Sunteți pe pagina 1din 12

s

Cuprins

Cuprins

I

1

CCuupprriinnss

11

11

IInnttrroodduucceerree

55

22

EEvvoolluuţţiiaa PPrroobblleemmaattiicciiii AAccuussttiiccee

99

Acustica

9

Scurt istoric 10

 

33

EExxppuunneerree SSuucccciinnttăă aa CCoonncceepptteelloorr AAccuussttiiccee

1177

Sunetul 17

Viteza de propagare a sunetului

18

Caracteristicile sunetului

19

Nivelurile acustice

21

Bel, decibel

22

Însumarea nivelurilor sonore

24

Scăderea nivelurilor sonore

26

Propagarea sunetului: câmp direct şi câmp difuz

27

Absorbţia acustică

28

Absorbţia28

Coeficientul de absorbţie alfa Sabine (S )

29

Coeficientul de absorbţie acustică practic ( p )

31

Coeficientul de reducere a zgomotului sau NRC

31

Coeficientul de absorbţie acustică ponderat w

31

Aria echivalentă de absorbţie A

32

Parametri pentru caracterizarea acustică a spaţiilor închise

33

Reverberaţia ca fenomen fizic

33

Durata de reverberaţie ca mijloc de protecţie acustică

36

Recomandări 38 Durata de reverberaţie în spaţii destinate învăţământului 38 Durata de reverberaţie în spaţii destinate sănătăţii oamenilor

40

s

2

Uniformitatea

40

Directivitatea

41

Claritatea

41

Claritatea C 50

42

Claritatea C 80 Inteligibilitatea 42

44 RReeeeccţţiiee -- AAbbssoorrbbţţiiee

42

4433

Reflexia sunetelor 43 Reflexia suprafeţelor plane

43

Reflexia suprafeţelor convexe

44

Reflexia suprafeţelor concave

45

Ecoul de fluturare

46

CuPRINS

Tipuri de materiale şi suprafeţe reflectante

46

Difuzia 47 Tipuri de materiale şi suprafeţe difuzante

49

Elemente difuzante discrete

50

Tipuri de sisteme difuzante

50

Sisteme difuzante planare

51

Sisteme difuzante celulare

51

Absorbţia sunetelor 54 Principalele procedee de absorbţie Absorbanţi poroşi/fibroşi/celulari

54

54

Influenţa grosimii materialului asupra absorbţiei

55

Influenţa grosimii spaţiului de aer asupra absorbţiei

60

56

Influenţa densităţii materialului asupra absorbţiei

59

Absorbanţi poroşi 59

Absorbanţi poroşi cu structura rigidă Sticla spongioasă 61 Absorbanţi poroşi cu structura flexibilă

62

Poliuretan spumă flexibilă de joasă densitate

62

Melamina spumă flexibilă de joasă densitate Absorbanţi fibroşi 64

63

s

Cuprins

Absorbanţi fibroşi cu structura rigidă

Vata minerală rigidă

64

64

3

Plăci aglomerate din agregate lemnoase şi un liant

65

P.F.L. de joasă densitate

65

 

Tencuieli acustice (fibroase rigide)

66

Absorbanţi fibroşi cu structura flexibilă

66

Saltele din vată de sticlă şi vată minerală

 

66

Lâna de oaie

67

Vata din bumbac

67

Stofa de lână

67

Mochetele - absorbanţi fibroşi ţesuţi

68

Influenţa structurii fibrelor unei mochete asupra absorbţiei

69

Influenţa straturilor suport ale mochetei asupra absorbţiei

69

Textilele - absorbanţi fibroşi ţesuţi

70

Absorbanţii celulari (generaţia a 3-a)

71

Membrane vibrante

77

Rezonatori 80 Panourile microperforate

83

Mecanisme de absorbţie combinate

85

Mecanisme de reflexie / difuzie combinate cu absorbţie Insonorizarea 86

86

Spaţii de circulaţie comună interioară. Aria echivalentă de absorbţie pentru

diferite programe de arhitectură Clădiri rezidenţiale Hoteluri 88 Clădiri destinate sănătăţii

