.

Prin Chirita, Alecsandri a creat tipul boieroaicei provinciale dornica sa parvina in lumea
buna a capitalei de la mijlocul veacului trecut, dupa tipurile comediei clasice, dar nu mai
putin originala (G. Calinescu), proiectata pe fundalul autohton. Personajul e caracterizat
prin situatii si limbaj.
Chirita este un personaj ridicol prin contrastul intre ceea ce este si ceea ce vrea sa
para,prin intermediul caruia sunt criticate o serie de aspecte din epoca:incultura,imitarea
cu orice prêt a modei,cosmopolitismul,negarea traditiei.Dupa ce vrea sa introduca la
Barzoieni eticheta din casele mari de la oras,ca ispravniceasca isi doreste sa calatoreasca
la Paris: Of! ca nu mai pot trai in tara asta!.

Apreciata drept o pretioasa ridicola (dupa comedia lui Molire, Pretioasele ridicole),
Chirita, mica boieroaica de provincie, ahtiata de parvenire, doreste sa fie asemeni
femeilor din marea boierime, de aceea va imita obiceiurile protipendadei. De aici rezulta
ridicolul personajului,: vrand sa fie moderna, invata frantuzeste, dupa posibilitatile ei,
calareste ca o
armazoana, fumeaza, cocheteaza, angajeaza un profesor de franceza pentru fiul ei, isi
insuseste obiceiurile unei case mari, spre uimirea celor obisnuiti ai casei.

Astfel, pretinde ca ravasul de la Barzoi, plecat la Iasi, sa-i fie adus pe talger cu servetel.
Tehnica qui-pro-quo-ului naste situatii comice in care personajul isi dezvaluie ridicolul
(scena in care Leonas, travestit in ofiter, o flateaza cu complimente pe Chirita).

Limbajul ei impestritat, dar plin de savoare, o caracterizeaza, o prezinta in esenta ei;

superficiala, cu o spoiala de cultura, o snoaba. Vorbirea ei este un mestec de limba neaos
moldoveneaca, plina de farmec (sasa, sapte, cumnataca, gasi, taieta), cu constructii ale
limbii populare (sarcu de mine, ma munceste cugetul, nu dau tatarii s.a.), de frantuzisme
(desirul, monsiu, uvraj) si grecisme (metaherisaste).
Boieroaica batrana si urata, necioplita, plina de fumuri, Chirita este un personaj cu
trasaturi ingrosate, caricaturale, dar care este totusi simptica prin firea volubila, prin
slabiciunile ei materne. Ea devine un pesonaj pitoresc, manifesta o rapida receptivitate
fata de nou este o bonjurista (G. Calinescu).

Personajul este viabil si astazi, rezistand timplui. Explicatia o formuleaza George

Calinescu: Amestecul de anteree si fracuri din aceste vodeviluri de moldoveneasca
grecizanta si jargon franco-roman, de tabieturi patriarhale si de inovtii de lux occidental
da un tablou inedit pentru ochiul de azi. Veselia nebuna a cupletelor, invartirea in dant a
personajelor, bufoneria enorma, dar nu triviala, dau nastre unei placute emotii
arheologice.