Scris de newsreporter pe 08 ianuarie 2014, 11:07

Alhambra, visul milenar al Spaniei

Cu prilejul unui mileniu de existenta a regatului Granadei, sunt celebrate rolul
si frumusetea vechii citadele a dinastiei arabe a Nasrizilor. Cu aceasta ocazie
sunt deschise doua expozitii: Artele si Culturile din al-Andalus. Puterea
Alhambrei, organizata in Palatul Carol Quintul si complexul Alhambra, pe
care o puteti vizita pana in martie 2014, informeaza Cotidianul.ro.
/Cotidianul.ro
Cea de a doua este gazduita, pana la sfarsitul lunii ianuarie, de Sala Leonardo din Parcul
Stiintelor din Granada si se intituleaza Cei o mie de ani ai Medinatului Ilbira.
Numai frumosul nume al Granadei este suficient pentru a construi in imaginatie un oras medieval,
jumatate crestin, jumatate maur, spunea Alexandre Dumas, care a rezumat intr-o singura fraza
aura incredibila cu care a fost impodobita, incepand din secolul al XIX-lea, cetatea andaluza. In
plina febra romantica si orientalista, scriitorii si artistii, urmati de istorici si arheologi, nu sunt
straini de nasterea acestui mit al carui simbol este Alhambra.
Descoperind locurile, in 1829, scriitorulamerican WashingtonIrving se entuziasma: Vederea
Alhambrei produce asupra poetului calator acelasi efect de veneratie ca monumentele sacre ale
islamismului asupra pelerinilor Orientului. Cine ar putea numara toate amintirile istorice, toate
povestile minunate al caror leagan a fost acest palat al gloriei arabe a carei pecete a pastrat-o in
ciuda eforturilor timpului?.
Publicatia lui din 1832, Povestiri din Alhambra, a popularizat aceste istorii.
Extraordinarulinteresa fost trezit de catre savantii si literatii care au descoperit farmecul acestei
bijuterii.
Dornic de prada, printulberberTarik Ibn Ziyad a traversat cu cateva vase stramtoarea Gibraltar,
impreuna cu camarazii sai nord-africani, in anul 711. In decurs de cateva saptamani el a cucerit
Andaluzia, luand in stapanire aproape intreaga Peninsula Iberica.
La scurt timp dupa sosire, Tarik a ajuns pe locurile pe care avea sa fie ridicata Granada. Nu a
gasit decat omica asezareromano-celtica, situata pe un platou inalt, divizat de trei inaltimi, si o
comunitate evreiasca, Garnat Aleihad, dar peisajul l-a vrajit. Se zareau culmile inzapezite ale
muntilorSierra Nevada, ce ajung la 2.987 de metri, iar spre sud-vest si sud se intindeau campii
fertile. Berberii au venit insotiti de femei, dar crestinele blonde si evreicele brunete nu erau de
lepadat. Ei au ridicat moschei si palate minunate. Treptat, dealul Alabicin a fost terasat si ocupat
de prima si singura asezare creata de mauri in Spania, Garnata (rodie) sau Granada.
Instabilitatea politica i-a complicat existenta printului Tarik. El a fost condamnat de catre seful sau
militar pentru nerespectarea ordinelor. Pentru scurt timp s-a introdus legea islamica, dar, in cele
din urma, principatele maure au fost recucerite de catre crestini. In 1238, Mohammed Al Ahmar a
proclamat Granadacapitala a regatului sau, iar pe sine, monarh. Granada a capatat ziduri de
aparare, comertul si mestesugurile au inflorit, iar elita artistilor si arhitectilor mauri parea ca
gasisese raiul pe pamant. Doctori intelepti lucrau in spitale. Alhambra rasarea deasupra
acoperisurilor orasului ca o prelungire a muntilor Sierra Nevada. Exteriorul simplu al cladirilor
contrasteaza puternic cu interioarele bogat decorate in stil oriental, precum este sala principala.
