Sunteți pe pagina 1din 4

40.

Festinger
;i
Carlsmith:
Disonanla cognitivi
Teoria disonanlei cognitioe a fost creati de Leon Festinger, un stu-
dent al lui Kurt Lewin (capitolul 55). Este o teorie foarte influentd,
care a schimbat total relafia dintre cognilie gi acfiune, care este cAt se
poate de familiard. Teoria familiard afirmd cd ,,pe baza a ceea ce gAn-
dim gi simtrm decidem ce sd facem". Totugi
-
gi aceasta a fost intui-
fia
lui Festinger
-
pot exista efecte fir cealaltd direcfie. Ceea ce facem
poate afecta ceea ce gAndim pi simfim (Festinger, L957). Experimen-
tul de fafd, condus de Leon Festinger gi
J.
Merrill Carlsmith (1959), a
testat aceastd idee.
Leon Festinger (1919-89) s-a ndscut in New York.
$i-a
luat licenfa
la City College din New York, iar apoi doctoratul la State University
din Iowa in1942, unde a studiat cu Lewin. ln fgOg s-a mutat in New
York, la New School for Social Research, unde a rdmas pAnd cAnd a
trecut in nefiintd.
James
Merrill Carlsmith (1936-85) s-a ndscut i:r New Orleans.
$i-a
luat licenfa la Stanford in 1958 gi doctorah:l la Harvard in 1963. Apre-
dat la Yale din 1962 pAnd in 1964, dupd care s-a intors la Stanford,
unde a rdmas pAnd la moartea sa premafurd..
Disonanfa cognitivd nu se referd doar la conflictul interior, ca
atunci cAnd intAmpindm dificultdti in a decide dacd sd sfudiem sau
sd mergem la o petrecere, fie sd acceptim
-
sau sd inifiem
-
o cere-
re in cXsitorie. Se referd la un conflict specific intre ceva ce credem gi
o anumitd acfiune pe care am intreprins-o. Atunci cAnd credem X
dar
am ficut ceva ce este incompatibil cu X, simlun o tensiune inconfor-
tabild cauzati de inconsistenfa in sine. Disonanfa
-
un fel de conflict
mintal
-
este irtre doud idei contradictorii: ,,Cred
X" gi
,,Am ficut
acest lucru care este incompatibil cu X". Prezenfa simultand a acestor
doul idei ne face sd ne simlim inconfortabil. Nu ne place sd fim
inconsecvenfi. Acest disconfort este rezultatul disonanfei cognitive.
Festinger gi Carlsmith: Disonanla cognitivd
323
Aceasta a fost ideea originald a lui Festinger. Mai recent, unii autori
au sugerat cd disonanfa necesitd un conflict mai specific: acfiunea pe
care am intrepri4s-o trebuie sd intre ?:r conflict cu stima noastrd de sine.
Disonanf4 cu alte cuvinte, este intre ideea,,Sunt o persoarrd sincerd, sen-
sibilS, br:nd
-
cu alte cuvinte, sunt i:r reguld" pe de-o parte, gi
,,Am fA-
cut acest lucru nesincer, nebunesc sau crud", pe de altd parte. (pentru
discufie, vezi Aronson, 1999.)
Oricum, teoria spune cd afunci c6nd simfim acea disonanld incon-
fortabil5 incercdm sd o reducem. Cum am putea face acest lucru? Am
putea acfiona intr-un mod diferit, poate, irtr-un fel care sd se potri-
veascd mai bine atitudinilor
9i
valorilor noastre. Dar dacd totupi ac-
fiunea
a avut deja loc? Acum nu o mai putem schimba. Ceea ce pu-
tem insd schimba este atitudinea noastrd cu priaire la acea acfiune. Dacd
ne putem convinge pe noi ingine cd acfirrnea nu a fost nesincerd, ne-
buneascd sau crudd, atunci disonanla se va reduce. GAndul
,,Aceastd
acfiune pAnd la urmd a fost una itrtr-adevdr rezonabill" este compa-
tibil cu gAndul
,,Sunt o persoand dreaptd, sensibild, bund pi am irtre-
prins acea acfiune". Dacd putem crede ambele perspective, disonan-
|a
este ir:rldturatd sau cel pufin minimizartd.
