate de reactii grave(soc) vit. C: 1/f/zi(500mg) -indic.: tratamentul scorbutului, a asteniilor profilaxia avitaminozei sau hipovitaminozei C

Culoare galben deschis Densitatea Vn 1015-1025 Vo 1017 pH Vn 5,6-6,4 Vo 5,7 -proteinuria negativa

Capitolul IV ANALIZA CAZURILOR DE BOAL PREZENTATE sI CONCLUZII GENERALE ASUPRA LUCRRII

"Multe minunii sunt pe lume, dar nici una ca inima omului". si aici ataca nevrozele si n special boala numita "nevroza astenica". n aceasta lucrare am ncercat sa ating ct mai multe teme din aceasta boala, sa le cunosc si sa ncerc sa ajut persoanele care au fost atinse de ea. n primul capitol "prezentarea teoretica a bolii" am dat n primul rnd definitia neurasteniei care pe scurt ar fi cam asa: "o stare de mare oboseala, fovorizata de surmenaj si nsotita de tulburari psihice functionale si de dureri cu diferite localizari". M-am oprit apoi si am descris cele trei simptome principale ale bolii si anume oboseala, cefaleea si insomnia. Dar pe lnga acestea pot aparea si tulburari secundare: tulburari psihice, tulburari senzitivo-senzoriale, tulburarea afectivitatii, tulburarea vointei, tulburari endocrine. n ceea ce priveste etiologia neurasteniei se cunosc doi factori mai importanti raspunzatori pentru aparitia ei: factorul psihogen(tulburari sufletesti) factorul somatogen(tulburari organice corporale);

Factorul psihogen sau tulburarile sufletesti se refera la necazurile, grijile, deceptiile, emotiile neplacute si prelungite dar si la frustrarile afective, raceala sufleteasca, despartirea de cei dragi si nu n ultimul rnd surmenajul psihic. Factorul somatogen se refera la foarte multe boli, care fara a provoca n mod direct o nevroza o pot declansa. n ceea ce priveste patogenia se pare ca nevroza astenica este mai raspndita la barbati si apare la persoane cu un grad mai ridicat de cultura. n functi de simptome neurastenia se clasifica astfel: nevroza astenica pura; nevroza astenica cu elemente anxioase; nevroza astenica cu elemente depresive;

- nevroza astenica cu elemente obsesivo-fobice; - nevroza astenica cu elemente pitiatice, sau : - nevroza de esec; - nevroza de neadaptare; - nevroza de frustrare; - nevroza de asteptae, din punct de vedere al cauzelor declansatoare. n ceea ce priveste tratamentul, el se desfasoara pe patru planuri: - tratament igienico-dietetic; - tratament medicamentos; - tratament balneofizioterapic; - tratament psihoterapeutic. n capitolul doi "supravegherea bolnavului din momentul internarii si pna la externare si efectuarea tehnicilor impuse de afectiune" am descris ndatoririle si ngrijirile asistentei medicale din clinica de psihiatrie acordate unui bolnav cu neurastenie. Am nceput cu internarea pacentului, asigurarea conditiilor de spitalizare, asigurarea igienei generale si corporale, pozitia bolnavului n pat, urmarirea faciesului, a functiilor vegetative, functiilor vitale. n ceea ce priveste functiile vitale, acesti pacenti prezinta cteva modificari legate de respiratie, uni putnd prezenta aritmie, pulsul de obicei instabil si tensiunea arteriala este usor scazuta. Alimentatia pacientilor este si ea importanta pentru ca de obicei ei prezinta inapetenta. De aceea vor avea mai multe mese pe zi , usoare si dese cu alimente bogate cu legume si fructe. La pregatirea, asistarea si efectuarea recoltarilor de produse biologice si patologice am descris tehnicile de recoltare specifice fiecarei analiza de laborator care se cere: VSH, glicemie, hemoleucograma, examene serologice, sumar de urina. Iar n final am amintit putin despre profilaxia bolii si externarea bolnavilor. n capitolul trei am descris cele trei cazuri de boala pe care le-am urmarit n clinica de psihiatrie. Este vorba de trei paciente, relativ tinere, cu vrsta cuprinsa 30-48 de ani si care erau internate n clinica cu diagnosticul Neurasteniei si respectiv Nevroza astenica cu elemente depresive; Trei paciente care datorita unor probleme pe care leau avut, unor conflicte sufletesti care s-au declansat la un moment dat, au facut o nevroza astenica dar care n urma internarii si a tratamentului urmat s-au externat vindecate sau n stare ameliorata(cazul trei).

Ceea ce a condus la vindecarea pacientilor a fost n primul rnd psihoterapia, discutiile cu pacientele, ntelegerea care le-a ajutat sa si depaseasca, sa si priveasca prin alta prisma problemele cu care se confruntau, ceea ce nseamna un pas important pentru vindecare, caci asa cum spunea si Marin Preda "suferinta e o criza din care trebuie sa iesi ct mai rapid, adncimile ei ne racesc spiritul". si ele au nteles acest lucru.

BIBLIOGRAFIE
1. Stanescu Sorin: "Nevroza astenica", Editura medicala 2. Ed. Pamfil si D. Ogodescu: "Nevrozele", Editura medicala 3. Tudor serbanescu: "Neurologie. Psihiatrie. Endocrinologie", Editura medicala 4. Lucretia Tirtica: "Ghid de nursing" si "Breviar de explorari functionale", Editura medicala 5. Carol Mozes: "Tehnica ngrijirii bolnavului"

NGRIJIREA BOLNAVULUI CU NEVROZA ASTENIC

COORDONATOR: -2008CUPRINSUL LUCRRII DE DIPLOM CAPITOLUL I. PREZENTAREA TEORETIC A BOLII............ 4 1.1. Notiuni de anatomie si fiziologie a aparatului afectat................4 1.2. Definitie......................................................................................5 1.3. Simptomatologie.................... 6

1.4. Etiologie........................ 7 1.5. Patologie ...................... 8 1.6. Clasificarea si forme clinice.............. 8 1.7. Tratamentul medicamentos............... 9 CAPITOLUL II. SUPRAVEGHEREA PACIENTULUI DIN MOMENTUL INTRRII PN LA EXTERNARE sI EFECTUAREA TEHNICILOR IMPUSE DE AFECIUNE..................... 11 2.1. Internarea pacientului n spital............ 11

2.2. Asigurarea conditiilor de spitalizare.......... 12 2.3. Asigurarea conditiilor igienice pacientilor internati.... 13 2.4. Supravegherea functiilor vitale si vegetative...... 14 2.5. Alimentatia bolnavului............... 15

2.6. Administrarea medicamentelor si hidratarea organismului .. 16 2.7. Recoltarea produselor biologice si patologice...... 17 2.8. Pregatirea pacientului si efectuarea tehnicilor speciale impuse de afectiune.................... 19 2.9. Educatia pentru sanatate.............. 20 2.10. Externarea bolnavului................ 21 CAPITOLUL III. PREZENTAREA CAZURILOR DE BOAL ............ 22 - Cazul nr. 1 - plan de ngrijire ............... 23 - Cazul nr. 2 - plan de ngrijire................24 - Cazul nr. 3 - plan de ngrijire .............. 25

CAPITOLUL IV. ANALIZA CAZURILOR DE BOALA PREZENTATE sI CONCLUZII GENERALE ASUPRA LUCRRII................ 34 BIBLIOGRAFIE.....................36 CAPITOLUL I. PREZENTAREA TEORETIC A BOLII

1.1. ANATOMIA sI FIZIOLOGIA SISTEMULUI NERVOS CENTRAL

Sistemul nervos receptioneaza, transmite si integreaza informatiile din mediul extern si intern, pe baza carora elaboreaza raspunsuri adecvate, motorii si secretorii. Prin functia reflexa care sta la baza activit& 121f520b #259;tii sale, sistemul nervos contribuie la realizarea unitatii functionale a organismului si a echilibrului dinamic dintre organism si mediul nconjurator. Siatemul nervos, unitar ca structura si functie, este mpartit n: -sistemul nervos al vietii de relatie (somatic)- care asigura echilibrul organismului cu conditiile variabile ale mediului; -sistemul nervos al vietii vegetative, care regleaza permanent activitatea organelor interne. Segmentele sistemului nervos central sunt: maduva spinarii, trunchiul cerebral, cerebelul, diencefalul si emisferele cerebrale. Organele nervoase care formeaza nevraxul sunt nvelite de sistemul meningeal, format din trei membrane: piamater, arahnoida si dura mater. ntre arahnoida si piamater exista un spatiu mai larg n care se gasesc lichidul cefalorahidian, cu rol de protectie mecanica si trofica. Maduva spinarii, adapostita n canalul vertebral, se ntinde de la gura occipitala CI-pna la nivelul vertebrei lombare L2, de unde se continua cu o formatiune subtire- filum terminale- pna la vertebra a doua coccigiana. Nervii lombari si sacrali, n traiectul lor spre gaurile intervertebrale, mpreuna cu filum terminale, constituie coada de cal. n sectiune transversala maduva apare constituita, n interior, din substanta cenusie- formata din corpii neuronali si strabatuta de canalul ependimar, iar la exterior substanta alba, constituita din fibre nervoase mielinice si celule gliale.

Trunchiul cerebral, continua maduva spinarii si este format din bulb, punte si mezencefal. Structural, trunchiul cerebral este constituit din formatiuni cenusii si albe, omologe celor medulare. Substanta cenusie este situata n interior si fragmentata n numerosi nuclei, separati prin substanta alba care apare si la periferie. Cerebelul este situat n etajul inferior al cutiei craniene, napoia trunchiului cerebral, fiind alcatuit din doua parti laterale- emisferele cerebrale, conectate printr-o portiune mediana denumita vermis. Legaturile cerebelului cu trunchiul cerebral se fac prin cele trei perechi de pedunculi cerebelosi care l leaga de bulb, punte si mizencefal. Diencefalul situat n prelungirea trunchiului cerebral si sub emisferele cerebrale, este alcatuit din mai multe mase de substanta nervoasa: thalamus, metatalamus, epitalamus si hipotalamus. Emisferele cerebrale reprezinta partea cea mai voluminoasa a sistemului nervos central. Sunt separate prin fisura interemisferica si legate n partea bazala prin formatiuni de substanta alba: corpul calos, trigonul cerebral, comisurile albe. Structural, emisferele cerebrale sunt alcatuite din substanta cenusie dispusa la suprafata, formnd scoarta cerebrala si substanta alba la interior, alcatuita din fibre de asociatie, comisurale si de proiectie. Viata psihica umana este considerata a fi rezultatul a trei compartimente strns legate ntre ele: compartimentul de cunoastere (gndirea, atentia, orientarea, nvatarea, mempria etc.) cu ajutorul careia omul cunoaste realitatea si patrunde n descifrarea legilor ei, comportamentul afectiv, constituit din trairile, emotiile, sentimentele si pasiunile pe care omul le ncearca n viata si comportamentul volitional, constnd n totalitatea hotarrilor, deciziilor si an preseverenta mplinirii lor. Aceste aspecte deosebite de importante ale activitatii superioare asigura corelatii optime ale organismului cu mediul fizico-biologic si social, fiind din ce n ce mai mult studiat de catre fiziologi. 1.2. Definitie Nevroza este o tulburare psihica manifestata printr-un comportament anormal, cu diverse forme, de care bolnavul este constient, dar nu l poate stapani.. Nevroza perturba afectivitatea si emotivitatea, dar nu afecteaza facultatile intelectuale. Neurastenia este una din cele trei forme de nevroza ntalnita la om si caracterizeaza n special printr-un simptom capital: astenia ( oboseala nervoasa ) persistenta.

- este o stare de mare oboseala. Favorizata de surmenaj si nsotita de tulburari psihice (tristese, insomnie, nehotarare) de tulburari functionale (cardiovasculare, digestive, sexuale) si de dureri cu diferite lacalizari; - este o tulburare speciala, persistenta a sistemului nervos central, fara leziuni organice, determinata n special de conflicte sufletesti, boala de care omul este constient si de care se ancearca sa se vindece, nevroya astenica fiind trecatoare si vindecabila. 1.3. Simptomatologie Debutul neurasteniei este de cele mai multe ori lent. Oboseala sau astenia este simpomul principal. - poate fi fizica sau intelectuala (mai predominanta) - are un caracter particular, special, neplacut si apasator, o senzatie de enervare, de gol si nu cedeaza la mijloacele de repaus sau distractie; - astenia fizica este aproape permanenta si apare dimineata, la trezirea din somn. Bolnavul se simte incapabil sa coboare din pat. Chiar daca n timpul zileise poate observa o usoara ameliorae a oboselii, totusi dupa cateva ore de munca ea reapare. - astenia intelectuala se traduce printr-o senzatie penibila de neputinta de a mai face fata muncilor intelectuale. Toate zgomotele cat de mici, fiecare nchidere de usa, exaspereaza bolnavul. Aceasta astenie se poate diminua catre seara. Cefaleea este al doilea simptomca frecventa si aproape ntotdeauna prezent. n cea mai mare parte a cazurilor durerea de cap este intermitenta. - este variabila ca intensitate si aproape totdeauna legata de oboseala; - ca localizare apare n regiunea cefei cu o senzasie de apasare, de strangere acre iradiaza catre frunte, tampla sau coboara de-a lungul coloanei verterbrale; - este de obicei diurna si foarte rar nocturna. Insomnia sau tulburarea somnului sunt foarte frecvente fara a fi nsa constante sau durabile. n general este vorba de un somn foarte superficial si mai rar de insomnie pura si poate fi nsotita de somnolenta n timpul zilei. - din punct de vedere al orarului ea se manifesta la nceputul noptii (insomnie de adormire); Apare brusc sau se accentueaza progresiv.

