260 Douglas Mook

pentru cd deducfiile pi reconstrucfiile pot fi grepite. ln sala de judeca-

ti, s-au ficut multe nedreptdfi, sau au fost prevenite in ultima clipd,
din cauza gregelilor de acest fel (Lofrus gi Ketcham, 1991,).
Oamenii pot gi chiar ipi rescriu amintirile
-
pentru cd memoria
implici deducfie, iar deducfiile pot fi gregite. Descoperirile lui Frede-
ric Bartlett gi descoperirile care le-au urmat au ardtat cAt de inventi-
ve gi cAt de imperfecte pot fi aminfuile noastre.
'Bibliografie:
Bartlett, F.,
,,The relevance of visual imagery to the process of thin-
king" in British
lournal
of Psychology,1.8,1927, pp.23-29
Bartlett, F.
,,Experimental method in psychology" in
lournal
of Ge-
neral Psycholory, 4,1930, pp. 4946
Bartlett, F., Remembeing, Cambridge University Press, Cambridge,
1932
Bransford,
J.D.
gi
iohnsorL
M. K.,
,,Contextual prerequisites for un-
derstanding: Some investigation of comprehension and recall" ir
/o-
urnal of Verbal Learning I Verbal Behaaiar, 1L, L972, pp.772-726
Loftus, E.F., Eyewitness testimony, }Jaward University Press,
Cambridge, }i4.A,1979
Loftus, E.F. gi Ketcham, K.E., Witness
for
the defense, St. Martin's
Press, New York,7991
Reisberg, D., Cognition: Exploring the science of the mind, Norton,
New York, 1997
I
l
31. Brenda Milner
sl
t
cazul lui H.M.
in anli 1950, a fost efectuatd o operafie pe creier unui pacient cu-
noscut, pentru a-i proteja identitatea, drept H.M. Acest bdrbat suje-
rea de aiacuri epiieptice grave gi necontrolabile. Dat fiind cd tehnici-
le mai pupin radicale nu iu condus la irnbundtdfiri spectaculoase, s-a
decis, ca m6sur5 disperati, inliturarea acelei pdrli a creierului care
conducea ia apari;iiatacurilor.
Aceasta implica inldturarea lobului
temporal al coitexului cerebral (vezi ftgwa4.1, capitolul 4)
9i
alte anu-
mite structuri care stdteau la baza acestora. Aceste structuri la rdndul
lor sunt parte a unui sistem interactiv complex situat adAnc itr creier.
in urma operaflei, H.M. a suferit o uturare privind epilepsia
-
dar
cu un pref eitrem de scump. EI a experimentat ceea ce este cunoscut
"
o *rti anterogradd;amnezie privind evenimentele ulterioare lezd-
rii creierului. Totugi, deficitul era mult mai specific: H.M. pdreainca-
pabil sd-gi formeze amhthi noi, permanente. Neuropsihologul- Bren-
da Milner gi colegii sii l-au studiat pe H.M. timp de mulfi ani, flcand
naveta intre Hartford gi Montreal, dat fiind cd H.M. era incapabil s5
se deplaseze.
grenaa
Langford Milner (1918-) s-a ndscut in Manchester, Anglia'
$i-a
luat licen;a nr psihotogie experimenlaldfa universitatea din Cam-
bridge dupd care gi-u
"or,titnat
studiile la universitatea din Montreal
Fi
uioi la Universitatea McGiil.
$i-a
terminat doctoratul in psihologie
Liotogica gi a studiat pacienfii clinici cu Wilder Pen-field la Instituhrl
Neurologic Montreal.
penfiJla
trata pacienfi care avuseserd epilepsie prin indep_drtarea
nnei pdrfi a creierului acestora numitd hipocamp. Dar in doud dintre
"
rrii,pacienfii pdreau sd igi fi pierdut amintirile in urma operaliei.
Raportul acestoriazuri a fost st tdiat de cdtre un alt neurolog, rr. Wil-
liam scoville, aI cdrui pacient era
9i
H.M. (Milner, L958; Penfield
9i
Milner, 1958; Scoville
9i
Mitnea L957).