PAnd aici teoria nu rdmAne decAt pwd teorie. Totugi, in gtiinfd, te-
oriile trebuie testate pentru a vedea dacd sunt valide sau nu.
predic-
liile
fundamentate pe aceastd teorie au fost testate prin experiment de
multe ori
-
gi confirmate. Experimentul de fafd a fost unul dintre pri-
rnele de acest gen.
Experimentul a fost efectuat in trei faze. in prim4 cercetdtorii le-au
cerut participanlilor (studenfi la facultate) si facd o serie de sarcini
plictisitoare gi repetitive. Aceste sarcini includeau lucruri precum fap-
ful de a pune mosoare trtr-o cutie, dupd care scoaterea gi punerea la
loc
-
de nenumdrate od
-,
o sarcind stupidd, fdrd sens, care se gi in-
tenfiona a fi astfel. Sfudenfii au fost angajafi in activitdfi ca aceasta
timp de o ord intreagd. Procedura, intr-un cuv6nt, era desemnati spe-
cial pentru a induce o plictisealS foarte mare.
A urmat apoi faza a doua, fur care participanfii credeau cd experi-
mentul se incheiase
-
dar nu ata stdteau lucrurile. Una dintre tinere
de-abia aptepta sd participe la experiment, sau cel pufin apa credeau
participanfii/ ceea ce nu gtiau ei totugi era ci ea era complice al expe-
rimentatorului.
Experimentatorul a spus de f.apt:
,,Iatl,cH existd cineva care de-abia
apteaptd sd facd aceleagi lucruri pe care le-afi fdcut voi deja, este
t],
I
ll
l
324 Douglas Mook
important ca ea sd creadi cd sarcina in care urmeazi sd fie angajatd
este interesanti gi pldcuti. Vi rog sd ii spunefi cd aga a fost. Vd pH-
tesc pentru asta..." Ulterior, pentru a minfi, unora dintre participanli
li s-a oferit un dolar, iar altora li s-au oferit 20 de dolari.
Pe scurt, participanfilor li se cerea sd miftA, spun6ndu-i tinerei ci sar-
ciru pe care urrna sd o i:rdeplineascd era interesantd gi pldcutS, in l"re.
me ce lucrurile nu stiteauin nicir.rn caz asffel. Ceea ce li se cerea de fapt
era sd nu fie sinceri. Variabila independentd era constituitd de suma cu
care erau rcompensali participanfii pentru a minf,: unora oferindu-li-se
20 de dolari pentru acest lucm, i:r timp ce altora li se oferea doar un do-
lar. (O poveste ingenioasd a ficut totul sd pard deshrl de plauzibil.)
In sfArgit, in faza a treia un intervievator i-a trtrebat pe partici-
panF
-
pe cei cirora Ii se ceruse sd mintd
-
crun li s-au pdrut lor sar-
cinile pe care le avuseserd de indeplinit mai devreme in cadrul expe-
rimentului. Fuseserd sarcinile plicute sau nu, gi cdt de pldcute?
Rezultatele au fost absolut evidente. Studenfii care fuseserd pldtili cu
20 de dolari pentru a minfi
-
adicd pentm a spune cd plasarea mo-
soarelor i:r cutii fusese o activitate plicutd at6ta vreme cAt nu fuse-
se
-
au considerat sarcina ca fiind stupidd (cum gi era de fapt). To-
tupi, studenlii care fuseserd recompensafi cu o sumd mai micd pentru
a minfi au considerat sarcina ca mai pl5cut6. Cu alte cuvinte, cei care
au primit o recompensi substanfialS pentru a minfi nu gi-au schim-
bat atitudinea fafd, de sarcini, dar cei care au primit o recompensd
modestd pi-au schimbat atitudinea, in sensul de a crede cd ceea ce spu-
seserd era adeadrat. Dupd ce au spus minciuna, au inceput sd creadd in
ea. A spune devenea a crede.
