CALAUZIRI PENTRU CRESTEREA SI EDUCAREA

ORTODOXA A COPIILOR



DE IRINEU - EPISCOP DE ECATERINBURG SI IRBITK

2


PROLOG

Fara nici o ndoiala, tineretul de astazi trece printr-o serioasa criza. Iar pentru acesta
nu este eI nsusi responsabil. Cea mai mare parte de vina ne apartine noua, celor mari --
parinti, nvatatori, clerici, ndrumatori duhovnicesti. Ne-am pierdut noi nsine orientarea
duhovniceasca si, cum era de asteptat, am pierdut si adevarata, ''dupa Dumnezeu'',
educatie a copiilor nostri.
Rolul parintilor si al caminului familial este determinant pentru vrsta copilariei si a
adolescentei. El trebuie sa fie prin excelenta un rol educational. Lucrarea pedagogica
corecta si nteleapta a parintilor asupra sufletelor copiilor, nca de la cea mai frageda vrsta,
trebuie sa puna bazele unei vieti ntru Hristos, a singurei cai viabile si adevarate, pe care
nici o furtuna a vrstei tinere sau adulte nu o va mai putea clatina. Acest mare adevar este
pus n evidenta n cartea de fata.
Scriitorul celor zece omilii pedagogice catre parinti, ce sunt cuprinse aici, este
episcopul rus Irineu, pastorul eparhiei de Ecaterinburg si Irbitk, care a trait la sfarsitul
secolului al XIX-lea.
Cuprinsul acestor minunate cuvntari este foarte bogat n observatii psihologice si
pedagogice si constituie un ghid pretios pentru delicata lucrare educationala a parintilor.
Scriitorul se dovedeste a fi un foarte bun cunoscator al problemelor de educatie, un fin
psiholog si pedagog. Modul sau de expunere este simplu si popular, astfel tnct poate fi
urmarit de oricine. Si cu mare surpriza se poate constata ca, desi sunt scrise cu aproape o
suta de ani n urma, aceste omilii nu si-au pierdut nicidecum actualitatea. Ele ramn
permanent valabile, dat fiind ca sunt in-spirate si ntemeiate pe nvatatura si sfaturile Dom-
nului. De altfel, problemele vrstei tinere au ramas aceleasi, indiferent de scurgerea timpului
si de schimbarea epocilor istorice.
Cele zece omilii pedagogice fac parte din lucrarea ''Invatatura Iui Irineu, episcopul de
Ecaterinburg'', care a fost editata n anul 1901 n orasul cu acelasi nume. Din aceasta le-am
tradus n greceste si le-am editat cu mici modificari. La sfrsit, n adaugiri, am expus si un
text foarte instructiv si placut, care le ofera parintilor cteva exemple despre ce nu trebuie sa
faca, pentru a nu contribui ei nsisi la distrugerea caracterului copiilor lor!
3
Gravurile care nsotesc textul provin din diverse reviste rusesti editate n secolul
trecut.
Intlnim aici vesnica si unica nvatatura pedagogica a Evangheliei, care ramne
peste veacuri net superioara sistemelor pedagogice omenesti aride si confuze.
Daruim aceasta pretioasa Samnta a pedagogiei crestine, care este cuprinsa n
omiliile de fata, tuturor parintilor crestini si educatorilor, n dorinta ca ea sa rodeasca nsutit
n cadrul fiecarei familii.



CND NCEPE EDUCATIA?

n vremurile de demult un parinte, care se distingea prin sfintenia vietii si prin
cunoasterea sufletului omenesc, i-a dat urmatoarea porunca ucenicului sau: ''Sa scoti din
radacina acest copac''! Si i-a aratat un copacel tnar, un curmal, care apucase nsa sa
prinda radacini foarte puternice si adnci.
Facnd ascultare de duhovnicul sau, ucenicul ncerca sa duca la ndeplinire aceasta
porunca, nsa, cu toate eforturile depuse, nu reusi sa faca nimic. ''Parinte'', i spuse, ''ceea
ce mi-ati cerut sa fac de-paseste cu mult puterile mele''! Atunci parintele i arata un alt
copacel, cu mult mai mic si mai firav, pe care ucenicul reusi sa l smulga din pamnt de la
prima ncercare, fara a depune prea mare efort. Vedem asadar, ca nimic nu a reusit
ucenicul fata de copacul care apucase sa prinda radacini puternice si, ca fara nici o
greutate, a smuls copacelul abia rasarit.
Facnd o legatura ntre povestirea aceasta si educatia copiilor, am putea spune ca,
de multe ori, parintii ramn aproape neputinciosi n a schimba comportamentul copiilor mai
mari de vrsta, daca nu au nceput sa se ocupe de educatia lor nca din frageda pruncie.
Spune si un proverb: ''Ceea ce nveti de mic, nu uiti pna la batranete''! Iar nteleptul Sirah
nvata: ''Ai feciori? Invata-i pe ei si nconvoaie din pruncie grumazul lor'' (Cartea ntelepciunii
lui Iisus, fiul lui Sirah ''Ecclesiasticul'' 7,24).
Putini sunt acei parinti care ar putea fi laudati pentru acordarea unei educatii corecte
copiilor lor. Uneori se ntmpla chiar, ca anumiti parinti, care sunt ei nsisi foarte buni si
evlaviosi, sa aiba copii cu un caracter rau, absolut diferit de al lor.

4
Una dintre cauzele de baza ale acestui fenomen, trebuie cautata n nsasi educatia
pe care acestia o ofera. Se ntmpla asadar, ca acestia sa nu se ngrijeasca ndeajuns de
educatia religios-morala a copiilor lor, sau sa fie att de orbiti, de o exagerata iubire
parinteasca, nct sa nu vrea sa vada si sa recunoasca n acestia nimic rau sau
condamnabil. Refuza sa ia aminte, la observatiile bine intentionate ale celor din jur, nu iau n
seama sfaturile lor si contesta cu putere adevarul celor constatate. Si abia cnd problemele
copiilor lor devin insuportabile, ncep sa se gndeasca la modul de ndreptare al fiicei sau al
fiului lor. Abia atunci fac apel la educatie. De multe ori nsa, se ntmpla sa fie deja prea
trziu.
De aceea consider necesar sa va explic, de ce educatia copiilor trebuie nceputa nca
de la cea mai frageda vrsta.
Va este tuturor cunoscut, ct de repede se dezvolta o samnta aflata sub pamnt.
Factorii care contribuie la dezvoltarea ei ncep imediat sa si faca simtita influenta. Caldura
si umiditatea trezesc tnarul vlastar n pamnt, care ncepe ncet-ncet sa urce catre
suprafata.
Acelasi lucru se ntmpla si cu copilasul care, asemenea semintei, vine n aceasta
lume si creste nencetat. Este cunoscut faptul ca firea umana se dezvolta cel mai repede,
din toate punctele de vedere, mai ales la vrsta copilariei. Tot acum are nevoie si de cea
mai mare ngrijire si atentie.
Dezvoltarea trupeasca are loc repede si continuu, n vreme ce si mai repede
nainteaza cea sufleteasca. Copilul ncepe sa vorbeasca, sa nteleaga primele lucruri, sa
gndeasca, sa judece: Vointa sa se ntareste si nvata ncet-ncet sa actioneze de la sine.
Mintea sa se mbogateste cu ntelegerea obiectelor care l nconjoara, n vreme ce,
mpreuna cu acestea, ncepe sa nteleaga si cte ceva despre existenta lui Dumnezeu.
Incepe sa si puna problema destinatiei sale n aceasta lume si nvata sa faca diferenta ntre
bine si rau. Inlauntrul sau se trezeste constiinta. Incepe sa constientizeze iubirea si
antipatia, apar sentimentele de rusine si de onoare.Pentru ca toate aceste puteri, care l
ridica pe om catre asemanarea cu Dumnezeu, sa se dezvolte asa cum trebuie, parintii sunt
datori sa urmareascacu mare atentie dezvoltarea morala a copilului Ior. Educatia are o
dubla menire: pe de o parte sa anuleze pornirile rele, iar pe de alta sa le sadeasca pe cele
bune. De aceea este necesar, ca ea sa nceapa nca de la cea mai mica vrsta a copilariei.

5
Multi dintre parinti nu acorda nsa importanta cuvenita acestei realitati. Nu considera
necesara nceperea educatiei chiar de la cea mai frageda vrsta. Unii dintre ei, mai ales cei
tineri, privesc copilul lor ca pe o jucarie sau ca pe o papusa. Il hranesc, l adorm, l mngie,
se joaca cu el, l cocolosesc, l pazesc n fel si chip sa nu raceasca sau sa se
mbolnaveasca de altceva,etc. In rest l lasa sa alerge, sa se joace, sa faca tot ce vrea,
numai sa nu i deranjeze cu plnsul si cu strigatele sale. Si pentru multa vreme nu si dau
seama ca adoratul lor ''ngeras'', a devenit odata cu trecerea timpului din ce n ce mai
ncapatnat, mai plngacios, mai alintat, mai neascultator, mai pofticios, tot timpul
nemultumit si rautacios. Abia in ultimul ceas li se deschid ochii. Atunci se hotarasc sa se
intereseze, n sfrsit, si de educatia copilului lor alintat. Insa, iubiti parinti, acum este deja
foarte trziu! Copacelul a crescut!
Alti parinti gresesc la rndul lor, nsusindu-si anumite conceptii pedagogice gresite,
care din pacate n zilele noastre sunt foarte raspndite. Aceste conceptii sunt foarte greu
apoi de schimbat, deoarece ele sunt folosite si ca pretexte, pe de o parte pentru a justifica
scaderile si obisnuintele rele ale copiilor, iar pe de alta pentru a acoperi neglijenta si
indiferenta parintilor fata de corecta ndrumare ce ar fi trebuit acordata.
''Pai, sunt copii...'', spun parintii sensibili, ''putem sa dam o asa de mare importanta
cusururilor lor... ?''. Cu astfel de justificari sunt iertate de obicei obrazniciile copiilor.
Intr-adevar sunt copii. Insa ce fel de copii...? Ce vor ajunge mai trziu acesti copii...?
Au ei dreptul, chiar daca sunt copii, sa savrseasca raul...? Este oare logic sa neglijeze
cineva o greseala, pentru ca aceasta a fost savrsita de un copil...? Daca n casa noastra
izbucneste un incendiu, oare spunem:
''O, ce foc frumos...!'', sau chemam pe toata lumea n ajutor...? Putem asadar sa i
privim linistiti pe copiii nostri, cnd vedem ca nlauntrul lor ncepe sa arda din ce n ce mai
tare focul patimilor, care ameninta att cu o distrugere a trupului, temporala, ct si cu cea a
sufletului, vesnica...?
''Cu timpul o sa nteleaga'', se multumesc sa spuna alti parinti. ''Copilul o sa nceapa
sa gndeasca mai mult, ntelegand si singur ce este bine si ce este rau''.
Ct de distrugatoare este si aceasta nselare de sine! Logica este un cutit cu doua
taisuri: ea poate fi ndreptata fie spre bine fie spre rau. Insa simpla cunoastere a binelui nu
ajuta la nimic. Trebuie n plus, sa doresti binele si sa fi obisnuit sa l savrsesti. Catre o
astfel de obisnuinta trebuie condus omul prin educatie, nca din primii ani ai copilariei, astfel
nct mai trziu, cunoscnd binele si cu ajutorul ratiunii, sa l savrseasca, ajutat fiind si de
6
puterea vointei. Daca educatia nu ncepe de la vrsta copilariei, ratiunea devine apoi un dar
foarte periculos. Multi oameni dotati cu o foarte mare inteligenta se gasesc prin nchisori sau
institutii corectionale. De ce au ajuns acolo? Exact pentru faptul ca ''ntelegerea a venit cu
timpul...!''.
Sa nu credeti ca omul este prin firea sa bun si cinstit. Chiar daca este inteligent, daca
nu primeste o educatie corespunzatoare, la vrsta potrivita, nu va evolua n chip pozitiv.
Pentru ca, asa cum ne confirma si cuvntul lui Dumnezeu, din firea sa omul este nclinat
spre a savrsi raul.
Justificnd defectele copiilor si ale tinerilor si n acelasi timp atitudinea lor, multi dintre
parintii neglijenti spun urmatoarele: ''nu putem sa cerem si sa ne asteptam la o viata
mpodobita cu virtuti, nca de la vrsta copilariei ... !''.
Insa de ce nu putem? Oare Domnul nostru Iisus Hristos, Care ne-a oferit exemplul
vietii Sale, nu a fost la rndul Sau copil si tnar...? Ce ne spune Sfanta Evanghelie: ''iar
copilul crestea si se ntarea cu duhul, umplndu-Se de ntelepciune, si harul lui Dumnezeu
era asupra lui''. (Luca I, 40). Oare nu sunt de ajuns de multe marturiile cuprinse n vietile
sfintilor, care ne arata ca acestia, nca de la cea mai frageda vrsta, si cultivau virtuti ca
evlavia, asculta-rea, bunatatea...? Si daca Mntuitorul ne spune des-pre copii: ''lasati copiii
sa vina la Mine'' (Matei 1 9, 1 4) si nca: ''vai celui care va sminti pe unul dintre acestia mici
care cred n Mine ... '' (Matei 1 8,6) rezulta oare concluzia, ca le este imposibil copiilor sa
faptuiasca virtutea...? Dimpotriva! Domnul spune toate acestea, ca sa scoata n evidenta ca
virtutea poate fi lucrata de la vrsta frageda, lucrarea ei fiind n acelasi timp cu mult mai
curata, mai nevinovata, mai autentica.
De aceea va spun: vai de acei parinti, care neglijeaza cultivarea sufletelor copiilor lor,
cu obisnuinte bune si cu nclinatia catre savrsirea binelui, nca de la vrsta mica a
copilariei. Vor da socoteala n fata lui Dumnezeu.
Voi nsa, parintilor, care cititi aceste rnduri, sa nu treceti cu vederea nici cea mai
mica aparitie a raului n comportamentul si a celui mai mic dintre copii. Pentru ca si acesta
are - la nceput inconstient, nsa mai trziu constient- scaderile sale, ramasitele triste ale
pacatului stramosesc.
Astfel, spre exemplu, daca pruncul si da seama si de obicei foarte repede se
ntmpla aceasta -- ca prin plns si strigate poate sa obtina foarte usor ceea ce si doreste,
se va obisnui sa faca astfel mereu. Si cu ct mai des se repeta aceasta, cu att mai
ndaratnic si mai alintat devine. La fel se ntmpla si cu celelalte slabiciuni omenesti, care cu
7
trecerea timpului se dezvolta din ce n ce mai mult. Radacinile lor s-au dezvoltat nca din
primii ani ai copilariei. .
Se istoriseste despre mparatul roman Diocletian, care a fost unul dintre cei mai
crunti prigonitori ai primilor crestini, ca de cnd era mic, i placea sa chinuiasca si sa ucida
diferite animale. Prin urmare, aceasta nclinatie spre a chinui orice fiinta vie, s-a cultivat n el
nca din copilarie. De aceea, noi trebuie sa avem grija sa punem bazele unei educatii
corecte. nca din copilarie.
Urmariti tot timpul nclinatiile copilului vostru. Si orice tendinta rea si face aparitia,
smulgeti-o din radacina cu ajutorul educatiei.
Asemanati-va gradinarului, care n epoca potrivita a anului, tunde ramurile rebele si
nefolositoare ale copacilor. Acelasi lucru trebuie sa l faceti cu copiii vostri. Inima copilului
poate fi comparata cu o gradina, iar parintii cu niste gradinari ai lui Dumnezeu, care sunt
datori sa curete la vreme gradina -- adica inima copilului -- de buruienile pacatelor si de
neghina obisnuintelor rele.
Daca vor ntrzia sa faca aceasta, iar raul va prinde radacini adnci, daca inima
copilului va fi cuprinsa de deprinderi urte, atunci nu vor mai putea face fata luptei mpotriva
acestora. ''Te plngi'', scrie Sfantul Ioan Gura de Aur, ''ca fiuI tau este neascultator? Cu
usurinta ai fi putut, pe vremea cnd era nca mic, sa l fi ndreptat, sa l fi obisnuit cu ordinea,
sa l fi nvatat sa fie constiincios n ndatoririle sale, sa vindeci boala sufletului sau. Cnd
pamntul era nca bun pentru a fi cultivat, atunci trebuia sa smulgi buruienile, mai nainte de
a fi apucat sa prinda radacini adnci. Neglijenta ta este de vina, pentru ca acum patimile
fiului lau sunt foarte puternic statornicite n inima sa''.
Educatia nsa nu consta numai n a combate pornirile rele ale copilului, ci si n a-l
obisnui de mic sa savrseasca binele. Care sunt principalele virtuti pe care trebuie sa le
cultivam n sufletele copiilor? Vom vedea mai amanuntit n capitolele ce urmeaza.
Sfanta Scriptura ne relateaza motivul principal pentru care trebuie sa l obisnuim pe
copil, de mic sa savrseasca binele. nteleptul Sirah scrie, ca daca un tnar apuca pe un
drum, nu se va abate de la acesta pna la batrnete. Adica, daca omul, de tnar apuca pe
drumul cel bun, daca din copilarie a iubit binele, nu se va schimba pna la moarte. Acelasi
lucru l spune si proverbul popular: ''din Ieagan pna la mormnt acelasi vei fi''

8
Va reamintesc deci, parintilor, cuvintele nteleptului Sirah: ''ai feciori? Invata-i pe ei, si
nconvoaie din pruncie grumazul lor'' (Sirah 7,24). Si de asemenea mai amintesc si
proverbul poporului: ''ceea ce nveti de mic, nu uiti pna la batrnete!''