- n timpul somnului pot apare foarte des cosmaruri (senzatie de ratacire, pierdere etc.) care pot sa-l trezeasca brusc din son, fiind cuprins de o senzatie de teama. Tulburari secundare: - tulburari psihice : fenomenul cel mai important este oboseala intelectuala. Bolnavul constata treptat o greutate n gandire, atentia mult scazuta (hipoprosexie), uitarea obiectelor, a numerlor proprii (hipomnezie); tulburarea vointei: nu-si mai duc la ndeplinire selurile propuse (disbulie) ; tulburari senzitivo-senzoriale: bolnavul are adeseori ameteli, senzati de leganare. Pot aparea si tulburari de vedere: vederea dificila, ncetosata; tulburarile glandelor endocrine: la multi bolnavi se poate observa o aparenta hipertiroidie sau hipotiroidie; hiperfoliculismul, de obicei constitusional, e adesea nsosit de spasmofilie; secresia foliculinica normala sau chiar spre exces se traduce printro mentruatie uneori excesiva care tine 5-6 zile si are un ritm regulat.

1.4. Etiologie Se cunosc trei factori mai importanti raspunzatori de aparitia nevrozei astenice: factorul psihogen adica tulburarile sufletesti: factorul somatogen adica tulburarile organice corporale care pot favoriza sau dezlantui o nevroza; factorul predispozant care tine de ereditate si constitutie. Factorul psihogen este factorul eential care provoaca o nevroza astenica. La baza oricarei nevroze astenice sta unul sau mai multe conflicte sufletesti care n general pot mbraca aspectele cele mai variate. Necazurile, grijile, deceptiile, emotiile neplacute si prelungite si general traumele psihice sunt acelea care mai curand sau mai taryiu sunt fundamental vinovate de aparitia bolii. O importanta deosebita o reprezinta factorii emosionali, afectivi n special frustrarile afective, rsceala sufleteasca, despartirea de cei dragi, dramele familiare.

Unul din factorii declansatori cei ma importanti al neurasteniilor este surmenajul psihic. Munca neplanificata, munca n asalt, munca neritmica, toate pot conduce catre o nevroza. Factorul somatogen foarte multe tilburari organice, foarte multe bolii, fara a provoca n mod direct o nevroza, o pot declansa. Mai mult, unele boli cronice, daca nu sunt ndepartate, contribuie ,, din umbra ,, la ntretinerea nevrozei. Printre cauzele organice care sunt raspunzatoare de aparitia neurasteniei se afla si perioadele de schimbari fiziologice importante, de ordine endocrin, cum unt sarcina, alaptarea, menopauza. De asemenea, un factor somatogen important l constituie si bolile infectioase si surmenajul. Factorul predispozant unul dintre cei mai importanti factori predispozanti l constittuie tipul de sistem nervos. Dintre cele patru tipuri, tipul ,, slab,, si tipul ,, puternic neechilibrat ,, sunt cei mai predispusi. Exista si anumite tipuri constitutionale, dintre cei grasi si cei slabi, cei slabi fac mai utor nevroza, dintre expansivi si introvertiti, ultimi o fac mai repede. 1.5. Patogenie Nevroza astenica este destul de raspandita. Evidenta clinica a aratat ca varsta la care apare nevroza astenica cel mai frecvent este ntre 25-45 ani. n ce priveste sexul, ea este mai raspandita la barbati. De asemenea ea apare la persoanele cu un grad mai ridicat de cultura. Patologia neurastenica este de fapt numai solicitare cu o scadere de energie si de aici apar toate semnele clinice. 1.6. Clasificare si forme clinice: n functie de simptomele care domina tabloul clinic au fost izolate mai multe forme de neurastenie: - nevroza astenica pura; - nevroza astenica cu elemente anxioase; - nevroza astenica cu elemente depresive; - nevroza astenica cu elemente obsesivo-fobice; - nevroza astenica cu elemente (isterice). Din punct de vedere a cazurilor psihice declansatoare exista: depasesc; nevroza de esec- apare la cei care si propun teluri care i

nevroza de neadaptare care rezulta din ambianta noua n care o persoana este silita sa traiasca fara a se putea adapta; nevroza de frustrare o resimt cei care au impresia sau certitudinea ca nu mai sunt suficient de iubisi; nevroza de asteptare care apare la indivizi care asteapta vreme ndelungata un eveniment important, sau o hotarare capitala pentru viata sa. 1.7. Tratamentul medicamentos Tratamentul nevrozei astenice presupune: tratament igieno-dietetic; tratament medicamentos; tratament balneofizioterapic; psihoterapie.

Tratamentul igeno-dietetic presupune: a) regim de munca rational si adaptarea unui ritm succesiv repaus munca; b) tratament dietetic care trebuie sa aiba n vedere hranirea substantiala a bolnavului cu att mai mult cu ct aceasta sufera de foarte multe ori de o lipsa a poftei de mncare. Se vor ntrebuinta si vitamine, n special vitamina A, B1, B6, C. Tratamentul medicamentos este n general foarte variat. n general el se ndreapta spre trei principale: sa calmeze, sa stimuleze organismul si sa refaca somnul. Pentru primul se folosesc calmante usoare, asa numitele tranchilizante minore ca : Ciclobarbitalul, Bromovalul, Luminalul etc. (n doze mici). n ceea ce priveste corectarea somnului si ndepartarea insomniei se folosesc n special barbiturice ca : Ciclobarbital, Dormicum, etc. Efectul cel mai bun se obtine nsa prin asocierea barbituricelor cu tranchilizante majore : Clordelazin, Romergan, etc. La bolnavii cu deficit ponderal si cu lipsa poftei de mncare sa aplicat cu succes o cura de hidrazida. Pe aceeasi linie se foloseste si insulina an doze mici, 5 unitati. Somnoterapia are indicatii mai restrnse. Ea se aplica de obicei an nevroza astenica datorata unui surmenaj fizic sau intelectual. Se face o cura de somn prelungit (18-24). Tratamentul balnezofizioterapic: Una din metodele cele mai importante este cura frecventa de repaus, de odihna. Beneficiul este maxim daca bolnavul locuieste ntr-o localitate situata la o altitudine medie si nconjurata de paduri. S-a folosit cu succes hidroterapia (bai

caldute la 35 C timp de 30 min.), bai aromate cu esente de brad, bai de acid carbonic. Psihoterapia : este o actiune multilaterala care se adreseaza att intelectului, ct si sferei emotionale a individului. Ea cuprinde att o latura analitica ct si una sintetica de recladire a personalitatii pe baze mai sanatoase. Psihoterapia n grup da rezultate foarte bune. Foarte importanta este educatia vointei. Adesea este foarte util sa se asocieze psihoterapiei, ergoterapia (terapia prin munca). Adesea o munca fizica: taiatul lemnelor, gradinaritul sunt mijloc salutar de a-si ntari sistemul nervos. Dar adevarata terapie a neurasteniei nu se poate realiza fara autoeducare. Cta vreme conflictele proprii sufletesti nu sunt rezolvate nevroza n general persista si multa vreme si este o lupta fara nvingator. Tratamentul medicamentos este n general foarte variat. Pentru calmarea bolnavului se folosesc calante usoare si anumite tranchilizante minore ca: - Ciclobarbitalul sedativ hipnotic cu actiune rapida si de scurta durata. Contraindicatii: - depresie de cauza cerebrala; - alergie la barbiturice; - insuficienta hepatica, respiratorie, renala alcoolism Reactii abverse: - oboseala, ameseli; - de toleranta si dependenta; - supradozare acuta de coma. Diazepam - pentru efectul lui tranchilizant Contraindicatii: - coma colaps; - alergie la substanta; Reactii adverse: - ameteli; - tulburari de vedere; - astenie fizica si psihica; - hipotensiunea arteriala. n ceea ce priveste corectarea somnului si nlturarea insomniei se folosesc n special barbiturice ca: Ciclobarbitalul, Dormicum, etc. Dormicum - inductor al somnului, caracterizat printr-un debut rapid al actiuni sale. Contraindicatii: -intoleranta la substanta;

- psihoze, depresii psihice, miastenie; - prudenta la vrstnici, insuficienta respinratorie; Reactii adverse se datoreaza efectului sedativi sunt dependente de doza administrata; - injectabil poate apare somnolenta CAPITOLUL 2 SUPRAVEGHEREA PACIENTULUI DIN MOMENTUL INTRRII PN LA EXTERNARE sI EFECTUAREA TEHNICILOR IMPUSE DE AFECIUNE 2.1. Internarea pacientului n spital Internarea bolnavului cu nevroza astenica se face n clinica de psihiatrie cndacesta ia primul contact cu spitalul. Acest prim contact constituie un eveniment important n viata bolnavului, deoarece el se desparte de mediul sau obisnuit si este nevoit sa decurga la ajuttorul oamenilor straini. Internarea n spital a bolnavului se face pe baza buletinului de identitate, a biletului de trimitere eliberat de: cabinet medical individual care recomanda internarea sau de la medicul din ambulatoriul sau pe baza biletului de ransfer eliberat de alt spita. La internarea unor persoane gasite pe strada identificarii lor, asistenta de serviciu va anunta imediat organele de politie. Cazurile grave vor fi primite fara bilet de transfer sau trimitere, bolnavii internati fiind nscrisi n registrul de urgenta. Acolo se completeaza foaia de observatie cu datele de identitate ale bolnavului si datele anamnestice culese de la bolnav sau nsotitori. n vederea examinarii bolnavului de catre medic, asistenta va ajuta bolnavul sa se dezbrace si va asigura conditii necesare unei bune derulari a examinarii. Examinarea clinica poate fi completata de prelevari de produse biologice si patologice si de un examen psihologic. Dupa stabilirea diagnosticului nainte de a ajunge n sectia cu paturi, bolnavul trece prin serviciul de internare unde: va fi mbaiat si - daca e cazul - deparazitat;

hainele si obiectele persoanle vor fi nregistrate n vederea nmagazinarii pe perioada internarii. dupa terminarea baii bolnavul va fi mbracat cu pijama sau camasa de noapte, ciorapi si papuci.

Bolnavul astfel pregatit va fi dirijat pe sectia une se prezinta la asistanta sefa sau registratorul medical n vederea internarii. O primire adecvata n sectie diminueaza stresul suferit de bolnav la internare si usureaza adaptarea lui la mediul spitalicesc. Asistenta de salon introduce bolnavul n salonul indicat, i face cunostinta cu ceilaltti bolnavi, l ajuta sa-si aranjeze obiectele n noptiera, l conduce pentru a cunoaste sectia, prezentndu-i cabinetul asistentelor, sala de mese, grupul sanitar, l aduce la cunstinta regulamentul de ordine intreioara. 2.2. Asigurarea conditiilor de spitalizare n spitale de psihiatrie, asigurarea conditiilor de specialitate a bolnavilor are un rol foarte important. Bolnavii internati aici sa se simta ct mai confortabil, de aceea se vor asigura saloane de zi ct si saloane de noapte. Saloanele trebuie sa fie de dimensiuni mici (2-3), sa fie bine aerisite, linistite. Se va avea nsa grija ca prizele sa fie bine izolate. De asemenea, ferestrele prevazute cu gratii, iar rezervele rezervate bolnavilor agitati sunt capitonate cu cauciuc moale si sunt prevazute cu vizoare. De asemenea, sectia de psihiatrie trebuie sa asigure bolnavilor si ateliere pentru ergoterapie. Pentru ca bolnavii stau majoritatea timpului spitalizarii n pat acesta trebuie sa aiba anumite calitati: sa fie comod, sa prezinte dimensiuni potrivite care sa satisfaca att cerintele de confort ale bolnavului ct si ale personalului de ngrijire, sa-i permita bolnavului sa se poata misca n voie, sa nu limiteze miscarile. De asemenea, se va asigura schimbarea lenjeriei de pat de cte ori este nevoie. n sala de mese trebuie sa se asigure conditii igienice de mediu, se aeriseste , se vor aranja estetic mesele, toate pentru a-l creste apetitul. 2.3. Asigurarea conditiilor igienice pacientilor internati Asigurarea igienei personale, corporale si vestimentare a pacientului

Asigurarea igienei generale si corporale este importanta n evolutia unei boli, de aceea asistenta medicala trebuie sa fie foarte atenta cu respectarea regulilor de igiena. n cazul neurastenicului, asigurarea igienei generale si corporale este n majoritatea cazurilor precara pentru ca pacientul prezinta dezinteres pentru propriai persoana si pentru cei din jur. De aceea, asistenta medicala are misiunea delicata de a controla n mod discret, de a ndruma si la nevoie, de a efectua, atunci cnd este cazul toaleta de dimineata si seara. Astfel ea va ndemna bolnavul sa-si spele fata, gtul, membrele superioare, regiunea axilara. De asemenea sa efectueze toaleta cavitatii bucale si sa-si ngrijeasca parul. Daca este cazul va atrage atentia si asupra lenjeriei de corp sa fie tot timpul curata si ngrijita. Observarea pozitiei pacientului n pat Asistenta medicala trebuie sa urmareasca, sa supravegheze pozitia bolnavului n pat pentru ca n foarte multe boli bolnavii, pentru a-si proteja partea bolnava, adopta pozitii care sa le diminueze durerea. n cazul neurasteniei, care este o ,,boala a creierului,, bolnavii nu au o anume pozitie n pat sau n timpul somnului care sa atraga atentia, dar foarte frecvent lenevesc n pat si este necesara supravegherea pozitiei pentru a preveni escarele. Totusi se poate urmarii pozitia bolnavului pentru a sesiza eventualele modificari survenite n timpul tratamentului. De asemenea este foarte importanta de urmarit si faciesul bolnavului. De cele mai multe ori, la un neurastenic se poate observa foarte usor un facies care tradeaza, oboseala, astenia de care el se plnge. Este un facies putin mobil, cu trasaturile trase. Pregatirea patului si accesoriile lui Patul este mobilierul cel mai important din salon, aici petrecndu-si bolnavul majoritatea timpului de boala si convalescenta. Patul trebuie sa fie comod, de dimensiuni potrivite, usor de manipulat si usor de curatat, pentru ca ngrijirile, investigatiile si tratamentele aplicate bolnavului sa fie usor de efectuat. Accesoriile patului sunt: salteaua, perna, patura, lenjeria, cearsaful, cearsaful plic, fata de perna. Schimbarea lenjeriei de pat Este o problema n asigurarea conditiilor de confort pentru odihna si ngrijirea bolnavilor.

