A nul I2009

Martie II, nr. 1 (7) martie 20091

Revistă cultural-ştiinţifică Fondator: Vicu Merlan

Din cuprins Despre originea traco-getă a mitului hiperboreenilor

Pagina 3 Prof. Monica Dascălu
Fenomenul geologic Sitoaia Ţara hiperboreenilor este adesea pomenită în mitologia greacă. Nimeni nu ştie exact unde
Vicu Merlan se află ea, dar se presupune că undeva în nordul extrem, fără doar şi poate, dincolo chiar de
Pagina 3 ţinutul dinspre care suflă Boreu, vântul de miazănoapte. Unii istorici consideră că pentru greci
Hiperboreea era un fel de paradis îndepărtat, de sălaş al Preafericiţilor. Acolo era ţara viselor, a
Fosile vii tuturor prunciilor şi a vârstelor de aur. Apollo trăise acolo în tinereţe, tot acolo se născuse Leto,
Oana-Maria Ciumac mama lui şi acolo se întoarce el după fiecare ciclu astral de 19 ani. Se spune că un
Pagina 4 hiperboreean, pe nume Olen, ar fi întemeiat oracolul din Delfi, iar Pitagora trecea drept
reîncarnarea unui hiperborean. Hiperboreanul era considerat a fi un fel de supraom, care
Micii ecologişti trăieşte în fericire şi înţelepciune şi este înzestrat cu puteri magice.
Educ. Viorica Asimine, Poporul fabulos al hiperboreenilor trăia, după cea mai mare parte a scriitorilor greci, într-
Nina Gherasim un ţinut situat la nordul Eladei. Se pare că Hesiod îi menţionează pentru prima oară, apoi
Pagina 5 epigonii lui Homer. Cât despre Herodot, acesta consideră tot ceea ce se povesteşte despre
Un mediu curat – o viaţă Hiperboreeni este o născocire, justificând aceasta prin faptul că Sciţii, care locuiau la nord de
Grecia nu vorbesc despre ei şi nu-i cunosc. În schimb, Herodot povesteşte ce spun oamenii din
sănătoasă
Delos privind Hiperboreenii. Mai târziu, ei sunt menţionaţi de Pausanias, Pindar, Hellenikos,
Instit. Laura Munteanu apoi de Diodor din Sicilia, Pliniu cel Bătrân şi Clement din Alexandria.
Înv. Săndiţa Avram Cât despre etimologia numelui lor, după Antici, Hiperboreenii ar fi cei care locuiesc
Pagina 5 dincolo de vântul din nord, Boreas, şi dincolo de munţii Fipes (Phipees), munţi fabuloşi din
Sensul existenţei şi cultura nordul Sciţiei, într-o ţară caldă. Etimologiile moderne nu par mai exacte. Dar legendele despre
Hiperboreeni diferă la templul din Delfi şi la cel din Delos. La Delfi, se afirmă că faimosul
Prof. dr. Doina Grigoraş
oracol a fost fondat de hiperboreeni, care l-au asociat cu Apollo, şi că acesta călătorea în ţara
Pagina 6 hiperboreenilor într-un car tras de lebede albe. Nimeni nu poate găsi drumul care duce în ţara
hiperboreenilor, unde nu se poate ajunge nici pe pământ, nici pe mare. Doar eroii şi cei pe care
Istorie şi prezent în crizele
financiare
Ec. Aurel Cordaş
Pagina 8
Vintilă I. C. Brătianu – Scurtă
biografie
Prof. Gică Scarlat
Pagina 11
Gaura din... bio-bibliografie
Prof. Valeriu Neştian
Pagina 12
Pace pentru… suflet
Olariu Elena
Pagina 16
Poezie
Ioana Frenţescu
Valentin Furtună
Teodora Fălcianu
Protosingher Veniamin
Ion Marcu
Diana Dumitraşcu
Înv. Corneliu Lazăr
Prof. Nicolae Olariu
2 Lohanul nr. 7
zeii îi îndrăgesc pot ajunge acolo. Hiperboreeni, se spune la
Delfi, trăiesc o mie de ani, mereu tineri, fericiţi şi bucuroşi, căci nu
există la ei boală, oboseală sau bătrâneţe. Toţi cântă şi dansează în
onoarea lui Apollo, zeul luminii. În plus sunt vegetarieni, sunt
oameni paşnici, drepţi şi prietenoşi. Se spune că ei i-au ajutat pe
greci să respingă invazia Galilor în 279 î.e.n.
Totuşi la Delos se spuneau alte lucruri despre Hiperboreeni,
care erau, după preoţii templului, fericiţi, mereu tineri, pioşi, drepţi,
paşnici şi dotaţi cu puteri miraculoase. Ei trimiteau la templul din
Delos daruri acoperite cu paie, prin vecinii lor sciţi. În acele
timpuri antice, aceste daruri soseau la templu aduse de fecioare
sfinte însoţite de cinci hiperboreeni. De altfel, două din aceste
fecioare ar fi fost înmormântate la Delos. Un alt hiperboreean,
Abasis, ar fi purtat o săgeată în jurul pământului fără sa mănânce
nimic în acest timp.
Mitul hiperboreenilor e de aproape înrudit cu mitul vârstei de
aur, a câmpiilor Elisee sau a Insulei Preafericiţilor. Anticii au
căutat să localizeze ţara hiperboreenilor în numeroase regiuni mai
mult sau mai puţin îndepărtate: insula Thule, o altă insulă situat ă
aproape de India, în Irlanda, într-o insulă dincolo de Atlantic, într-o
insulă aproape de Arabia, în Marea Mediterană, dincolo de
Himalaya etc.
Dar dincolo de toate, poveştile despre Hiperboreeni nu sunt
atât de fantastice şi imposibil de admis cum cred unii istorici. Într-
adevăr, de ce nu ar fi posibil să fi existat la nord de Grecia grupuri
de oameni religioşi care să semene prin multe trăsături cu aceşti
fabuloşi oameni virtuoşi, înţelepţi, paşnici, vegetarieni şi celibatari?
Şi asta cu atât mai mult cu cât asemenea oameni au existat într-
adevăr, aşa cum vom arăta în continuare, ei fiind chiar strămoşii
noştri, dacii.
De altfel, Iliada atestă existenţa unor oameni foarte religioşi
la nordul Dunării, în timpul războiului troian. În cântul 8, versurile
6-8 se spune: „Zeus contempla ţara tracilor, cavaleri pricepuţi:
pământul Misienilor, experţi în lupta corp la corp, cea a
Hippimolgilor, ţara Gallactofagilor, cea a Abioi-lor, cei mai drepţi
dintre oameni“. Termenul „Hippimolges“ înseamnă „cei care mulg
iepele“ şi „Galactophages“ sunt „cei care se hrănesc cu lactate”.
Toţi aceştia sunt traci, deşi Strabon afirmă că cele trei popoare
menţionate anterior aparţin neamului Sciţilor. Aceasta este
imposibil, pentru că Sciţii au venit în Europa în secolul 7 î.e.n, iar
războiul troian a avut loc în sec 13 sau 12 î.e.n. Deci aceste trei
popoare menţionate erau trace şi locuiau la nordul Dunării.
Sensul denumirii de Abioi este mai greu de explicat, selectăm
câteva posibile variante: „cei fără familie, care trăiau fără femei“
sau „nomazi, oameni săraci, fără arc”, sau „oameni liniştiţi,
paşnici”, sau „cei care au viaţa lungă”. Textul lui Homer susţine
ideea că aceşti Abioi erau cei mai drepţi dintre oameni şi numele
lor indică faptul că sunt oameni religioşi din moment ce trăiau în
celibat (ceea ce pentru lumea greacă era un act eroic). Abioi-i se
hrăneau cu lapte, erau vegetarieni şi acest ascetism se datorează
doctrinelor religioase (de fapt, tehnicilor spirituale) pe care tracii le
practicau, după cum arată Posidonios, citat de Strabon.
Unii istorici afirmă că marele iniţiat dac Zalmoxis a fost
contemporan cu Pitagora (şi chiar că ar fi fost discipolul lui,
afirmaţie care, spune Vasile Lovinescu, trebuie atribuită
incredibilei semeţii a grecilor. Vasile Pârvan consideră şi el această
ipoteză ca fiind naivă şi citează diverşi istorici care menţionează
faptul că de fapt Pitagora a fost un discipol spiritual al tracilor).
Oricum ar sta lucrurile, este clar că spiritualitatea dacilor nu începe
cu Zalmoxis şi nici vegetarianismul în cazul lor nu provine de la
şcoala lui Pitagora, deoarece, repetăm, acesta a trăit în secolul 7
î.e.n.
Se presupune de altfel că ceea ce a adus nou Zalmoxis în
practicile spirituale ale dacilor a fost folosirea camerelor subterane
sau a grotelor pentru asceza spirituală, în scopul atingerii nemurii.
Aceştia trebuiau să trăiască izolaţi, departe de zgomotul satelor şi
de locuitorii lor. Ei trebuiau să trăiască ascunşi, de altfel locuiau
destul de mult în grote. Viaţa misterioasă a adepţilor lui Zalmoxis,
care trăiau ascunşi în peşterile lor, nu se căsătoreau, erau
vegetarieni şi refuzau bunurile lumeşti, poate cu siguranţă să fi fost
sursa istorică a mitului hiperboreenilor, din moment ce discipolii
lui Zalmoxis trăiau în munţi unde se aflau peşteri, în Carpaţi, la
nordul Dunării şi al Greciei.
O viziune mai elaborată asupra mitului hiperporeenilor este
prezentată de Vasile Lovinescu în lucrarea sa „Dacia
hiperboreeană”, care ne prezintă o abordare iniţiatică a istoriei,
asociată cu o geografie sacră a Planetei noastre. În această viziune,
poporul iniţiat al hiperboreenilor migrează în diferitele cicluri
istorice în zone geografice cu o semnificaţie sacră aparte. Şi, am
completa noi, în aceste zone speciale se află în diferitele etape
istorice proiecţia în planul fizic a Shambalei, centrul spiritual al
planetei. Una din etapele acestei migraţii a hiperboreenilor a fost în
Dacia, iar tradiţia spirituală dacică este „urmaşa“ culturii lor.
(Insula Şerpilor mai era numită şi Insula Albă sau Leuce, şi templul
lui Apollo care a existat aici, ale cărui ruine există şi azi, ca şi
toponimia din zonă atestă această conexiune). Muntele Omu, numit
în popor „Osia lumii“ sau „Buricul Pământului“ este axul central al
geografiei sacre a României.
Originea poporului arian
În tradiţia orientală se arată că originea poporului arian
trebuie căutată în munţii Carpaţi, unde s-a aflat anterior zona de
proiecţie a Shambalei, zonă care va redeveni centrul spiritual al
planetei înaintea încheierii actualului ciclu planetar. O dovadă
inedită a acestei origini este prezentată în lucrarea lui Nicolae
Miulescu: „Dakşa, ţara Zeilor”, care din păcate este greoaie pentru
cel care nu cunoaşte mitologia indiană şi epopeele istorice indiene.
În esenţă, Miulescu dovedeşte cu argumente lingvistice faptul că
principalele episoade ale acestor epopee/mituri s-au desfăşurat în
Dacia, prin faptul că numele localităţilor şi a personajelor se
regăsesc în multe nume de localităţi, munţi sau râuri păstrate până
în prezent, iar acestea sunt şi grupate conform miturilor sau
povestirii respective.
Martie 2009
Fenomenul geologic Sitoaia
Unul din cele mai interesante fenomene geologice din
Podişul Central Moldovenesc, îl întâlnim la limita nord-estică a
judeţului Vaslui, în comuna Arsura. La 1 km de satul Râpile
(Mihail Kogălniceanu), în partea de nord-vest şi la 2 km sud de
Arsura, pe o porţiune de circa 1 km se poate cerceta un fenomen
carstic inedit pe un astfel de fundament.
Pârâul Sitoaia ce îşi are obârşia la N-NV de Arsura, după ce
traversează localitatea, meandreză alene pe o lungime de 500 de
metri după care dispare brusc din peisaj, apărând în aval la circa
700 metri de sub stratele de loess şi calcar fosilifer sarmaţian (fost
fund de mare - Marea Sarmatică ce se întindea pe aceste meleaguri
acum peste 10 milioane de ani în urmă). Explicaţia rezidă în
existenţa unui strat gros de calcar, sub cel de cernoziom şi loess (la
circa 5-7 m adâncime), care în acest segment geologic este
dizolvat, găurit, fapt care face posibilă coborârea apei în nivelul
inferior. Apare la suprafaţă în aval, acolo unde stratele de calcar
apar la zi, în urma proceselor de erodare regresivă, ce au ca punct
de plecare ravenele adânci din NV satului Râpile. Toponimul
pârâului Sitoaia, provine de la acest fenomen geologic, făcându-se
analogia cu o sită prin care apa trece nestingherită.
După parcurgerea a peste 300 de metri în aval, pârâul Sitoaia
Fosile vii
Cu mai bine de 220 de milioane de ani în urmă, flora terestră
era dominată de plante cu flori primitive. Printre ele se numără şi
binele cunoscute conifere, arborele Ginkgo biloba, Cycas revolute
şi cei mai mari arbori din lume, giganticii Sequoia gigantea. Timp
de 120 de milioane de ani aceste plante au constituit vegetaţia
dominantă a Pământului.
Sequoia gigantea – arborele mamut
Aceşti uriaşi ai regnului vegetal sunt regăsiţi în număr mare
3
Vicu Merlan
întâlneşte un strat mai rezistent de calcar recifal, pe care îl
ferestruieşte, lăsând în urmă un microchei de tip…canion. În
această porţiune se pot identifica numeroase praguri, mici cascade,
marmite (scobituri concoidale în albia minoră) etc.
Microcheiul dăltuit în calcar poate fi întâlnit în sectorul
mijlociu al pârâului, pe o lungime maximă de circa 400 de metri.
Partea cea mai abruptă se poate vedea în partea estică, unde
peretele cochilifer este mai rezistent. Minicanionul este întâlnit pe
o lungime de circa 50 de metri, având o lăţime cuprinsă între 2-5
metri. Abruptul canionului nu este rectiliniu ci prezintă erodări
asemănător unui ferestrău, având înălţimea cuprinsă între 1-3 metri.
Luciu de apă se adânceşte, mai ales la nivelul pragurilor, la peste 1
m.
Nat ura
Calcarul recifal de la Râpile prezintă un bogat material
fosilifer, alcătuit din valve de scoici (Cardium fittoni, Congerii,
Unionide, Melanopide, Mactra fabriana etc), cochilii de melci etc.
Fenomenul inedit de la Râpile, comuna Arsura, este
interesant atât prin caracteristicile geologice de carst pe care ne-o
etalează cât şi prin bogăţia faunistică paleontologică, fapt care cu
siguranţă va atrage în zonă atât cercetători cât şi turişti dornici de
cunoaşterea diversităţii naturale înconjurătoare.
Oana-Maria Ciumac
în California. Sequoia face parte dintr-o specie de gimnosperme
care pot trăi mii de ani iar la maturitate pot ajunge la 145 de metri
înălţime, cu circumferinţa tulpinii până la 38 de metri. Recordul
oficial al mărimii este deţinut de un Sequoia numit „General
Sharman“ ce se găseşte în Parcul National Sequoia din California.
Se ridică la 83,3 metri înălţime şi 31,1 metri la bază şi este cel mai
mare organism existent pe Pământ.
Deşi puţini şi la noi în ţară putem găsi câteva exemplare de
Sequoia gigantea, în Simeria în parcul dendrologic din Oradea, în
4 Lohanul nr. 7
Bucureşti în Parcul Carol. atingând înălţimea maximă în aproape 50 de ani. Pe măsură ce se
Ştiaţi că... pe platforma netezita a unui ciot de Sequoia cu un dezvolta pot apărea ramificaţii ale trunchiului gros, lucru care îl
diametru de 16 metri pot staţiona comod 12 limuzine? face mai interesant şi mai atrăgător.
La începutul secolului a fost doborât un arbore de Sequoia Speciile de Cycas se găsesc pretutindeni în lume dar originea
din care s-au încărcat aproximativ 600 vagoane de lemn? plantei este în Orientul îndepărtat şi a fost folosită ca plantă de
grădină sau cultivată în ghivece de secole.
Ginkgo biloba- arborele pagodelor Aceasta plantă se distinge prin eleganţa frunzelor
Ca şi Sequoia gigantea arborele pagodelor este considerat asemănătoare cu cele de palmier, cu care se confundă foarte des.
una din cele mai vechi specii de arbori din lume fiind originar din Deşi i se spune „palmier sago“ nu face parte din familia palmierilor
Extremul Orient. Arborele ginkgo este singurul exemplar existent ea încadrându-se în familia Cycadaceae.
din familia Ginkgoaceae, care are 18 membri, din care cel mai Trebuie menţionat că aceste 3 specii de arbori sunt
timpuriu datează de acum 270 de milioane de ani. considerate „fosile vii“, datând din perioada Mezozoică şi trebuie
Interesul pentru acest arbore sacru, a determinat acordarea să avem grijă deoarece natura are mai puţină nevoie de noi decât
mai multor denumiri populare. În China se numeşte“ arborele avem noi nevoie de ea.
pagodelor“ sau „ arborele celor 40 de steme“. În Japonia copacii
bătrâni sunt adoraţi precum zeii iar pentru a le confirma sacralitatea
se leagă de trunchiul arborelui o shimenawa – coroniţă din tulpini
de orez. Li se spune „arborele templier“ iar în restul ţărilor de pe
glob i se spune „arborele lui Dumnezeu“ sau „arborele vieţii”.
Ca plantă medicinală Ginkgo este folosită într-o multitudine
de afecţiuni. Chinezii au folosit-o în tratarea astmului, congestii
pulmonare, amnezii, migrene. Acestea sunt însa numai o serie din
beneficiile plantei minune.
Sunt arbori dioici adică pe un exemplar se găsesc doar flori
feminine sau masculine, deci arborii sunt fie masculini fie feminini.
Toamna frunzele lor se îngălbenesc şi cad, culoarea lor devenind
galbenă cu nuanţe extrem de atrăgătoare.
Ştiaţi că… dacă strivim un fruct de Ginkgo biloba provoacă
un miros înţepător şi urât mirositor?

Cycas revoluta – palmier sago

Este vorba de o plantă interesantă care există din vremea
dinozaurilor din perioada Mezozoică de mai bine de 150 de
milioane de ani.
Forma şi textura sa unica îl fac o plantă foarte căutată atât
pentru arta peisagistică cât mai ales ca plantă de interior. Are un
aspect foarte simetric, coroana are frunzele de culoare verde închis,
penate, iar trunchiul are aspect neregulat. Planta creşte greu