I
i
I
l
i
I
262
Douglas Mook
- {ry
c.rm a procedat pi Broca in cazul pacientului afazic Tan (capi_
tolul 4), Milner a conceput teste
-
miniexperimente
-
in fircercarea
de a stabili cu preciziedeficitele
ce putea fu."" pi ce nu putea face H.M.
Inteligenfa lui H.M. pdrea normald, era capabil sj vorbeascd flu_
ent, apadar igi amintea cuvintele gi gramatica gi putea, de asemenea,
scrie pi citi, amintindu-pi astfel cu* id faci aceste lucruri. Era capabir
sd igi aminteasci evenimentele din viafa sa care avuseserd loc i:rain-
tea operafiei, dar nu gi pe cele de dupd.
-
qupd operafie, H.M. ny putea tnvlla drumul cdtre toaleta spitalu_
lui. Putea citi o poveste, dai nu putea in schimb sd descrie ce s-a in-
tamplat in aceasta, existAnd posibilitatea sd o reciteascd mai tarziu cu
acelagi
interes-ca
9i
prima datd. Chiar gi dupi opt ani nu putea sd gi_
seasci drumul cdtre casd, de la o depdrtare mai mare de dtud blocuri.
in 1980 s-a mutat intr-un centru de nrgrijire gi nici dupd patru ani nu
putea spune unde locuia sau cine fl ingrijea. Timp de mulgi ani de la
operafie, in cazul tr care era intrebat ce varstd uveu sau in ce an era,
rdspundea
,,27" gi
,,1959.,', iar drrpd o vreme numerele au hceput sd
varreze, ca gi cum le-ar fi ghicit. ipi subestima varsta cu uproxirnativ
10 ani sau mai mult
ticalcula
grepit data, cu o diferenfd ae +O de ani.
rn cazul in care lui H'M. ii era prezentat un vizitator cu care avea o
scurtd conversafie, care pleca pi se intorcea dupd 15 minute, H.M. nu
igi amintea si il fi cunoscut pi nici sd fi avut vieo disculie.
Ce anume nu era in reguld? H.M. putea avea o conversafie, astfel
ltrcat memoria lui imediatd era intactd: era capabil sd ipi *r*,^Jteascd ce
a spus vizitatorul pentru un timp indeajuns de lung care sd ii permi_
td sx rdspundd corespunzdtor pfputea gi ra igi amiirteascd inclputul
unei fraze, astfel incAt sd fie in stare sd o ftnalizsTs.igi amintea, Ji ase_
menea' evenimente care i se intdmpraserd mai devreme in viafd, iar in
ceea ce privegte testele, a rdspuns la fel de bine ca gi participanfii de
control. Aparent, ceea ce ii lipsea era abilitatea de a lua aminu"it"'i-"-
diate gi de a le transfera in memoria de rungi duratd, astfel incat si
poatr fi reamintite ulterior. Acest rucru sugereazd imediat cd nu avem
o singurd funcyie sau facultate numitd
,,m-emorie,,, ci mai degrabd cel
pulin doud forme de memorie, sau cel pufin doud procese c#e contri-
buie la formarea ffitrlgt no.astre giia pdstrarefacestora.
Existd pe
de o parte memoria h9t"t1l iar pe de altd parte memoria de lungd
duratd sau permanentd.
pe
lAngi acestea doud, trebuie sd existe un
proces separat, identificabil
, de transferare a aminfuilor dintr-una fir
alta. Pirea cd tocmai acesta era pro""rrl care ii lipsea lui H.M.
Brenda Milner gi cazul lui H.M. 263
Alte experimente au condus la aceeapi concluzie. De exemplu, lui
H.M. i se ardtau un numdr de fotografii de oameni celebri
-
dar care
deveniserd celebri in perioade diferite de timp. Persoanele care deve-
niserd celebre ffraihtea operafiei lui H.M. erau reflrnoscute cu ugurin-
ji. in ceea ce privepte aceste fele, din nou H.M. a rdspuns la fel de
bine ca gi participangii fird nicio leziune a creierului. Totugi, cei care
deveniserd celebri dupd operafie nu erau recunosculi deloc de el.