Capodopera ansamblului este palatul regal, care l-a facut pe poetul ibn Zambrak sa declame:
Chiar si stelele prefera sa zaboveasca aici decat sa se invarta in ceruri!.
Stapanirea maura a incetat la 2 ianuarie 1492, cand orasul, condus de tanarul rege Boabdil, al
doisprezecelea rege nasrid, s-a predat de bunavoie regilor Ferdinand de Aragon si Isabella de
Castilia.
Din 1850 pana in zilele noastre, restaurarile se succed pentru a face sa renasca aceasta citadela
a Nasrizilor. Astazi ea a devenit un simbol al acestei epoci de aur a perioadei musulmane.
Mostenirea maura a Andaluziei emana un romantism greu de egalat. Arta si arhitectura pline de
rafinament sunt printre cele mai frumoase din Europa. Arhitectura andaluza tipica, sate cu case
stralucitor de albe, cu strazi inguste si umbroase, case cu pereti grosi, adunate in jurul unui patio
privat, fatade varuite in alb, cu ferestre mici si grilaje, provine din secolele de dominatie maura.
Catedrala din Sevilla intruchipeaza in mod armonios amestecul dintre stilul maur si cel al
cuceritorilor crestini. Cu structura sa cubica enorma, Catedrala din Sevilla este cea mai mare
biserica crestina din lume. Masoara 126x83 de metri, iar naosul se inalta la 43 de metri. Arcele
din interiorul catedralei sunt atat de inalte incat se spune ca edificiul ar avea propriul sau climat.
Imbinand mai multe stiluri arhitectonice, palatul Real Alcazar a fost proiectat si construit aproape
in intregime, inclusiv gradinile luxuriante, de catre mesterii mauri pentru suveranii lor.
Vastul complex Alhambra este cel mai bine conservat palat medieval maur din lume si cel mai
popular monument spaniol cu aproape 2 milioane de vizitatori anual.
Ridicat pe dealul Sabika ce strajuieste orasul Granada, palatul se face remarcat incepand cu
secolul al XI-lea, sub domnitorii zirizi, cand devine cunoscut drept Castelul Rosu. Din secolul al
XIII-lea pana aproape de finele secolului al XV-lea, maurii au infrumusetat spectaculos locul. In
general se considera ca adaugirile crestine, desi frumoase in sine, distoneaza intrucatva cu
arhitectura maura delicata si sugestiva.
Palatul Alhambra a fost ultimul bastion al epocii de hegemonie maura. Al-Andalus, teritoriul
stapanit de musulmani, cuprindea aproape intreaga Peninsula Iberica. Dinastia Nasrizilor, ajunsa
la putere in 1232, incepe sa construiasca Alhambra, al carei nume arab original era citadela
rosie. Incetul cu incetul acest sit se transforma intr-o cetate palatina, in care se aglomereaza
palate, locuinte, bai, moschee, inchisori si splendide gradini. Nimic din toate acestea n-ar fi fost
posibil fara geniul inginerilor arabi, maestri ai stiintei hidraulice. Gratie unui sistem complex de
vase comunicante, de mari bazine, de cisterne si de canalizari alemarilor bazine din ceramica, ei
au reusit sa urce apa pe o colina, un lucru deosebit de dificil in acele vremuri. Cea de a doua
prioritate consta in faptul ca au inceput sa dezvolte fortificatiile. In acel timp, Alhambra avea 23
de turnuri in spatele carora se intindeau 7 palate.
In fata intrarii principale se afla fortareata Alcazaba. Deasupra ruinelor ei se inalta Torre de la
Vela. Palatul este o fantezie nesfarsita de curti interioare, arcade si cupole, bogat colorate si
impodobite cu incrustatii si ceramica, cu motive geometrice, incununate de stucatura fina ca o
dantela si mocarabes (stalactite ornamentale). Un pasaj acoperit de glicina duce spre inima
Alhambrei, Palacio Nazaries, numit si Palatul Regal. Aici apartamentele cu stil delicat, fantanile si
bazinele de apa linistite contrasteaza puternic cu masivele fortificatii de afara, iar peretii interiori
sunt decorati cu inscriptii minutios sculptate din Coran.