Micii ecologişti Educ. Asimine Viorica, Gherasim Nina

Copilul învaţă bunătatea de la natură, iar răutatea de la oameni. – N. Iorga

Natura este un nor schimbător şi niciodată acelaşi. – Emerson
Schimbarea mentalităţii individului cu privire la mediul înconjurător se poate realiza numai
prin formarea unei generaţi de viitori cetăţeni conştienţi de efectele acţiunilor proprii asupra
mediului.
Pregătirea copilului pentru şcoală este considerată tot mai mult „funcţia majoră”, obiectivul
formativ final al activităţilor instructiv-educative din grădiniţă. Un rol important în pregătirea
copilului pentru şcoală revine îndeplinirii obiectivelor ce vizează comportamentele psihosociale
ale personalităţii copilului şi care contribuie la integrarea şi adaptarea lui la mediul de viaţă şi
activitatea şcolară.
Pentru a depăşi pragul dificil al şcolarităţii, întreprindem diferite activităţi comune,
grădiniţă-şcoală.
Educaţia pentru mediu ne priveşte în egală măsură pe toţi, adulţi sau copii, iar problema, deşi
nu e nouă, se pune tot mai acut, devenind obiect de studiu încă de la cea mai fragedă vârstă.
Începută de timpuriu, educaţia ecologică are şanse mari. Cei mici trebuie să înţeleagă că pe
Terra există interdependenţă între populaţia umană şi nenumăratele specii de plante şi animale,
între societate şi ciclurile biologice din natură. Aceasta se poate face atât prin activităţile de
cunoaşterea mediului, educarea limbajului, educaţie plastică, activităţi practice, dar şi prin
activităţile de extindere, opţionale sau extracurriculare. De asemenea trebuie să-i facem să
înţeleagă necesitatea cuceririlor ştiinţei şi tehnicii care nu trebuie să devină duşmani ai naturii, ci în
concordanţă cu aceasta, pentru a păstra resursele Terrei; exploatarea judicioasă a pădurilor, a
bogăţiilor solului şi subsolului, pentru a păstra frumuseţile naturale ale munţilor, curăţenia apelor,
a aerului, atât de necesare plantelor, animalelor şi implicit omului.
Copiii rămân cu convingeri clare cu privire la necesitatea protejării mediului, se implică
activ, li se dezvoltă spiritul de iniţiativă, simţul răspunderii.
De asemenea, vor înţelege că în Europa există forme de relief ca şi în ţara noastră, animale,
păsări, bogăţii; că europenii luptă pentru combaterea sacrificării animalelor pentru blană, a tăierii
masive de lemne, a exploatării iraţionale a bogăţiilor, împotriva poluării naturii.
Cunoaşterea şi înţelegerea unor componente şi procese ale lumii vii, stimularea motivaţiei
pentru protecţia naturii şi formarea comportamentului ecologic adecvat şi derularea de acţiuni
concrete de protecţie a mediului înconjurător.
Martie 2009
Un mediu curat – o viaţă sănătoasă
Instit. Munteanu Laura Roxana, înv. Avram Săndiţa
Protecţia mediului înconjurător a apărut ca problemă a
omenirii numai în zilele noastre, respectiv atunci când omul a
cucerit întreg spaţiul Terrei, prielnic vieţii. Acum, bogăţiile şi
resursele de energie au fost afectate în aşa măsură încât se
întrevede epuizarea rapidă a unora dintre ele, iar unele condiţii
esenţiale existenţei umane, ca apa sau aerul, dau semne de otrăvire.
Se deduce astfel posibilitatea ca viitorul omenirii să fie pus sub
semnul întrebării, dacă bineînţeles nu se iau măsuri energice de
protecţie a planetei. Omul a înţeles că face şi el parte din natură, că
Terra şi resursele ei sunt limitate, că această planetă funcţionează
ca un sistem şi că dereglările produse într-un loc pot avea
repercusiuni pentru un întreg circuit, inclusiv pentru om. Omenirea
nu poate renunţa însă la ritmurile înalte ale dezvoltării economice.
Calea pentru realizarea acestor ritmuri, cu menţinerea unei bune
calităţi a mediului, este exploatarea acestuia în aşa fel încât să se
poată regenera şi conserva în permanenţă.
Primele iniţiative de ocrotire a mediului au apărut acum
aproximativ 200 de ani, din necesitatea salvării unor specii pe cale
de dispariţie. Cu timpul, motivele care au impus ocrotirea naturii s-
au diversificat. Începând din 1970, au apărut semne clare de
îmbolnăvire a planetei: subţierea stratului de ozon, încălzirea
globală, ploile acide, poluarea apelor, a aerului şi a solului.
Oamenii au început să înţeleagă necesitatea adoptării unui
comportament responsabil faţă de natură. Însă responsabilitatea
omului pentru ocrotirea mediului înconjurător este atât individuală,
dar mai ales colectivă: protecţia naturii angajează colaborare şi
sprijin reciproc pe plan local, judeţean, naţional şi mai ales
internaţional.
Construind fabrici şi uzine, dezvoltând oraşele şi
transporturile, defrişând pădurile pentru a folosi lemnul şi a mări
suprafeţele agricole, aruncând nepăsător în apă şi în aer cantităţi
mari de deşeuri toxice omul a stricat echilibrul natural existent în
mediul înconjurător, aşa încât uneori şi-a pus în pericol însăşi viaţa
lui. În asemenea situaţie, fiinţa umană s-a văzut nevoită să ia
atitudine pentru înlăturarea răului pe care l-a produs şi să treacă
urgent la luarea unor măsuri pentru protecţia mediului înconjurător,
pentru menţinerea în natură a unui echilibru normal între toţi
factorii care compun mediul.
Pentru ca Pământul să rămână o planetă vie, interesele
oamenilor trebuiesc corelate cu legile naturii. Organizaţii
nonguvernamentale au luat fiinţă la nivel local, naţional şi
internaţional pentru combaterea poluării din lumea întreagă. În
lume există numeroase organizaţii de acest tip, dintre care se
Sensul existenţei şi cultura
Prof. dr. Doina Grigoraş
Ce este omul în natură? Nimic în comparaţie cu infinitul, tot
în comparaţie cu neantul… – Blaise Pascal – „Cugetări
Una din cele mai interesante definiţii date culturii aparţine lui
Gadamer. Prin cultură el înţelege prezenţa unor oameni implicaţi în
experienţe de joc, respectiv o împletire dintre comportamentele
individuale şi procesele instituţionale, dintre libertate şi
spontaneitate, ce creează sisteme de simboluri,
Omul are un destin privilegiat, comparativ cu celelalte
vieţuitoare, condiţionate să trăiască doar pentru hrană şi
supravieţuire.
Omul este un demiurg deoarece el poate crea o nouă realitate,
cultura, desigur, creatorii de cultură sunt rari, motiv pentru care
există două teorii asupra naturii umane:
Omul este o fiinţă socială (politică) ce trăieşte în colectivitate,
guvernat de legi şi reguli sociale. În această accepţie, omul are în mod
pregnant, rolul de agent economic, preocupat, în esenţă, de latura
5
disting: FEEE (Fundaţia Europeană de Educaţie pentru Mediu),
Ecologie
Greenpeace, Powerfull information (Marea Britanie), UNESCO
(Organizaţia Naţiunilor Unite pentru educaţie, ştiinţă şi cultură),
PNUE (Programul Naţiunilor Unite pentru mediul înconjurător).
La nivel naţional există de asemenea numeroase organizaţii
al căror scop este de a atrage interesul populaţiei asupra protecţiei
mediului: Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului,
Comisia pentru ocrotirea monumentelor naturii din cadrul
Academiei Române, Ecosens (Bucureşti), Albamont (Alba Iulia),
Ecotur (Sibiu), Marenostrum (Constanţa), Prietenii Pământului
(Galaţi), Centrul Carpato-Danubian de geoecologie (Bucureşti):
coord. proiect Eco – Schools, Oamenii şi mediul înconjurător (Tg.
Mureş), Focus Eco enter (Ploieşti), Eco – Life (Bacău).
Totodată, există şi câteva organizaţii care acţionează pentru
ocrotirea mediului în judeţ: Agenţia de supraveghere şi protecţie a
mediului, Eco – Terra (Vaslui), Prietenii Naturii (Bârlad), Ecos
(Bârlad), Montana (Bârlad), Concordia (Bârlad).
Ce fac eu pentru a proteja mediul, sau ce fac eu în dauna
mediului? Cum aş putea opri eu poluarea mediului şi cum aş
putea eu proteja mediul?
Dialog cu preşcolarii şi elevii, exemple de comportamente
ecologice şi neecologice.
Chestionar Eco
1. Ce este pentru voi mediul înconjurător?
2. Credeţi că plantele şi animalele trebuie protejate?
3. Cum aţi putea proteja fauna şi flora dintr-o pădure?
4. Ce aţi putea face voi pentru a proteja mediul?
5. Cum aţi putea voi împiedica poluarea naturii?
Mediul înconjurător ne asigură condiţiile necesare vieţii, însă
depinde de noi dacă dorim să folosim aceste elemente esenţiale cât
mai util sau dacă vrem să ocolim acest aspect al vieţii noastre.
Poluarea planetei se agravează pe zi ce trece şi se pare că populaţia
nu acordă interes acestui proces nociv. Convingerea că această
problemă este doar a specialiştilor şi a forurilor internaţionale, este
tot atât de eronată, pe cât este şi de gravă. Ocrotirea planetei este o
problemă mondială, şi, tocmai de aceea, fiecare om trebuie să-şi
asume această responsabilitate.
Trecerea ecologiei de la stadiul de simplã disciplină
ştiinţifică la cea de problemă a conştiinţei comune, naţionalã şi
internaţională, reprezintă o realitate tristă în zilele noastre, când
distrugerea echilibrului natural al întregii planete este iminentă.
Lupta împotriva poluării întregii planete solicită colaborare şi
cooperare internaţională şi de aceea depinde de noi dacă vom trăi
într-un mediu curat, sănătos şi nepoluat. Stă în puterea omului să ia
măsuri eficiente şi să găsească soluţii pentru a opri continuarea şi
agravarea acestui proces dăunător.
materială a vieţii: banii, confortul, puterea politică ş.a.
Omul este o fiinţă reflexivă, meditativă, creator de cultură,
preocupat de artă, filozofie şi religie. În această accepţiune, omul
accede la nivelurile superioare ale piramidei nevoilor umane
(Abraham Maslow). Aceste nevoi sunt: nevoia de a cunoaşte şi a
înţelege, nevoi estetice, nevoia de autodepăşire ş.a.
Este neîndoielnic că omul are, pe de o parte, o existenţă
obiectivă, biologică, ce vizează nevoile corpului şi o existenţă
subiectivă, spirituală, ce vizează nevoile sufletului. Dacă scopul
vieţii biologice este menţinerea şi perpetuarea speciei, scopul vieţii
spirituale este trezirea sufletului, a înţelepciunii şi transcenderea
contrariilor.
Viaţa poate fi asemănată cu o aventură a căutării „comorii de
preţ“ – fericirea. Cel mai uimitor lucru, după cum spun înţelepţii,
este că harta se află chiar în interiorul nostru: „cunoaşte-te pe tine
 6 Lohanul nr. 7
însuţi şi astfel vei cunoaşte Universul cu toate tainele lui“ scria pe
răă
frontispiciul templului de la Delphi (sintagmă preluată de Socrate).
ur
Căutarea sensului vieţii a preocupat pe mulţi oameni de
tu
cultură şi filosofi. De fapt orice om doreşte să dea un sens vieţii lui,
într-o manieră mai mult sau mai puţin personală.
ullt
Lucian Blaga ne spune că sensul vieţii umane este legat de
creaţia culturală care deschide un nou univers existenţial – revelaţia
Cu
şi misterul. Desigur că asemenea subtilităţi ale spiritului nu sunt la
C
îndemâna oricui, motiv pentru care, Blaga a fost contestat şi
persecutat de regimul comunist.
Un alt filosof român – Constantin Noica – distinge între două
tipuri de logică:
Logica lui Ares (o logică războinică, precum personajul
mitologic) în care omul e redus la o variabilă într-un întreg precum
„soldatul în oaste“ adică înţelegerea părţii numai prin raportare la
întreg. Omul e o cifră printre altele, un fapt statistic. Acest tip de
logică dezumanizează, duce la alienare şi neputinţă, anulează
libertatea şi măreţia omului. De multe ori ştiinţa abordează omul
astfel (sociologia, economia, medicina ş.a.)
Logica lui Hermes în care întregul poate fi înţeles în parte.
Omul poate reflecta întregul. Partea contează. Omul a fost creat
după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Filozofia, religia şi arta
sunt cel trei domenii ale culturii ce abordează omul la acest nivel
de complexitate.
Pentru a se înţelege pe sine, omul apelează la o cunoaştere
diferită de cea ştiinţifică (care vizează abstractizarea şi
impersonalul) anume la cunoaşterea hermeneutică bazată pe
interpretarea simbolurilor care ne pot dezvălui sensul trăirilor
Istorie şi prezent în crizele financiare
Ec. Aurel Cordaş
Dacă deschidem Dicţionarul de economie la litera C găsim:
criză financiară = dereglare a sistemului financiar al unei ţări,
sistem format din: sistem de credit (suma relaţiilor de credit a
formelor, metodelor şi normelor de acordare a creditelor existente),
circulaţie bănească (mişcare continuă pe care circulaţia mărfurilor o
imprimă în mod direct banilor), finanţele statului (finanţele
bugetului de stat, asigurărilor sociale, asigurărilor de bunuri şi
persoane, răspundere civilă). În sens restrâns, criza financiară
înseamnă dereglare a finanţelor statului şi care se exprimă în
deficite mari ale bugetului de stat (parte a cheltuielilor bugetare, ce
nu pot fi acoperite din venituri bugetare).
Crizele financiare au fost determinate de evenimente
economice şi politice extreme care au atras după ele secătuirea
visteriei statului.
Cauza cauzelor unei crize financiare o constituie războaiele
care trebuie susţinute de cheltuieli bugetare uriaşe fiind însoţit de
enorme distrugeri de valori materiale şi spirituale.
O primă cauză a unei crize financiare o constituie tendinţa
cheltuielilor bugetare exagerate şi micşorarea spiritului de
economisire.
În decursul istoriei, o altă cauză a fost inflaţia monetară,
fenomen care constă în suprasaturarea arterelor de circulaţie cu o
cantitate de bani de hârtie care depăşeşte nevoile reale ale
necesarului de monedă pentru circulaţia normală a mărfurilor,
situaţie ce duce la devalorizarea banilor (reducere oficială a valorii
semnelor băneşti în raport cu aurul sau cu valutele străine, cu
implicaţii în creşterea preţurilor pe piaţă şi reducerea puterii de
cumpărare).
Deci inflaţia poate fi cauză şi efect. Astfel inflaţia are
influenţă negativă asupra funcţionării economiei naţionale,
accentuează disproporţionalităţile producţiei, dezorganizează
comerţul şi circulaţia bănească.
A treia cauză este hipertrofia creditului (dezvoltarea excesivă
a volumului creditului) pe termene diferite, care în cea mai mare
parte, din varii motive, rămâne imobilizat, provocând şi blocarea
circulaţiei creditelor.
Risipa cheltuielilor bugetare neproductive, ce are consecinţe
grave asupra bugetului statului formează a patra cauză a crizei
financiare. Bugetul reprezintă un tablou, o balanţă cu doua părţi, la
noastre individuale. „Omul e măsura tuturor lucrurilor“, spunea
anticul Protagoras în acest spirit.
Cultura devine tot mai mult o dimensiune a calităţii vieţii.
Mecanizarea şi cibernetizarea proceselor tehnologice permit
oamenilor să dispună de energia pe care până nu de mult o utilizau
sub forma muncii fizice şi pe care acum o pot converti în activităţi
creatoare. Cultura nu mai e o „podoabă“ sau un „parazit demonic“
ci permite evoluţia omului, înălţarea sa în şi prin spirit, ridicarea de
pe treapta biologică prin care se înrudeşte cu animalele.
Relaţiile interumane sunt, de asemenea, marcate de gradul de
cultură a oamenilor. Apariţia umanismului în Italia între secolele
XIV - XVI, ca reacţie la gândirea scolastică limitată ca o imensă
dorinţă de afirmare a încrederii în Om aşa cum scria Pico della
Mirandola în lucrarea sa „Cuvântare despre demnitatea omului”,
aduce cu sine o importantă schimbarea a mentalităţilor. Cursul
ulterior al istorie reflectă efortul umanităţii de a se desprinde de
barbarie şi a se îndrepta către civilizaţie. Progresele culturii
modifică nu numai nivelul de înţelegere a lumii dar şi sistemele
juridice, reglementările normative ale relaţiilor dintre oameni. În
acest sens, apariţia „Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului“
în 1947 poate fi considerată nu numai un act politic şi juridic ci mai
ales un act de cultură şi civilizaţie, o reafirmare a demnităţii omului
aşa cum anticipa Pico della Mirandola.
Omul nu cunoaşte direct sensul existenţei sale, afirmă Paul
Ricoeur. El recuperează sensul vieţii interpretând lumea, limbajul
şi cultura. Deci, la sensul vieţii, omul ajunge printr-un ocol, prin
cultură. Omul se întoarce prin gândire asupra lui însuşi. Cultura
reprezintă împlinirea sensului existenţei umane.
Venituri (intrări): impozite şi taxe pe salarii, vărsăminte din
profiturile întreprinderilor industriale, agricole, comerciale, bancare
etc., cotizaţii pentru asigurări sociale şi la Cheltuieli (ieşiri):
finanţarea administraţiei publice, apărare, învăţământ, sănătate,
asigurări şi asistenţă socială, locuinţe şi afaceri economice.
Politicile fiscale folosesc drept pârghii impozitele şi taxele.
Pe lângă rolul de redistribuire a veniturilor şi de creare a surselor
financiare necesare efectuării cheltuielilor cu caracter public,
politicile fiscale pot contribui la relansarea activităţii economice
prin reducerea impozitelor şi taxelor, ceea ce are ca rezultat
creşterea veniturilor provenite din salarii cât şi din profituri şi în
consecinţă se încurajează cererea de bunuri şi servicii (consumul),
cât şi de bunuri productive (investiţii=dezvoltare). Numărul mare
de impozite şi taxe nu ridică întotdeauna randamentul acestora,
prezenţa economiei subterane ş.a. poate contribui la dezechilibrarea
bugetară. Putem vorbi de a cincea cauză a crizei financiare.
A şasea cauză o constituie de regulă serviciul datoriei
externe, adică totalitatea împrumuturilor exprimate în valută
convertibilă, bunuri sau servicii, contractate de stat în străinătate şi
nerambursate creditorilor.
Alături de aceste cauze şi alte cauze generale sau locale,
situaţia este mult îngreunată de lipsa de încredere pentru măsurile
ce se încearcă în îndreptarea dezechilibrului. Din cauza acestui
factor psihologic, multe capitaluri nu sunt folosite în afaceri, aşa
încât circulaţia monedei este mult încetinită şi piaţa financiară
suferă.
Crizele financiare pot fi independente de crizele economice.
Crizele financiare se împletesc cu crizele sistemului bănesc
(totalitatea normelor juridice care reglementează operaţiunile de
emisiune, circulaţie şi de retragere a banilor din circulaţie) şi cu
crizele de credit, accentuând procesul de centralizare a capitalului,
producând perturbări, modificări în sistemul relaţiilor financiare, în
sensul că deficitul bugetar şi deficitul balanţei de plăţi (suma de
bani cu care valoarea importurilor unei ţări depăşeşte valoarea
exporturilor într-o perioadă de timp) capătă pentru unele ţări
caracter cronic.
Literatura de specialitate consemnează în Anglia crize
financiare în timpul războiului de şapte ani, în perioada 1756 –
1763; în S.U.A. în timpul războiului civil, în perioada 1861 – 1865.
În perioada 1929 – 1933, criza financiară a fost declanşată de criza
Martie 2009
economică de supraproducţie, care a dus la creşterea exorbitantă a
deficitelor bugetare şi a datoriei externe.
V. Slăvescu consideră criza din 1929 – 1933 o „criză
economică cu reflexe monetare“.
Ştiinţa economică a vremii a fost surprinsă de apariţia crizei
şi s-a dovedit, uneori, neputincioasă în elaborarea de soluţii viabile.
Au existat încercări de ieşire din criză prin aplicarea unor măsuri.
S-a trecut la echilibrarea bugetară adică la stabilirea
concordanţei, egalităţii între veniturile şi cheltuielile bugetare, prin
reducerea cheltuielilor publice (achiziţii, comenzi de stat, şi
investiţii) şi creşterea veniturilor statului, folosind ca suport
sporirea impozitelor, a taxelor şi a reducerii salariilor.
S-a apelat la o politică de devalorizare monetară – reducerea
oficială a valorii semnelor băneşti în raport cu aurul sau cu valutele
străine. Efectuarea devalorizării duce la creşterea preţurilor pe piaţă
în defavoarea celor mulţi şi cu venituri fixe mici.
S-a mai încercat, în decursul istoriei noastre economice,
măsuri ca: mărirea emisiunii monetare (s-a constatat că aceasta este
efectul crizei şi nu cauză), activarea circulaţiei monetare
(dependente de lipsa de încredere a deponenţilor), politica bancară
(deşi se garantase soarta băncilor, s-a renunţat, lăsând băncile să
cadă) şi multe altele.
Din păcate nu toate aceste măsuri s-au materializat în
rezultate aşteptate.
În scrierile economice, găsim că lucrările lui J. M. Kaynes în
care este fundamentată doctrina economică a dirijismului, doctrină
ce determină tendinţa intervenţiei din plin a statului în economie,
prin subvenţii, investiţii şi comenzi de stat, doctrină ce va fi
aplicată diferit de la o ţară la alta, iar măsurile vor oscila între
liberalism şi dirijism. Liberalismul clasic înseamnă piaţă liberă care
se autoreglează, adică liberă concurenţă, mişcare liberă a preţurilor
în confruntarea dintre cerere şi ofertă. Dezechilibrele din activitatea
economică se rezolvă de la sine prin intermediul crizelor.
Intervenţia statului în economie se limita doar la asigurarea unui
cadru legislativ – instituţional. Neoliberalismul doreşte limitarea
intervenţiei statului la un optim necesar deoarece statul poate greşi,
uneori, în amestecul său în viaţa economică, când nu se ţine seama
de respectarea legităţilor economice, sacrificând economia din
raţiuni politice, sociale, de conjunctură etc., generând în acest fel
inflaţie, nivel de trai scăzut etc..
Criza financiară din România are şi ea „personalitatea“ ei
chiar dacă se întrepătrunde cu elemente de criză economică.
Aprecierea monedei naţionale (creşterea valorii monedei şi
implicit mărirea puterii ei de cumpărare) s – a dovedit riscantă
deoarece a fost însoţită din anii precedenţi de o creştere a salariului
real (cantitatea de bunuri şi servicii care pot fi procurate pe baza
salariului nominal) peste productivitate, ceea ce micşorează
competitivitatea externă a ţării, exporturile.
Deci necorelarea creşterilor salariale cu productivitatea
muncii, mai ales în industrie, creşte preţul produselor româneşti la
export mărind astfel deficitul balanţei comerciale – sumă cu care
plăţile (cheltuielile) pentru importuri depăşesc încasările
(veniturile) din exporturi, mai simplu spus, importurile sunt mai
mari decât exporturile.
Deci prin balanţa comercială se compară intrările (încasările)
şi ieşirile (plăţile) de mărfuri, exprimate valoric, ale unei ţări pe un
an. Balanţa comercială alături de balanţa serviciilor face parte din
balanţa de plăţi. Balanţa de plăţi reflectă situaţia reală a raporturilor
economice ale ţării cu străinătatea. Dacă balanţa de plăţi este
deficitară, adică plăţile sunt mai mari decât încasările, se impune
recurgerea la împrumuturi externe şi (sau) atragerea de depozite din
străinătate. Ambele soluţii presupun plata unor dobânzi ridicate.
Mai există alternativa recurgerii la vânzarea unei părţi din rezervele
constituite din valute şi aur. Balanţa de plăţi externe deficitară,
reflectă situaţia economică precară a ţării. Datoria noastră externă
va atinge suma de 60 miliarde euro, iar deficitul de cont curent, se
prelimină până în anul 2012 să ajungă la cca. 10% din P.I.B.
(exprimă valoarea bunurilor produse şi serviciilor prestate într-o
ţară în decurs de un an şi destinate consumului final). Aceasta
înseamnă că economia continua să producă pierderi, adică iese mai
multă valută din ţară, decât intră prin exporturi +valuta celor plecaţi
la muncă în străinătate. În plus, în continuare, ritmul importurilor
este mai mare decât ritmul exporturilor, iar calitatea produselor şi
serviciilor lasă de dorit sub raportul competitivităţii, ca să nu mai
vorbim, la cauze, de gestionarea defectuoasă a banului public. Cred
că, nici statele care s-au format pe teren stâncos şi nisipos, nu
7
importă cca. 80% din necesarul de produse agro-alimentare.
Pământurile noastre au un potenţial ecologic imens, nefiind
intoxicate cu pesticide.
Din păcate, guvernanţii noştri au alte priorităţi, nicicum
securitatea alimentară a celor mulţi cu venituri mici.
Contul curent înregistrează intrările, încasările de bani de pe
urma exporturilor şi ieşirile, cheltuielile pentru importurile de
bunuri şi servicii ş.a., care sunt urmărite însumat la cele două
balanţe precedente: comercială şi de servicii.
În condiţiile actuale ale economiei noastre, reducerea
previzibilă a fluxului de capital către România, o dată cu agravarea
crizei financiare ce zguduie pieţele de capital din întreaga lume, va
crea probleme mari de finanţare a deficitelor de cont curent, cu cel
puţin 50% din necesarul de finanţare a acestui tip de deficit.
Nu mai este nevoie să insistăm asupra necesităţii imperioase
de a avea un buget echilibrat. De această stare de fapt depinde în
realitate realizarea unor obiective; creşterea nivelului de trai,
valoarea şi stabilitatea monedei naţionale etc.
În cărţile de specialitate se spune: în cazurile în care
veniturile bugetare ordinare (provenite din impozite, taxe, venituri
de la întreprinderi şi domenii publice etc.) nu asigură finanţarea
tuturor cheltuielilor publice, deficitul trebuia acoperit pe seama
împrumuturilor de stat, emisiuni monetare, ceea ce poate conduce
la inflaţie şi la deprecierea monedei naţionale şi a dezechilibrului
balanţei de plăţi externe.
Şi altă dată, ca şi acum, cel mai la îndemână mijloc de
echilibrare a bugetului îl constituie comprimarea, „îngheţarea“ şi,
de ce, nu reducerea puternică a cheltuielilor.
Împotriva acestei idei se ridică obiecţia că economia nu se
poate dezvolta şi populaţia va suferi din cauza economiilor severe
făcute în cheltuielile bugetare.
Se pune tot mai des întrebarea de ce sunt atât de mari
deosebirile între salariile şi pensiile bugetarilor?. De ce un dascăl şi
medic debutant, să nu mai vorbim de profesorul cu gradul l şi mulţi
ani vechime are un salariu mai mic decât şoferul sau femeia de
serviciu din agenţiile guvernamentale?. Veniturile de mii de euro
nu mai sunt o raritate în rândul unor bugetari. Citeam într-un ziar
central că sunt foşti salariaţi care primesc lunar pensii de sute sau
chiar mii de euro. Este vorba de foşti magistraţi sau colonei de
poliţie ori armată care ridică lunar, pensii cuprinse între 4000 şi
8000 de lei.
Mai amintim doar de tehnica militară din ce în ce mai
costisitoare, măsurile luate pentru lărgirea şi întărirea aparatului
administrativ – poliţienesc, regiile autonome (cu înalte poziţii de
monopol, de dominaţie a pieţei, evitându-se implicarea lor în relaţii
concurenţiale astfel că preţurile lor sunt cele ştiute, greu de suportat
de populaţie), obligaţiile financiare militare şi politice, mari
cheltuieli guvernamentale, toate acestea şi altele, apasă greu asupra
bugetului României, fiind creatoare de inflaţie.
Avantaje apar doar în anumite zone ale existenţei noastre, în
sensul că astfel se produce clientelismul politic şi voturi. Această
situaţie prezentă este compensată prin veniturile mici ale altor
grupuri sociale (sănătate, învăţământ etc.) sau micşorarea
profiturilor din sistemul economic. Şi astfel salariile noastre rămân
dintre cele mai mici din Europa.
Toate aceste cheltuieli bugetare, creşterea datoriei publice –
totalitatea obligaţiilor băneşti contractate de stat (guvern, instituţii
publice financiare etc) la un moment dat din împrumuturi interne şi
externe, presiunea electorală, duc la sporirea vertiginoasă a
cheltuielilor publice, iar dacă nu există acoperire în venituri, apare
deficitul bugetar, cu implicaţii „perlate“ în creşterea sarcinilor
fiscale (impozite, taxe) şi altele.
Companiile comerciale adaugă la costurile de producţie
obligaţiile fiscale ce le revin, mărind astfel aceste costuri. Deci,
toate creşterile de preţuri la materii prime, materiale, combustibil,
energie, sporirea mai rapidă a salariilor decât productivitatea
Economie
muncii, fiscalitatea, diferenţe de curs valutar etc, determină
creşterea costurilor pe care producătorii le recuperează de la
consumatori prin preţuri. Sindicatele se agită, cresc iarăşi salariile,
urmate din nou de mărirea preţurilor. Spirala inflaţionistă s-a
format.
Ca şi cum toate acestea nu ar fi suficiente, nu lipsesc furturile
din banul public prin licitaţii trucate, achiziţii publice măsluite,
supraevaluări lacome de contracte plătite din bani publici etc..
Dar când se vorbeşte de majorarea salariilor celor din
învăţământ, sănătate etc. se spune că: „O astfel de măsură ar avea
 8 Lohanul nr. 7
ca efect creşterea fără precedent a inflaţiei, accentuarea deficitului
e
miie
de cont curent şi un deficit bugetar uriaş, ceea ce ar duce România
într-o stare de instabilitate economică, ce va fi agravată de situaţia
om
internaţională.“ (V. Vosganian).
După teoria economică aceste afirmaţii sunt perfect
no
adevărate. Din păcate, aceste adevăruri nu s - au prea spus de
guvernanţii noştri când era vorba de cheltuieli bugetare
on
neproductive şi lipsite de „smerenie“ din zona politicului, care
co
curios, nu mai produc inflaţie.
Nu le mai enumăr, acest tip de cheltuieli le ştiţi mai bine ca
Ec
mine. Dar vreau să amintesc, totuşi, de cheltuielile uriaşe ale unui
E
Parlament bicameral. W. Churchil spunea că „democraţia costă.“
Apropo, se spune prin mass-media că un parlamentar ne costă lunar
7 mii de euro, înmulţiţi cu 458 de parlamentari = 3.206.000 euro pe
lună, anual cifra atinge valoarea de 38.472.000 euro. Numai că la
noi totul costă mai mult decât la alţii, cu populaţie mult mai mare şi
cu un potenţial economic deosebit.
Dacă, măcar, o parte din „găurile negre“ ale risipei, furturi
sub diferite forme din banul
public, s – ar micşora, guvernanţii ar rezolva, poate,
problema majorărilor salariale la o parte din bugetari şi de ce nu,
puţin din problematica investiţiilor, deci a dezvoltării.
Ştim că economia noastră a crescut stimulată de consum şi
dinamica din construcţii şi comerţ, alimentate toate acestea, prin
credite.
Politica de creditare pregătită de B.N.R. prin restricţii
suplimentare la acordarea de credite, creşterea dobânzilor şi o
previzibilă reducere a puterii de cumpărare, vor diminua, încetini
creşterea economică.
Proiectul actual al bugetului general consolidat pentru 2009
prevede un deficit bugetar de 2% (extrem de optimist) şi o creştere
economică de 6%.
Criza de lichiditate din ţările vecine se va reflecta în cursul de
schimb, iar scăderea fluxurilor băneşti care ar fi putut finanţa
deficitul de cont curent va avea implicaţii în deprecierea monedei
naţionale.
Legat de criza financiară un ziarist spunea foarte plastic, că
banii virtuali au ieşit din computer şi au atacat lumea financiară
reală. Nu se prea ştie cum să ne apărăm de acest monstru virtual
care ne asediază.
P. Samuelson spunea că banii sunt „sângele care irigă
sistemul economic“, iar băncile sunt asemănate cu plămânii
societăţii.
În încercarea de a salva băncile de degringolada creată de
criza financiară, unele mari state din Occident au mers până acolo,
încât au încălcat principiile capitalismului, economiei de piaţă
(proprietate privată, formarea liberă a preţurilor, piaţă
concurenţială, stat democratic) naţionalizându-se unele bănci cu
probleme, prin cumpărare de acţiuni, astfel aceasta ajutându-le cu
„injecţii“ de lichidităţi, fapt ce l-ar face pe Marx, dacă ar trăi, să se
bucure.
În cazul crizelor financiare un loc aparte îl ocupă aşa numiţii
speculatori. Aceştia sunt organizaţii economice, persoane fizice,
deţinătoare de fonduri uriaşe care sunt în căutare de sisteme
monetare, monede, cu probleme, mai slabe, din orice loc a lumii.
Vintilă I. C. Brătianu – Scurtă biografie
Prof. Gică Scarlat
Dincolo de judecăţile de valoare emise la adresa lui în timpul
vieţii dar şi după moarte, el rămâne un om interesant, demn de a fi
înţeles astăzi întrucât se pare că nu este suficient de bine cunoscut fiind
eclipsat de celebrul său părinte Ion C. Brătianu, dar şi de celebrul său
frate Ion I. C. Brătianu, ctitori ai României moderne primul şi fondator
al României Mari al doilea1. În anul 1867 familia Ion C. Brătianu se
mută de la Florica la Bucureşti pentru ca tatăl să fie în contact cu viaţa
politică care îl absoarbe atât şi la care lua parte ca ministru al ţării
(Ministru de Interne, Guvern Constantin A. Kretzulescu). Aici se născu
Vintilă I. C. Brătianu în casa de pe uliţa Herăstrăului (azi Calea
1 3
Mircea Dumitriu, Vintilă I. C. – Brătianu altruistul din dinastia
Brătienilor în revista Historia, februarie 2005, p. 75-81.
Ca nişte rechini se reped să „muşte“ din valute, câştigând din
diferenţa, creată artificial, de dobândă şi de curs valutar.
Celebră este acţiunea speculatorului Soroş care a simţit la un
moment dat vulnerabilitatea monedei naţionale a Angliei, reuşind
printr-un atac speculativ bancar, să câştige o sumă foarte mare în
lire, cu consecinţe cât se poate de concrete asupra stabilităţii
pieţelor financiare din zonă.
Un prim „atac“ financiar care urmărea să lovească leul în
plin, a fost dejucat de B.N.R., materializându-se cu pierderi mari
pentru speculatori. Agenţia Standard and Poor’s aruncă în aer
credibilitatea României prin scăderea ratingului de ţară.
Mari cotidiene nemţeşti, americane, britanice sau franţuzeşti
parcă formează o adevărată conspiraţie pentru a cânta prohodul
economiei româneşti.
Se vehiculează ideea în presa românească, că aceste atacuri
concertate din presa străină asupra economiei noastre au ca scop
îndepărtarea investitorilor străini şi atragerea lor în ţările
Occidentale care sunt în plină criză financiară şi economică.
Poţi crede orice despre aceste atacuri spectaculoase. Apar
întrebări despre natura acestor acţiuni. Se ascund în spate numai
interese economice, sau (şi) de altă natură?.
Istoria economică şi experienţa prezentului ne arată că
interdependenţa dintre naţiuni este puternică când nu există bariere
financiare. Legăturile financiare internaţionale sunt foarte strânse.
Ca şi pentru criza economică, remedierea crizei financiare este
dependentă în parte şi de economia internaţională.
Nu cunosc nici o ţară care s–a dezvoltat, s–au se dezvoltă,
numai cu ajutorul capitalului străin sau cu fluxuri de bani venite de
la cei care muncesc în ţări mai „calde“ din punct de vedere
economic.
Un pachet guvernamental la nivel de ţări dezvoltate şi nu
numai, de măsuri de prevenire a crizei, de stimulare şi de creştere
economică, fundamentate pe regulile bunului simţ, a unui raport
optim între resurse şi nevoi, a unei corelaţii judicioase între
producţie şi consum, stimularea spiritului de economisire care
formează capitalul propriu şi de securitate internaţională, pot
genera o rezultantă comună cu implicaţii directe, acolo unde este
cazul, în rezolvarea crizei şi revenirii la prosperitate.
Bibliografie selectivă
A. Albu şi colaboratorii – Dicţionar de economie politică,
Editura Politică, Bucureşti, 1974;
C. Kiriţescu, E. Dobrescu – Băncile, mică enciclopedie, Editura
Expert, Bucureşti, 1998;
V. Olaru, I. Bădescu – Dicţionar al economiei de piaţă, Editura
Spicon, Târgu Jiu, 1991;
G. C. Mironescu – Privire generală asupra crizei economice şi
financiare, Editura Tipografiile Române unite, S.A., Bucureşti, 1932;
E. Prahoveanu – Economie politică, fundamente de teorie
economică, Editura Eficient, Bucureşti, 1997;
Colecţia Banii noştri;
Colecţia Financiarul;
Colecţia Romania liberă, ediţia de Moldova;
Colecţia Cotidianul.
Dorobanţilor) în 16 septembrie 1867. Era al treilea fiu al lui Ion C.
Brătianu (după Ionel şi Dinu2 urmat cele cinci fete Florica primul copil
încetată din viaţa la frageda vârstă de 3 ani, Sabina, Maria, Tatiana şi
Pia3). Viaţa copiilor familiei Brătianu cunoştea alternanţa oraşului şi cu
mediul de la Florica, reşedinţa de vis a familiei, acolo unde în mijlocul
unei naturi ce-şi revărsa cu generozitate darurile ei minunate, copii se
2
Viaţa şi opera lui Vintilă I.C. Brătianu, văzute de prietenii şi
colaboratorii săi în Cuvânt înainte, p.1 în Aşezământul Cultural „Ion
C. Brătianu“, XXXII, Bucureşti, Imprimeriile Independenţa, Str. R.
Poincare, 17, 1936.
George Marinescu – Din viaţa lui Vintilă Brătianu, idem, Copilăria
şi studiile, p. 1.
Martie 2009
dezvoltau armonios fizic şi spiritual. Pia Brătianu, o institutoare venită
din Elveţia şi un profesor din Piteşti au fost primii dascăli ai lui Vintilă I.
C. Brătianu pentru clasele primare4. În luna mai a anului 1877 deşi
familia Ion C. Brătianu era mutată la Bucureşti trăise din plin emoţia
firească şi bucuria mărturisită a proclamării Independentei de Stat a
României. Micuţul Vintilă de numai 9 ani a exclamat atunci surescitat în
limba franceză: „şi nu vom mai da banii noştri turcilor“ şi adaugă
Sabina Cantacuzino comentând afirmaţia fratelui său mai mic „Viitorul
finanţist specialist în economii”! A fost o mare înfăptuire a tatălui său
care era atunci Primul Ministru al României care era un stat
independent5. Copilăria lui Vintilă I. C. Brătianu trece repede, poate mai
repede ca altor copii6. Vintilă şi fraţii săi încep studiile liceale la Sfântul
Sava, dar în al doilea an de liceu, Vintilă deşi a promovat clasa a făcut-o
fără strălucire şi a fost pedepsit de tatăl său printr-o atitudine de
indiferenţă care l-a afectat puternic pe adolescent. Lecţia de severitate a
tatălui său a fost extrem de benefică pentru adolescentul delăsător,
deoarece, cum scria Sabina Cantacuzino: „rezultatul a fost radical şi în
urmă nici unul n-a muncit atât în timpul studiilor şi pot zice în timpul
vieţii”7.
În anul 1885 Vintilă termină liceul şi îşi i-a bacalaureatul
dovedind că este bine pregătit. După terminarea liceului încep să-l
îngrijească gândul viitoarelor studii la Paris. Toamna şi iarna anului
1885 sunt rezervate serviciului militar de şase luni aşa cum făceau
atunci Bacalaureaţii. Ca şi Ionel fratele său face stagiul la artilerie şi are
ocazia să asiste la experimentele ce se fac cu tunurile din cupolele
forturilor construite de curând de generalul Brialmont, în jurul
Bucureştilor. Acum se convinge că materialul francez este superior celui
german. Obţine gradul de Brigadier al Bateriei a II – a, scrie cu mândrie
lui Ionel: „acum timpurile s-au schimbat şi nu ni se cere decât
inteligenţă şi pricepere. Examenul ce treceaţi voi de sublocotenenţi este
acum cerut pentru înaintarea la fruntaş”. (31 decembrie 18858). La
examenul de ofiţer, din aprilie 1886 este foarte emoţionat în faţa
colonelului Maican care-i propune sa rămână în cadrele active ale
armatei încât declară: „Bătaia nu m-ar îngrozi atât ca un colonel, ca
domnul Maican”. (15 aprilie 1886)
Obţine gradul de ofiţer – artilerie în rezervă, de acum nu se mai
gândeşte decât la viitoarele studii9. Vara lui 1886 o petrece la Florica
unde se ocupă intens cu treburile viei, intrând în toate amănuntele
administrative şi de cultură10. El doreşte să urmeze arhitectura, dar tatăl
său nu este de acord11. Tatăl său dorise ca toţi băieţii să îmbrăţişeze
cariera tehnică, deoarece Ţara Românească intrată de curând în
concertul marilor state europene, avea nevoie de tehnicieni pentru
viitoarea sa dezvoltare economică. „Matematicile zicea el echilibrează
spiritul şi controlează planul de acţiune12”. Studiile superioare făcute de
Vintilă I. C. Brătianu la Paris la fel ca şi ceilalţi doi fraţi, Ionel şi Dinu, îl
recomandă ca pe un tânăr sârguincios şi ambiţios în descifrarea şi
aprofundarea ştiinţelor exacte şi a disciplinelor tehnice13. La 21
septembrie 1886 soseşte la Paris unde va urma ingineria şi se înscrie în
clasa preparatorie pentru Şcoala Centrală la Liceul Saint Louise. Pe 15
iunie 1887, este prezentat de liceu la concursul Şcolii Centrale pe care îl
trece cu succes. Când împlineşte 20 de ani îi declară lui Ionel: „Anii
care au trecut până acum nu au fost decât uşori şi fără grijă, cei de aici
înainte m-au făcut serios şi om“. Vintilă I. C. Brătianu începe cursurile
la Şcoala Centrală în anul 188714. Spre a arata cât de modest era Vintilă
Brătianu, este destul să arătăm faptul că la Şcoala Centrală, trebuind să
declare ocupaţia părinţilor, declară pe tatăl său drept agricultor. Târziu,
directorul aflând şi reproşându-i, el răspunde: „Demnitatea de Prim
Ministru este vremelnică, ocupaţia de agricultor este permanentă15”. Ca
4 18
Mircea Dumitriu, op. cit, p.75-.
5 19
Ibidem, p.75.
6 20
George Marinescu – idem, p.4-6.
7
Mircea Dumitriu – op. cit., p.75.
8
George Marinescu – idem, p.8.
9
Ibidem, p.8.
10
Ibidem, p.9.
11
Ibidem, p.9.
12
George Marinescu, Constantin Grecescu, Vintilă I.C. Brătianu –
Scrieri şi cuvântări, vol. I, 17 iunie 1899, 31 decembrie 1908,
Bucureşti, Imprimeriile Independenţa, 1937, p. VI.
13
Mircea Dumitriu – op. cit., p.76.
14
George Marinescu – în Viaţa şi opera lui Vintilă I.C. Brătianu,
p.11.
15
Alexandru I. Teodorescu – Ion C. Brătianu şi fiii săi Ionel şi
Vintilă, în Aşezământul Cultural „Ion C. Brătianu“ XL, f.l. Bucureşti,
Imprimeriile Independenţa, 1938, p.40; Sabina Cantacuzino – Din
viaţa familiei Ion C. Brătianu, vol. I, Bucureşti, Editura Albatros,
1991, p.181/
9
student Vintilă Brătianu se remarcă mai ales în studiul matematicii unde
are note bune16. La Şcoala Centrală din Paris a obţinut cele mai mari
note şi a primit laudele bine meritate ale profesorilor francezi care i-au
acordat titlul de comisar, prestigios şi onorant calificativ, încă neobţinut
până atunci de un român, iar nota 20, cea mai mare în sistemul de
învăţământ francez vorbea de la sine de calitatea excepţională a
pregătirii sale profesionale17. Examenele le trece rând pe rând cu note
bune şi în anul 1891 obţine diploma de inginer18.
Vintilă deşi dorise mult să devină arhitect făcând şcoala de Belle
Arte după Şcoala Centrală, datorită greutăţilor materiale cu care se
confruntă Ionel (fratele său), renunţase la acest proiect şi se hotărăşte să
înceapă profesia de inginer19. Întors în ţară de la Paris, Vintilă se
angajează ca inginer la Compania Fives Lille care-i apreciază
cunoştinţele, destoinicia şi inteligenţa. Compania avea întreprinderi în
ţară, el fusese repartizat la întreprinderea care se ocupa cu construirea
podului peste Dunăre de la Cernavodă, sub direcţia lui Anghel
Saligny20.
Cu experienţa câştigată la Cernavodă şi la uzinele Scheneider-
Creusot din Franţa, unde primise, sarcina de a controla execuţia
furniturii de oţel necesară podului, a condus apoi lucrările de construcţie
a podurilor pe Siret lângă Bacău, de pe Argeş la Grădiştea şi montarea
tablierului metalic la Podul de la Vădeni, între Brăila şi Galaţi21.
Primul ministru Dimitrie Sturdza apreciindu-i capacitatea de
muncă şi de organizare precum şi inteligenţa lui îi încredinţează
Direcţiunea Regiei Monopolului Statului22 în 1897 unde rămâne până în
anul 1899 când guvernul liberal demisionează. Aici începe el o rodnică
activitate în ceea ce priveşte reorganizarea serviciilor. Studiază cultura
tutunului, mergând personal în Macedonia şi Turcia, după care o
reorganizează şi la noi. Organizează desfacerea tutunurilor prin factorii
poştali. Măsurile luate de Vintilă Brătianu, în scurta trecere pe la
R.M.D.S. a făcut ca regia sa dea cel mai însemnat venit în bugetul
statului23. În atribuţiile sale de la regie intra şi navigaţia fluvială, de a
cărei mai bună organizare se ocupa cu rigoarea inginerească, dornic să
accelereze transporturile româneşti şi să reducă la minimum
inconvenientele create prin îngheţarea fluviului pe timp de iarnă.
Preocuparea lui de căpetenie era societatea română de navigaţie fluvială
(N.F.R.) să lucreze mai bine decât liniile concurente străine24.
La 1 aprilie 1898, datorită lui, a început să funcţioneze regulat
serviciul român de navigaţie pe Dunăre. Lui i se mai datorează
colaborarea cu societăţile sârbească şi germană de navigaţie, aşa ca
N.F.R. a făcut cu ele o combinaţie pentru transporturi regulate între
Sulina şi Regenzburg25. Se distinsese ca un bun organizator al acestui
serviciu şi al navigaţiei fluviale26, unde-i îndemna pe funcţionari să-şi
facă complet datoria să se poarte cât mai bine cu putinţă cu publicul şi
mai cu seama să fie la timp la serviciu27.
După plecarea sa de la regie în mai 1899, în urma demisiei
guvernului liberal D. Sturdza, Vintilă intră în conducerea ziarului:
„Voinţa Naţională”. Polemica lui Vintilă Brătianu cu Partidul
Conservator este provocată de taxele de trecere pe la Porţile de Fier,
instituite de Guvernul Ungariei în care Brătianu vedea o lezare atât a
libertăţii de navigaţie, cât şi a intereselor Românie ca stat riveran.
Indignat de faptul că guvernul conservator nu reacţionase cu vigoarea pe
care o socotea necesară, Vintilă Brătianu dezlănţuie o adevărată
campanie de presă. Din iunie până în decembrie 1899, articolele sale se
succed unul după altul, îmbinând vehemenţa polemică şi documentarea
istorică spre a demonstra că traficul internaţional pe Dunăre constituie
Biografii istorice
16
Biografii paralele în Dosarele istoriei, nr. 53, 2001, p.7.
17
Mircea Dumitriu – op. cit., p.77.
Biografii paralele în Dosarele istoriei, nr. 53, 2001, p.7.
Sabina Cantacuzino - op. cit., p.179.
Dr. N. Duma – Viaţa şi opera lui Vintilă I.C. Brătianu, văzute de
prietenii şi colaboratorii săi în Aşezământul „Cultural Ion C.
Brătianu“, XXXII, Bucureşti, Imprimeriile Independenţa, Str.
R.Poincare, 17, 1936, p.35
21
Costin Murgescu – Mersul ideilor economice la români, Epoca
Modernă, Bucureşti, vol. I, Ed. Enciclopedică, 1994, p.251: G.
Marinescu, C. Grecescu – op. cit., p.VI.
22
Dr. N. Duma, op. cit., p.35.
23
George Marinescu, Constantin Grecescu – op. cit,. p. VIII; A.
Ioachimescu – Viaţa şi opera lui Vintilă Brătianu, Bucureşti 1936, p.
45.
24
Costin Murgescu – op. cit., p. 252.
25
G. Marinescu, C. Grecescu – op. cit., p. VIII.
26
Dem. I. Nicolaescu – Vintilă Brătianu – Culegere de articole şi
discursuri privitoare la viaţa şi opera sa, Ploieşti, Imprimeriile
Independenţa, 1931, p.7.
27
Dr. N. Duma – op. cit., p. 35.
 10
pentru România, situată la gurile fluviului: „unul din punctele de
căpetenie care dau încredere în avântul economic şi politic pe care ţara
noastră este chemată să-l ia”28.
Seria de articole documentate juridic, cuprind vaste cunoştinţe în
domeniul economic al transporturilor fluviale, mai ales însufleţite de un
cald patriotism pot forma baza de apărare a intereselor româneşti la
marele fluviu care vor fi susţinute tot de Vintilă Brătianu în 1923 ca
ministru al ţării (ministru de finanţe)29. În anul 1900 îl găsim continuând
discuţia acestei probleme în paginile Voinţei Naţionale, însă acum
începe polemica cu guvernul conservator asupra afacerii Hallier în care
apare teoria: „Prin noi înşine”.
Hallier era un antreprenor francez care ajutat de finanţa franceză
obţinuse concesiunea construcţiei portului Constanţa. Într-o zi declară
că nu mai poate continua lucrările din cauza piedicilor puse de
administraţia română şi cere rezilierea contractului cu 18 milioane de lei
despăgubiri.
Manifestaţii puternice de stradă, conflicte violente, polemici de
presă au fost armele cu care opinia românească reuşeşte să smulgă
sentinţa prin care lui Hallier nu i se dă decât 5,2 milioane lei, din cele 18
milioane cât a cerut dânsul30.
La 20 iulie 1900 i se încredinţează lui Vintilă I. C. Brătianu
conducerea marelui ziar redactat în franţuzeşte „L’Indèpendance
Roumaine”, o tribună unde îşi va expune cunoştinţele şi patriotismul
său31.
Odată cu revenirea P.N.L. la guvernare în 12 februarie 1901,
Vintilă este numit Secretar general la Ministerul de Finanţe32. La
îndeplinirea sarcinii ce i se încredinţează a pus tot zelul, toată
capacitatea şi o uriaşă putere de muncă, izbutind să salveze ţara de la
dezastrul financiar şi economic. A fost omul datoriei şi n-a avut altceva
în vedere decât interesul public; consecinţele administraţiei sale s-au
resimţit în ordinea cea domnit şi în prosperitatea economică al cărei
imbold fusese33. Datorită priceperii şi spiritului său organizator, s-a
redactat într-un an, lucrarea de căpetenie ce arată precis veniturile şi
cheltuielile judeţelor şi comunelor cu sarcinile ce apăsau asupra
contribuabililor34. Datorită lui s-a început şi dezvoltarea statisticii
financiare pentru centralizarea tuturor datelor necesare, ca şi
centralizarea tuturor caselor speciale în bugetul statului. De la 1876 a
fost primul care s-a gândit la organizarea aparatului fiscal35. Postul de
Subsecretar general la Ministerul de Finanţe a fost primul post
guvernamental36.
Din 1903 intră în Parlament unde are o activitate laborioasă până
în 1907, dar despre activitatea de parlamentar vom vorbi într-un alt
capitol (s.n.)
În primăvara anului 1907 s-a decis să candideze la Primăria
Capitalei, fiind ales în iunie 1907, Primar al Capitalei. Vintilă luând
conducerea administraţiei comunale a urmărit ridicarea prestigiului
autorităţii şi imprimarea de noi metode. Încă de la începutul mandatului
său a dorit: satisfacerea intereselor cetăţeneşti cu dreptatea absolută şi cu
înlăturarea influenţelor dinafară37. El a imprimat funcţionarilor spiritul
de punctualitate la muncă ordine şi cinste desăvârşită împingând
exigenţele până acolo, ca toate cererile să fie rezolvate în ordine
cronologică a intrării şi înregistrării lor şi obligând pe şefii de serviciu a
justifica motivele de întârziere, cum şi cele de rezolvare cu prioritate38.
Lui Vintilă Brătianu i se datorează39 cele mai importante reforme şi
opere edilitare din Bucureşti ca: reorganizarea tuturor serviciilor
comunale, descentralizarea celor tehnice prin înfiinţarea sectoarelor,
desăvârşirea planului de sistematizare40. El a îmbrăţişat ideea
sistematizării capitalei în tot ansamblul problemelor legate de această
cee
chestiune, fiind primul primar cu largi cunoştinţe urbanistice care s-a
riic
interesat deopotrivă de problema circulaţiei de lărgirea străzilor şi
construirea de artere noi, de reglementarea construcţiilor41.
or
to
28
Costin Murgescu – op. cit., p.252.
29
G. Marinescu, C. Grecescu – op. cit., p. VIII.
st
30
Ibidem, p. VIII.
fiiii iis
31
Ibidem, p. IX.
32
Dosarele Istoriei, nr. 53, 2001, p. 7.
33
Viitorul, nr. 6868, din 24 decembrie 1930.
34
G. Marinescu, C. Grecescu – op. cit., p. X.
af
35
Ibidem, p. X.
ra
36
Marin Nedelea – Prim Miniştrii României Mari, ideile politice, f.l.
Ed. Casa de Editură şi Presă, „Viaţa Românească”, 1991, p. 56.
gr
37
Em. Dan, Ion Roban – Vintilă I.C. Brătianu, Consilier comunal şi
og
Primar al Capitalei, p. 90 în Aşezământul cultural …
38
Biio
Ibidem, p.91.
39
Dem. I. Nicolaescu – op. cit., p. 7.
40
Viitorul, nr. 6873, din 1 ianuarie 1931.
B
41
Em. Dan, I. Roban – op. cit., p.96.
Lohanul nr. 7
Construcţia noului abator central, uzina electrica de la Grozăveşti,
societatea tramvaielor comunale, canalizarea oraşului, terminarea
captării apei de la Ulmi, introducerea reţelei şi a contoarelor de apă
pentru înfrângerea risipei, diferite hale de cartier, prevăzute cu frigidere,
numeroase scoli, dispensare medicale, trotuare şi pavaje în cartiere
mărginaşe precum şi lucrări de înfrumuseţare42. Contribuţia lui Vintilă
Brătianu este semnificativă întrucât el a colaborat la aceste lucrări având
şi cunoştinţe în aceste domenii şi au fost făcute cu o deosebită
chibzuinţă, fără sarcini grele pentru bugetul comunei43. Desigur un mare
merit al lui Vintilă Brătianu este şi acela de a fi ştiut să-şi aleagă în
Consiliul Comunal colaboratorii care l-au înţeles şi secondat în toate
acţiunile lui44. Dar mai presus de toate cele au fost realizate cu mijloace
proprii şi prin tinerii ingineri români45. Spiritul sau organizatoric a lăsat
urme neşterse la toate instituţiile pe unde a trecut: la Banca Naţională ca
Cenzor şi Director, la Centrala Băncilor Populare şi a Cooperativelor
săteşti46 şi la „Banca Românească“ pe care a înfiinţat-o în 1911, citadela
financiară a Partidului Liberal, pe care a condus-o până în 192747.
Între anii 1907-1911 lucrează la legile cu caracter agrar care au
fost la ordinea zilei atunci în urma răscoalelor ţărăneşti; casa rurală,
legea tocmelilor agricole, restaurarea şi dezvoltarea cooperaţiei săteşti,
islazurile comunale48. În timpul guvernării liberale din anii 1907-1911
s-au creat, între altele şi sub directa inspiraţie a lui Vintilă Brătianu, trei
instituţii de colaborare între particulari: Societatea tramvaielor
Bucureşti, Societatea Govora Călimăneşti, Societatea de locuinţe
ieftine49.
În anul 1914 a înfiinţat Societatea română de navigaţie50
preocupându-se de interesele româneşti pe Dunăre şi a contribuit la
dezvoltarea serviciului de Navigaţie Fluvială Română. El dorea ca
pavilionul românesc să fie reprezentat cât mai bine pe Dunăre51.
Din iniţiativa lui Vintilă în anul 1911, a fost întemeiat Cercul de
Studii al P.N.L., după ce vorbise cu fratele său Ion I. C. Brătianu şi cu I.
G. Duca despre organizarea cercului de studii, Vintilă a condus şi
animat lucrările din interiorul cercului de studii cu stăruinţa lui
neobosită şi cu dorinţa de a lumina opinia publică în numeroasele
probleme ale ţării52. Primele probleme discutate în cercul de studii au
fost cele privitoare la reforma electorală, la expropriere şi
împroprietărire. Vintilă Brătianu a dorit să pregătească opinia publică
pentru votul obştesc al cărui susţinător a fost53.
Din martie 1914, şi până în ianuarie 1916, este consilier comunal,
preşedinte al Comisiei Tehnice şi aici se vede spiritul său organizatoric
şi cunoscător al problemelor tehnice cu care se confruntă capitala54.
Vintilă Brătianu se instruia în mod continuu cu asiduitate
documentându-se minuţios în toate direcţiunile. Era un enciclopedist,
care avea cunoştinţe precise în domeniile cele mai variate ceea ce-i
dădea o superioritate vădită în afacerile de stat55. A ţinut conferinţe şi a
publicat monografii şi numeroase articole cu subiecte economice în
chestiunea Dunării, problema petrolului, era un bun cunoscător al
istoriei neamului şi asupra resurselor morale şi materiale. Considera că
orice bun român trebuie să muncească serios şi cinstit pentru
dezvoltarea patriei56.
Prin toate aceste realizări ale sale, Vintilă Brătianu ţinea să
dezvolte iniţiativa naţională deseori dovedindu-se omul potrivit la locul
potrivit57.
Astfel el promova treaptă cu treaptă spre ierarhia politicii
româneşti dobândind funcţii înalte, chiar şi ministeriale, pe merit pentru
că omul era cinstit şi modest fiind robul muncii de birou făcându-şi
mereu datoria. (s.n.)
42
Viitorul – nr. 6873, din 1 ianuarie 1931.
43
Ibidem.
44
Em. Dan, I. Roban – op. cit. p.90.
45
Viitorul –, nr. 6873, din 1 ianuarie 1931.
46
Dem. I. Nicolaescu – op. cit., p. 7.
47
Marin Nedelea – op. cit., p. 56.
48
Dem. I. Nicolaescu – op. cit., p. 7.
49
A. G. Ioachimescu – Relaţii şi amintiri despre Vintilă Brătianu, în
Viata şi opera lui Vintilă Brătianu, în Aşezământul cultural … p. 55.
50
Marin Nedelea – op. cit., p. 56.
51
N. P. Ştefănescu – Navigaţia română pe Dunăre în Aşezământul
cultural… p. 394.
52
C. D. Dimitriu, Vintilă Brătianu, Întemeietorul Cercului de studii al
P.N.L., în Aşezământul cultural…, p. 209.
53
Ibidem, p.209.
54
Em. Dan, I. Roban, op. cit., p. 96.
55
Viitorul, nr. 6873, din 1 ianuarie 1931
56
Ibidem
57
Alexandru I. Teodorescu, op. cit., p. 41
Martie 2009
Gaura din... bio—bibliografie
Prof. Valeriu Neştian
Huşul a avut câteva personalităţi emblematice, care se bucura
de veneraţia multor contemporani ai noştri. Una dintre ele este
Mihai Ralea, al cărui nume trezeşte — mai ales în cercuri
intelectuale de stânga - o avalanşă de elogii, de aprecieri laudative.
În oraşul dintre vii, i se perpetuează un adevărat cult.
Astăzi, o abordare fără prejudecăţi şi tabuuri a marilor
personalităţi în spiritual adevărului integral şi în scopul de a se
înlătura anumite exagerări, de a debloca receptarea interpretarea
valorilor naţionale, viziunea statică, neproductivă asupra unor
importante aspecte ale existenţei şi activităţilor umane, devine o
necesitate oportună, foarte utilă, de real interes. E o atitudine
spirituală benefică, novatoare, catalizatoare, un proces de
consolidare a conştiinţei critice, în absenţa căreia nu se pate clădi
decât pe nisip. Aşadar, înapoi la Ralea.. Da, însă într-o variantă
adaptata. Adică depăşind „modelul“ Ralea, prin reacţie constructivă
la ceea ce reprezintă el ca achiziţie creatoare pozitiva: Ralea e un
„model“ în măsura în care obligă la altceva, („Viaţa unui autor nu-i
decât reazemul operei sale“ Jean d Omersson.)
Or, adulatorii subtilului Ralea săvârşesc o eroare majoră în
examinarea manifestărilor acestuia: confundă pe marele sociolog,
psiholog, eseist, moralist (fără morală!) Mihai Ralea, cu omul
politic Mihai Ralea, care ni se pare a fi mai puţin vrednic de
admirat, de preamărit. Nu faţă de omul de cultură reputat Ralea
avem rezerve, ci vizavi de omul (zis cu „deschidere umanistă,
progresista,; democratică", ostil românismului) care-a jucat un rol
politico-ideologic nefast îndeosebi între anii 1938 şi 1964. Fapt
prin care n-a mai onorat cultura română, Naţiunea noastră, locurile
lui natale.
Un bărbat politic nu se poate refugia, ca să scape de critici,
de vinovăţii, în dosul personalităţii sale culturale, utilizate
diversionist ca un căluş elegant în gura virtualilor contestatari de
idoli.
0 cântărire dreaptă a serviciilor aduse culturii naţionale
presupune, cred, şi o discuţie urbană (nu o ocolire)) a atitudinii şi a
activităţii celuilalt Mihai Ralea - „scepticul sănătos“ care, adesea,
aservindu-şi conştiinţa, a practicat „cu artă“ compromisul
nevertebrat cu inchizitorii culturii şi spiritualităţii româneşti. Pentru
ca, în present neştiinţifice ciopârţiri, ajustări, aranjări, intruziuni ale
fanilor săi să-i covârşească bio-bibliografia.
Altminteri, încă din vremea studiilor sale universitare
pariziene, tânărul vlăstar al Huşului s-a lăsat cu veselie atras de
ideile marxiste, iniţial ale lui Jean Jaures. A luat legătură cu
căpetenii comuniste prosovietice, ca Marcel Cachin şi Clara Zetkin,
cu liderul socialist Leon Blum, cu cercuri masonice. „Mersul“
firesc totdeauna spre stânga, spre apropierea şi identificarea cu
partidul comunist (sublin. ns.), cum avea să declare cu mâna pe
inimă înainte de moarte, n-a fost din convingere, ci dintr-un
oportunism ultraprofitor. Ateu declarat, însă, a fost…
În nr. 1-3/1937 dedicat postum lui Constantin Stere de „Viaţa
românească“ (revistă care n-a fost suprimată în toamna lui 1940, ci
i s-au tăiat dubioasele ei subvenţii, ceea ce nu-i tot una!),ţărănistul
Ralea scria „poporanistic": S-a vorbit şi se tot vorbeşte cu o
uşurinţă beoţiană de bolşevismul lui G. Stere. Dar există oare
teoretician care să fi arătat mai clar imposibilitatea industriei mari
şi a socialismului la noi; există oare om politic care, cerând
creaţiunea unei mici proprietăţi ţărăneşti, să ofere un dig mai serios
anarhiei bolşevice"...? Aceasta, pentru „mersul“ firesc. Când n-a
fost în firea lui Mihai Ralea? Când îl apăra pe Stere („o fire tragică
şi metafizică"') de învinuirea de bolşevism, sau când se „identifica“
cu partidul comunist?
Mai departe. Ralea devine susţinător „trup şi suflet“ al
dictaturi „de dreapta“ a lui Carol al Il-lea şi al formaţiunii sale
totalitariste „Frontul Renaşterii Naţionale", deşi se declara ţărănist
de stânga. Intre 30 martie 1938 şi 5 septembrie 1940, este ministrul
Muncii şi al Asigurărilor Sociale.
În aceasta calitate oficială vizitează în februarie 1940
Germania şi este decorat cu „Vulturul german“ de Robert Ley,
ministrul hitlerist al Muncii. (Vezi presa timpului). Din corul de
laude fără măsură (şi fără conştiinţă) aduse lui Carol - „Marele
Nostru Rege“ (cu majuscule) cu ocazia împlinirii a zece ani de la
11
revenirea sa în ţară, nu putea lipsi tocmai Mihai Ralea. În
conferinţa lui din 6 iunie 1940, el perora: A fost o revoluţie
(restauraţia n. n.) lentă, organică, în care marile imperative ale
tranziţiei (citeşte: ale trecerii spre dictatură monarhică) s-au împle-
tit cu cele mai urgente chemări ale timpului. Muncitorii ştiu astăzi
că numai Regele lor are voinţa şi puterea de a le îndeplini
revendicările lor juste...Din tot sufletul, recunoscătoare şi plina de
nădejdi, muncitorimea română strigă: Trăiască Regele (Carol al II-
lea, Regele Muncitorilor. Ce funcţie minoră a jucat idealismul
patriotic în comportamentul lui Ralea când ştim acum că el se va
identifica pe criterii de interes material, cu totalitarismul comunist,
regim opus carlismului... Ori greşim noi?!?
Ulterior, în Consiliul de Coroană din 26 iunie 1940, Ralea
votează pentru cedarea capitulardă a Basarabiei şi Bucovinei de
Nord, alături de Argetoianu, Angelescu, Gigurtu, Tătărescu,
Giurescu, Petre Andrei etc., şi nu pentru păstrarea demnităţii
naţionale, cum au făcut Iorga, Traian Pop, Ştefan Ciobanu ş.a. Paul
Soma (în „Scrisuri", p. 547) îi numeşte „lichele, oameni fără
coloana „vertebrală, indivizi imorali şi fricoşi". De altfel, o opţiune
asemănătoare a avut Ralea şi în cazul acceptării dictatului de la
Viena... În carlist înfocat, nu putea fi agreat de guvernarea
antonesciană. Deci a trecut în lopoziţie. Prinzând din aer direcţia
vântului năpraznic pentru neam şi ţara, autorul volumului Intre
două lumi“ (sic) s-a apucat să angajeze avocaţi „buni“ pentru
bolşevicii arestaţi, lucru care i-a adus o scurtă detenţie
„confortabilă în lagărul de la Târgu-Jiu. Evident, şi-a pus
semnătura pe „Memoriul“ din 4 aprilie 1944, al intelectualilor de
coloratură roşie, roşietică sau roză, prin care se cerea încetarea ime-
diată a războiului, pe şleau — capitularea României în faţa
bolşevicilor şi a aliaţilor lor conjuncturali. De fapt Ralea, din anul
1942, se apropiase de complotiştii ce pregăteau, sub umbrelă ruso-
comunistă, lovitura din 23 august 1944.
Imediat după 23 august 1944, a trecut deschis, cu bagaje şi
atelaje în tabăra ideologiei secerei şi ciocanului, creând (anterior)
un partid de buzunar filo-comunist, sub denumirea mascată
„socialist ţărănesc". A fost „propulsat“ în rândul nomenclaturii; a
ocupat importante funcţii politice şi cultural şi-a „revizuit“ în spirit
materialist dialectic şi istoric cărţi publicate înainte de 1944; a scos
alte volume de factură comunistoidă, şi de critic a capitalismului
putred a imperialismului americano-englez, de omagiere a lui
Stalin, Gheorghiu-Dej, Jdanov (n-a mai avut parte să-l elogieze şi
pe Ceauşescu, ghinionul său!), a compus sute de articole pentru
publicaţii democrat-populare, de la „Dezrobirea“ socialist—ţără-
nească până la oficiosul „Scânteia“ Cădere sub vremi, marca
Sadoveanu, Arghezi et .comp.?!
Regretabilul său colaboraţionism se vădeşte şi prin aceea că
devenind „acuzator", „procuror“ foloseşte (în numele principiilor
comuniste) verbul injurios, în scris şi oral, la adresa nu doar a
„duşmanilor de clasă“ ci, în particular la terfelirea colegilor săi care
preferaseră tăcerea, temniţa, exilul, în locul Academiei...
În 1955, Mihai Ralea întocmeşte un amplu şi denunţător
Raport asupra atitudinii intelectualilor faţă de regim şi a calităţii
„producţiei intelectuale", de factură cvasi-securistică, probabil bine,
remunerat de „guvern şi partid“ (conform vol. Intelectualii români
în arhivele comunismului; 2006, p. 111 şi urm.).
"Dintr-o frivolitate amestecată cu un cinism mereu aşezat“ (l-
am citat pe Virgil Ierunca, care în cartea „Româneşte“ îl trece pe
conu’ Mişu printre „sufletele moarte"), autorul combatantelor
Biografii istorice
lucrări În Extremul Occident", „Cele două Franţe“ ş.a. se adresează
într-o scrisoare din 1962: (vezi „Scânteia", nr. 5533) partidului
comunist, solicitându-i „onoarea“ de a-l înscrie în rândurile sale. El
o supune Biroului politic al C.C. al P.M.R. „după o îndelungată şi
adâncă analiză de conştiinţă“ Partidul a hotărât primirea lui (şi a lui
G. Călinescu) „fără stagiul de candidat! Concesie enormă, însă
justificată de „activitatea obştească“ a celor chemaţi şi aleşi.
Ultimul sector de propagandă şi agitaţie a fost UNESCO,
vicepreşedinte al Comisiei Naţionale (T. Vianu era secretar
general). Amândoi au călătorit pe banii poporului înrobit,
persecutat, peste mari şi ţări, pentru a impune „imaginea
strălucitoare a României noi", în „drumul ei victorios spre
socialism şi comunism, spre triumful revoluţiei…“
Precum el însuşi afirma, „aceasta, orice s-ar întâmpla
vreodată n-o putem uita"?
Şi totuşi, cum spunea Saint-Exupery, esenţa lumânării nu e
ceara care se topeşte şi pătează, este lumina…
12
Pace pentru… suflet
Olariu Elena
Linişte. Hărmălaia minţii din umbra
obuzelor ultrasofisticate ale mass-mediei,
posterelor şi gâfâiala celor care mereu se
vor în vârful muntelui, obosiţi poate, de
orele de nesomn, şi răguşiţi, au început să
se aşeze; le tremură mâinile. Inapetenţă
poate. Gura, cu iz de iască topită, le-a
încleştat buzele iar dinţii, de atâta scrâşnire,
se cariază înainte de vreme…
Şi cât orbit fără zahăr au
consumat!...Şi câtă gentileţe cu gel le-a
primenit pe dinăuntru mandibula…! Dar
adevărul, peste fire de înţeles, ca un Moş
Crăciun, este mai puternic şi luminează ziua
de mâine aşa cum nici n-am visa.
Pace pentru suflet. Chipurile,
îmbătrânite înainte de vreme, caută să
scormone în stejarul- trecut de prima
tinereţe, să-şi însuşească fructul acestuia;
ghinda este o poamă al cărui miez poate
hrăni şi gingaşa veveriţă şi pe ursuzul
mistreţ dar pe molcomul Moş Martin: toţi
deopotrivă se odihnesc la umbra stejarului
şi-i mănâncă poamele cum tot românul îşi
duce veacul hrănindu-se cu laptele crud şi
dulce al acestei ţări şi la umbra pădurilor
sale şi a livezilor mănâncă poame pe care
pământul şi florile la dau necondiţionat.
Numai voturile se dau cu promisiuni.
Linişte. Într-o binecuvântată
dimineaţă de marţi ale sfârşitului de
noiembrie, bunul samaritean – Dumnezeu a
Sfera sfântă a Pământului
Ioana Frenţescu
În cascada clipelor,
unde cresc mălinii raiului,
pulsează râul inimii,
instinctul, încă,
nebiruit de ghimpele morţii.
Sub roua dimineţii
bucăţi de frunze
formând puzzel-ul gândirii
se lasă mângâiate
de răsăritul soarelui,
ce se leagănă
ca un clopot.
Florile înalţă şoapte,
în natura vindecată
de elixirul îngerilor
ce miruiesc cu iertare,
sfera sfântă a pământului..
Melodia iubirii soţului
Ioana Frenţescu
Chipul tău mă farmecă,
ca şi pianul
ce naşte melodia iubirii,
ce sună ca şi cristalul.
Adevărul este o flacără atât de puternică şi
luminoasă încât nu-i poţi suporta strălucirea.
spălat pământul cu lacrimile celor nevoiaşi
şi ca lacrimile să nu se piardă le-a
transformat în fulgi. Aşa au putut fi
observate, când s-au trezit, de cei ce-au
terminat număratul voturilor, aşa s-au
bucurat de seninul primei zile de iarnă,
lumina acesteia orbindu-le aproape
privirea…Căci nu-i lucru de şagă cu
voturile acestea. Căci nu-i lucru de glumă
cu statul pe fotoliu în primele rânduri.
Linişte. Copiii, singurii care se bucură
de venirea iernii, se joacă prinzând cu gura
fulgii. Şi-i numără…Când au ajuns la zece,
drumul, alunecos, îi face să piardă şirul
fulgilor număraţi şi o iau de la început. Nu-i
mai rău la numărătoarea voturilor însă;
Andrei, copilul nimănui, este trist: bunica a
plecat să-l aducă pe Moş Crăciun iar mama,
este plecată la studii. Tatăl, dincolo, trebuie
să vină acasă. Când va veni. Bunicul,
singurul care-i simte tristeţea şi
singurătatea, citeşte într-un ziar. Cu
ochelarii pe nas, deretică apoi acela prin
bucătărie: este vremea micului dejun.
De afară răzbate până în casă războiul
vesel al copiilor care adună, adună bulgării:
mai mari şi mai mici, după mările, să facă
primul om de zăpadă. Pentru că razele
soarelui încep deja să plângă pământul şi
pârâiaşe mici lăcrimează văile…Doar omul
de zăpadă, liniştit în strălucirea soarelui,
simte dar nu plânge căldura sufocantă şi
încet, încet se retrage din calea-i.
Nici Claiderman
nu poate reda visarea,
dulceaţa sunetului
ce îmi hrăneşte pulsarea.
Prin sunete înalte cum vii
vindeci duhul rănit al muzicii triste,
cu grijă descui glasul unui cântec
precum cheia sol un portativ.
Fără tine nu aş fi compus,
cu toate că versul mă cheamă,
fără tine nu aş fi iubit,
cu toate că recunosc mi-a fost teamă.
Vals
Ioana Frenţescu
Voi lua în pleoapele mele aşteptarea,
o lume născută în tăcere,
valsul norilor scăldaţi
în zările albe ale cerului;
Voi lua în singurătatea mea,
o mare de cer
ce lunecă între ocheanele lunii,
un vals al valurilor desprinse
din vârfurile munţilor mareei;
voi lăsa în căutarea mea
o urmă a trecerii mele,
Lohanul nr. 7
Goethe
Adevărul este o flacără atât de
puternică şi luminoasă încât nu-i poţi
suporta strălucirea.
Dar trebuie ca sufletul să-ţi fie
îmbrăcat în haină albă, să poţi înţelege şi
retrage la vreme, picioarele să nu-ţi intre în
glodul vremurilor din urmă…Şi de început
de an 2008.
Linişte. Într-un colţ, de suflet, un
copil, privindu-se în oglindă, repetă de zor
la o scenetă unde are rolul Bunului
Samaritean; vorba acestuia, plină de
înţelepciune, trebuie să împace cele două
părţi ale omului, pozitiv şi negativ. Odată
ajunse la comuniune, să dăruiască celui de-
al treilea prietenie, căldură, dragoste…Ce
mai rol!, îşi spune. Deodată observă că
dintr-un colţ al oglinzii îl priveşte cineva:
inima îi tresaltă de spaimă că cineva i-a
urmărit toată scălămbăiala în vreme ce el se
ştia singur…Stupoare însă: era chiar el
îmbrăcat în costumu-i de bun samaritean.
Altă figură însă. Până acum nu o
observase…Poţi face şi bine dacă vrei.
Numai să vrei însă…
Adevărul este o flacără care poate să
te ardă până la carbonificare sau să-ţi
lumineze mintea şi sufletul devenind pentru
cel de lângă tine bunul samaritean sau
nebun.
un vals al uitărilor,
pe care timpul o va sedimenta;
voi şti, astfel, ce am luat
fără să mă pierd,
voi şti, astfel,
să-mi culeg destrămarea...
Tu plângi
Valentin Furtună
Tu plângi
Şi nu-i destul că plouă afară,
Tu plângi,
Potopul vine-a doua oară.
În vânt temut
De plopii goi
Aşa eram noi amândoi
La marginea vieţii.
Tu plângi
Şi nu-ntreaba poeţii
Ei plâng cel mai uşor.
Martie 2009
Pasăre albă
Valentin Furtună
Pasăre albă prăbuşită,
Iarna prin mărăcinii câmpiei.
Vântul ameţeşte creanga,
Din măcieşi cad picături de sânge.
Prin păpurişul răsturnat
Se pierde-n vale turma.
Păsări negre-adunate noaptea,
Pe zare tot mai multe
Sclipiri de lup.
Apropii flacăra de tun
Şi bubuie tăcerea.
O scrisoare de la iarnă
Teodora Fălcianu
Vântul aduce cu el o scrisoare
O lasă în codru şi apoi dispare
O gaie cu pretenţii îi dă de citire
Toate mulţimea, curioasă de fire
Cu gura căscată aşteaptă o veste
-Iarna soseşte, departe nu este.
Fug iepuraşii şi coana vulpe
Şi păsările şi nişte ciute
Şi vrăbiuţa şi piţigoiul
Fuge şi lupul şi cu vulpoiul
Toate ameţite, fricoase din fire
De colo-colo umblă-neştire.
Staţi: liniştiţi-vă ce vă agitaţi
Striga o buhă din vârf de copaci
Priviţi la soare, priviţi asfinţitul
Doar vine iarna, nu vine sfârşitul!
Dochia
Teodora Fălcianu
Se zvoneşte că pe muntele Ceahlău
O preafrumoasă fată zace împietrită
Dochia este numele său
Şi este de viţă nobilă, vestită.
Povestea ei este frumoasă tare
La Roma vrând s-o ducă
Un împărat roman
Ea auzind, de frică fuge în lume
Pusă pe fugă de ostaşii lui Traian
Să-i păcălească pe romani în grabă
S-a preschimbat pe loc în babă
Şapte cojoace peste ea şi-a pus
Şi către munţi urca, sus, sus.
De ce urca, se dezbrăca
Câte-un cojoc pe jos lăsa
Ostaşii nu au fost păcăliţi
Şi-atunci altă idee i-a venit
Decât să fiu eu de romani furată
Mai bine mă transform Doamne într-o
piatră!
Locul natal
Protosingher Veniamin
Ce tainic dor mă leagă
De locul meu natal,
De vechea casă părintească,
De stâna de pe deal?
Eu am acolo rădăcina,
Înfiptă adânc în timp,
Acolo am văzut lumina,
Gustând al vieţii nimb.
Strămoşii adormiţi aşteaptă,
Să trec pe la morminte,
Să văd le este crucea dreaptă,
Îmi mai aduc de ea aminte?
Fii de ţărani din tată-n fiu
Rămăşi acasă la pământ,
Ar vrea mereu eu să le ştiu
Locul natal şi de mormânt.
Sunt un pribeag printre străini,
La mine-n sat mă simt acasă,
Mă cheamă vatra din străbuni,
Acolo-i viaţa mai frumoasă.
Tu Doamne iarăşi m-ai
iertat
Protosingher Veniamin
Tu Doamne iarăşi mai iertat
Pacea din suflet blând mi-o spune,
Nu mai sunt rob încătuşat,
Azi liber mă întorc în lume.
Şi aripi ca de înger cresc
Pe trupul meu eliberat,
În mine imnul cel ceresc,
E tot mai des psalmodiat.
Mi-e uşa inimii deschisă
Ca zarea unei dimineţi,
În casă-i candela aprinsă
Lângă icoane pe pereţi.
Acum e netedă cărarea,
Ce duce până-n paradis,
Îngerul meu cu lumânarea
Mi-apare bucuros în vis.
În steaua noii dimineţi
E o dulce tainică chemare,
Maică Fecioară îmi repeţi
Că fiul tău e singura salvare.
Euharistie
Protosingher Veniamin
Trăim prin post o încercare
De întărire în credinţă,
Îndepărtând dulcea mâncare,
Ne avântăm spre pocăinţă.
Urcăm smerit spre înălţimi,
Păşind pe trepte de virtute,
Iubirea aprinde foc în inimi
Blând dor de Dumnezeu e-n suflete.
Suntem flămânzi de rugăciune,
Către biserici alergăm,
Ca să trăim marea minune,
Atunci când ne cuminecăm.
Ne cheamă-ntr-una liturghia,
La ea să fim prezenţi mereu,
Spre a intra în armonia
13
Venită de la Dumnezeu.
Ne-om întâlni în veşnicie
Protosingher Veniamin
Abia l-am îngropat pe tata
Şi simt că-mi vine mie rândul,
Nu mai sunt cel de altă dată,
Că prea îmi e la moarte gândul.
Mă simt din ce în ce mai slab,
Boala-i pe cale de-a învinge,
Speranţe bune se retrag
Când nimbul morţii mă atinge.
Mi-e suferinţa mai uşoară,
Păcatele le-am spovedit,
Nu-mi plânge azi la cap fecioară
Că totuşi încă n-am murit.
De-o fi să mă retrag din viaţă,
Aş vrea ca nimeni să nu ştie,
Creadă că sunt într-o vacanţă
Ne-om întâlni în veşnicie.
Lui Mihai Eminescu
Ion Marcu
(la ceas aniversar -15 ian. 2009)
La a ta aniversare
Cunoscut fiind „poesis"
Toţi români cu-a lor stare
Postmortem îţi fac urare:
"Sit tibi terra levis".
…………………………
Mereu citesc măiastra-ţi carte
(Vorba unui scriitor)
Ce n-aşi da să-ţi fiu aproape!
Dar nu pot fiindcă din păcate
Rămân un simplu muritor.
Geniul tău, e dus departe
Prin constelaţii călător
Să-ţi sed în cale, nu se poate
căci spaţiul care ne desparte
Mă face simplu cititor.
Tu ai urcat pe culmi înalte
Cu versu-ţi „dulce“ curgător
Prin poezii înflăcărate
Eşti un titan văzut în noapte
Ca Venus cel strălucitor.
Cu versul tău cel magistral
Rămas-ai o celebritate
Fiind poet naţional
În ţară eşti fără egal
Şi în alte ţări, o somitate.
Dacă destinul te-a lovit
Hain şi crud, fără măsură
(Din start ţi s-a împotrivit)
Fiindc-ai fost ademenit
De cea moarte prematură.
Te urmăresc seară de seară
Când pe cer, nu-i nici un nor
Poezie
Văzându-ţi chipul tău de ceară
Pe raza care lin coboară,
Luceafăr blând strălucitor.
A tale gânduri nesecate
Aşternute pe hârtie,
Rămân de a pururi nestemate
 14 Lohanul nr. 7
Sau mai curând neegalate Exil Nu credeţi…Veniţi şi voi…
e
ziie