BAZELE EDUCATIEI

Am explicat deja, ca educatia crestina a copiilor trebuie sa fie nceputa de la cea mai
frageda vrsta, pentru ca primii cinci-sase ani ai copilariei sunt hotartori pentru tot restul
vietii omului. Am aratat de asemenea, cam n ce consta, n general, nceputul educatiei, si
anume ca parintii sunt datori sa alunge din sufletul copilului orice tendinta spre rau si sa
cultive aplecarea spre cele bune. In acest capitol, precum si n urmatoarele, vom urmari mai
amanuntit, care sunt acele defecte care trebuiesc ndreptate si care sunt principiile binelui,
spre care copilul trebuie ndrumat.
Dupa cum ne spune nteleptul Solomon, ''nceputul ntelepciunii este frica de
Dumnezeu'' (Pilde 1,7). Bazati pe aceasta, trebuie sa spunem ca prima virtute pe care
parintii trebuie sa o cultive n sufletele copiilor lor, ct mai devreme posibil, este frica de
Dumnezeu, adica credinta si evlavia fata de Acesta.
nsa de ce --- veti ntreba poate --- trebuie ca noi parintii, si n special mamele, sa i
nvatam pe copii nostri despre credinta si despre evlavie, nca de la vrsta prunciei?
Raspunsul este urmatorul: pentru ca, daca de mic copilul este nvatat sa fie evlavios
si sa fie prezent n snul vietii bisericesti, numai atunci vom putea spera ca si cnd va
ajunge la maturitate, cnd ispitele l vor nconjura din toate partile, iar patimile salbatice l
vor asedia, acesta va ramne nenvins si drept, pastrnd acele principii cu care a fost
crescut de mama sa. Acele sfaturi crestinesti simple, pe care mama trebuie sa le dea
pruncului odata cu laptele matern, l vor nsoti pe tot parcursul vietii.
Si daca vreodata un astfel de copil, nvins de vreo patima sau debusolat de vreun
exemplu rau, o ia pe drumul gresit, de cele mai multe ori, el se caieste mai usor si se
ntoarce mai repede, fata de acela care nu a cunoscut o educatie crestineasca n anii
copilariei. Copilul care a primit o educatie crestin ortodoxa, chiar daca o apuca pe un drum
gresit, simte la un moment dat, ca nlauntrul sau se trezeste amintirea puternica anilor
9
nevinovati si fericiti ai copilariei si se poate ntoarce la adevar. Isi aduce aminte de acele
rugaciuni simple, pe care le-a nvatat de la mama sa -- chiar daca ea acum se odihneste
poate n mormnt -- se gndeste la sfaturile pe care aceasta i le dadea, pe cnd statea nca
pe genunchii ei. Si cu toate ca traieste o viata pacatoasa, ca a uitat acele rugaciuni, se
poate ca ntr-una din nopti, mergnd sa se culce, sa si aduca aminte, fara sa vrea, cum
mama sa l nvata sa si faca semnul sfintei cruci nainte de a se culca, cum l nsemna chiar
ea cu sfnta cruce si cum se ruga pentru el.
Amintirea dulce a anilor nevinovati ai copilariei i-a trezit pe multi din letargia pacatului
si i-a adus din nou aproape de Dumnezeu.
Intelegeti acum ce mare binecuvntare este pentru copii sa aiba mame evlavioase!
Acestea, de la cea mai frageda vrsta i vor nvata despre credinta si despre evlavie. De la
mama -- nu de la doica, nvatatoare sau profesoara -- trebuie sa nvete copilul sa l
cunoasca pe Dumnezeu. In fata icoanei din casa trebuie sa nvete copilul sa si faca
rugaciunea de dimineata si nu abia la scoala, pentru ca mama sa este aceea care trebuie
sa l nvete cum sa se roage. Asa s-a obisnuit din totdeauna n familiile cu adevarat
ortodoxe.
''Indata ce copilul ncepe sa nteleaga'', scrie Sfntul Ioan Gura de Aur, ''parintii i
nvata Simbolul de Credinta, cum sa se roage si sa psalmodieze, precum si rnduiala
slujbelor sfinte''. Acelasi ierarh da mamelor urmatorul sfat: ''sa i nvatati pe copiii vostri sa si
faca semnul Sfintei Cruci. Iar cta vreme ei nca nu pot sa si-l faca singuri, sa i nsemnati
voi cu mna voastra''. Iar unei mame care era vaduva si pe care o chema Lito, i scria; ''este
foarte frumos pentru o mama crestina sa l nvete pe copilul ei cum sa pronunte dulcele
nume al Lui Iisus, cnd nca glasul sau este foarte plapnd iar limba sa abia poate sa
pronunte''.
Din toate cele amintite, se explica, cred, de ce parintii, si n special mamele, care au
cea mai mare parte de responsabilitate, pentru educatia copiilor lor n primii ani de viata,
trebuie, ca de la cea mai frageda vrsta, sa cultive n sufletele lor sentimentul religios -- sau
mai bine spus, modul de viata ortodox -- din care sa rodeasca mai trziu fructele credintei si
ale evlaviei.
Vreti sa aflati cum este posibil sa se mplineasca aceasta? Cum sa le inspiram
copiilor nostri trairea credintei crestin ortodoxe?
Aceasta se poate realiza, daca vom ncepe sa i nvatam pe acestia, nca de mici,
adevarurile de baza ale sfintei noastre credinte.
10
Nu va speriati! Este foarte simplu si fiecare dintre mame poate sa o faca.
Cu cuvinte simple, izvorte din inima, trebuie sa le vorbeasca pruncilor ei, ct se
poate de des, despre bunul si milostivul Parinte ceresc, Care i iubeste mult pe toti copiii si
le trimite bunatatile Sale.
Mai trziu, din timp n timp, le poate povesti despre viata primilor oameni n paradis.
Despre cum traiau ei acolo fericiti, atta vreme ct au ascultat de Dumnezeu. Sa le spuna
ca n ceruri va fi ntotdeauna mai bine, pentru aceia -care asculta de Domnul si de parintii
lor.
Sa le istoriseasca de asemenea cum au pacatuit Adam si Eva, cum au fost alungati
din rai si au facut ca nefericirea lor sa fie mostenita apoi de toti ceilalti oameni. De aceea, a
fost nevoie sa vina pe pamnt Mntuitorul, ca sa poata din nou oamenii sa mosteneasca
mparatia cerurilor.
Sa le povesteasca despre nasterea Domnului, despre pastorii cei smeriti, despre cei
trei magi care I s-au nchinat si despre Irod cel rau, care a ucis pruncii din Ierusalim. Sa le
descrie copilaria pruncului Iisus, nchinarea Sa la templu la vrsta de doisprezece ani si
viata Sa n Nazaret. Sa le povesteasca patimile si rastignirea Sa, explicndu-le ca toate
acestea Le-a suferit pentru ca oamenii devenisera foarte rai. Fiecare copil va ntelege ndata
ca el nu trebuie sa fie rau.
Sa continue apoi mama, sa vorbeasca despre Invierea si Inaltarea la cer a Domnului!
Va vedea ca ncet-ncet, copilul va ncepe sa i ceara sa povesteasca n fiecare zi tot mai
multe.
Va putea asadar sa istoriscasca si despre Maica Domnului, despre aducerea ei la
templu la vrsta de trei ani, despre viata ei acolo. Sa i spuna nca despre iubirea ei fata de
toti oamenii si despre mplinirea cererilor acelora care se roaga catre Dnsa.
i va vorbi si.despre sfintii ngeri, mai ales despre ngerul sau pazitor, care se
ngrijeste de dnsul!
Mama poate de asemenea, sa se foloseasca si de prilejul anumitor sarbatori, ca sa i
povatuiasca pe copiii ei pe calea adevarurilor de credinta. Le va arata sfintele icoane, care
nu trebuie sa lipseasca din nici o casa ortodoxa, explicndu-le cine este reprezentat n
fiecare. Le va darui copiilor sa poarte la gt cte o cruciulita si le va explica cineeste
rastignit pe aceasta. l va duce pe prunc n fiecare zi n fata iconostasului din casa, si va
face sfnta cruce si l va nsemna apoi si pe acesta cu mnuta lui nvatndu-l cum sa se
roage.
11
De asemenea, nu va uita sa l ia pe copilul ei n fiecare Duminica la biserica si sa l
mpartaseasca cu Sfintele Taine.
Urmnd toate aceste sfaturi, mama cea buna l va nvata pe prunc, mai nainte ca
acesta sa mearga la scoala, adevarurile de baza ale credintei, pe care orice copil are
posibilitatea sa le nteleaga. Copiii n general, au o mai mare receptivitate catre cele sfinte
dect cei mari. Este deajuns ca ei sa creasca ndrumati de o mama evlavioasa.
Ct de usor este, de exemplu, sa se faca legatura ntre pomul de craciun si istoria
nasterii lui Hristos. Sau ct de usor este ca de Pasti, sa le explicam copiilor ca Mntuitorul a
patimit si a fost rastignit pentru pacatele oamenilor. Copilul va ntelege, ca pentru aceasta
nu trebuie sa pacatuim. Ii vom spune, de asemenea, despre Inviere si despre faptul ca desi
suntem muritori, daca vom fi buni, Mntuitorul ne va nvia si pe noi, asa cum a facut cu
dreptul Lazar.
Ct de usor este sa i inspiram - copilului nostru dragostea si evlavia pentru sfintele
slujbe ale Bisericii! Ajunge doar sa I facem sa nteleaga ca n biserica se simte si mai mult
prezenta lui Dumnezeu, care i iubeste att de mult pe copii si i cheama lnga Dnsul. Prin
urmare, n biserica trebuie sa stam linistiti, sa facem cu atentie semnul sfintei cruci si sa ne
rugam cu evlavie.
Da, iubiti parinti! Daca inima voastra este inundata de credinta si de dragoste fata de
Dumnezeu, veti gasi tot felul de mijloace, spre a le transmite aceste sentimente si copiilor
vostri. Ct de mare nedreptate le facem acelor copii, pe care i privam de bogatia credintei,
de tezaurul Ortodoxiei.
Este foarte adevarat ceea ce s-a spus, si anume ca ''sufletul omului -- si deci si al
copilului --este din fire crestin''. De aceea si Dumnezeu asteapta ca pruncii sa aiba un
comportament evlavios. Bine spune si Psalmistul: ''din gura pruncilor si a celor ce sug ai
savrsit lauda'' (Psalmi 8,3).
Pentru a prinde deci radacini, modul de viata crestin ortodox n sufletele copiilor,
parintii sunt obligati sa i nvete de mici sa intre n legatura cu Dumnezeu, sa se roage.
Orict de mic este copilul, el poate ncet-ncet, sa nvete sa se roage. Din momentul n care
stie sa ceara parintilor sai ceva care si doreste, va putea sa nvete sa ceara si de la
Parintele ceresc cele cuvenite.
Invatati-l deci pe copilul vostru sa se roage. Daca va nvata de mic sa se roage, cu
timpul rugaciunea i va deveni ncet-ncet obisnuinta si apoi chiar o necesitate! Sa faceti n
fiecare zi dimineata si seara rugaciunile cuvenite, precum si nainte si dupa fiecare masa.
12
Sa nu se apropie de masa, precum se apropie animalele cele necuvntatoare de iesle.
Trebuie sa nvete ca oricine doreste sa se bucure de darurile lui Dumnezeu, trebuie mai
nti sa le ceara, iar dupa ce le-a primit sa multumeasca pentru acestea. Rugaciunile ''Tatal
nostru'', ''Cuvine-se cu adevarat'' si altele ca acestea, trebuie sa le stie fiecare copil.
Este un fenomen foarte trist n vremurile noastre, si anume ca rugaciunea comuna n
familie, la masa, s-a pierdut aproape peste tot. Aceasta este cauza pentru care vedem
attea familii nefericite si attea ratari, n ceea ce priveste educatia. Pentru ca oamenii,
familiile, au ncetat sa se mai roage. Cuvintele Domnului sunt vesnic actuale: ''cereti si vi se
va da!'' (Matei 7,7).
Poate ca multi vor raspunde: ''pai, copilul nu ntelege rugaciunile''. Desigur ca la, -
nceput- nu va ntelege prea mult din cele cuprinse n rugaciuni, dar el intra astfel ntr-o
atmosfera de evlavie, chiar daca este foarte mic. Acesta este de fapt lucrul de care are
nevoie. Cu toate ca nu si poate nchipui n sine prea clar, chipul lui Dumnezeu, el simte
prezenta Lui. Simte ca exista o Fiinta superioara, care ne iubeste si pe care noi trebuie sa o
iubim. Cnd copilul spune cuvintele rugaciunii, se gndeste la Dumnezeu, i daruieste
Acestuia sentimentele sale. Si o astfel de rugaciune, care se nalta din inima nevinovata a
unui copil, este cu mult mai placuta n fata lui Dumnezeu dect rugaciunea unui ntelept,
care ntelege exact fiecare cuvnt, dar care se roaga de obicei numai cu ratiunea rece, fara
caldura inimii. Ct de mult i place lui rugaciunea copiilor, o spune repet, psalmistul cnd
scrie: ''din gura pruncilor si a celor ce sug ai savrsit lauda'' (Psalmi 8,3).
Ca sa fie mplinita nsa o corecta educatie religioasa a copiilor, trebuie mai nti de
toate ca parintii nsisi sa fie evlaviosi si cu frica de Dumnezeu. Trebuie ca ei nsisi sa
iubeasca rugaciunea.
Daca mama nu este credincioasa si evlavioasa, daca nu gaseste - pentru ca nu cere
bucurie - si mngiere n rugaciune, atunci ea nu poate mplini cum trebuie educarea
copiilor ei. Numai atunci cnd mama are o viata duhovniceasca nentrerupta, cnd copilul o
vede ca se roaga ea nsasi des si cu caldura, si va nsusi si el aceleasi principii de viata.
Ati nteles acum, iubiti partnti, si n special voi mamelor, de ce trebuie sa i nvatati pe
copiii vostri credinta si trairea ortodoxa nca de la vrsta prunciei? Si de ce trebuie sa i
nvatati sa se roage, mai nainte chiar de a merge la scoala?
Catre voi ma adresez deci: Cea mai buna mostenire pe care o puteti lasa copiilor
vostri este educatia crestin ortodoxa. Sa i nvatati, asa cum v-am expus pe scurt,
adevarurile de baza ale credintei noastre. Sa i nvatati sa fie evlaviosi si sa se roage, din
13
frageda pruncie, att cu cuvntul vostru, ct mai ales prin exemplul vostru. Degeaba se vor
chinui mai trziu preotii sau profesorii de religie sa i nvete toate acestea, daca nu veti pune
voi bazele acestei educatii nca de acasa.
Povatuiti-i pe copiii vostri sa traiasca crestineste si cu frica de Dumnezeu. Numai asa
puteti spera, ca mai trziu sa fiti mndri de ei si nu sa ajungeti sa plngeti pentru dnsii
Daca copiii vostri traiesc cu frica lui Dumnezeu, vor fi si ascultatori si recunoscatori fata de
voi mai trziu. Daca i veti nvata sa l iubeasca pe Dumnezeu, atunci cu siguranta ca va vor
iubi n mod sincer si pe voi.