La intrarea n salon bolnavul gaseste patul pregatit cu lenjerie curata, salonul bine aerisit. Schimbarea lenjeriei se face de cte ori este nevoie si pe parcursul internarii. 2.4. Supravegherea functiilor vitale si vegetative. Urmarirea functiilor vitale este o sarcina foarte importanta pentru asistenta medicala, att pentru a urmari evolutia boli, ct si pentru a urmari evolutia tratamentului deoarece unele medicamente pot influenta aceste functii. Ele vor fi masurate de doua ori pe zi (dimineata si seara) si vor fi notate n foaia de observatie. Respiratia - nevoia omului de a capata oxigenul din mediu si a elimina dioxid de carbon, poate prezenta unele modificari n neurastenie. Bolnavii nevrotici se plng adesea de o senzatie subiectiva d sufocare, de lipsa de aer (dispnee) ceea ce i face sa inspire din cnd n cnd profund uneori sa ofteze. Ritmul respiratiei ( n mod normal este de 16-18 pe minut) este ceva mai des, iar uneori poate exista o adevarata aritmie. Temperatura corpului (valori normale 36-37 C) nu prezinta modificari importante n cazul unui bolnav neurastenic. Pulsul este expansiunea ritmica a arterelor, cu valori normale cuprinse ntre 60-80 batai/minut la un adult sanatos. n cazul neurastenicului bate uneori mai des, prezentnd o usoara tahicardie sau din potriva mai rar (bradicardie). Se constata deci o labilitate, o nestatornicie a pulsului, care bate cnd mai ncet, cnd mai tare. Tensiunea arteriala presiunea exercitata de sngele circulant asupra peretilor arteriale, prezinta si ea unele modificari. Valorile normale la un adult sanatos sunt cuprinse ntre 115-140/70-90 mmHg. n cazul neurastenicilor ea este scazuta (hipotensiune arteriala) n cea ce priveste functiile vegetative, aici se constata cteva modificari: diureza neurastenicului nu prezinta modificari; scaunul n cazul nevrozei astenice cu predominanta tulburarilor digestive poate prezenta unele modificari, bolnavii pot avea fie constipatie, fie diaree;

varsaturile n cazul nevrozei astenice cu predominanta tulburarilor digestive, pot fi prezente, dar au caracter trecator, fara sa influenteze evolutia bolii; transpiratia multi bolnavi pot prezenta o usoara diaforeza, care nsa creeaza doar un usor disconfort; nevroza poate tulbura si buna functionare endocrine, ele apar nsa mult mai trziu. a glandelor

Unii bolnavi pot prezenta si o aparenta hipotiroidie (care, daca exista nainte, poate declansa sau mari intensitatea neurasteniei). De asemenea hiperfoliculism, de obicei constitutional, adesea nsotit de spasmofilie, mai ales la femeile tinere. Secretia foliculara normala sau chiar spre exces se traduce printr-o menstruatie abundenta (hipermenoree), 5-6 zile si care are un ritm regulat. Sa constatat de asemenea ca apar fenomene trecatoare de pseudo - frigiditate, respectiv pseudo - impotenta. 2.5. Alimentatia bolnavului Alimentatia bolnavului neurastenici este o alimentatie activa. Ea trebuie sa aiba n vedere hranirea substantiala a bolnavului cu att mai mult ct acestia sufera de foarte multe ori de o lipsa a poftei de mncare. Bolnavii neurastenici au un regim alimentar normal. Se vor suprima, nsa, pentru un timp alcoolul, condimentele si excesul de carne sau de conserve. Bolnavul va avea mai multe mese pe zi, usoare si dese, mai ales n starile dispeptice. Alimentatia ca fi bogata n legume si fructe, care sa-i asigure un aport marit de vitamine, n special vitamina A, B1, B6, C. 2.6. Administrarea medicamentelor si hidratarea organismului 1. n spital medicamentele sunt prescrise de medicul curant fiind consemnate n rubrica ,,tratament,, din foaia de observatie, cu data calendaristica, forma de prezentare (fiola, tablete) doza pe 24h, calea de administrare, doza unica si orarul. Medicamentele sunt substanta de origine minerala, animala, vegetala sau chimica de sinteza, transformate prin operatii farmaceutice ntr-o forma de administrare ( comprimat, fiola ) folosita pentru prevenirea, ameliorarea sau vindecarea bolilor.

La indicatia medicamentele, prescrise, medicamentelor.

medicului asistenta medicala administreaza tinnd cont de regulile de administrare a

2. n cazul bolnavului cu nevroza astenica se administreaza urmatoarele medicamente: Glucoza 5% venoasa; Insulina - 15 UI/ zi; - se administreaza subcutanat; Piracetam - 2 x 1 tableta / zi; - se administreaza per oral; Peritol - 3 x 1 comprimat / zi; - se administreaza per oral; Electrovit - 1x 3 drajeuri / zi; - se administreaza oral; Vitamina B1 lf - o fiola / zi; B6 lf - se administreaza subcutanat sau intramuscular; Vitamina C - o fiola / zi(500 mg); - se administreaza intavenos; Dormicum - 1 tableta seara; - se administreaza oral. 2.7. Recoltarea produselor biologice si patologice Regulile de baza n aplicarea precautilor universale: o considerarea toti pacientii potentiali infectati; - 250 ml x 2/zi; - se administreaza parenteral prin punctie

o considerarea ca sngele, alte fluide biologice si tesuturile sunt contaminate cu HIV si HBV; o considera ca acele si alte obiecte folosite n practica medicala sunt contaminate dupa utilizare. Unul din rolurile cele mai importante pe care asistenta medicala le are n ngrijirea bolnavilor l reprezinta si efectuarea recoltarilor de produse biologice si patologice. Examenele de laborator efectuate produselor biologice si patologice completeaza simptomatologia boli cu elemente obiective exprimata modificarile aparute. Ele confirma sau infirma diagnosticul clinic. n nevroza astenica recoltarea produselor biologice se face pentru a exclude o tuberculoza, anemii, boli cronice, infectii de focar. V.S.H. - viteza de sedimentare a hematiilor este rapiditatea cu care se produce asezarea hematiilor. Asistenta medicala se spala pe mini, mbraca manusile de cauciuc sterile, aspira n seringa 0,4 ml citrat de sodiu, sol. 3,8 %. Se punctioneaza vena si se aspira 1,6 ml snge. Se scurge seringa n eprubeta si se agita. Se eticheteaza si se trimite la laborator. V.n. eritrocitele: 4,5-5,5 mil/mm la barbati; 4,2 -4,8 mil/mm la femei; hemoglobina: 15+/-2g la 100 ml la barbati; 13+/-2g la 100 ml la femei; leucocite: 4200-8000/mm; trombocite : 20-4+% 150- 400.000/mm. Recoltarea sngelui pentru examene serologice - cerceteaza prezenta sau absenta anticorpilor n serul bolnavului. Sngele se recolteaza prin punctie venoasa direct n eprubeta ntr-o cantitate de 5-10 ml. Dupa coagulare se desprinde cheagul de snge de pe peretele eprubetei si dupa 30 de minute se decanteaza serul ntr-o eprubeta sterila. Din el se fac mai multe reactii, n functie de boala suspicionata (tifos, sifilis, scarlatina, viroze).

Examen de urina Dupa toaleta organelor genitale externe se recolteaza 150 ml de urina. Examenul de laborator furnizeaza: - date macroscopice (culoare, luciu, miros, densitate). - date microscopice (sediment n care se gasesc elemente figurate, cilindri, celule epiteliale). - date fizico-chimice (pH, ionograma, proteinurie, creatinina); Toate rezultatele examenelor de laborator trebuie sa fie n limitele valorilor normale n cazul neurasteniei. 2.8. Pregatirea pacientului si efectuarea tehnicilor speciale impuse de afectiune Electrocardiograma (EKG) nregistrarea fenomenelor bioelectrice din cursul unui ciclu cardiac. Pregatirea pacientului pentru EKG: - se pregateste bolnavul din punct de vedere psihic pentru a nlatura factorii emotionali; - se transporta bolnavul n sala de nregistrare, de preferinta cu caruciorul cu 10-15 min. nainte de nregistrare; - aclimatizarea bolnavului cu sala de aclimatizare; - bolnavul va fi culcat comod pe patul de consultatie si va fi rugat sa-si relaxeze musculatura. Montarea electrozilor: - Montarea electrozilor pe membre rosu - mna dreapta; galben - mna stnga; verde - picior stng; grafica a rezultantei

negru - picior drept. - Montarea electrozilor precordiali V1- spatiul VI intercostal, pe marginea dreapta a sternului; V2- spatiul VI intercostal, pe marginea stnga a sternului; V3- ntre V2 si V3; V4- spatiul V intercostal, stng pe linia medioclaviculara; axilara V5- la intersectia de la orizontala dusa din V4 si linia anterioara stnga;

V6 - la intersectia dintre orizontala dusa din V4 si linia axilara mijlocie stnga. ngrijirea pacientului dupa EKG: - ajuta bolnavul sa se mbrace; - este ajutat sa se ntoarca n salon. 2.9. Educatie pentru sanatate Boala este o reactie a organismului fata de factori nocivi de materii. Restabilirea completa a bolnavului nu poate fi conceputa, dect prin ndepartarea cauzelor, care au determinat-o, adica acelor cauze, care se datoreaza mediului nconjurator. Asistenta trebuie sa-si desfasoare n asa fel activitatea educational sanitara, nct aceasta sa constituie un factor de influenta pozitiva asupra psihicului bolnavului, sa constituie la crearea unor emotii pozitive, care urmaresc otimismul si ncrederea bolnavului n medic si asistenta medicala si n eficacitatea masurilor terapeutice. Trebuie sa dezvoltam ncrederea bolnavului n vindecarea sau ameliorarea starii lui, daca va respecta constiincios si riguros presciptiile si recomandarile medicale. Cuvntul medicului si al asistentei, joaca un rol important n ntarirea neuropsihica a bolnavului. Un cuvnt cald de lamuriri si mbarbatarea totodata da forte noi organismului n lupta sa cu boala, dupa cum un cuvnt nechibzuit, care ar ngrijora pacientul sau i-ar distruge speranta n vindecare, poate scade puterea organismului si nrautatii cursul bolii. Masurile de educatie sanitara se ncadreaza tendintelor mereu actuale ale asistentei psihiatrice de tip comunitar. n acest scop toti membrii unei echipe

terapeutice trebuie sa sensibilizeze anturajul familial si profesional n legatura cu modalitatile de debut, evolutie si cu particularitatile etapei terapeutice reabilitative. Readaptarea bolnavului la noul stil de viata, depinde n mare parte si de familia, care l ngrijeste. Profilaxia bolii ,, dusmanul cunoscut este pe jumatate nvins". Acelasi lucru si pentru nevroza astenica. Pentru a o depista din vreme, pentru a o preveni este bine ca fiecare sa-i cunoasca bine manifestarile pentru a lua din vreme masurile energice care se impun. Elementul principal cade pe trei elemente principale asupra carora trebuie sa luam aminte: ntarirea sanatatii, psihoprofilaxia si organizarea activitatii att n ce priveste regimul de munca ct si regimul de odihna. 2.10. Externarea bolnavului Momentul plecarii bolnavului din spital este stabilit de medicul curant si sef de sectie. Asistenta ca aduce toate documentele referitoare la bolnav pe care le va pune la dispozitia medicului de salon. Asistenta va fixa cu bolnavul ora plecarii, pentru a-i putea asigura alimentatia pna n ultimul moment. Asistenta cu 2-3 zile naintea iesirii din spital, va anunta familia bolnavului si va da explicatiile primite de la medic, cuprinse n biletul de iesire. Va lamurii n special prescriptiile referitoare la tratamentul medicamentos, daca bolnavul si-a nsusit n mod corespunzator tehnicile necesare pentru tratamentul la domiciliu si va insista ca la data indicata sa se prezinte la control. Asistenta va nsoti bolnavul pna la magazia cu efecte, unde l va ajuta sa primeasca hainele si va lua de la bolnav efectele spitalului. nainte de externare asistenta medicala va verifica, daca bolnavul are biletul de iesire si retetele pentru tratamentul prescris.

Capitolul 3 PREZENTAREA CAZURILOR DE BOAL

Cazul numarul 1 Date fixe Numele si prenumele: D.M. Vrsta: 48 ani Sexul : F

Ocupatia: asociata la o societate comerciala Domiciliul : Reghin Data internarii: 06.04.2008 Data externarii: 22.04.2008 Manifestari de dependenta: - tristete - irascibilitate - inapetenta - neliniste - astenie(slabiciunea starii generale) - fatigabilitate - plns Istoricul bolii: pacienta relateaza ca boala actuala a debutat n urma cu cteva luni datorita programului foarte ncarcat de la locul de munca si a problemelor care au aparut. Acuza insomnii, neliniste, tristete, plns, inapetenta. Simptomele s-au exacerbat n urma cu doua saptamni, motiv pentru care se interneaza. Diagnosticul medical: nevroza astenica cu elemente depresive. Problemele pacientei: - stare generala alterata - alterarea somnului - alterarea nutritiei - diminuarea interesului pentru efectuarea activitatilor cotidiene

Diagnostic de ngrijire 1. Diminuarea interesului pentru efectuarea activitatilor cotidiene manifestate prin tristete, plns. 2. Alterarea starii generale manifestata prin fatigabilitate, astenie. 3. Alterarea somnului datorita insomniei manifestata prin neliniste, irascibiliatea. 4. Alterarea nutritiei datorita aportului insuficient manifestat prin inapetenta.