Pentru români ca poezie.

Diana Dumitraşcu Luna, foarte obosită,
ez

Analizându-te mental Mi-a cerut să-i dau o sită

oe

Longeviv, n-ai fost cotat Exilat în propria-mi împărăţie Ca să-mi cearnă din lumină
Po

Dar nişte ani în plus măcar Printre propriile vise şi dorinţe răsuflate Casa să mi-o facă plină
Erai poet continental disper.
P

Şi ai fi fost neegalat. Locul meu e nicăieri. Mi-a mai spus că dimineaţa

Când eşti „o mină de pământ“
Şi în nimic te vei preface,
Aşa precum ţi-a fost sortit
Dar al tău suflet chinuit
„Odihnească-se în pace“.
Căutare
Diana Dumitraşcu
Faptul că mă caut
este sensul ca deja m-am găsit.
Am terminat căutarea
în locul în care am început-o.
N-am ajuns nici la soare
nici în mijlocul pământului,
pentru a mă găsi
am fost doar eu,
acolo unde trebuia să fiu de la început,
acolo unde nu voi fi niciodată.
Nu ştiu dacă sunt solitar sau solidar.
Poate c-am încurcat culorile
În încercarea de a picta pe o pânză.
Am folosit negru în loc de galben.
Pentru că orbii nu deosebesc noaptea de zi.
Am vrut să nu supăr pe nimeni,
Dar cu toţii au început să se certe
Pentru ca 1+1 fac 2
Iar mintea mea şi sufletul meu au rămas
acolo.
Au rămas mereu.
Oaspete nocturn
Înv. Corneliu Lazăr
Într-o noapte friguroasă
Mă trezesc cu luna-n casă
Printr-un petecuţ de geam
Cum să intre…Habar n-am…
Bucuros de-aşa onoare
Îi ofer pâine şi sare
(Datina de pe la noi)
I se-mbujorează faţa
Nu de mare, ci de soare
Care-o cheamă la culcare
Şi tot e, (rece din fire)
Mi-a lăsat ca amintire
Un răvaş: Viaţa-i senină
Atât timp cât dai lumină…
Spre culmi
Prof. Nicolae Olariu
S-atâtea generaţii trecătoare
Ce-au încrustat pe fildeş şi hârtie
Belşugul muncii lor ostenitoare;
Făclia, luminând, ţi-au dăruit-o, ţie.
Când fiecare a luat doar mierea,
Ce-a fost mai bun din roadele trecute,
Crescând în cupa de cleştar averea;
Tu, toarnă-i aur, dă-o mai departe…

Creaţii literare ale copiilor de la Şcoala cu clasele I-VIII nr. 4 Huşi

Înv. Istrate Liliana
Sărbătorile de iarnă, prilej de bucurie
Iarna a sosit la noi fără zăpadă, dar cu multe bucurii şi
surprize. Una dintre surprize ar fi să ningă de Crăciun, sau de Anul
Nou.
Zilele se duc repede şi se apropie sosirea lui Moş Crăciun.
Dar cum o să-l primim?
Noi, clasa a III-a, pregătim colinde, scenetă cu naşterea lui
Iisus Hristos, obiceiuri strămoşeşti şi dansuri populare. Fiecare
trebuie să pregătească ceva pentru serbare. Pentru mine este cea
mai frumoasă serbare de peste an.
Părinţii noştri aşteaptă şi ei să vadă cum ne-am pregătit
pentru întâmpinarea Crăciunului. Costumaţia este gata, dar mai
repetăm replicile, colindele şi dansurile populare. În clasă am
împodobit cu ghirlande, baloane şi globuri, iar pe holul şcolii am
împodobit bradul pentru ca toată şcoala să trăiască în sărbătoare.
La Anul Nou, eu şi familia mea mergem în parc la miezul
nopţii, pentru a trăi emoţia produsă de artificii. Brazii din parc,
Moş Crăciun, personajele din basme sunt luminate de aprinderea
artificiilor. Câtă bucurie şi entuziasm pe feţele tuturor! Apoi
urmează, veselia în jurul meselor întinse încărcate de bunătăţi.
Muzica şi dansul răsună până dimineaţă.
Spre dimineaţă, se mai aud în depărtări urete şi sorcove.

Bucurii de sărbători (compunere)

Elev: Bărbuţă Gabriel – clasa a III-a

A venit iarna friguroasă. Oamenii stau la căldură de

Copii fericiţi
Sorina Găluşcă, grupa mijlocie
Grădiniţa nr. 1, inst. Roxana Munteanu
sărbători, povestind întâmplări de peste an. Acum, de sărbători,
toată lumea caută să aibă masa încărcată cu bunătăţi, pentru a se
bucura de naşterea lui Iisus Hristos.
Bunicul meu ne aşteaptă pe toţi copiii şi nepoţii lui în sat la
Pădureni, aproape de Huşi. În fiecare an, bunicul taie porcul şi
prepară tot felul de bunătăţi: cârnaţi, caltaboşi, tobă şi şuncă
afumată. Toţi ne bucurăm de bucatele puse pe masă.
Eu, împreună cu sora şi verişorii mei, îi împodobim
bunicului bradul din curte cu globuri, steluţe, ghirlande şi tata
pune instalaţia de beculeţe. Toată lumea munceşte în prejma
Crăciunului, dar nimeni nu este obosit. Bucuria este prea mare la
Crăciun, ca să mai simţi oboseala.
În Ajunul Crăciunului, trupe de băieţi pleacă prin sat cu
multe obiceiuri care le-au învăţat de la părinţi şi bunici: „Căpriţa”,
„Ursul”, „Moşul şi baba”. Eu simt o emoţie în suflet când îi văd,
dar mă îmbărbătez şi apoi îi privesc cu plăcere. Şi noi jucăm la
şcoală „Căpriţa”
Martie 2009
şi o ştiu toţi copiii din clasă.
Anul acesta ştiu mai multe colinde şi mai multe urete şi am
să merg la toţi oamenii din sat, dar mai întâi îl colind pe bunicul.
De sărbători (compunere)
Elev: Bîrsă Giany Sebastian – clasa a III-a
E luna decembrie, e luna cadourilor, e luna bucuriilor.
Dacă vin sărbătorile, înseamnă că trebuie să ne pregătim cum
se cuvine. La ora de educaţie tehnologică, noi, elevii de la clasa a
III-a, am confecţionat podoabe pentru Pomul de Crăciun, am
pregătit felicitări pentru părinţii noştri. Dar nu am uitat de colindele
care se cântă de Crăciun, de obiceiurile care se mai păstrează şi
acum şi de dansurile populare moldoveneşti.
Eu mă bucur alături de colegii mei, de doamna învăţătoare,
atunci când confecţionez ceva pentru Pomul de Crăciun. Am
confecţionat îngeraşi, clopoţei, brăduţi, ferăstruici şi chiar pe Moş
Crăciun. Sălile de clasă s-au împodobit pentru Sărbătorile de iarnă.
În toate clasele se aud Colinde de Crăciun.
Aceste colinde trebuie păstrate şi transmise din generaţie în
generaţie pentru a cinsti naşterea lui Iisus Hristos.
De sărbători trebuie să fii mai bun, mai generos cu acele
persoane care au mai puţin.
O atenţie cât de mică ar fi ea, îl face fericit pe cel căruia i-am
oferit-o.
Să ne învăţăm să mai şi dăruim, nu numai să primim.
Toamnă bogată
Daria Filip, grupa mare
Grădiniţa nr. 1, educatoare V. Asimine, N. Gherasim
Sărbătorile de iarnă (compunere)
Elev: Sîrbu Doina – clasa a III-a
A sosit iarna cu fulgi mari de zăpadă. Steluţe argintii plutesc
prin aerul rece. Copacii sunt goi de frunze şi aşteaptă hainele noi de
la Crăiasa zăpezii.
Copiii bucuroşi au ieşit la săniuş. Ei aşteaptă cu nerăbdare
vacanţa de iarnă. În vacanţă se vor întâlni cu Moş Crăciun ca şi în
anii trecuţi şi vor petrece alături de cei dragi zile minunate. Până
atunci însă, mai au de învăţat poezii şi colinde pentru Serbarea de
Crăciun, care se va desfăşura peste câteva zile.
Elevii clasei a III-a au pregătit multe colinde printre care
amintim: „ Astăzi s-a născut Hristos”, „O, ce veste minunată”, „Iată
vin colindători”. Nu au uitat nici de „Căpriţa“, obicei strămoşesc,
care este îndrăgit de toţi românii.
În ajunul Crăciunului, copiii aşteaptă cu nerăbdare să meargă
cu colindatul pe la casele vecinilor şi ale rudelor, aducând multe
15
bucurii în sufletele părinţilor şi celor dragi.
La Anul Nou, Andrei are mari emoţii, când artificiile
luminează tot cerul deasupra oraşului. Este un moment frumos, de
parcă am fi într-o ţară de basm.
Sunt cele mai frumoase sărbători la Crăciun şi Anul Nou.
Uniţi în cuget şi-n simţiri
Elev: Ţigănaşu Petru Cristian – clasa a III-a
„Hai să dăm mână cu mână
Cei cu inima română,
Să-nvârtim hora frăţiei
Pe pământul României!“
Aşa am cântat şi am jucat hora în ziua de vineri 23 ianuarie,
pregătindu-ne pentru ziua de 24 Ianuarie, când vom sărbători 150
de ani de la Unirea Principatelor Române.
Ne-am amintit cu plăcere de vizita pe care am făcut-o în vara
trecută la Palatul lui Alexandru Ioan Cuza, împreună cu doamna
învăţătoare, unde am aflat lucruri interesante despre viaţa şi
activitatea domnitorului Cuza-Vodă.
Când doamna învăţătoare ne-a povestit despre importanţa
unirii pentru întreaga ţară, pentru apărarea ei, am înţeles că numai
uniţi vom putea face lucruri măreţe pentru clasa noastră, pentru
familia noastră şi chiar pentru ţara noastră. Citind împreună
anecdota scrisă de Ion Creangă, „Moş Ion Roată”, am înţeles de ce
moş Ion Roată se făcea că nu înţelege vorbele boierului, pentru a-l
face pe boier să înţeleagă că tot ţăranul de rând va duce greul în
viaţă.
Astăzi, dacă înveţi, te străduieşti, vei reuşi alături de colegii
tăi să te bucuri tu de rezultatele tale, dar şi părinţii tăi.
Şi să nu uităm: Unirea face puterea!
Creaţii literare ale copiilor
Vază cu flori
Georgiana Balan, grupa mare
Grădiniţa nr. 1, educatoare N. Gherasim, V. Asimine
Copilăria lui Eminescu
Elev: Nica Mihaela Elena – clasa a III-a
Mihai Eminescu a fost un poet iubit şi vestit în ţară şi în
multe ţări din lume.
Marele poet s-a născut în anul 1850 la Botoşani. Copilăria şi-
a petrecut-o la Ipoteşti, fiind al şaptelea copil din cei unsprezece ai
familiei Eminovici. Era un elev bun la şcoală, dar cel mai mult îi
plăcea să cutreiere pădurile, să asculte susurul apelor de la izvoare,
16
cântecul păsărelelor, adierea vântului. Zile întregi stătea în pădure,
cu braţul sub cap, la umbra unui stejar bătrân, ascultând foşnetul
frunzelor. Îşi aminteşte cu drag de învăţătorul său, Aron Pumnul,
care l-a sprijinit în scrierea poeziilor sale. A plâns la moartea
acestui om şi a scris o poezie „La mormântul lui Aron Pumnul”.
Codrul îi este ca şi un prieten, care îl ascultă şi îl adăposteşte
la umbra sa.
„ - Ce te legeni codrule
Fără ploaie, fără vânt,
Cu crengile la pământ?
- De ce nu m-aş legăna,
Dacă trece vremea mea!“
Când răsărea Luna, privea ceaţa de pe câmpuri, stelele şi
lebedele pe apă. De multe ori se culca chiar acolo, în mijlocul
pădurii.
Mihai Eminescu s-a înţeles foarte bine cu Ion Creangă,
ascultându-i poveştile, povestirile şi amintirile sale. Poetul l-a
sfătuit să-şi scrie amintirile şi poveştile, pentru a mai citi şi alţi
copii scrierile sale.
Împreună cu doamna învăţătoare am vizitat Bojdeuca lui Ion
Creangă de la Iaşi, locul unde amintirile, poveştile şi povestirile
marelui povestitor au prins viaţă.
Trăsături distinctive ale modernităţii în
opera poetului Guillaume Apollinaire
Prof. Mioara Vasilachi
Cuvântul modernus, adjectiv şi substantiv, s-a format în
timpul Evului Mediu, din adverbul modo („recent, chiar acum"),
după cum hodiernus fusese derivat din hodie („astăzi"). Modernus
însemna, după Thesaurus Linguae Latinae, „qui nunc, nostro
tempore est, novellus, praesentaneus...". Principalele sale antonime
erau înregistrate de acelaşi dicţionar, „antiquus, vetus, priscus...".
În cartea sa „Gândirea slabă“, Gianny Vattimo spune:
„…modernitatea a fost epoca istorismului forte: însuşi conceptul de
modern a căpătat o valoare normativă – explicativă… Adică a fi
modern însemna a fi mai apropiaţi de sfârşitul timpurilor, mai
avansaţi către adevăr. Numai în cultul progresului are sens o
valoare normativă a termenului de „modern”. Nimănui nu-i place
să fie numit reacţionar; preferă să fie numit modern.
Este şi cazul lui Guillaume Apollinaire, pseudonimul literar
al poetului Wilhelm Vladimir Apollinares de Kostrowitzky, un
nume creat pentru vise. Un om născut la Roma, dintr-o mamă
poloneză şi un ofiţer italian, nerecunoscut de către părinţi.
Tinereţea îl găseşte la Paris, unde se întâlneşte cu Picasso şi cu
Max Jacob; scrie poeme, nuvele, romane şi texte erotico-
pornografice revoltătoare. Nu putem să ne gândim la el decât ca la
un om a cărui delicateţe nu avea drept egal, fără îndoială, decât
lipsa de măsură.
Reprezentant notoriu al avangardei artistice, de la începutul
secolului XX, reformator al limbajului poetic, precursor al
suprarealismului, Apollinaire utilizează pentru prima data termenul
de „suprarealism”, (1917) în prefaţa piesei „Les Mamelles de
Tiresias”, subintitulată „drama suprarealistă”.
Cuvântul provine din franţuzescul surrealisme = suprarealism
- reprezentanţi: G. Apollinaire, Andre Breton, L. Aragon. Curent
artistic şi literar de avangardă care proclama o totală libertate de
expresie, întemeiat de Andre Breton (1896-1966) şi dezvoltat mai
ales în deceniile trei şi patru ale secolului trecut (cu aspecte şi
prelungiri ulterioare).
Începuturile mişcării se leagă de grupul (noncomformist şi de
evident protest antiburghez) de la revista pariziană „Litterature“
(1919) condusă de A. Breton, L. Aragon şi Ph. Soupault, care –
reclamându-se de la tutela artistică a lui Rimbaud, Lautreamont şi
Mallarme – captează tot mai mult din îndrăzneală spiritului înnoitor
Lohanul nr. 7
Copilul Eminescu
Elev: Hagiu Ana-Maria – clasa a III-a
Mihai Eminescu a fost un mare scriitor al neamului
românesc.
Era un copil melancolic. Îi plăcea să înveţe, însă cel mai mult
îl atrăgea natura cea care, mai târziu, avea să-l inspire în atâtea
poezii. Iubea mult natura, izvorul cu murmurul său, dar mai ales
pădurea. A scris multe poezii şi un basm care se numeşte „Făt
Frumos din lacrimă”.
Eu am citit multe poezii scrise de Mihai Eminescu: „Ce te
legeni...“, „Revedere“, „Somnoroase păsărele“, „Luceafărul“, „La
mijloc de codru...“, „Scrisoarea III“.
La serbarea dedicată lui Mihai Eminescu, de la 15 ianuarie,
am recitat pentru toţi copiii din şcoală, poezia „Revedere”, în
dialog cu o colegă de clasă.
Eu cred că marele poet Mihai Eminescu, s-ar bucura foarte
mult să audă poeziile sale recitate de copii. Aşa cum au recitat trei
colegi din clasă poezia „Scrisoarea III”. Colegul meu, Liviu care a
spus replicile lui Baiazid, era aşa de încruntat încât nu-l mai
recunoşteam, însă colega Mihaela, care avea rolul lui Mircea cel
Bătrân, a schimbat mult poziţia sultanului.
„ Eu? Îmi apăr sărăcia şi nevoile şi neamul...
Şi de-aceea tot ce mişcă-n ţara asta, râul, ramul,
Mi-e prieten numai mie, iară ţie duşman este,
Duşmănit vei fi de toate, făr-a a prinde chiar de veste;
N-avem oşti, dară iubirea de moşie e un zid
Care nu se-nfiorează de-a ta faimă, Baiazid!“
Modernitatea este
tranzitoriul, fugitivul, contingentul,
jumătatea artei a cărei cealaltă
jumătate este eternul şi imuabilul...
Ch. Baudelaire, Florile răului
şi agresiv al dadaismului (mai ales după ce în 1919, acesta îşi
mutase centrul de manifestare de la Zürichla Paris). De asemenea
propune termenul „orfism”, pentru a descrie tendinţa către
abstracţia absolută în pictura lui Robert Delaunay.
Apollinaire e un poet scânteietor. Rămânând clasic în
Alcools, unde suprimă totuşi punctuaţia (o inovaţie), se desfăşoară
din plin pe suprafaţa paginii în „Calligrammes“, prin eliminarea
entravelor tipografice, dar mai ales prin inventarea desenului ce
reflectă versurile unor poeme.
Calligrammes e o flacără care arde… Culegerea este alcătuită
din şase părţi, fiecare de o altă culoare şi însoţeşte plecarea sa pe
front (1915), bucuriile sale, durerile, revelaţiile, rănile…
Apollinaire scrie într-un spaţiu-timp unde arta pictografică
câştigă din ce în ce mai multă libertate, unde prinde aripi. Poet al
timpurilor sale, întreţine relaţii privilegiate cu pictorii moderni, în
special cu cei cubişti (să ne amintim că Marie Laurencin e şi ea
pictor); ideogramele sale, cuvintele dialectale, întrepătrunderea
sensului şi a versului vin să se plaseze în această optică a căutării
limitei artistice, o limită care nu există.
„Et moi aussi je suis peintre…“
Calligrammes e una dintre cele mai emoţionante şi
răsunătoare culegeri de poezie de la începutul secolului XX şi din
toate secolele trecute şi viitoare… Rod al unei imaginaţii fertile, al
unei erudiţii misterioase, al dragostei şi al războiului… E opera
unui poet ştrengar şi original. Un om a cărui biografie pare
zămislită de imaginaţia lui Dumas. ca la un om a cărui delicateţe nu
avea drept egal, fără îndoială, decât lipsa de măsură.
Amorez înflăcărat, îndrăgostit îndeosebi de o frumoasă
englezoiacă întâlnită în Allemagne, de Marie Laurencin, de Lou, de
Madeleine şi de Jacqueline cu care se şi căsătoreşte înainte de a
muri la 38 de ani, în zorii armistiţiului.
În prima parte, în cele 16 poeme - din care şase sunt
caligrame - poetul imaginează desene corespunzătoare cuvintelor
scrise. Atras de cuvântul rar, de legende, de mituri, Apollinaire e
din când în când un poet ermetic. Toate aceste poeme nu seamănă
cu Au Pont Mirabeau. Deseori deranjează, ne obligă să părăsim
potecile bătătorite ale simetriei, ale metricului, ale formei canonice
Martie 2009
şi ne invită să le descifrăm toate sensurile; să ne situăm, fără a fi
deasupra, în substratul poemului, pentru a mărturisi, în final, că
profunzimea sensului ne scapă.
„Les fenêtres“ poate fi citit ca o descriere a unei picturi
cubiste şi trebuie luat ca atare. Este, în acelaşi timp, reflexia
imaginarului poetic, un text ce nu se ocupă de logică, pentru a se
impregna de logică… pentru a se impregna de culoarea pe care o
degajă…de bizareria visului trezit la realitate…
Ondes debutează cu un poem intitulat Liens şi se încheie cu Il
pleut, poem-caligramă ce redă finele picături de apă coborând pe
pământ.
Poemele din Ondes vorbesc despre sensuri, despre uitare de
sine, despre artă, despre liantul dintre prezent, trecut şi viitor. Din
imaginarul poetului, imagini fulgerătoare ţâşnesc într-un puternic
accent liric. Ondes alunecă asemenea apei, fiind poate un fel de
reflexie înainte de a aluneca în oroarea războiului.
Apollinaire amestecă corpuri, temeri şi dorinţe şi ne poartă cu
el, ca în poemul de mare întindere Les Collines, poem care pare a
alerga la fel ca apa vie, care atinge punctele sensibile ale fiinţei,
care amestecă dragoste şi moarte, viziune şi senzaţie…
Şi poetul reia mai departe izbucniri de conversaţie,
reminiscenţe, schiţează portrete, porţiuni de frază, ca în Lundi rue
Christine. Ne duce pe terasa unei cafenele, lăsându-se purtat de
vânt pentru a nu se prăbuşi în labirintul frazei…labirintul limbii şi
al cuvântului.
Apoi, trecând peste câteva texte, suflul se opreşte la Lettre-
Océan, caligramă ermetică, mistică şi mirifică.
Etendards conţine nouă poeme, din care cinci caligrame şi
mai ales un fascinant poem de dragoste: C’est Lou qu’on la
nommait… Etendards spune adio lipsei de griji, descrie plecarea pe
front, dar şi naşterea unei noi iubiri, speranţa
renaşterii…melancolie, moarte, transfigurate în poezie, sensurile,
imaginarul…
Etendards concentrează toată ambiguitatea culegerii în
caligrama La colombe poignardée et le jet d’eau…desene şi
cuvinte, asociind viaţa şi sângele…fauna şi flora însetate de viaţă,
şi cei plecaţi pe front care deja se luptă, cu siguranţă, undeva…care
se sfârşesc într-o mare însângerată, la căderea serii.
În Etendards îl găsim pe Apollinaire, soldat în Marele
Război, în lungul său palton gri…infanteriştii, ofiţerii, caii,
ambulanţele…Frumosul care se prăbuşeşte în afluxul sângelui,
mocirla…Şi totuşi umbra învinge lumina, când un surâs al
Madeleinei, întâlnită într-un tren, îl luminează pe poet şi îl ucide în
acelaşi timp.
Case d’Armons este cea mai stufoasă parte din
Calligrammes, conţinând 21 de poeme. Două iubiri diferite îi dau
aripi poetului…Lou şi Madeleine, două femei pe care le confundă,
ajungând uneori să le dedice aceleaşi texte (Reconnaissances).
Caligrame şi poeme de formă canonică se amestecă în Case
d’Armons pentru a forma un întreg omogen şi eterogen care ne
poartă tot mai departe în imaginarul poetului, prins între război şi
femeile pe care le iubeşte, la care se gândeşte şi pe care le vede.
Imagini surprinse pe viu, dezordonate, cu reminiscenţe, cu
voci, cu frânturi de frază…cu desene…Versurile, chiar şi atunci
când Apollinaire nu creează caligrame, se regăsesc deseori în toate
sensurile, ocupă întreaga pagină, ca şi cum războiul ar întoarce
totul pe dos, ca şi cum ar schimba toate determinările…ca şi cum
versurile ar urma această teribilă perturbaţie…(Echelon). Şi totuşi,
deasupra tuturor, iubirea continuă să dăinuie…întotdeauna iubirea,
cea care face ca trandafirii să renască sub pana poetului, ca oroarea
războiului să moară şi ca melancolia să renască.
Însă moartea continuă să roadă: „Toujours nous irons plus
loin sans avancer jamais…“ Teama de „neantizare“, de a fi înghiţit
de limbile infernului, aceste tranşee ale războiului din 1914, pline
de mocirlă şi de sânge…şi camarazii care cad pe „Champ
d’Honneur’’, pe câmpul groazei sunt transfigurate în poezie. E
timpul câtorva cuvinte pe o pagină…câtorva mărgăritare de
frumos, libere, vehiculate de imaginarul colorat al poetului-
vizionar.
Să ne amintim de scrisorile primite de la femeile iubite, de
cuvintele scrise de Lou sau de Madeleine, transformate în
Calligrammes, unde un astru luminează noaptea fiinţei; o fiinţă
singură, cu amintirea sa, în mijlocul zgomotelor şi focurilor de
război, în mijlocul celor care zac…
Lueurs de tirs reuneşte 15 poeme de pe front, din care multe
pentru Lou sau pentru Madeleine. Apollinaire trece în infanterie.
Oripilitatea războiului nu îl împiedică să scrie, însă îl face să
resimtă încă şi mai acut licăririle nopţii, speranţei, amorului, licăriri
care-l împresoară, acolo, în locul în care se află.
17
Pentru început avem 7 poeme, nu foarte lungi, flash-uri de
amintiri, imagini… Mai întâi apare fiinţa iubită, apoi o parte de
pânză unduitoare, o buclă de păr, şi mereu, ca o obsesie, un
laitmotiv răsărind: sângele, moartea, non-sensul acestui masacru…
În continuare avem poeme mai lungi, ca o rememorare.
Pentru început o fotografie contemplată, apoi Inscription anglaise
sădită în inima poetului. O viziune a Celuilalt într-un loc la fel de
sordid ca şi l’Abri-caverne, iluminează prin forţa spiritului.
Luminat de rachete şi obuze care transformă cerul în
înşelătoare focuri de artificii, Guillaume se gândeşte la trupul
iubitei sale… La început de noapte, într-o călătorie fără întoarcere
pentru mulţi dintre camarazii neşansei, poetului i se perindă prin
faţă frânturi de amintiri: părul negru şi mătăsos, nurii blajini şi puri,
linia unduitoare a şoldului, impresia unui surâs…
Scânteieri de tiruri se desăvârşesc în Océan de terre, poem
ermetic, un scut în imaginarul autorului. Nimic nu e solid, logic,
solul mişcător se deschide sub ochii cititorului care are de ales între
a accepta să se lase purtat spre absolut sau să rămână la uşa
cuvântului poetic. Obus couleur de lune e un melanj de candid şi
erotic, de forţă şi oniric, de contraste, relevând viziunea incredibilă
născută din groaza războiului, viziunea unui iluminat; iluminat al
cuvântului şi al iubirilor trecătoare, ridicând mereu capul spre un
cer înstelat…
Apollinaire scrie Madeleinei, ciudată creatură ambiguă care
amestecă totul cu nimicul, confundă imaginarul cu realitatea;
dragoste amară, nesăbuinţă, invizibilitate se întrepătrund în fiinţa
ei.
Obus couleur de lune se încheie cu caligrama ploii ce cade,
răspunzând celei de la începutul culegerii. Vedem şi auzim
împreună cu poetul zgomotul blând al ploii ce dezmiardă: „écoute
s´il pleut écoute s´il pleut“. Rănit grav la cap de o schijă de obuz,
Guillaume e trepanat „la tête étoilée“. Prin metode chirurgicale i-au
fost extrase rămăşiţele războiului. Dar cu siguranţă pulberea de
stele a ieşit la iveală.
Ultima parte a culegerii conţine 13 poeme, număr probabil
malefic sau oniric. 13 poeme, un ultim refugiu al fascinantei limbi
a lui Guillaume. Întors de pe front, rupe logodna cu Madeleine şi se
căsătoreşte cu Jacquelin într-o splendidă lună de mai a anului 1918.
Moare de gripă spaniolă în acelaşi an, în zorii armistiţiului, la 38 de
ani.
Din perspectiva modernităţii, artistul este - cu sau fără voia sa
- rupt de trecutul normativ cu criteriile lui imuabile, iar tradiţia nu
mai are autoritatea de a-i oferi modele de imitat sau direcţii de
urmat. Îi rămâne artistului posibilitatea de a-şi inventa un trecut
personal şi esenţialmente modificabil. Principala lui sursă de
inspiraţie şi creativitate este conştiinţa prezentului asumat în
nemijlocirea şi în irezistibila sa efemeritate. Astfel, se poate spune
mee
că pentru artistul modern trecutul imită prezentul şi nu prezentul
um
trecutul.
Nu trebuie să ne surprindă, aşadar, că una dintre cele mai
simple şi mai nuanţate discuţii despre cultura moder-
au
nismului/postmodernismului este iniţiată de un sociolog: Daniel
Bell, în cartea sa Contradicţiile culturale ale capitalismului. După
uiilllla
Bell, epuizarea culturii moderniste antiburgheze trebuie explicată
prin larga ei acceptare şi deci prin banalizare. În ultimele decenii,
modelele antinomice şi deliberat deviante ale imaginaţiei
moderniste nu numai că au câştigat din punct de vedere cultural,
Gu
dar au fost adoptate practic şi transpuse în model de viaţă cotidian
uii G
al unei minorităţi intelectuale în continuă creştere. Odată cu acest
proces, idealul tradiţional de viaţă burgheză, cu valorile lui de
sobrietate şi raţionalitate, şi-a pierdut susţinătorii culturali,
ajungând să fie perceput drept comic. Pe scena contemporană,
ullu
crede Bell, se arată semnele unei posibile revoluţii:
Avem de-a face astăzi cu o disjuncţie radicală între cultură şi
structura socială, iar atari disjuncţii au pregătit în istorie calea
tu
revoluţiilor sociale mai directe. Noua revoluţie a şi început, în două
et
moduri fundamentale. În primul rând, autonomia culturii, realizată
oe
în artă, începe acum să pătrundă în spaţiul vieţii. Ceea ce înainte se
desfăşura în fantezie şi imaginaţie, temperamentul postmodernist
po
i
cere să se întâmple şi în viaţă. Nu mai există diferenţă între artă şi
ap
viaţă. Orice este permis în artă este permis şi în viaţă.
Bibliografie:
ra
lli
Călinescu, Matei – Cinci fete ale modernităţii, Univers,
er
Bucureşti, 1995, p. 24-88, 222-257.
Miclau, Paul – Poètes français dans la modernité, Bucureşti,
pe
Editura Fundaţiei România de Mâine, 2004.
Op
Mihalevschi, Mircea – Le renouvellement du discours littéraire
au 20-e siècle, Bucureşti, Editura Fundaţiei România de Mâine, 2006.
A
O
Calendar literar – înv. Iuliana-Valentina LICIU – Şcoala nr. 3, „Anastasie Panu“ 18
Lohanul nr. 7
 Calendar literar – înv. Iuliana-Valentina LICIU – Şcoala nr. 3, „Anastasie Panu“
19
Martie 2009
 20 Lohanul nr. 7
Creatorul! Mama Crucii poartă „sabia“ reunirii cu Dumnezeu în
Inima sa Neprihănită. Asta e rolul ce l-a primit prin bătrânul
Maria, mama Cosalvatorilor Simeon de la Dumnezeu, să fie mama cosalvatorilor, rol pe care şi
l-a asumat deja o viaţa (începând cu apostolii) treptat, şi pe care-l
Eugenia Faraon sublimează din cer. Chiar şi când a fost încercată că L-a pierdut în
templu pe Fiul lui Dumnezeu, prin ea a fost reorientată omenirea
tee

spre Centrul Cristos în Biserica Sa, căci (împreună cu Iosif) L-a

„Iar prin inima ta va trece o sabie ca să se descopere
at

găsit întreţinându-se cu Tatăl şi cu oamenii. Cele trei zile de

gândurile din multe inimi.“ (Lc. 2,35) Completare a Anunţului lui
ta

căutare au fost necesare pentru a lărgi cunoaşterea Fiului divin, de

Gabriel, aceasta prorocire anunţa Crucea ca „semn de împotrivire”.
alliit

la cercul familial, la cel universal. Sabia acelei suferinţe, de a-L

Are doua obiective: sabia din inima Mariei, şi, de aici, se lărgeşte
pierde pe Dumnezeu, a fost o stare de pionierat în căutarea lui
diafragma crucii spre toţi oamenii. „Gândurile din inimi“ sunt de
ua