DEPRINDEREA ASCULTARII

Sunt doar cteva texte n Sfnta Evanghelie, care se refera la anii copilariei
Domnului. Ele sunt nsa foarte graitoare si cu un bogat continut pedagogic. Astfel, despre
copilul Iisus de doisprezece ani, sfntul evanghelist Luca scrie: ''si a cobort cu ei si a venit
n Nazaret si le era supus'' (Luca 2,51).
Ceea ce accentueaza aici sfantul evanghelist Luca este faptul ca Iisus, copil fiind, era
ascultator si supus fata de parintii sai pamntesti. Aceeasi ascultare o avea nsa si fata de
Tatal cel ceresc. Aceasta se vede din cuvintele Sfntului apostol Pavel, care scrie despre
Iisus, ajuns acum la vrsta maturitatii, urmatoarele: ''...ascultator Facndu-Se pna la
moarte, si nca moarte pe cruce.'' (Filipeni 2,8). Mai mult, Sfntul apostol ne arata ca de
aceasta ascultare a depins mntuirea lumii: ''caci precum prin neascultarea unui om s-au
facut pacatosi cei multi, tot asa prin ascultarea unuia se vor face drepti cei multi.'' (Romani
6,19).
Nu este nevoie sa vorbim despre imensa importanta a ascultarii n viata oamenilor, n
general. Ct de importanta este ea, n special n educatia copiilor, o stie fiecare parinte.
Putem chiar sa spunem ca acela care a rezolvat problema ascultarii cu copiii sai, a rezolvat
chiar problema educatiei.
Nu voi vorbi deci, despre importanta ascultarii. Voi arata doar parintilor, cel mai
simplu si mai sigur mod de educatie, astfel nct copiii lor, sa devina foarte curnd
ascultatori. Aceasta, cred, ca i intereseaza cel mai mult.
14
Mai nti de toate, trebuie sa accentuam faptul ca ascultarea este ca o planta foarte
sensibila, care nu se poate dezvolta si rodi oriunde. Rasare numai acolo, unde pamntul i
este prielnic. Cu tristete constatam asadar, ca n multe familii nimic nu reuseste sa ajute la
nsusirea virtutii ascultarii de catre copii. Acestea sunt familiile n care domina asa zisul duh
al libertatii. care consta de fapt n contestarea si nepasarea fata de orice regula, atunci cnd
vor sa-si apere propriile interese.
Daca parintii sunt contaminati cu un astfel de duh este imposibil sa se mai foloseasca
orice forrna de educare a ascultarii.
Oricine vrea sa aiba copii ascultatori, trebuie el nsusi sa respecte orice forma de
autoritate recunoscuta, fiecare principiu si lege. Astfel de autoritati sunt Dumnezeu, Biserica
si statul. Iar legile care trebuiesc respectate sunt asadar, cele ale lui Dumnezeu, ale Bisericii
si ale statului. Respectam noi nsine nsa, primii aceste legi?
n anumite familii, Dumnezeu este ultima persoana careia I se acorda vreo
importanta. Despre El se discuta numai ocazional, spre exemplu dupa citirea vreunei carti n
care se promoveaza necredinta sau negarea unuia dintre adevarurile de credinta ale
crestinismului. In multe astfel de carti, credinta n Dumnezeul cel personal si viu este
considerata un fel de poveste, potrivita numai pentru femeile batrne.
Multi nici nu simt nevoia de a intra n legatura cu Dumnezeu, n timp ce acela care o
face, este adeseori batjocorit.
Toate acestea sunt observate si auzite de copil. Ce concluzie va trage deci? Cu
usurinta ne-am putea da seama: ''daca tatal meu nu l cinsteste pe Dumnezeu si nu asculta
de Acesta, nseamna ca si eu pot sa nu l cinstesc si sa nu ascult de tatal meu. Daca
Dumnezeu si poruncile Sale sunt povesti, atunci porunca a cincea: Cinsteste pe tatal si pe
mama ta... ,este si aceasta un mit fara importanta. Prin urmare parintii nu reprezinta nimic
important pentru mine. Si nu am nici o obligatie fata de ei''. Trebuie sa recunoastem, ca n
acest fel, logica este de partea copiilor!
Astfel, daca ne gndim ca pentru multi parinti Biserica nu nseamna nimic, cu
usurinta vom ntelege ca n astfel de familii, nici nu poate fi vorba de educarea ascultarii.
''Ce ma intereseaza pe mine ce spune preotul? Ce nevoie am eu de sfaturile sale?
Pot eu sa cred ceea ce spune?''. Astfel de cuvinte - sau poate chiar mai rele - aud adesea
copiii n casele lor, n vreme ce la biserica li se spune ca trebuie sa asculte de parinti, de
preot si de profesorii lor. Si n vreme ce acasa se submineaza cu o abundenta ironie per-
soana si lucrarea preotului, copilul aude de la acesta:
15
''cinsteste pe tatal tau si pe mama ta... ''. Atunci copilul ajunge sa traga o concluzie
definitiva: ''de vreme ce tatal meu nu recunoaste nici una dintre poruncile lui Dumnezeu,
despre care vorbeste preotul, atunci nu exista nici un motiv sa l ascult pe preot, atunci cnd
nvata porunca a cincea''. Logica este din nou de partea copilului!
Acelasi lucru se ntmpla si atunci cnd este vorba despre autoritatea statului: ''de ce
sa ascult eu de legile statului? Eu sunt propriul meu stapn si fac ce vreau!. Astfel de
afirmatii gratuite face tatal, lipsit de discernamnt si fara sa ia seama cine l asculta.
Desigur ca aceste cuvinte, ndreptate mpotriva autoritatii statului, nu au prea mare
valoare. Deoarece statul dispune de mijloacele de constrngere necesare, n vederea
respectarii legilor sale. Nu acelasi lucru se ntmpla, atunci cnd este vorba de Dumnezeu
si de Biserica.
Prin urmare, n astfel de conditii, nu exista un teren propice pentru educarea copiilor
n spiritul ascultarii fata de parinti. Acolo unde nu este recunoscuta si respectata puterea
dumnezeiasca, acolo unde legile statului sunt respectate din frica, acolo deci, nu poate rodi
educarea ascultarii. Oricine ignora autoritatea lui Dumnezeu, a Bisericii si orice alta forma
de autoritate, nu va reusi sa impuna copiilor sai, sa respecte autoritatea sa parinteasca. De
aceea, daca vreti sa fiti ascultati de copiii vostri, respectati mai nti voi autoritatile
recunoscute n mod curent si legile acestora. Astfel vor nvata si copiii vostri sa asculte de
voi!
Sa presupunem nsa, ca exista acele conditii, necesare cultivarii acestei virtuti n
sufletele copiilor. Cum vom reusi sa facem aceasta?
Ascultarea consta n a supune vointa noastra vointei altcuiva. Insa pentru a supune
vointa mea, vointei unei alte persoane, trebuie sa nutresc fata de aceasta un adnc respect.
In plus, trebuie sa o iubesc, pentru a o putea urma.
Cea mai tare putere a sufletului este vointa! Aceasta domneste asupra tuturor
celorlalte puteri sufletesti ale omului. Lucrul pe care l vrem, la acela ne si gndim, despre
acela vorbim, si pe acela l savrsim. Dumnezeu ne-a nzestrat cu aceasta putere
sufleteasca, pentru a ne dori sa savrsim numai binele, si n acelasi timp, pentru a opune
rezistenta si a ur raul. Insa vointa noastra a fost slabita din cauza pacatului si tinde mai mult
catre savrsirea raului. Cu toate ca recunoastem binele, nu avem puterea nici de a ni-l dori,
n mod constant, nici de a-l savrsi: ''caci nu fac bine pe care l voiesc, ci raul pe care nu-l
voiesc, pe acela l savrsesc.'' (Romani 7, 1 9).

16
Slabirea vointei ndreptate catre savrsirea binelui este un rezultat al pacatului
stramosesc. La fel cum am vazut si n cazul alintarii si al ndaratniciei, care trebuiesc din
pruncie dezradacinate.
Vita de vie da multe roade dulci, nsa nu atunci cnd este lasata sa se dezvolte n
voia ei, ci atunci cnd este taiata si legata de araci. Acelasi rezultat l ofera si disciplina. Iar
stapnirea alintarii si a ncapatnarii copilaresti ofera roadele ascultarii.
Insa ca sa va bucurati de aceste roade, tineti minte regulile pe care trebuie sa le
urmati.
Nu le permiteti ndaratniciri si alintari copiilor vostri, fie ei ct de mici. Aceasta nu
nseamna desigur, ca trebuie sa limitati la maxim libertatea lor de vointa. Copilul poate sa
ceara ceva bun si folositor, ceva de care are ntr-adevar nevoie, ceva pe care l merita.
Atunci voi trebuie cu toata bunavointa sa le ndepliniti cererea.
Daca, spre exemplu, la ora potrivita copilul cere de mncare, deoarece i este foame,
nu trebuie sa i refuzati acest lucru. Daca ati face-o, v-ati dovedi rai si nenduratori.
Daca, la fel, copilul cere ceva care i este necesar la scoala, trebuie sa i satisfaceti
aceasta cerere, deoarece altfel exista riscul ca el sa apeleze la alte mijloace nedorite.
Este nsa complet diferit cazul n care copilul cere ceva care nu i este permis.
Aceasta trebuie sa i-o refuzati cu tarie, facnd abstractie de lacrimile sale.
Niciodata sa nu cedati capriciilor copilaresti. Cine se arata o data ngaduitor, va
deveni pentru totdeauna rob al mofturilor copilului sau.
In straduinta de a forma caracterul copiilor lor, parintii trebuie sa conlucreze
armonios. Sa nu darme unul, ceea ce construieste celalalt. Niciodata un copil nu devine
mai alintat, ca n cazul n care vede ca unul dintre parinti i ngaduie ceea ce cela-lalt i
interzice.
Vine, de exemplu, tnguindu-se la mama sa, si se plnge ca tatal nu i-a dat un lucru,
pe care l-a cerut. Mama nu trebuie sa si exprime sprijinul si mila fata de copil si cu att mai
mult, nu trebuie sa si arate nemultumirea fata de gestul tatalui, chipurile pentru ca acela nu
a facut voia vlastarului.
Acelasi lucru trebuie sa l faca si fratii mai mari, rudele si toti cei care locuiesc n casa
respectiva, mai ales bunicii. Este cunoscut faptul ca cei n vrsta cauta mereu un sprijin si
un lucru caruia sa se dedice. Dat fiind ca parintii sunt mai mult plecati si ocupati, si
ndreapta atentia catre nepoti. Si cum? Satisfacndu-le toate hatrurile. De aceea nepotii,
17
de multe ori, si gasesc un aliat n persoana bunicului sau a bunicii. Spera ca lnga acestia
vor putea obtine orice si doresc.
Niciodata nu trebuie cultivata alintarea copiilor. Nu trebuie sa le permitem sa
comande celor mai mari dect dnsii, fratilor, servitorilor, bunicilor, sau sa ceara ceva care
nu le este permis sa aiba.
Cnd copiii si doresc orice lucru, trebuie sa l ceara, nu sa comande sa i se dea.
Trebuie sa fie multumiti cu ceea ce primesc, si sa multumeasca pentru aceasta.
Niciodata nu trebuie sa neglijam orice gest de neascultare din partea copiilor. Ceea
ce spune mama si tata, trebuie urmat ntotdeauna fara ntrziere. Copilul trebuie sa ajunga,
prin educatie, sa gndeasca n constiinta sa: ''daca nu voi ndeplini imediat ceea ce mi-a
spus mama si tata, nu ma comport cum se cuvine''. Parintii trebuie sa fie de asemenea
siguri la rndul lor, ca ceea ce au spus copilului sa faca, a fost dus la ndeplinire. Numai asa
vom putea sa nvingem ndaratnicia copilului, ajutndu-l sa si dezvolte o vointa puternica,
ndreptata catre savrsirea binelui si cultivnd n acelasi timp si virtutea ascultarii.
Dupa ce reusiti deci, sa alungati alintarea si ndaratnicia din sufletul copilului, trebuie
sa continuati sa va purtati mereu n acelasi mod educativ, astfel nct copiii sa va acorde
constant respectul cuvenit. Respectul este conditia de baza a ascultarii.
Copiii nutresc n mod firesc un respect special fata de parintii lor. Acest sentiment
natural este revelat si n porunca a cincea a Decalogului. Ar fi desigur de prisos sa spunem
parintilor: purtati-va n asa fel nct, sa va respecte copiii vostri.
Copilul cunoaste, ca trebuie sa i respecte pe tatal si pe mama sa, si apoi afla ca
aceasta o cere si Dumnezeu. Ce se ntmpla nsa, n momentul n care vede la parintii sai
ceva care provoaca repulsie, antipatie si tulburare n sufletul sau nevinovat de copil,
ajungnd astfel sa nu i mai poata respecta, n pofida vointei Lui? Cum poate un copil sa
respecte un tata betiv, sau o mama care tot timpul blestema si ocaraste, doi parinti care se
cearta mereu ntre ei? Exemplul rau oferit de parinti, nu numai ca zdruncina respectul
copiilor fata de ei, dar submineaza si temelia ascultarii. Nu va gndi oare copilul: ''pai, ce fel
de parinti sunteti voi?''
De aceea parintii trebuie sa aiba grija cum se comporta si sa evite orice gest, care ar
putea zdruncina respectul copiilor fata de ei. Trebuie mai nti ei nsisi sa fie condusi de
sentimentul de respect reciproc si sa se poarte cu delicatete unul cu celalalt. Sa nu se certe
si sa nu dea curs unor discutii necuviincioase mai ales n fata copiilor.
18
Copiii nu trebuie sa auda niciodata expresii de genul: ''n-o sa ajungi nici tu deparie,
ca si taica-tu!'', ''o sa ajungi un ratat, ca si taica-tu!''. Sau: ''risipitoare esti si tu ca si maica-
ta!'', ''numai minciuni spui, ca si maica-ta!''. Degeaba cerem respect si ascultare, de la copiii
care aud astfel de cuvinte de la parintii lor.
Parintilor! Niciodata sa nu va permiteti jocuri sau glume necuviincioase fata de copiii
vostri. Tatal care se maimutareste n mod exagerat n fata copiilor sai, nu se poate astepta
la respectul cuvenit din partea acestora si nici nu poate ndrepta comportamentul lor
necuviincios.
Aceasta nu nseamna desigur, ca trebuie sa fim tot timpul n fata copiilor nostri aspri
si excesiv de seriosi. Trebuie sa avem discernamnt si sa facem diferenta ntre seriozitatea
delicata si glumele nevinovate si decente. Fata de un tata iubitor dar si serios n acelasi timp
copiii nutresc un adnc respect. Este de ajuns o singura privire, pentru ca acestia sa asculte
ndata rugamintea sa.
Vreti sa va asculte copiii vostri? Aratati-le nencetat iubirea voastra. Nu nsa acea
forma de iubire exprimata prin cocolosire si prin cedarea la oricare dintre cererile lor, ci prin
iubirea nteleapta, din inima, care sa urmareasca doar binele lor. Cnd co-pilul simte o astfel
de iubire asculta nu de frica, ci din respect.
Nu ramneti indiferenti fata de bucuriile si tristetile copiilor vostri. Nu spuneti
niciodata, ca pentru voi copiii sunt o greutate si un chin. Nu aratati niciodata ca orice jertfa
pentru binele lor este prea mare, sau prea grea pentru voi.
Daruiti-le tot ceea ce le este necesar cu bucurie si caldura sufieteasca. Cum poate un
copil sa iubeasca pe acel parinte, care i da bombanind o bucata de pine?
Oferiti-le din cnd n cnd copiilor si acele mici bucurii si satisfactii. Un dar de
sarbatori sau de ziua numelui ntareste iubirea lor.
Incercati sa cstigati inima copilului vostru, dezvoltnd o relatie bazata pe sinceritate
si ncredere reciproca. Suspiciunea si lipsa de ncredere ucid dragostea.
Nu adaugati la pedepsele cuvenite expresii jignitoare si observatii care ranesc. Un
astfel de cornportament asupreste inima si distruge orice urma de iubire.
Parintilor! V-am aratat mijloacele de baza, care folosite cu constiinciozitate, vor duce
la nsusirea virtutii ascultarii de catre copiii vostri.
Mai nti sa i nvatati ca trebuie sa va asculte, deoarece aceasta este voia lui
Dumnezeu.
19
Aveti grija din timp sa nu rasara n inima lor buruiana alintarii. Nu ngaduiti nici o
forma de ndaratnicie si de obraznicie.
Nu le dati tot ceea ce va cer. Obisnuiti-i cu retinerea, cumpatarea si economia.
Cereti-le sa faca ndata si cu exactitate ceea ce le-ati poruncit. Sa nu fie nevoie sa
mai repetati aceeasi indicatie. Nu le cereti nsa niciodata, sa faca ceva care le depaseste
puterile.
Fiti constanti n atitudinea voastra si nu le ngaduiti astazi, ceea ce ieri le-ati interzis.
Nu va contraziceti unul cu celalalt n fata copiilor.
Aveti grija ca respectul copiilor vostri sa fie un sentiment de durata, evitnd orice gest
care l-ar putea zdruncina.
In sfrsit, nu uitati niciodata sa invocati binecuvntarea lui Dumnezeu, n lucrarea de
educare a copiilor vostri. Numai astfel, straduintele, grija si lupta voastra vor fi ncununate
de succes.