Obiective Pacienta sa si recapete interesul pentru activitati cotidiene, sa nu mai plnga.

Interventii -se discuta cu bolnava de cte ori aceasta simte nevoia sa o faca. - este lasata sa-si exprime sentimentele, temerile,de asemenea mesajul transmis bolnavei va fi unul clar. - se asigura bolnavei o camera linistita, cu temperatura optima, care sa ofere siguranta. - stimularea bolnavei n efectuarea unor activitati si la sfrsitul lor va fi recompesata cu laude. - pacienta nu va fi lasata n timpul zilei prea mult sa se odihneasca, iar seara se asigura o camera linistita lipsita de factori nocivi. - ca interventie delegata se administreaza un somn usor. Se asigura alimentatia n functie de preferintele bolnavei si de necesitati, toate pentru a-i stimula apetitul. Daca refuza alimentele se utilizeaza alimentarea parenterala.

n inte red ma treb

- pacienta sa-si recapete linistea de care are nevoie. - reluarea relatiilor interpersonale. Asigurarea unui somn corespunzator din punct de vedere calitativ si cantitativ.

n pe sta nc

Du va som pun can

Bolnava sa se alimenteze normal, sa fie echilibrata hidroelectrolitic.

Ap se cor

Cazul numarul 2 Date fixe Numele si prenumele: D.T Vrsta: 40 ani Sexul : F Ocupatia: vnzatoare Domiciliul : Tg. Mures Data internarii: 22.05.2008 Data externarii: 10.06.2008 Manifestari de dependenta: - tristete - cefalee - inapetenta - neliniste - astenie(slabiciunea starii generale) - fatigabilitate Istoricul bolii: pacienta relateaza ca boala actuala a debutat n urma cu aproximativ un an de cnd i pleaca fratele n strainatate (singurul frate). De cteva luni acuza insomnii, neliniste, tristete, fatigabilitate, inapetenta, astenie, motiv pentru care se interneaza. Diagnosticul medical: nevroza astenica. Problemele pacientei: - stare generala alterata - alterarea somnului - alterarea nutritiei - deficit de autongrijire - slabire fizica Diagnostic de ngrijire Obiective Interventii

1. Alterarea starii generale datorita nelinistii, irascibilitate manifestata prin cefalee anxietate. 2. Alterarea nutritiei manifestata prin inapetenta datorita aportului insuficient. 3.Alterarea somnului datorita insomniei de adormire manifestata prin astenie, neliniste. 4.Deficit de auto ngrijire datorata problemelor cu care se confrunta manifestat printr-un aspect exterior nengrijit. 5. Stabilirea fizica adinamie manifestata prin fatigabilitate.

Pacienta sa fie mai linistita, mai relaxata.

-bolnava este incurajata sa discute cu familia despre problemele ei si n aceeasi timp va fi ascultat atent ;

Asigurarea unui aport alimentar n functie de necesitatile pacientei. Pacienta sa aiba un somn odihnitor, linittit corespunzator calitativ si cantitativ. Pacienta sa se preocupe, sa se ngrijeasca si de aspectul ei exterior.

-vor fi nlaturati factorii iritanti; Se va stimula apetitul bolnavei asigurarea alimentatiei n functie de preferintele ei. Se asigura camera linistita, lipsita de excitanti cu temperatura optima aerisita.Bolnavul nu va fi lasata n timpul zilei sa doarma si va fi ndemnata sa faca plimbari lungi. -se va stimula sa se spele, sa se mbrace, sa-si aranjeze parul;

Data

Bolnava sa-si redobndeasca interesul pentru desfasurarea unor activitati sa-si redobndeasca ncrederea n fortei proprii. Functii vitale Recoltarea de probe biologice si patalogice Temp Puls T.A Resp 83 82 82 82 83 120/ 19 70 20 Erintrocite

-se va schimba lenjeria de corp si de pat de cte ori este nevoie; -stimularea bolnavei n efectuarea unor activitati se va stabili un program de activitati agreate de bolnava pentru a preveni plictiseala;

-se previne izolarea prin stimularea relatiilor intrepersonale. Explor. Tratament medicam Paracl.

22.05. 37 2008 37,1

EKG:

Electrovit: 1/3 dr/zi

23.05. 36,8 2008 37

125/ 19 70 18

24.05. 36,9 2008

125/ 19 75

Vn 4,2-4,8mil/mm nregistrarea grafica a Vo 4420.000/ rezultatei fenomenelor mm bioelectrice din cursul Leucocite unui ciclu cardiac. Vn 4200- nu

Drajeuri contin vit. B B12,PP

- indic.: n tratament deficientelor polivita Insulina :

-flacon de 10 ml sol

25.05. 2008 26.05. 2008

115/ 65 120/ 70

8000/mm Vo 4800/mm Trombocite Vn 150-4000000/ Mm Vo 350.000/ m Limfocite Vn 20-40% Vo 31% Hemoglobina Vn 13+2g% Vo 14g% VSH Vn 2-12 m/g Vo 8mm/h Ex ser. Neg Sumar de urina: - culoarea galben deschis - dens. V. N. 1015-1025 Vo 1017

reprezinta modificari

Mod de administrare SC

Dormicum : 1tb sear

Indic.: inductor al so

- Ci: intoleranta la su miastenie;

Peritol : 3/1 comp. /z

-indic.: migrena, stim apetitului, boala seru CI: glaucom

-R. Adv.: somnolent

Vit. C: 1 f/zi(500mg

- indic.: trat. scorbut asteniilor profilaxia, sau hipovitaminozei

Glucoza : 5% 250 m

- ph Vn 5,6-6,4 Vo 6

Cazul numarul 3 Date fixe Numele si prenumele: R.G Vrsta: 38 ani Sexul: F Ocupatia: confectionera Domiciliul: Tg. Mures Data internarii: 18.04.2008 Data externarii: 06.05.2008 Manifestari de dependenta: - astenie fatigabilitatea (slabire fizica, adinamie, lipsa de forta) inapetenta irascibilitate insomnie tristete neliniste

Istoricul bolii: Bolnava afirma ca boala actuala a debutat de aproximativ 4 ani pe fondul confruntarilor cu sotul si a divortului. De aproximativ 4 luni acuza tristete, plns, neliniste, inapetenta, cefalee n momentul cnd e agitata, usoara insomnie. Diagnostic medical: Neurastenie Problemele pacientei: - alterarea starii generale - slabirea fizica, adinamie - alterarea somnului - alterarea alimentatiei - deficit de ngrijire

Diagnostic de ngrijire 1. Alterarea starii generale manifestata prin astenie.

Obiective - bolnava sa-si redobndeasca interesul pentru desfasurarea activitatilor.

Interventii - bolnava va fi ascultata atent, va fi ndemnata sa-si exprime sentimentele, va fi ncurajata pentru comunicarea cu colegele de salon si familia; - stimularea pacientei n efectuarea unor activitati; - pacienta va fi recompensata prin laude. - stimularea bolnavei n efectuarea unor activitati: se va stabili un program de activitati agreat de bolnava pentru a preveni plictiseala. - se previne izolarea prin stimularea relatiilor interpersonale. Se va stimula apetitul bolnavei prin alimente oferite n cantitati mici si la intervale scurte de timp. Se va stimula bolnava sa-si faca toaleta, sa se spele, sa se mbrace, sa-si aranjeze parul.

2. Slabirea fizica Bolnava sa-si adinamie manifestate prin redobndeasca interesul fatigabilitate. pentru desfasurarea unor activitati, sa-si redobndeasca ncrederea n fortele proprii.

3. Alterarea nutritiei manifestata prin inapetenta. 4. Deficit de autongrijire manifestat prin aspectul exterior nengrijit.

Asigurarea unui aport alimentar n functie de necesitatile bolnavei. Bolnava sa se ngrijeasca de aspectul ei exterior.

Diagnostic de ngrijire 5. Alterarea somnului datorita insomniei de adormire manifestata prin oboseala, agitatie.

Obiective Asigurarea unui somn corespunzator din punct de vedere calitativ si cantitativ.

Interventii - asigurarea microclimatule corespunzator: camera linistita, lipsita de excitati, temperatura optima; - bolnava nu va fi lasata n timpul zilei sa se odihneasca prea mult. Asigurarea microclimatului corespunzator care sa ofere siguranta: camera linistita, lipsita de excitati.

Evaluare n decurs de cteva zile n urma tratamentului somnul bolnavei va fi corespunzator din punct de vedere calitativ si cantitativ. Dupa cteva zile recapata linistea sufleteasca, ncepe sa zmbeasca si starea sa generala se mbunatateste foarte mult.

6. Alterarea starii generale manifestata prin irascibilitate, neliniste, tristete.

Pacienta sa-si recapete linistea sufleteasca de care are nevoie.

Data

Functii vitale temp Puls TA 80 82 79 81 82

Recoltarea de prod Explor. biologice Re si patologice Paracl. EKG: nregistrarea grafica a rezultatei fenomenelor bioelectrice din cursul unui ciclu cardiac.

Tratament medicamentos

18.04. 36,7 2008 36,4

Sp 130/ 18 Glicemie : 80 19 Vn 80-120mg%

Piracitam: 2/1 tb/zi;

19.04. 36,6 2008 36,6

125/ 20 Vo 95 mg% 70 19 Colesterol :

Indic: involutie intelectuala(tu de atentie, memorie) ntrziere psihica, tulb. de comportamen

CI: insuficienta renala severa.

20.04. 36,5 2008 21.04. 2008 22.04. 2008

120/ 19 Vn 1,8-2,80g% 70 125/ 80 120/ 75 Vo 2,10 g% Eritrocite : Vn 4,2 mil/mm Vo 4,3 mil/mm Leucocite : Vn 4200-8000/mm Vo 5000/m Trombocite : Vn 150-400000/mm Vo 250000/m Limfocite : Vn 20-40% Vo 22% Hemoglobina : Vn 13+2g%

R. adev. : ocazional nervozitat insomnie, greata, dearee.

- nu prezinta Vitamina B1: modificari. 1/f/zi SC sau IM

-indic.: starii de hipovitaminoz boli epuizante, nevrite, hepatit

CI: alergie la vit. B1 r.adv.: foarte rar IV poate fi urmate d reactii grave(soc) vit. C: 1/f/zi(500mg)

-indic.: tratamentul scorbutulu a asteniilor profilaxia avitaminozei sau hipovitaminozei C CI: litiaza renala

-r.adv. la doze crescute favorizeaza tulb. digestive sau urinare.

Vo 13g% VSH : Vn 2-12m/g Vo 7mm/h Examen serologice: Negative Sumar de urina: Culoare galben deschis Densitatea Vn 10151025 Vo 1017 pH Vn 5,6-6,4 Vo 5,7 -proteinuria negativa

Dormicum: 1tb. seara

- indic.: inductor al somnului, caracterizat printr-un debut ra al actiunii sale. - CI : intoleranta la substanta, miastenie, psihoze. Insulina: Flacon de 10 ml sol. neutra

Mod de administrare 15 UI /zi SC Frontim: 1comp. Seara

Se administreaza ca si sedativ Glucoza: 5% 250mlx2

Capitolul IV ANALIZA CAZURILOR DE BOAL PREZENTATE sI CONCLUZII GENERALE ASUPRA LUCRRII

"Multe minunii sunt pe lume, dar nici una ca inima omului". si aici ataca nevrozele si n special boala numita "nevroza astenica". n aceasta lucrare am ncercat sa ating ct mai multe teme din aceasta boala, sa le cunosc si sa ncerc sa ajut persoanele care au fost atinse de ea. n primul capitol "prezentarea teoretica a bolii" am dat n primul rnd definitia neurasteniei care pe scurt ar fi cam asa: "o stare de mare oboseala, fovorizata de surmenaj si nsotita de tulburari psihice functionale si de dureri cu diferite localizari". M-am oprit apoi si am descris cele trei simptome principale ale bolii si anume oboseala, cefaleea si insomnia. Dar pe lnga acestea pot aparea si tulburari secundare: tulburari psihice, tulburari senzitivo-senzoriale, tulburarea afectivitatii, tulburarea vointei, tulburari endocrine. n ceea ce priveste etiologia neurasteniei se cunosc doi factori mai importanti raspunzatori pentru aparitia ei: factorul psihogen(tulburari sufletesti) factorul somatogen(tulburari organice corporale);

Factorul psihogen sau tulburarile sufletesti se refera la necazurile, grijile, deceptiile, emotiile neplacute si prelungite dar si la frustrarile afective, raceala sufleteasca, despartirea de cei dragi si nu n ultimul rnd surmenajul psihic. Factorul somatogen se refera la foarte multe boli, care fara a provoca n mod direct o nevroza o pot declansa. n ceea ce priveste patogenia se pare ca nevroza astenica este mai raspndita la barbati si apare la persoane cu un grad mai ridicat de cultura. n functi de simptome neurastenia se clasifica astfel: nevroza astenica pura; nevroza astenica cu elemente anxioase; nevroza astenica cu elemente depresive;

- nevroza astenica cu elemente obsesivo-fobice; - nevroza astenica cu elemente pitiatice, sau : - nevroza de esec; - nevroza de neadaptare; - nevroza de frustrare; - nevroza de asteptae, din punct de vedere al cauzelor declansatoare. n ceea ce priveste tratamentul, el se desfasoara pe patru planuri: - tratament igienico-dietetic; - tratament medicamentos; - tratament balneofizioterapic; - tratament psihoterapeutic. n capitolul doi "supravegherea bolnavului din momentul internarii si pna la externare si efectuarea tehnicilor impuse de afectiune" am descris ndatoririle si ngrijirile asistentei medicale din clinica de psihiatrie acordate unui bolnav cu neurastenie. Am nceput cu internarea pacentului, asigurarea conditiilor de spitalizare, asigurarea igienei generale si corporale, pozitia bolnavului n pat, urmarirea faciesului, a functiilor vegetative, functiilor vitale. n ceea ce priveste functiile vitale, acesti pacenti prezinta cteva modificari legate de respiratie, uni putnd prezenta aritmie, pulsul de obicei instabil si tensiunea arteriala este usor scazuta. Alimentatia pacientilor este si ea importanta pentru ca de obicei ei prezinta inapetenta. De aceea vor avea mai multe mese pe zi , usoare si dese cu alimente bogate cu legume si fructe. La pregatirea, asistarea si efectuarea recoltarilor de produse biologice si patologice am descris tehnicile de recoltare specifice fiecarei analiza de laborator care se cere: VSH, glicemie, hemoleucograma, examene serologice, sumar de urina. Iar n final am amintit putin despre profilaxia bolii si externarea bolnavilor. n capitolul trei am descris cele trei cazuri de boala pe care le-am urmarit n clinica de psihiatrie. Este vorba de trei paciente, relativ tinere, cu vrsta cuprinsa 30-48 de ani si care erau internate n clinica cu diagnosticul Neurasteniei si respectiv Nevroza astenica cu elemente depresive; Trei paciente care datorita unor probleme pe care leau avut, unor conflicte sufletesti care s-au declansat la un moment dat, au facut o nevroza astenica dar care n urma internarii si a tratamentului urmat s-au externat vindecate sau n stare ameliorata(cazul trei).