88

88

89

Clădiri destinate învăţământului

89

55 MMaatteerriiaallee şşii SSttrruuccttuurrii FFoonnooaabbssoorrbbaannttee

9911

Sisteme fonoabsorbante văzute sub prisma proiectării de arhitectură

91

Alcătuiri fonoabsorbante - criterii de clasificare

95

Propunere de clasificare pentru alcătuirile cu rol acustic, fonoabsorbant

96

Ultimele noutăţi în materie de produse fonoabsorbante

98

s

4

4

Sistem frescă tradiţional bizantină

Propuneri de fişe tip

112

110

CuPRINS

66

LLeeggiissllaaţţiiee,, NNoorrmmaattiivvee,, RReegglleemmeennttăărrii 115577

Situaţia existentă în România

157

Standarde internaţionale adoptate

157

Standarde internaţionale neadoptate

158

77

CCoonncclluuzziiii 116611

88

BBiibblliiooggrraaee

116633

In t ro du ce re

Int ro d u c e re

1

5

Acustica arhitecturală este un domeniu ştiinţific şi tehnologic care vizează înţelegerea şi stăpânirea calităţii sonore a clădirilor. Aplicaţiile privilegiate ale acusticii arhitecturale rămân desigur construcţiile sălilor de spectacol, de conferinţe sau ale celor polivalente, etc., însă această specializare îşi face simţită din ce în ce mai mult prezenţa în mai toate programele de arhitectură. Trăim într-o epocă în care nivelul sonor este într-o continuă creştere. Multe domenii de activitate se desfăşoară într-un climat sonor perturbator, ceea ce implică

din partea specialiştilor găsirea unor soluţii adecvate de proiectare din care să rezulte un confort acustic suficient. Tratamentele acustice au rolul de a ameliora sau îmbunătăţii calitatea sonoră a spaţiilor. Argumentele abordării unei astfel de teme sunt multiple. Experienţa profesională dobândită la lucrările de consolidare, restaurare şi modernizare ale Ateneului Român dar şi apropierea de-a lungul existenţei mele de domeniul muzicii m-au motivat să abordez această tematică. Un alt argument este actualitatea informaţiilor dintr-un domeniu de sinteză cum este cel al acusticii arhitecturale în ce priveşte utilizarea materialelor şi finisajelor în general, dar şi a celor dedicate acestui domeniu. Studiul de faţă oferă

o abordare accesibilă pentru toţi “actorii” implicaţi în piaţa construcţiilor: birouri de arhitectură, antreprenori, beneficiari, etc., care sunt nevoiţi sau ar trebui să cunoască şi să opereze cu noţiuni şi informaţii din domeniul acusticii arhitecturale atunci când sunt angajaţi în realizarea unui proiect indiferent de programul de arhitectură în care se încadrează. Parafrazându-l pe Platon care afirma că “dacă vrei să cunoşti un popor,

trebuie să îi asculţi muzica” aş putea afirma fără nici o îndoială că nota de civilizaţie

a unui popor poate fi dată şi de calitatea acustică a tuturor spaţiilor interioare

indiferent de funcţiune. Ori acest lucru nu se poate înfăptui fără un nivel de cunoştinţe minime şi necesare, într-un domeniu care n-ar trebui deloc marginalizat sau neglijat. Toţi constatăm zilnic ce mult contează pentru confortul nostru liniştea sau

6

I N TR O DU C E R E

un nivel sonor/de zgomot adecvat. În multe cazuri, această situaţie se datorează tendinţelor actuale în materie de arhitectură care utilizează din ce în ce mai mult suprafeţe lucioase, puternic reflectante sonor, pentru realizarea finisajelor la pardoseli, pereţi şi tavane. În consecinţă, în condiţiile unui nivel crescut de zgomot şi a unei slabe inteligibilităţi a vorbirii, este evident că mediul de lucru devine din ce în ce mai greu de suportat. Multe studii demonstrează în mod constant reducerea capacităţii de lucru la expunerea prelungită la zgomot ridicat. Excesul de zgomot este nociv pentru audiţie, dar şi pentru odihnă, pentru echilibrul nervos şi pentru inimă. Plătim un preţ foarte mare pentru că “urechile noastre nu au pleoape”. O zicală care interpretată bine subliniază absenţa libertăţii noastre în raport cu zgomotul. Nu din perspectiva izolării zgomotului am abordat această temă, ci din cea a reflexiei şi absorbţiei sonore, adică mai precis mă preocupă nu atât cum se aude în spatele unei alcătuiri ce separă două spaţii, ci cum se percepe sunetul în acelaşi spaţiu din care acesta s-a emis. Acustica unui spaţiu interior depinde de un număr mare de factori, în particular de forma şi suprafeţele care delimitează plafonul, pereţii şi pardoseala. Planificarea acustică interioară înseamnă asocierea echilibrată a absorbanţilor şi reflectanţilor sonori. Barierele acustice şi absorbanţii de zgomot pot fi utilizaţi pentru a remedia propagarea deranjantă a sunetului. Pentru a orienta sunetul în direcţia dorită se recomandă amplasarea unor reflectanţi sonori. O “bună acustică” înseamnă că proporţiile acustice corespund utilizării date acelui spaţiu. Acest calificativ se nuanţează în funcţie de tipul de spaţiu, fiind de la sine înţeles că exigenţele acustice nu pot fi aceleaşi pentru o sală de concerte cu cele pentru un restaurant. Planificarea acustică de interior are drept obiective: utilizarea materialelor cu absorbţie acustică notabilă pentru controlul reverberaţiei unui spaţiu, precum şi optimizarea acestora în contextul unui confort auditiv. Pare evident că pentru un birou “open-space” , o sală de clasă, o piscină, o zonă de primire la aeroport, gară sau hotel sunt necesare soluţii care să îndeplinească exigenţele privitoare la confortul acustic. E necesar ca toate aceste arii comune, de contact şi comunicare între indivizi să fie atent identificate, iar rezultatele să conducă spre o bună acustică interioară, care în nici un caz nu va fi fructul hazardului ci rezultatul unei bune planificări. Acesta este un nou argument pentru