DEPARTE DE MINCIUNA

n capitolul precedent am vorbit despre modul n care trebuie sa cultivam n inima
copiilor virtutea ascultarii si despre mijloacele ce trebuiesc folosite pentru a reusi aceasta. In
continuare vom arata, cum sa le inspiram copiilor dragostea de adevar, cum sa i nvatam
sa pretuiasca adevarul si evite minciuna.
Nevoia de adevar si iubirea fata de acesta sunt elemente adnc sadite n om si deci
si n copil. Pacatul stramosesc, cu toate ca a tulburat si a slabit simtul adevarului, nu a reusit
sa l stinga definitiv. Chemarea catre adevar a persistat n om. Aceasta chemare se
manifesta n copil, prin acea dorinta nesfrsita de a cunoaste totul. De aceea, copilul
ntreaba despre toate. Si orice raspuns din partea celor mari este acceptat ca fiind adevarat.
In puritatea sa copilul nu cunoaste minciuna si prefacatoria. Mai trziu, i este rusine
si se nroseste nu numai cnd el, din graba sau din necugetare spune vreo minciuna, ci si
atunci cnd i aude pe cei mari mintind.
Iubirea pentru adevar este sadita n sufletul copiilor de nsusi Dumnezeu. Trebuie
nsa, ca aceasta vocatie naturala sa fie ajutata sa se dezvolte si sa se ntareasca. Aceasta
este lucrarea destinata parintilor. Cum sa o reuseasca?
20
Primul lucru pe care trebuie sa l faca, este de a-i povatui de la cea mai frageda
vrsta. Cum se poate realiza aceasta? Sunt trei reguli de baza:
a) Sa i nvatati pe copiii vostri sa iubeasca adevarul, gndindu-se la Dumnezeu.
Copilul trebuie sa stie ca Dumnezeu, care este Adevarul cel vesnic si neschimbat, doreste
ca si noi sa spunem ntotdeauna adevarul. Numai atunci copilul va ur minciuna, cnd va
ntelege ca si Dumnezeu o uraste si o condamna. Numai iubirea de adevar, care se
ntemeiaza pe credinta si iubirea fata de Dumnezeu, va putea sa treaca prin orice ncercare.
b) Sa va purtati cu copiii vostri cu simplitate si sinceritate. Sa credeti n spusele lor,
daca sunteti siguri ca nu spun minciuni. Nu le cereti niciodata sa jure, pentru a va ncredinta
de adevarul celor afirma-te. Daca aveti vreo ndoiala n ceea ce priveste ade-varul
afirmatiilor lor, nu o aratati din prima clipa. Incercati sa va asigurati, ca acesta a spus ntr-
adevar o minciuna. Si daca acest lucru s-a ntmplat, che-mati-l lnga voi, priviti-l n ochi cu
seriozitate dar si cu iubire si spuneti-i urmatoarele: ''Dumnezeu ne cere sa spunem
adevarul. El este Atotstiutor, cunoaste si cele mai ascunse gnduri ale noastre, si uraste pe
aceia care spun minciuni''. Pe fata copilului va apare ndata nrosirea provocata de rusine.
Va spune adevarul si nu va mai minti niciodata.
c) Sa aratati ntotdeauna fata de copiii vostri ca si voi iubiti si respectati adevarul. Sa
fiti sinceri si directi n tot ceea ce faceti.
Mai nti de toate sa cinstiti adevarul dumnezeiesc, credinta si legea lui Dumnezeu.
Nu va aratati niciodata neglijenti sau nepasatori fata de credinta. Nu dati niciodata ocazia
copiilor vostri sa auda expresii de genul: ''nu este necesar sa creada cineva n Dumnezeu,
este de ajuns sa fie un om cinstit''. Prin astfel de exprimari, care din pacate se aud foarte
des, se imprima un duh de minciuna de sine, duhul celui viclean. Daca veti pronunta n fata
copiilor astfel de conceptii gresite si mincinoase, veti distruge n inima lor orice sentiment de
respect si de iubire fata de adevarul de credinta si fata de orice alt adevar.
Daca ntr-adevar, ar fi acelasi lucru pentru Dumnezeu, ca noi sa avem o conceptie
gresita sau corecta fata de El si adevarul Sau, sa marturisim, dupa judecata noastra, ca fiind
adevarata sau rnincinoasa credinta crestina, atunci de ce omul s-ar mai interesa de adevar
n viata de zi cu zi?
Daca Dumnezeu i accepta n acelasi mod, si pe cel care Il marturiseste corect, si pe
cel care Il neaga sau se ndoieste de El. daca nu exista nici o diferenta ntre sustinerea
adevarului sau a minciunii, atunci cum se explica faptul ca adevarului i se acor-da atta
importanta n viata de zi cu zi?
21
Si daca. n sfrsit, au dreptate aceia care spun ca nu exista credinta revelata de
Dumnezeu, sau cualte cuvinte, daca Dumnezeu nu a binevoit sa ne reveleze adevarul, care
priveste cele mai importante chestiuni de viata, atunci cum mai putem cere de la oameni - si
prin urmare si de la copii - sa spuna adevarul n toate chestiunile minore ale vietii de zi cu
zi?
De aceea, parintilor, daca vreti ca pruncii vostri sa iubeasca adevarul omenesc,
nvata-i mai nti sa nutreasca un mare respect fata de adevarul dumnezeiesc. Nu permiteti
sa intre n inimile voastre si nici ale lor, neglijenta si nepasarea fata de credinta ortodoxa si
fata de Biserica.
Copiii, daca observa ca voi tratati cu superficialitate adevarurile credintei crestine si
canoanele Bisericii, sau daca observa ca va prefaceti cnd e vorba despre viata crestina,
atunci si vor impropria si ei acelasi comportament si nu vor mai crede n cele spuse de voi.
Sa fiti asadar pentru copiii vostri un exemplu de iubire fata de adevarul crestin si fata
de credinta. Iar aceasta dragoste sa le-o transmiteti si lor. Numai asa vor iubi adevarul.
Insa si n celelalte situatii sa fiti sinceri si cinstiti. Sa va paziti de minciuna si de
prefacatorie. Pentru ca daca ei vor observa, ca i nselati pe ceilalti ntr-un fel sau altul, ca va
folositi de viclenii si ipocrizii, ca nu sunteti sinceri n relatiile voastre - de exemplu va
prefaceti n fata cuiva ca i sunteti prieten si apoi, dupa ce pleaca, ncepeti sa l criticati si sa
l condamnati - puteti fi siguri ca si copiii se vor purta la fel, att cu voi ct si cu altii.
Daca doriti deci, ca ei sa devina oameni iubitori de adevar, de sinceritate si de
onestitate, straduiti-va mai nti voi - si cnd este vorba despre credinta si n general n tot
comportamentul vostru - sa va distingeti prin evitarea minciunii, a ipocriziei, a servilismului, a
vicleniilor.
In toate manifestarile voastre sa fiti sinceri, directi, demni si credibili.
Cultivnd astfel, pe de o parte, n inimile copiilor vostri respectul si iubirea fata de
adevar, trebuie, pe de alta parte, sa va luptati voi nsiva, cu toate puterile, mpotriva
minciunii. Sa i nvatati pe copiii vostri, de la cea mai frageda vrsta, sa urasca minciuna, sa
cunoasca faptul ca Dumnezeu este Adevarul si ca orice minciuna este un pacat. Copiii ar
trebui sa ajunga sa evite minciuna, nu pentru faptul ca ar fi pedepsiti, daca ar fi descoperiti,
ci pentru faptul ca Dumnezeu o condamna si nu o poate suferi.
Aratati-le copiilor, prin cuvintele Sfintei Scripturi, ct de urta este minciuna n fata
ochilor Adevaratului si Dreptului Dumnezeu: ''naravul omu-lui mincinos este ocara si rusinea
lui este cu el pu-rurea'' (Sirah 20,27). Sa i nvatati ca minciuna este inspirata de diavol si de
22
aceea Domnul spune ca acesta, diavolul, ''este mincinos si tatal minciunii'' (Ioan 8,44). Pnn
urmare, copiii care spun minciuni l imita pe satana si se aseamana cu el.
Nu neglijati nici cea mai mica minciuna a copiilor vostri. Daca pruncul a facut o
greseala pen-tru prima data, pe care nsa a recunoscut-o imediat, iertati-l, sau daca
greseala este grava, pedepsiti-l usor. Explicati-i n acelasi timp ca l-ati iertat sau l-ati
pedepsit mai usor, numai si numai pentru ca a avut curajul sa marturiseasca imediat fapta
sa.
Aceasta nsa nu trebuie sa devina o regula, deoarece se poate ntmpla un rau
dublu. Mai nti, copilul ar putea sa nceapa sa nu mai dea atentie greselilor sale. Iar n a
doua situatie, el se poate obisnui sa spuna adevarul numai atunci cnd prevede un
oarecare avantaj, si nu s-ar sfii sa ascunda adevarul, atunci cnd crede ca marturisirea i-ar
putea aduce vreo pedeapsa.
In cazul n care copilul a savrsit o greseala si n plus a mai ncercat sa si minta,
trebuie pedepsit de doua ori - explicndu-i-se n acelasi timp - o data pentru greseala si
odata pentru minciuna.
In cazul n care copilul, din razbunare, sau din rautate a aruncat vina pe altcineva, pe
vreun frate mai mic sau mai mare, trebuie pedepsit si pus sa si recunoasca minciuna n fata
tuturor. Astfel este pre-vazut de morala crestina.
Niciodata, n nici o situatie sa nu ncercati sa i nselati pe copii. Si nici celor din jur sa
nu le permiteti acest lucru. De multe ori parintii, ca sa l linisteasca pe copilul plngacios, l
sperie cu diverse lucruri nchipuite sau i promit lucruri, pe care nu i le dau niciodata. Ct de
mult rau face aceasta! Copilul ntelege foarte curnd ca a fost nselat. Increderea sa n
cuvintele parintilor este zdruncinata, iar sentimen-tul de pretuire a adevarului este slabit.
Nu i aduceti pe copii n situatia de a spune minciuni, pentru a scapa ngroziti de
bataie. De exemplu, daca el a facut o greseala, sa zicem ca a spart ceva, si voi strigati
furiosi si va repeziti catre el cu mna ridicata, spunnd: ''tu ai facut asta? Sa vezi tu acuma
ce ai sa patesti!''. Este aproape sigur ca n aceasta situatie copilul va fi gata sa spuna o
minciu-na, pentru a se salva de bataie.
Ce sa mai spunem de acei parinti care zmbesc, se mndresc sau l lauda pe copilul
lor pentru minciunile "destepte" pe care le scorneste. Sau cum sa i catalogam pe aceia,
care i ndeamna ei nsisi pe copiii lor sa spuna minciuni, nvatndu-i cum sa si nsele
profesorii sau pe alti oameni, pentru a scapa nepedepsiti dintr-o situatie dificila?
23
Astfel de parinti sunt adevarate exemple de coruptie pentru copiii lor. Ei vor ajunge
nu numai sa spuna minciuni, dar si sa njure, sa fure si sa faca orice rau.
Sa ne fie deci foarte clar, ca cel care nu con-sidera minciuna ca fiind un pacat, va fi n
stare mai trziu sa fure si sa nsele. Cel care este necinstit n cuvnt este necinstit si n
fapte.
V-am aratat asadar, parintilor, cum sa cultivati n sufletele copiilor vostri respectul si
iubirea pentru adevar, si dezgustul pentru minciuna. Sa ne arnintim tot mereu regulile pe
care le-am mentionat, si sa le aplicam n mod constiincios.