Ceea ce a condus la vindecarea pacientilor a fost n primul rnd psihoterapia, discutiile cu pacientele, ntelegerea care le-a ajutat sa si depaseasca, sa si priveasca prin alta prisma problemele cu care se confruntau, ceea ce nseamna un pas important pentru vindecare, caci asa cum spunea si Marin Preda "suferinta e o criza din care trebuie sa iesi ct mai rapid, adncimile ei ne racesc spiritul". si ele au nteles acest lucru.

BIBLIOGRAFIE
1. Stanescu Sorin: "Nevroza astenica", Editura medicala 2. Ed. Pamfil si D. Ogodescu: "Nevrozele", Editura medicala 3. Tudor serbanescu: "Neurologie. Psihiatrie. Endocrinologie", Editura medicala 4. Lucretia Tirtica: "Ghid de nursing" si "Breviar de explorari functionale", Editura medicala 5. Carol Mozes: "Tehnica ngrijirii bolnavului"

Depresia reprezinta una dintre ele mai frecvente tulburari psihoemotionale ale lumii moderne. Aceasta se caracterizeaza prin tonus psihic foarte diminuat, acompaniat de scaderea stimei de sine si lipsa oricarui tip de placere sau interes pentru lucurile din jur.

De asemenea, 60% din totalitatea sinuciderilor apar pe un fond de depresie majora sau alta tulburarea psihica din aceasta categorie.Depresia interfera cu modul de gandire si cu actiunile pe termen lung si scurt ale pacientului, iar in cazurile severe afecteaza foarte mult calitatea vietii acestuia, interferand cu activitatile cotidiene, cu munca sau cu relatiile cu cei dragi. Specialistii considera depresia o afectiune cronica ce necesita tratament pe termen lung, ca in cazul altor boli cronice ce au o componenta organica ( diabet zaharat, hipertensiune arteriala). In ciuda faptului ca majoritatea persoanelor se confrunta la un moment dat in viata cu un episod de depresie, exista si numeroase cazuri recurente sau persistente care constituie adevarate provocari terapeutice pentru medici. Prin instituirea unui tratament eficient simptomele se pot ameliora iar viata pacientului poate reintra in normal, chiar si la cateva saptamani dupa debutul terapiei.

In prezent exista mai multe optiuni terapeutice pentru tratarea depresiei, precum si a tulburarilor cu componenta depresiva, cum ar fi tulburarea bipolara. Medicamentele administrate pacientilor intra in clasa antidepresivelor si includ: inhibitori de monoaminoxidaza, antidepresive triciclice, tetraciclice, inhibitori ai recaptari serotoninei. Antidepresivele tipice sunt medicamente ce au nevoie de o perioada variabila de timp pentru instalarea efectelor, in general de 2 - 6 saptamani. Desi numele lor este generic si sugestiv pentru acest tip de tulburari, antidepresivele sunt utilizate cu succes si in tratamentul altor afectiuni, cum ar fi:tulburari anxioase, obsesiv compulsive, bulimii, dureri cronice sau chiar ADHD (attention deficit hyperactivity disorder), in combinatie cu anticonvulsivante. Mecanismul de actiune al antidepresivelor are la baza interferarea cu anumiti neurotransmitatori, cu crestrea disponibilitatii lor. Acesti neurotransmitatori, la randul lor, au capacitatea de a ameliora functiile psihice si tonusul emotional. Mecanismul depinde insa de fiecare grupa in parte. Inhibitorii selectivi ai recaptarii serotoninei reprezinta tratamentul de prima intentie al acestei tulburari, considerand-se ca una din cauzele depresiei este reprezentata de un nivel inadecvat al serotoninei (substanta chimica responsabila de transmiterea semnalelor nervoase interneuronale). Inhibitorii selectivi ai serotoninei sunt capabili sa interfere cu recaptarea serotoninei in neuroni, mentinand astfel un nivel ridicat la acesteia in sinapse. Se considera ca, prin prisma efectelor adeverse mai reduse, ei sunt mai indicati pacientilor, comparativ cu inhibitoarele de monoaminoxidaza. In continuare va prezentam cele mai indicate substante pentru combaterea depresiei. Ele sunt medicamente eliberate exclusiv pe baza de prescriptie medicala, in urma unui control psihiatric adecvat si doar daca medicul curant va considera utila administrarea lor. Cuprins articol 1. 2. 3. 4. Generalitati Medicamente cu indicatii antidepresive Alte medicamente indicate De retinut!

Medicamente cu indicatii antidepresive Sus Foarte multe medicamente antidepresive sunt considerate ca fiind eficiente, insa exista o ordine a indicatiilor acestora. Astfel, exista:

1. Medicamente de prima linie: sunt reprezentate de inhibitorii selectivi ai recaptarii serotoninei. Acestia au efecte secundare mai bine tolerate de pacient si au si o eficienta foarte buna; 2. Medicamente de linia a doua: sunt reprezentate de antidepresivele triciclice. Ele sunt disponibile de mai mult timp comparativ cu inhibitorii recaptarii serotoninei, au mai multe

reactii adverse si sunt prescrise in general dupa ce tratamentul cu agenti de prima intentie nu a dat rezultatele asteptate; 3. Medicamente de linia a treia: sunt reprezentate de inhibitorii monoaminoxidazei (IMAO). Desi eficienta lor nu este contestata, aceste substante se administreaza doar daca alte metode de combatere a depresiei nu au reusit. Aceasta atitudine este datorata faptului ca efectele secundare sunt mult mai intese comparativ cu restul claselor de terapeutice. Antidepresivele tricilice

Antidepresivele triciclice sunt de fapt, prima clasa de agenti farmacologici descoperiti ca fiind eficienti in tratarea depresiei. Ei actioneaza prin blocarea recaptari unor neurotransmitatori de tipul noradrenalinei si serotoninei. Desi astfel de substante au o eficienta clinica dovedita, efectele adverse numeroase restrictioneaza utilizarea lor si nu reprezinta tratamentul de prima intentie in depresie. Cele mai frecvente efecte adeverse sunt reprezentate de: xerostomie, tulburarea acuitatii vizuale, astenie fizica si psihica, somnolenta, crestere in greutate, tremor, constipatie, retentie urinara, ameteli, tahicardii, aritmii, hipotensiune arteriala, disfunctii de natura sexuala. Cele mai utilizate sunt: doxepina, amitriptilina, imipramina, clomipramina. Substantele pot atinge un nivel toxic, daca nu sunt respectate indicatiile de administrare. Dozele toxice sunt considerate a fi cele de 10 ori mai mari decat cele terapeutice. Inhibitorii de monoaminoxidaza (IMAO)

Antidepresivele IMAO sunt o alta clasa de antidepresive prezente de mult timp pe piata farmaceutica si utilizate in clinica. Ele sunt indicate mai ales in cazul pacientilor a caror depresie este refractara la alte tratamente sau daca pacientul are si alte tulburari psihice coexistente. IMAO sunt prescrise din ce in ce mai rar, insa, deoarece pot sa interactioneze, uneori letal, cu diverse substante (in special tiramina) ce se gasesc in alimente (mai ales branzeturi fermentate), vin rosu, bere, sau cu alte medicamente. Ele actioneaza prin blocarea unei enzime, monoaminoxidaza, responsabila de degradarea neurotransmitatorilor de tipul dopaminei, serotoninei si noradrenalinei. Efectul antidepresiv necesita o perioada de latenta de 3 saptamani (ca si in cazul antidepresivelor triciclice), iar eficienta lor este asemanatoare cu alte clase de antidepresive. Datorita faptului ca aceste medicamente sunt capabile sa blocheze monoaminoxidaza pe cale generala, nu doar pe cea neuronala, efectele secundare pot fi destul de importante, in special cele de natura hepatica. Prin cresterea noradrenalinei, dopaminei in organism se poate ajunge lahipotensiune arteriala, sau din contra, la crize hipertensive, dureri restrosternale, aritmii, greata, varsaturi, agitatie, hipereflexie, delir, convulsii, cresteri importante in greutate. Antidepresivele inhibitoare specifice ale recaptarii serotoninei

Aceasta clasa include compusi recent descoperiti, ce inhiba recaptarea serotoninei, fara sa aiba efect si pe noradrenalina. Fiind specifici, efectele secundare generale sunt mai reduse. Ele sunt indicate in special pacientilor cu depresie endogena, precum si celor cu fobii asociate. Chiar daca reactiile adverse sunt mai putine, nici acesti compusi nu sunt lipsiti de alte efecte neplacute.

Cele mai frecvent raportate sunt: cefalee, ameteli, greata imediat post administrare, insomnia, interferarea cu activitatea sexuala (scaderea libidoului). Reactiile adverse sunt frecvente, insa ele inceteaza la oprirea tratamentului (sunt reversibile). Trebuie precizat insa ca eficienta acestor medicamente este totusi similara cu cea a antidepresivelor triciclice fata de care sunt mai scumpe. Alte medicamente indicate Sus Unii pacienti raspund mai bine la o combinatie de antidepresive, altii resimt o imbunatatire a starii psihice daca primesc alte tipuri de medicamente. Cele mai frecvent indicate pot fi:

1. Tranchilizante si sedative: sunt recomandate in mod particular benzodiazepinele. Ele relaxeaza pacientul si au un efect anxiolitic intens, ajutandu-l sa se si odihneasca mai bine. Riscul de aparitie a dependentei le face sa fie indicate doar in cure scurte; 2. Antipsihotice: sunt recomandate pacientilor cu anxietate si tulburari variate de dispozitie. Ele sunt folosite in combinatie cu antidepresivele clasice deoarece imbunatatesc efectul acestora. Sunt folosite in cazuri atent selectionate deoarece au efecte adverse de tipul agitatiei psihomotorii, tulburarii acuitatii vizuale, spasme muscular, diskinezie tardiva; 3. Psihostimulantele au indicatie ca substante adjuvante in tratamentul pacientilor depresivi, in special daca acestia au ahedonie, hipersomnii, tulburari alimentare. Acestea simptome caracterizeaza depresia atipica; 4. Antidepresive atipice - sunt mai multe tipuri, printre care: Bupropion, o substanta care mai nou se foloseste foarte mult ca adjuvant in tratamentul pacientilor care se lasa de fumat. Are actiune de inhibare a recaptarii noradrenalinei, dopaminei si nicotinei. Desi poate fi folosit si singur, este mult mai eficient in combinatii terapeutice, in special alaturi de inhibitorii specifici ai recaptarii serotoninei. Spre deosebire de alte substante antidepresive, bupropion nu determina crestere ponderala si nici nu afecteaza activitatea sexuala. Trazodona, un compus psihoactiv cu proprietati antidepresive, sedative si anxiolitice. Producatorii sustin faptul ca eficienta se instaleaza chiar din prima saptamana de tratament, insa studiile clinice nu au confirmat inca acest fapt. Compusul este indicat in special in depresia cronica cu sau fara anxietate, in insomnii sau ca inductor al somnului, in cazul pacientilor cu insomnii. Efectele secundare, desi exista, sunt mai reduse comparativ cu cele ale antidepresivelor triciclice. Sunt reprezentate in special de: xerostomie, greata si varsaturi, astenie, tremor si somnolenta. De retinut! Sus

Pacientii aflati in tratament cu antidepresive sunt sfatuiti sa respecte intocmai recomandarile medicului curant. Orice depasire a dozei terapeutice poate fi periculoasa. In cazul in care tratamentul include antidepresive IMAO, regimul alimentar trebuie modificat astfel incat sa se evite interactiunile dintre substanta medicamentoasa si anumite componente din branzeturi, banane, iaurt, soia, alimente la cutie, in special carne si legume, sau vin si bere. Pe toata durata tratamentului, aceste alimente trebuie evitate. In cursul tratamentului antidepresiv pacientii nu trebuie sa consume bauturi alcoolice deoarece alcoolul interfera cu efectele tratamentului si favorizeaza aparitia dependentei de substante.