De ce stau lucrurile astfel? Teoria disonanfei cognitive presupune cd
sub fiecare dintre condifii participanfii se vor angaja intr-un dialog in-
tern cu ei ingipr, ceva de genul a ceea ce urmeazd.
Pentru condifia care implica 20 de dolari, ei puteau sd ipi spund: ,,Am
spus o minciune. Acest lusrr nu concordd cu
[este
ir disonanfi cu] ima-
ginea mea de sine ca persoand corectd gi sinceri". Cei doi itemi nu se
potriveau unul cu celdlalt. ulterior poate cd se potriveau totugi
-
pen-
tru ci puteau sd igi spund, de asemenea: ,,Ei bine, pentru 20 de dolari
cine nu ar spune o minciund nesemnificativd? Am fdcut-o pi erq dar ori-
cine ar fi fdcut asta. incd sunt in reguli". Cu alte cuvintg recompensa
extemd substanfiald face cei doi itemi ai informafiei (,,Am spus o min-
ciund" gi
,,Sunt in reguld") compatibili: ,,Am spus o minciunX, dar ori-
cine ar face asta in circumstanlele de fafi deci sunt in reguld oricum".
''i+ii:
,iii,
Jti
:i$l
i;;,
ili
':
..ilir,
.i::,
-ii,:
;!:i;.
iii
,ti
tir,
,'.,:l
iiii'
fil
il1,
r;.t:
;ii:r:':
t+ii
j'
l
ilril
:iril
!:i
r
lliri
Festinger pi Carlsmith: Disonanla cognitivtr
32s
Cum rdmAne insd cu cazul in care nu exista o recompensd externi
substanfiald? Un dolar amdrAt nu justifica o minciuni in fafd. In astfel
de condifii participantul ar fi trebuit sd simtd disconfortul celor doud
cognifii: ,,Sunt fir reguld", dar gi
,,Am minfit".
Atunci, dupd cum spune teoria, trebuia depusd o muncd de fac-
turd cognitivd. Pentru a-gi impdca acfiunile cu stima de sine, ei igi
puteau schimba una sau doud dintre cognifii, astfel incAt acestea sd
nu mai intre in conflict. Ei bine, minciuna era spusd, iar participan-
fii
nu mai puteau schimba acest lucru. Totugi, ceea ce puteau schim-
ba ei era atitudinea priaind sarcina plictisitoare tn sine. Dacd se puteau
convinge pe ei ingigi cd nu a fost aga plictisitoare
-
aranjarea mo-
soarelor in cutie fiind un lucru relaxant, de fapt
-,
atunci ilrsemna
cd. nu au minlit. Ar fi putut avea in acest fel doud cognilii care sd fie
deshrl de compatibile.
,,Sunt i:r reguld" pi
,,Am spus adevirul cu pri-
vire la sarcind."
Tocmai de aceea, subiecfii care spuseserd o minciund pentru o
sumd micd de bani trebuia sd igi evalueze sarcina ca mai interesantd pi
pldcutd decAt subiecfii care fuseserd bine pldtifi pentru minciuna lor.
$i
acest lucru este exact ceea ce s-a intAmplat.
Inainte de a pdrdsi acest experiment, ar trebui sd aborddm o pro-
blematici care ii tulburd pe cititori la primr.rl lor contact cu aceastd te-
orie. Participanfii, dupd curn arn spus, se rdzgAndesc cu privire la ceea
ce simt penhu a reduce disonanla. Totugi, oare nu gtim in mod direct
ceea ce simfim? Nu pot participanfii sd se uite pur
Fi
simplu in ei tn-
gipi, sd vadd ce simt cu privire Ia (sd zicem) o sarcind plictisitoare gi
sd expund cum stau lucrurile?