VNTUL IUBIRII DE PLACERI TRUPESTI

Un vnt, care se numeste Livas (vnt de sud-vest), este insuportabil de cald si de
distrugator. Oriunde sufla, usuca toate plantele de pe cmpuri si din gradini. Maracinii aspri
si cu radacini adnci nu patesc nimic. Livas distruge numai plantele folositoare, ale caror
roade sunt necesare oamenilor si animalelor.
Acest vnt salbatic si ucigator seamana cu una dintre cele mai nefaste probleme ale
epocii noastre, care asemenea lui Livas, usuca si face sa dispara din viata oamenilor
roadele virtutilor. Este vorba despre placerile si patimile trupesti. Acesta este cel mai mare
rau al vremurilor noastre. Distruge familiile, i dezonoreaza pe oameni, barbati si femei
deopotriva, i conduce pe tineri la decadere si i afecteaza pe copii cu adierea sa veninoasa.
Si parca nimic nu este n stare sa mpiedice aceasta influenta devastatoare!
De aceea, avem aceasta mare raspundere de a va ndemna pe voi, parintilor, pentru
ca prin grija si supravegherea voastra atenta, sa i paziti pe copii de aceasta boala
distrugatoare.
Ce minunata existenta era omul pe vremea cnd abia iesise din minile Creatorului
sau! Sufletul sau pastra neatinsa pecetea lui Dumnezeu! Trupul era pe cea mai nalta
treapta a lumii vii!
In concordanta cu ratiunea Creatiei, sufletul trebuia sa fie conducatorul absolut al
trupului. Si chiar asa se ntmpla la nceput. In vreme ce sufletul omului asculta de
Dumnezeu, trupul era supus sufletului, fara sa l ngreuneze sau sa-l supuna vreunei ispite.
24
O alta directie au luat nsa lucrurile, dupa caderea n pacat. Sufletul omului s-a
revoltat mpotriva lui Dumnezeu, avnd ca rezultat imediat revolta trupului mpotriva duhului.
O consecinta a caderii a constat n faptul ca simtirea a fost atrasa catre cel viclean,
iar dorintele trupesti au nceput sa tiranizeze sufletul, nabusind orice forma de rezistenta
spirituala a oamenilor. Patimile au reusit sa i conduca si sa le robeasca vointa. Astfel a
aparut n om, acea tendinta de a-si satisface ndata, orice fel de dorinta trupeasca. Cu alte
cuvinte, omul a devenit supus trupului.
Esenta iubirii de placeri si a dorintelor trupesti este urmatoarea: sufletul este supus
ncet-ncet poftelor trupesti; dorinta trupeasca l stapneste pe om, l corupe si l orbeste att
de mult nct, nu se mai poate gndi deja la Dumnezeu, la credinta n Acesta, la poruncile si
la voia Sa. In cele din urma, patimile ucid n om orice sentiment de puritate, sfin-tenie sau
evlavie.
Aceasta stare reprezinta cel mai mare rau si cea mai mare catastrofa, care i se poate
ntmpla omului. Si daca este adevarat ca pomul se cunoaste dupa roadele sale, atunci
trebuie sa spunem ca sen-zualitatea este un copac otravitor, care da roade dez-gustatoare.
Primul dintre aceste fructe otravite este trndavia, fuga de orice efort, ndreptat spre
savrsirea binelui. Omul iubitor de placeri este lenes. Nu cunoaste niciodata multumirea de
a construi ceva util. Munca pentru el este o greutate, un jug, un blestem si nu un mijloc de a
dobndi virtutea sau o obligatie serioasa si importanta, stabilita de Dumnezeu.
Omului iubitor de placeri i este frica de munca si de greutati, deoarece acestea
perturba viata sa trndava. Ii este frica n acelasi timp si de efortul intelectual, deoarece
aceasta ar presupune o trezire a puterilor spirituale.
Vi s-a ntmplat desigur de multe ori sa cu-noasteti oameni despre care ati auzit sa
se spuna: ''acest om ar fi putut sa faca foarte multe. Insa nu face nimic!''. Care este de cele
mai multe ori cauza? Iubirea de placeri, care l face pe om trndav. Si n vreme ce are toate
conditiile si posibilitatile de a progresa, sufera de saracie si de lipsuri. Si cu toate ca ar fi fost
cu mult mai fericit daca ar fi muncit si ar fi progresat pe plan social, prefera sa ramna rob al
leneviei si al placerilor josnice.
Acelasi lucru se ntmpla si pe plan spiritual. O constatam mai ales n cadrul scolii.
De exemplu, ntlnim adeseori copii cu deosebite calitati si talen-te. Copii care nvata sa
citeasca repede, ca si cum s-ar juca. Cu aceasta vocatie spre studiu pe care o
demonstreaza, cei mai multi se asteapta ca acesti copii sa devina oameni importanti ai
societatii. Si cu toate acestea, n multe cazuri, acesti copii nu reusesc sa ajunga prea
25
departe. De ce? Pentru ca odata cu trecerea timpului, crescnd, ei devin lenesi,
neinteresati, ngropnd talantul primit la nastere, n loc sa l nmulteasca printr-un efort
sustinut.
Astfel de oameni sunt incapabili sa obtina rezultate deosebite att pe plan social, ct
si pe cel duhovnicesc, al dobndirii virtutilor.
Si nu sunt putine cazurile n care, oameni foarte nzestrati, au fost necati n mocirla
patimilor senzuale. Multi, care aveau daruite de Dumnezeu vocatia si puterea de a deveni
modele de moralitate si virtute, s-au pierdut, deoarece au fost corupti de iubirea de placeri.
Astfel, atractia lor catre virtute a fost nabusita de buruiana trndaviei si a indolentei!
Al doilea fruct al iubirii de placeri este lacomia fata de mncare si bautura. Este foarte
adevarata acea zicala a poporului rus, care spune: ''Mai multi oameni s-au necat n pahar
dect n rul Volga''.
Nu vom analiza aici amanuntit cta nenorocire, nefericire si dezastre a pricinuit
oamenilor darul betiei. O putem observa foarte des la persoane cunoscute, vecini sau rude,
care au ajuns sa deformeze n mod respingator chipul lui Dumnezeu din ei, pierzndu-si si
cea mai mica urma de umanitate.
Al treilea rod al iubirii de placeri este desfr-narea.
Daca exista pe pamnt ceva cu adevarat minunat si ceresc, aceasta este exact
puritatea si nevinovatia pruncilor. Si dimpotriva, daca exista ceva mai josnic si mai
dezgustator, aceasta este predarea sufletului catre desfrnarea trupeasca. Nu vom vorbi
nsa, acum, despre roadele acestei porniri a senzuali-tatii. Cu totii cunoastem catre ce si
conduce victi-mele imoralitatea...
Insa ce sa facem, veti ntreba, ca sa mpiedicam dezvoltarea pornirilor senzuale la
copii?
Mai nti de toate sa i nvatati sa munceasca. Sa le inspirati respectul pentru munca
cinstita. Sa nvete pe dinafara si sa poarte n inimile lor cuvintele Sfantului apostol Pavel:
''daca cineva nu vrea sa lucreze, acela nici sa nu mannce!'' (II Tes. 3,10). Sa i nvatati ca
munca nu este niciodata o rusine ci dimpotriva, rusine pentru om este trndavia si
nepasarea. Sa le dati chiar exemplul Domnului, care a ajutat-o pe Preasfnta sa Maica si pe
Sfntul Iosif, care era tmplar, la muncile de zi cu zi.
Sa i obisnuiti pe copii cu efortul fizic, mai ales atunci cnd nu sunt obligati sa si
cstige exis-tenta prin munca zilnica. In anii din vechime, n familiile regale, toti membrii
familiei erau obligati sa nvete o meserie manuala.
26

Vedem n Sfnta Scriptura ca si apostolul Pavel, alesul lui Dumnezeu si marele
predicator al credintei, nu se rusina sa munceasca la mpletirea corturilor, meserie pe care o
nvatase nca din copila-rie. Vorbiti-le despre el copiilor vostri si nu le permiteti sa fie lenesi,
pentru ca lenevia este nceputul tuturor relelor.
Sa i obisnuiti sa mannce mncaruri simple si numai la orele stabilite pentru masa.
Sa nu le ngaduiti sa mannce multe dulciuri, oricnd acestia ar avea pofta. Sa i nvatati sa
mannce tot ceea ce le-ati pus n farfurie si sa multumeasca pentru aceasta lui Dumnezeu.
Ajutati-i sa nteleaga faptul ca omul nu traieste ca sa mannce, ci mannca pentru a trai!
Paziti-i n special pe copii, sa nu consume nici un fel de bautura alcoolica. Cele mai
sanatoase bauturi pentru copii sunt apa, laptele si sucurile de fructe. Este un mare rau, fizic
si moral, ca parintii sa i ndemne si sa-i obisnuiasca pe copii sa consume vin sau alte
bauturi.
Saditi adnc n inimile copiilor vostri cuvin-tele Domnului: ''Fericiti cei curati cu inima''
(Mat. 5,8). Aveti grija ca aceste cuvinte sa fie spuse si despre copiii vostri.
Cum veti reusi aceasta?
Mai nti de toate pastrati n inimile lor puritatea fireasca a copilariei.
Dumnezeu nsusi ne ajuta sa facem aceasta. El ni-i preda pe copii curati si puri si ne
ofera n aju-tor pe ngerul pazitor. Dumnezeu a sadit n sufletele copiilor puritatea. Astfel,
singura datorie ce le revine parintilor este de a o pazi si de a o face sa se dezvol-te. De cele
mai multe ori nsa, ei sunt aceia care gresesc si distrug floarea gingasa a puritatii copilariei.
Catre acestia se adreseaza si cuvintele Domnului, prietenul copiilor: ''Iar cine va sminti pe
unul dintre acestia mici care cred n Mine, mai bine i-ar fi lui sa I se atrne de gt o piatra de
moara si sa fie afundat n adncul marii'' (Matei 18,6).
Este desigur necesar ca mai nti nsisi parintii sa aiba inima curata si pura. Este
foarte bine cunoscut faptul ca patimile parintilor se transmit copiilor, fie pe calea mostenirii,
fie din cauza exemplului rau. Astfel, patimile si defectele care i caracterizeaza pe parinti,
foarte devreme si fac aparitia si la copii.
Este de asemenea, foarte important ca parintii sa fie atenti la vorbele si gesturile lor.
Ct de mult rau poate sa faca o discutie nepotrivita, sau un gest necugetat, facute n fata
copiilor!
Fiti atenti de asemenea, la cartile, revistele, tablourile sau bibelourile care se gasesc
din ntmplare n camera voastra. Daca exista ceva provocator printre acestea, gnditi-va
27
ca ele sunt privite n fiecare zi de copiii vostri si ca odata cu trecerea timpului ei vor ncepe
sa se gndeasca si sa discute despre acestea. Care va fi rezultatul...?
Nu spuneti niciodata, ca el nu ntelege nimic din toate acestea. Vine vremea cnd el
ncepe sa nteleaga. Este plin de curiozitate si va cauta nencetat pe cineva care sa i
raspunda la toate aceste ntrebari. Voi ca si crestini aveti datoria sa va ngrijiti, ca ei sa nu
auda sau sa vada la voi nimic care sa atinga cinstea sau pudoarea. Iar curiozitatea lor
trebuie lamurita din timp, cu mare ntelepciune si ponderare, de voi nsiva si nu de cineva
strain.
Consolidati n sufletele copiilor vostri sentimentele bunei cuviinte si ale decentei. Nu
le permiteti sa se arate dezbracati n fata altora. Nu le permiteti sa se dezbrace sau sa se
mbrace n fata cuiva. Nu rdeti de ei, atunci cnd se arata a fi rusinosi si pudici. Dimpotriva
sa i laudati, dnd slava lui Dumnezeu ca aveti un astfel de copil.
Fiti atenti la orice fel de manifestare a copilului: cum sta, cum merge, cum se aseaza.
Fiti atenti la fiecare vorba si miscare. Tot ceea ce se dovedeste a fi necuviincios sa ncercati
sa rectificati imediat, fara ntrziere. Folositi mai nti cuvintele: ''nu este frumos sa faci
aceasta, este rusine. Ingerul tau pazilor se va supara, vaznd aceasta!''. Daca aceasta nu
ajuta, atunci, urmatoarea data, trebuie aplicata pedeapsa potrivita acelei fapte.
Aveti grija ca niciodata copiii vostri sa nu se gaseasca n compania vreunei persoane
corupte, care sa i ndemne spre fapte rusinoase. Luati bine aminte la acest sfat. Din pacate,
n epoca n care traim, aceasta se ntmpla foarte des. De multe ori copiii sunt corupti spre
fapte pacatoase, fapte ce cu greu se pot descrie.
Urmariti-i pe copii n pat, cnd se odihnesc, la joaca, fara ca acestia sa va observe.
Nu le permiteti copiilor de sexe opuse, sa ramna singuri n locuri izolate.
Urmariti prieteniile pe care le ncheaga cu alti copii si nu le permiteti sa aiba de a face
cu cei care nu sunt cuminti, sau care sunt lipsiti de rusine si de buna educatie.
Fiti atenti la colaboratorii, functionarii sau servitorii vostri. Venind n casa voastra, ei
pot influ-enta educatia morala a copiilor vostri. De multe ori acestia, asemenea diavolului,
seamana semintele co-ruperii n sufletele copiilor, nvatndu-i lucruri jos-nice, care i-ar
putea distruge definitiv.
Si nca ceva. Nu neglijati sa va rugati nencetat pentru puritatea sufletelor copiilor
vostri. Cereti protejarea lor din partea Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si a ngerului lor
pazitor, naltnd catre acestia n fiecare zi rugaciuni fierbinti.

28
Parintilor, va spun din nou: nu uitati ca, asa cum ne-a spus Domnul, marele prieten al
copiilor, fericiti sunt cei curati cu inima. (Matei 5,8).
Daca pruncii vostri nu vor fi pastrati cu inima curata, nu l vor vedea pe Dumnezeu!
Iar daca aceasta se va ntmpla din cauza voastra, nici voi nu i veti vedea pe Dumnezeu,
care va cere din minile voastre sufletele copiilor vostri!



SEMINTELE RAULUI

n capitolele anterioare am vorbit despre ascultare, despre iubirea de adevr si
despre puritate, ca despre niste virtuti, pe care printii trebuie s le sdeasc cu o deosebit
grij n inimile copiilor lor, ncepnd de la vrsta prunciei.
Cu toate acestea, iubiti printi, trebuie s v spun c nu este de ajuns doar s sditi
n sufletele copiilor smnta cea bun. Trebuie n acelasi timp s luptati si mpotriva rului,
smulgndu-l din rdcin. Trebuie s v luptati n primul rnd, cu defectul cel mai important,
pe care l constatati n comportamentul si n caracterul copilului vostru si s l ndreptati
definitiv.
Se observ c fiecare copil are o nclinatie ctre un anumit defect. Si zece copii dac
a-ti avea, a-ti vedea c fiecare are un anume obicei ru. Unul este prea orgolios, altul este
egoist, altul este lacom si iubitor de bogtie. Al patrulea tinde spre iubirea de plceri si
trndvie. Al cincilea plngcios si rutcios. Si asa mai departe... Ins de ce, veti ntreba
poate, trebuie s nlturm defectul principal din sufletul copilului nostru...? Cu totii
cunoasteti desigur istoria lui Goliat: israelitii erau n rzboi cu filistenii. Armatele inamice se
aflau una n fata celeilalte, gata de lupt. Atunci unul dintre filisteni cu o statur urias, pe
nume Goliat, a iesit n fata trupelor sale si a nceput s i provoace pe evrei. si btea joc de
ei si de Dumnezeul lor si n chip provocator chema pe oricare dintre ei, s vin s se lupte
cu el. Nimeni ns nu ndrznea s l nfrunte pe nfiortorul gigant, pn cnd un tnr
cioban, pe nume David, avnd credint n ajutorul lui Dumnezeu, reusi s l nving si s l
ucid, lovindu-l n frunte cu o mic piatr, aruncat cu prastia. Atunci filistenii ngroziti,
vznd c cel mai tare dintre ei fusese ucis, au fugit rusinati. S aplicm aceast istorisire la
problema pus mai sus. Printre diversele defecte ale fiecrui copil, se afl si cte un Goliat,
adic un defect principal, mai mare ca celelalte. Pe acesta trebuie s l nvingeti mai nti.
29
Deoarece, dac reusiti s anihilati acest defect - Goliat, atunci si oastea lui, celelalte
defecte, vor fi pe rnd nimicite. Cu alte cuvinte: Luptati mpotriva principalei slbiciuni a
copilului vostru si toate celelalte vor fugi curnd de la sine. Vreti s nu rsar n ogorul
vostru neghina si buruienile? Distrugeti rdcinile lor si veti vedea c frunzele si florile lor se
vor usca si vor cade. La fel se ntmpl si n sufletul copiilor. Defectul principal reprezint
rdcina din care rsar toate celelalte cusururi si pcate. Dac distrugeti deci, aceast
rdcin a pcatului, n curnd se vor ofili si vor cdea si toate celelalte. Cine vrea s sece
un pru, trebuie s pun un baraj n calea izvorului su. Defectul de baz, pcatul cel mai
ndrgit de copil, este exact izvorul din care se revars torentul pcatelor. S blocm deci
acest izvor si pcatul si va pierde puterea. De multe ori pn acum, am accentuat faptul c
educatia trebuie s nceap ct mai devreme posibil. Acest lucru este valabil pentru ntregul
proces al educatiei, dar cu att mai mult, atunci cnd este vorba despre defectul principal.
Avem deci aici o regul foarte important: Dezrdcineaz ct de curnd poti acest defect
principal al copilului tu, deoarece cu ct ntrzii mai mult, cu att devine mai puternic si mai
greu de anihilat. Un tat, scrie n Sfnta Evanghelie, si-a adus copilul, care era demonizat,
la Domnul, deoarece apostolii nu reusiser s l ajute. Ins de ce nu reusiser? Aceasta
reiese din dialogul dintre tatl ndurerat si Hristos. "Ct vreme este de cnd i-a venit
aceasta?", a ntrebat Domnul. "Din pruncie", a rspuns tatl. (Marcu 9,21).Iat deci, de ce
diavolul avea o asa de mare putere asupra copilului: deoarece nu fusese alungat mai
devreme. La fel se ntmpl si atunci cnd se instaleaz n sufletul copilului vostru demonul
slavei desarte, al trndviei, al iubirii de plceri trupesti s.a. Dac el nu este alungat atta
vreme ct copilul este nc mic, mai trziu dobndeste o asemenea putere, nct i este
foarte greu cuiva s l nfrunte. Cndva, dup trecerea timpului, eliminarea sa devine chiar
imposibil si nu se mai poate deja spera, dect ntr-o minune a iubirii lui Dumnezeu. Sunteti
siguri ns, c veti avea atta trecere n fata Domnului, nct s sperati ntr-o astfel de
minune? Dac nu, ca s fiti mai siguri, ngrijiti-v ct mai curnd posibil s alungati din inima
copilului vostru demonul patimii principale. Veti ntreba desigur: Cum vom putea reusi acest
lucru? ncercati mai nti s aflati, care sunt defectele pe care le aveti voi nsisi si luptati
mpotriva lor, cu toate puterile. Oricine se cunoaste bine pe sine, l va cunoaste cu usurint
si pe cel de lng el. Aceasta este n special valabil pentru printi. Dac tatl si mama si
cunosc bine inima, slbiciunile pe care le au si defectele, vor putea fr prea mult greutate
s disting slbiciunile si defectele copiilor lor. Si pentru c, de multe ori, acestia din urm
mostenesc nclinatiile rele ale printilor lor, este foarte probabil s aib aceleasi slbiciuni
30
principale. Nu este ns destul de usor pentru printi, s ajung la o astfel de cunoastere de
sine. Este nevoie de o mare putere de observatie, de o ndelungat strduint si pricepere.
Este nevoie si de mult smerenie. ns cel mai mult este nevoie de ajutorul si harul lui
Dumnezeu! Dac doriti deci, s dobnditi aceast cunoastere de sine, trebuie s urmriti cu
o atentie deosebit sinele vostru cel mai adnc, nclinatiile si pornirile inimii voastre. Rugati-
v adesea lui Dumnezeu, cu toat cldura sufletului vostru, ca s v lumineze, s ajungeti
s v cunoasteti bine pe voi nsiv. Analizati-v n fiecare zi constiinta si cultivati nuntrul
vostru o evlavie autentic, deoarece numai omul cu adevrat evlavios, poate s se
cunoasc pe sine, s identifice si s se lupte mpotriva patimilor sale. Iar dac tu, mam sau
tat, nu te cunosti bine pe tine nsuti, deoarece ti lipseste adevrata evlavie, si de aceea nu
reusesti s ti descoperi defectul tu de baz, poti ns s distingi, poate chiar cu mult mai
bine, defectul principal al partenerului tu de viat! Aceasta te poate ajuta foarte mult n
strduinta ta, de a descoperi problema cea mai grea, din comportamentul copilului tu. Fii
atent deci, tat, poate c reusesti s identifici n comportamentul fiicei tale, aceleasi
slbiciuni pe care le -are si solia ta. n strduinta de a identifica si a lupta mpotriva patimilor
(defectelor) att a printilor ct si a copiilor, sfatul venit din partea unui bun duhovnic este
deosebit de important si de nenlocuit.
Traditia ortodox subliniaz adeseori - iar realitatea confirm - aceast nevoie
absolut de a avea un duhovnic ca ndrumtor. Sfntul Ioan Sinaitul scria referitor la
aceasta: "Aceia care s-au sprijinit numai pe puterile lor proprii, creznd c nu au nevoie de
nici un ndrumtor (n lupta mpotriva patimilor) s-au nselat inevitabil" (Scara A, 14). Nu
cumva fiul tu s fi mostenit aceleasi tendinte rele pe care le are sotul tu si care te
amrsc att de mult!
n acelasi timp, ascultati cu atentie ce spun si ceilalti oameni despre copiii vostri.
Strinii reusesc s vad adesea cu mult mai bine defectele lor, deoarece ei nu sunt orbiti de
acel mod de iubire printeasc orb si patologic.
Nu v scandalizati deci, atunci cnd cineva din afara familiei v descoper un pcat
sau altul al copiilor vostri. Dac, spre exemplu, preotul sau nvttorul v spun c educatia
lor nu este bun, nu v suprati. Dimpotriv, s le fiti recunosctori, deoarece sfaturile lor s-
ar putea s v fie de mare folos.
S i iubiti pe copiii vostri cu acea iubire crestineasc echilibrat. iubirea necontrolat,
patologic, pe care din nefericire multi printi o nutresc fat de copiii lor, devine principala
31
cauz a ignorrii problemelor lor de comportament. Vd numai calitti n " vlstarele" lor si
cele mai mari obrznicii le consider virtuti sau "dovezi de inteligent".
Urmriti-i pe copiii vostri cu atentie, mai ales n momentele n care acestia nu si dau
seama c cineva i vede. De exemplu atunci cnd se joac si cnd caracterul lor se
manifest fr retineri, iesind foarte usor n evident nclinatiile lor bune sau rele.
Ati aflat deci acum, de ce o educatie corect are nevoie, mai nti de toate, de
anihilarea si dezrdcinarea nclinatiei rele de baz. Ati aflat si modul n care puteti reusi.
Puteti fi siguri c dac nu veti urma aceste sfaturi, nu veti reusi s nvingeti nici celelalte
defecte mai mici.
Am artat de asemenea, modul n care aceste defecte trebuie descoperite. Urmati
acei pasi pe care vi i-am trasat mai sus: ncercati s v cunoasteti propriile slbiciuni si s vi
le ndreptati. Ascultati cu atentie ce spun si ceilalti oameni despre copiii vostri si nu v
suprati n cazul unor critici constructive. Iubiti-i pe copiii vostri cu acea iubire crestineasc
echilibrat si fiti mereu cu atentia ncordat asupra lor. Astfel, cnd descoperiti acel defect -
Goliat, nfruntati-l cu ntelepciune, cu pricepere si cu credint n ajutorul lui Dumnezeu. Si nu
ncetati s l combateti, pn la strpirea lui definitiv.
Astfel, dac veti reusi s distrugeti aceast rdcin a rului, ncet-ncet va dispare
toat neghina din grdina inimii copilului vostru, iar purtarea de grij a lui Dumnezeu si a
ngerului su pzitor, se vor face simtite fr ncetare.