Aceasti pierdere a abilitdfii de a forma amintiri permanente era,
dupd cum ne-am putea aptepta, extrem de neplicutd pentru H.M.
Acesta a pi comentat Ia un moment dat:
Sunt cuprins de indoiali. Am ficut sau am spus ceva gre;it? Vedefi, ln momentul
acesta totul imi pare foarte clar, dar ce s-a int6mplat inainte? Acest lucru mi ingri-
joreazS. Este ca
;i
cum mi trezesc dintr-un vis, pur;i simplu nu imi amintesc nimic
(Milner, 1970, p.37l..
Iar intr-o altd ocazie:
Fiecare zi este singulari ln sine, indiferent de ce bucurie sau necaz am avut (Milner,
Corkin gi Teuber,1968, p.217).
Pentru a rezuma p6ni aici: avern aici dovada dramaticd cd nu
existd un singur fel de memorie, ci cel pufin doud, pi cd existd un
stadiu de tranzifie intre cele doud memorii, care poate fi ir:rtrerupt
chiar dacd cele doud in sine sunt intacte. Dar H.M. ne-a tnvdfat mai
mult decAt atAt.
Amintirile lui H.M. privind aptitudinile dobAndite au fost explo-
rate gi in cadrul altor experimente care le-au descoperit ca fiind sur-
prinzdtor de normale. O situafie extrem de surprinzdtoare a fost cea
tr care H.M. a fost conlruntat cu problema ,,Tumului
din Hanoi" (vezi
figura 31,.L). Aceastd problemd este extrem de dificilX, iar participan-
lilor
normali le poate lua mult timp pentru a o rezolva, dar odatd ce
au rezolvat-o, ulterior ipi pot aminti ce sd facd gi pot sd o rezolve foar-
te repede a doua oard. Acelagi lucru este adevdrat gi pentru H.M.: i-a
luat aproape la fel de mult ca pi subieciilor fdrd leziuni pentru a re-
zolva problema pentru prima datd. Confruntat cu aceasta ulterior, a
parcurs procedura rapid gi cu upurinld. \Azuse problema inainte? Nu.
Atunci cum de a fost posibil sd o rezolve atAt de rapid? Pentru c6,
spune el, era o problemd upoari. Dar nu este deloc.
264 Douglas Mook
Descoperiri ca acestea tn cazul altor pacienfi amnezici ca gi H.M.
au condus majoritatea oamenilor de ptiinli din domeniul neurologiei
sd distingd (cel pufin) doud sisteme de memorie gi nu unul, chiar gi
in cadrul memoriei de lurigd duratd (Kalat,2001). Existd pe de o par-
te mer4orin declnratiad, tipul care ne permite sd spunem: ,,Da,
imi amin-
tesc, asta este ceea ce s-a intAmplat atunci" (declardm ce s-a intAmplat
,,afrr:l.ci"), dar pe de alti parte gi o memorie procedurald, tipul pe care
iI folosim atunci cAnd ne aducem aminte cum sd mergem pe o bici-
cleti, sau cum sd rezolvdm wtpuzzle sau cum sd lovim o minge de
baseball cu bAta
-
pe scurt, unde avem nevoie sd urmdm o procedu-
rd pentru a finaliza ceva. Dacd ne gdndim, vedem cum acestea doud
sunt separabile chiar gi in viala de zi cu z!, chiar gi i:r cazul oameni-
lor fdri leziuni ale creierului.
]ucdtorii
talentafi de baseball pot balan-
sa o bAtd ca gi cum ar Iovi mingea, dar este improbabil ca acegtia sd
poati sd ifi spund curn o fac. in schimb, noi am putea sd spunem cui-
va cum sd loveasci o minge de baseball intr-o lecfie, dar este pufin
probabil ca doar acest lucru in sine sd poatd sd il facd pe acesta r.rn ju-
cdtor talentat. Dacd ar fi fost posibil, ar fi mult mai mulfi lovitori buni
in baseball decAt sunt.