S-ar pdrea cd rdspunsul este nu. Dacd ar fi atAt de simplu, atunci
manipularea experimental5 ar trebui sd nu fi avut vreun efect. Recom-
pensa mic6, pentru participanfii care au primit-o, nu ar fi putut sd ac-
fioneze
irapoi in timp pentru a face ca sarcina sd fie mai pulin pticti-
sitoare. Agadar, aceasta le pare acum mai pufin plictisitoare
participanfilor, iar acest lucru nu se poate intAmpla decAt pentru cd
manipularea experimentald ne afecteazd judecata prezentd cu privi-
re la cAt de plictisitoare trebuie sd fi fost. lbt"pi dacd aga stau lucru-
rile, atunci expunerea noastrd cu privire la
,,gradul de plictiseald', nu
depinde de judecata noastrd ulterioard despre cum ,,trebuie sd fi fost
caztJl" inapoi in timp. In plus, aceastd judecatd poate fi afectatd de
astfel de factori, curn ar fi disonanla cognitivd, precum pi de ceea ce
am simfit cu adevdrat ilr acel moment.
326 Douglas Mook
Conceptul de distanfd cognitivd a fost aplicat la o varietate mare
de cazuri, iar studenfii de la departamentele de psihologie cognitivd,
psihologie sociald sau psihologia motivafiei se vor intAlni adesea cu
acesta. Nu putem sd purcedem la studierea acestor cerceteri aici (vezi
Arons-on, 1999), dar o selecfie minimald ne poate ajuta sd avem o idee
despre cAt de larg aplicabild este aceastd idee.
Prezentdm in continuare unele dintre ele.
l. Si ne gindim la acest caz de disonanfS; ,,Am rlnit o persoani. Aceasta inseam-
ni ci eu, un om bun, am ficut un lucru crud". Am putea impica oare aceste idei
conflictuale? Poate ci da, dacH putem spune: ,,Am rinit o persoanb, dar chiar a me-
ritat-ol ln cazul ista faptul cH eu am rSnit-o nu a fost un lucru chiar atit de rlu.
poa-
te ar fi cazul si o r5nesc
ai
mai multl" Tot acest proces, care a fost demonstrat prin
experiment direct, ar putea sH aduci pufin5 lumin5 asupra atrocitifilor care s-au
intAmplat ln cel de-al Doilea R5zboi Mondial
-
ti
in alte pi4i.
2. ,,Mi-am vandut casa, am renunlat la toate avufiile, am renunlat chiar;i la vialt
in anticiparea unei profefii
-
dar aceasta nu s-a adeverit! Cum poate un om sensi-
bil ca mine si fi ficut ata ceva?" Totupi persoana respectiG ar putea sE scape de un
astfel de conflict al cogniliilor daci t;i spune: ,,Ei bine, poate cE toate astea sunt lu-
cruri sensibile pini la urmi
-
;i
poate ci gi profegia se va adeveri. De fapt, sunt si-
gur cl ap o si fiel" (vezi capitolul 57).
3. Disonan{a cognitivi poate si joace un rol
;i
in efectul notoriu al costurilor irecu-
perabile, care pot fi ilustrate dupi cum urmeazi.
in primul rAnd, ce am face daci am avea de ales intre a cheltui 100
de dolari gi a ne afla intr-un loc unde am wea sd fim sau a cheltui 100
de dolari pi a ne afla intr-un loc unde nu Eun vrea sd fim? Nu este o de-
cizie grea. Cu siguranfd am alege prima opfiune!