IZBAVIREA DE EGOISM

Am sp us deci c printii, n lupta lor cu tendintele rele din comportamentul copiilor,
trebuie mai nti de toate s anihileze defectului principal. De foarte multe ori se ntmpl ca
acest defect s fie egoismul.
Ce vom face deci, atunci cnd vom descoperi n sufletul copilului germenul acestei
patimi cumplite? Cum vom cultiva acolo virtutile opuse acesteia, adic altruismul, modestia
si smerenia?
Buna cuviint si smerenia sunt virtuti sdite firesc n inima copilului, deoarece el de la
nceput, are mereu nevoie de ajutorul celorlalti. Astfel, aparitia egoismului si a mndriei
32
constituie rezultatul unei educatii gresite si a unei dezvoltri eronate a sentimentului de
ambitie, care este sdit n fiecare om.
nsusi Domnul, ca s le arate ucenicilor si un exemplu de adevrat smerenie, le-a
prezentat un copil mic si le-a spus: "Deci cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela
este cel mai mare n mprtia cerurilor" (Matei 18,4).
Si totusi! Din nefericire, de multe ori ntlnim si la copii o form sau alta de egoism,
ca rezultat de obicei al unei educatii gresite.
O prim form de egoism, ntlnit n sufletul copiilor, se manifest de obicei prin
ngmfarea produs de felul n care sunt mbrcati. Bucuria copiilor, manifestat atunci cnd
primesc n dar o nou mbrcminte, este ceva firesc si nevinovat, dac nu sunt depsite
anumite limite. Cnd ns aceste manifestri de bucurie sunt exagerate si de lung durat,
sau cnd acestia se laud cu vesmintele lor, umilindu-i pe alti copii, care sunt mbrcati cu
haine mai simple, atunci este clar c limitele firescului au fost depsite.
Aceast ngmfare stupid si deplasat este cultivat, de cele mai multe ori, chiar de
ctre printii lipsiti de ntelepciune, care si mpodobesc copii ca pe niste ppusi, i pun
entuziasmati n fata oglinzilor si se mndresc cu ei.
Ca s nu cultive n inimile copiilor aceast mndrie prosteasc, generat de felul n
care sunt mbrcati, printii trebuie s evite astfel de manifestri. Trebuie s i fac s
nteleag faptul c n fata lui Dumnezeu, chiar si cele mai strlucitoare haine, nu au nici cea
mai mic valoare. Dumnezeu nu se uit la felul n care suntem mbrcati, ci se uit la inima
noastr. Prin urmare este cu mult mai de pret un copil care, chiar dac este mbrcat cu
haine simple si srccioase, are inima curat. S le aduc aminte de asemenea c si
Domnul, pe vremea cnd era copil, era mbrcat n haine foarte modeste.
Printii ntelepti i vor obisnui pe copiii lor nu cu mbrcminti luxoase si scumpe, ci
cu cele modeste si curate. Deoarece copiii trebuie s fie nvtati de mici cu curtenia. Si nici
s nu considerati o form de alintare sau de egoism, refuzul copiilor de a purta haine
murdare sau rupte, sau de a mnca sau bea dintr-un vas nesplat, sau cererea lor ca toate
n cas s fie curate si aranjate. Dimpotriv, trebuie s cultiv n sufletele copiilor vostri
iubirea fat de ordine si curtenie.
A doua form de egoism, care se ntlneste la copii, este aceea care se manifest
prin mndria lor fat de bogtiile, pozitia social sau functia de care dispun printii lor,
dispretuind pe copiii celor sraci si simpli.
33
Ca s contracarati instalarea unui astfel de comportament rusinos, obisnuiti-i s fie
politicosi si s vorbeasc frumos cu orice persoan. S respecte pe orice om, fie el bogat
sau srac, renumit sau anonim. Nu mpiedicati mprietenirea lor cu alti copii, care chiar dac
sunt mai sraci, au n schimb un caracter ales. Nu le permiteti copiilor vostri s vorbeasc
rstit sau cu tupeu, fal de oricare alt persoan. Faceti-i s nteleag c Dumnezeu
pretuieste nu bogtia sau renumele cuiva, ci virtutea si onestitatea. Vorbiti-le despre Iisus,
despre Dumnezeu nsusi, care si-a ales pentru sine nu niste printi renumiti si bogati, ci pe
un simplu tmplar, protectorul su si pe smerita fiic a Nazaretului, Fecioara Maria, Maica
sa.
A treia form de egoism, care se ntlneste n comportamentul copiilor, o constituie
ludrosenia n fata celorlalti, cu virtutile lor reale sau nchipuite.
Multi sunt acei copii care se laud c sunt srguinciosi, buni, curati, foarte inteligenti.
Nu exist, desigur, nimic ru n acelea pe care copilul le consider ca fiind obligatiile
sale de baz, adic de exemplu, s nvete bine la scoal si s se disting ca fiind un copil
foarte bun. O astfel de ambitie rational si echilibrat face parte din caracterul fiecrui om.
nsusi Dumnezeu este Cel care a sdit-o n inima copilului.
Aceast ambitie ns nu trebuie s depseasc anumite limite, deoarece sfrseste
prin a se transforma n slav desart si mndrie demonic. Copilul trebuie s fie
srguincios, modest, evlavios nu numai pentru c acesta i face pe printii si s se
mndreasc cu el, ci mai ales pentru c aceasta este n acord cu voia lui Dumnezeu. Si cu
ct creste, trebuie s nteleag c svrseste binele din obligatia moral pe care o are fat
de Dumnezeu si nu ca s dobndeasc slav din partea oamenilor. De asemenea trebuie
s constientizeze c abtinerea de la ru si de la pcat nu trebuie s aib ca principal
motivatie frica de pedeaps, ci faptul c aceasta L-ar mhni pe Dumnezeu.
Aveti grij voi nsiv, printilor, s nu le inspirati copiilor vostri aroganta, ngmfarea,
ambitia exagerat, ludrosenia. Nu i ludati n mod exagerat atunci cnd fac ceva bun. O
privire blnd, un surs de satisfactie, cteva cuvinte calde, dar msurate, sunt de ajuns
pentru a-i rsplti si pentru a-i mobiliza ctre noi reusite.
Nu i lsati pe copii s vorbeasc mult si s se laude cu reusitele lor, nici s se
amestece n mod nepermis n discutiile celor mari, s i contrazic sau s i corecteze cu un
ifos batjocoritor si impertinent.
S i nvtati n sfrsit, dup cum am mai spus, cu ascultarea precis, deoarece
ascultarea este cel mai bun dascl al smereniei.
34
Dac vreti ca ei s urasc orice form de mndrie, arogant sau slav desart,
artati-le ct de mare este pcatul egoismului. nvtati-i c acesta, asa cum ne spune si
Sfnta Scriptur, este "nceputul tuturor pcatelor" si "urt n fata lui Dumnezeu". Vorbiti-le
despre duhurile cele viclene, care din cauza mndriei au czut din cer, precum si despre
proto-printii nostri, care din egoism, la ndemnul diavolului, au vrut s devin dumnezei, si
au pierdut astfel paradisul. Spuneti-le de asemenea, ctre ce ne conduce egoismul si c el
este nceputul celorlalte cderi.
Nu uitati s i nvtati pe copii, ct de plcut este n fata lui Dumnezeu virtutea
smereniei si a simplittii, si ct de mult l nalt Dumnezeu pe cel smerit. Artati-le, n sfrsit,
pe cel mai mare exemplu de smerenie, pe nsusi Domnul care ne spune: "nvtati-v de la
Mine, c sunt blnd si smerit cu inima" (Matei 11,29).
Printilor! Cu totii vreti ca pruncii vostri s fie buni si asculttori. De aceea luptati-v
s nvingeti duhul mndriei, deoarece copiii care sunt aroganti, sunt n acelasi timp si
obraznici si neasculttori. Cultivati n sufletele lor smerenia, deoarece copiii smeriti sunt si
asculttori.
Toti doriti s rsar n inimile copiilor vostri floarea recunostintei. nvtati-i deci s fie
smeriti si pziti-i de egoism, deoarece omul egoist este renumit pentru lipsa sa de
recunostint si de multumire.
Cu totii vreti ca ei s fie fericiti. Inspirati-le deci duhul cumptrii. Omul cumptat se
multumeste cu putin, este blnd si mpcat cu sine - deci fericit!
n sfrsit, toti doriti ca pruncii vostri s primeasc binecuvntarea lui Dumnezeu.
nvtati-i deci, prin cuvntul si prin exemplul vostru ce este smerenia, pentru c "Dumnezeu
celor mndri le st mpotriv, iar celor smeriti le d har" ! (Iacov 4,6).



RADACINA TUTUROR RELELOR

Lcomia este un al doilea pcat grav. Omul lacom se dedic cu tot sufletul si ratiunea
strngerii banilor, a averilor, rmnnd astfel cu inima de piatr si nesensibilizat de nevoile
altora.
Si se pare c acest defect a devenit att de obisnuit si de des ntlnit, nct multi nu
mai reusesc s-i nteleag seriozitatea si implicatiile.
35