Depresia este o tulburare a starii afective, care duce la aparitia unei trairi de tristete sau de pierdere a sperantei pentru o perioada indelungata de timp. Fiind mai serioasa decat un simplu episod de tristete, de suparare sau decat o traire temporara de scadere a energiei, depresia poate avea un impact semnificativ asupra bucuriei de a-ti trai viata, asupra capacitatii de munca, asupra starii generale de sanatate si asupra persoanelor apropiate. Depresia se manifesta diferit de la o persoana la alta. Unii se simt "daramati" pentru o perioada lunga de timp, in timp ce la alte persoane trairile de depresie vin si pleaca. In cazul in care o persoana are episoade scurte de depresie usoara, aceasta poate fi capabila sa isi continue viata profesionala si sa faca fata activitatilor cotidiene. Totusi, daca persoana in cauza nu urmeaza o forma sau alta de tratament pentru depresie, este supusa riscului de a deveni din ce in ce mai depresiva sau de a se imbolnavi fizic. In cazurile severe de depresie, persoana respectiva poate ajunge la incapacitatea de a comunica, la incapacitatea de a efectua activitatile de rutina si chiar la suicid. In aceste cazuri, consultul unui specialist si urmarea unui tratament sunt esentiale. Persoanele cu depresie pot fi refractare la ideea de a cauta ajutor deoarece considera ca acest lucru este o dovada de slabiciune personala sau un defect de caracter sau cred ca trebuie sa fie capabili sa iasa singuri din aceasta stare. Astazi se stie ca depresia, ca si orice alta afectiune medicala, are o baza biologica si chimica. Tratamentul depresiei este sigur si de regula eficace chiar si in cazul persoanelor cu depresie severa. Cuprins articol 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. Generalitati Cauze Factori de risc Simptome Mecanism fiziopatologic Consult de specialitate Expectativa vigilenta Medici specialisti recomandati Investigatii

10. Tratament 11. Profilaxie Cauze Sus Ce anume cauzeaza depresia este un subiect intens studiat in prezent. Expertii considera ca predispozitia genetica, impreuna cu evenimentele de viata stresante, afectiuni medicale, administrarea de medicamente sau alti factori, pot determina un dezechilibru al anumitor substante chimice din creier, denumite neurotransmitatori, ducand la aparitia depresiei. Situatiile care pot declansa un episod de depresie sunt: - unele medicamente, cum ar fi narcoticele folosite pentru indepartarea durerii sau steroizii; de obicei simptomele depresive dispar odata ce medicamentul este oprit - tulburari ale secretiei hormonale, cum ar fi un dezechilibru al glandei tiroide sau suprarenale - dezechilibre chimice, precum dezechilibrele nivelurilor sanguine ale calciului sau nivelurile scazute ale fierului (anemia) - afectiunile indelungate (cronice), precum artrita, bolile cardiace sau cancerul - infectiile, cum ar fi infectiile virale sau infectiile ficatului sau ale creierului - factorii de stres majori, ca de exemplu moartea unei persoane dragi - factorii de stres cronici, precum saracia, dificultatile familiale, probleme medicale grave proprii sau ale unei persoane apropiate. - varstnicii care trec de la o viata independenta la o viata in care depind de ceilalti au adeseori depresie - presiuni asupra copiilor si adolescentilor, din partea societatii sau a celor de aceeasi varsta - consumul de alcool, de substante ilegale sau probleme in legatura cu abuzul de o substanta sindromul premenstrual cronic menopauza - durerea cronica stresul oboseala - nasterea recenta. Factori de risc Sus Anumiti factori cresc riscul de depresie. Daca o persoana are o ruda de gradul intai, cum ar fi tatal sau mama, cu depresie, riscul de aparitie a depresiei la persoana respectiva este de pana la trei ori mai mare decat in populatia generala. Daca a existat in trecut un episod de depresie, probabilitatea de a face din nou depresie este mult mai mare. Alti factori de risc pentru depresie sunt: afectiuni cardiace in trecut, precum boala arterelor coronare - o afectiune severa, continua (cronica), cum ar fi diabetul zaharat, cancerul si durerea cronica probleme maritale consumul de alcool sau de droguri - administrarea unor medicamente ce pot provoca simptome depresive, cum ar fi narcoticele pentru indepartarea durerii sau steroizii

- un eveniment de viata stresant, ca de exemplu pierderea unei persoane dragi sau intrarea in somaj (acest lucru este valabil mai ales la varstnici, care pot avea multi factori stresanti sociali, cum ar fi faptul ca devin dependenti de altii pentru a fi ingrijiti) - anumite conditii medicale generale, precum anemia sau afectiunile tiroidiene o afectiune severa descoperita recent o interventie chirurgicala recenta un istoric de abuz sexual sau fizic in copilarie o ingrijorare excesiva, constanta sau o anxietate excesiva o tulburare de alimentatie o tulburare anxioasa. Factori de risc suplimentari pentru depresie la femei sunt: nasterea recenta - folosirea de anticonceptionale orale (la unele femei, contraceptivele pot imbunatati dispozitia) - un istoric de tulburare disforica premenstruala (sindrom premenstrual sever). Simptome Sus Persoana care are depresie se poate simti lipsita de speranta, trista sau nu mai poate simti placere in aproape nimic din ceea ce face. Se poate simti "daramanta" sau descurajata, plange usor. De asemenea poate fi irascibila sau anxioasa sau poate avea un nivel scazut de energie. Adeseori simptomele depresiei pot fi subtile la inceput. Poate fi dificil de recunoscut ca simptomele pot avea legatura intre ele si ca persoana respectiva ar putea avea depresie. Cele mai semnificative doua simptome ale depresiei sunt: tristetea sau lipsa de speranta - pierderea interesului sau a placerii in efectuarea majoritatii activitatilor din viata de zi cu zi. Alte simptome pot fi: - pierderea sau luarea in greutate din cauza modificarilor in apetitul alimentar creterea sau diminuarea nevoii de somn - sentiment de neliniste si incapacitatea de a putea sta linistit sau din contra, sentimentul ca orice miscare necesita un mare efort senzatie de oboseala permanenta - sentimente de vinovatie sau de devalorizare fara un motiv aparent ganduri recurente de moarte sau de suicid. In cazul in care o persoana prezinta cel putin cinci din aceste simptome, pentru o perioada mai lunga de 2 saptamani si daca unul din aceste simptome este fie tristetea, fie pierderea interesului, persoana respectiva este diagnosticata cu depresie majora. Totusi, chiar daca sunt prezente mai putin de cinci simptome, poate fi vorba de o depresie si este nevoie de administrarea unui tratament. In cazul in care sunt prezente 2 pana la 4 simptome pe o perioada de cel putin 2 ani (la copii 1 an), poate fi vorba de o forma de depresie pe termen indelungat, numita tulburarea distimica (distimia). Numeroase femei pot avea modificari ale dispozitiei inainte de menstruatie. Simptome premenstruale fizice si emotionale care interfera cu relatiile interpersonale sau cu responsabilitatile cotidiene sunt cunoscute sub denumirea de sindrom premenstrual (SPM).

Totusi, femeile care prezinta simptome premenstruale fizice si emotionale care interfera serios cu viata cotidiana pot avea o forma de depresie, denumita tulburare premenstruala disforica. Multi medici, de obicei generalisti, consulta persoane care prezinta simptome generale care pot fi dificil de atribuit unei depresii. Aceste simptome, care apar in mod frecvent in depresie, pot fi: dureri de cap si alte dureri cu diferite localizari probleme digestive, inclusiv constipatie si diaree - pierderea interesului in activitatea sexuala sau incapacitatea de a mai avea o viata sexuala activa - sentimente de anxietate sau de ingrijorare fara un motiv evident autoacuzarea sau acuzarea altora pentru starea de depresie lipsa miscarii sau a vorbirii timp de ore intregi. Alte simptome de depresie pot fi: - mancatul excesiv si castigul in greutate, care apar mai frecvent decat pierderea poftei de mancare cresterea duratei de somn, mai frecventa decat insomnia - plans facil, manie, stare generala proasta, impreuna cu anxietate si stare de tensiune interioara uneori, o senzatie de ingreunare a bratelor sau a picioarelor sensibilitate excesiva la rejectie (respingere). Depresia este o afectiune serioasa la persoanele de orice varsta, dar persoanele invarsta care prezinta simptome de depresie trebuie sa inceapa un tratament cat mai curand posibil. Depresia la varstnici poate duce la aparitia unei stari de confuzie sau a uitarii (Atentie! Unele medicamente pot provoca de asemenea aparitia acestor simptome). De asemenea, depresia a fost identificata ca fiind un factor de risc semnificativ de deces la persoanele varstnice care au afectiuni cardiace. Este deosebit de importanta recunoasterea din timp a semnelor de avertizare ale depresiei, pentru ca persoana respectiva sa poata primi un tratament corespunzator cat mai devreme posibil. Simptomele depresiei sunt adesea subtile la inceput. Poate fi greu de recunoscut ca aceste simptome pot avea legatura intre ele si ca ele pot fi datorate unei depresii. La copii si la adolescenti simptomele depresiei sunt uneori diferite fata de cele aparute la adulti, ceea ca face ca diagnosticarea si inceperea unui tratament sa fie mai dificila. Depresia poate duce la suicid. Semnele prevestitoare ale unei tentative de suicid se modifica cu varsta: - semnele prevestitoare ale suicidului la copii si adolescenti pot fi: preocuparea in legatura cu moartea sau suicidul sau ruperea recenta a unei relatii - semnele prevestitoare ale suicidului la adulti pot include: abuzul de alcool sau de alta substanta, pierderea recenta a slujbei sau divortul - semnele prevestitoare ale suicidului la varstnici pot cuprinde: moartea recenta a partenerului de viata sau diagnosticarea de curand cu o boala severa, care ii poate scurta durata de viata. Mecanism fiziopatologic Sus

Depresia poate debuta cu simptome de anxietate (cum ar fi o ingrijorare excesiva) sau cu simptome precum tristetea sau lipsa de energie, care dureaza de mai multe zile sau luni, inainte de instalarea completa a depresiei. Pot aparea tulburari in capacitatea de concentrare sau de memorare, sentimentul de pierdere a placerii in activitatile care altadata erau placute, sentimentul de pierdere a sperantei, scaderea energiei, modificari ale somnului si ale poftei de mancare. Persoana cu depresie se poate izola social de ceilalti si isi poate pierde interesul pentru activitatea sexuala. Evolutia depresiei variaza de la o persoana la alta. Pot fi prezente simptome usoare sau severe de depresie, pentru o perioada indelungata de timp sau pentru o perioada scurta. Un procent mic de persoane se simt depresive in marea majoritate a vietii lor; acestea necesita un tratament de intretinere. Majoritatea pesoanelor cu depresie pot fi tratate cu succes cu medicamente, consiliere profesionala sau o combinatie a celor doua. Tulburarile depresive sunt clasificate in functie de severitatea si de durata lor. Depresia poate fi usoara, moderata sau severa. Ea poate debuta brusc (depresie acuta) sau poate dura o perioada indelungata (depresie cronica). De exemplu, tulburarea distimica, este o depresie cronica usoara. Unii oameni pot avea un episod de depresie majora care se poate suprapune peste o tulburare distimica (depresie dubla). I n cazul unei depresii severe, poate fi necesara o internare intr-un spital pentru o perioada scurta de timp, in special daca sunt prezente ganduri de sinucidere. Deoarece depresia creste riscul de tentativa de suicid, persoana respectiva trebuie sa urmeze imediat un tratament daca sunt prezente idei de autodistrugere. Tulburarea recurenta

Adeseori depresia reapare. Daca o persoana are un episod de depresie, probabilitatea ca depresia sa revina la un anumit moment al vietii acelei persoane, este mai mare decat la restul oamenilor care nu au avut niciodata depresie. Riscul de aparitie a unui nou episod de depresie creste cu fiecare episod. Boli asociate Depresia poate contribui la dezvoltarea anumitor afectiuni, cum ar fi boala arterelor coronare. Persoanele depresive care au o afectiune cronica cum ar fi diabetul zaharat sau boala arterelor coronare, sufera mai mult din cauza simptomelor acestor afectiuni, au o capacitate mai scazuta de functionare, prezinta o scadere a calitatii vietii si suporta costuri medicale mai mari. Persoanele cu depresie au o probabilitate mai mica de a se autoingriji si acest lucru poate duce la inrautatirea starii lor de sanatate. Uneori episoadele de depresie pot fi precedate sau urmate de perioade de cretere a energiei (manie). Daca exista un ciclu de episoade depresive si respectiv maniacale, este vorba de o afectiune care poarta numele de tulburare bipolara. In cazul in care simptomele depresive apar numai in anumite anotimpuri din an, cum ar fi in lunile de toamna si de iarna, este o depresie sezoniera. Consult de specialitate

Sus Este indicat sa se cheme imediat o ambulanta (961) sau un serviciu de interventie rapida in cazul in care o persoana: - nu se poate abtine de la a se vatama pe sine sau pe altcineva aude voci - a avut sau are o tentativa de suicid sau prezinta semne prevestitoare de suicid, cum ar fi faptul ca vorbeste despre suicid sau despre vatamarea unei alte persoane prezinta semne de detasare de realitate (psihoza) - consuma alcool in cantitate exagerata sau droguri. Expectativa vigilenta Sus Expectativa vigilenta este o perioada de timp in care persoana respectiva si medicul curant observa simptomele fara sa se administreze un tratament medicamentos. Expectativa vigilenta poate fi adecvata in cazul in care sunt prezente trairi de tristete, suparare sau melancolie. Totusi, daca simptomele nu se amelioreaza dupa 2 saptamani, se recomanda discutarea cu medicul. Medici specialisti recomandati Sus Tratamentul depresiei cuprinde de obicei administrarea de medicamente, unele forme de consiliere profesionala (psihoterapie) sau o combinare a acestora. Este deosebit de importanta stabilirea unei relatii terapeutice confortabile si de durata cu medicul curant pentru a se putea trata depresia. Medicul specialist care poate diagnostica si poate trata depresia este medicul psihiatru. Diagnosticul de depresie mai poate fi pus si de: medicul internist - medicul de familie. Investigatii Sus Medicul curant va face o anamneza (adica va pune intrebari in legatura cu starea generala de sanatate) si va efectua o examinare fizica completa. De asemenea, poate recomanda si efectuarea unor teste precum: - examene de laborator, pentru a se vedea daca simptomele nu sunt cauzate de anumite afectiuni, precum o activitate scazuta a glandei tiroide (hipotiroidism) sau o anemie - evaluarea starii de sanatate mentale, care implica un interviu cu un profesionist de sanatate mentala (psihiatru) teste verbale sau scrise care pot detecta depresia. Medicul psihiatru poate pune intrebari, pentru a determina cat de mult este afectata persoana respectiva de starea depresiva pe care o are, inclusiv daca au fost sau sunt prezente idei de sinucidere. Daca a existat vreodata o perioada de veselie anormala (excesiva, inadecvata), iritabilitate sau o senzatie de energie intensa care a durat 4 zile sau mai mult, medicul trebuie informat asupra acestui lucru. Episoadele maniacale, sau episoadele mai usoare

hipomaniacale,

fac

parte

din

tulburarea

bipolara.

