CINSTE I OMENIE

Petru Demetru Popescu

Domnitorul Alexandru Ioan Cuza i preuia pe oameni, nu dup
ceea ce erau: boieri, trgovei sau rani, ci dup
omenia lor. Aa stnd lucrurile, se mbrca adesea n
!aine simple i pornea prin tar.
"ntr#o zi, a$unse n trgul %asluiului. &ra mbrcat ntr#o pelerin de
negustor, dar pe dedesubt i pusese !ainele domneti. 'i iat ce vzu: un
boier roto(ei se rstea la un ran, pasmite pentru c nu se dduse la o parte
din calea lui. 'i#l mbrncea i#l lovea, ca omul s se aeze n genunc!i n
(aa lui.
Cuza merse pn la locul cu pricina i#i zise
boierului cu voce domoal:
- De ce vrei s stea n genunchi omul sta?
)oierul rspunse cu dispre:
- Iac'aa, pentru c vreau s-mi simt puterea!
a auzul acestor cuvinte, Cuza i scoase pelerina i apru n !ainele de
domn. )oierul, dndu#i seama cine i vorbise, tremurnd din toate mdularele, ddu s cad n genunc!i
la picioarele lui Cuza, dar acesta l opri:
# *u mie s#mi ceri iertare, boierule, ci acestui om pe care l#ai umilit. &l este ran, mpreun cu (raii lui
muncesc din zori pn#n amurg acest pmnt, pentru ca voi, boierii, s v n(ruptai din roadele muncii
lor.
# Cum s ngenunc!ez n (aa ranului+ se ngrozi boierul.
# )a s#i srui i mna, boierule, i zise Cuza %od, mna lui aspr de munc, pe care trebuie
s#o respeci,