Dumnezeu, de misionarism pentru a-i întoarce la El pe cei goi de

acceptare, ori de respingere a crucii, de urmare a
prezenţa Sa. Dacă „Cea plină de har „ a putut trece printr-o astfel
tu

Răscumpărătorului, ori a lumii; „spre căderea şi ridicarea

de încercare - încurajatoare pentru cei slabi, dar care trebuie să se
riit

multora…“ (Lc. 2, 34). Mama Mântuitorului, fiind împreună cu El

încumete a se jertfi pentru ceilalţi - noi cei ce nu suntem chiar până
participantă la Patimile Sale, ajută sufletele să nu se împotrivească
piir

la refuz plini de har, cu atât mai mult trebuie să o urmăm pe Maria

săbiei suferinţelor, căci prin acceptarea şi oferirea lor devin
în lupta de căutare şi „ atingere“ a împărăţiei cereşti! Şi totuşi,
cosalvatoare, adică le pasă de mântuirea celor din jur. Orice durere
Sp

Doamne nu te baza pe vitejia noastră de luptători cu propriile

fizică ori sufletească, orice eşec, împotrivire, prigonire, ori umilire
S

limite, ci condu-ne, Te rugăm, la apele adânci ale comuniunii cu

etc., ADÂNCEŞTE relaţia cu Dumnezeu şi cu oamenii, reface
Tine, la spaţiile înalte, fără curenţi puternici, ale adierii Duhului
unitatea cu Creatorul, care s-a rupt prin păcat. Siamezii sunt
Sfânt.
separaţi prin suferinţă chirurgicală, efectul invers, de
„resiameziere”, trece tot prin rană pentru a deveni una cu

Vodă răspunde propunerii printr-o epistolă de mulţumire

Contextul înfiinţării
primului spital din Huşi
Virgil Aghiorghiesei
Iniţiativa fondării spitalului este legată de vizita domnitorului
Grigore Ghica la Huşi, în ziua de 4 august 1851. Discutând cu
autorităţile locale despre lipsa unui asemenea aşezământ în oraş, el
a fost de acord cu necesitatea acestuia şi îi îndeamnă pe toţi
oamenii cu stare să contribuie pentru realizarea sa. Apelul
domnitorului a găsit ecou mai întâi în inima unui mare filantrop
fălcian, Dimitrie Castroian, care a pus la dispoziţie suma de 50 de
mii lei. Au mai fost apoi şi alte subscripţii mai mici, daniile
ann
adresată serdarului Castroian, acordându-i drept recompensă pentru
fapta sa rangul de comis:
„Simţirea vrednică de laudă în privinţa omenirii pătimitoare
care au îndemnat pe D-ta de a face jertfa de cincizeci mii lei pentru
înlesnirea înfiinţării unui spital în oraşul Huşului, ce este de nevoie
acolo, pentru care jertfire am luat încredinţare din Anaforeaua
Iubirei Sale de Dumnezeu Kir Meletie Episcopul Huşului sub nr.
360. Ne-au pricinuit deosebită mulţămire, o aşa plăcută faptă,
făcându-se a fi preţuită îndeobşte prin buna pildă ce ai dat. Nu
numai păstrează pentru asta un titlu de binefăcător omenirii, ci ne
îndeamnă şi pe Noi a mărturisi Dumitale a noastră mulţămire, care
pentru un făcut ce aduce înlesniri sporirii îmbunătăţirii în ţară, la
care priveşte cea mai întreagă a Noastră dorinţă, şi dar pe lângă
mărturisirea ce facem Dumitale prin acest ofis despre a Noastră

respective intrând în păstrarea domnitorului o scrisoare de mulţămire, socotim a da Dumitale şi dovada despre a noastră bună
plecare şi preţuire înaintând pe Dumneata la rangul de Comis
ea

mulţumire pentru iniţiativa lui, solicitând să se dea dispoziţie

autorităţilor locale pentru începerea lucrărilor. Textul acesteia era pentru care am poruncit Secretariatului de Stat de aţi slobozi
şe

următorul: cuvenitul Decret.”

uş

În acelaşi an 1852 Smaranda, fiica postelnicului Iamandi,

hu

„Prea Înălţate Doamne, Hărăzirea ce aţi făcut Înălţimea proprietarul moşiei Duda, a lăsat prin testament casele sale
uii h

Voastră pentru apele poliţiei Huşi, precum şi părinteasca Voastră boiereşti din centrul oraşului, cu grădină şi gard de zid, plus 200 de
bunătate de care s-au îndulcit orăşenii acestei poliţii când au avut galbeni pentru inaugurarea spitalului. În ciuda acestor semne de
norocirea să fie vizitaţi în persoană de către Înălţimea Voastră, au bun augur, autorităţile locale nu au dat curs iniţiativei. Între
ullu

îndemnat pe mai mulţi boieri de acolo să voiască a hărăzi deosebite Comitetul Sănătăţii şi fizicul districtului Fălciu, doctorul Iasinschi,
sume de bani pentru înfiinţarea unui ospital, de care se află până s-a purtat o vastă corespondenţă, tema disputei fiind localul
allu

acum lipsit acest oraş. Cel întâiu dintre aceste persoane care le-au destinat funcţionării spitalului. Cu ocazia unei inspecţii efectuată la
rostit o sumă de cincizeci mii lei, este D. Serdarul Dimitrie spiţeria din Huşi, protomedicul Moldovei, doctorul Costache
ta

Castroian. Supuind asemenea împrejurare, cu mulţumire Vârnă, a analizat la faţa locului şi spaţiile propuse pentru a deveni
piit

sufletească la cunoştinţa Înălţimii Voastre, vă rog să binevoiţi pe de spital.

sp

o parte a însărcina locul competent cu cuvenita punere în lucrare iar Drept urmare, Epitropia Spitalului Sfântul Spiridon din Iaşi,
pe de altă parte spre a putea mai curând să ajung la un ţel dorit, prin singura cu autoritate asupra spitalelor din Moldova, a însărcinat o
as

o colectă după trebuinţă. Îndrăznesc a mijloci o domnească comisie pentru cercetarea şi reglementarea problemei. Zadarnic
riia

mărturie de mulţumire către serdarul Castroian, care cu bună seamă însă, căci au trecut mai bine de patru luni fără nici un rezultat.
va încuraja şi pe alţii de a-l imita spre îndeplinirea unui aşezământ Indecizia autorităţilor locale l-au determinat pe acelaşi Dimitrie
or

de nevoia pătimitoarei omenirii. Castroian să cumpere casele Smarandei Râzu, cele mai frumoase
to

Al Înălţimei Voastre / Către Dumnezeu smerit rugătoriu / din oraş, şi să pregătească mobilierul necesar pentru un spital cu 12
st

Meletie / Episcopul Huşului / nr. 360 / 1852 august 18”. paturi. În completarea gestului său extraordinar, pentru a se asigura
Is

spitalului o subvenţie fixă, Castroian propune guvernului să accepte

I
Martie 2009 21
preluarea caselor sale din Vaslui, în care să se instaleze isprăvnicia hotărâre asupra acestei declaraţii a mele, să binevoiască cât mai
şi judecătoria. Pune condiţia obligării organelor abilitate ca în curând a-mi comunica rezultatul spre cea mai departe lucrare.“
termen de un an să deschidă spitalul din Huşi, căruia Epitropia
Sfântul Spiridon din Iaşi să-i asigure anual, pentru funcţionare, Pe fondul situaţiei politice din Principate, efortul acesta
suma de 300 de galbeni. Mărturie în acest sens este chiar scrisoarea generos a rămas temporar tot fără efect. Taberele care se înfruntau
adresată de Castroian Consiliului de Miniştri: pentru înfăptuirea unirii şi-au extins influenţa, din divan, în toate
colţurile ţării. După cum este ştiut, aceste frământări s-au finalizat
„Onorabilului Consiliu de Miniştri, istoric prin alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn în ambele
În anul 1851 fericitul întru pomenire Domnul Grigore Ghica Principate, unirea fiind proclamată şi recunoscută. În toată ţara
V. V. viind la oraşul Huşi au binevoit a ţine seama de trebuinţa începe aplicarea seriei de reforme menite să transforme Romania
acestei comune şi pe lângă alte îmbunătăţiri au făgăduit şi dintr-un stat anchilozat în formele feudalismului otoman într-un
înfiinţarea unui spital. stat modern, burghezo-democrat.
Atunci am declarat că realizându-se acest aşezământ de Sectorul sanitar a ţinut şi el pasul acestor reforme
omenire, întrajutorul său voi da un capital de 50.000 lei spre a servi înregistrând progrese însemnate. Este de menţionat că în 1853
de fond nealienabil. Mai apoi domnitorul Barbu Ştirbei
voind a vedea cu o oră mai promulgase în Ţara
înainte deschiderea spitalului, Românească „Legiuirea pentru
din propriul meu îndemn am întinderea aşezămintelor
cumpărat casele cu două sanitare şi îmbunătăţirea
rânduri a D-sale Smaranda serviciului medical“ în care se
Rîzu pe care le-am destinat prevedea încadrarea fiecărui
pentru acest aşezământ. La judeţ (33 în ambele principate),
sfârşit am mai pregătit şi cu un doctor, cu leafa de 800
mobiliţia spitalului pentru 12 de lei pe lună, un doctor
bolnavi precum crivaturi, chirurg cu 300 lei pe lună şi un
halaturi, tacâmuri etc. felcer. Prin această lege
Cu toate acestea medicul judeţului era îndatorat
făgăduinţa domnească nici să dea consultaţii gratuite în
până astăzi nu este realizată. spital, să viziteze pe bolnavii
Huşii îşi aşteaptă încă spitalul, săraci la domiciliu iar în cazuri
vroind din parte-mi a înlesni mai grave chiar şi în afara
cât cu putinţă înfiinţarea unui oraşului. Avea, de asemenea,
aşezământ filantropic de cea obligaţia să supravegheze
mai mare nevoie, vin a spiţeriile, să dirijeze
propune Consiliului vaccinările, de a se deplasa în
următoarele: judeţ în caz de epidemii, să
Rezidenţa Districtului examineze recruţii şi să facă
Vaslui este cu desăvârşire inspecţii sanitare la sate.
lipsită de încăperi pentru Pentru că în general încă nu se
autorităţile sale administrative apela pentru consultaţii la
şi judecătoreşti. De abia are o medic, preferându-se, potrivit

I s t oria s pit alului huş ean

casă în ruină ce poate servi obiceiurilor, mai mult mersul
mult pentru poliţie. la descântătoare sau la vraci, la
Eu, am în acest oraş în îndemnul Serviciului Sanitar
deplină proprietate casele din Principatele Unite,
moştenite de la moşul meu mitropolitul ţării a emis, la 27
Nicolae Chiriac. Aceste case februarie 1860, o circulară
preţeluite foarte jos reprezintă către preoţi, cărora le cerea să
o valoare de cel puţin 3000 convingă lumea să se adreseze
Dimitrie Castroian
galbeni. Casele sunt cu totul medicilor recunoscuţi de stat.
noi, iar ele pot încăpea şi prefectura şi judecătoria. Aceste case eu Emisă sub numărul 533, această circulară avea următorul text:
sunt gata a le hărăzi statului în deplină proprietate cu singura
condiţie ca guvernul să ia măsurile cuvenite ca într-un an de zile să „Prin adresa cu nr. 216, făcând cercetare şi oarecare
deschidă un spital măcar cu 12 crivaturi în oraşul Huşi şi anume: În observaţii asupra pătimaşei omeniri, care, prin necăutare de doctori
casele ce eu le-am destinat pentru aceasta iar ca fond de întreţinere ajunge în grele patimi, onor Administraţia generală a Serviciului
veşnic, să se răspundă în tot anul Epitropiei Sfântului Spiridon, câte Sanitar din acest Prinţipat, ne aduce rugăciunea de a îndatora pe
300 galbeni dobânda preţului de 3.000 de galbeni valoarea caselor preoţi, spre a predica din toate puterile cuvântului, atât prin biserici,
din Vaslui, ce le cedez guvernului în deplină proprietate. cât şi în particular, încredinţarea ce urmează a avea locuitorii în
Cu mica sumă de 300 de galbeni înscrisă în bugetul anual, doctorii recunoscuţi de stăpânire la boalele lor, chiar de la început
guvernul va realiza două foloase, va îndestula două trebuinţe şi de orice fire va fi boala, căci s-a observat că mulţi pătimaşi, nu
obşteşti: în Huşi va avea un spital, în Vaslui va avea toate numai că nu cheamă în neputinţa lor pe doctori, după toate
încăperile trebuitoare instituţiilor sale. Cu primirea acestei hărăziri mijloacele ce le dă ţara astăzi, dar, se dau mai bine pe mâna
ar rămâne îndeplinită şi cu prisosinţă declaraţia ce am dat în 1854 vrăjitoarelor, descântătoarelor, ghicitoarelor, prevestitorilor, bărbie-
pentru capitalul de 50.000 lei, astăzi cedez un fond de o valoare rilor, şarlatanilor şi alţii, încât ajung pe nesimţite în boalele cronice,
îndoită. Rog dar pe onor consiliul, că după ce va da cuvenita netămăduitoare şi merg, fără vreme, în groapă, lăsând urmaşilor
 22 Lohanul nr. 7
sărăcie şi anevoinţe şi că asemenea oameni vătămători să se dea pe ştiinţifică medicală de la noi.
mâna poliţiilor spre a-şi lua pedeapsa după lege. Ca să se Una dintre cele mai importante realizări o constituie
stârpească această ceată de înşelători şi împiedicători ai bunelor înfiinţarea în 1862 a 33 de posturi de medici de arondisment, dintre
întocmiri ale stăpânirii, precum şi în poporul unde o propagandă de care, dată fiind absenţa cadrelor, au fost ocupate doar 17, toate în
neîncredere în doctori, acolo urmează şi preoţii prin adevărata lor fosta Ţară Românească. Aceşti medici aveau obligaţia:
eloquenţă şi pe lângă rugăciunile către Atotputernicul Dumnezeu, – să dea tuturor bolnavilor ajutor medical;
la patul bolnavilor, sa stăruiască a chema doctorul. Şi astfel, – să dea locuitorilor sărmani, dorobanţilor şi grănicerilor şi
urmând cu doctorul sufletesc, cu mare cucernicie morală şi tăinuire familiilor lor medicamentele
spre tămăduirea pătimaşului, să nu-l lase pradă credulităţii absurde – necesare din farmacia portativă, fără a avea dreptul să
în mâinile babelor, vrăjitoarelor şi şarlatanilor, cari sânt goniţi chiar primească o plată de la aceştia;
de sfânta biserică, ca nişte demoni împieliţaţi, ce întunecă pământul – să efectueze vaccinarea şi revaccinarea antivariolică;
cu înşelătoriile ce exersează, cu fel de fel de meşteşuguri pe furiş, – să întocmească acte medico-legale, să facă revizia sanitară
ca să atragă curiozitatea celor neadăpaţi în cunoştinţele reale şi a şcolilor, cazărmilor, hanurilor şi cârciumilor;
adevărate. – să prevină epidemiile, să combată şarlatanismul medical, să
Toţi preoţii să stăruie a predica şi a învăţa pe locuitori a să alcătuiască statisticile sanitare şi să acorde chiar asistenţă
pătrunde de nişte asemenea sfaturi, în vremi de boală şi patimi ale veterinară;
lor, făcând orice vor putea spre stârpirea acestui rău, încuibat în – să acorde o atenţie deosebită misiei morale şi civilizatoare.
toată ţara şi să triumfe adevărata ştiinţă.
(Pecetea Mitropoliei) La 28 ianuarie 1862 se adopta decretul prin care se stabilea
Nr. 533 din 27 febr. 1860 că corpurile medicale din Ţara Românească şi din Moldova „vor fi
Şef al cancelariei Sfintei Mitropolii, K.Tocilescu”. libere a practica medicina în ambele ţări surori, fără altă formalitate
decât prin ştirea superioarelor dregătorii ale serviciului sanitar“.
Referindu-ne la asistenţa spitalicească, este de remarcat că în Ulterior, Davila primeşte misiunea de a inspecta în scop informativ
Moldova fiinţau în 1860 toate instituţiile medicale
cam 950 paturi de bol- de peste Milcov.
navi, iar în Ţara Româ- Concluziile consta-
nească cu vreo sută mai tărilor efectuate asupra
mult. În timp ce în Mun- stării spitalelor şi a ser-
tenia statul întreţinea viciului medical din
spitalele din 14 capitale Moldova se regăsesc într-
de districte, în Moldova un raport bine docu-
nicio instituţie similară nu mentat. Referindu-se la
a fost în grija guvernului ţinutul Fălciului, el scria:
până la 1860, când spita- „În oraşul Huşi,
lul de la Târgul Neamţ a rezidenţa acestui district,
fost inclus în bugetul nu se află nici un spital, şi
Ministerului Cultelor. Se reclamă trebuinţa ca gu-
pare însă că Moldova vernul să prevadă în
avea o mai bună orga- buget o sumă de lei:
nizare a sănătăţii publice. -15000 pentru înfi-
În 1862 profesau în inţarea şi înzestrarea a 15
n

Primul spital din Huşi

an

Muntenia la o populaţie paturi de fier pentru

ea

de aproape 2 500 000 de locuitori, 99 de doctori în medicină, 11 bolnavi, cu toate trebuincioasele, adică pânzăria, aşternutul şi
şe

magiştri în chirurgie, 21 de patroni în chirurgie şi 20 de sub- obiectele necesare de serviciu, socotit de un pat câte 1000 lei;
uş

chirurgi, iar în Moldova, la o populaţie mai mică cu aproximativ un -15000 pentru hrana, închirierea unui local şi întreţinerea
hu

milion de suflete, profesau 93 doctori în medicină, 6 magiştri în anuală a acestui spital;

chirurgie şi 41 de patroni în chirurgie. Cât priveşte asistenţa la -7200 leafa anuală a unui medic de oraş, care să fie însărcinat
uii h

naştere, situaţia era indiscutabil mai bună în Moldova, unde erau cu căutarea spitalului, socotit pe lună câte 600 lei;
înregistrate 145 de moaşe care căpătaseră diploma la Iaşi şi 85 care - 2400 idem a unui subchirurg de spital;
ullu

studiaseră în alte ţări, în timp ce în Ţara Românească se numărau - 4800 idem a 4 servitori, câte lei 100 de fiecare lună;
doar 77 de moaşe cu diploma de la Bucureşti şi 14 care studiaseră -----------------
allu

în alte ţări. În Moldova funcţionau 54 de farmacii cu 78 de magiştri 44000 total

iar dincolo de Milcov, 44 de farmacii, cu 57 de magiştri. ca să se poată bucura şi locuitorii sărmani ai acestui district
ta

Prin numirea lui Carol Davila la 5 septembrie 1859 în postul de binefacerile guvernului”.
de protomedic al Ţării Româneşti şi de şef al Comitetului sanitar,
piit

iar la 3 decembrie 1860, în cel de inspector general al Serviciului Ca o consecinţă a raportului menţionat, prin referatul înaintat
sp

sanitar militar din Principate, în administraţia sanitară a ţării s-a domnitorului, N. Kretzulescu susţine propunerea lui Davila,
as

resimţit un suflu nou. Cum anterior, pe timpul lui Barbu Ştirbei, subliniind necesitatea înfiinţării unor spitale noi la Dorohoi, Piatra,
fusese şeful Serviciului ostăşesc, intervalul 1855 - 1885 constituie Bacău, Huşi, Tecuci şi Râmnicul Sărat:“…unde, precum arăt, nu se
riia

adevărata etapă organizatorică a medicinii româneşti, recunoscută află de loc spitale spre a se putea întâmpina suferinda omenire.
ca „epoca lui Carol Davila“. Ajutat de Nicolae Kretzulescu şi Iacob Văzând că o asemenea tristă stare de lucruri nu s-ar ai putea
or

Felix, reuşeşte să reorganizeze şi să unifice serviciile sanitare civile prelungi fără a aduce o profundă mâhnire populaţiei acelor
to

şi militare din Principate, să întemeieze învăţământul medical şi judeţe…”, domnul Alexandru Ioan Cuza aprobă, la 25 august 1862,
st

farmaceutic superior românesc, să fixeze cadrul organizatoric înfiinţarea spitalelor de peste Milcov.
Is