Unele tipuri de medicamente antidepresive pot agrava simptomele tulburarii bipolare, de aceea este foarte important ca simptomele sa fie diagnosticate cu precizie. Atunci cand este consultat medicul curant, este important sa se discute cu acesta despre orice simptom care s-ar putea datora depresiei. Aproximativ jumatate din totalitatea cazurilor de depresie sunt subdiagnosticate si subtratate. De aceea trebuie ca medicii generalisti si medicii de familie sa puna intrebari de rutina legate de depresie, cu ocazia fiecarui consult efectuat. Tratament Sus Tratament initial

Tratamentul depresiei poate cuprinde administrarea de medicamente antidepresive, consiliere terapeutica, cum ar fi terapia cognitiv-comportamentala sau o combinare a celor doua modalitati de tratament. Consilierea terapeutica (psihoterapia) poate fi suficienta in cazul depresiei usoare sau moderate. In cazul in care simptomele de debut sunt severe, cel mai probabil tratamentul initial va include atat medicamente antidepresive cat si consiliere terapeutica. Internarea in spital poate fi necesara daca sunt prezente semne prevestitoare ale unui suicid, ca de exemplu ganduri sau planuri de auto-vatamare sau de vatamare a altei persoane, detasare de realitate (psihoza) sau un consum excesiv de alcool sau de droguri. Uneori este nevoie de mai multe incercari de a se gasi medicamentul si tipul de psihoterapie care sunt cele mai eficace la persoana respectiva. Poate fi necesara o perioada de 4 pana la 12 saptamani pana cand medicamentele sa isi faca efectul, desi de obicei ele actioneaza mai rapid. De aceea este foarte important ca persoana cu depresie sa colaboreze cu medicul curant pentru a gasi impreuna cel mai bun tratament. La o femeie care a nascut de curand, invatarea strategiilor de a face fata depresiei postpartum poate ajuta la dobandirea mai rapida a vindecarii. In cazuri rare, terapia electroconvulsivanta (ECT) poate fi optiunea initiala de tratament pentru persoanele care nu pot lua medicamente antidepresive, care nu au raspuns la alte modalitati de tratament sau care au o depresie severa in care sunt prezente simptome psihotice, comportament sinucigas sau incapacitatea de a se hrani. ECT presupune o stimulare electrica usoara, aplicata in regiunea tamplelor, care provoaca o scurta convulsie. Se considera ca acest procedeu poate determina restabilirea echilibrului substantelor chimice cerebrale numite neurotransmitatori (al caror dezechilibru a dus la aparitia depresiei). Tratament de intretinere Cel putin jumatate din cei care au un episod depresiv vor prezenta o recurenta a simptomelor (recadere). Continuarea tratamentului pe o perioada 7 pana la 15 luni dupa recuperare va duce la scaderea riscului de recadere. De asemenea, tratamentul de intretinere mai cuprinde si:

o evitarea efectuarea de

dieta

alimentara consumului de exercitii fizice in somn

mod

echilibrata alcool regulat odihnitor.

De asemenea, poate fi extrem de utila acordarea de suport social si moral din partea membrilor familiei si a prietenilor. Daca este prezenta si o alta afectiune in afara de depresie, este necesara continuarea tratamentului si pentru acea afectiune. Depresia poate fi insotita si de alte tulburari ale dispozitiei, precum anxietatea si tulburarile anxioase, psihoza sau simptome maniacale. Tratament in cazul agravarii bolii In cazul in care depresia se agraveaza, la o persoana care urmeaza doar consiliere terapeutica, se poate adauga un medicament antidepresiv. Datele obtinute din experienta arata ca, in cazul depresiei severe, adaugarea de medicamente la consilierea terapeutica este mai eficienta decat utilizarea doar a psihoterapiei. La persoanele cu depresie recurenta, poate fi nevoie de tratament cu medicamente antidepresive pentru tot restul vietii. Daca depresia se agraveaza in timp ce persoana respectiva este deja sub tratament medicamentos si consiliere terapeutica, se pot incerca alte medicamente in locul celui administrat in prezent sau acestea se pot adauga la tratamentul initial. S-a demonstrat ca terapia electroconvulsivanta (ECT) este o modalitate de tratament eficienta pentru depresia severa sau pentru depresia in care alte tratamente nu au avut efect. ECT trebuie sa fie continuata cu tratament medicamentos si consiliere, deoarece reaparitia simptomelor este frecventa. In cazul in care simptomele depresive se accentueaza, este esential ca persoana respectiva sa discute cu medicul pentru a se gasi tratamentul eficient. Depresia majora poate fi un factor de risc in dezvoltarea afectiunilor cardiace precum boala arterelor coronare sau infarctul miocardic. Totusi, cel mai mare pericol al depresiei este suicidul. Aproximativ 15% din persoanele cu depresie mor prin suicid. De retinut! Avertizarile Asociatiei de Administrare a Medicamentelor si a Alimentelor din Statele Unite (Food and Drug Administration, FDA) cuprind: - un avertisment vizavi de legatura intre medicamentele antidepresive si riscul de suicid: FDA nu recomanda incetarea administrarii de antidepresive, dar recomanda o atentie speciala la semnele ce prevestesc suicidul in cazul persoanelor aflate in tratament; acest lucru este deosebit de important, in special la inceputul tratamentului sau la modificarea dozelor - un avertisment vizavi de legatura intre antidepresivul paroxetina (Seroxat) si defectele fetale: administrarea acestui medicament in primele 12 saptamani de sarcina poate creste riscul de aparitie a defectelor fetale. Oricine poate face depresie, indiferent de varsta, rasa sau statut social. O persoana din 10, care solicita un consult medical are depresie, dar adeseori aceasta este trecuta cu vederea, astfel

incat in aproximativ jumatate din aceste cazuri nu este recunoscuta si prin urmare nu este tratata. Netratata, depresia poate duce la scaderea calitatii vietii si la cresterea riscului de suicid. Mai putin de o treime din persoanele cu depresie urmeaza un tratament profesional. In multe cazuri, atunci cand persoanele afectate de depresie cauta un tratament, medicii generalisti atribuie simptomele altor afectiuni, mai ales daca aceste simptome nu sunt foarte clar conturate. Persoana afectata poate sa nu realizeze ca are o depresie sau se poate simti jenata, astfel ca nu cauta un tratament. Totusi, este foarte important sa se incerce sa se caute un tratament atunci cand exista suspiciunea ca o persoana draga ar putea avea depresie. Cu cat tratamentul este inceput mai devreme, cu atat sunt sanse mai mari pentru o vindecare rapida si completa. De asemenea este importanta prevenirea recaderii. Depresia nu este normala la nici o varsta, iar tratamentul este important si trebuie stiut ca: - depresia este adeseori subdiagnosticata la copii, la adolescenti si la varstnici (la copii si adolescenti, depresia poate fi gresit interpretata ca variatii ale dispozitiei datorate modificarilor hormonale) - persoanele varstnice pot considera ca este firesc sa se simta deprimate odata cu inaintarea in varsta. Depresia trebuie identificata si tratata cat mai devreme, pentru a se amana cat mai mult posibil apelarea la serviciile de nursing (de ingrijire) la domiciliu. Riscul de deces datorat depresiei, creste semnificativ in timpul primului an in care o persoana invarsta beneficiaza de serviciile de nursing (de ingrijire) la domiciliu. Implicarea membrilor familiei si suportul oferit de acestia in tratamentul depresiei, poate fi extrem de important, in special in cazul copiilor, adolescentilor si a varstnicilor. Uneori parintii copiilor sau adolescentilor cu depresie pot deveni si ei la randul lor depresivi si pot necesita un tratament. Femeile care au nascut de curand, sunt sfatuite sa invete din timp cum sa faca fata depresiei postpartum; acest lucru le poate ajuta sa se vindece mai repede si sa previna aparitia unei probleme mai severe si mai de durata legata de depresia postpartum. Tratament ambulator (la domiciliu) In timp ce psihoterapia si medicamentele antidepresive sunt cele mai eficiente tratamente pentru depresie, tratamentul ambulator este de asemenea important. Sunt mai multi pasi, pe care persoana in cauza ii poate face pentru a se ajuta pe sine in timpul unui episod depresiv si pentru a preveni episoadele viitoare: - sa stabileasca teluri realiste pentru sine si sa isi asume o parte rezonabila de responsabilitate - sa imparta sarcinile mari in unele mai mici, pe care sa le efectueze treptat, dupa ce a stabilit mai intai prioritatile sa faca atat cat poate face, atunci cand este in stare - sa amane luarea deciziilor majore de viata (ca de exemplu schimbarea profesiei, mutarea in alta casa, casatoria sau divortul) atunci cand sunt intr-o perioada de depresie - sa incerce sa isi impartaseasca sentimentele cu cineva; de obicei este mai bine decat sa se izoleze sau sa fie secretoasa - sa ii lase pe cei din familie sau pe prieteni sa o ajute - chiar daca nu se simte motivata, sa incerce sa participe la activitati religioase, sociale sau de alt tip sa faca cu regularitate exercitii fizice

- sa aiba o alimentatie echilibrata; in cazul in care pofta de mancare lipseste, sa consume mai degraba gustari mici cantitativ decat portii mari de mancare sa aiba un somn corespunzator (Daca sunt prezente tulburari ale somnului se recomanda: - sa mearga la culcare la aceeasi ora in fiecare seara si, mai important, sa se scoale la aceeasi ora in fiecare dimineata sa aiba un dormitor intunecos si ferit de zgomote sa nu face exercitii fizice dupa ora 17.00 sa evite consumul de bauturi cofeinizate dupa ora 17.00 - se evite folosirea de medicamente pentru somn neprescrise de medic, sa evite consumul de alcool, deoarece acestea pot provoca un somn neodihnitor si pot interactiona cu medicamentele antidepresive) - sa aiba rabdare au propria persoana: sa isi aminteasca si sa isi spuna ca depresia nu este din cauza ei si ca nu poate fi depasita doar cu propria vointa, ca tratamentul este necesar in cazul depresiei, la fel ca in orice alta afectiune - sa incerce sa aiba mereu o atitudine pozitiva, optimista, sa isi aminteasca si sa isi spuna, ca este nevoie de timp pana va incepe sa se simta mai bine si ca dispozitia se va ameliora treptat, putin cate putin. Modalitati de ajutorare a unei persoane cu depresie Este important pentru o persoana cu depresie ca cei din jurul ei sa aiba o atitudine suportiva si incurajatoare. Pentru cei care nu au avut niciodata depresie, este dificil sa inteleaga cat de lipsit de speranta si de descurajat se poate simti cineva cu aceasta afectiune. Este important de reamintit ca depresia este la fel de dezabilitanta ca orice alta afectiune majora si ca din cauza ei persoana respectiva isi poate indeplini obligatiile sociale, familiale, profesionale sau scolare/academice cu dificultate. Ca si alte afectiuni, depresia necesita tratament, timp si rabdare. Cei din jur sunt sfatuiti sa evite oferirea de sfaturi, dar e bine sa incurajeze persoana respectiva sa caute tratament si sa il continue. Totusi, in cazul in care observa prezenta de semne prevestitoare de suicid, cum ar fi faptul ca vorbeste despre suicid sau despre vatamarea cuiva, semne de detasare de realitate (psihoza) sau consumul de alcool in exces sau de droguri, este recomandat sa contacteze imediat medicul persoanei respective. Daca se pare ca persoana cu depresie este in pericol iminent, este indicat ca cei din jur sa sune la ambulanta (961) sau la alte servicii de interventie rapida (112). Optiuni de medicamente Adeseori depresia este subdiagnosticata si subtratata. Majoritatea persoanelor cu depresie au nevoie de medicamente antidepresive. Antidepresivele pot ameliora sau pot indeparta simptomele depresive. Sunt disponibile cateva optiuni de medicamente. Nu s-a demonstrat ca un medicament ar fi mai eficient decat altul; totusi, difera efectele secundare ale medicamentelor. Persoana in cauza poate decide impreuna cu medicul curant ce medicament este cel mai potrivit pentru sine. Este bine de retinut ca poate fi nevoie de o perioada de timp de 4 pana la 12 saptamani de tratament, pana ca medicamentul sa aiba eficacitate maxima, desi actiunea poate aparea mai repede. Daca un medicament anume nu are

efect,

se

pot

incerca

altele

inainte

de

se

abandona.