Totugi, sd ne oprim atenlia asupra unui exemplu anume. 56 presu-
punem cd un cuplu pleacd de la casa lor la orap cdtre plajd, unde pld-
nuiesc sd petreacd toatd ziua pi toatd noaptea. Au fdcut deja o platd in
avans de 100 de dolari pentru rezervarea unei camere de hotel.
pe
cAnd se deplaseazd cu magina, vdd cd pe cer apar nori de ploaie care,
cu cAt trece timpul, devin mai inspiimAnt5tori gi sd mai presupunem
ci oricum nici nu se simt foarte bine. Cuplul nostru ar putea sd ajun-
gd la o inlelegere c5, date fiind toate considerentele, timpul petrecut
la plajd nu ar fi prea pldcut. Poate cd ei ar prefera sd igi petreici ziua
pi noaptea impreund acasi, confortabil gi fdri stresul unui drum atAt
de lung. Se vor intoarce ei gi se vor indrepta spre casd? Aceasta este
exact problema expusd mai devreme: faphrl de a pierde 100 de dolari
Festinger gi Carlsmith: Disonanfa cognitivd 327
gi de a fi intr-un loc pldcut sau de a pierde L00 de dolari pi de a fi
intr-un loc mai pufin pldcut. De vreme ce cei 100 de dolari sunt ori-
cum pierdufi, mai bine si te simfi bine decAt sd nu.
ft*lL disonanfa cognitivd poate acum intra in joc. Unul sau ambii
parteneri din cuplul nostru ar putea sPune: ,,Dacd'
ne intoarcem nu ne
vom recupera avansul gi vom pierde banii. E o nebunie sd pierzi bani,
iar noi ni suntem nebuni. Agadar ar trebui si ne continudm cdldtoria pi
si folosim carnera pe care am plitit-o deja".
ln termenii rafionalitdfii stricte, acest argument nu are absolut
niciun sens. Cei L00 de dolari au fost deja cheltuifi gi sunt pierdufi ire-
cuperabil
-
reprezintd un cosf irecuperabil Nimic din ceea ce ar face
cuplul nu ii va mai aduce banii i:rapoi. Astfel singura decizie cu care
se confruntd acum cuplul este: de vreme ce au pierdut deja cei 100 de
dolari, ar kebui sd se ducd acum irtr-un loc unde pi-ar dori sd fie sau
intr-un loc unde nu gi-ar dori sd fie?
Avansul de 100 de dolari este ceva la care teoreticienii deciziei se
referd prin termenul de cost irecuperabil
-
irecuperabil pentru cd este
iremediabil pierdut, ca gi cum s-ar fi scufundat pe fundul mirii. Ba-
nii au fost cheltuili deja, aga cd ar trebui sd fie scopi din ecualie pen-
tru o decizie pe care trebuie sd olttdm acum.
Totugi, tendinla noastrd nu este sd gAnctim lucrurile aga' in schimb,
poate intra in joc disonanfa cognitivS. Ne gAndim la decizia de a ne
firtoarce acasd ca la a cheltui L00 de dolari pe nimic, fapt care pare
prostesc, iar noud nu ne place sd gAndim despre noi cum cd am face
lucruri prostegti. Este posibil sd mergem i:rainte, chiar dacd asta nu
ar irsemna decAt sd addugdm un sfArpit de sdptdmAnd infernal chel-
tuielii pe care iun ficut-o deja. Cel pufin ne-am redus disonanfa cog-
nitivi!
Efectul costului irecuperabil este efectul Ia care ne referim ca la fap-
tul de a ,,arunca
bani
[sau
timp sau energie]". Se poate intAmpla sd
ne spunem noui inpine: ,,Noi
-
care suntem oameni rafionali pi sen-
sibili
-
am investit tot acest timp, tofi ace9ti bani sau alte resurse, in-
cercAnd sd obfinem un rezultat sau altul printr-o metode sau alta. Nu
a mers. Poate cd ar trebui sd incercdm altceva", dar afunci apare di-
sonanfa cognitivd care spune: ,,Cum
au putut nipte oameni rafionali
pi sensibili ca noi sd investeascd atAt de mult intr-un program inefi-
cient?" ln acest caz, putem reduce disonanfa spun6nd: ,,Ei
bine, poa-
te cd pAnd la urmd nu este atAt de ineficient' Cu siguran|d ci, dacd
vom investi gi mai multe resurse sau vom hcerca
9i
mai mult, o sd
:
:
:'
328 Douglas Mook
meargd
-
data viitoare". Agadar vom incerca varianta veche
-
din
nou.