modern al medicinii autohtone, pregătind terenul pentru creaţia La aceeaşi dată Comitetul Sanitar al Moldovei este desfiinţat.
I
Martie 2009
Cancelaria acestui Comitet şi Administraţia Sanitară din Muntenia
se reorganizează în patru birouri conduse de Direcţiunea Generală a
Serviciului Sanitar, dependentă de Ministerul din Lăuntru şi un
Consiliu Medical Superior. Conducerea acestei Direcţii era
asigurată de un inspector general (C. Davila) şi un vice-inspector
(Iacob Felix). Printr-un decret din 13 noiembrie sunt unificate
titlurile medicilor oficiali din Muntenia şi din Moldova care devin
medici primari de district, având sarcina de a se ocupa „mai cu
osebire cu căutarea sătenilor bolnavi.“
Pentru oraşul Huşi, textul ordinului-telegramă transmis la 27
august 1862 (în Istoria Huşilor, Editura „Porto-Franco“ 1995, pag.
206, este datat 26 august) prin care s-a pus în aplicare propunerea
lui Davila a fost următorul:
„Domnilor membri ai municipalităţii Huşi. Cu ocazia
unificării serviciului sanitar, Măria Sa Domnitorul a întărit
înfiinţarea unui Spital de 15 paturi de bolnavi în acel oraş. Davila „.
Este, practic, actul de naştere al spitalului. Telegrama tulbură
liniştea membrilor din Consiliul Municipal şi chiar dacă discuţiile
cu privire la clădirea în care va funcţiona spitalul ar fi continuat, la
10 iunie 1863 Davila ordonă Primăriei să trimită comisari la Galaţi
pentru a ridica lenjeria sosită de la Paris şi paturile de la Casa
Grand din Londra! Primăria a trebuit de această dată să se
conformeze şi astfel, în casa donată de Castroian, situată pe terenul
unde este astăzi Policlinica, la 1 octombrie 1863 s-a inaugurat
Spitalul Huşi. Clădirea acestuia era compusă din subsol, parter şi
etaj, cu un total de 11 camere, aprovizionarea cu apă fiind făcută de
la reţeaua oraşului.
Primul medic al spitalului a fost doctorul Iosif Schmid. El s-a
născut în 1797 şi apare pentru prima oară într-o catagrafie a
doctorilor din Moldova la 12 decembrie 1829, când funcţiona ca
„doftor la Botoşani”. Conducerea spitalului era asigurată de
doctorul Dimitrie Gutides (după alţi autori Butides) iar
administrarea printr-o comisie compusă din prefectul districtului,
preşedintele comunal, medicul primar al districtului şi medicul
oraşului, care funcţiona şi ca medic curant al unităţii nou înfiinţate.
Dimitrie Gutides a făcut studiile la Constantinopol obţinând
diploma în 1852. După 5 ani vine în ţară iar din 1864 îl aflăm
medic al oraşului Huşi şi medic al spitalului. A funcţionat puţin la
Huşi, căci în 1865 îl găsim confirmat medic secundar la Galaţi iar
postul său la spital a fost preluat de dr. Avedyk Romnaldo. Acesta
Astrologia anului 2009
Paul Matei Iosif
Septilul – unghiul de 51 de grade
Anul 2009 debutează sub auspiciile unui aspect astrologic
mai puţin comun în astrologia contemporană, şi anume, unghiul de
51 de grade, cunoscut sub numele de „septil”. De foarte mult timp,
el se produce între planetele grele Pluto şi Neptun.
Aspectul de septil corespunde numărului şapte şi, prin acesta,
şi cu armonica a 7-a, frecvenţă de rezonanţă ce rezultă din
împărţirea cercului zodiacal în 7. În toate epocile, numărul 7 a fost
asociat cu sacrul şi cu Creaţia Divină. Numerologia îl interpretează
ca fiind un număr profund ocult, în corespondenţă cu cunoaşterea
de sine, cu analiza interioară, cu căutarea semnificaţiei ultime şi a
înţelepciunii. El este numărul meditaţiei, al contemplaţiei, al
retragerii. De aceea, 7 tinde să fie izolat, distant şi din altă lume.
Pare a fi un compus format din esenţele lui Saturn şi Neptun (cu
23
a obţinut diploma de „pecaru“ (medic) clasa a II- a la Academia de
I s t oria s pit alului huş ean
Medicină din Viena în 1839 şi obţine dreptul de liberă practică în
Principate în 1864. În 1866 îl aflăm medic al oraşului Huşi şi al
spitalului pe dr. David Almogen. Originar din Tismanitz – Galiţia,
a trăit între anii 1828–1897. Şi-a desăvârşit studiile universitare de
medic la Erlangen în 1853. A funcţionat un timp ca medic de plasă
şi medic al comunităţii evreeşti din Leova după care s-a stabilit la
Huşi. În timpul Războiului pentru independenţă a inventat o
brancardă pentru transportat răniţii, utilizată de ambulanţele
româneşti şi ruseşti. Pentru aceasta a fost decorat cu Coroana
României şi Steaua Independenţei. A perfecţionat aparatul de tras
puroi inventat de doctorul francez D. Lafoy, introducându-l în
spitalele din Iaşi, Bucureşti, Viena, Paris şi Petersburg.
Cu toate stăruinţele nu s-a putut stabili succesiunea medicilor
ce au urmat la conducerea spitalului sau au lucrat în el între 1866-
1889. Se pare că lista lor a fost bogată, fiecare stând un timp prea
scurt pentru a lăsa mărturii. Din însemnările doctorului Chernbach
aflăm doar de doctorul Galescu care a murit pe front în 1877 şi de
doctorul Gîdei, care funcţiona prin 1881.
Cert este că în ciuda fondurilor provenite din donaţii sau
alocaţii bugetare, spitalul era rău îngrijit. Aspectul a fost constatat
şi de Episcopul Calinic Dima, într-o vizită făcută la Huşi în
ianuarie 1880. Drept urmare, el recomanda preoţilor să contribuie
la întreţinerea spitalului prin colecte în parohii.
De consemnat că la îndemnul lui Davila mulţi tineri din Huşi
sau din judeţ au urmat cursurile Şcolii Naţionale de Medicină şi
Farmacie, între aceştia numărându-se Nicolae Ursulescu, Gheorghe
Dorcariu, Alexandru Peride şi Teodor Gîdei. Doctorul Almoghen
revine la conducerea spitalului în 1889 rămânând în funcţie până la
moartea sa în 1897. Primul sub-chirurg al spitalului a fost Ştefan
Corvin, elev al Şcolii Naţionale, care a făcut la Huşi un stagiu în
1863. Treptat se schimbă şi concepţia despre rostul spitalelor,
exprimată în hrisovul lui Constantin Racoviţă la 1757, la
deschiderea spitalului Sfântul Spiridon din Iaşi, de a fi „pentru
hrană, chiverniseală, căutarea şi odihna săracilor“, acestea evoluând
către unităţi de tratament ştiinţific al oamenilor bolnavi.
Notă: Dintr-o regretabilă eroare redacţională, la partea întâia,
publicată în numărul 5, au fost incluse informaţii care fac parte din
alt capitol al lucrării (pag. 19, de la: Pentru perioada 1913-1918...).
nuanţe de la Pluto). În ciuda acestei semnificaţii însă, 7 a fost numit
şi „numărul odihnei şi al desăvârşirii”, în analogie directă cu Ziua a
7-a, când Dumnezeu, terminând de făcut Lumea, Şi-a permis să Se
odihnească. Dar, după cum notează Heline: „odihna nu se referă la
o încetare a activităţii, ci la ieşire din Haos, către o ordine
superioară, mai aproape de Desăvârşire”.
Reţinem astfel nuanţa mistică a septilului, care, ca tip de
energie, conferă imboldul lui de a înţelege Întregul şi desăvârşirea,
indicând totodată „aptitudinea de a sesiza misterul sau acel ceva
misterios aflat în spatele părţilor unui subiect...”; într-un astfel de
context, „7 se referă la creativitate ca fiind fuziunea dintre energie
şi materie prin lucrarea inspiraţiei divine”.
John Addey pune septilul în legătură cu aspectele mai
degrabă represive, tulburătoare, de negare a propriei persoane, ale
sexualităţii (nuanţele date de Saturn-Neptun-Pluto) sau cu înclinaţia
către a fi celibatar, chestiuni care determină sublimarea forţei
sexuale, condiţie necesară pentru manifestare inspiraţiei artistice şi
a impulsului creator.
Dane Rudhyar consideră că septilul ar indica tendinţa anti-
socială a nativului, care tinde mai degrabă către „a se elibera din
orice constrângeri colective, ca şi cum ar fi motivat de o putere
ocultă sau de o predestinare anume, ce-l pot conduce către
 24
sacrificiu şi o viaţă simbolică”. Delphine Jay afirmă că septilul
„poartă cu el o nuanţă fatalistă care ia naştere din situaţii ce par a
avea o semnificaţie dincolo de cea comună. Această nuanţă creează
o luptă interioară pentru expansionarea conştiinţei, forţându-l pe
nativ să facă investigaţii dincolo de ceea ce este evident”.
Probabil că cel mai înţelept este să considerăm septilele dintr-
o temă astrologică drept capacităţi potenţiale. Mai ales dacă ele îl
implică pe Saturn sau pe Pluto, e posibil ca domeniul de viaţă
indicat de aceste planete să-l oblige pe nativ să accepte o „soartă
inevitabilă“ sau un „destin irevocabil“ care par a fi dincolo de
puterea lui de a le controla.
Este bine să avem în vedere însă şi o altă idee, şi anume,
analogia dintre septil şi heptagramă, formă iniţiatică de cunoaştere
şi de înţelegere a ritmurilor ce rezultă din punerea în armonie a
celor 7 planete „tradiţionale”, Soare, Lună, Mercur, Venus, Marte,
Jupiter şi Saturn. Rezultă de aici că septilul, ca tip de rezonanţă pe
care o generează, solicită participarea tuturor sferelor de forţă
planetară la un eveniment cosmic de durată. Iată de ce, ori de câte
ori planetele sunt în sfera directă de influenţă a lui Neptun şi/sau
Pluto, aflate în aspectul de septil, rezonanţele se amplifică. Aşadar,
în această perioadă, asistăm la apariţia, manifestarea şi apoi
disiparea unor energii şi evenimente de anvergură sau de mari
proporţii şi care sunt fireşti sfârşiturilor şi începuturilor de ere, de
vârste cosmice.
În astrologie se vorbeşte foarte puţin despre aspectul de
septil, se cunoaşte foarte puţin efectul lui direct, este
menţionat în lucrările de specialitate dar nu şi
tratat cu suficientă atenţie. Am putea
concluziona că el arată un eveniment care
cu siguranţă se va petrece, prin care
este musai să trecem, indiferent de
susţinerea pe care o avem. El poate
fi diminuat ca intensitate ca urm-
are a unei anumite Graţii Divine,
dar nicidecum evitat.
Septilul se pare că este cu
atât mai interesant şi mai
puternic cu cât el antrenează
mai multe energii, fie prin
intermediul planetelor angre-
nate în aspect (cel puţin 3), fie
prin intermediul „Semnelor
acoperite“ de el. Unghiul de 51
de grade se poate produce în două
feluri:
- fie între o planetă aflată la
mijlocul/sfârşitul unui Semn zodiacal
şi o planetă aflată la începutul/mijlocul
altui Semn zodiacal, planetele fiind
„despărţite“ de către un alt Semn zodiacal
întreg (de exemplu, Soare la 21 grade Săgetător
şi Marte la 12 grade Vărsător, între ele fiind semnul
zodiacal Capricorn)
- fie între două planete aflate în semne zodiacale vecine (de
exemplu, Soare la 7 grade Berbec şi Saturn la 28 grade Taur).
Aspectul de septil se produce permanent, mai ales atunci
când planetele se află foarte aproape unele de altele, cum este cazul
în intervalul 3.01-3.02.2009, ceea ce şi explică forţa lui de
manifestare. Totul este să fim atenţi la aceste momente şi să
observăm ce se petrece pe durata lui, care poate fi de la câteva ore
– cum este cazul septilului creat de Lună – până la câţiva ani, când
septilul este creat de planetele grele, precum Pluto şi Neptun în
zilele noastre.
Septilul Neptun-Pluto
e
giie
Acest aspect are o durată de aproximativ 20 de ani fără însă
ca el să existe în mod constant de-a lungul acestei perioade.
og
Datorită mişcărilor lente ale acestor planete precum şi ale
îndelungatelor lor perioade de mişcare retrogradă aparentă,
ollo
aspectul se face şi se desface de nenumărate ori, cu o durată
variabilă, cuprinsă între 67 de zile (la momentul debutului) şi 167
ro
de zile (la momentul de maxim).
tr
Unghiul de 51 de grade dintre ele s-a format prima dată spre
finalul lui noiembrie 1997 şi a durat aproximativ 70 de zile, a atins
st
apogeul în intervalul 19 oct 2005 – 3 apr 2006, şi va avea pentru
As
ultima dată loc în intervalul 8 ian – 12 feb 2016. Importanţa
A
Lohanul nr. 7
aspectului constă, înainte de toate, în longevitatea lui, deoarece el
favorizează crearea şi menţinerea unor fenomene de rezonanţă de
foarte lungă durată.
Septilul Neptun-Pluto durează din 1997 până în 2016; el
începe pe semnele zodiacale Săgetător-Vărsător, continuă pe
Semnele zodiacale Capricorn-Vărsător şi se termină pe Semnele
zodiacale Capricorn-Peşti.
− 25.10.2008-05.04.2009 – este un septil care începe cu
Pluto în semnul zodiacal Săgetător şi se termină cu Pluto în semnul
zodiacal Capricorn
30.10.2009-04.04.2010 − 05.11.2010-01.04.2011 −
13.11.2011-28.03.2012 – este un septil care începe cu Neptun în
semnul zodiacal Vărsător şi se termină cu Neptun în semnul
zodiacal Peşti
21.11.2012- 22.03.2013 − 02.12.2013-14.03.2014 −
16.12.2014-04.03.2015 − 08.01-12-02.2016
Ce ar putea transmite septilul Neptun-Pluto?
Înainte de toate, acest septil tinde să fie o trăsătură de
caracter a generaţiilor născute sub energia sa. Cu siguranţă că el ar
trebui înţeles mai întâi din punct de vedere spiritual, dacă suntem
de acord cu observaţia că planetele transpersonale pun mai puţin
problema unor evenimente de factură socială şi mai mult problema
unor transformări profunde în gândirea şi simţirea umană. Atunci
când energiile divine care vin în planul Pământului prin
intermediul lor, latura noastră egotică le distorsi-
onează prin intermediul voinţei personale,
limitate, şi a predispoziţiilor noastre către
realizările înşelătoare, efemere, ale
nivelului material. Orgoliul intelectual,
prostia crasă, nevoia viscerală de
putere şi de înavuţire, goana pato-
logică după plăcere şi satisfacţii
instinctuale pervertesc energiile
sublime ale acestor sfere de forţă
planetară, care, în realitate, sus-
ţin capacitatea de a ne abandona
Voinţei Tatălui Ceresc, capa-
citatea de acces nelimitat la
Adevărurile Divine, inspiraţia
artistică de origine divină,
compasiunea, nonposesivitatea.
Septilul Pluto-Neptun poate
indica o criză terestră generală la
nivelul aparatului politic mondial,
deconspirarea guvernării oculte a
lumii, corupţia ordinară prin putere
politică şi financiară, micimea siste-
melor religioase înfiinţate din nevoi poli-
tice, apariţia unor boli extrem de grave ca şi
falimentul final al industriei farmaceutice şi al
medicinii alopate, creativitatea artistică subcorticală,
ruina sexuală a fiinţei umane – cu alte cuvinte, sfârşitul a tot ceea
ce este putred, demoniac, satanic.
La extrema cealaltă, căutătorii spirituali sinceri precum şi
căile spirituale autentice pot culege roadele practicii lor spirituale
constante, ale credinţei lor ferme şi profunde în Dumnezeu Tatăl,
ale iubirii necondiţionate faţă de toată Creaţia, ale încrederii lor în
puterea Binelui, a Frumosului, a Armoniei şi Ordinii Divine.
Concomitent cu sfârşitul lui Kali Yuga (era întunericului spiritual şi
a ignoranţei desăvârşite care generează societăţile de consum,
limitate la bunurile materiale ale vieţii), se pot naşte noi idealuri
spirituale, noi tendinţe şi direcţii estetice, frăţii spirituale reale,
cum, în egală măsură, se pot renaşte vechile şi adevăratele credinţe
şi direcţii spirituale, marile iniţieri oculte de origine divină, artele
divinatorii, formele de vindecare spirituală, structuri de organizare
a societăţilor umane după modelele celeste, divine.
Ţinând cont că septilul Pluto-Neptun acoperă, pe întreaga
durată a manifestării sale, trei semne zodiacale, şi anume, trei
dintre cele patru Semne „bătrâne“ de la finalul Zodiacului, el
cunoaşte trei etape importante, astfel:
Etapa Săgetător-Vărsător
Cele două semne zodiacale au în comun deschiderea de spirit
şi libertatea în gândire, aspiraţia spirituală sinceră, capacitatea de
a-i orienta pe oameni către scopuri nobile, elevate, puterea de a
Martie 2009
accepta şi chiar de a aduce noul în lume, dragostea faţă de viaţă,
forţa colectivităţii umane de a se uni spontan pentru schimbări
necesare. Septilul Pluto-Neptun pe Semnele zodiacale Săgetător-
Vărsător ne-a adus energia necesară deschiderii noastre de spirit, o
mai mare capacitate mentală de a înţelege existenţa dincolo de
aparenţele ei terne şi aspiraţia sinceră către libertatea în gândire,
către libertatea spirituală mai ales.
Etapa Capricorn-Vărsător
Cele două semne zodiacale au în comun capacitatea de a
exista firesc în continuul spaţiu-timp precum şi sentimentul de
responsabilitate civică sau de direcţionare a maselor către un ideal
social mai bun. Septilul Pluto-Neptun pe Semnele zodiacale
Capricorn-Vărsător ne forţează cumva să depăşim limitările şi
confuziile noastre de fiinţe ale secvenţialităţii şi ale existenţei
liniare, susţinându-ne în transformarea lentă dar constantă din
interiorul inimii, din interiorul conştiinţei.
Etapa Capricorn-Peşti
Cele două semne zodiacale au în comun calitatea de profund,
care vizează atât resursele fundamentale ale vieţii, cât şi originile ei
subtile, divine. Septilul Pluto-Neptun pe Semnele zodiacale
Capricorn-Peşti ne motivează în asumarea unor responsabilităţi
totale, care vizează esenţa existenţei însăşi, ne susţine să ne
construim pe interior ca fiinţe de lumină dar şi să conştientizăm că
avem o misiune planetară, aşa cum toate rasele umane au avut-o la
fiecare mare schimbare de ciclu cosmic, şi anume, aceea de a ne
smulge din efemeritate, aceea de a înţelege viaţa aici, pe Terra, ca
pe o şcoală de transformare lăuntrică, ce ne apropie tot mai mult de
Dumnezeu.
Iată acum şi septilele care se formează în anul 2009, cu
menţiunea că ne-am mulţumit doar la a le enumera şi a preciza
eventuale schimbări de direcţie ale mişcării planetelor, fără a
menţiona însă nimic altceva, nici măcar porţiunea de Zodiac pe
care ele o acoperă (interpretarea fiecărui septil în parte poate
constituie ea singură un volum consistent de cercetare astrologică
pe care spaţiul de faţă nu ni-l permite).
Nu avem pretenţia că le-am identificat pe toate, dar am făcut
tot posibilul să identificăm cât mai multe, deoarece energia lor
tinde să fie foarte importantă în anul astrologic 2009, ca energie
profund creatoare, purificatoare, transformatoare.
Perioada cea mai intensă de formare şi de manifestare a
energiei septilelor este cuprinsă între lunile ianuarie-mai, din iunie
ele slăbind ca intensitate; situaţie de aşteptat, de altfel, deoarece
planetele „se desfac“ din „plutonul“ pe care îl alcătuiesc imediat
după Anul Nou, în porţiunea de Zodiac de la Capricorn la Peşti.
De asemenea, am fost mai puţin atenţi la septilele Lunii, care
sunt foarte dese, limitându-ne la cele care ni s-au părut mai
interesante, fie datorită componenţei energetice a septilului pe care
ea îl realizează, fie datorită tranzitării Semnului zodiacal Rac (care
este domiciliul ei). În principiu, septilele sale sunt foarte multe, ele
realizându-se astfel:
- odată în prezenţa lui Saturn, ori de câte ori Luna tranzitează
Semnele zodiacale Rac şi, respectiv, Balanţă (intrarea lui Saturn în
semnul zodiacal Balanţă va reconfigura aceste septile, antrenând
Semnele zodiacale Leu şi Scorpion iar, ulterior, în 2010, semnul
zodiacal Fecioară)
- a doua oară oriunde din Semnele zodiacale
Scorpion/Săgetător până în Semnele zodiacale Berbec/Taur, faţă de
planetele aflate în Semnele zodiacale Capricorn, Vărsător, Peşti.
În situaţii cu totul speciale, mai pot fi luate în considerare
septilele pe care Luna le realizează când ea tranzitează unul dintre
Semnele zodiacale Scorpion, Peşti, Taur (de exemplu, septilele
realizate de Luna în tranzit în semnul zodiacal Scorpion şi Pluto
aflat în semnul zodiacal Capricorn).
Conjuncţiile complexe
Conjuncţiile constituie un neaşteptat de dinamic eveniment
astrologic al anului 2009. Alături de septil, ele se află în prima linie
a aspectelor planetare. Aspecte deosebit de puternice, ele
însumează energia mai multor sfere de forţă care acţionează la
unison, într-o combinaţie energetică ce nu-şi greşeşte niciodată
ţinta. Practic, de-a lungul întregului an, planetele se mişcă
împreună, cel puţin două câte două, formând interesante şi
numeroase conjuncţii. Este semnificativ acest fapt pentru acţiuni la
unison ale grupurilor umane. Este posibil ca, în zone geografice
25
diferite, grupuri de oameni să aibă aceleaşi iniţiative, acţiuni,
decizii, revelaţii. Acest fapt atrage atenţia că, la nivel planetar,
fenomenul de rezonanţă devine din ce în ce mai evident. Oamenii
intră spontan în rezonanţă unii cu alţii. Ceea ce este minunat şi
arată clar că omenirea se află în plin proces de manifestare a unei
frăţii spirituale planetare naturale.
Dintre conjuncţiile anului astrologic 2009, iată-le mai jos pe
cele mai importante:
Conjuncţia complexă Junon-Uranus în semnul zodiacal
Peşti
Junon arată iubitul ideal/iubita ideală pe care îl/o căutăm,
conştient sau nu, întreaga viaţă, în vreme ce Uranus indică energia
formidabilă a schimbării, a ieşirii din limitare, uneori a unei
atitudini rebele care ne scoate în mod imprevizibil din mediocritate,
din rutină. În acelaşi timp însă această planetă semnifică nevoia de
puritate şi de libertate în cel mai elevat şi frumos sens al
cuvântului. Conjuncţia pe care ea o realizează cu asteroidul Junon
în semnul zodiacal Peşti poate semnifica impactul pe care
iubitul/iubita îl poate avea asupra cuiva, printr-o putere de dăruire
extraordinară. Mai semnifică, de asemenea, puterea profund
purificatoare a iubirii necondiţionate, plină de compasiune,
capabilă să-şi asume rolul de trezire din ignoranţă sau monotonie a
fiinţei iubite. Practic, foarte mulţi dintre noi vom experimenta,
probabil, o iubire cu totul şi cu totul deosebită, care să ne marcheze
în sens benefic viaţa, care să ne ajute să ne transcendem egoul, care
să ne zgâlţâie din confortul pe care ni-l dorim cu atâta. Putem trăi
iubiri neobişnuite, de un romantism profund şi autentic, sau un
sentiment puternic de iubire pură să ne faciliteze accesul la stări de
conştiinţă superioară sau prin iubire să avem trăiri spirituale cu
totul şi cu totul deosebite şi să atingem stări înalte de conştiinţă sau
să avem acces la profunzimile insondabile ale sufletului. În condiţii
de practică spirituală constantă, de inimă pură, de devotament şi
abnegaţie, de iubire faţă de Dumnezeu Tatăl, să atingem stări de
conştiinţă christică sau să trăim la unison cu Fiinţa Christică.
Aspectul este foarte frumos iar cei care vor experimenta această
energie vor avea ce povesti (şi împărtăşi şi celorlalţi) la sfârşitul lui
2009.
Conjuncţia complexă Jupiter–Neptun-Chiron în semnul
zodiacal Vărsător
Conjuncţia dintre Jupiter şi Neptun se petrece o dată la
aproximativ 13 ani. În astfel de momente aspectul spiritual este
deosebit de puternic activ, am putea chiar vorbi despre generaţii
spirituale. Cu o toleranţă de plus/minus un an, menţionăm anii
1957-1958, 1970, 1983, 1996 etc.
Asteroidul Chiron, aflat pe orbita dintre planetele Saturn şi
Uranus, indică acţiunea unui iniţiat spiritual care pune în echilibru
conservatorismul şi nonconformismul, vechiul şi noul, tradiţia şi
inovaţia, lentoarea şi iuţeala, rutina şi spontaneitatea. Locul ocupat
de Chiron arată atât domeniul de viaţă în care avem cel mai mult
nevoie de un Ghid spiritual pentru desăvârşirea noastră, cât şi
domeniul de viaţă asupra căruia un Ghid spiritual va avea cel mai
mare impact.
Această conjuncţie complexă Jupiter, Neptun, Chiron în
semnul zodiacal Vărsător arată că anumiţi Ghizi spirituali deosebiţi
îşi vor asuma responsabilitatea enormă de a călăuzi grupuri mari de
oameni. De asemenea, e posibil ca, în condiţii cu totul deosebite,
omenirea să primească un Ghid spiritual prin excelenţă.
Conjuncţia Lilith-NN în semnul zodiacal Capricorn
În fine, o ultimă conjuncţie dar foarte delicată este aceasta,
dintre NN şi Lilith, conjuncţie de lungă durată ce se manifestă o
dată la aproximativ 6 ani. Ea are loc în intervalul 16.08-4.10.2009,
Astrologie
şi indică perioada în care discernământul spiritual trebuie să fie
extrem de treaz. Energia ei este extrem de subtilă şi, pe durata
manifestării acestei conjuncţii, oamenii tind să nu fie atenţi şi la
jumătatea goală a paharului sau pierd din vedere diferenţa dintre
aparenţă şi esenţă. Lucrurile par bune, şansele par extraordinare, nu
sesizăm compromisul sau dedesubturile, punctul slab al unui proces
în derulare – deci nu vedem ce este în spatele cortinei şi suntem
furaţi de aspectul de suprafaţă al unei situaţii sau al unei relaţii, fără
a mai avea capacitatea de a coborî în profunzimea lucrurilor. După
ce aspectul dispare, sesizăm că lucrurile sunt cu totul altfel dar nu
înţelegem unde am greşit!!! Ne căim amarnic dar, evident, regretele
 26
nu mai rezolvă nimic. Pe durata aspectului e bine să amânăm
deciziile radicale sau foarte importante, să ne controlăm
consideraţiile cu privire la ceva anume şi să fim ceva mai analitici.
Poate că este bine de ştiut că, tot pe durata acestui eveniment
astrologic, e necesar să evităm, deopotrivă, aderarea fanatică la o
direcţie spirituală sau, dimpotrivă, condamnarea vehementă sau
manifestarea adversă încrâncenată faţă de aspecte religioase sau
spirituale pe care nu le înţelegem. Adepţii unei căi spirituale sau
cursanţii şcolilor spirituale care vor să renunţe din varii motive la
drumul ales ar fi indicat să amâne aceste decizii până la ştergerea
definitivă a aspectului, când înţelegerea lor va fi mai profundă şi
mai limpede. Testele spirituale se pot înmulţi mai ales în acest
interval în care este necesar să ne păstrăm discernământul treaz şi
vigoarea mentală în bune condiţii, pentru a traversa cât mai
echilibraţi şi controlaţi perioada menţionată.
Cuadraturile
Cuadratura este aspectul astrologic realizat de două planete
aflate la distanţă de 90 de grade una de cealaltă şi rezultă din
împărţirea cercului zodiacal în patru. Sunt considerate în cuadratură
cele 4 semne zodiacale cardinale, cele 4 semne zodiacale fixe, cele
4 semne zodiacale mobile.
Astrologia tradiţională priveşte acest aspect ca pe unul deloc
favorabil sau plăcut, iar în astrologia modernă încă se mai foloseşte
termenul de „aspect malefic“ pentru a o desemna. Aspectul nu este
nicidecum malefic şi termenul necesită o discuţie mai nuanţată.
Cuadratura, fiind în analogie cu numărul 4, semnifică
momentul în care cele patru Elemente – Pământ, Apă, Foc, Aer –
sunt angrenate, solicitate în acelaşi eveniment, care, prin
complexitatea şi profunzimea sa, marchează un salt evolutiv
necesar, care trebuia să se producă de mai mult timp şi în faţa
căruia noi am ezitat. Niciodată un astfel de eveniment nu vine în
mod brutal. El a fost anunţat cu mult înainte, iar noi am avut un
anumit interval în care trebuia să facem schimbarea de bună voie.
Dacă atunci ne-am blocat, dacă atunci nu am avut curaj sau dacă
am fost prea orgolioşi ca să acceptăm acea schimbare, iată că
aspectul de cuadratură vine cu un val energetic foarte mare şi ne
conferă ceea ce mai înainte n-am avut. Astfel, acţionăm de nevoie,
fiindcă altă soluţie nu mai este.
Din acest motiv, termenul de „aspect dinamic“ ni se pare
mult mai potrivit pentru aspectul de cuadratură. Prudenţa,
autocontrolul, înţelepciunea, intenţia profund benefică,
abandonarea noastră sau măcar acceptarea mentală a Voinţei
Divine ne pot ajuta să trecem cu succes şi chiar cu mari realizări
prin astfel de momente. Dacă aveţi un astrolog bun şi puţin timp la
dispoziţie să priviţi în urmă şi să vedeţi ce aspecte planetare au
marcat marile dumneavoastră momente de creştere interioară din
viaţă, veţi rămâne uimiţi să constataţi că o eventuală cuadratură, o
eventuală opoziţie sau un septil v-au furnizat energiile datorită
cărora v-aţi depăşit sau aţi depăşit un moment de criză.
În felul acesta vom reabilita acest aspect atât de necesar vieţii
noastre în general şi evoluţiei noastre spirituale în special, deoarece
el ne scoate din inerţie şi din somnul hedonismului, al iluziei şi al
ataşamentului de plăcerile vieţii.
În anul 2009 cuadraturile „simple“ sunt suficient de puţine.
Înţelegem prin cuadratură simplă acea cuadratură care se produce
doar între două planete, sau acea cuadratură care are o durată
scurtă, precum, de exemplu, cuadraturile realizate de Lună şi pe
care le menţionăm mai jos doar în anumite cazuri. În general însă,
ele se combină în configuraţii planetare complexe, care antrenează
minimum trei planete, dintre care una este lentă, pentru perioade
mari de timp. Avem astfel în vedere careul complex în T, deoarece
el ia naştere pe semne zodiacale cardinale şi mobile, precum şi
crucea cosmică, începută pe Semne mobile şi terminată pe Semne
cardinale. Astfel de momente cosmice au ca unică semnificaţie
e
giie
faptul că evenimentele noastre existenţiale capătă o dimensiune
planetară, aproape simbolică pentru întreaga omenire care trebuie
og
să schimbe ceva, care trebuie să modifice ceva structural în fiinţa ei
şi care – ne place sau nu – se află în pragul unui real salt evolutiv,
ollo
în care Dumnezeu nu va mai fi în viaţa noastră ceva abstract sau
pur metafizic, ci o existenţă vie, reală.
ro
tr
Iată acum, mai jos, cuadraturile anului 2009:
st
25-31.03.2009
As
- conjuncţia Pluto-Lilith din semnul zodiacal Capricorn în
A
Lohanul nr. 7
cuadratură cu conjuncţia Soare-Venus din semnul zodiacal Berbec;
acestei conjuncţii i se adaugă Mercur şi Luna
18.04-22.05.2009
- conjuncţia complexă Neptun, Jupiter, Chiron din semnul
zodiacal Vărsător în cuadratură cu Mercur în semnul zodiacal Taur;
cuadratura este foarte dinamică, deoarece Mercur trece în semnul
zodiacal Gemeni, intră în mişcare retrogradă aparentă, revine în
semnul zodiacal Taur, face o conjuncţie perfectă cu Soarele şi, în
felul acesta, cuadratura atinge un moment de maxim energetic în
data de 18.05, ca, în final, Mercur să părăsească acest aspect la data
de 18.06.2009
22.04-4.05.2009
- Pluto din semnul zodiacal Capricorn în cuadratură cu
conjuncţia perfectă Marte-Venus care trece din semnul zodiacal
Peşti în semnul zodiacal Berbec
5-8.06.2009
- Soarele în semnul zodiacal Gemeni face cuadratură cu
conjuncţia Junon-Uranus din semnul zodiacal Peşti şi cu Saturn din
semnul zodiacal Fecioară, PERIOADĂ DELOC FAVORABILĂ
CĂSĂTORIILOR
15-28.06.2009
- conjuncţia Junon-Uranus din semnul zodiacal Peşti în
cuadratură Pluto din semnul zodiacal Capricorn şi cu Soarele din
semnul zodiacal Gemeni, alcătuind în cele din urmă un Careu în T
mobil, data de 16 iunie fiind un potenţial maxim energetic datorită
Lunii care se adaugă conjuncţiei Junon-Uranus, pentru câteva ore;
25.06-17.07.2009
- conjuncţia complexă Neptun, Jupiter, Chiron din semnul
zodiacal Vărsător în cuadratură cu conjuncţia Marte-Venus din
semnul zodiacal Taur; din data de 9.07 Venus părăseşte cuadratura
29.07-4.08.2009
- cuadratură între Venus în semnul zodiacal Gemeni şi
conjuncţia Junon-Uranus din semnul zodiacal Peşti; Tuturor
cuplurilor sau relaţiilor de dragoste tensionate li se recomandă
prudenţă, autocontrol şi înţelepciune până la ştergerea aspectului
8-19.08.2009
- cuadratură făcută de Marte din semnul zodiacal Gemeni cu
Saturn din semnul zodiacal Fecioară şi cu Uranus din semnul
zodiacal Peşti; se realizează astfel un careu în T mobil şi, în final,
cele trei planete vor fi antrenate în configuraţia planetară numită
„crucea cosmică mobilă“ (vezi mai jos); până la intrarea în această
configuraţie însă, careul în T mobil va fi foarte puternic activat de
adăugarea lui Mercur, în conjuncţie cu Saturn în semnul zodiacal
Fecioară, şi, apoi, de prezenţa Lunii în conjuncţie cu Marte în
semnul zodiacal Gemeni în noaptea de 16.08, când careul în T
mobil atinge maximumul său energetic.
21.09-17.10.2009
- Pluto din semnul zodiacal Capricorn face cuadratură cu
conjuncţia Junon-Uranus din semnul zodiacal Peşti şi cu conjuncţia
Soare, Mercur, Saturn din semnul zodiacal Fecioară, şi, în final,
devine planeta-focar a careului complex în T, cardinal-mobil;
configuraţia are o dinamică foarte specială, deoarece:
- în data de 26.09 Luna este conjunctă cu Pluto în semnul
zodiacal Capricorn;
- pe măsură ce Soarele şi Mercur desfac conjuncţia cu Saturn
din semnul zodiacal Fecioară, Venus intră în conjuncţie cu Saturn
şi, automat, în acest careu în T cardinal-mobil;
- în seara zilei de 16.10, Luna se adaugă conjuncţiei Venus-
Saturn din semnul zodiacal Fecioară;
- toate aceste trei momente pot fi considerate faze de maxim
energetic ale configuraţiei.
Perioada 4.11-3.12.2009 poate fi considerată ca un singur
eveniment astral, având însă mai multe momente demne de reţinut:
4-23.11.2009 - conjuncţia Soare-Mercur din semnul zodiacal
Scorpion intră într-o cuadratură de lungă durată cu conjuncţia
complexă Neptun, Jupiter, Chiron din semnul zodiacal Vărsător;
16.11-3.12.2009 - Venus din semnul zodiacal Scorpion intră
Martie 2009
într-o cuadratură de lungă durată cuadratură cu conjuncţia
complexă Neptun, Jupiter, Chiron din semnul zodiacal Vărsător;
16.11.2009 - Luna în semnul zodiacal Scorpion trece de la
conjuncţia cu Venus la conjuncţia cu Soarele, amplificând
cuadraturile lor cu conjuncţia complexă Neptun, Jupiter, Chiron din
semnul zodiacal Vărsător;
6-26.12,2009 - conjuncţia Mercur-Pluto din semnul zodiacal
Capricorn în cuadratură cu conjuncţia Junon-Uranus din semnul
zodiacal Peşti şi cu Saturn din semnul zodiacal Fecioară; forţa
energetică a acestui nou careu complex în T cardinal-mobil va
creşte pe măsură ce Soare, Venus şi, pentru câteva ore Luna, vor
intra în conjuncţie cu Pluto în semnul zodiacal Capricorn, pe
măsură ce mercur desface conjuncţia cu el (la data de 15.12)
Cuadraturile dintre conjuncţiile complexe sau dintre
planetele grele
Ele sunt doar două, şi anume, cuadratura Uranus-Pluto, etapă
importantă din ciclul crescător al acestor două planete, conjuncte în
semnul zodiacal Fecioară aproximativ în intervalul 1962-1968, şi
cuadratura Saturn-Pluto, etapă importantă din ciclul lor
descrescător, conjuncţia dintre cele două urmând să aibă loc
aproximativ în intervalul 2018-2020.
Cuadratura Uranus-Pluto
Extrem de interesant acest aspect, care îşi trimite,
deocamdată, o modestă carte de vizită, momentul său de forţă
urmând să se producă abia câţiva ani mai
târziu. Până în 2012 el se va tot produce,
ca un fel de „uvertură“ sau repetiţie faţă
de timpurile viitoare, când tranzitul lui
Uranus prin semnul zodiacal Berbec va
aduce adevăratele energii novatoare
pentru actuala rasă umană. Deocamdată,
faptul că această cuadratură începe cu
Pluto în semnul zodiacal Capricorn poate
fi considerat un fel de „antrenament“
astrologic pentru noi, al cărui înţeles este
acela de a lăsa uneori ca zeii să-şi poarte
bătăliile fără să ne amestecăm, fără să-i
înnebunim nici cu devotamentul nostru
excesiv, nici cu rugăminţile noastre
disperate.
Iată acum dinamica acestei
cuadraturi. Ea se produce în intervalele
următoare:
30.05, 22h 02 – 17.09.2008, 6h 21
(+3h GMT)
30.04, 1h 45 – 27.10, 20h 09 (+3h
GMT)
1.04, 4h 37 (+3h GMT) –
14.12.2010, 13h 20 (+2h GMT)
Toate aceste cuadraturi se petrec pe Semnele zodiacale
Capricorn-Peşti, fiind mai degrabă „cuadraturi de orb“, în sensul că
ele se încadrează în intervalul de 90 de grade, care acceptă toleranţa
de plus/minus 8 grade faţă de această distanţă. O astfel de
cuadratură atrage atenţia mai degrabă asupra stărilor premergătoare
unor schimbări sau transformări concrete; ele indică etape
pregătitoare pentru noi din punct de vedere energetic, care ne ajută
să ne adaptăm la noile vibraţii cosmice care se înnoiesc în întregul
nostru sistem planetar, răsfrângându-se în mod firesc şi asupra
noastră. Adeseori atitudinea noastră poate fi sceptică faţă de o
perspectivă total incredibilă din evoluţia omenirii, sau marcată de
panică, sau cuprinsă de îndoială, întrucât noile vibraţii cosmice nu
şi-au găsit încă matca de integrare în lumea noastră, şi apoi de
acţiune.
Oricum însă, alături de ceea ce nu ne vine să credem că va fi
sau că va veni, vor exista şi atitudinile tensionante, în care suntem
dornici sau chiar nerăbdători să se schimbe mai repede ceva în
viaţa noastră, vom trăi stări de la revelaţiile spirituale autentice
până la stările de exaltare sau depresie psihică, vom avea senzaţii
de deja-vu sau vom primi intuiţii sau premoniţii – cu alte cuvinte,
ne vom simţi sătui până peste cap de tot ceea ce există şi, cu toată
frica sau teama noastră că nu vom face faţă schimbărilor, ni le vom
dori, din dorinţa profundă ca lucrurile să se aşeze pe un nou făgaş
şi noi să ne regăsim echilibrul ca specie de viaţă, ca fiinţe de
origine divină.
27
Cuadratura Uranus-Pluto începe cu adevărat abia în data de
20.02.2011, 4h 46 (+2h GMT) şi va dura neîntrerupt până în data
de 5.07.2019, 14h 58 (+3h GMT). Ea va începe tot pe Semnele
zodiacale Capricorn-Peşti dar la data de 12.03.2011 Uranus intră în
semnul zodiacal Berbec, fără ca el să mai revină, prin mişcările sale
retrograde aparente, în semnul abia părăsit.
Există fenomene de identitate în Cosmos?
Sigur că nu, însă fenomene de repetabilitate sigur că au loc.
În primul interval, omenirea a trăit mai degrabă o criză de resurse,
ceea ce s-a petrecut atunci s-a şi văzut în timp: a fost un fel de
destructurare de natură etnică, în sensul că s-au făcut, s-au desfăcut
şi s-au refăcut graniţe statale, cu „ajutorul“ naţionalilor
(xenofobilor deghizaţi în naţionalişti). Cu alte cuvinte, aceste
modificări s-au realizat din cauza trădărilor naţionale pe fondul
unei nevoi aproape patologice de putere. Dacă noua faţă a lumii s-a
hotărât la masa marilor puteri politice mondiale, executanţii au fost
din chiar inimile neamurilor lor, şi asta ne îndreptăţeşte să afirmăm
că în anii '29-'33 a existat o criză de resurse. Consecinţele le ştim
cu toţii fiindcă facem parte din ele.
În intervalul 2009-2013, cu toate că această cuadratură
Uranus-Pluto abia dacă a fost schiţată în vara anului 2008, va fi
ceva mult mai grav, şi anume, va fi o criză de sistem, care va obliga
omenirea să realizeze că ea este organizată sau că trăieşte pe baza
unor structuri deja depăşite, îmbătrânite, la absolut toate nivelurile.
Legile, ierarhiile, ierarhizările, convenţiile sociale, mentalităţile nu
mai fac faţă nivelului actual de dezvoltare
al omenirii şi gradului ei de dezvoltare. E
posibil să cedeze sistemul educaţional,
sistemul medical, sistemul bancar,
sistemele economice sunt deja într-un
grad foarte mare de entropie (dezordine şi
destrămare), iar în ceea ce priveşte
relaţiile umane lucrurile sunt destul de
alarmante. Criza de timp generează la
rândul ei crize de tot felul şi, mai ales,
crize valorice. Oamenii nu mai au timp de
cultură, nu mai au timp de vacanţe, era
computerizării face ravagii la nivel
relaţional şi ne descoperim roboţi şi
robotizaţi în numele dorinţei de a fi
împreună unii cu alţii. Sunt profesii care
apar, sunt profesii care dispar,
prejudecăţile colective sunt pulverizate,
nu mai putem spune că există un conflict
între generaţii pentru că fiecare generaţie
are propriile ei întrebări.
De exemplu, în 2008 am constatat
ca o generalitate ceea ce am putea numi
„criza afectivă”. Practic, oamenii au fost
puşi în faţa unor lecţii de iubire la care
probabil că unii nu s-au aşteptat niciodată. Că au 25 sau 45, 32 sau
55 de ani, oamenii au trăit poveşti de dragoste în care nu mai
sperau sau pe care nu le-au crezut niciodată posibile, şi îi avem aici
în vedere mai ales pe cei foarte maturi, cu căsnicii bune, liniştite,
împlinite.
Deci nu mai putem spune că generaţiile se opun unele altora,
ci dimpotrivă, există o nelinişte metafizică şi o nevoie interioară
colectivă de conectare la alte surse de siguranţă, de cunoaştere, de
informare. Cu un pic de efort se poate vedea că, practic, întreaga
omenire tânjeşte după acelaşi lucru: după un Adevăr suprem care
să ne relaxeze şi care să ne pună pe o direcţie clară, să ştim că
există o busolă care ne arată Nordul şi că valorile perene se
reaşează din nou în temeliile lor fireşti.
Deoarece, acolo unde există o criză de sistem, există de fapt,
Astrologie
în profunzime, o criză de valori, consecinţă a faptului că fiinţa îşi
pierde Centrul.
Din punct de vedere economic, financiar şi politic, avem
certitudinea că evenimentele sunt puse la cale cu bună-ştiinţă, din
raţiuni pe care o minte umană sănătoasă sau de bun-simţ nici măcar
nu le poate concepe, darmite să le mai şi accepte. Totuşi, ele există
şi ne afectează şi probabil că se va petrece aşa până când vom trăi
la nivel planetar starea de criză de conştiinţă civică şi umană,
pentru a reacţiona într-un mod eficient atât pentru salvarea noastră
ca specie umană cât şi pentru salvarea planetei pe care Dumnezeu
ne-a dăruit-o.
 28
Banii nu pleacă de pe această planetă ca noi să ajungem în
situaţii inumane din cauza lor. O omenire cu adevărat sănătoasă va
trăi fără ei şi atunci munca reală a fiecăruia va însemna şi modul
său real de viaţă.
Resursele naturale ale planetei sunt lăsate de Dumnezeu. Nu
le creăm noi; noi le luăm gata „existente”; ceea ce ni se cere este să
le distribuim înţelept, ca să ajungă pentru toţi. Singurul care trebuie
plătit cu adevărat este Dumnezeu; în ciuda tuturor banilor care
există pe această planetă, deţinătorii lor nu vor umple niciodată cu
ei o mină de sare care a fost golită sau nu vor reface cu ei niciodată
o specie de plantă care a fost ucisă definitiv.
Guvernele politice nu mai au de mult legătură cu popoarele
pe care le conduc. Ele se bat pentru o supremaţie pe care, în faţa
morţii, o vor lăsa aici şi vor pleca înapoi la Dumnezeu ca nişte
cărămizi sparte, fără nici un pic de inimă şi cu sufletul mort.
Adevărata călăuzire a omenirii este aceea care respectă aici, pe
Pământ, Ordinea Divină care este Sus, în Cer, dar pe care actuala
omenire se pare că a pierdut-o cu desăvârşire.
Singura „surpriză“ care ne poate afecta pe toţi la un loc este
că actuala criză care a fost în mod artificial pornită să scape de sub
controlul autorilor ei morali să nu mai poată fi controlată şi, de
aceea, nici stăpânită.
Dar despre asta vom mai vorbi fiindcă, după cum se vede în
minima noastră statistică, această cuadratură va ţine „mult şi bine”.
Cuadratura Saturn-Pluto
Această cuadratură se produce în intervalele
30.08.2009, 8h29 (+3hGMT) – 30.10.2010, 23h51
(+3hGMT)
Ea face parte din ciclul descrescător Saturn-Pluto, care se va
încheia odată cu conjuncţia dintre cele două, faza ei perfectă fiind
în data de 12.01.2020, în semnul zodiacal Capricorn.
Este, deci, o cuadratură de lungă durată care are loc pe
Semnele zodiacale de importantă socială, Balanţă şi Capricorn,
Saturn fiind în exaltare în semnul zodiacal Balanţă (având deci mai
multă energie decât de obicei), iar Pluto fiind în cădere în semnul
zodiacal Capricorn (având deci mai puţină energie decât în altă
parte din Zodiac).
Diferenţa de potenţial este deci semnificativă între cele două
planete, ceea ce va face ca forţele conducătoare şi reprezentanţii
Puterii sociale şi politice să fie foarte mult frânaţi în acţiunile lor,
de către opozanţi sau grupuri umane unite prin aceleaşi interese.
Energia plutoniană va cere autorităţilor de orice fel să-şi
conştientizeze şi să-şi controleze cruzimea, lipsa de omenie,
iresponsabilitatea cu care se manifestă faţă de locuitorii acestei
planete, aspectele retrograde şi viziunile deja depăşite asupra
mecanismelor sociale. Luptele pentru putere se pot desfăşura fără
nici o perdea direct în faţa noastră, ca şi cum această planetă ar fi
bunul cuiva.
Energia saturniană va susţine formele de manifestare publică
în toate aspectele vieţii, iar ele pot fi marcate de o anumită ţinută
intelectuală, de un anumit rafinament şi de o formă de justeţe care
nu va accepta refuz. Practic, colectivitatea umană va pune faţă în
faţă nişte autorităţi îmbătrânite, depăşite de timp, şi o nouă formă
de conştiinţă civică, o nouă omenire care are de reparat, de ajutat,
de salvat rasa umană ca totalitate, de la dezastrul ei incredibil.
În plan individual, relaţia dintre cele două planete poate fi
percepută ca o lipsă de perspectivă şi de reuşită, ca o frână totală,
ca forme de frică faţă de un viitor ce nu se anunţă deloc bun.
e
giie
Lucrurile nu sunt însă aşa. Energia acestei cuadraturi ne
temperează, ne ajută să aprofundăm cunoaşterea dobândită până în
og
prezent – fie ea profesională, socială, umană, spirituală, artistică etc
ollo
– pentru a găsi acolo sprijinul de care avem nevoie. Cumpătarea,
credinţa fermă în Dumnezeu Tatăl, încrederea în forţele proprii,
ro
răbdarea mai ales, reconsiderarea valorilor trecutului şi a marilor
tr
tradiţii spirituale autentice, iubirea necondiţionată şi sentimentul că
st
SUNTEM, TOŢI, FIII ACELUIAŞI TATĂ – ne pot ajuta să vedem
As
direcţia următoarelor decenii.
A
E posibil să trecem prin momente de austeritate, poate fi o
Lohanul nr. 7
criză de mari proporţii, putem aveam sentimentul dureros al
singurătăţii şi al zădărniciei, dar ele nu rămân, ele sunt doar valuri
ale fluctuaţiilor despre care am amintit la cuadratura Uranus-Pluto,
fiindcă ne cer să ne regăsim Centrul real al Fiinţei, pe care
civilizaţii de import, mult inferioare nouă, l-au distrus sistematic.
Crucea cosmică pe Semnele mobile şi cardinale
Crucea cosmică este o configuraţie planetară care antrenează
toate cele patru Elemente, facilitând acţiunea lor la unison. Ea este
de trei feluri:
- fixă, atunci când planetele care o alcătuiesc se află în
Semnele zodiacale fixe Taur, Leu, Scorpion, Vărsător
- cardinală, atunci când planetele care o alcătuiesc se află în
Semnele zodiacale cardinale Berbec, Rac, Balanţă, Capricorn
- mutabilă, atunci când planetele care o alcătuiesc se află în
Semnele zodiacale mutabile Gemeni, Fecioară, Săgetător, Peşti.
Departe de a fi semnul unor nenorociri implacabile, această
configuraţie planetară este una dintre cele mai necesare pe calea
evoluţiei spirituale. Deşi nu este deloc plăcută, energia pe care o
generează ne ajută să depăşim ceea ce ne limitează, ceea ce ne ţine
încă în ignoranţă. E adevărat însă că aceste depăşiri nu se mai
petrec în condiţii armonioase – dacă evenimentele cu care ne
confruntăm pe durata unei astfel de configuraţii sunt total
neplăcute, asta înseamnă ca saltul pe care suntem cumva „obligaţi“
să-l realizam trebuia făcut mai demult, numai că noi am
desconsiderat atunci oportunităţile create şi am irosit aspecte
astrale armonioase.
Crucea cosmică mobilă
Folosită de la mediu spre inferior, energia acestei configuraţii
se manifestă în viaţa noastră sub toate formele de dispersie şi a
tuturor formelor de influenţabilitate. În astfel de intervale suntem
excesiv de sensibili la influenţa persoanelor dragi asupra noastră şi
absenţa discernământului sau a fermităţii ne pot transforma în
victime ale celorlalţi sau ale tuturor formelor de manipulare
individuală ori colectivă. Indecizia, confuzia, agitaţia mentală, lipsa
de direcţie, insomnia, dualitatea, fluctuaţiile de vitalitate, ifosele,
mofturile, prostiile de tot felul, minciuna şi maşinaţiile de culise
pot fi amplificate în acest interval.
Fiind o energie foarte apropiată ca mod de existenţă de
energia Aerului, configuraţia predispune la fluctuaţii de vitalitate
şi, din acest motiv, la perturbarea rapidă a stării normale de
sănătate, la erori de diagnostic, la schimbări rapide ale stărilor
mentale sau ale motivaţiilor noastre subconştiente, la neseriozitate,
la oboseală, la epuizare.
Perioadele de linişte, eliminarea bârfei şi a vorbăriei gratuite,
somnul odihnitor, timpul făcut pentru activităţi culturale de calitate
(spectacole de cultură, de exemplu), o alimentaţie hrănitoare dar
simplă, vegetariană, folosirea plantelor medicinale ca adjuvanţi în
redobândirea vitalităţii şi a stărilor mentale benefice, retragerile sau
meditaţiile de lungă durată ne pot fi de mare ajutor în astfel de
momente, pentru că ele liniştesc mintea, amplifică discernământul
şi ajută corpul fizic să se refacă.
Folosită de la mediu spre superior, energia rezultantă conferă
deschidere pentru activităţi noi, care, de obicei, nu ne stârnesc
interesul, susţine curiozitatea armonioasă şi formele de înţelegere
spontană, chiar profundă (mai ales că Saturn este implicat în
această configuraţie), ne ajută în conştientizarea, acceptarea şi
eliminarea fricilor de tot felul; în plus, putem avea un apetit
intelectual mai mare, suntem mult mai dispuşi să facem schimbări
care altădată ne-au speriat, putem ierta cu mai multă uşurinţă şi
putem constata o amplificare a simţului umorului. De asemenea,
pentru fiinţele cu o sănătate bună sunt recomandate călătoriile de
orice fel, dar mai ales vacanţele petrecute în zone de interes turistic,
cultural şi, mai ales, spiritual.
Pentru nativii cu nivel spiritual ridicat, sau pentru adepţii şi
practicanţii unei căi spirituale autentice, perioada este foarte bună
pentru meditaţiile de lungă durată dedicate trezirii sufletului,
revelării Sinelui, comuniunii directe şi neîntrerupte cu Dumnezeu.
Martie 2009
Crucea cosmică cardinală
Folosită de la mediu spre inferior, energia acestei configuraţii
se manifestă în viaţa noastră sub forma lipsei de perseverenţă, a
schimbărilor fortuite, inhibiţii, a crizelor de tot felul (mai ales de