Palatele-turn gemene, Torre de la Cautiva si Torre de las Infantas, adapostesc incaperi cu
decoratiuni somptuoase. In volumul Arhitectura maura din Andaluzia, Martine Barrucand
subliniaza: Arhitectura palatelor nasride este intimista, dar poseda cateva trasaturi specifice,
precum combinatiile frecvente intre sala de receptie si gradina, amandoua agrementate cu jocuri
de apa, ca si complexitatea sistemelor de comunicare.
Pana in 1237, crestinii recucerisera toate teritoriile in afara de acest emirat unde maurii au
continuat sa duca o existenta infloritoare, fiind cuceriti abia in 1492 de regele Ferdinand si de
regina Isabella.
Generalife a fost resedinta de vara, locul in care conducatorii mauri scapau de tumultul vietii
politice si de freamatul orasului, relaxandu-se intr-un cadru natural mirific. Ea se intindea pe o
suprafata de peste 30 de hectare. Generalife, in araba gennat alarif, insemna Gradina
Arhitectului, cu referire la Allah, sau Gradina cea mai frumoasa. Pentru alimentarea cu apa a
acestui sanctuar opulent, cursul raului Darro a fost deviat cu 18 kilometri prin lucrari
impresionante. In Gradinile inalte, veti zari mai intai patio de polo, locul unde oaspetii lasau caii
inainte de a urca spre palat. Turistii sunt intampinati de o serie de fantani si gradini amenajate in
stil clasic. Gradinile de jos au fost putin influentate de gustul maur si evoca mai ales stilul italian,
dar susurul apei curgatoare creeaza o atmosfera linistitoare ce concorda cu dealul maur. Si
aceasta pentru ca, in Islam, paradisul era imaginat ca o oaza, o gradina cu ape si flori
inmiresmate. In curtea Bazinului lung, este oferit cel mai spectaculos joc de apa din gradini.
In Curtea chiparosilor, se spune ca Zoraya, sotia lui Boabdil, si-ar fi intalnit in secret iubitul. Un
chiparos batran de peste 700 de ani comemoreaza acest loc de intalnire. In Coran, Paradisul
este descris astfel: Dumnezeu a promis credinciosilor, barbati si femei, gradini improspatate de
cursul apelor, adevarate gradini ale Raiului. Decorul palatelor nu este mai putin bogat in aluzii
simbolice asociind religiei puterea si astrologia. Cel mai somptuos ramane plafonul din Sala
Leilor, cu cupole cu muquarnas (motivul stupului de albine) cu tavane din lemn marchetat,
casetate, numite artesonando. Construit la finele secolului al XIV-lea, Palatul Leilor adapostea
haremul, o zona destinata sultanului si familiei sale. Fantana cu cei 12 lei este inspirata poate din
cele 12 zodii sau cele 12 ore ale ceasului...
Scrierea, prezenta peste tot, joaca un rol esential in decoratie. Alaturi de formulele pioase si de
versetele din Coran, amintind de ascultarea datorata lui Dumnezeu, Alhambra apare cao
veritabila culegere de literatura si de vocatie poetica. Departe de a fi o petrecere a timpului a
unor literati, poezia se bucura la curte de o pretuire pe care cu greu ne-o putem imagina astazi.
Dupa secole de abandon si incercari ale armatei lui Napoleon de a arunca palatul in aer, edificiile
maure au fost restaurate la inceputul secolului al XIX-lea, ca urmare a interesului starnit in
intreaga lume de popularul jurnal de calatorie Povestiri din Alhambra al scriitorului american
Washington Irving, care a trait un timp in Granada.
ADRESA: http://crct.ro/njvQ