Ne corecteaz, din fericire, cuvntul lui Dumnezeu, care numeste iubirea de argint
"rdcina tuturor relelor" (I Timotei 6,10). De asemenea, pentru aceia care alearg dup
bogtii, sfntul apostol Pavel scrie: "Cei ce vor s se mbogteasc, dimpotriv, cad n ispit
si n curs si n multe pofte nebunesti si vtmtoare, ca unele care cufund pe oameni n
ruin si n pierzare." (I Timotei 6, 9).
ntr-un alt text, acelasi apostol, include lcomia printre acele pcate care i nchid
omului drumul ctre mprtia cerurilor. El scrie: " Cci aceasta s-o stiti bine, c nici un
desfrnat, sau necurat, sau lacom de avere, care este un nchintor la idoli, nu are
mostenire n mprtia lui Hristos si a lui Dumnezeu." (Efeseni 5,5). Pe de alt parte si
Sfntul apostol Petru i numeste pe cei lacomi "fii blestemului" (II Petru 2,14).
ntelegeti asadar, c si voi nsiv trebuie s v pziti de acest pcat si cu att mai
mult s i pziti si pe copiii vostri. Vom ncerca asadar aici, s rspundem la ntrebarea: ce
trebuie s faceti, ca s nu dobndeasc fiii vostri pcatul lcomiei si al iubirii de argint?
De foarte multe ori nsisi printii, "cu stiint sau cu nestiint", cultiv n sufletele
copiilor lor pcatul lcomiei. n multe familii, copiii nu aud alte discutii, dect cele care se
refer la salariu, cheltuieli si cstiguri. "s si gseasc un post bun cu salariu mare".
Aceasta devine problema principal a vietii lor. Bogtia este considerat ca fiind cea mai
mare fericire, n vreme ce srcia. este deplns ca fiind cea mai mare nefericire.
n aceste discutii sunt oferite exemple, pe care copiii le pot vedea n viata de zi cu zi.
De la cea mai fraged vrst ei ncep s observe c oamenii sunt respectati n functie de
situatia lor economic.
Vznd toate acestea, este firesc ca ei s se obisnuiasc cu gndul, c oamenii
triesc avnd ca unic scop cstigarea banilor, si c banii reprezint lucrul cel mai important
din lume.
n anumite enorii, asa dup cum am aflat, copiii care nvat la scolile parohiale
muzic bisericeasc, nu vor s mai cnte fr a fi pltiti n corul bisericii lor, cu toate c sunt
nc elevi, ci, n conformitate cu sfaturile printilor lor, cer s fie pltiti pentru fiecare slujb.
Se pare c printii acestor nefericiti copii, i vd deja, ca pe niste unitti economice
rentabile. Ce se va ntmpla ns cu acesti copii cnd vor creste mari? Vor face numai acele
lucruri care le ofer cstig bnesc? n Biserica lui Dumnezeu vor mai intra oare, de vreme
ce aceasta nu i plteste pentru a participa la sfintele slujbe...?
36
n acest fel printii se dovedesc a fi principala cauz a coruperii morale si a
ndeprtrii copiilor lor de Dumnezeu. Constient sau inconstient, i nvat s l slujeasc pe
mamona si s fug departe de Mntuitorul.
Dansul evreilor n jurul vitelului de aur, n desertul Sinai (Iesire 32,1 s.a.), ne
dovedeste n chip reprezentativ ce influent are lcomia asupra vietii religioase. Acolo unde
oamenii se nchin vitelului de aur, adic banilor, nu exist respect si nchinare fat de
adevratul Dumnezeu!
Lcomia se manifest n copilrie sub diverse forme. La copiii mici se manifest prin
dorinta de a pune mna pe tot ceea ce pot si de a si le nsusi. n acelasi timp refuz cu trie
s mpart ceea ce au dobndit, cu fratii mai mici sau cu altcineva apropiat.
Ca s i pziti de aceast patim serioas, trebuie s le cultivati virtutea generozittii.
Aceasta o veti putea reusi nvtndu-i s mpart cu ceilalti ceea ce au, s fac milostenie
cu cei sraci, s i ajute pe cei aflati n suferint. S i nvtati n acelasi timp, c acest gest
de generozitate nu trebuie s aib ca motivatie doar sentimentele de mil sau comptimire,
care sunt sdite n mod firesc n fiecare om echilibrat. Trebuie s aib si convingerea c
ceea ce druiesc celui srac, druiesc n acelasi timp lui Hristos. S i nvtati cuvintele
Mntuitorului: "Mai fericit este a da dect a lua" (Fapte 20,35). Mnuta copilului trebuie s
se obisnuiasc s fac milostenie, s simt ct de mult bucurie si multumire aduce acest
lucru.
O alt form de lcomie care se ntlneste la copii, se manifest prin aceea c nu se
multumesc cu putin. De aceea, ei trebuie s fie nvtati s se multumeasc cu ceea ce li se
ofer, pentru a fi feriti de acest pcat. Trebuie s se multumeasc cu mncarea care li se
d, cu mbrcmintea, cu jucriile, cu tot ceea ce le puteti oferi. Ca s reusiti acest lucru
trebuie s urmati urmtoarea zical: "Cine nu este multumit cu ceea ce a primit, nu i se mai
d nimic", sau mai popular: "Nemultumitului i se ia darul!". Dac copilul face nazuri fal de
mncare, mbrcminte sau jucriile oferite, luati-i-le napoi. Acest lucru va actiona asupra
lui n mod pozitiv, dac rsftul lui nu a ajuns prea departe.
Nu este rar fenomenul prin care copiii si nsusesc lucruri strine, care nu le apartin.
Aici trebuie s fiii foarte atenti. Dac vedeti n minile lor ceva pe care nu l are de la voi,
ntrebati-l unde l-a gsit, si dac v dati seama c l-a luat de la altii, obligati-l s l napoieze
imediat, fr nici o ntrziere.
Din cnd n cnd aruncati cte o privire si n ghiozdanul su de scoal, nu cumva s
se gseasc acolo anumite lucruri strine. Dac aduc acas lucruri pe care sustin c le-au
37
gsit pe drum sau la scoal, sftuiti-i s ntrebe n clas, s vad dac nu cumva le-a
pierdut cineva.
Nu le permiteti copiilor s fac schimb cu lucrurile lor si nici s le vnd altora,
deoarece acesta este drumul prin care nvat s i nsele pe altii. nvtati-i ct de curnd
posibil faptul, c cele cstigate prin nselciune nu aduc bunstarea.
nvtati-i de mici s fac distinctie ntre " ce este al meu" si "ce este al tu". De
aceea, nu le permiteti s foloseasc, fr a cere permisiunea, lucrurile celorlalti frati.
Aceasta duce la slbirea sentimentului de respect fac de drepturile celorlalti si fat de
dreptul lor de proprietate.
In acelasi timp ns, sftuiti-i s se ajute ntre ei si s mprumute lucrurile lor celorlalti
frati, n cazul n care acestia au nevoie de ele.
In sfrsit, dac doriti s i pziti pe copiii vostri de pcatul lcomiei, sub orice form ar
aprea el, dac vreti ca ei s nu devin robi ai lui mamona, artati-le, prin cuvintele si
faptele voastre, adevrata valoare a bunurilor pmntesti.
Explicati-le c banii si averea nu reprezint cel mai important lucru din lume. C mult
mai importante sunt virtutea si dreptatea, singurele pretuite si de Dumnezeu. Faceti-i s
nteleag c nimic nu i foloseste omului dac ar cstiga chiar lumea ntreag, dar si-ar
pierde sufletul.
Nu neglijati ns, nici viata voastr duhovniceasc, din cauza lcomiei. ntriti-v prin
rugciune si prin participarea la sfintele slujbe. Demonstrati-le copiilor vostri prin tot
comportamentul de zi cu zi, c scopul principal al vietii nu este dobndirea banilor si a
averii, ci mntuirea si pregtirea pentru viata de dincolo!
V-am artat asadar, cum s luptati mpotriva nclinatiei copiilor vostri ctre lcomie si
cum s i pziti de aceast patim periculoas. Recapitulez:
nvtati-v copiii s fie generosi si modesti. Cultivati-le sentimentul cinstei si inspirati-
le dezgustul fat de minciun. nvtati-i prin cuvntul si exemplul vostru adevrata valoare a
bunurilor pmntesti.
Pregtiti-i nu doar pentru cele pmntesti, dar si pentru cele ceresti. Interesati-v nu
numai de trupul cel trector, dar si de sufletul nemuritor. narmati-i nu doar pentru aceast
viat trectoare, ci si pentru vesnicie!



38

OTRAVA INVIDIEI

Al treilea pcat, care se ntlneste destul de des la copii, este invidia. Si fat de
combaterea acestui defect, printii trebuie s arate un interes deosebit, nc de la nceput.
Pentru omul invidios este de nesuportat fericirea celui de lng el. Inima sa tresare
de tristele, cnd confratele lui este fericit, si dimpotriv simte o mare bucurie si satisfactie,
atunci cnd acesta este ncercat de suferint. mi doresc, iubitii mei, s nu se gseasc
printre voi un astfel de om.
Trebuie asadar, s rspundem la ntrebarea: Ce trebuie s fac printii, ca s nu se
dezvolte n inimile copiilor lor gelozia si invidia?
Notati-v urmtoarele cinci reguli:
Prima regul: S nbusiti din timp orice aparitie a invidiei.
Acest defect se manifest si el n felurite moduri, n sufletul copilului. Le vom urmri
cu ajutorul unor exemple, deoarece numai cteva sfaturi generale, nu sunt de ajuns n acest
caz.
Dac spre exemplu, la mas, copilul se grbeste s si ntind farfuria, deoarece se
teme c pn cnd i vine rndul, mncarea cea mai bun va fi deja mprtit celorlalti; dac
mnnc repede, aruncnd n jur priviri nelinistite, ca s apuce s cear si a doua portie;
dac se uit suprat la farfuriile celorlalti, comparnd portiile; dac face comparatie ntre
rechizitele scolare, mbrcmintea sau jucriile pe care i le-ati druit, cu cele ale celorlalti
frati, ca s vad cine a primit cele mai multe sau mai frumoase; toate acestea deci,
constituie diverse manifestri ale invidiei, care trebuiesc imediat anihilate, indiferent de
perioada n care au aprut.
Mai mult, n cazul n care copilul nu accept ceva ce i-ati druit, deoarece si fratele lui
a primit exact acelasi lucru, aceasta dovedeste c invidia a prins rdcini adnci n
caracterul lui. Pentru toate aceste manifestri copilul trebuie sftuit cu ntelepciune, iar n
cazul repetrii, trebuie pedepsit cu asprime.
O alt form de invidie, ntlnit foarte des la copii, este concretizat prin purtarea
rutcioas. Si aceasta apare n diferite contexte.
Astfel, n cazul n care copilul zmbeste rutcios, cnd vede c fratele su este
pedepsit, trebuie s primeasc si el ndat, aceeasi pedeaps. Dac se vorbesc de ru unul
pe cellalt, trebuie din nou pedepsiti cu asprime. Chiar si atunci cnd l prsc pe fratele sau
39
pe colegul lor, pentru o fapt rea svrsit, avnd ns ca unic scop pedepsirea acestuia,
trebuie s i se fac observatie pentru rutatea sa. n general este bine ca acuzatiile copiilor
s fie acceptate, numai n cazul n care mama, tata sau profesorul, iau nsrcinat pe acestia,
s aib grij de cei mai mici de ct ei. ns si n aceste situatii copiii trebuie sftuiti, astfel
nct s nu fac observatiile respective cu rutate, ci, asemenea bunului Iosif, numai n
scopul prevenirii pcatului.
A doua regul: Nu provocati voi nsiv aparitia invidiei n inimile copiilor vostri.
Aceasta se ntmpl des mai ales atunci cnd printii fac diferente ntre copiii lor,
nutrind o simpatie mai mare fat de unul dintre ei. Pentru printii crestini acest
comportament este total gresit si inacceptabil. Au obligatia s i iubeasc pe toti copii lor la
fel si s se comporte n acelasi mod cu fiecare. Altfel, cu sigurant vor genera ei nsisi
sentimentul invidiei, n inimile acelor copii, care se vor considera nedrepttiti.
Fie c e vorba de mncare, fie de mbrcminte, fie de cadouri, nici unul dintre copii
nu trebuie tratat n mod special, ci toti s se bucure n mod egal de toate aceste bunuri.
Acelasi echilibru trebuie s existe si atunci cnd este vorba despre ludarea sau
criticarea, mngierea sau asprimea, rsplata sau pedepsirea copiilor: s nu i iertm
copilului mic o fapt rea, pentru care cei mari ar fi fost imediat pedepsiti.
Una dintre anecdote spune: odat a fost ntrebat o mam, care avea nou copii, pe
care dintre ei l iubeste cel mai mult. Aceea a rspuns: "pe acela care este plecat departe,
pn n momentul cnd se ntoarce. Si pe acela care este bolnav, pn cnd se face bine".
Cte consecinte nefericite poate provoca tratarea diferentiat a copiilor, o vedem si n
cazul fratilor lui Iosif. Iubirea deosebit a tatlui su Iacov, fat de el, a mpietrit att de mult
inima celorlalti frati, nct, au hotrt s l vnd ca sclav egiptenilor, dup ce le trecuse prin
gnd chiar s l si ucid!
A treia regul: Nu i nvtati pe copii s fie invidiosi prin chiar exemplul vostru.
Atunci cnd copii aud pe mama sau pe tatl lor, c vorbesc tot timpul cu invidie si
rutate fal de apropiatii sau rudele lor, criticndu-i pe unii, fie pentru c sunt mai bogati
dect dnsii, fie pentru c au o pozitie social mai bun, ori altele ca acestea, este evident
c n inima lor nevinovat va ncepe s prind rdcini pcatul invidiei.
A patra regul: nvtati-i pe copiii vostri s urasc si s condamne invidia, ca pe un
pcat care i provoac o mare tristete lui Dumnezeu.
Invidia este un defect dezgusttor, un sentiment orb care nu produce nimic pozitiv n
viata omului, ci dimpotriv i ofer numai amrciune si i otrveste-ntreaga viat. Copiii
40
trebuie ajutati s nteleag aceasta, precum si faptul c n fata lui Dumnezeu, invidia este
unul dintre cele mai mari pcate. Trebuie s le explicati c invidia provine de la diavol. El a
mprstiat-o n ntreaga lume. El a fost primul care, invidios pe fericirea de care se bucurau
n rai Adam si Eva, a pus la cale cderea lor.
Descrieti-le apoi copiilor ct de mult ru a adus invidia n lume: din invidie diavolul i-a
corupt spre pcat pe proto-printii nostri. Din invidie Cain l-a omort pe fratele su Abel. Din
invidie fratii lui Iosif l-au vndut pe acesta egiptenilor. Din invidie, n sfrsit, fariseii L-au
condamnat pe Mntuitorul la moarte prin rstignire! Si alte exemple pe care le ntlniti n
Sfnta Scriptur.
Explicati-le c cel care este invidios, nu face altceva dect s l imite pe diavol si de
aceea va primi aceeasi pedeaps pentru faptele sale.
Cea mai cuprinztoare caracterizare a invidiei o ntlnim n cuvintele nteleptului
Solomon care spune: "Iar prin pizma (invidia) diavolului moartea a intrat n lume si cei ce
sunt de partea lui vor ajunge s-o cunoasc" (ntelepciunea lui Solomon 2,24).
Regula a cincea: Cultivati n sufletelor copiilor vostri, nc de la vrsta prunciei,
virtutea opus invidiei, bunvointa, purtarea deschis fat de toti oamenii si n general
iubirea fat de aproapele, care este indicat si de cuvintele Domnului: " Toate cte voiti s
v fac vou oamenii, asemenea si voi faceti lor, c aceasta este Legea ,si proorocii" (Matei
7,12).
Printii trebuie att prin cuvntul, ct si prin faptele lor s le inspire copiilor lor iubirea
sincer si lucrtoare ctre aproapele. Copii trebuie s i ajute pe aceia care au nevoie de
sprijinul lor. S fie ngduitori fat de slbiciunile altora. S fie sritori si buni. Trebuie s
urmeze cuvintelor Sfntului apostol Pavel care ne ndeamn: " Bucurati-v cu cei ce se
bucur; plngeti cu cei ce plng" (Romani 12,15). S nvete, n sfrsit, s fie ntelegtori fat
de defectele celorlalti si s i ndrepte cu blndete.
Domnul d poruncii de a l iubi pe aproapele nostru, aceeasi valoare, pe care o
confer si poruncii de a-L iubi pe Dumnezeu. El a definit-o ca fiind virtutea dup care vor fi
recunoscuti ucenicii Si, zicnd: "Intru aceasta vor cunoaste toti c sunteti ucenicii Mei,
dac veti avea dragoste unii fat de altii" (Ioan 13,35)
V-am artat asadar, iubiti printi, modurile principale prin care s nvingeti si s
scoateti din inimile copiilor vostri invidia si rutatea. Ati vzut ct de orb este acest
sentiment, c el nu ofer nimic pozitiv vietii omului, ci doar i otrveste viata. Ati vzut ce
pcat ngrozitor este, de vreme ce se opune poruncii de baz a crestinismului: "S iubesti
41
pe aproapele tu ca pe tine nsuti" (Matei 22,39). V-ati dat seama c invidia este un pcat
diavolesc, deoarece provine de la cel viclean si l face pe om s se asemene acestuia.
De aceea, printilor, pziti-v de invidie voi nsiv si pziti-i si pe copiii vostri. Luptati
cu hotrre cu orice manifestare a invidiei, care apare n sufletul, lor si nu provocati voi
nsiv, printr-un comportament preferential, invidia ntre copiii vostri. Artati-le prin cuvntul
si exemplul vostru ct de mult l ntristm pe Dumnezeu prin acest pcat.
Cultivati, n sfrsit, n sufletele lor curate si deschise, virtutea bunttii, ca s devin
si ei fii ai Tatlui celui ceresc, care "face s rsar soarele si peste cei ri si peste cei buni
,si trimite ploaie peste cei drepti si peste cei nedrepti" (Matei 5,45).

42

LASATI COPIII SA VINA LA MINE!