resurse, fie ele exterioare, precum banii, fie interioare, precum lipsa
de energie vitală). Comportamentul nostru, în absenţa unui auto-
control conştient, poate fi marcat de încrâncenare, de înverşunare,
de pripeală şi lipsă de chibzuinţă sau de stările în care noi spunem
că „ni se pune pata”. Practic, avem tendinţa de a acţiona orbeşte,
mânaţi sau motivaţi de pasiunile incontrolabile, de dorinţele noastre
insaţiabile, de mânie sau de un spirit de competitivitate adeseori
demoniac. În tot acest interval, acţiunile noastre poartă amprenta
unui exces de voinţă personală care ne determină să ne folosim în
mod greşit liberul arbitru şi, totodată, să nu ţinem cont de liberul
arbitru al celorlalţi. Ne putem certa din nimic şi ne putem distruge
din nimic relaţii de calitate sau de durată.
Fiind o energie foarte apropiată ca mod de existenţă de
energia Focului, configuraţia predispune la purificări de tot felul,
ceea ce face ca, pe durata manifestării ei, mulţi oameni să se
confrunte cu probleme de sănătate mai puţin aşteptate, aparent
„fără motiv”, de natură inflamatorie sau care să necesite intervenţii
chirurgicale urgente. Injecţiile, inciziile, febra puternică, rănile de
tot felul – de la cele superficiale la cele cu
infecţie puternică – amigdalitele,
apendicitele de tot felul, deblocările
dureroase ce pot duce la eliminarea
diferiţilor calculi (mai ales biliari),
fracturi, luxaţii, entorse pot fi „stopări“
nedorite ale acţiunilor făcute în mod
dizarmonios sau consecinţe ale
comportamentului nostru „fierbinte“
(lipsit de discernământ şi înţelepciune).
Folosită de la mediu spre superior,
energia rezultantă conferă capacitate
organizatorică, spirit de decizie şi de
orientare, curajul şi forţa de a duce la bun
sfârşit ceea ce am început, disponibilităţi
excelente de conducere, responsabilitate
şi bun-simţ, integrare corectă în timp a
tuturor acţiunilor, punctualitate,
înţelegerea corectă a faptelor şi a
oamenilor, corectitudine şi fermitate,
voinţă fermă, capacitate de abandon în
faţa Voinţei Divine, inteligenţă, putere de
focalizare pe lungă durată şi putere de
pătrundere mentală, pasionalitate armonioasă, autocontrol,
continenţă sexuală perfectă, apetit erotic sănătos, armonie
corporală, agilitate, promptitudine.
Pentru nativii cu nivel spiritual ridicat, perioada poate fi
caracterizată de purificări ale ego-ului, de capacităţi sporite de
exorcizare şi de (auto)vindecare, rezistenţă în posturile negre de
lungă durată (de 21 sau chiar 49 de zile), de rezolvare înţeleaptă a
tuturor deciziilor.
Complexitatea acestei cruci cosmice
Crucea cosmică a anului 2009 începe în calitate de cruce
cosmică mobil-cardinală şi se termină în calitate de cruce cosmică
cardinală. Practic, avem ceva fundamental de înţeles şi de
schimbat, de eliminat definitiv din fiinţa noastră (confuzii,
prejudecăţi, dorinţe nesănătoase, ignoranţă), pentru a ne continua
drumul în viaţă sau evoluţia spirituală mai maturi, mai curajoşi,
mai tonici fizic şi mental, apţi pentru relaţii umane împlinitoare,
benefice.
Ea se formează pe Semnele zodiacale mobile Peşti, Gemeni,
Fecioară şi pe semnul zodiacal cardinal Capricorn, şi se termină pe
Semnele cardinale Berbec, Rac, Balanţă, Capricorn, în intervalul
19.08, 2h14 (+3hGMT) – 9.09.2009, 15h09 (+3hGMT). Este deci o
29
configuraţie complexă, având, tocmai de aceea, două momente de
debut:
- unul la ora 2h14 (+3hGMT), când Mercur intră în
cuadratură cu Pluto
- al doilea la ora 23h43, (+3hGMT), când Marte intră în
cuadratură cu Junon.
Astfel, ambele închid pătratul alcătuit din:
- Junon în semnul zodiacal Berbec, în mişcare retrogradă
aparentă
- Marte în semnul zodiacal Gemeni şi care schimbă Semnul
până la terminarea configuraţiei, trecând în semnul zodiacal Rac
- Saturn în semnul zodiacal Fecioară, conjunct cu Mercur,
care va schimba Semnul până la terminarea configuraţiei, trecând
în semnul zodiacal Balanţă; totodată, pe durata configuraţiei,
Mercur intră în mişcare retrogradă aparentă
- Pluto în semnul zodiacal Capricorn, în mişcare retrogradă
aparentă, dar în acelaşi timp planeta „stabilă“ în Semn până la
finalul configuraţiei astrologice
De remarcat evenimentele astrologice concomitente cu
această configuraţie, şi anume:
- opoziţia dintre conjuncţia complexă Neptun, Jupiter, Chiron
şi conjuncţia complexă şi ea Lună-Soare, ambele în semnul
zodiacal Leu, în data de 20 august
- configuraţia numită „mâna
destinului”, alcătuită de conjuncţia
complexă Neptun, Jupiter, Chiron (din
semnul zodiacal Vărsător), în conjuncţie
cu Venus (în semnul zodiacal Rac) şi cu
conjuncţia Mercur-Saturn în semnul
zodiacal Fecioară; configuraţia este activă
până în noaptea dintre 24 şi 25 august
- configuraţia numită „mâna
destinului”, alcătuită din Uranus în
semnul zodiacal Peşti, Venus în semnul
zodiacal Rac, Mercur în semnul zodiacal
Fecioară şi Lilith în semnul zodiacal
Capricorn, activă până în data de 23
august inclusiv, Luna amplificându-i în
final energia, datorită tranzitul ei prin
semnul zodiacal Fecioară
- configuraţia numită Piramida de
Aer, alcătuită din conjuncţia complexă
Neptun, Jupiter, Chiron (din semnul
zodiacal Vărsător), Marte în semnul
zodiacal Gemeni şi Luna în semnul
zodiacal Balanţă; configuraţia este activă
aproape 24 de ore, din dimineaţa zilei de 24 până în dimineaţa zilei
de 25 august
- configuraţia numită „nicovala“, alcătuită din cuadratura
Marte-Mercur, ambele pe cuspide (Marte la trecerea din semnul
zodiacal Gemeni în semnul zodiacal Rac iar mercur la trecerea
dintre semnul zodiacal Fecioară în semnul zodiacal Balanţă) şi
cuadratura Luna în tranzit din semnul zodiacal Balanţă în semnul
zodiacal Scorpion şi Venus în semnul zodiacal Rac, Luna fiind în
trigon cu Marte iar Mecur în sextil cu Venus, din amiaza zilei de 24
august până în dimineaţa zilei de 25 august.
Crucea cosmică este foarte mult dinamizată în zilele în care
Luna face conjuncţii cu planetele aflate în Semnele cardinale, şi
anume, în zilele de 29 august şi 6 septembrie, sau prin cuadraturile
Astrologie
la planetele aflate în Semnele mutabile, respectiv Saturn şi Uranus.
Cerul este mult mai dinamic însă în tot acest interval. Noi ne-
am mulţumit doar a menţiona momentele cele mai intense din
punct de vedere energetic, fiindcă, pe de o parte, schimbările de tot
felul pot fi făcute mult mai uşor având în vedere susţinerea înalt
spirituală a acestor energii, iar pe de altă parte, discernământul ţi
auto-controlul trebuie să fie armele noastre spirituale pentru a trece
cu înţelepciune şi armonie printr-o astfel de perioadă altfel suficient
de bulversantă.
 30
Creditul, speculaţiile de bursă
şi criza de încredere
Ec. Aurel Cordaş
Cercetând faptele în lumina istoriei economice multe greşeli
puteau fi evitate, crizele puteau fi mai uşor înţelese şi rezolvate.
Astfel, este necesar să facem o călătorie scurtă prin lumea formelor
banilor, a creditului bancar şi în universul misterios al emisiunii şi
tranzacţiilor de titluri de valoare (acţiuni şi obligaţiuni) pentru
crearea de mijloace băneşti suplimentare la bursă.
Spre finalul periplului nostru vom vorbi despre influenţa unor
factori ce nu ţin de economie, ci, poate, de cauze psihologice care
pot declanşa criza bursei de valori, criză care precede şi se leagă de
criza financiar-economică.
Sfârşitul călătoriei noastre prin universul economic plin de
riscuri, care de multe ori se poate materializa în situaţii limită, ne
găseşte tot în locul din care, în anumite perioade ale istoriei, au
început crizele financiar-economice globale. În plus vom încerca să
prezentăm Planul American de Ieşire din Criză, plan ce are puncte
comune cu metodele de salvare economică din multe ţări afectate
de criză.
Diviziunea socială a muncii a generat apariţia banilor-marfă:
mai întâi vitele, pieile, metalele şi mai târziu metalele preţioase,
îndeosebi aurul, perioadă reflectată de banii-monedă.
În secolul XVll monedelor metalice li s-au adăugat
bancnotele care cuprind biletul de bancă şi hârtia-monedă (banii de
hârtie) care nu mai au valoare intrinsecă, dar măsoară valoarea
celorlalte bunuri şi servicii.
Formele banilor în economia de piaţă sunt multiple: banii de
credit (semne băneşti care au la origine o operaţie de credit:
bancnotele, cecurile, cambiile); banii de hârtie (banii confecţionaţi
din hârtie: bancnotele şi banii de tezaur); banii scripturali (bani de
cont adică disponibilităţi aflate în conturile bancare şi circulând
între aceste conturi prin operaţii de virament sau transfer între
conturi); bani fictivi (bani fără valoare proprie, cu sau fără existenţă
materială); bani electronici (sume de bani puse în mişcare de bancă
cu ajutorul mijloacelor electronice de calcul).
Comerţul cu bani şi de distribuire a creditului (împrumutului)
nu poate exista fără condiţia principală în orice relaţie de schimb,
încrederea.
Încă înainte de anul 1200, genovezii au fost primii care au
observat că de regulă cererile de rambursare ale clienţilor nu
depăşeau 33% din totalul sumelor pe care băncile le primesc în
depozit. Restul de 66%, putea fi folosit ca fonduri pe care să le
folosească într-o afacere comercială, sau pentru a le da avansuri
clienţilor în cont curent.
Creditul bancar realizează două funcţii: redistribuirea
fondurilor temporar disponibile şi emisiunea monetară.
Prin intermediul băncilor se concentrează disponibilităţile
băneşti de la populaţie, urmând a fi folosite drept credite pentru
acoperirea unor nevoi temporare la alţi întreprinzători.
Prin funcţia de emisiune se realizează lărgirea creditului pe
calea creării de mijloace băneşti suplimentare pentru
întreprinzători, fiind necesară într-o economie dinamică în care
activitatea economică în creştere solicită un volum mereu sporit de
mijloace băneşti.
Exemplificăm: o depunere la bancă de 1000 de u.b. de către
un client oarecare, poate genera o mărire a posibilităţilor de
e
miie
creditare a băncilor, mult peste suma iniţială atrasă, în felul
următor: în conformitate cu normele legale, banca primitoare a
om
depunerii de 1000 de u.b., este obligată să păstreze cca. 10% din
suma depusă în numerar. Rezultă că banca va putea acorda un
credit de 900 de u.b.
no
Aceste 900 de u.b. vor putea forma o nouă depunere la o altă
on
bancă spre fructificare. La rândul ei această a doua bancă trebuie să
păstreze lichidităţi de 10%, putând împrumuta, la rândul ei, 810
co
u.b. (900x10%=90; 900-90=810 u.b.)
Ec
Cu alte cuvinte, depunerea iniţială de 1000 u.b. este
E
multiplicată introducându-se în economie sub formă de credit, o
Lohanul nr. 7
Principiul stabilit, dar înconjurat prin o
dispoziţie, e că banca nu poate emite decât 33%
din bilete acoperite cu fondul ei metalic; 66%
bazate pe poliţe, pe tranzacţiuni reale; pe scont
real, cu termen scurt. Dacă acest principiu s-ar
urma cu exactitate n-ar fi primejdii.
Mihai Eminescu
sumă atât mai mare cu cât circuitul se repetă de mai multe ori.
Această cifră reflectă creşterea mult mai mare a masei banilor în
circulaţie decât depunerea iniţială.
Pentru ca emisiunea de mijloace băneşti prin intermediul
creditului să contribuie efectiv la creşterea economică, se impun
însă câteva condiţii: producţia sau serviciile activităţii creditate să
aibă desfacere asigurată, factorii de producţie să fie la nivelul
reproducţiei lărgite etc., astfel ca în final să se poată constitui
sursele pentru rambursarea creditelor la termen.
Nerealizarea condiţiilor enumerate mai sus, intervenţia
factorilor de ordin subiectiv face ca suplimentarea mijloacelor
băneşti în circulaţie să nu-şi atingă scopul şi să degenereze într-un
dezechilibru economic, uneori, cu urmări incalculabile, inflaţie,
criză.
Deoarece se zice că „focarul gripei banilor“ ar fi pe la
prietenii noştri americani, să îndrăznim să privim peste „gard“ şi să
vedem cum se poate lărgi creditul prin crearea de mijloace băneşti
suplimentare printr-o tehnică bancară ce se numeşte fractional
rezerv banking (activitate bancară cu fracţiuni din rezerve).
În economia americană prin acest procedeu o bancă are voie
să împrumute legal oamenilor bani pe care nu-i are fizic în seif.
Băncile pot împrumuta până la de 10 ori mai mult decât au în
depozit, uneori se poate ajunge până la de 30 de ori.
Cu referire la unele tehnici financiar- bancare occidentale de
a crea fonduri suplimentare Preşedintele României spunea „…au
venit băieţii deştepţi cu studii la Harward, la Oxford şi au inventat
cum să-ţi creşti acţiunile fără să ai bani. Cum să dai credite fără să
ai bani.“ În continuare Preşedintele afirmă că: „Deci o bancă ce are
un milion dă credite de 30 de milioane. Până la acest nivel s-a
ajuns. Este clar că mecanismele acestea toxice au fost generate de
mai mulţi factori, dar unul este clar: modul de retribuire a
conducătorilor de bănci, care şi-au putut încasa milioane şi
milioane prime de succes, prime de nu ştiu ce, pentru că au acordat
credite fără acoperire reală în bani pe care banca îi avea şi
dobânzile s-au făcut venit al băncii“.
Băncile lumii, la fel ca şi băncile americane, mai lucrează cu
cecuri şi bani electronici care nu întotdeauna au acoperire în
lichidităţi.
Se spune că un strop de istorie ne face mai înţelepţi.
Deoarece o primă etapă a celei mai devastatoare Crize Economice
ce a avut loc pe plan mondial în anii 1929-1933, s-a materializat
prin crahul financiar al Bursei din New York, trebuie să intrăm în
lumea bursei, în speranţa că vom găsi răspunsul la întrebarea care
este „călcâiul lui Ahile“ în economia S.U.A., din anii premergători
acestei catastrofe economice.
Bursa este o instituţie oficială, privată sau de stat, prin
mijlocirea căreia se efectuează tranzacţii cu diferite mărfuri
fungibile (ex. cereale), valori mobiliare (acţiuni, obligaţiuni etc.),
efecte de comerţ (cambii, bilet la ordin, cecuri), valute străine,
devize şi se efectuează operaţiuni de asigurări.
Bursa reprezintă un seismograf extrem de sensibil care
reacţionează imediat la cele mai diverse evenimente: tensiuni
politice, condiţii climaterice, catastrofe naturale, greve etc..
Cursul acţiunilor (preţul la care se vând şi se cumpără
acţiunile la un moment dat) depinde de raportul dintre cerere şi
ofertă, raport influenţat de veniturile anterioare aduse de titlurile de
valoare. Preţul mai depinde de perspectivele viitoare aduse de
titluri, nivelul ratei dobânzii, rata inflaţiei etc..
În economia de piaţă, multe din unităţile economice lucrative
sunt organizate în societăţi pe acţiuni. Capitalul societăţii se
formează prin contribuţia asociaţilor care primesc un număr de
acţiuni proporţional cu capitalul bănesc subscris.
Acţiunea este o hârtie de valoare care certifică dreptul de
proprietate asupra unei părţi din capitalul firmei emitente;
acţionarul obţine o parte din profitul societăţii pe acţiuni, profit
Martie 2009
numit dividend (venit variabil).
Obligaţiunea este tot un titlu de valoare care conferă
posesorului ei calitatea de creditor faţă de instituţia emitentă şi care
are dreptul să primească pentru suma împrumutată un anume venit
fix sub formă de dobândă.
Modificarea cursului acţiunilor poate declanşa acţiuni
speculative. La baza speculaţiei stă tocmai faptul că acţiunile se
tranzacţionează nu la valoarea lor nominală, ci la valoarea pe care o
dictează condiţiile bursei.
Speculaţia „a la hausse“ este cea în care se mizează pe
creşterea cursului acţiunilor şi în consecinţă se cumpără în prezent
şi se vinde în viitor.
Speculaţia „a la baisse“ este cea care mizează pe scăderea
cursului (cotaţiilor)Este suficient să apară un zvon privind situaţia
nesatisfăcătoare a finanţelor unei întreprinderi şi cursul acţiunilor
sale scade. Deci, posibilitatea obţinerii de dividende mici determină
pe deţinătorii de acţiuni să le vândă. Acţiunile întreprinderilor
rentabile înregistrează o evoluţie ascendentă a cursului (preţului).
Deseori scăderea foarte mare a cursurilor bursiere a constituit
semnalul declanşării unei crize economice. Iar starea generală a
economiei unei ţări este dată de indicii bursieri. Sporirea activităţii
economice cerea noi investiţii firmelor producătoare, deci implicit
crearea de noi mijloace băneşti suplimentare.
După ce am prezentat, în sinteză, principalele instrumente de
lucru şi categorii economice pe care se sprijină funcţionarea bursei,
încercăm să descifrăm mecanismele producerii de fonduri băneşti
suplimentare, prin emisiunea de acţiuni sau împrumuturi de
obligaţiuni şi tranzacţiile acestora pe piaţa bursieră.
După Primul Război Mondial, marile investiţii făcute în
economia americană s-au bazat pe emisiunea de acţiuni şi
obligaţiuni, fapt ce a dus la dezvoltarea rapidă a tranzacţiilor cu
capital fictiv, la răspândirea jocurilor de bursă (operaţii efectuate la
bursă cu scopul obţinerii unui câştig rezultat din diferenţa dintre
cursul hârtiilor de valoare sau a bunurilor materiale din momentul
cumpărării şi cel al vânzării.)
Tentaţia mare a câştigurilor, speculaţiile fără măsură au fost
încurajate de câţiva factori. Pe primul plan se pot pune facilităţile
acordate la cumpărarea de acţiuni: se putea cumpăra un pachet de
acţiuni în valoare de, să zicem, 5000 dolari cu numai 1000 dolari
bani lichizi, restul sumei fiind împrumutate de bursă, folosindu-se
drept garanţii chiar..... acţiunile cumpărate. E fabulos nu?.
Lanţul speculaţiilor care a rezultat din aceste facilităţi de
plată părea fără sfârşit. Datorită creşterii rapide a cursului, acţiunile
astfel cumpărate erau vândute uşor, obţinându-se un câştig, să
zicem, de ce puţin 1000 dolari cu care se cumpăra iarăşi un pachet
de acţiuni de 5000 dolari ş.a.m.d..
Prin acest joc la bursă, în câteva luni, un speculator devenea
proprietarul unor pachete de acţiuni de zeci de mii de dolari, un om
bogat, dar evident, numai pe hârtie.
Mărimea speculaţiilor şi numărul celor implicaţi în
tranzacţiile la bursă era imens, 19 milioane în anul 1929. Marea
majoritate a speculatorilor achiziţionau acţiuni pe credit.
Atâta timp cât cursul acţiunilor era în creştere toţi
speculatorii câştigau, nimeni nu pierdea. Câştigul se măsura în
acţiuni – hârtie, nu în bani lichizi, iar acţiunile valorau ceea ce
indica bursa numai pentru momentul respectiv.
Cât valorau în realitate a arătat criza ce a urmat. A fost
suficient ca printre milioanele de clienţi ai bursei să se
răspândească suspiciunea, care este prima fază a neîncrederii,
asupra realităţii, autenticităţii, garanţiilor pe care le reflectau
valoarea acţiunilor, pentru ca avalanşa vânzărilor să se dezlănţuie.
Iar aceasta este echivalentă cu o catastrofă financiară.
Cursul acţiunilor a început să scadă mai întâi lent, apoi din ce
în ce mai accelerat. Cea mai mare prăbuşire a cursului acţiunilor a
fost la bursa din New York, catastrofă economică, nemaiîntâlnită
până atunci. În câteva ore averi numeroase au fost înghiţite de jocul
nemilos al bursei. Pierderea înregistrată ca urmare a scăderii
cursului acţiunilor s-a ridicat la o cifră care depăşea datoria publică
a S.U.A.
Fenomene asemănătoare de panică au cunoscut şi bursele de
valori din celelalte state capitaliste. Consecinţele principale ale
crahului de la bursa din New York au fost scăderea dramatică a
consumului, reducerea uriaşă a capacităţilor de producţie,
falimente, zeci de milioane de şomeri.
Criza de bursă precede şi se leagă de criza financiară şi cea
economică prin faptul că se dereglează circulaţia bănească, lipsesc
31
banii în numerar, neachitarea obligaţiilor ajunse la scadenţă,
restrângerea creditului şi creşterea nivelului dobânzilor, instituţii
financiar-bancare şi societăţi economice sunt falimentare,
înrăutăţirea condiţiilor de viaţă a celor mulţi cu venituri fixe şi mici
este evidentă.
Criza bursei de valori este o formă aparte a crizei financiare
şi se poate declanşa şi sub influenţa unor factori ce nu ţin de
economie, ci de cauze politice sau psihologice (suspiciune,
neîncredere, teamă, panică etc.).
„Deponentul are psihologia lui proprie foarte complexă,
foarte schimbătoare, de multe ori nelogică, dar gata întotdeauna să
intre în panică sub imboldul neîncrederii sau temerii că-şi pierde
avutul.“ (V. Slăvescu).
Elementul complementar al economisirii şi investiţiei îl
constituie înclinaţia spre valori lichide sau tentaţia oamenilor de a
păstra averea sub formă de bani ori în conturi la bănci, aşa cum
arată J. M. Keynes.
În acest sens să ne amintim de România anilor 1929-1933, ca
urmare a declanşării Marii Depresiuni Economice, când volumul
plăţilor fără numerar (în bani scripturali) a scăzut mult, în schimb
volumul plăţilor în numerar a crescut şi datorită panicii
deponenţilor. Băncile nu mai puteau asigura lichidităţile, ceea ce se
reflecta în încetarea plăţilor de către acestea.
Şi atunci ca şi astăzi, în cadrul soluţiilor de ieşire din criză,
Banca Centrală de Emisiune a fost interesată ca băncile cu
probleme să aibă asigurate lichidităţi, căutând să rezolve această
problemă prin mijloace artificiale, adică punerea la dispoziţia
băncilor respective a unui volum imens de credite.
Cu tot sprijinul acordat prin credite, de către B. N., băncile nu
au putut face faţă cererilor de restituire a depunerilor populaţiei.
Din cauza crizei în perioada 1929-1933 un număr de 40000 de
întreprinderi au dat faliment.
Alături de cauzele economice şi alte cauze generale sau
locale, situaţia este mult îngreunată de lipsa de încredere faţă de
măsurile ce se încearcă în îndreptarea dezechilibrului. Din cauza
acestui factor psihologic, multe capitaluri nu sunt folosite în
afaceri, aşa încât circulaţia monedei este mult încetinită şi piaţa
financiară suferă.
Sfârşitul călătoriei noastre prin trecutul istoriei apariţiei
crizelor economico-financiare globale se termină în prezentul
economic, adică tot în ţara din care în anumite perioade au început
aceste crize, prin încercarea de a nuanţa câteva din ideile Planului
american de ieşire din criză, plan ce are puncte comune cu
metodele de salvare economică din multe ţări afectate.
Proiectul planului de salvare economică presupune mai întâi
cumpărarea de către Trezoreria S.U.A. de la bănci, a creditelor
ipotecare neperformante, oferind instituţiilor de credit până la 700
mld. dolari. În schimb statul primeşte cotă-parte din profiturile
firmelor care beneficiază de acest plan.
Se vor acorda credite pentru plata taxelor. Planul presupune
şi măsuri împotriva punerii sub sechestru a proprietăţilor, în caz de
neplată a ratelor, care în anul 2009 se prelimină a fi până la 2
milioane de sechestre.
Statul va avea dreptul de a revizui condiţiile împrumuturilor
ipotecare acordate creditorilor în dificultate.
Dintr-un material primit de la New-York, prin amabilitatea
domnului F. C., numit „Criza financiară: un grafic al evenimentelor
şi strategii adoptate“ am sintetizat doar câteva din măsurile
concrete realizate prin proiectul Planului american de ieşire din
criză.
Rezervele Federale funcţionează ca o Bancă Centrală de
Emisiune, adică are puterea de a emite bani pentru întreaga naţiune,
şi prin acest mecanism controlează rata dobânzii, rezervele de
monedă şi stabileşte, retrăgând sau lansând bani lichizi pe piaţă,
valoarea monedei naţionale.
Acest Sistem Federal de Rezerve (Federal Rezerve) a creat
Economie
următoarele mecanisme financiare în vederea salvării instituţiilor
financiare aflate în criză: Programul de Licitaţii la Termen (TAF),
Program de Împrumuturi cu Titluri de Valoare la Termen (TSLF),
Program de Creditare a Ordonatorilor de Credite Primare (PDCF),
Program de Finanţare cu Bilete de Trezorerie (CPFF), Program de
Finanţare a Investitorilor de pe Piaţa Monetară (MMIF).
Pe date de 7 martie 2008 Conducerea Rezervelor Federale
anunţă licitaţii TAF = Program de Licitaţii la Termen, în valoare de
50 mld. dolari organizate în zilele de 10 şi 24 martie şi prelungeşte
programul TAF cu încă 6 luni.
 32
La finele lunii septembrie 2008 se autorizează o extindere cu
330 mld. dolari a liniilor de credit încrucişat cu Banca Canadei,
Banca Angliei, Banca Japoniei, Banca Naţională a Danemarcei,
Banca Norvegiei, Banca Centrală a Australiei, Banca Naţională a
Elveţiei, ajungându-se la un total de 620 mld. dolari.
În afara Sistemului Federal de Rezerve (constituit din 12
bănci federale de rezervă), mai funcţionează următoarele organisme
federale: Sistemul de asigurare a depozitelor bancare, Fondul de
stabilizare şi Trezoreria (Tezaurul public).
Printr-un comunicat de presă pe data de 19 sept. 2008 se
anunţă că din Fondul de stabilizare a schimburilor valutare se vor
folosi 50 mld. dolari pentru garantarea investiţiilor, în fondurile
mutuale active pe piaţa mondială.
Pe data de 28 oct. 2008, prin comunicat de presă Trezoreria
S.U.A., anunţă un program de achiziţii de capital, care în perioada
28 oct.-19 dec. 2008 achiziţionează acţiuni preferenţiale în sumă de
119,65 mld. dolari din cca. 162 de bănci americane.
Bank of America anunţă intenţia de a achiziţiona Merril
Lynch and Co. pentru suma de 50 mld. dolari.
Noua Ordine Mondială – responsabilă de
genocidul biochimic planetar
Prof. Greg Bianu
Există la ora actuală o conspiraţie mondială, condusă de o
grupare foarte puternică şi influentă, de indivizi înrudiţi, din care
fac parte cei mai bogaţi oameni ai lumii – lideri politici, „elite“
corporatiste şi membri ai unor societăţi secrete – şi care acţionează
fără limite naţionaliste. Intenţia ei este de a prelua total şi complet
controlul asupra tuturor fiinţelor umane de pe planetă şi de a reduce
dramatic populaţia mondială la doar 1 miliard de oameni.
Sub numele de Noua Ordine Mondială (New World Order) se
ascund organizaţii, instituţii şi indivizi, grupaţi într-o reţea
intercorelată. Această grupare ocultă planetară nu cunoaşte limite
statale, se află deasupra legilor tuturor ţărilor şi controlează
politica, sistemul bancar internaţional, industria, comerţul, sistemul
de asigurări, traficul de droguri şi de arme, lumea medicală etc. Ea
nu dă nimănui socoteală pentru deciziile pe care le ia, şi este cea
care trage sforile tuturor evenimentelor majore din lume. Ea se
ascunde în spatele marilor corporaţii şi al marilor agenţii
guvernamentale, pe care le dezvoltă şi le controlează, cu scopul
bine definit de a domina lumea.
De-a lungul timpului, tot mai mulţi oameni au aflat de
existenţa acestei conspiraţii mondiale. Însă marea majoritate a lor,
din păcate, reacţionează cu scepticism şi neîncredere la acest
subiect, inconştienţi de condiţionarea mentală care le este
implementată permanent de instituţiile de stat. Amploarea şi
complexitatea reţelei de înşelătorie a acestei conspiraţii este greu de
imaginat. Metodele pe care le utilizează în acest război cu omenirea
sunt în special de natură biochimică, fiind promovate prin sistemul
farmaceutic, medical, alimentar şi prin manipularea maselor cu
ajutorul mass-mediei, cu scopul sinistru de exterminare a
populaţiei.
Ceea ce majoritatea cetăţenilor cred că este „opinia publică“,
reprezintă de fapt o propagandă abil regizată, cu scopul secret de a
se declanşa un anumit răspuns comportamental dorit din partea
populaţiei. Părerile „opiniei publice“ sunt monitorizate permanent,
cu intenţia de a se verifica acceptarea de către populaţie a
rii
programelor planificate de „ei“. Conspiratorii Noii Ordini
er
Mondiale îşi realizează agenda de lucru, orchestrând cu măiestrie
emoţiile umane şi cultivând în special frica.
te
Pătrunzând în labirintul încurcat al manevrelor politice şi
at
corporatiste, descoperim stupefiaţi o lume a criminalităţii şi a
ba
abuzurilor de neimaginat
zb
împotriva umanităţii. Transpare din ce în ce mai clar ideea că
trădătorii umanităţii – care, după modul lor de acţiune, nu pot fi
ez
numiţi „oameni“ – au ales să folosească acum alte metode
De
(mascate) de exterminare a populaţiei: prin alimentaţie
D
(introducând aditivii extrem de nocivi, precum aspartamul,
Lohanul nr. 7
Nu putem decât să sperăm că toate aceste măsuri vor
funcţiona şi vor contribui la depăşirea crizei.
Bibliografie selectivă
A. Albu şi colaboratorii – Dicţionar de economie politică, Ed.
Politică, Bucureşti, 1974
E. Dobrescu şi colaboratorii. – Dicţionar de istorie
economică şi istoria gândirii economice, Ed. All Beck, Bucureşti,
2005
J. Dumitriu – Monedă şi credit, Ed. Grafix, Iaşi, 1994.
N. Murgu, C. Lazăr, M. Isărescu – În zgomotul bursei, Ed.
Albatros, Bucureşti, 1982.
T. Tudoranca – Dicţionar de afaceri englez-român,
Ed.„Busuness Books“, Bucureşti1, 1995.
Internet – Capitalismul de cumetrie - decodarea crizelor
financiare.
Colecţia ziarului „Cotidianul“
glutamatul de sodiu etc.), prin produsele cosmetice, prin apa
fluorurată, prin deşeurile toxice, prin hrana iradiată, prin
vaccinurile cu mercur şi prin alte arme biologice, de fapt, o altă
variantă modernă pentru bombele folosite pe vremuri, cu scopul
(acelaşi) de a distruge mase întregi de oameni.
Sub pretextul „cercetării“ armelor biologice, a vaccinurilor şi
a medicamentelor periculoase, „ei“ îşi dezvoltă de fapt această
industrie în propriul lor interes şi folosesc fiinţele umane drept
cobai. Au ajuns până acolo încât să creeze noi agenţi biologici şi
virusuri, pentru care apoi au fost necesare alte remedii, create,
desigur, tot de ei – vaccinurile. Experimentele pline de cruzime, pe
material uman, sunt realizate între zidurile reci, sterile şi antifonate
ale laboratoarelor şi unităţilor militare ultrasecrete de… bio-
terorişti în halate albe. Finanţate prin diferite programe
guvernamentale, aceste studii pseudoştiinţifice sunt prezentate ca
fiind proiecte de „cercetare şi dezvoltare“ de cea mai bună credinţă.
Pe primul loc în agenda de lucru a „elitei“ criminale a acestui
secol este reducerea drastică a populaţiei. Miliarde de oameni
nevinovaţi au murit în urma „războaielor”, a dominaţiilor tiranice, a
masacrelor rasiste, a homicidului, a epidemiilor, a SIDA, a
fumatului, a avorturilor, a erorilor medicale, a efectelor nocive ale
medicamentelor, a dezastrelor „naturale“ şi a genocidelor, care,
toate, oricât de bizar ar părea, au fost provocate şi iniţiate de „ei“.
Această trădare cutremurătoare faţă de umanitate, bazată pe
abuz de putere, crime de război, conspiraţie, conflict de interese şi
minciună este o încălcare flagrantă a drepturilor omului, însă ea se
desfăşoară sub masca pompoasă a democraţiei, a carităţii şi a
libertăţii individuale.
Noul imperialism – atacul cu substanţe chimice
otrăvitoare, prezentate în ambalaje viu colorate
La ora actuală, în întreaga lume are loc o adevărată invazie a
substanţelor foarte toxice, infiltrate prin alimentaţie, prin
medicamente, prin vaccinuri, prin produsele de îngrijire personală,
prin apa fluorurată etc. Lumea este realmente bombardată, în mod
legal, cu fiecare înghiţitură. Prin proliferarea restaurantelor de
genul fast-food, a companiilor farmaceutice, a produselor
alimentare contaminate cu substanţe otrăvitoare (sub forma
aditivilor) – acest atac mascat produce mai multe victime şi
suferinţă decât orice război armat care a existat vreodată.
Pe măsură ce oamenii se îmbolnăvesc datorită otrăvurilor
ingerate în necunoştinţă de cauză, sistemul medical alopat „sare în
ajutorul“ lor, otrăvindu-i în continuare cu medicamente de sinteză,
cu vaccinuri care afectează grav organismul uman, cu radiaţii
nocive care ucid omul înainte de a „ucide“ cancerul, cu plombe pe
Martie 2009
bază de mercur, care intoxică fiinţa clipă de clipă – deşi se pretinde
că, prin fluorurarea apei, dinţii nu ar trebui să se mai carieze –, cu
metode convenţionale de tratament, care nu fac decât să accelereze
paşii muribunzilor către Moarte, pe de o parte, şi să aducă un profit
financiar enorm celor care concertează din umbră acest mecanism
sinistru, pe de altă parte.
Ceea ce oamenii nu ştiu este că moartea lor a început odată
cu prima înghiţitură de apă fluorurată, cu prima bucată de pâine
„îmbunătăţită“ cu aditivi, cu primul vaccin „împotriva
epidemiilor“, cu primul chips cu gust de şuncă, cu prima băutură
carbogazoasă „care îţi răcoreşte setea de viaţă“… Restul este doar
obişnuinţă, perpetuată de ignoranţă, dezinformare şi o publicitate
deşănţată. Oriunde au pătruns aceste produse, s-a răspândit boala şi
a urmat apoi moartea.
Există zone izolate în lume, în munţi sau în anumite insule,
unde „tehnologiile moderne“ nu au pătruns niciodată. Acolo nimeni
nu este bolnav de diabet, cancer, ischemie, depresie, SIDA, pentru
că hrana locuitorilor din aceste regiuni constă din alimente
naturale, proaspete, neprocesate. Există zone în care „civilizaţia“ a
ajuns cu două generaţii în urmă şi deja populaţia suferă de diabet,
astm, boli cardiovasculare şi cancer. „Cultura“ americană, cu
invazia ei de băuturi carbogazoase, cu lanţurile ei de restaurante
fast-food, cu ţigările şi alimentele ei procesate şi pline de aditivi
toxici, a produs mai multă suferinţă şi boală în lume decât oricare
altă agresiune.
Totul se face „legal“. Este mai mult
decât legal, este obligatoriu! Orice naţiune
care refuză să se alinieze standardelor
comerciale ale Organizaţiei Mondiale a
Comerţului (World Trade Organization –
WTO) este imediat sancţionată şi primeşte
un embargo comercial, până când,
neputând face faţă presiunilor, cedează.
Chiar şi tentativa unei ţări de a interzice pe
teritoriul ei folosirea unor aditivi toxici,
cum ar fi: aspartamul, uleiurile
hidrogenate sau nitratul de sodiu, poate fi
considerată o gravă încălcare a
înţelegerilor internaţionale, care primează
în faţa legilor naţionale! Aceasta este
„opera“ comisiei care supervizează Codex
Alimentarius şi care face legea!
Produsele alimentare actuale –
calul troian al industriei chimizate
Este uşor să vinzi ţigări, cola,
produse alimentare ieftine şi pline de
aditivi periculoşi – în ţările sărace şi în
curs de dezvoltare, unde nivelul de
educaţie şi de informare este foarte scăzut;
acolo oamenii sunt uşor de păcălit, fiind în
stare să creadă că produsele americane şi
occidentale îi vor face mai fericiţi.
În prezent, în ţările civilizate, doar oamenii ignoranţi şi naivi
mai consumă băuturi carbogazoase. Tot aceeaşi categorie de
oameni fumează, consumă produse cu aditivi, prânzuri decongelate
şi încălzite la cuptorul cu microunde şi privesc pasivi ore în şir la
televizor. Oamenii inteligenţi cunosc deja adevărul despre aceste
lucruri. De aceea, vânzările de băuturi carbogazoase scad anual, iar
marile corporaţii sunt obligate să „spargă“ piaţa în alte ţări, unde nu
s-a aflat încă de toxicitatea aspartamului şi a aditivilor alimentari,
de pericolul produselor modificate genetic şi de faptul că toate
acestea aduc cu ele boala.
Nimic nu este mai simplu decât manipularea populaţiei prin
publicitate, ştiri fabricate şi studii contrafăcute! Toată gama de
produse alimentare, farmaceutice şi de întreţinere casnică este
promovată printr-un sistem agresiv de publicitate, prin care
publicul este înşelat şi convins să cumpere. Tehnologia avansată
este ţinută sub control şi folosită în scop malefic de către unele
guverne, prin intermediul misterioaselor contracte, fuziuni şi
afaceri corporatiste – militaro-industrialo-farmaceutice –, făcute cu
uşile închise.
Afacerile corporatiste – crimă organizată la nivel înalt
Cuvintele nu pot descrie îndeajuns caracterul diabolic al
acestor acţiuni corporatiste. Oricât de mult am citi şi afla despre
33
acest subiect, va exista întotdeauna ceva nou de descoperit. Pentru
„ei“, oamenii nu sunt decât un material pentru folosire, abuzare şi
distrugere.
În spatele „câmpului de bătălie“, în timp ce oamenii se luptă
cu boala şi suferinţa, fără să ştie şi să înţeleagă de unde vin toate
acestea, corporaţiile strâng prada – un profit enorm, obţinut pe baza
stării de dezinformare, naivităţii şi ignoranţei maselor. Singurele
naţiuni care au un viitor promiţător sunt cele care protejează şi
menţin sănătatea popoarelor lor şi a mediului lor natural.
Vestea bună este că din ce în ce mai mulţi oameni se trezesc
la realitate! Omul inteligent face conexiuni între anumiţi indivizi şi
unele companii, organizaţii sau agenţii şi îşi dă seama de caracterul
dubios al intrigilor politice şi al anumitor programe, proiecte şi
servicii care sunt promovate în diferite zone ale lumii, aparent fără
nicio legătură unele cu altele.
Din ce în ce mai mulţi oameni află despre pericolul aditivilor
alimentari, al aspartamului, al băuturilor carbogazoase, al fluorului,
mercurului şi aluminiului şi au început să adopte o dietă sănătoasă,
bazată pe alimente organice şi produse naturale, fără substanţe
chimice. Tot mai mulţi sunt cei care cunosc efectele dezastruoase
ale medicamentelor de sinteză asupra sănătăţii şi renunţă la
tratamentele alopate şi la medicina convenţională, apelând la
tratamente naturiste cu plante medicinale, regimuri alimentare de
purificare, programe de dezintoxicare a organismului de
substanţele chimice.
Tot mai mulţi oameni îşi dau seama
că industria agroalimentară, farmaceutică
şi petrochimică sunt interesate doar de
propriul lor profit, şi nu de sănătatea
umanităţii. Şi, în fine, tot mai mulţi sunt
cei care înţeleg că marile corporaţii
industriale şi guvernele sunt controlate de
o „elită ocultă mondială“, care are drept
scop distrugerea umanităţii prin
îndepărtarea ei de natura esenţială şi de
Dumnezeu. Prin urmare, din ce în ce mai
mulţi oameni caută modalităţi de a se
redescoperi pe ei înşişi, de a-şi reface
sănătatea şi integritatea, de a redeveni
fiinţe minunate, fericite şi mereu în
comuniune cu Dumnezeu.
Ultimele zbateri ale fiarei
Trist, dar adevărat, aceste corporaţii
industriale îi oferă omenirii doar boală,
suferinţă şi moarte. Întregul sistem de
„îngrijire a sănătăţii“ a devenit un
organism de tip monopolist, care se
bazează pe propaganda deşănţată, pe
publicitatea mincinoasă şi pe manipularea
făţişă.
Avem aici de-a face nu cu metodele înţelepte ale unei
guvernări care oferă soluţii şi care se îngrijeşte de sănătatea
populaţiei, ci cu tacticile diabolice ale unei afaceri mondiale
disperate, într-o ultimă încercare furibundă de a prelua controlul
asupra lumii, înainte de a fi luată de valul transformării, care se
întrezăreşte la orizont.
Şantajul şi cenzura cercetătorilor ştiinţifici
Iată cum proliferează în domeniul cercetării ştiinţifice lanţul
vicios al otrăvirii populaţiei cu aditivi: dacă respingem otrăvurile
→ nu ies bani → nu se mai finanţează studii de cercetare. De
exemplu, producătorii de aspartam donează milioane de dolari unei
universităţi. Directorul laboratorului sau preşedintele universităţii
pur şi simplu va sugera discret echipei de cercetare că ar vrea să
Dezbat eri
vadă rezultate negative la testele despre aspartam, sau altfel
subvenţiile vor fi oprite!
Totuşi, au existat oameni de ştiinţă curajoşi, care au semnalat
abuzurile criminale împotriva umanităţii, făcute de marile
corporaţii şi sprijinite cu bună ştiinţă de unele state şi guverne.
Aceşti adevăraţi eroi ai omenirii au avut apoi de-a face, invariabil,
cu atragerea concertată a oprobiului public asupra lor. Iată câteva
exemple:
Dr. Andrew Wakefield şi ceilalţi doi colaboratori ai săi au
fost acuzaţi şi discreditaţi de companiile farmaceutice, pentru că au
 34
dovedit ştiinţific şi au făcut publice efectele toxice ale mercurului
din vaccinuri.
Neurologul Russell Blaylock a făcut ample cercetări asupra
neurotoxinelor aspartam şi glutamat. „Am studiat acest subiect al
neurotoxinelor în toate modurile posibile şi am demonstrat
toxicitatea glutamatului. „Ei“ ştiu că eu ştiu asta acum, pentru că
am făcut un schimb de scrisori cu cei mai mari apărători ai
glutamatului. Cu toţii şi-au dat seama că nu aveau niciun argument
care să poată contesta veridicitatea studiilor mele. Aşa încât, pentru
un timp, m-au lăsat în pace. Le-a fost teamă că, în cazul în care se
face publică disputa dintre mine şi ei, vor pierde. „Ei“ nu vor ca
această informaţie să ajungă la urechile publicului. Ceea ce fac «ei»
este să joace vechiul rol al ignorării adevărului, sperând că nu se va
afla. Pur şi simplu, oamenii nu au niciun sistem intern de apărare
împotriva glutamatului de sinteză.
Apoi au început atacurile. Ştiu mult prea mult. După ce am
început să public rezultatele mele, editorul m-a avertizat: «Eşti
sigur că vrei să scrii asta? Dacă o vei face, te vor hăitui până la
moarte.» Am răspuns: «Da, vreau». Le-am publicat, cu un singur
gând în minte: că nu au cum să mă combată. «Ei» exercită o
imensă presiune asupra ziarelor, revistelor şi jurnalelor, pentru ca
acestea să nu publice interviuri sau articole despre persoane ca
mine. «Ei» încearcă să-i ţină în umbră pe cei care deţin informaţii
despre adevăr, sperând că marea majoritate a oamenilor nu-l vor
afla niciodată. Dar odată şi odată adevărul va ieşi la iveală. Din
anul 1995, de când am publicat concluziile la care am ajuns, au
apărut noi şi noi dovezi, materiale şi studii, care atestă veridicitatea
informaţiei expuse de mine, şi anume, că receptorii periferici ai
glutamatului şi aspartamului pur şi simplu ucid oamenii.“
Dr. C. Trocho din Spania a condus în anul 1998 cercetările
asupra modului în care aspartamul influenţează ADN-ul.
Experimentul său a fost denumit Studiul Barcelona sau Raportul
Barcelona, deoarece a fost susţinut de conducerea Departamentului
de Biologie al Universităţii din Barcelona. Apoi, cariera sa a fost
atacată de producătorii de aspartam. El a mărturisit ulterior că nu
va mai realiza niciodată un alt proiect de cercetare referitor la
aspartam. Mai târziu, şi alţi cercetători au fost forţaţi să facă
aceleaşi lucruri.
În lumea ştiinţifică, este foarte cunoscut cazul dr. John
Yiamouyannis, biochimistul de la Departamentul de Lucrări
Chimice al Fundaţiei Naţionale pentru Sănătate (National Health
Foundation) din SUA şi membru al Societăţii Americane de
Chimie (American Chemical Society), care a fost şi el şantajat,
atunci când studia efectele fluorurării, în anul 1989. A fost
concediat pentru că a refuzat să tacă şi totodată i s-a interzis să îşi
publice lucrările şi cercetările despre toxicitatea fluorurării. Şeful
său a declarat: „Am fost nevoiţi să facem aceasta, pentru că am fost
ameninţaţi că, dacă nu tăcem, ne vom pierde finanţarea.“ Dr. John
Yiamouyannis ar fi vrut să dezvăluie adevărul, dar a fost concediat.
Apoi, Departamentul a primit un premiu uriaş în bani de la
compania Colgate-Palmolive.
După ce a făcut cunoscute rezultatele studiului său asupra
hranei preparate la microunde, dr. elveţian Hans U. Hertel a fost
acuzat de Asociaţia Dealerilor pentru Aparate Electrocasnice şi
Industriale că periclitează afacerile companiilor din acest domeniu.
Cunoaşterea ne face
liberi şi sănătoşi!
Violeta Bucur
errii
te
Aţi auzit vreodată de Codex Alimentarius? Dacă nu, să nu fiţi
at
surprinşi. Este unul din cele mai bine păstrate „secrete deschise“
ba
ale guvernanţilor din umbră. Este planificat să intre în vigoare la 31
decembrie 2009 şi s-ar putea să fie cel mai mare dezastru pentru
zb
sănătatea noastră, aşa cum lumea nu a mai văzut. Codex
ez
Alimentarius va seta standardele de siguranţă alimentară, regulile şi
reglementările în vigoare în peste 160 de ţări, adică 97% din
De
populaţia lumii.
D
Denumirea Codex Alimentarius provine din limba latină şi se
Lohanul nr. 7
În urma acţionărilor repetate în justiţie, Curtea Europeană a
Drepturilor Omului de la Strasbourg i-a dat medicului câştig de
cauză, în procesul Hertel versus Elveţia, iar statul elveţian i-a plătit
acestuia o compensaţie de 40 000 de franci elveţieni pentru că i-a
încălcat dreptul la libera exprimare.
Dr. Russell Blaylock, neurochirurg: „«Ei» chiar urmăresc
aceasta: în America au votat o lege simultan în mai multe state,
conform căreia nimeni în afară de medicii nutriţionişti nu are voie
să vorbească despre alimentaţia şi despre nutriţia corectă. Mai
multe state au votat această lege. Aceasta înseamnă că biochimiştii
şi ceilalţi medici nu au voie să vorbească despre sănătate?! Este
ridicol!“
Cunoaşterea înseamnă putere
Transformarea începe cu fiecare dintre noi. Fiecare om are
dreptul la libertate, sănătate şi cunoaştere, pentru evoluţia sa
individuală şi a planetei. Medicina, agricultura, industria alimentară
şi, practic, toate domeniile existenţei moderne sunt controlate de
câţiva oameni din vârful „Sistemului“
– giganţii petrochimiei, ai complexului militaro-industrial şi
ai băncilor lumii – care câştigă enorm de pe urma planurilor lor
ticăloase, în detrimentul umanităţii.
Atâta timp cât totul pe pământ se va măsura în latitudinea
profitului financiar şi longitudinea creşterii economice, nu vom fi
niciodată liberi! Cât timp vom continua să lăsăm puterea, banii,
gândirea, sănătatea şi libertatea noastră în mâinile „Sistemului“, nu
vom fi niciodată mai mult decât nişte sclavi controlaţi şi manipulaţi
mental, sclavi care au iluzia că sunt liberi. Însă pe măsură ce
devenim conştienţi de adevărul ascuns în spatele aparenţelor,
înţelegem că putem să acţionăm împotriva limitărilor impuse de
„Sistem“ şi să ne eliberăm de această iluzie ţesută de „ei“, care a
devenit treptat lumea noastră.
A venit timpul să ne trezim la realitate şi să ne cerem plini de
curaj dreptul de a fi liberi, de a cunoaşte adevărul şi de a ne alege
singuri modul de a trăi, de a mânca, de a ne vindeca. Am ajuns să
trăim în această iluzie creată, tocmai pentru că am permis să fim
manipulaţi de către cei care vor să controleze aproape totul.
A venit timpul, mai mult ca oricând, să punem capăt acestei
dominaţii distrugătoare de pe planetă. În momentul în care vom
înţelege că noi, majoritatea oamenilor, suntem cei care îi ajutăm în
mod inconştient, prin ignoranţa şi lipsa noastră de reacţie, pe aceşti
câţiva, puternici şi perfizi, să se menţină pe poziţie, „ei“ nu vor mai
avea nicio putere asupra noastră.
Dacă înţelegem că NOI suntem singurii responsabili pentru
tot ceea ce ni se petrece, şi nu aceşti „ei“ ascunşi, ei nu vor mai
putea să hotărască în locul nostru şi să îşi continue acţiunile
diabolice. Căutarea adevărului, plină de curiozitate, cu mintea
deschisă şi cu dorinţa sinceră de a-l descoperi este un atribut al
inteligenţei. Căutaţi cât mai multe informaţii despre ceea ce
mâncaţi, despre remediile cu care vă trataţi sănătatea, despre
„ingredientele“ care vă compun viaţa.
Românilor inteligenţi şi cu bun simţ le va fi, sperăm, de un
real folos destăinuirea acestor adevăruri cutremurătoare, care cel
mai adesea le sunt ascunse cu bună ştiinţă.
CODEX ALIMENTARIUS: o adevărată
batjocură adusă terapiilor naturiste
La baza Codex-ului Alimentarius stă istoria
prea puţin cunoscută a înfiinţării Trustului
Mondial al Chimiei Farmaceutice
traduce prin legea produselor alimentare sau codul produselor
alimentare. Comisia de comerţ Codex Alimentarius este acum
finanţată şi condusă de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS, ce
aparţine Naţiunilor Unite, ONU) şi FAO (Organizaţia pentru
Alimente şi Agricultură a SUA).
Codex Alimentarius este o colecţie de standarde alimentare
adoptate la nivel internaţional, care au ca scop declarat protecţia
sănătăţii consumatorilor şi asigurarea practicilor corecte în
comerţul alimentar. Codex Alimentarius cuprinde standarde pentru
toate alimentele, fie ele preparate, semipreparate sau crude şi
Martie 2009
pentru distribuţia către consumator, prevederi în ceea ce priveşte
igiena alimentară, aditivi alimentari, reziduuri de pesticide, factori
de contaminare, etichetare şi prezentare, metode de analiză şi
prelevare. În realitate, Codex Alimentarius intenţionează să pună în
afara legii orice metodă alternativă în domeniul sănătăţii cum ar fi
terapiile naturiste, folosirea suplimentelor alimentare şi a
vitaminelor şi tot ceea ce ar putea constitui mai mult sau mai puţin
un potenţial concurent pentru industria chimiei farmaceutice.
Originile chimiei farmaceutice
În jurul anului 1860, „bătrânul Bill“ Rockefeller, comerciant de
petrol cu specializarea în farmaceutică, vindea ţăranilor naivi flacoane
cu petrol brut, făcându-i să creadă că era un leac eficient în tratarea
cancerului. El a denumit acest produs (care de fapt era petrol brut
ambalat în flacoane): Nujol (New Oil – un nou tip de ulei). Afacerea sa
era prosperă, cumpăra o fiolă de petrol brut de 30 grame prin Standard
Oil la un preţ de 21 cenţi şi o vindea pentru 2 dolari. Fără prea multă
cultură, fără scrupule, fără cunoştinţe sau studii în domeniul medical,
cu puţine noţiuni de contabilitate şi de o aviditate feroce, Rockefeller a
reuşit să se impună. Noului produs Nujol i s-a atribuit „meritul“ de
„cură împotriva constipaţiei“ şi a fost foarte comercializat la acea