Atunci, aici avem o altd separafie a felurilor de memorie: procedu-
rald gi declarativd. Prima poate rdmdne intactd dupd lezarea creieru-
lui, care o intrerupe insd pe a doua.
Mai mult decAt atAt, unii neurologi contemporani cred cd va tre-
bui sd distingem gi intre amintirile implicite
Si
explicite. Amintirile ex-
plicite sunt adesea gi declarative, astfel inc6t pacienfii amnezici au
probleme in rdspunsurile explicite la intrebdri cnm ar fi: ,,i1i amintegti
de aceste eveniment...?" satJ,,Ce s-a intAmplat atunci cAnd...?" Me-
moria impliciti, pe de altd parte, indicd faptul cd o persoand poate fi
influenfatd de memorie chiar fdrd sd fie congtientd de aceasta; acest
fapt este frecvent ardtat prinfr-o sarcind de completare a fragmente-
lor de cuvinte. De exemplu, unei persoane i se poate ardta urmdtorul
fragment
_L_F-N_
gi i se poate cere sd completeze cuv6ntul. Sarcina este destul de difi-
cili dacd persoana nu a fost inifial antrenatd i:rtr-o disculie despre ele-
fanfi, sau dacd nu i-a prezentat o listd de cuvinte confindnd cuvAntul
elefant. Dacd persoana a suferit astfel de expuneri la cuvAntul corect,
j,
]fI':
.,.:in
ii'iil
;+i
ilf
iili
l:r,
t
lii
i:i
x
Brenda Milner
Pi
cazul lui H'M' 265
este posibil sd rispundd mult mai bine la sarcini' ca
9i
cum memoria
o""ri'"
cuvAnt fusese pregdtitd
9i
astfel a putut fi disponibild'
-
";;;;;
t"i"t" din toate acestea, pacienfii amnezicidau.dovadd
a"
"fuit"f
pregdtirii. Dacd aceptia sunt pregdtili cu cuv6ntul elefant'
;G ;;; fi t""aa problema spre rezolvare' ei o vor rezolva foarte re-
Dede. ,,Cum
de ai putut sd rezolvi probleml atAt de repede?"
a{ lost
"d;i J
;};
""t[
i* cumva despre ele,f anIT? "
"Nu
"'
Cuva ntur elef ant
u io'rt
"fu"tiv
pregdtit, chiar dacd pacientul nu are amintirea eveni-
mentului
de
Pregdtire.
Distincfia aint e i*pUcit pi explicit nu este aceeapi cu distincfia din-
tre declarativ gi procebural' Oriium, acestea se suPraPun'
Dacdpar-
ii"rputtlii Ia studiu sunt capabili si ne
yrle
cd de-abia vdzuserd cu-
uaitu|a",ont,
atunci memoria de a fi vdzut acest lucru este atAt
"*pfi"iaa,'cat
pi declurulil'e;
"i
pot declara in mod explicit ci acesta
"riu
.urrrt. Toiugi, in cazul in care nuigi amintesc cd au vdzut cuvAn-
tul, dar sunt oricum afectali de acesta, atunci amintirea faptului de
ui'trueruteste
implicitd, nu explicitX' Nu-este nici procedurald: par-
tl"iput
lii
t u ipi amintesc cum s6'-facd'ceva'
Mai degrabd' ei au uitat un
eve'niment
a cdrui intAmplare ar declara-o dacd
9i-ar
aminti-o'-
Odatdfdcuteastfeldeobservafii,experimentecaacesteaaufostre-
petate cu pacienfi cu o tulburare de memorie similard' ln sindromul
'Xor:rot
oS,care poate firsoli alcoolismul cronic' existd o inabilitate simi-
larddeaformaamintirinoipermanente.Pacien}iipotficapabilis6ipi
u*it teuscd detalii ale viegii ior de dernult' dar aproape niciun eveni-
ment recent. La fel ca
9i
irn cazul H'M', ei pot avea o conversafie cu un
intervievator, dar la doar cAteva minute dupd ce intervievatorul
plea-
c5., ei vor fi uitat intregul episod' Un astfel de gacielt
a citit acelagi ziar
ftt'-ta repetat, fiindtltal surprins de fiecare datX' Ca pi in cazul H'M"
Figura 3l.l
, r!-,. _ir_ r^
-^ -,
,i,,r ,.r.