Era ntr-una din serile n care Domnul Iisus, dup o zi obositoare, n care predicase
nencetat poporului si discutase cu fariseii si cu ucenicii Si, continua s se afle nc n
mijlocul lor. Atunci cteva dintre mame au vrut s si aduc pruncii la Dnsul, ca s i
binecuvnteze. Ucenicii nu doreau ns s tulbure linistea Domnului si de aceea nu le lsau
s se apropie. Atunci Mntuitul a spus aceste cuvinte mngietoare: "Lsati copiii s vin la
Mine" (Luca 18,16). Exact aceasta este cea mai mare datorie a printilor crestini: s i
cluzeasc pe copiii lor ctre Mntuitorul Hristos.
Veti ntreba desigur, cum este posibil s facem aceasta, de vreme ce Mntuitorul nu
mai predic printre noi, ci S-a nltat la ceruri?
mplinirea acestei misiuni sfinte se realizeaz prin aducerea copiilor la biseric, unde
intr n contact cu nvttura de credint ortodox si cu Sfintele Taine, unde nvat s l
iubeasc pe Hristos si s urmeze nvtturilor Sale. Drumul care duce spre Hristos se
ntemeiaz pe educatia bisericeasc crestin ortodox.
Cea mai mare problem a vremurilor noastre este aceea c, n multe cazuri, copii nu
primesc o educatie corespunztoare. Multi printi se plng de aceasta si pe bun dreptate.
Conceptia pe care o au cei mai multi despre educatie este plin de greseli si lipsuri.
Educatia copiilor poate fi asemnat cu un organism bolnav. Atunci cnd dorim s ne
ngrijim de un bolnav, primul lucru pe care trebuie s l facem, este de a afla ce l doare. De
aceea si noi ne punem ntrebarea: " care este durerea educatiei copiilor nostri?"
Aceia care petrec mult timp n compania tinerilor, ne vor spune - dac vor fi sinceri
desigur - c ceea ce i caracterizeaz este lipsa unui model de viat crestin si a unei morale
ortodoxe. Pentru aceasta este responsabil n primul rnd familia. Profesorii de religie ne
informeaz, c de cele mai multe ori, copiii intr la scoal, fr s aib nici cele mai
elementare notiuni crestine, care ar fi trebuit s fie dobndite n cadrul familiilor lor.
l ntreab pe copil: "Obisnuiesti s te rogi lui Dumnezeu?" Si primeste rspunsul: "La
noi acas nimeni nu se roag!"
Astfel strduinta educatorului nu gseste nici un sprijin din partea mediului familial.
De aceea este foarte greu de gsit o formul eficient, pentru mplinirea unei educatii
duhovnicesti corecte. De multe ori copiii manifest o mare indiferent fat de biseric sau
rugciune sau nu stiu s si fac nici mcar semnul sfintei cruci. Din gura scolarilor se aud
43
adesea discutii obraznice si impertinente referitoare la teme de credint, minciuni, jurminte
false, blasfemii sau chiar declaratii categorice de necredint.
Observm n acelasi timp, c la copiii din zilele noastre nu mai ntlnim acele virtuti
firesti, care ar fi trebuit s mpodobeasc fiecare vrst a copilriei.
Despre copilul Iisus, n vrst de doisprezece ani, aflm c mergea cu printii si s
se nchine la templul din Ierusalim si c le era supus. " ...sporea cu ntelepciunea si cu
vrsta si cu harul la Dumnezeu si la oameni" (Luca 2,52). Acesta este modelul pe care
trebuie s l urmeze fiecare copil. Pe acesta trebuie s l imite. Se ntmpl asta n zilele
noastre?
V voi reaminti numai cteva dintre slbiciunile pe care le au copiii de astzi, lucru de
care si voi v plngeti si cred c o s-mi dati dreptate.
Mai nti de toate, asa cum si voi nsiv spuneti, copiii si-au pierdut buna cuviint,
sunt nepoliticosi, alintati, slbticiti si nriti. E de ajuns s le vad cineva comportamentul
fat de printii lor, sau fat de cei mai mari!
Voi nsiv v plngeti pentru neascultarea si minciunile lor, pentru faptul c sunt
foarte superficiali si c nu vor s se gndeasc serios la viitorul lor. V nelinisteste
indiferenta lor si dorinta nestpnit pentru dobndirea plcerilor de orice fel.
De asemenea spuneti c ei cunosc lucruri, despre care cei mari vorbesc de obicei cu
mult retinere si pudoare, si care, dup sfatul Sfntului apostol Pavel, nu ar trebui discutate
nici de ctre cei n vrst.
Cine greseste ns pentru toate acestea?
Un rspuns scurt si corect este urmtorul: dac ei nu au fost corect educati, cea mai
mare parte de vin le apartine printilor.
Desigur c putini sunt aceia care o vor recunoaste. Cei mai multi cred - si sunt
mndri de asta - c si-au fcut cu constiinciozitate datoria. Cine greseste atunci, pentru
faptul c acesti copii ai vostri nu si-au nsutit educatia necesar?
Veti ncerca poate, s v plngeti c Dumnezeu este Cel care poart toat vina!
Cum putem ns s l acuzm pe Dumnezeu, cnd vedem c El a fcut tot ceea ce
era necesar, pentru a ajuta la dobndirea de ctre copii a unei educatii bune. nc de la
nceput El a binecuvntat unirea dintre brbat si femeie, si a ntemeiat legtura cea
inseparabil a nuntii, pentru a putea cei doi soti, n unitate, prin iubirea comun ctre copiii
lor, s i conduc pe calea cea bun! Domnul nostru Iisus Hristos a nltat unirea nuntii la
44
rangul de Sfnt Tain a Bisericii, druindu-le printilor harul cel sfnt, care s i ajute s
nainteze duhovniceste, ei si pruncii lor.
Dumnezeu a druit fiecrui copil ngerul cel pzitor. Prin Taina Sfntului Botez
sufletul pruncului este curtat de pcatul strmosesc, iar prin cea a Mirungerii este druit cu
harismele Sfntului Duh astfel nct, cu sprijinul printilor, fiecare smnt bun a educatiei
s rodeasc nsutit. n sfrsit, prin Taina Sfintei mprtsanii, copilul se uneste n mod tainic
chiar cu Domnul, se ntreste n viata duhovniceasc si primeste garantia vietii celei
vesnice.
Ce altceva n plus ar fi putut s fac Dumnezeu, ca s v ajute n strduintele
voastre? Prin urmare nu greseste Dumnezeu, pentru c voi nu puteti oferi o educatie
corect copiilor vostri!
Oare s greseasc dasclii lor?
La aceasta vom rspunde cu cuvintele scriitorului roman Quintilian (sec I d.Hr.):
"Copiii nu si nsusesc obisnuinte rele la scoal. Ei vin la scoal cu ele gata nsusite".
De obicei rul si are originea n comportamentul printilor, care ofer copiilor un
exemplu ru. De multe ori, nc de mici, copiii aud si vd la acestia lucruri pe care nu ar fi
trebuit s le cunoasc asa de curnd. Astfel, foarte devreme ei se obisnuiesc cu diverse
fapte condamnabile si se umplu de defecte, mai nainte chiar de a constientiza ce este acela
un defect.
Cnd ajung deci la scoal si profesorii ncep s se ocupe de dnsii este deja foarte
trziu. Ei vin cu un comportament urt de acas si cu diverse obisnuinte rele, cum ar fi
nclinatia spre minciun, viclenia, prefctoria, impertinenta.
Si ce mai poate face atunci profesorul, n cadrul putinelor ore pe care copilul le
petrece la scoal, dac acas domneste o atmosfer cu totul opus celei care ar trebui s
fie?
Este cumva vina copiilor?
Nicidecum, iubitilor! Totul este rodul educatiei. Sufletul copilului mic seamn cu o
bucat de cear moale. Ea poate fi modelat, fie urmnd modelul chipului lui Dumnezeu, fie
al celui viclean. Totul depinde de educatie pe care o va primi.
De multe ori printii si numesc pruncii "ngerasi". Prin educatia defectuoas care li se
acord, acestia pierd ns orice nsusire ngereasc.
Veti spune poate c n copii exist sdite de la nceput anumite nclinatii spre ru.
ntr-adevr, aceasta se ntmpl foarte des si este un rezultat al pcatului strmosesc. Un
45
copil poate fi prin firea sa mai agitat si mai neastmprat, altul nclinat spre lenevie, altul
dimpotriv, poate fi linistit.
Pentru aceasta exist ns educatia si rolul printilor: Pentru a mpiedica dezvoltarea
acestor nclinatii ale firii spre ru.
Prin diverse "antrenamente" sunt mblnzite si dresate pn si cele mai
nfricostoare fiare, care uit n acest fel slbticia si rapacitatea lor. De ce s nu putem
deci, prin educatie, s " mblnzim" pornirile rele ale oamenilor cugettori? Ele devin defecte
doar atunci cnd sunt lsate s se dezvolte liber, nengrdite de o sntoas educatie
crestin.
"ns", veti spune, "biatul sau fetita mea au fost copii cuminti. I-au stricat ns
prietenii lor. Deci pentru toate este responsabil exemplul ru".
S zicem c aveti dreptate. Cine greseste ns, pentru faptul c fii vostri se amestec
n grupuri ru educate? Nu este responsabilitatea printilor, s aib grij cu cine se
mprietenesc copiii lor? Este bun acel pstor, care se uit indiferent cum o parte din turma
lui se neac n mlastin? Iar dac printii le permit copiilor s mearg necontrolati unde vor
si cu cine vor, pe cine cade responsabilitatea ruinrii acestora? Desigur, pe cei mari.
Pot oare printii s sustin, c responsabil pentru degradarea copiilor lor este spiritul
negativ al epocii contemporane? Multi dintre ei se plng: "Epoca de astzi este cu mult mai
rea dect cea n care am crescut noi. Cnd eram noi tineri exista mai mult fric de
Dumnezeu. Copiii ascultau mai mult de printii lor Si i respectau".
In aceste cuvinte exist un mare adevr. Din nefericire, atmosfera care domneste n
epoca noastr nu este deloc bun. Recunoasterea autorittii este din ce n ce mai rar
ntlnit. Respectul fat de autorittile lumesti si duhovnicesti, fat de profesori si fat de cei
mai mari este considerat de multi ca fiind "o idee depsit".
Nimeni nu poate, din nefericire, nega faptul, c duhul epocii noastre are o mare
influent asupra copiilor, si n special asupra tinerilor care studiaz. Acest fapt ns nu i
justific pe printi si nu le acoper responsabilitatea sau vina. Oare nu exist nici un metod
prin care s fie pziti copiii vostri de spiritul degradant al epocii n care trim?
Cnd afar bate vntul si este foarte frig, ce faceti? Nu nchideti usile si ferestrele ca
s nu intre frigul n cas? Asa trebuie s actionm si asupra spiritului vremii: i putem
mpiedica intrarea n casa noastr, cu ajutorul unei ferme educatii crestin ortodoxe. Ce ne
facem ns, atunci cnd chiar printii sunt aceia care sunt de acord cu acest "spirit
46
contemporan", si cred c nu trebuie s se opun curentului schimbrii? Cu sigurant c n
acest caz copiii nu vor putea fi protejati de efectul distrugtor al curentului epocii.
Dac tatl, este "liberal", "modern", "progresist", dac nu acord important nici unui
principiu moral, dac vorbeste n chip defimtor la adresa Bisericii sau ironizeaz
adevrurile de credint, cum poate s mai astepte respect din partea copiilor lui?
Dac printii nu-l respect ei nsisi pe Dumnezeu si Biserica Sa, cum s fie respectati
la rndul lor, de ctre copii?
Si mai mult, dac printii, chiar de fat cu copiii lor, defaim orice autoritate, fie
lumeasc, fie duhovniceasc, vorbesc de ru pe superiorii lor, critic si condamn pe toti si
pe toate, nu recunosc nici un fel de autoritate, cum atunci s mai aib copiii consideratie
fat de dnsii?
Dac doriti asadar, ca duhul devastator al epocii s nu i contamineze si pe copiii
vostri, pziti-v mai nti voi de influenta lui, aplicnd cu constiinciozitate n viata voastr
legea lui Dumnezeu si nvttura Bisericii noastre Ortodoxe.
Am artat, cred, cu claritate, c cea mai mare responsabilitate v revine vou,
printilor, pentru o educatie corect a copiilor vostri.
Tot ceea ce am spus este ntrit de Sfnta Scriptur, n care ne vorbeste Sfantul
Duh, "duhul adevrului". n Vechiul Testament ni se spune: "Nu l ferici pe om mai nainte de
moartea sa, pentru c omul se cunoaste prin copiii, pe care i-a lsat n urma sa". Ceea ce
nseamn, c dup viata pe care o duc copiii este apreciat valoarea printilor lor.
Insa chiar si n epoca idololatr printii erau considerati responsabili pentru greselile
copiilor lor.
Likurgos, celebrul legiuitor al vechii Sparte, a stabilit prin lege s fie pedepsiti printii
pentru greselile copiilor lor! De ce? Deoarece printii puteau si aveau obligatia s
prentmpine si s mpiedice svrsirea rului.
Filosoful Diogene, de altfel, l-a lovit pe tatl unui copil, pentru c cel mic spunea
cuvinte urte n fata sa. Pentru care motiv? Pentru c tatl nu si educase n mod
corespunztor fiul.
Ati vzut asadar, c printii sunt responsabili mai ales n fata lui Dumnezeu pentru
copiii lor.
Dac ntr-o grdin frumoas se poate vedea un copac slbatic si nengrijit, nimeni
nu se va gndi s condamne copacul n sine. Cu totii se vor gndi c responsabilitatea
47
apartine grdinarului, care l-a lsat s creasc si s se dezvolte n acest fel. n acelasi mod
sunt responsabili si printii, pentru neghina semnat n inimile copiilor lor!
Gnditi-v asadar la aceast responsabilitate, si nu stati n calea apropierii copiilor
vostri de Dumnezeu, prin neglijent sau printr-o atitudine gresit. Aveti obligatia s i
conduceti ctre Mntuitorul, Care i cheam lng Dnsul si v spune: "Lsati copiii s vin
la Mine si nu-i opriti ... " (Marcu 10,14).

48

ADDENDA

Cum s l ... distrugeti, n mod eficient, pe copilul vostru!

nc de cnd este mic, s nu i refuzati absolut nimic. Dati-i orice si doreste,
orice cere, mai ales atunci cnd plnge. Astfel va creste si va crede c toti i
sunt datori cu toate si c are numai drepturi.
Cnd va ncepe s vorbeasc urt si s ocrasc, voi s rdeti. Astfel l veti
face s nteleag c este foarte "destept"!
Nu i spuneti niciodat: "Aceasta este o fapt rea!" Asa spun numai cei cu
conceptii nvechite. Cnd mai trziu va creste si va ntlni greuttile vietii sau
ceva ru i se va ntmpla, atunci va avea certitudinea c societatea este
aceea care l nedreptteste.
S adunati voi, ceea ce el arunc ncolo si ncoace - crti, haine, pantofi ...-
S nu i spuneti niciodat: "Adun-le, pune-le la loc!" Astfel va crede c mama
este roaba sa, si c pentru toate sunt responsabili ceilalti.
Lsati-l s vad orice (mai ales la televizor) si s citeasc de toate, fr s l
ndrumati niciodat. Copilul vostru este genial si stie s fac distinctie!
Educatia lui va fi astfel foarte vast!
S nu i dati nici un fel de educatie duhovniceasc. S vorbiti n btaie de joc
despre credint, Biseric, preoti si despre toti aceia care i urmeaz. Cnd
copilul va creste, "va putea alege si singur".
Dati-i din belsug bani de cheltuial, ca nu cumva s se simt mai prejos dect
ceilalti copii si "ca s nu duc lips, asa cum am dus noi". Cnd va creste
mare, va fi sigur c valoarea unui om se judec dup cti bani are, indiferent
de modul prin care ia dobndit.
S nu i spune-ti niciodat: "F asta!" sau "Nu face aia!", deoarece astfel se
va simti opresat; nu respectati libertatea si personalitatea lui. Se poate chiar
s i provocati... anumite traume psihice! Atunci cnd va creste va crede c n
viat trebuie numai s poruncesti si s nu asculti niciodat de nimeni.
49
S v certati, s v ocrti, s v jigniti unul pe cellalt n fata copiilor fr nici
o rusine. (Nu v ngrijorati, nu i veti provoca astfel nici un fel de traum
psihic!). Mai trziu, cnd se va cstori, i se va prea normal s fac
aceleasi lucruri.
Cnd va ncepe s cunoasc plcerile trupesti si s se afunde n plasa
acestora, voi s v faceti c nu observati. S nu i vorbiti, s nu l ndrumati,
s nu l sftuiti. Lsati-l s se izbeasc singur de probleme, "de vreme ce asa
este firesc".
S i luati ntotdeauna aprarea fat de profesori sau vecini. S nu credeti
niciodat c "ngerasul vostru" poate s fac obrznicii si fapte rele. Certati-v
cu aceia care v atrag atentia n mod prietenesc si bine intentionat. Sunt
invidiosi si defimtori.
Cnd veti merge la sectia de politie, unde l-au arestat pentru c a furat bani
sau a consumat droguri, strigati cu putere n fata tuturor c este un copil ru,
un hot, c v-ati jertfit pentru binele lui dar nu ati reusit niciodat s l faceti s
nteleag. Astfel, voi veti iesi basma curat, justificati n fata celorlalti.

Pregtiti-v pentru o viat plin de durere si tristete. O veti avea!