vreme. Între timp, medicii au descoperit că Nujol era nociv şi că ducea
în timp la maladii grave, eliminând vitaminele liposolubile din corp.
Standard Oil s-a luptat să evite pierderile prea mari care ar fi putut
surveni din această cauză şi a adăugat rapid petrolului brut caroten
pentru a elimina aceste carenţe. Senatorul Rozal S. Coperland era plătit
75.000 dolari pe an pentru a promova acest produs.
Imperiul Rocke-
feller a fost construit
graţie acestei formi-
dabile şmecherii care
consista în a convinge
oamenii să ingereze un
derivat de petrol brut
îmbogăţit cu caroten.
Aşa au fost puse ba-
zele industriei chimiei
farmaceutice. Suntem
deci foarte departe de
fundamentele medi-
cinii chineze, tibetane
vedice sau persane,
care erau în mod
tradiţional bazate pe
cunoştinţe extrem de
precise legate de cor-
pul uman şi erau cen-
trate (ca preocupare)
pe binele şi sănătatea
fiinţelor umane.
Succesul comercial al produsului Nujol a permis
diversificarea producţiei chimiei farmaceutice şi atingerea unui
nivel ridicat al beneficiilor financiare. În 1948, cifra de afaceri
anuală a lui Rockfeller se ridica la 10 miliarde de dolari.
Medicamentul Nujol încă mai poate fi găsit sub formă de ulei de
parafină pură, clasificat drept laxativ uşor şi recomandat împotriva
constipaţiei cronice rebele în terapiile igieno-dietetice obişnuite.
Este fabricat la ora actuală de laboratorul Fumouze.
Rockefeller şi IG Farben
Trustul chimiei farmaceutice pe care îl cunoaştem a fost
conceput de către o asociaţie condusă de Rockefeller şi IG Farben
din Germania nazistă. Compania Standard Oil aparţinând aşadar lui
John D. Rockefeller, deţinea în 1939 15% din acest nou trust
germano-american. Obiectivele industriale ale IG Farben din
Germania nu au fost bombardate în timpul războiului tocmai pentru
a proteja interesele lui Rockefeller. Încă din 1932, industria chimiei
farmaceutice IG Farben îl finanţa pe Adolf Hitler cu până la
400.000 de mărci germane. Fără acest sprijin, aşa cum afirma
tribunalul de la Nürenberg: „cel de al doilea război mondial nu ar fi
avut loc…”
În 1941, IG Farben construieşte cea mai mare industrie
chimică din lume la Auschwitz, profitând de mâna de lucru din
lagărul de concentrare pentru fabricarea gazului Zyklon B. La
procesul de la Nürenberg au fost declaraţi vinovaţi de genocid,
sclavie, furt şi alte crime, 24 de responsabili ai Companiei IG
35
Farben. Tribunalul de la Nürenberg a divizat Compania IG Farben
în BASF, BAYER şi HOECHST. Toţi aceşti responsabili au fost
însă eliberaţi în 1952, la numai un an după ce fuseseră condamnaţi,
cu ajutorul lui Nelson Rockefeller, fostul lor patron comercial, la
vremea aceea ocupând funcţia de Ministru al Afacerilor Externe al
SUA. O dată eliberaţi, cei care se aflaseră în conducerea
Companiei IG Farben s-au infiltrat în economia germană, ocupând
funcţii foarte importante. Până în anii '70 consiliul director pentru
societăţile BASF, BAYER şi HOECHST era constituit din membrii
ai partidului nazist. Începând cu 1959 aceştia îl finanţau pe tânărul
Helmut Kohl. Prin susţinerea politică a acestuia din urmă, cele trei
filiale rezultate din IG Farben erau la momentul acela de 20 de ori
mai puternice decât societatea mamă înfiinţată în 1941. Organizaţia
nazistă de mondializare asociată lui Rockefeller, a constituit o
reuşită totală, şi deja de multă vreme piaţa chimiei farmaceutice a
planetei a fost şi este controlată, organizată şi administrată pentru a
asigura expansiunea industrială mondială a chimiei farmaceutice.
IG Farben şi Codex
„Tradiţia“ cartelului de la IG Farben a continuat sub un alt
nume: „Asociaţia pentru Industria Chimică”. În 1955, industria
chimică farmaceutică mondială a fost regrupată sub auspiciile
Camerei de Comerţ Internaţional a Naţiunilor Unite şi Guvernului
German. Eforturile lor comune au fost camuflate sub numele de
cod CODEX ALIMENARIUS. Un mare număr de partide politice
europene aşa-zise de stânga şi de dreapta au fost finanţate de
această industrie pentru a se asigura o legislaţie favorabilă
industriei farmaceutice.
Obiectivul Codex-ului
Codex Alimentarius intenţionează să pună în afara legii orice
metodă alternativă în domeniul sănătăţii cum ar fi terapiile
naturiste, folosirea suplimentelor alimentare şi a vitaminelor şi tot
ceea ce ar putea constitui mai mult sau mai puţin un potenţial
concurent pentru industria chimiei farmaceutice. Starea de spirit
care predomină în cazul mondializării chimiei farmaceutice explică
în mare parte desfiinţarea sistematică a inovatorilor ştiinţifici
independenţi din ultimii 50 de ani. Această industrie foloseşte orice
mijloc pentru a-şi păstra locul pe piaţă în ceea ce priveşte
tratamentul cancerului, al SIDA, al maladiilor cardio-vasculare etc.
De zeci de ani este posibilă tratarea şi vindecarea în majoritatea
cazurilor a acestor maladii prin terapii naturiste alternative, dar sunt
aplicate procedee de dezinformare în forţă pentru a se ascunde
publicului aceste adevăruri.
Scoaterea în afara legii a oricărei informaţii referitoare la
medicina alternativă va bloca eradicarea anumitor maladii,
asigurând astfel profituri şi mai mari acestei industrii mondiale care
tratează doar simptomele bolilor, fără a se îngriji de cauze.
Doctorul Matthias Rath, un specialist german care duce campanii la
nivel mondial pentru folosirea tratamentelor naturiste în cazul
multor boli grave, descrie această situaţie astfel: „Adevăratul scop
al industriei farmaceutice mondiale este de a câştiga bani pe seama
bolilor cronice, şi nu de a se ocupa de prevenirea sau eradicarea
acestor boli... Industria farmaceutică are un interes financiar direct
în perpetuarea acestor maladii, pentru a-şi asigura menţinerea şi
chiar creşterea pieţei de medicamente. Pentru acest motiv
medicamentele sunt făcute pentru a alina simptomele şi nu pentru a
trata adevăratele cauze ale bolilor... Trusturile farmaceutice sunt
responsabile de un genocid permanent şi răspândit, ucigând în acest
mod milioane de oameni...”
Codex-ul pus sub acuzare
O adevărată „legiune“ de indivizi care să facă lobby pentru
industria farmaceutică a fost angajată pentru a influenţa legislatorii,
pentru a controla organismele de reglementare, pentru manipularea
cercetării în domeniul medical şi educaţional. Numai în 1961,
Dezbat eri
trusturile farmaceutice au făcut donaţii pentru marile universităţi
din SUA în valoare de: Harvard – 8 milioane de dolari, Yale – 8
milioane de dolari, John Hopkins – 10 milioane de dolari, Stanford
– 1 milion de dolari, Columbia din New York – 1,7 milioane de
dolari etc.
Informarea medicilor este integral finanţată de către trusturi,
care ascund cu grijă un mare număr de efecte secundare periculoase
şi chiar mortale ale medicamentelor, negându-le public. După ce a
stabilit clar originea acestor crime şi a dovedit responsabilitatea
industriei farmaceutice în ceea ce priveşte instalarea unei politici
 36
mondiale de genocid extins, doctorul Matthias Rath a înmânat în
data de 14 iunie 2003 Curţii Internaţionale de Justiţie de la La Haye
(Olanda) un act de acuzare pentru crime împotriva umanităţii.
438 milioane de petiţii către Parlamentul European
La data de 13 martie 2002 europarlamentarii au adoptat legi
în favoarea industriei farmaceutice, fixate prin dispoziţii ale Codex-
ului Alimentarius şi care vizau elaborarea unei reglementări
constrângătoare pentru toate terapiile naturiste şi suplimentele
alimentare – o manieră mai indirectă de a desfiinţa concurenţii care
ar putea să ocupe un anumit loc pe piaţă, pentru că sănătatea se
vinde şi se cumpără.
Un val de petiţii din partea populaţiei a inundat mesageria
europarlamentarilor, într-o asemenea măsură încât comunicaţiile
interne au fost blocate. În ciuda a o jumătate de miliard de petiţii,
directivele Codex-ului Alimentar au fost adoptate. Acest vot a fost
o veritabilă denigrare a democraţiei, prevestind şi alte viitoarele
dificultăţi în respectarea acesteia.
Aplicaţii ale directivelor Codex Alimentarius
Începând cu iulie 2005, directivele Codex-ului Alimentarius
enunţate de către Directiva Europeană în ceea ce priveşte
suplimentele alimentare trebuie aplicate sub ameninţarea
sancţiunilor financiare. Iată în ce constau acestea:
1) Este vorba de a elimina orice supliment alimentar natural.
Toate aceste suplimente vor fi înlocuite de 28 de produşi de sinteză
farmaceutică (aşadar toxici), care vor fi dozaţi şi vor fi disponibili
numai în farmacii, pe bază de prescripţie medicală. Clasificate ca
toxine, vitaminele, mineralele şi plantele medicinale vor fi pe piaţa
numai în doze care NU au impact asupra nimănui. Magazinele
noastre de produse naturiste şi suplimente alimentare vor rămâne
pe raft numai cu 18 produse, atâtea câte sunt pe lista Codex-ului.
Tot ceea ce NU este pe listă, de exemplu coenzima Q10,
glucosamine etc., vor fi ilegale şi asta nu înseamnă ca vor fi numai
cu prescripţie, ci vor fi ILEGALE adică „foloseşte-le şi te duci la
închisoare”.
2) Medicina naturistă cum ar fi acupunctura, medicina
energetică, ayurvedică, tibetană etc, va fi progresiv interzisă.
3) Agricultura şi alimentaţia animalelor vor fi reglementate
conform normelor fixate de trusturile chimiei farmaceutice,
interzicând din principiu aşa numita agricultură bio. Aceasta
implică, de exemplu, ca fiecare vacă de lapte de pe planetă să fie
tratată cu hormonul de creştere bovin recombinat genetic produs de
Monsanto. Mai mult, potrivit Codexului, orice animal de pe planetă
folosit în scopuri de hrană TREBUIE tratat cu antibiotice şi cu
hormoni de creştere. Regulile Codexului permit ca produsele ce
conţin organisme modificate genetic (OMG) să nu mai fie
etichetate corespunzător. Mai mult, în 2001, 12 substanţe chimice
despre care se ştie că sunt cauzatoare de cancer, au fost interzise în
mod unanim de 176 de ţări, inclusiv de SUA. Ei bine, Codex
Alimentarius aduce înapoi 7 dintre aceste substanţe interzise,
precum hexachlorobenzene, dieldrin, aldrin etc, care vor putea fi
folosite la liber din nou.
4) Alimentaţia umană certificată legal va trebui să fie iradiată
cu Cobalt. Sub regulile Codexului, aproape toate alimentele trebuie
iradiate. Şi nivelurile de radiaţie vor fi mult mai mari decât cele
permise anterior.
Codex Alimentarius va controla accesul asupra acizilor
aminaţi esenţiali, asupra vitaminelor şi mineralelor. Extinderea
controalelor va acţiona progresiv eliminând orice medicină
alternativă naturistă ancestrală.
Este vremea solidarităţii
NU-ul masiv faţă de Constituţia Europeană înseamnă
rii
totodată un NU faţă de Codex Alimentarius, organ de propagandă
er
al industriei chimiei farmaceutice, care vizează obţinerea unui
te
monopol mondial de un despotism nemaiîntâlnit până acum. A nu
at
lua în considerare opinia a sute de milioane de cetăţeni este o gravă
ba
lipsă de respect din partea oamenilor politici. Sute de milioane de
zb
cetăţeni din întreaga lume nu vor să permită ca medicina naturistă
milenară să fie interzisă pentru ca pseudoştiinţa chimiei
ez
farmaceutice să îşi păstreze şi să îşi întărească poziţia pe piaţă.
De
D
Pericolele chimiei farmaceutice
Lohanul nr. 7
În fiecare an, 800.000 persoane mor în America de Nord în
urma prescripţiilor medicale alopate. Chimia farmaceutică mai
mult ucide decât vindecă. Un raport al ONU menţionează că numai
26 din cele 205.000 de medicamente ale acestei industrii sunt
indispensabile. Dintre cele 26, numai nouă ar trebui să beneficieze
de prioritate absolută. Dar dacă se recurge la medicina chineză,
persană sau indiană, acele nouă componente chimice nu mai au
aproape nicio utilitate! Altfel spus, fără chimia farmaceutică lumea
ar fi mai sănătoasă.
Rezistenţă Internaţională faţă de Codex Alimentarius
- Africa de Sud a afirmat că nu se va conforma directivelor
Codex-ului Alimentarius. Ministrul Sănătăţii Manto Tshabalala-
Msimang a declarat că ţara sa este în dezacord cu această
dihotomie între medicina naturistă şi medicina alopată. Conform
concluziilor sale, aceste dispoziţii vizează doar obţinerea banilor de
pe urma remediilor brevetate şi de aceea urmăresc să discrediteze
folosirea produselor naturiste.
- India nu se va conforma directivelor Codex-ului
Alimentarius pentru că acest Codex a promovat formule ce conţin
ingrediente chimice care cauzează inflamaţii extrem de distructive
la nivelul creierului copiilor. Delegatul indian însărcinat pentru a
pleda împotriva Codex-ului a fost ignorat, iar când acesta a insistat
pentru o dezbatere, a fost dar afară din cameră.
- Asociaţia medicilor şi chirurgilor americani şi-a exprimat
opoziţia faţă de Codex Alimentarius, pentru a putea continua să se
folosească de remediile naturiste, alături de cele medicamentoase.
- În Marea Britanie, practicanţii medicinii naturiste, susţinuţi
de membrii Camerei Lorzilor s-au opus ferm politicii pro-codex a
lui Tony Blair. Acesta din urmă a fost taxat pentru ipocrizie,
întrucât a afirmat public că familia lui foloseşte remedii naturiste,
suplimente alimentare şi produse homeopatice.
Două ideologii diferite
Avem de a face cu o luptă între două concepţii antagoniste.
Pe de o parte ideologia francmasonică a lui Rockefeller, în care
unicul obiectiv este de a vinde fără scrupule, de a instaura
hegemonia şi o unică putere mondială. A reface totul în molecule
sintetice, a nega orice altă medicină diferită de cea alopată, este
ideea de progres susţinută de către toate trusturile farmaceutice.
Această politică nu are nimic democratic şi vizează modelarea
maselor după voia ei şi în funcţie de propriile necesităţi (fundaţii,
educaţie, false norme ştiinţifice, propagandă, desfiinţarea diferitelor
forme de medicină naturistă ancestrală). Elita francmasonică crede
că poate nega opinia populaţiei, deoarece crede că poate modela
masele după voinţa ei. În 1962 francmasonii au afirmat că: „Cel
care controlează hrana, controlează lumea. Vom pune bazele unui
proiect de implementare, la nivel global, a unui Codex Alimentar
până pe 31 decembrie 2009.“ Erau un fel de linii directoare.
Comisia Codexului Alimentarius e administrată de Organizaţia
Mondială a Sănătăţii şi de Organizaţia pentru Agricultură şi Hrană.
Aceste două organizaţii finanţează Codexul şi îl pun în aplicare la
cererea Naţiunilor Unite. În 1994, Codexul a declarat nutrienţii a fi
toxine. Incredibil ce-i drept dar perfect adevărat. Sunt otrăvuri.
Până aici a mers alienarea celor care promovează aceste măsuri
aberante.
Pe de altă parte există adevăraţii biologi, medici autentici,
adevăraţi terapeuţi sau cercetători, adesea violentaţi de aroganţa
cartelului chimiei farmaceutice. Aceştia au stabilit conceptul de
bio-individualitate fondat pe libertatea pacientului de a-şi alege
singur terapia. Acest concept trezeşte în pacient spiritul de
cercetare, îi oferă alternative în maniera de a se vindeca. Această
abordare se adaptează mai degrabă individualităţii specifice a
fiecărui pacient, decât impunerea unui protocol terapeutic de masă
neindividualizat. Maladia are o conotaţie specifică în viaţa fiecărui
individ; fără să se ţină cont de acest lucru, fiinţa umană este adusă
la rangul de maşină fizico-chimică. Ori fiinţa umană este mult mai
mult decât asta...
Dincolo de toate aceste consideraţii, ne aflăm în faţa a două
concepţii umane, pe de o parte a omului-robot, parte integrantă a
unui sistem, iar pe de altă parte a fiinţei holistice, reflexie
microcosmică a întregului univers. Gandhi spunea despre
occidentali: „omul alb (un occidental) nu trăieşte, ci funcţionează.“
Astăzi ni se dă şansa de a trăi în loc de a funcţiona...
Martie 2009
Campania criminală de vaccinare cu
Gardasil şi Cerviax vizează depopularea
prin sterilizare
Dr. Mircea Popa
Să porneşti o campanie în care spui că trebuie să-ţi faci acest vaccin, înseamnă să afirmi că trebuie să fii parte dintr-un mare
experiment public şi asta nu se face. - dr. Diane Harper, specialist în HPV, care a contribuit la dezvoltarea vaccinului Gardasil.
Dacă aş avea o fetiţă în clasa a IV-a n-aş accepta să fie vaccinată. – Geza Molnar, preşedintele Societăţii Române de Epidemiologie).
Cervarix şi Gardasil, comercializat în România sub
denumirea de Silgard, sunt cele două vaccinuri împotriva virusului
papilloma (HPV) administrat fetelor de 10 ani în campania
naţională obligatorie de imunizare pentru prevenirea cancerului de
col uterin, demarată de statul român în 24 noiembrie 2008.
Efectele secundare ale acestor vaccinuri, menţionate în
documente oficiale (FDA - Food and Drug Administration, o
agenţie a SUA în domeniul medical şi EMEA – Agenţia Medicală
Europeană) sunt extrem de grave: de la greaţă, ameţeli, leşin,
dificultate în respiraţie, urticarie şi erupţii pe piele, ameţeli şi dureri
de cap, vărsături, dureri articulare, dureri musculare, oboseală sau
senzaţie de slăbiciune neobişnuite, leşin, şi senzaţie generală de
rău, febră, convulsii, crize, la avorturi spontane, o boală
neurologică rară (sindromul Guillain-Barré, caracterizat prin
paralizie generală), autoimun (afecţiune care implică o reacţie
imună îndreptată împotriva propriilor ţesuturi), tromboză (formarea
unui cheag sangvin într-o arteră sau într-o venă), pancreatită,
embolie pulmonară (obstruarea vaselor pulmonare cu sânge
coagulat), moarte. Pe termen lung aceste vaccinuri pot provoca
sterilitate.
Campanie pro vaccin în mass-media românească
Mass-media românească duce o amplă campanie pro vaccin,
în care vaccinarea este prezentată ca fiind sigură şi eficientă. Cei
care îndrăznesc să critice această acţiune extrem de costisitoare
pentru statul român sunt ridiculizaţi şi catalogaţi drept „învechiţi”,
„ultrareligioşi“ sau „conspiraţionişti”. Articolele şi discuţiile despre
efectele adverse ale vaccinării au împânzit Internetul. Asociaţia
ProVita a realizat o amplă campanie de informare a populaţiei prin
pliante. O serie de organizaţii nonguvernamentale s-au implicat
pentru a îi face pe părinţi conştienţi de gravitatea situaţiei.
Sindicatul Independent al Juriştilor din România a depus o acţiune
în justiţie pentru anularea Ordinului Ministerului Sănătăţii Publice
nr. 574/269 din 2008, în vederea stopării Campaniei de vaccinare
HPV iniţiată în şcolile româneşti, motivând acţiunea prin faptul că
această vaccinare poate genera mai multe decese decât cancerul de
col uterin.
Aproximativ 70% dintre părinţi au refuzat vaccinarea copiilor
lor, bulversaţi de datele contradictorii primite despre vaccin. Prin
urmare Ministerul Sănătăţii s-a trezit cu stocuri enorme de
vaccinuri, pentru care s-au cheltuit peste 23 milioane de euro din
buget. În Ordinul de ministru, emis în septembrie 2008, se stabilea,
a priori, un procent de sută la sută de realizare a vaccinărilor pentru
toate cele 110.000 de fetiţe din clasele a IV-a. În acest sens, s-a
dispus achiziţionarea a 330.000 de doze de vaccin HPV, având în
vedere că sunt necesare trei doze pentru fiecare fetiţă, dat fiind că
vaccinarea se realizează în trei etape. Cea de-a doua etapă a
vaccinării este programată pentru luna ianuarie a acestui an.
Substanţele extrem de toxice din compoziţia Gardasilului
În ultimele două decenii au fost introduse în diferite ţări
campanii de vaccinare, susţinute de OMS sau UNICEF, împotriva
unor agenţi patogeni (tetanos, rubeolă, virusul papilloma etc.) care
în mod normal nu afectează un procent important din populaţie şi
nu provoacă epidemii catastrofale. Aceste vaccinări s-au adresat în
mod special femeilor aflate în perioada de maximă capacitate
37
În timp ce în România s-a demarat
o campanie naţională obligatorie de
vaccinare a fetiţelor de clasa a IV-a, în
Austria, Canada şi unele state din SUA
vaccinul este interzis.
procreativă. Vaccinurile conţineau agenţi sterilizatori. O analiză a
substanţelor conţinute de aceste două vaccinuri ne arată că şi
acestea conţin agenţi sterilizatori, astfel:
În compoziţia Gardasilului intră:
- 150 mcg Polysorbat 80. Această substanţă provoacă
infertilitate, atacă sistemul imunitar şi poate provoca decesul.
Administrată femeilor însărcinate le poate provoca avorturi
spontane. Mai multe studii medicale din întreaga lume confirmă
faptul că această substanţă este un agent sterilizator, poate provoca
apariţia mutaţiilor genetice şi a cancerului.
- 675 mcg de Aluminiu. Este cunoscut gradul mare de
toxicitate a acestei substanţe. Aluminiul afectează sistemul nervos
al persoanelor cărora le este administrat şi atunci când cei vaccinaţi
ajung la vârste înaintate, constituie un factor de risc pentru apariţia
demenţei Altzheimer. Aluminiul provoacă degenerarea permanentă
a celulelor nervoase.
- 105 mcg de Sodium Borat. Studiile ştiinţifice cataloghează
această substanţă ca o otravă deosebit de periculoasă. Ea a fost
folosită în trecut pentru dezinfecţie până când a survenit moartea
persoanelor care intrau în contact cu substanţa. Efectele adverse ale
sodiului borat sunt: starea de vomă, diareea, urticarea, problemele
respiratorii, dureri de cap şi insomnii, febră, scăderea tensiunii,
scăderea urinării, spasme ale muşchilor faciali, tremur al mâinilor
şi picioarelor, stare de confuzie mentală, convulsii şi comă.
Efectele pe termen lung nu sunt cunoscute, deoarece până de
curând Sodium borat era considerat suficient de otrăvitor ca să se
mai pună problema folosirii lui în alimentaţie sau în industria
farmaceutică.
Este necesară vaccinarea împotriva virusului papilloma?
Există mai mult de 100 de tipuri de virus papilloma uman
(HPV - Human Papilloma Virus), dintre care peste 30 pot infecta
regiunea genitală. Achiziţionarea acestui virus poate trece
neobservată, rămânând asimptomatică sau poate determina veruci,
papiloame, condiloame – în diferite zone ale corpului. Infecţia
genitală cu HPV este una obişnuită şi de obicei are evoluţie
autolimitantă, adică trece de la sine. Peste 90% din infecţiile cu
HPV se elimină din organism fără nici un tratament, în circa 2-4
ani. De asemenea, un procent de aproximativ 60% din leziunile
precanceroase uşoare, 45% din cele medii şi 33% din cele avansate
se vindecă fără tratament.
Această infecţie, dacă apare la nivel genital, se transmite
frecvent între parteneri. Datele obţinute de multe echipe de
cercetători au arătat că pentru apariţia cancerului de col prezenţa
HPV este o condiţie necesară dar NU şi suficientă. Ponderea
infecţiei cu HPV este mai crescută la femeile tinere şi scade odată
Dezbat eri
cu înaintarea în vârstă. Diagnosticul definitiv de infecţie HPV se
bazează pe detecţia genomului viral (a acizilor nucleici virali).
Infecţia HPV genitală trece de la sine în mod frecvent – acesta este
un aspect îmbucurător întrucât nu s-a identificat nici o terapie
alopată eficientă pentru eradicarea acestei infecţii. Netratate,
condiloamele genitale pot dispare singure, pot rămâne la fel sau pot
creşte ca dimensiune şi număr. Nu există date care să susţină faptul
că prezenţa condiloamelor genitale sau tratamentul pentru acestea
se asociază cu dezvoltarea cancerului cervical.
După cum arată datele de specialitate, infecţia HPV nu
 38
determină în mod imperativ apariţia cancerului de col, iar
condiloamele sau papiloamele care pot apare datorită acestei
infecţii se pot remite spontan, tratamentul neavând un rol absolut
determinant în dispariţia HPV din organism. Dacă la aceste aspecte
mai adăugăm şi faptul că doar 4,3% din cazurile de cancer sunt
reprezentate de cel de col, ne putem pune întrebarea firească: de ce
această campanie masivă de vaccinare anti-HPV? A apărut cumva
o epidemie care seamănă cu gripa, dar e cu HPV? Există o rată de
mortalitate aşa de mare la cei care contactează HPV? Doar în astfel
de cazuri se poate porni o asemenea campanie masivă de vaccinare
cu un vaccin care este contestat şi controversat.
Ce este tragic este că această campanie naţională de
imunizare demarată de statul român este prima de acest tip din
Europa. În nici o ţară europeană acest tip de vaccin nu este
obligatoriu şi nu este inclus în planul naţional de vaccinare. Deşi
ministrul sănătăţii a afirmat că 17 ţări din Uniunea Europeană au
introdus campanii naţionale de vaccinare HPV, pe site-ul oficial al
Comisiei Europene, la Euvac.net, nu există nici o ţară europeană
care să fi demarat vreo campanie naţională de vaccinare împotriva
cancerului de col uterin. Conform acestui site, singurele ţări care au
recomandat vaccinările HPV sunt Austria, Belgia, Franţa,
Germania, Luxemburg, Spania şi Elveţia. Austria a interzis recent
acest vaccin, după ce a provocat decesului unei tinere de 19 ani. În
Canada şi unele state din SUA, vaccinul este interzis, după ce au
fost sesizate 26 de decese după vaccinare. În SUA s-a încercat
introducerea obligatorie a acestuia, dar din cauza protestelor
vehemente ale populaţiei s-a renunţat la idee. În unele state din
Europa vaccinul este gratuit, dar la dispoziţia cui îl cere. În Franţa,
unde Gardasil a fost respins de către populaţie, reclama vaccinului
a fost făcută de producător, nu de guvernul francez. În urma
scandalurilor reclama nu mai apare la televizor. Irlanda, care
trebuia să-l introducă în septembrie, a renunţat la el.
Efecte adverse grave
În mai 2007, Judicial Watch a trimis o cerere către FDA prin
care solicita accesul la toate documentele legate de Gardasil. A fost
nevoie de acţionarea în judecată a FDA-ului şi, în iunie 2008, FDA
a trimis 4 seturi de documente. Ceea ce a reieşit din documentele
respective este accesibil la: http: //www.judicialwatch.org/story
/2008/may/judicial-watch-investigates-side-effects-hpv-vaccine.
Gardasil, vaccinul anti-HPV produs de Merck, este promovat
ca un vaccin care previne cancerul, „dar nu i-a fost evaluat
potenţialul de carcinogenicitate (generator de cancere) şi
genotoxicitate (toxic pentru genom)”. De obicei pentru a se putea
evalua şi aproba de către FDA un nou vaccin sunt necesare
aproximativ 10 luni. Gardasil a fost un vaccin „precoce“ întrucât a
trecut de grilele de aprobare în numai 6 luni. Gardasil a ieşit cu
recomandarea de a fi utilizat pentru femei/fete între 9 şi 26 de ani.
Studiile afirmă că la acest moment nu se cunoaşte dacă
Gardasil are efecte pe termen lung asupra fertilităţii. Din moment
ce vaccinul a fost scos pe piaţă abia în 2006, s-ar putea să treacă ani
buni până se vor observa efectele pe termen lung. Nu au putut fi
ignorate aşa uşor reacţiile adverse apărute, unele chiar foarte
severe. Câteva dintre cele mai grave sunt pierderile de sarcină
(conform VAERS din 77 de femei care au primit vaccinul Gardasil
în timp ce erau gravide, 33 au avut reacţii adverse, de la avort
spontan pană la anomalii fetale), apariţia unei boli neurologice rare,
sindromul Guillain-Barré şi moartea. În cazul sindromul Guillain-
Barré, în câteva zile pacientul poate să ajungă de la nişte banale
înţepături şi furnicături în degete la paralizia completă, fiind
rii
necesară internarea sa la o secţie de terapie intensivă pentru a-i
er
putea fi asigurată în primul rând funcţia respiratorie. Urmează apoi
te
o stare de platou de la câteva săptămâni la câteva luni în care
pacientului trebuie să-i fie asigurate toate funcţiile vitale pe cale
at
ba
artificială. Dacă pacientul reuşeşte să depăşească starea de platou,
el trece apoi în faza de recuperare, care poate să dureze de la câteva
zb
luni la câţiva ani, pacientul fiind nevoit să reînveţe să-şi folosească
ez
fiecare muşchi. În ce priveşte cazurile de deces, până în acest
De
moment, în SUA s-au raportat 21 de decese asociate cu Gardasil.
Alte 2 decese s-au constatat în Germania şi Austria.
D
Lohanul nr. 7
O serie de informaţii despre vaccin nu au fost oferite
publicului larg. De exemplu:
- Gardasil nu dă rezultate la persoanele infestate cu virusul
HPV! Ba chiar conform rapoartelor VAERS obţinute de Judicial
Watch, există 78 de cazuri separate în care, după vaccinarea cu
Gardasil, pacienţii au suferit erupţii masive de negi. Erupţiile nu s-
au limitat doar la negi genitali. Unii pacienţi au suferit erupţii de
negi pe mâini, faţă şi picioare, cauzaţi de alte tulpini ale HPV decât
cele împotriva cărora este făcut vaccinul.
- Vaccinul nu implică renunţarea la metodele de screening a
cancerului de col uterin.
- Sunt necesare chiar şi după vaccinare precauţii legate de
expunerea la HPV, deci nu este corect să spunem vaccinul este
împotriva HPV, ci doar împotriva câtorva tulpini.
- Perioada estimată a eficacităţii este de aproximativ 5 ani.
Deci dacă se face la vârsta de 10-12 ani, înseamnă că la vârsta de
15-17 ani, tocmai când fetele îşi încep activitatea sexuală, vaccinul
îşi pierde eficienţa şi nu mai sunt protejate.
- Vaccinul a fost testat pe femei mature, nu pe fetiţe de 10-12
ani.
Premiul Nobel acordat prin mituire şi corupţie
Pentru a contrabalansa suspiciunile legate de acest vaccin şi
rumorile stârnite de toate efectele adverse raportate în legătură cu
Gardasil, s-a decis ca vaccinului creat de Merck să i se acorde
premiul Galien, echivalentul premiului Nobel în domeniul
farmaceutic. În tentativa de a închide gura publicului, din 2006
până în 2008 Gardasil a primit premiul Galien naţional în: Belgia,
Franţa, Olanda, Elveţia. În Anglia acest premiu s-a acordat ambelor
vaccinuri anti-HPV: Gardasil produs de Merck şi Cervarix produs
de GlaxoSmithKlein. În plus, Gardasil a primit şi alte premii
incluzând Scrip Award în 2006 în Anglia pentru „cel mai bun şi
nou produs biologic“ şi premiul Medec în 2007 – în Franţa.
Totuşi, premiul cu cel mai mare renume mondial legat de
aceste două vaccinuri controversate este premiul Nobel pentru
medicină acordat în decembrie 2008 germanului Harald zur
Hauser, pentru descoperirea HPV şi legăturii sale cu cancerul de
col uterin. Pentru acordarea acestuia, comitetul premiului Nobel se
confruntă cu o investigaţie de mituire şi corupţie, după ce a primit o
imensă sumă de bani de la o companie farmaceutică care
beneficiază direct de munca laureatului Nobel în medicină din
2008.
Două corporaţii afiliate comitetului de acordare a premiilor
Nobel - Nobel Media şi Nobel Webb - ar fi primit „multe milioane“
de dolari de la gigantul american de produse farmaceutice
AstraZeneca. AstraZeneca deţine brevetele şi colectează
redevenţele pentru ambele vaccinuri papilomavirus uman (HPV)
disponibile în prezent - Gardasil şi Cervarix. AstraZeneca este de
aşteptat să câştige între 30 şi 50 de milioane de dolari anual din
vânzările celor doua vaccinuri.
Pomul se cunoaşte după roade, omul după fapte şi. ..
organizaţiile mondiale după tipul de acţiuni asupra maselor pe
care le susţin
Să lărgim puţin imaginea peisajului descris mai sus,
mergând cu câţiva ani în urmă. La începutul anilor 90 Organizaţia
Mondială a Sănătăţii a supervizat mai multe campanii de vaccinare
anti-tetanos în diferite ţări, printre care şi Filipine, Mexic,
Nicaragua. Amintim faptul că în ţările respective nu au fost
semnalate date referitoare la o posibilă epidemie de tetanos şi nici
alte aspecte alarmante care să necesite o astfel de campanie de
vaccinare în masă. Câţiva ani mai târziu, în 1994, prin anumite
înştiinţări pertinente care au condus la verificarea vaccinurilor
utilizate în respectivele campanii s-a arătat că unele probe, în
număr mare, conţineau alături de antigenul tetanosului şi
gonadotrofină corionică umană (GCU) – hormon esenţial pentru
menţinerea sarcinii. În mod normal, organismul nu poate secreta
anticorpi faţă de o substanţă pe care o secretă chiar el – cum este
hormonul GCU în acest caz.
Dar cuplarea în mod deliberat şi criminal a antigenului
Martie 2009
tetanosului cu acest hormon poate determina organismul să secrete
anticorpi şi faţă de acesta. Astfel, după vaccinare, s-a depistat în
sângele femeilor vaccinate prezenţa anticorpilor anti-GCU şi, prin
urmare, a apărut imposibilitatea de a duce o sarcină la termen
pentru aceste femei. Amintim faptul că aceste campanii de
vaccinare din Mexic şi Filipine au vizat doar femei cu vârsta între
15 şi 45 de ani iar protocolul de vaccinare consta în primirea a cinci
doze de vaccin, dintre care trei într-o perioadă de trei luni. Se
cunoaşte că vaccinul anti-tetanos, făcut în doză unică, oferă
protecţie pe cel puţin zece ani. Atunci, de ce s-au realizat mai multe
doze? De ce doar la femei aflate în perioada maximă procreativă?
Ce căuta GCU în vaccinuri?
Iniţial, de la negarea situaţiei OMS a trecut la varianta
„cantitatea insignifiantă de hormon GCU prezent în vaccin este
insuficientă să producă anticorpi anti-GCU”. Aspect total fals,
deoarece probele de ser de la femeile imunizate în acest mod au
arătat în cazul multora un titru foarte mare de astfel de anticorpi.
Astfel de agenţi sterilizatori au fost depistaţi şi în vaccinurile
utilizate în campaniile de vaccinare anti-rubeolice din Argentina în
2006 şi antipoliomelită din Nigeria în 2004. Aceste campanii de
vaccinare au fost susţinute de UNICEF. Alte acţiuni anti-
procreative realizate de UNICEF au fost:
- în 1987 au promovat „serviciile de bună calitate pentru
avorturi“ în mod oficial la Conferinţa Internaţională pentru o
Sănătate Mai Bună pentru Femei şi Copii susţinută în Nairobi,
Kenya,
- în 1993 a ieşit la suprafaţă contribuţia tacită a UNICEF la
susţinerea dată de UNFPA pentru politica „un copil pe familie“ din
China – programul instaurat de Beijing pentru reducerea populaţiei
prin sterilizări forţate, avorturi la termen înaintat şi chiar infanticid.
OMS şi UNICEF implementează programe de
depopulare sub forma unor programe de vaccinare
Dr. Mark Randall susţine că Organizaţia Mondială a Sănătăţii
(OMS) este lancea intereselor de depopulare. Dr. Mark Randall
este pseudonimul unui cercetător în vaccinuri care a lucrat mulţi
ani în laboratoarele unor companii farmaceutice mari şi la Institutul
pentru Sănătate al SUA (NIH). În ultima decadă Mark s-a
pensionat şi a afirmat că „este dezgustat de ceea ce a descoperit
despre vaccinuri”. Mark este conştient de scopul cartelului medical
şi de „obiectivele de depopulare, control al minţii şi obţinerea unei
populaţii debile,“ care sunt urmărite în mod tacit de anumite
organizaţii.
Să mergem pe firul evenimentelor oficiale şi să vedem cum
anume au fost implementate aceste campanii de vaccinare. Scopul
acestor campanii, după cum aţi observat din exemplele date mai
sus, este foarte precis. Dar întrucât aceste acţiuni trebuie realizate
într-un mod oficial la nivel internaţional, motivaţiile care sunt date
şi diferitele rezoluţii care sunt adoptate par a fi susţinute de cele
mai bune intenţii. Aspect total fals, după cum arată aspectele
concrete de sănătate care au apărut la cele/cei care au fost vaccinaţi
în cadrul diferitelor programe de vaccinare similare celor expuse
mai sus.
- În 2005 Adunarea Generală OMS a stabilit strategia pentru
sănătatea reproductivă globală (WHA 57.12) şi rezoluţia asupra
prevenţiei şi controlului cancerului (WHA 58.22). În cadrul
rezoluţiei WHA 58.22 se precizează că „iniţial, vaccinurile HPV
vor fi documentate pentru a fi utilizate la fete şi femei cu vârste
cuprinse între 9 şi 26 de ani”.
Cu ocazia acestei Adunări Generale OMS din 2005 s-a
stabilit şi „strategia şi viziunea imunizării globale UNICEF – OMS
pentru 2006-2015“ (GIVS – global immunization vision and
strategy 2006-2015). Aşa cum se afirmă în actele GIVS „în timpul
perioadei 2006-2015, ţările se vor confrunta cu o paletă de
vaccinuri noi fără precedent de largă şi cu noi tehnologii de
introducere.“
- Pregătirea introducerii vaccinurilor HPV: politica şi ghidul
programelor pentru ţări – a fost clar stabilită în cadrul consultului
WHO-UNFPA asupra programelor de sănătate reproductivă şi
sexuală şi asupra vaccinării HPV, care a avut loc în martie 2006.
39
În lucrarea care a apărut pentru a susţine public această
campanie mascată de depopulare, sunt arătate contribuţiile pe care
programele naţionale de imunizare, programele de sănătate
reproductivă şi sexuală, şi programele de control al cancerului le
aduc în pregătirea pentru introducerea la scară naţională a
vaccinurilor în contextul Strategiei şi Viziunii de Imunizare
Globală.
În actele scrise care legiferează aceste rezoluţii şi hotărâri
modul de implementare a campaniilor de vaccinare este foarte
precis descris. Astfel, în legătură cu controversatul vaccin anti-
HPV se precizează: „când se pregăteşte introducerea vaccinului
HPV, cei ce realizează aceasta va fi important să influenţeze
politica şi luarea de decizii (…).”
Cine sunt de fapt marile firme producătoare de
vaccinuri?
Clanul Rockefeller a monopolizat medicina americană în
1920. Împreună cu I.G. Farben deţinea monopolul industriilor
chimică şi farmaceutică. Aceste două puteri economice au lucrat
împreună atât înaintea cât şi în timpul celui de-al doilea război
mondial. Martin Bormann a fost omul principal care s-a ocupat de
banii Reich-ului în timpul lui Hitler, conducând astfel întreaga
economie germană. Acest om era puntea de legătură între Reich şi
clanul Rockefeller. Când Hitler şi Martin Bormann şi-au dat seama
că vor pierde războiul, au investit fondurile în peste şapte sute de
corporaţii pentru a produce un monopol asupra industriilor chimică
şi farmaceutică. Hitler şi Bormann au investit puternic în Merck şi
alte companii farmaceutice. Ei ştiau nu numai că aceste investiţii
vor fi o importantă sursă de venit în viitor dar mai ştiau, din
experienţa dată de lagărele de exterminare, că poţi extermina
populaţia în masă cu ajutorul substanţelor chimice, a gazelor şi a
medicamentelor. Poţi astfel să elimini oameni, mulţi, fără să fii
bănuit.
Merck este una dintre cele mai mari zece companii
farmaceutice din lume, cu un profit de peste 4,6 miliarde de dolari
anual şi 61.500 de angajaţi în anul 2005. Ultimul medicament
„minunat“ de la Merck, Vioxx, a fost retras de pe piaţă în 2002,
după o estimare de 88.000 – 140.000 de reacţii adverse atribuite
medicamentului. Vioxx, la fel ca şi Gardasil, a fost aprobat în
regim de urgenţă de către FDA, fără ca studiile de siguranţă să fie
complete şi fără perioada de analizare a efectelor pe termen lung.
Vioxx era un medicament anti-inflamator destinat să aline
suferinţele persoanelor suferind de artrită, crampe menstruale şi
durere acută. Merck a retras singur de pe piaţă Vioxx-ul şi studiile
de siguranţă au fost întrerupte din pricina faptului că „există un risc
crescut de complicaţii cardiovasculare serioase, precum infarctul
sau accidentele cerebrale”. Vioxx a fost retras de pe piaţă după ce a
contribuit la 27.785 de infarcte şi decese, fără a lua în considerare
alte evenimente, conform estimărilor FDA. Analiştii estimează că
retragerea Vioxx a scăzut dramatic valoarea de bursă şi a costat
compania între 3 şi 20 de miliarde de dolari. La mai puţin de 2 ani
după această severă scădere, compania a lansat Gardasil, cel mai
scump vaccin de pe piaţă, iar vaccinul a fost aprobat de FDA.
O ecuaţie tragică
În rezumat putem spune că ecuaţia este foarte simplă: 1* +
1** = 2, unde
1* = populaţia este vaccinată aşa-zis preventiv faţă de un
agent patogen care de fapt nu este aşa de agresiv şi nu determină în
Dezbat eri
mod neapărat afecţiuni mortale şi care nu se răspândeşte ca gripa;
1** = vaccinul este produs de firme al căror fundament moral
este dubios, vaccinul conţinând în unele cazuri chiar substanţe anti-
reproductive;
2 = numărul populaţiei este redus fără să fie acuzat nimeni de
genocid.
Fundalul acestei ecuaţii este alcătuit de păienjenişul de acte
normative date de organizaţiile mondiale al căror scop nedeclarat
este depopularea planetei.
 40
Poluarea are efecte negative
asupra masculinităţii
Dr. Mihai Vasilescu
Tot mai multe cercetări arată că
substanţele chimice, eliberate în cantităţi tot
mai mari în mediul înconjurător, determină
feminizarea genului masculin, atât la
animale, cât şi la om.
Un raport realizat în Marea Britanie,
de organizaţia Chem Trust (Chemicals,
Health and Environment Monitoring Trust
– Grupul de monitorizare a substanţelor
chimice, sănătăţii şi mediului), având ca
titlu „Efectele poluanţilor asupra sănătăţii
reproductive a animalelor. Masculii sub
ameninţare“ arată că substanţele poluante
din mediu influenţează negativ sistemul
endocrin.
Este vorba în special de substanţele
numite ftalaţi, utilizate în producerea de
materiale plastice, dar prezente şi în
majoritatea cosmeticelor şi produselor de
menaj. Deversarea de cantităţi tot mai mari
Specii de animale
domestice pe cale de
dispariţie din cauza
introducerii organismelor
modificate genetic
Dr. Mihai Vasilescu
Din cauza organismelor modificate
genetic, specii întregi aparţinând regnului
vegetal şi animal de pe întreaga planetă sunt
ameninţate cu dispariţia. Pe lângă efectele
dezastruoase asupra mediului şi asupra
sănătăţii umane, fabricarea de noi
organisme prin modificări genetice şi
lansarea lor în natură, unde acestea
interacţionează şi se amestecă cu flora şi
fauna existentă, reprezintă o ameninţare
serioasă la adresa vieţii de pe această
planetă. Mai multe asociaţii ale
crescătorilor de animale au tras un serios
semnal de alarmă asupra pericolului de a
distruge specii întregi din cauza goanei
rii
după profit şi a industrializării.
er
Cel puţin o rasă de animale domestice
te
autohtone dispare în fiecare lună în diferite
at
puncte ale globului, prin amestecarea
ba
fondului genetic local cu cel al raselor
zb
modificate în laboratoarele din SUA şi
Europa, care au fost răspândite în întreaga
ez
lume, pe motiv că sunt mai profitabile, mai
De
rezistente la boli şi mai productive.
D
Conform studiului „Starea fondului
de astfel de produse în apă şi faptul că
ftalaţii nu pot fi eliminaţi prin procedeele de
purificare utilizate în staţiile de epurare
reprezintă principala cauză a acestui
fenomen îngrijorător.
În râurile din Marea Britanie, arată
studiul, 50% din peştii masculi au icre. Au
început să apară tot mai des urşi
hermafrodiţi şi cerbi ale căror caracteristici
masculine (organe sexuale şi coarne) sunt
mult diminuate. Studiul arată şi că numărul
de cazuri de cancer la testicule în rândul
animalelor este într-o creştere alarmantă.
Această situaţie nu apare însă numai
la animale. Oamenii de ştiinţă s-au decis să
studieze efectul ftalaţilor asupra omului,
după ce au observat acest fenomen la
şoarecii de laborator. Mai exact, ftalaţii
produceau o micşorare a spaţiului situat
între anus şi zona genitală (numit distanţă
anogenitală - AGD) la şoarecii masculi,
care erau expuşi la contactul cu aceste
substanţe în timpul dezvoltării intrauterine.
AGD este considerat în biologie şi
medicină un important indicator sexual
masculin, această distanţă determinând
spaţiul de dezvoltare al testiculelor şi
penisului.
Realizând cercetări asupra relaţiei
genetic al animalelor domestice la nivel
mondial“ realizat de Organizaţia pentru
Alimente şi Agricultură (Food and
Agriculture Organization – FAO), 2000 de
rase autohtone de animale domestice sunt
pe cale de dispariţie în Africa şi Asia.
Studiul, început în anul 1999, a fost
prezentat la prima Conferinţă internaţională
despre fondul genetic al animalelor
domestice, organizată în Elveţia în
septembrie 2007.
La nivel mondial există o tendinţă tot
mai accentuată de tehnologizare şi
industrializare a creşterii animalelor. Acest
sistem tinde să fie impus ca literă de lege şi
îi obligă pe fermieri să facă investiţii
tehnologice costisitoare şi să cumpere,
pentru a putea supravieţui concurenţei,
animale modificate genetic. Prima
consecinţă a generalizării acestui sistem
industrializat este falimentul a peste un
miliard de fermieri, care trăiau de pe urma
creşterii tradiţionale a animalelor.
Raportul FAO care a monitorizat
ferme de animale din 169 de ţări arată că
aproape 70% din fondul genetic al
animalelor domestice se află în ţările în curs
de dezvoltare şi că asupra acestor se fac în
prezent presiuni foarte mari pentru a
cumpăra specii de animale modificate
genetic din SUA şi Europa.
Ca primă măsură s-a cerut crearea
unei bănci pentru a conserva materialul
genetic provenit de la speciile
indispensabile supravieţuirii omului, cât şi
altor specii de animale, până nu este prea
târziu. Există în prezent o bază de date,
Lohanul nr. 7
dintre AGD şi ftalaţi, dr. Swan din Los
Angeles a descoperit că gravidele expuse la
aceste substanţe dau naştere unor băieţi
feminizaţi. Tot el arată că ftalaţii determină
o scădere a sintezei de testosteron, deci
influenţează negativ şi dezvoltarea
masculină.
Concluziile sale au fost confirmate şi
de cercetările oamenilor de ştiinţă de la
Centrul pentru Sănătate Reproductivă al
Universităţii din Rochester. Aceştia au
examinat nou-născuţi băieţi din trei regiuni
ale SUA. În cazul băieţeilor proveniţi din
familii expuse la contactul cu ftalaţi
(mamele aveau o concentraţie crescută a
acestor substanţe în organism), testiculele şi
penisulul erau mult mai mici, încă de la
naştere.
Ftalaţii sunt prezenţi în jurul nostru în
multe obiecte de uz curent: cutii şi pungi în
care sunt depozitate alimentele, jucării,
cosmetice, parfumuri sau produse de menaj.
Ei nu sunt menţionaţi explicit pe etichete,
fiind trecuţi sub denumirea generică de
parfum sau arome. Pot ajunge în organism
foarte uşor atât prin inhalare, cât şi prin
contactul direct, pătrunzând uşor prin piele.
numită Sistemul de informaţii privind
resursele genetice ale animalelor domestice
(Domestic Animal Genetic Resources
Information System), care conţine
informaţii de bază despre distribuţia şi
caracteristicile a 699 de specii de bovine,
ovine, caprine şi păsări domestice din
întreaga lume.
În paralel cu conferinţa din Elveţia s-
a desfăşurat şi o întâlnire a crescătorilor de
animale: „Forumul pentru apărarea
diversităţii animalelor domestice, a
suveranităţii hranei şi a drepturilor
crescătorilor de animale”. Aceştia au luat
poziţie împotriva unui sistem globalizat de
creştere a animalelor. Participanţii au
protestat împotriva măsurilor propuse până
acum, inclusiv împotriva creării unei baze
centralizate cu materialul genetic, care
reprezintă în viziunea lor o încercare de a
obţine monopolul asupra acestui domeniu
sensibil.
„Modelul de producţie globalizat spre
care se tinde se bazează pe un fond genetic
restrâns, tocmai pentru a se afla sub
controlul a doar câţiva şi a fi mai uşor de
manevrat”, se arată în raportul elaborat cu
ocazia forumului. „Bio-diversitatea este
importantă şi trebuie protejată pentru a
menţine echilibrul ecologic. Deja în
prezent, jumătate din ouăle, două treimi din
laptele şi trei pătrimi din puii din lume sunt
produşi pe cale industrială. Aceasta ar
trebui să ne dea de gândit. Trebuie să ţinem
cont de binele animalelor pe care le
creştem, şi nu doar de profitul nostru.”
Martie 2009
Alimentele modificate
genetic duc la infertilitate şi
sterilitate
Dr. Mihai Vasilescu
Un studiu realizat de Universitatea
din Viena în colaborare cu Agenţia pentru
sănătate şi siguranţa hranei (Austrian
Agency for Health and Food Safety) şi
Ministerul Sănătăţii din Austria a ajuns la
concluzia că porumbul modificat genetic
determină infertilitate şi sterilitate.
Asociaţiile care protestează împotriva
alimentelor modificate genetic atrăseseră de
multă vreme atenţia asupra acestui fapt.
Anul trecut, Congresul american a primit
cartea lui Jeffrey Smith, directorul executiv
al Institutului pentru Tehnologie
Responsabilă. Având ca titlu „Ruleta
genetică“ (Genetic Roulette), aceasta
avertiza asupra a 65 de probleme serioase
de sănătate, printre care infertilitatea şi
sterilitatea, cauzate de consumul de
alimente modificate genetic.
Spre exemplu, porumbul Monsanto
este modificat genetic pentru a produce o
substanţă asemănătoare cu pesticidele, care
îl face mai rezistent faţă de dăunători.
Numeroşi fermieri din SUA s-au plâns că
animalele pe care le hrăneau cu un astfel de
porumb ajungeau apoi în mod inevitabil să
sufere de sterilitate, respectiv infertilitate.
Acum există şi o confirmare ştiinţifică din
41
partea unei instituţii recunoscute.
Jeffrey Smith a declarat: „În SUA,
alimentele modificate genetic sunt
responsabile de o mulţime de probleme de
sănătate. Guvernul trebuie să le interzică
imediat, pentru că sunt periculoase.
Consumatorii nu mai trebuie însă să aştepte
ca guvernul să facă primul pas, trebuie şi ei
să acţioneze.”
Institutul pentru Tehnologie
Responsabilă a lansat o campanie pentru o
Americă mai sănătoasă, prin care urmăreşte
să mobilizeze cetăţenii, organizaţiile,
mediul de afaceri, mass-media pentru ca
aceştia să respingă în masă alimentele
modificate genetic. Reprezentaţii firmei
Monsanto nu au comentat în niciun fel
această situaţie.