Consecinfele acestor decizii pot trece mult dincolo de experimen-
tele de laborator unde impachetaful mosoarelor este amuzant. Istori-
cul Barbara Tuchman ne spune:
,,Indiferent de cAt de adesea o carn-
panie care s-a hrinit din sdrdcia gi infometarea unei
fdri
ostile, apa
culn au stat lucmrile in timpul invaziei engleze in Franfa, in Rdzboiul
de 100 de ani campaniile de acest gen, al cdror destin era inevitabil,
se duceau cu regularitate' (1984, p. 8). Teoria lui Festinger ne poate
ajuta sd infelegem de ce se intAmpld atAt de adesea si nu firvdlim din
propriile noastre gregeli.
Din notl acestea sunt doar exemplificdii ale unei idei care are mul-
te ramificafii. Pentru mai multe informafii, cititorului i se recomandd
excelenta ar.altzd a lui Aronson (1999).
Bibliografie:
Aronson, E.,The social animnl, (edifa a 8-a), Worth Publishers, New
York,1999
Festinger, L., A theory of cognitiae dissonance, Petersory Evanston,
IL: Row,1975
Festinger, L.
9i
Carlsmith,
J.M., ,,Cognitive consequences of for-
ced compliance" inlournal of Abnormal and Social Psychology, 58,1959,
pp.203-2L0
Hastie, R. gi Dawes, R.M., Ratinnal choice in an uncertain world, Sage,
Thousand Oaks, CA,200L
Tuchman, 8.W., The march of
folly,
Knopl New York, i.984
41. Roger Shepard
gi rotafia mentali
Ascensiunea behaviorismului
a pomit de la o controversa: se pot
studia evenimentele mentale in mod gtiinlific de fapt? ln aceastd dez-
batere subiectul imagisticii mentale a constihrit unul dintre principale-
le cAmpuri de bdtdlie.
Imagistica
-
gandurile cu privire la scopurile neatinse inci, la tre-
cut, la
lersoanele
imaginare, la locuri
9i
evenimente
-
este o parte
importanti a vielii noisfre mentale' Cum am putea totupi sd o.stu-
aiemZ Imaginile unei persoane sunt fur propria sa minte, nimeni alt-
cineva nu li poate obsirva. Datele gtiinfifice, pe de altd parte,.ar tre-
bui s6 fie accesibile tuturor, astfel inc6t oamenii de ptiinf5 s6 i9i poatd
controla gi verifica concluziile unii altora sau rezolva diferenlele care
ar putea apdrea. Toate acestea nu au pdrut a fi posibile in cazul unor
urif"l d" evenimente atAt de ,,intime"
cum ar fi imaginile. lntr-ade-
vdr, studiul imaginilor prin introspecfie s-a impotmolit in dezacor-
duri imposibil dJ rezolvat (Humphrey, 1951). Egecul acestor incerciri
de inceput de a studia imagistica a fost unrrl dintre factorii care au
condusievolufia behavioristh la itrceputurile secolului XX'
$au dovedit a exista tohrgi moduri de a face acest lucru
9i,
in mod
ironic, studiul de succes al imagisticii a fost unul dintre factorii care
au condus la revolulia cognitir:i din anii 1960! Printre aceste povepti
de succes, experimentele lui Roger Shepard
9i
ale colegilor sdi au con-
stifuit momente hotdrAtoare.
Roger Newland shepard (1929-) s a nns,c_ut Ia Palo Alto, tI Califor-
nia, A-absolvit Universitatea Stanford in 195L, iar in 1955 pi-a obfinut
doctoratul in cadrul universitafii Yale. Dupd aceasta a fost asistent
postdoctorallaLaboratoruldeCercetareNavaliWashingtongiapoi
ia Universitatea Harvard. in fgOS s-a intors la Stanford, unde au fost
efectuate experimentele prezentate
9i
unde a
9i
rdmas' $a retras.de la
catedri intbgO, dar igi continui cercetarea teoreticd pi inci public6.