Problema.,TurnuluidinHanoi,..Sarcinaestedeamutatoatediscuriledepecuiuldin
stinga pe cel din dreapta, mund doar un singur disc o datS
5i
neplasind nicioda-
t5, in niciun
Pund,
un disc mai mare deasupra unuia mai mic'
255 Douglas Mook
pacienfii Korsakoff pot sd aibd rispunsuri mult mai bune procedlral
decAt la sarcinile de memorie declarativd.
fli
memoria implicitd se poa-
te dovedi uneori a fi intact6, ca in cazul pregdtirii, acolo unde memo-
ria explicitd a dispdrut. Creierele pacienfilor lui Korsakoffprezinti le-
zarea unui sistem nu identic cu, dar foarte str6ns interconectat cu unele
sisteme corticale cane erau lezate in cazul lui H.M.
Pacienfii Korsakoff adesea prezintd un simptom pe care H.M. apa-
lent
nu il avea. Incapabili sd-gi aminteascd evenimente, acegtta coifa-
buleazd, ceea ce firseamnd ci umplu golurile cu memorii false. Apa-
rent, aceasta nu este doar o fircercare de a scdpa de rupinea de a nu-gi
aminti, dat fiind cd falsele amintiri pot fi unele care au pufine ganse
sd fie crezute. Un pacient spitalizat a fost intrebat:
,,Unde ai fost?,, pi
a r6.spuns cd de-abia se firtorsese de la Paris cu avionul
-
in timp ce
lucrurile nu stdteau in niciun caz astfel. Este tentant sd vezi irr acest
sindrom rolulreconstrucfieiinmemorie scdpAnd de sub control (vezi
capitolul30).
Toate aceste rezultate sunt o dovadd in plus, dac6 mai era nevoie
de alte dovezi, cd o conceplie despre memorie ca gi
,,casetofon', fd-
cand o inregistrare a evenimentelor gi apoi reia banda la cerere nu este
posibild. Nu avem un sistem de memorie, ci mai multe. Acestea au
diferite proprietdfi gi implicd mecanisme ale creierului indeajuns de
distincte unul de alhrl pentru a permite o intrerupere severd a unuia
sau mai multora dintre acestea, ir ti*p ce altele rdm6n intacte. Aceas-
ta este cea mai importantd lecfie pe care H.M. pi mulfi alfi pacienfi
amnezici ni le-au predat.
Brenda Milner gi cazul lui H.M. 267
Bibliografie:
Gazzaniga,M.S., Ivry, R.B. gi Mangun, G.R., Cognitiae neuroscien-
ce: The biology of the mind, Norton, New York, 1,998
Kalat,
1.W.,
Biological psychology, (edifia a7-a), Wadsworth, Bel-
mongt, cA,2001
Milner, B.,
,,Psychological
defects produced by temporal lobe ex-
cision" inThe Brain and Human Behaoior, 36,1958, pp.244-257
Mibrer, 8.,
,,Memory
and the temporal regions of the brain" fuI K.H.
Pribram gi D.E. Broadbent (editori), Bblogy of memory, Academic Press,
New York, L970, pp. 35-57
Mibrer,8., Corkin, S. gi Teuber, H.L.,
,,Further
analysis of the hip-
pocampal amnesic slmdrome: A 14-year follow-up study of H. M."
in N europsy chologia, 6, 1968, pp. 215-234
Penfield, W gi Milner, B., ,,Memory
deficits produced by bilateral
lesions i:r the hippocampal zone" in Archiues of Neurology and Psychin'
try,79,1958, pp. 47H97
Scoville, W. B. gi Mil:rer, 8., ,,Loss of recent memory after bilateral
hippocampal lesions" in
lournal
of Neurology, Neurosurgery, and Psy-
chiatry, 20, 1957, pp. 11,-21