In t ro du ce re

7

care găsesc oportună abordarea unei astfel de teme. Acustica s-a dezvoltat în ultimii 50 de ani în direcţia descoperirii unor materiale şi sisteme din ce în ce mai performante. Acestea provin cu predilecţie din cercetările efectuate în special domeniul industriei aeronautice şi a celei de transport. Nenumărate exemple de tehnologii şi materiale s-au născut ca rod al muncii şi încercărilor de laborator din aceste două domenii, fiind preluate ulterior şi de alte domenii interesate. Multe din materialele care astăzi sau ieri au făcut istorie în domeniul construcţiilor, au avut un început al descoperirii lor în cu totul altă parte. Mă voi referi pe larg la acest aspect în capitolul intitulat “Absorbanţii celulari (generaţia a 3-a)“ (pg. 71). Programele arhitecturale care beneficiau de o atenţie deosebită din partea specialiştilor acusticieni (teatrul, opera, sala de concert etc.) se extind din ce în ce mai mult cuprinzându-le actualmente pe toate. Nivelul ridicat de dotări cu care lumea de astăzi nici nu poate concepe existenţa implică în aceeaşi măsură pe lângă confortul, uşurinţa desfăşurării unor activităţi şi un factor suplimentar generator de zgomot. Aceste aspecte au necesitat extinderea domeniului acusticii arhitecturale şi în zone neexplorate încă. În capitolele care urmează vom sublinia doar câteva dintre programele arhitecturale care s-au dezvoltat intens şi în direcţia confortului acustic. A fi acustician astăzi în domeniul arhitecturii nu înseamnă obligatoriu să operezi doar cu funcţiuni preferenţiale care se pot deduce la o primă impresie, ci să fi capabil să găseşti soluţii optime oricărei situaţii, de preferat anticipate, ce implica sunet sau zgomot în egală măsură încă din faza procesului de concepţie a oricărui program arhitectural.

s

Evoluţia Problematicii Acustice

4

Evoluţia Problematicii Acustice

22

AAccuussttiiccaa

Acustica a fost definită ca ştiinţa sunetelor şi influenţa lor asupra fiinţei şi existenţei umane. Termenul de acustică provine din grecescul akoustikos care înseamnă a asculta/a auzi. Ea are privilegiul de a se afla pe primul loc în ordinea alfabetică a tuturor ştiinţelor. Acustica se remarcă prin natura sa interdisciplinară. Principalele domenii de interes cu care relaţionează acustica sunt arhitectura, tehnica, muzica, mediul înconjurător, ultrasunetele. Acustica arhitecturală este una dintre componentele principalelor domenii ale acusticii. Aceasta studiază distribuţia undelor sonore în interiorul spaţiilor închise şi influenţa pe care elementele ce definesc spaţiul (geometria, materialele, decoraţia etc.) o au asupra propagării acestora. Există o serie de funcţiuni preponderente ale acusticii arhitecturale (săli de concerte, teatre, operă, auditorii, săli de conferinţe etc), însă astăzi preocupările nu se rezumă doar la atât. Aria de desfăşurare a acusticii arhitecturale cuprinde fără deosebire toate programele: de la clădiri de birouri, fabrici, şcoli, spitale, hoteluri şi mai ales locuinţe. Acustica tehnică se preocupă cu predilecţie de conceperea soluţiilor tehnice pentru izolare fonică între spaţiile cu diferite utilizări. Acustica muzicală este ramura acusticii, consacrată studierii localizării şi utilizării sunetului în elaborarea şi perceperea muzicii; născută din preocuparea de a explora relaţiile între mărimile fizice şi cele psiho-fiziologice proprii fiecărui individ, această ştiinţă tinde să sublinieze corespondenţa dintre emisia şi percepţia muzicii (se ocupă cu designul instrumentelor muzicale, precum şi cu modul cum sunetele muzicale influenţează ascultătorul). Acustica mediului încojurător sau acustica ambientală are ca obiect de studiu managementul şi protecţia împotriva zgomotului produs de sursele fixe (industrie, spaţii de învăţământ şi/sau divertisment, parcaje în aer liber etc) şi mobile (trafic aerian, terestru sau subteran) din mediul ambiant. Acustica ultrasunetelor se ocupă de undele sonore care au frecvenţele peste

10

s

4

EvoluţiA ProblEmAticii AcusticE

pragul audibil, şi aplicaţiile acestora în industrie şi medicină.