Medicamentele influenteaza substratul chimic al creierului in diferite moduri, de aceea se pot incerca mai multe medicamente diferite sau o asociere a acestora, pentru a gasi cel mai bun tratament pentru fiecare persoana in parte. La majoritatea oamenilor se gaseste relativ repede medicamentul eficient, dar la unii depresia poate fi mai dificil de tratat. In unele cazuri, poate fi necesara o asociere de antidepresive. Uneori poate fi eficace o asociere intre un antidepresiv si un tip diferit de medicatie, cum ar fi un stabilizator al dispozitiei sau un anxiolitic. Atunci cand se administreaza un tratament antidepresiv, este important ca medicamentele sa fie luate asa cum sunt prescrise de medicul curant. Pot trece mai multe saptamani pana sa se observe o ameliorare a simptomelor. Efectele secundare se pot diminua pe masura ce organismul se acomodeaza cu medicamentele. Daca persoana respectiva decide sa intrerupa administrarea tratamentului, este important ca acest lucru sa fie facut treptat, prin scaderea dozei in mai multe etape, de-a lungul unei perioade de timp de cateva saptamani. Oprirea brusca a antidepresivelor poate duce la aparitia simptomelor de sevraj. De aceea trebuie ca oprirea sau schimbarea medicatiei sa se discute cu medicul psihiatru. Medicamentele antidepresive sunt: - inhibitorii selectivi ai recaptarii serotoninei (ISRS, SSRI), precum Prozac, Zoloft, Fevarin, Seroxat sau Cipralex - antidepresive triciclice si tetraciclice, precum Amitriptilina, Anafranil (clomipramina) sau Ludiomil (Maprotilina) antidepresive atipice, precum Wellbutrin, Efectin sau Remeron inhibitori ai monoaminoxidazei (IMAO). De retinut! In cazul in care persoana cu depresie decide impreuna cu medicul psihiatru ca este nevoie de un tratament medicamentos, sunt anumite lucruri care trebuie luate in considerare in alegerea medicamentului cel mai indicat: cunoasterea efectelor secundare ale medicamentului - informarea medicului in legatura cu toate afectiunile medicale curente si cu toate medicamentele administrate in prezent, inclusiv cele care sunt luate fara prescriptie medicala, cele din plante sau suplimentele nutritive, astfel incat medicul sa poata aprecia daca exista riscul unei potentiale interactiuni medicamentoase - persoanele invarsta pot avea nevoie de doze mai mici si poate fi nevoie de o perioada de timp mai indelungata pana ca medicamentul sa intre in actiune - medicul va trebui sa monitorizeze evolutia pentru a determina daca un medicament anume este eficient la persoana respectiva - adeseori primul medicament administrat este eficient in tratarea depresiei; daca nu, exista si alte optiuni de medicamente care de regula dau rezultate. Se poate intampla sa fie nevoie de mai multe incercari cu medicamente diferite inainte de a se gasi acela care actioneza cel mai bine la acea persoana - din momentul in care persoana incepe sa se simta mai bine, poate fi nevoie de continuarea tratamentului pentru o perioada de 7 pana la 15 luni sau mai mare, pentru a scadea probabilitatea aparitiei unui nou episod de depresie

- unii oameni pot necesita tratament cateva luni pana la cativa ani (tratament de intretinere), in timp ce altii au nevoie de medicatie pentru tot restul vietii, in special cei care au avut mai multe episoade de depresie majora. In luarea deciziei legate de medicamentul pe care trebuie sa il prescrie, medicul psihiatru va lua in considerare urmatoarele: - raspunsul persoanei respective la medicamente in episoadele depresive pe care le-a avut anterior - daca persoana respectiva are si alte afectiuni medicale, astfel incat antidepresivele sa nu interactioneze cu celelate medicamente administrate concomitent - daca antidepresivul administrat va determina inrautatirea unei alte afectiuni medicale coexistente sau o va face mai dificil de tratat - varsta persoanei si starea ei generala de sanatate (varstnicii pot necesita doze mai mici de antidepresive) - cat de deranjante sunt pentru persoana respectiva efectele secundare care ar putea aparea in cursul tratamentului. Unii oameni cu depresie nu continua administrarea tratamentului antidepresiv sau il iau sporadic. Este deosebit de important ca medicamentele sa fie luate in continuare, asa cum au fost ele prescrise, chiar si dupa ce simptomele au disparut, pentru a se preveni recaderea sau agravarea simptomelor depresive. Efecte secundare Adeseori este nevoie de administrarea antidepresivelor pentru o perioada de timp de 4 pana la 12 saptamani pana ca acestea sa inceapa sa indeparteze complet simptomele depresive, desi de multe ori se poate observa aparitia unui beneficiu in 2 pana la 3 saptamani. In tot acest timp, pot aparea insa efectele secundare ale medicamentelor. Multe din acestea sunt temporare si dispar in timp ce se continua administrarea tratamentului, insa altele (cum ar fi uscarea gurii, constipatia si efectele sexuale) pot persista. Persoana respectiva nu trebuie se opreasca administrarea medicamentului fara sa se consulte cu medicul curant, decat cu exceptia cazurilor in care apar dureri in piept, urticarie, respiratii superficiale, tulburari in deglutitie (inghitire) sau tumefierea buzelor. Se recomanda contactarea imediata a medicului psihiatru in cazul in care apare oricare din aceste efecte secundare severe. In cazul in care efectele secundare sunt mai putin severe dar sunt suparatoare, este indicata discutarea acestui lucru cu medicul psihiatru curant pentru a se vedea daca trebuie continuat tratamentul cu acel medicament sau acesta trebuie inlocuit cu altul. Exista numeroase modalitati de contracarare a efectelor secundare ale medicatiei atunci cand acestea sunt deranjante. Poate fi nevoie ca medicamentele antidepresive sa fie administrate in doze mici la inceput, apoi sa se creasca gradat, in special la persoanele varstnice. Ele trebuie oprite treptat, prin scaderea dozei in cursul unei perioade mai lungi de timp. In cazul in care anumite antidepresive sunt intrerupte brusc, pot aparea efecte negative sau pot reapare simptomele depresive. Unele persoane cu depresie, si mai ales cele varstnice, care urmeaza un tratament cu anumite medicamente pentru alte afectiuni (nelegate de depresie) necesita o monitorizare atenta. Unii

oameni au o probabilitate mai mare de a dezvolta efecte adverse daunatoare din cauza administrarii mai multor medicamente diferite in acelasi timp. Tratament chirurgical Nu exista un tratament chirurgical in cazul depresiei. Alte tratamente Consilierea terapeutica este o parte importanta in tratamentul depresiei. Terapii complementare cum ar fi terapia prin masaj, pot de asemenea sa ajute la obtinerea unei vindecari mai rapide si la imbunatirea calitatii vietii. Terapia de familie poate fi de ajutor, persoanei respective si celor din jur, sa faca fata depresiei.

Terapia electroconvulsivanta (ECT) poate fi folosita in cazul celor care nu pot lua medicamente antidepresive, care nu au raspuns la alte tratamente sau care au o depresie severa si prezinta simptome psihotice, comportament sinucigas sau incapacitatea de a se hrani. Psihoterapia este o parte importanta a tratamentului depresiei. Tipurile de psihoterapie cele mai folosite sunt: - terapia cognitiv-comportamentala, un tip de psihoterapie care invata o persoana cum sa aiba o viata mai sanatoasa prin modificarea anumitor modalitati de a gandi sau de a se comporta; acest tip de consiliere terapeutica se poate face individual sau in grupuri de terapie ce cuprind persoane cu probleme asemanatoare - terapia interpersonala, care pune accent pe relatiile sociale si interpersonale si pe problemele asociate cu acestea - terapia de tip problem-solving, care pune accent pe problemele actuale cu care se confrunta persoana respectiva si ajutarea ei in gasirea de solutii la aceste probleme - terapia familiala, un tip de consiliere in care este implicata intreaga familie. Terapia electrocovulsivanta (ECT - electroconvulsive therapy) poate fi folosita in tratarea depresiei severe sau a depresiei care nu a raspuns bine la asocierea medicamentelor cu psihoterapie. De asemenea, ECT poate fi o optiune de tratament la o persoana care nu poate tolera efectele secundare ale antidepresivelor. Metode moderne de ECT constau in stimularea electrica usoara a creierului in timp ce persoana respectiva este inconstienta (aflata sub anestezie generala) si reprezinta o modalitate eficace de tratament pentru depresie. Efectele secundare ale ECT pot fi pierderea de memorie si confuzia. De retinut!

Poate fi dificil de luat decizia de a apela la terapia electroconvulsivanta. Desi ECT poate fi foarte eficienta in tratamentul depresiei, pot aparea pierderi de memorie pe termen scurt, confuzie, greturi, dureri de cap si dureri in osul maxilar care sa dureze cateva ore - uneori pot dura chiar cateva zile dupa aplicarea acestei proceduri. La unele persoane, ECT poate provoca pierderi de memorie pe termen lung.

Terapii complementare care pot fi utilizate in tratamentul depresiei sunt: - preparatele obtinute din planta St. John: s-a demonstrat ca sunt eficiente in depresia usoara sau moderata, dar pot interactiona cu alte medicamente - uleiul de peste ce contine acizi grasi omega-3: in prezent sunt in desfasurare studii pentru a se vedea daca are efect antidepresiv - SAM-e (S-adenozilmetionina), o substanta care, in mod natural, face parte din plante si din celulele animale - este folosita uneori in tratamentul depresiei; sunt date care arata ca SAM-e poate fi utila in ameliorarea simptomelor depresive, dar sunt necesare mai multe studii pentru a se evalua siguranta si eficacitatea administrarii ei. Iarba St. John

Iarba St John este in prezent testata in Statele Unite pentru a se determina siguranta si eficacitatea administrarii ei. Pana acum, rezultatele sunt diferite. S-a demonstrat ca iarba St. John de inalta calitate are efect in depresia usoara sau moderata; sa aratat chiar ca are aceeasi eficacitate ca si alte antidepresive si ca are mai putine efecte secundare. Totusi, s-au descoperit unele interactiuni negative si periculoase intre iarba St. John si unele medicamente, in special cele folosite in tratamentul SIDA. De aceea este important ca: - medicul psihiatru curant sa fie instiintat ca persoana respectiva utilizeaza iarba St. John, mai ales daca ia si alte medicamente in acelasi timp - sa se evite asocierea intre iarba St. John si alte medicamente antdepresive, deoarece se poate ajunge la o supramedicamentatie, care poate avea efecte secundare severe. In prezent iarba St. John nu este aprobata oficial de Asociatia pentru Administrarea Medicamentelor si a Alimentelor (Food and Drug Administration - FDA) din Statele Unite, iar calitatea - si prin urmare si eficacitatea ei - poate varia. Acizii grasi omega-3 Sunt putine informatii care sustin ca o doza zilnica, in cantitate mica, de acizi grasi omega-3, poate fi benefica, fie unica, fie in asociere cu un medicament antidepresiv. In timp ce datele privitoare la eficacitatea lor in depresie sunt inca neconcludente, cercetarile arata ca administrarea de acizi grasi omega-3 poate fi utila in alte afectiuni medicale, precum artrita si bolile cardiovasculare. Asociatia Americana de Cardiologie (AHA - American Heart Association) recomanda consumul de peste cel putin de doua ori pe saptamana, plus alte alimente bogate in acizi grasi omega-3. In cazul persoanelor cu boli cardice, AHA sugereaza consumul de suplimente nutritive obtinute din ulei de peste, cu acordul medicului cardiolog curant. Profilaxie Sus Desi este posibil ca o persoana sa nu poata preveni aparitia unui prim episod de depresie, se poate preveni aparitia unei recurente (recadere) sau a unei agravari a simptomelor prin: - luarea cu regularitate a medicamentelor, asa cum au fost ele prescrise; adeseori depresia reapare deoarece tratamentul antidepresiv este oprit prea devreme sau nu este luat asa cum a fost prescris de medicul psihiatru

- continuarea administrarii medicatiei pentru cel putin 7 pana la 15 luni de la ameliorarea simptomelor; luarea in continuare a medicamentelor chiar si dupa ce persoana respectiva a inceput sa se simta mai bine, ajuta la prevenirea reaparitiei simptomelor depresive - continuarea terapiei cognitiv-comportamentale chiar si dupa ce tratamentul medicamentos a fost oprit; cercetatorii au demonstrat ca persoanele care au continuat sa faca acest tip de consiliere terapeutica inca 2 ani de zile de la oprirea medicamentelor au avut o rata mai mica de recadere dieta alimentara echilibrata exercitii fizice efectuate cu regularitate - cautarea imediata a unui tratament, atunci cand persoana respectiva incepe sa observe ca apar noi simptome de depresie sau ca cele prezente se accentueaza, precum ar fi trairile de lipsa de speranta, tristete sau pierderea interesului sau a placerii in majoritatea activitatilor mentinerea unui program regulat de somn evitarea consumului de alcool sau de droguri. Este dificil sa se poata preveni toate recaderile depresiei. Totusi, persoana respectiva poate reusi sa previna aparitia sau sa reduca severitatea unor episoade viitoare. In cazul in care urmeaza un tratament de intretinere cu o doza minima eficace de antidepresiv, trebuie sa se asigure ca ia toate medicamentele asa cum au fost ele presrise de medicul curant. Este important sa nu renunte la sedintele de consiliere. De asemenea este important sa apeleze la ajutor atunci cand observa ca apar primele simptome de depresie, in special daca episoadele depresive sunt de regula moderate sau severe. ... urm