O schemă din care să reiasă locul pe care îl ocupă domeniul acusticii

arhitecturale în cadrul ştiinţelor tehnice şi artelor e prezentată în Fig.1. 1

ştiinţelor tehnice şi artelor e prezentată în Fig.1. 1 Fig. 1 - Acustica şi domeniile acesteia

Fig. 1 - Acustica şi domeniile acesteia în raport cu ştiinţele

SSccuurrtt iissttoorriicc

Vom puncta în ordine cronologică principalele momente din istoria acusticii de la origini şi până în prezent:[62] Acum 40 000 de ani în urmă au fost inventate primele fluiere. Acum 000 de ani în urmă au apărut primele flaute. În jurul anului 2500 î.d.Hr. egiptenii au inventat lira şi harpa.

În jurul anului 550 î.d.Hr. Pitagora studia sunetele muzicale. El a remarcat

că două corzi care emit la o octavă au lungimile lor în raport de 1:2

1 Stan, Aurelian; Negrea, Adina - Acustica mediului înconjurător - sunet, zgomot, vibraţii, mediu, Editura Printech, Bucureşti, 2002, pg.3

s

4

Evoluţia Problematicii Acustice

11

În jurul anului 380 î.d.Hr. Platon definea sunetul ca “o acţiune dată de aer care străbate urechile şi până până la creier şi inimă” Teoria undelor sonore a apărut pentru prima dată în jurul anului 240 î.d.Hr. Filozoful grec Chrysippus (280 - 207 î.d.Hr), apoi scriitorul, arhitectul şi inginerul roman Marcus Vitruvius Pollio (80/70? - ~ 25 î.d.Hr), şi mai târziu filozoful roman Boethius (~ 480 - 525 d.Hr) au afirmat ipoteze privitoare la mişcarea sunetului care se propagă sub formă de unde. Încă din antichitate acustica a reprezentat o preocupare mai ales pentru arhitecţii care concepeau anumite programe arhitecturale - ex: teatrele în aer liber, amfiteatrele. Toate regulile care trebuia respectate atunci când se edifica o funcţiune atât de importantă pentru acea epocă, sunt descrise pe larg în binecunoscutul tratat Despre Arhitectură scris în jurul anului 50 î.d.Hr. de Vitruvius - primul arhitect acustician.

50 î.d.Hr. de Vitruvius - primul arhitect acustician. Fig. 2 - Teatrul Epidauros, Grecia Antică 2

Fig. 2 - Teatrul Epidauros, Grecia Antică 2

În tratatul Despre Arhitectură, făcând apel la întreaga experienţă a înaintaşilor săi, acesta ne vorbeşte despre modul în care se concep şi se execută teatrele. În

capitolul 5 din Cartea a 5-a a aceluiaşi tratat, Vitruvius spune: “

cu aceste cercetări, trebuie făcute vase de bronz în proporţie matematică cu mărimea teatrului. Se vor face astfel încât la atingere să scoată un sunet unul faţă de celălat distanţat cu o pătrime, o cincime şi tot aşa pâna la a doua octavă. Apoi

în concordanţă

2 Iotzu, Alexandru - Teatrul. Act de creaţie arhitecturală, Editura Tehnică, Bucureşti, 181, pg. 27

12

s

4

EvoluţiA ProblEmAticii AcusticE

se vor face compartimente printre scaunele teatrului, iar vasele se vor aşeza acolo fără să atingă pereţii şi să aibe spaţiu deasupra şi în jurul lor. Se vor aşeza răsturnate. Pe partea dinspre scenă vor avea suporturi sub ele de cel puţin jumătate de picior înălţime. Compartimentele vor avea deschizături în feţele treptelor inferioare de două picioare lungime şi jumătate de picior lăţime.” (vezi Fig. 3).

lungime şi jumătate de picior lăţime.” (vezi Fig. 3). Fig. 3 - Exemple de vase acustice

Fig. 3 - Exemple de vase acustice în teatrele antice.[56]

Fig. 3 - Exemple de vase acustice în teatrele antice.[56] Fig. 4 - Măşti de teatru

Fig. 4 - Măşti de teatru greceşti întruchipând diferite personaje

Grecia Antică ne mai reţine atenţia cu încă un element interesant care, îndeplineşte pe lângă rolul de vizibilitate până la ultimele rânduri de spectatori,