Majoritatea medicamentelor sunt de fapt Doctorul bun oferă întotdeauna

otrăvuri periculoase
cât mai puţine medicamente.
Dr. Radu Alexandru
Benjamin Franklin

Dacă pacientul ar şti că o singură capsulă de Chloromycetin distruge ireparabil măduva oaselor sau provoacă
leucemie, credeţi oare că el ar mai lua acest medicament? În anul 1976 s-au prescris (numai în SUA) peste 500.000 de reţete
pentru acest medicament. – Dr. Keith A. Lasko
În România medicamentul Silomat pe bază de Clobutinol,
Vă prezentăm în acest articol o serie de scandaluri în care produs de către compania Boehringer Ingelheim a fost disponibil în
industriile farmaceutice din întreaga lume au fost implicate de-a farmacii fără prescripţie medicală până în 2007. Apoi acesta a fost
lungul timpului şi denumirile unor medicamente care au ucis mii de retras de pe piaţă şi în ţara noastră, în urma unei directive
oameni. În cazul fiecărui astfel de medicament precizăm dacă este a Agenţiei Europene pentru Evaluarea Medicamentelor.
comercializat în România şi eventual de ce companie şi sub ce Medicamente vechi, care sunt în circulaţie de decenii şi nu au
denumire (dacă aceasta este modificată faţă de cea originală). fost supuse niciunui test, se vând mai departe în unele ţări, deşi
Din cauza efectelor secundare grave o serie de medicamente acolo unde au fost testate au fost interzise. Până în anul 1978
au fost retrase de pe piaţă în unele ţări. Cu toate acestea ele industria farmaceutică nu era nevoită să probeze în vreun fel că
continuă să fie comercializate în alte ţări. România este o bună medicamentele au efectele menţionate în prospecte. De atunci
piaţă de desfacere pentru multe medicamente criminale interzise în încoace se arată – cu nişte teste pe animale, teste care de fapt nu
alte state. dovedesc nimic – că medicamentele au efect asupra animalelor.
Efecte secundare grave înseamnă moarte şi boli severe Mai precis că animalele nu mor imediat când aceste medicamente,
datorate medicamentelor respective. În general, din punct de făcute de fapt pentru oameni, le sunt date cu forţa în condiţii
vedere legal, numai moartea sau vătămările majore ale total nenaturale. Doar că testele pe animale nu au
sănătăţii celor care au folosit un anumit absolut nicio valoare ştiinţifică.
medicament pot duce la interzicerea acestuia. Enumerăm în continuare câteva din
Rareori se ajunge la interzicerea unui scandalurile şocante legate de medicamente:
medicament datorită unor simptome Sprayul pentru astm Isoproterenol,
considerate „minore“ şi aceasta se face de comercializat sub numele de Isuprel, a ucis în
regulă abia după decenii de folosire. anii '60 în jur de 3.500 de pacienţi. Cu toate
Iresponsabilitatea, cinismul şi lăcomia acestea el se comercializează în continuare în
după câştiguri a celor care deţin companii din ţara noastră şi este prescris în diverse afecţiuni
industria farmaceutică sunt atât de mari, încât chiar şi în ale inimii.
cazurile de interdicţie, medicamentele continuă să fie fabricate Medicamentul Stilbestrol a fost dovedit
şi vândute mai departe în alte locuri pe glob. Aceasta deoarece ca producând tumori uterine şi mamare la femei
interdicţia rămâne valabilă doar în ţara în care există „victime şi a fost scos de pe piaţă în unele ţări europene. În
recunoscute“ şi în care autorităţile responsabile au luat măsuri. România este produs şi comercializat de patru
Prin urmare, medicamente interzise în Anglia sau Germania se companii farmaceutice: Amniocen, Farmacom,
vând mai departe în SUA, Africa sau alte ţări şi invers. Deci Imedica, Mediplus Exim.
industria farmaceutică vinde mai departe substanţe care Un scandal legat de cunoscutul Paracetamol a avut loc
produc boli şi moarte, deşi SE ŞTIE foarte bine acest lucru. în Anglia în 1971. 1500 de pacienţi au fost internaţi în spital în
Industria farmaceutică este interesată să vindece după ce au luat Paracetamol. Cei mai mulţi au avut probleme şi
Dezbat eri

oamenii, ori mai degrabă să câştige cât mai mulţi bani din
vânzarea de medicamente?
Zeci de medicamente sunt scoase de pe piaţă anual
datorită efectelor secundare grave
Un prim exemplu este siropul de tuse cu Clobutinol.
Acesta, după ce a fost folosit intens timp de peste 40 de ani,
a fost interzis în 2007, constatându-se că produce dereglări
ale bătăilor inimii. Iată câteva dintre numele sub care a fost
folosit: Silomat, Clobutinol, STADA, Tussed, Rofatuss,
Nullatuss.
mai mari în spital din cauza tratamentului ulterior.
În SUA medicamentul Orabilex a creat boli de rinichi care
au dus la moarte.
Somniferul Contergan a făcut ca zeci de mii de copii să se
nască degeneraţi fizic. În Germania, în anul 1958 producătorul
acestui „medicament“ a trimis peste 40.000 de scrisori la doctori
convingându-i că acesta este cel mai bun somnifer pentru
gravide şi mame care alăptează copii. În ciuda scandalului
legat de Contergan concernele farmaceutice au continuat să
vândă otrăvuri la gravide şi copiii. În 1978 s-a făcut cunoscut
 42 Lohanul nr. 7
public că medicamentele Primodos, Amonorn, Duogynon, numărul deceselor în rândul celor care au urmat tratamentul cu
Bebendox şi Bndectin au condus la malformaţii ale noilor născuţi. acest medicament. În România încă se mai foloseşte în spitale,
În 1970 au fost scoase de pe piaţă tranchilizantele Pronap şi anestezic administrat ca soluţie injectabilă.
Plaxin pentru că produceau moartea noilor născuţi. În 1983 au fost publicate în Suedia dosare secrete de la firma
Trilergan a fost confiscat de poliţie în 1975 în Italia pentru că Ciba-Geigy din care reiese că concernul era informat de moartea la
producea hepatita (deci hepatita nu vine neapărat de la un virus, aşa peste 1182 persoane din cauza antireumaticului Butazolidin şi
cum se crede). Tanderil. După alte surse cifrele adevărate ale deceselor din urma
Flamanil, un medicament reumatic, a fost retras în 1976 de acestor medicamente este de peste 10.000. La noi în ţară se
pe piaţă, după ce s-a constatat că duce la pierderea conştiinţei. comercializează încă Tanderil ca medicament antireumatismal.
Acest medicament se comercializează în continuare în Spania. New York Times a scris în 1984 ca medicamentul Selacryn
În 1979 a fost recunoscut în mod oficial că Valium creează 1980 a fost retras de pe piaţă după ce au fost recunoscute peste 510
dependenţă, chiar şi în doze mici. Mai mult de 15% din americanii cazuri de distrugere a ficatului şi de moarte.
adulţi luau regulat Valium. După ziarul Guardian din 4 ianuarie 1985, medicamentul
Inhibitorii de apetit Preluin şi Maxiton au fost scoşi de pe împotriva infecţiilor cu ciuperci Nizoral a condus la 5 decese şi la
piaţă în Germania după ce s-a constatat că afectau grav inima şi 77 de cazuri grave de boală.
sistemul nervos. În martie 1985 ziarul Neue Presse, a raportat că Fansidar,
Medicamentul pentru afecţiuni ale inimii Eraldin, prescris medicament împotriva malariei, a condus la boli de piele grave, cu
între 1970 şi 1975 la un număr de peste 100.000 de britanici, a pericol de moarte. În România medicamentul este recomandat de
cauzat daune la ochi şi intestine, precum şi numeroase decese. medicii parazitologi pentru tratarea toxoplasmozei. Se
Eraldin există în farmaciile româneşti. comercializează în farmacii.
S-a constatat că antinevralgicul Phenacitin, care s-a vândut în În iulie 1985 ziarul Guardian scrie că somniferele Largactil
lume sub 200 de nume diferite, împiedică funcţia rinichilor, chiar au fost scoase de pe piaţă pentru că au condus la disfuncţii grave
distrugându-i complet, produce tumori la rinichi şi distruge ale creierului. Substanţa cunoscuta şi sub numele de largactil sau
globulele roşii din sânge. Un alt antinevralgic, Amydorphirin a fost torazină este un neuroleptic de veche generaţie, utilizat încă în
interzis în peste 160 unele spitale de psihiatrie. Acesta are efecte dezastruoase asupra
de ţări (nu în toate, organismului. Cifra victimelor se ridică la un milion de oameni
în multe se mai care s-au îmbolnăvit de dischinezie, dereglări ale aparatului
vinde încă) fiindcă locomotor sau au pierdut pentru totdeauna capacitatea de a controla
împiedică formarea muşchiul limbii sau întregul corp.
celulelor albe din În decembrie 1985 concernul Ciba-Geigy a fost pus în
sânge, ceea ce situaţia de a recunoaşte public că a falsificat datele de la 46 de
conduce la moarte. antibiotice şi de la alte medicamente atunci când au fost cerute de
Antinevralgicele şi Ministerul Sănătăţii.
antireumaticele În mai 1985 autorităţile din SUA şi Marea Britanie au
Tanderil şi Buta- interzis prescrierea de hormoni care stimulează creşterea, pentru că
zoludin (Ciba- pacienţii care îi folosesc se îmbolnăvesc de infecţii nevindecabile,
Geigy) au condus în chiar la mulţi ani după aceea. Hormonii respectiv au fost obţinuţi
întreaga lume la din creierul morţilor!
moartea a peste În decembrie 1985 Guardian a raportat că antidepresivele
10.000 de pacienţi. Merital şi Nomifensin produc oprirea rinichilor, anemie şi
Unul dintre pneumonie. Nomifensin este prescris în România în cazurile
cele mai populare consumatorilor de droguri. Tot în decembrie 1985 acelaşi ziar a
medicamente din raportat că peste 2000 de oameni s-au îmbolnăvit din cauza
România, algocal- medicamentului Felden administrat pe cale rectală. Acest
minul, este unul medicament se găseşte azi în farmaciile româneşti. 77 de pacienţi
dintre cele mai au murit, aproape toţi din cauza ruperii şi sângerării intestinelor.
otrăvitoare remedii Concernul Pfitzer (producătorul Viagra) a declarat ca şi mai înainte
de pe piaţă. Algo- că acest medicament este „suportat bine“ de pacienţi.
calminul este inter- Vaccinul HEXAVAC folosit din anul 2000, cu care au fost
zis în marea majo- vaccinaţi deja 1,5 milioane de copii în Germania a fost scos în anul
ritate a ţărilor şi 2005 de pe piaţă fiindcă „nu funcţionează cum s-a aşteptat şi nu
drastic restricţionat oferă protecţie”. Asta e declaraţia oficială, probabil că producea
în restul statelor. boli sau moarte evidentă. Morţii şi cei rămaşi bolnavi pe viaţă din
Medicii spun că medicamentul poate provoca o boală fatală, care cauza vaccinurilor nu prea apar în presă. Şi în România a fost
distruge celulele din măduva osoasă, aflate în strânsă legătură cu folosit acest vaccin, dar acum este retras de pe piaţă.
celulele sangvine. Din cauza lipsei de informare, românii profită de Vaccinul împotriva bolilor create de căpuşe, TicoVac,
preţul accesibil al medicamentului, cumpărându-l la scară largă, singurul vaccin de acest gen pentru copii, a fost scos în 2006 de pe
chiar dacă în ţări precum Belgia, acesta este trecut la categoria piaţă fiindcă producea febră puternică şi efecte secundare masive.
otrăvuri. Medicamentul Vioxx al Firmei Merck pentru artroză şi dureri
În 1978 medicamentul complet nefolositor Oxichinolin, la încheieturi luat de peste 120.000 de pacienţi în Germania a fost
prescris în probleme digestive, a provocat un scandal mondial: scos în octombrie 2004 de pe piaţă fiindcă producea atac de inima
peste 30.000 de oameni au orbit ori le-au paralizat picioarele după şi boli de inimă. Deşi firma ştia de efectele negative cauzate de
administrarea sa. Acest medicament a provocat şi numeroase acest medicament cu mult timp înainte, nu au retras medicamentul
decese (peste 1000 numai în Japonia). de pe piaţă decât în 2004, la presiunea autorităţilor. Acest
În 1977 a fost retras de pe piaţă Phenformin, un medicament medicament a fost retras şi de piaţa românească.
pentru diabetici, după ce făcuse peste 1000 de victime în fiecare Antiinflamatorul Prexige al companiei Novartis împotriva
rii

an! artritei a fost scos de pe piaţă în august 2007 fiindcă mai mulţi
er

Rasperpin, medicament împotriva hipertensiunii, creşte de pacienţi au murit după ce l-au luat. Medicamentul Bextra pentru
te

trei ori riscul de cancer la sân, creează coşmaruri şi depresii şi se artrită de la Firma Pfizer a fost scos de pe piaţă în 2005 din cauza
at

bănuieşte că produce tumori la creier, la hipofiză, la piele, la ovare riscului major de atac de cord şi congestie cerebrală. Aceste
ba

şi la uter. medicamente nu au autorizaţie de punere pe piaţă în România.

New York Post a scris ca peste 852 pacienţi cărora le-a fost S-a constatat că barbituricele nu alină insomnia, ci o
zb

injectat medicamentul pentru inimă Epinepheren au decedat. amplifică.

ez

Daily Telegraph a făcut cunoscut în 1983 că anestezicul Zelmac, medicament împotriva afecţiunilor digestive, care se
De

Hypnomidate a condus într-un spital de urgenţă din Glasgow la o vinde în România la ora actuală, produs de compania Novartis, a
creştere rapidă a deceselor. Medicii au refuzat însă să publice fost scos de pe piaţă în Germania în aprilie 2007, deşi nici măcar
D
Martie 2009
nu fusese aprobat încă, fiind folosit ilegal de către doctori în scopul
testării lui pentru industria farmaceutică.
Un scandal foarte mare cu multe victime: Lipobay, un
medicament care scade colesterolul, a fost scos în 2001 de pe piaţă.
Acesta cauzase sute de decese. Concernul Bayer, care l-a produs a
fost dat în judecată de peste 1000 de ori datorită acestui
medicament.
Thyreotom forte, un medicament pentru suplimentarea
aportului de hormoni tiroidieni la pacienţi cu hipotiroidie a fost
scos de pe piaţă în Germania în 2005. În România în continuare
este prescris de medici şi se găseşte în farmacii.
Ketotifen, un medicament pentru tratamentul de lungă durată
în astmul bronşic alergic sau cu componenţă alergică, bronşită
alergică şi tulburări astmatice a fost scos în 2006 de pe piaţă în
Germania, din cauza efectelor secundare. În România se găseşte în
farmacii.
Terfenadin, antialergic, a fost scos de pe piaţă în mai multe
ţări europene. În România se găseşte sub denumirea de Histadin, un
sirop folosit în tratamentul simptomelor multor afecţiuni alergice şi
în prevenirea şi tratamentul reacţiilor alergice la transfuzia de
sânge.
Tenuate Retat - un medicament care scade pofta de mâncare,
a fost scos de pe piaţă în Germania în anul 2000.
Merzol, medicament pentru alergie solară a fost scos de pe
piaţă în 2005 din cauza efectelor secundare grave.
FDA a recomandat în 2000 firmei Glaxo-Wellcome să scoată
de pe piaţă medicamentul Lotronex pentru intestine, din cauza
morţii unor pacienţi care au luat acest medicament.
Exanta, bazat pe substanţa Ximelatragan şi aprobat din 2004
împotriva trombozelor a fost scos de pe piaţă în februarie 2006 în
Germania din cauză efectelor negative grave asupra ficatului. Acest
medicament nu a fost comercializat la noi.
Trovan, antibiotic, a cauzat morţi şi vătămări grave, astfel
încât a fost scos de pe piaţă după un singur an de zile. Deşi la
testele dinainte de aprobare se constatase ca Trovan dăunează la
ficatului, Firma Pfizer nu a considerat că este periculos.
Comentariul Firmei: „Trovan a fost cel mai bine testat medicament
de pe piaţă, cu mult mai bine decât penicilina de exemplu”. Oare
câţi morţi şi bolnavi creează medicamentele care nu sunt testate aşa
de bine, dacă unul testat aşa de bine duce la moartea pacienţilor
Alimente otrăvite
Dr. Gheorghe Mencinicopschi
Cel mai ieftin lapte UHT costă 2.79 lei/litru, cel mai scump e
în jur de 5 lei. Care e diferenţa? Ca şi compoziţie, cel mai ieftin
UHT de pe piaţa e o amestecătură de substanţe: lapte de vacă,
proteine din lapte şi frişcă.
Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări
Alimentare, explică: „Este un lapte cu valoare biologică foarte
scăzută, care a fost reconstituit din ce-a mai rămas din laptele
iniţial după ce s-a scos tot ce se putea scoate: proteinele s-au extras
prin procedee de osmoză-ultrafiltrare şi grăsimea prin centrifugare.
Printre ingrediente e menţionat şi laptele. Vă daţi seama ce
degradat trebuie să fi fost acest lapte, încât chiar şi după ce
fabricanţii au adăugat în el celălalt ingredient, «proteina din lapte»,
procentul de proteină totală din produsul finit (1,5 g/ 100 ml) e
aproape de două ori mai mic decât în orice alt lapte din comerţ.
Frişca din compoziţie e folosită ca să salte procentul de grăsime şi
pe post de emulgator, făcând laptele să pară mai mult decât este el,
mai natural, mai savuros, să dea senzaţia de onctuos. În America
chestia asta se pedepseşte".
Mănânci pateu – dai în malnutriţie
Pateul „premium“ de pui, 200 de grame, costă 4.26 lei. Există
şi cu 1.35. Ca ingrediente, ambele conţin 20% ficat de pasăre, carne
de pasăre şi apă. Însă asemănările se opresc aici. În timp ce pateul
ieftin conţine „slănină şi şorici", pateul scump are ingrediente mai
de soi: „ulei vegetal nehidrogenat, proteină vegetală din soia,
smântână, sare iodată, zahăr, ceapă, sirop de glucoză, amidon de
grâu".. Ca aditivi chimici, la ambele pateuri regăsim conservantul E
43
fiind interzis după un an?
Legat de acelaşi medicament, autorităţile nigeriene au dat în
judecată Pfizer şi acuză compania farmaceutică de implicarea în
moartea unor copii cărora li s-a administrat Trovan, în perioada în
care acest medicament nu era încă aprobat, în timpul unei epidemii
de meningită.
Parkinsan, medicament împotriva maladiei Parkinson, de la
Firma Byk Gulden, vândut de peste 130.000 de ori pe an, creează
dereglări mari ale ritmului cardiac, care pun în pericol viaţa
pacienţilor care îl folosesc. Se cercetează dacă va fi interzis. Firma
se scuză cu citatul „Funcţionarea şi siguranţa lui au fost dovedite
prin studii”.
Despre Urethan medicii spun că vindecă leucemia. S-a
constatat însă ca el creează cancer la ficat, plămâni şi măduva
oaselor.
Methotrexat, de asemenea împotriva leucemiei, a produs
tumori şi a dus la anemie gravă şi ruperea intestinelor. În România
este comercializat şi prescris în reducerea durerilor şi a
tumefacţiilor articulare.
Mitothan, un alt medicament împotriva leucemiei, duce la
moartea rinichilor secundari. La noi se găseşte sub numele de
Lysodren şi este utilizat pentru tratamentul cancerului stratului
exterior al glandei suprarenale. Este produs de laboratoarele Hra
Pharma - Franţa.
Antibioticul Isoniazid duce la moartea ficatului. Acesta este
comercializat în România.
Antibioticul Kanamyzin produce insuficienţă renală şi atacă
nervii auzului.
Bismut, medicament prescris împotriva diareii şi chiar şi a
constipaţiei (sic!) produce intoxicaţii grave. În Franţa au fost
cunoscute mai multe mii de astfel de cazuri.
În 1984 ziarul Daily-Mail a reportat că medicamentul
împotriva acneei, Roacutan, medicament care se prescrie şi în
prezent, a condus, la jumătate din copiii mamelor care l-au luat în
timpul sarcinii, la malformaţii foarte grave. Roacutan este prescris
în continuare de doctorii români.
Bibliografie:
Hans Ruesch: Die Pharma Story, München 2002,
www.wissenschaf%20t-unzensiert.de/med12_2.htm
Suc de portocale:
E 290, E 330, E 952, E 54, E 951, E 211,
E 414, E 420, E 102, E 110
250 (nitrit de sodiu), colorantul E120 (carmin) şi potenţatorul de
gust E 621 (monoglutamat de sodiu), antioxidantul E 300 (vitamina
C). Pateul premium conţine în plus patru aditivi blânzi: îngroşători
E 452 (polifosfaţi) care „dezechilibrează balanţa dintre calciu şi
fosfor şi împiedică fixarea calciului în oase", emulgatori E472c
(esterii glicerolici ai acidului citric) ce „nu dau reacţii adverse",
conservant E 330 (acidul citric) care „în cantităţi mici nu dă reacţii
adverse, ci doar în cantitate mare atacă dinţii şi acidifică mediul
intern“ şi antioxidant E301 (ascorbatul de sodiu), „fără efecte
adverse".
Deşi are cu trei E-uri mai puţin decât pateul premium, tot
pateul săracului rămâne mai periculos, fiindcă are în compoziţie
agentul de îngroşare E 407 (caragenan).
Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări
Alimentare: „Caragenanul împiedică asimilarea mineralelor şi a
unor grăsimi, ducând la carenţe de minerale (calciu, fosfor,
magneziu) şi microelemente (seleniu-zinc) şi a unor grăsimi şi
Dezbat eri
vitamine liposolubile (A, D, E, K) ducând la malnutriţie.
Caragenanul poate avea acţiune laxativă, în unele cazuri provoacă
alergii şi se degradează limitat în intestin în intermediari cu efect
toxic ce pot provoca ulcer şi chiar cancer".
Fusilli din făină inferioară şi ceai colorat
Pastele făinoase care costă doar 1.15 lei punga de 400 grame
nu sunt făcute din soiul de grâu „Triticum durum“ (care e mai
bogat în proteine), ci din grâu comun: „Sunt făcute din făină
inferioară de tipul 650. De aceea au cantitatea de proteină puţin mai
mică: 11g/100 grame. În schimb au valoarea energetică foarte mare
 44
75%". Nişte paste fusilli premium costă 2.99 lei/pachet, însă au
calităţi nutriţionale superioare: „Au mai puţine glucide şi au mai
multă proteină: 71,8% glucide, 13% proteină, lipide 1,5 grame".
La capitolul ceaiuri, produsele „modeste“ cu aromă de fructe
costă 1.19 lei – jumătate faţă de o marcă normală. Diferenţă de preţ
– diferenţă de conţinut. În timp ce într-un pliculeţ „modest“
conţinutul de fruct e de maxim 30 %, la celălalt procentul de fruct
urcă la 47%. La capitolul arome şi coloranţi, pe ambalajul ceaiului
ieftin scrie doar „arome", pe produsul celălalt e menţionat în clar:
„Nu conţine coloranţi sintetici. Culoarea roşie e dată de culoarea
naturală a ingredientelor sale. Arome naturale".
Verdictul profesorului Gheorghe Mencinicopschi este:
„Ceaiul cu mai mult fruct şi fără aditivi chimici e mai bun“.
Ciocolată tip „nenorocire“
La raionul de ciocolată, tableta de 100 de grame şi preţ 0.79
lei are două ingrediente principale: zahărul şi margarina. Secundar
conţine şi cantităţi mici de lapte praf, zer praf şi cacao pudră:
„minimum de lapte 8.5%, minimum de cacao 6%“.
Directorul Institutului de Cercetări Alimentare o descrie ca
fiind: „O nenorocire la oricine o dai. Asta nici nu e ciocolată, de
fapt. E aşa cum şi scrie pe ambalaj, tabletă de lapte cu aromă de
cappucino. Nu e minciuna lor, e necunoştinţa oamenilor care
văzând-o în forma asta de tabletă o asimilează cu ciocolata".
Comparativ, la o ciocolată cu cappucino care costă 2.69 lei, preţul
se reflectă în plusul calitativ şi cantitativ de ingrediente: „masă de
cacao, unt de cacao, unt concentrat, lapte praf degresat, praf de zer
dulce, pastă mocca, aromă naturală, sare".
Răcoritoarea neurotoxică, laxativă şi cancerigenă, la
numai 0,94 lei
Cei mai ieftini 2 litri de suc de portocale costă 0.94 lei - de
aproape patru ori mai puţin decât sucurile care domină piaţa. Care e
reţeta din spatele preţului bun? „Apă, maltodextrină, aromă
artificială, E 290, E 330, E 952, E 954, E 951, E 211, E 414, E 420,
E 102, E 110". Directorul Institutului de Cercetări Alimentare
traduce: „E 952 şi E 954 au potenţial cancerigen, E 951 e
cancerigen şi neurotoxic, E 211 şi E 102 pot declanşa sindromul de
hiperactivitate şi deficienţă de concentrare la copii, E 414 interferă
cu absorbţia vitaminelor şi sărurilor minerale, E 420 e laxativ, E
110 provoacă distrugeri cromozomiale cu potenţial cancerigen şi la
animale provoacă retardare prin blocarea creşterii"..
Nu-i de mirare că, în comparaţie, un suc de 3,85 lei pare
elixir de sănătate: „Apă, zahăr, suc de portocale minim 6% şi
aromă de mango, arome naturale şi identic naturale, colorant beta
caroten, E 290, E 330, E 414, E 445 şi E 300". Pe lângă conservanţi
şi coloranţi, profesorul Mencinicopschi atrage atenţia şi asupra
îndulcitorilor artificiali din sucul low cost: „Valoarea energetică
scăzută (0.114 kcal/ 100 ml) nu trebuie să ne încânte că ne ajută să
slăbim, pentru că s-a văzut că edulcoranţii chimici de sinteză
intenşi din acest suc păcălesc organismul dându-i senzaţia de dulce,
Aspartamul este inclus în planul
conspiraţiei planetare care vizează
un genocid biologic
Prof. Greg Bianu
Anual, tone de aspartam sunt deversate, în mod deliberat şi în
rii
er
deplină cunoştinţă de cauză în ce priveşte efectele devastatoare pe
care le produce, către populaţia planetei. Prin falsificarea şi
te
denaturarea documentelor, prin informarea eronată, oamenii sunt
at
încurajaţi să utilizeze această substanţă, toate aceste lucruri făcând
ba
parte dintr-o imensă conspiraţie criminală planetară.
zb
Continuarea acestei acţiuni este încurajată de interesele
ez
pentru profiturile enorme obţinute de companiile producătoare de
De
aspartam şi din industria farmaceutică şi medicală, care
promovează acest îndulcitor, pentru ca apoi să trateze oamenii
D
Lohanul nr. 7
dar nevenindu-i caloriile, întreţine o stare de foame, care te face să
te îngraşi în final".
Foi de plăcintă: 5 E-uri, 10 efecte adverse
Foitajul congelat de 4,79 lei/kg conţine cinci E-uri blânde: „E
1260, E 472, E 170, E 300, E 282", care pot provoca doar dureri
abdominale, diaree, vomă, balonare, tulburarea balanţei
mineralelor, hemoroizi, migrene şi simptome asemănătoare crizei
de vezică biliară şi pot tulbura simţul olfactiv şi gustativ. Un aluat
un pic mai scump (5,49 lei/800 grame) se limitează la doi aditivi:
colorantul beta caroten (E 160 a) şi antioxidantul acid ascorbic (E
300).
Caşcaval „light“ în proteine
Caşcavalul de 15,99 lei/kg, adică cel mai ieftin, e obţinut din
lapte de vacă pasteurizat, are doar 9% proteine, în timp ce
caşcavalul de 20 de lei are 23% proteine la acelaşi conţinut de
grăsime: 25%.
Profesorul Mencinicopschi explică ce s-a întâmplat: „A fost
făcut din lapte din care s-a scos urda, probabil. S-a extras proteina
din lapte, care s-a folosit la alte produse, după care s-a făcut
caşcaval". Mai mult, caşcavalul cel mai ieftin e şi mai sărac în
energie (283 kcal/100g) decât cel premium (320 kcal/100 Kcal)".
Brânza topită, pentru osteoporoză la vârste mici
Brânza topită de pe raftul cel mai de jos conţine în cantităţi
descrescătoare următoarele: „apă, smântână, brânză, concentrat
proteic din lapte, lapte praf", în timp ce brânza de pe raftul de sus
nu conţine apă deloc, ci doar derivate din lapte: „lapte degresat,
brânză, unt, lapte praf degresat, smântână praf 0.1%".
În ce priveşte aditivii, E-urile din ambele tipuri de brânză
interferează cu fixarea calciului şi mineralelor în oase, însă cu cele
cinci E-uri ale sale brânza ieftină e mai chimizată decât cea
scumpă, care are doar trei aditivi: „E 339 (fosfaţi de sodiu) care
dezechilibrează balanţa calciu-fosfor împiedicând fixarea calciului
în oase, şi e o sursă de sare ascunsă, E 452 (polifosfat de calciu)
care interferă cu fixarea calciului în oase şi în ultimă instanţă duce
la apariţia osteoporozei la vârste mici, E 1420 (amidon modificat
de cartofi) incompatibil cu sistemul digestiv uman, E 407
(caragenan) care duce la carenţe mineralo-vitaminice şi creşte
riscul cancerigen şi E 330 (acid citric) care interferă cu fixarea
calciului şi exacerbează apariţia cariilor dentare".
Menţionăm că există şi produse din „marca cea mai ieftină“
care nu au deloc E-uri. Acestea sunt obţinute prin procese
tehnologice care în mod tradiţional nu necesită utilizarea de aditivi:
uleiul, legumele congelate, untul sau smântâna.
„Colorantul carmin (E 120) din produsele cu carne, deşi este
natural- fiind obţinut prin chelarea unui colorant dintr-o insectă,
mai exact din femela de Dactilopius - e o substanţă cu potenţial
destul de toxic deoarece în timpul extracţiei e impurificat cu
aluminiu, care este elementul chimic asociat cu Alzheimer-ul“.
afectaţi de efectele lui. Dacă reuşim să rupem doar o verigă din
lanţul vicios al toxinelor, prezentând realitatea şi efectele
dezastruoase ale acestora, oamenii încep să gândească: „Dacă m-au
minţit în legătură cu această problemă, recomandându-mi acest
medicament, care, iată, mi-a făcut rău, atunci mă întreb care este
adevărul cu restul lucrurilor?“ Şi atunci, oamenii încep să îşi pună
întrebări despre mai multe lucruri. Chiar dacă la început iese la
iveală doar un singur adevăr, acesta deschide poarta pentru o trezire
a conştiinţelor şi pentru vindecarea reală a oamenilor.
Folosirea aspartamului este o otrăvire în masă a populaţiei
mondiale. Fiecare metabolit al aspartamului are o toxicitate foarte
mare, şi el a fost declarat foarte periculos pentru consumul uman.
În prezent se fac eforturi în întreaga lume de a se stopa otrăvirea
populaţiei cu aspartam. Toţi oamenii trebuie să ştie că aspartamul
interacţionează cu toate medicamentele şi vaccinurile, deci cât timp
un pacient consumă aspartam, niciun medicament pe care îl ia nu
este sigur.
Mărturii cutremurătoare despre aspartam
Declaraţia unei femei (septembrie 2005): „Consum de 12 ani
Martie 2009
aspartam, sub formă de băutură carbogazoasă: Dr. Pepper
Dietetică. Nu am fost niciodată grasă, dar m-am gândit să încep să
beau băuturi dietetice pentru că eram îngrijorată că eu consumam
prea mult zahăr şi aflasem despre efectele nocive ale acestuia. În
ultimii 6-7 ani, ajunsesem să beau între 6-8 cutii de Dr. Pepper
zilnic, uneori şi mai mult. Atacurile de panică şi teama de înălţime
au început să îmi apară acum 5 ani.
Doctorul mi-a prescris antidepresive, însă ele şi-au făcut
efectul doar o lună, apoi medicul mi-a crescut doza şi în cele din
urmă a schimbat medicamentul, pentru că primul nu se dovedise
eficace. După un an de zile de antidepresive, mi-a recomandat să
iau Paxil-CR şi, în 3 săptămâni, am luat în greutate 15 kg! De la
1.70 m şi 56 kg la 1.70 m şi 72 kg în numai 3 săptămâni, era o
treabă serioasă, şi cred că vă puteţi imagina cum mă simţeam. Am
încetat să mai iau medicamentele şi am început să iau masiv
complexul de multivitamine B. Acestea m-au ajutat, însă la fel ca
antidepresivele, efectul lor nu dura. Ne-am mutat în Texas în luna
mai şi a trebuit să conduc maşina timp de două zile. Când am trecut
podul peste Mississippi, am crezut că o să mor de spaimă.
Ne-am stabilit în Houston, şi am început să mă interesez
despre medicamentele şi vitaminele pe care le luam, pentru că
începusem să cred că am dezvoltat un fel de alergie. Când am aflat
despre aspartam, mi-am dat seama că nu doar atacurile de panică se
datorau acestuia. Alte simptome cu care mă confruntam erau
depresia, schimbările de dispoziţie, oribila transformare a
temperamentului meu, palpitaţiile, pierderea auzului la urechea
stângă, scăderea drastică a vederii, crampele şi diareea constantă,
amorţirea degetelor mâinii la simpla intenţie de a apuca un obiect.
Toate aceste lucruri nu îmi fuseseră caracteristice înainte şi
apăruseră rând pe rând în ultimii 5 sau 6 ani. Aveam senzaţia că
alunec pe o pantă fără întoarcere. Am renunţat la aspartam şi
produsele care conţin îndulcitori artificiali din 1 august 2005.
Atacurile de panică s-au diminuat, dar nu au dispărut încă definitiv,
dar coşmarurile îngrozitoare au dispărut, insomnia s-a redus,
tendinţa paranoidă s-a diminuat, schimbările de dispoziţie s-au
înrăutăţit – însă pentru că ştiu cum a fost să mă las de fumat, am
încredere că aceste lucruri sunt specifice perioadei care a creat
dependenţa, şi că vor trece. Sunt foarte încrezătoare şi plină de
speranţă.”
Declaraţia lui Richard Moss (ianuarie 2006): „Am început să
beau băuturi carbogazoase dietetice în anii ’80. Am observat totuşi
că propaganda realizată de FDA era suspect de perfectă şi de
inocentă în ceea ce priveşte siguranţa aspartamului pentru sănătatea
umană, ştiind că metanolul şi aminoacizii sintetici din alimente
sunt toxici. NutraSweet conţinea metanol, şi totuşi ei spuneau că o
persoană poate bea cât de mult vrea, fără probleme. La câtva timp
după aceea, am început să aud ţiuituri în urechi şi să am dureri
trecătoare în braţe şi picioare.
În 1998, în timpul verii călduroase, beam chiar mai multe
băuturi dietetice, deoarece munceam din greu şi, în timp ce
conduceam spre casă, am avut de câteva ori atacuri severe de
vertigo. De atunci până în prezent am surzit de urechea dreaptă, am
intoleranţă la zgomote şi aud foarte greu cu urechea stângă. Am
probleme cu purtarea lentilelor de contact. Nu am realizat că
acestea se datorează aspartamului, până nu am citit despre efectele
acestuia în anul 2004.
Nu am nicio îndoială că aceasta este cauza problemelor mele
de sănătate şi îmi doresc să fi aflat mai devreme aceste lucruri,
pentru a mă putea salva. În rest, sunt perfect sănătos, cu excepţia
bolii Meniere şi a surzirii aproape complete.”
Declaraţia unui bărbat de 35 de ani de profesie anestezist:
„Am avut trei atacuri majore de apoplexie, dureri mari de cap şi
tulburări de vedere, atunci când consumam zilnic 4-6 băuturi de
Coca Cola dietetice. Nu am mai avut absolut nici unul dintre aceste
simptome timp de doi ani, din momentul în care am încetat să mai
folosesc aspartam.“
Un medic a informat despre cazul unui pilot care-şi pierduse
licenţa de zbor din cauza unor inexplicabile convulsii. Realizând că
se datorează băuturilor cu aspartam, pilotul a încetat să le mai
45
consume şi convulsiile au dispărut de asemeni. Încercând să-şi
reobţină licenţa şi dreptul de a pilota din nou, documentând această
intoleranţă a organismului la aspartam, el a urmărit să consume
intenţionat băuturi carbogazoase cu aspartam, pentru a vedea
efectul. La scurt timp, convulsiile au reapărut prompt.
Carmen Carradine, mama Katrinei: „Katrina avea 10 ani şi 9
luni şi m-am gândit că ar fi bine să ia nişte vitamine. I-am cumpărat
Flinstone. A fost îngrozitor. După o lună nu mai ştiam dacă o să
mai trăiască sau nu. Avea foarte des crize de apoplexie. Medicii au
spus că dacă o să continue în felul acesta, o să moară. I-am povestit
unei prietene prin ce treceam şi ea mi-a zis: «Oh, sună exact ca şi
cum ar fi intoxicată cu aspartam!“ În acea perioadă, ea urma un
seminar despre sănătate, unde se vorbea despre pericolele
aspartamului.
Aşa am aflat mai multe informaţii. Am început să arunc din
bucătărie toate produsele care conţineau aspartam sau NutraSweet.
Singurul lucru pe care nu l-am aruncat au fost vitaminele Flinstone,
despre care nici nu m-am gândit că ar putea conţine aspartam. Vreme
de 9 luni starea ei a început să se îmbunătăţească simţitor. Atunci m-
am gândit să îi dau din nou vitaminele. Şi, din senin, a început să se
plângă din nou de dureri de stomac, de cap, ameţeli, vorbea încetinit…
Îmi amintesc perfect toate acestea, pentru că a trebuit să i le relatez
doctorului. Şi mi-am dat seama că problema revine.
Am făcut din nou o razie prin dulapuri, căutând să-mi dau
seama ce produs ar putea conţine aspartam. Şi am găsit aspartam în
vitaminele Flinstone! Am fost şocată, pentru că nu aş fi crezut
niciodată, niciodată că ar putea pune un îndulcitor artificial în
produse pentru copii, mai ales în vitamine! Eram foarte furioasă!
Le-am aruncat imediat. Şi imediat ce a încetat să ia acele vitamine,
simptomele Katrinei au dispărut. Ca rezultat al consumului de
aspartam, creierul ei a fost grav afectat, are o memorie mai scurtă,
tulburări de comportament, probleme de vedere, dificultăţi de
vorbire, probleme de învăţare, retardare mintală. Am aflat apoi că
mai ales copiii sunt supuşi unor pericole majore, deoarece sunt
mult mai sensibili în perioada de creştere.“
Cu puţin timp înainte de a muri de cancer, David Rietz a vrut
să facă cunoscut acest mesaj: „Consider că am fost victima unei
dezinformări monstruoase. Există legiuni întregi de mincinoşi care
afirmă că aspartamul nu este periculos. Detest ideea de a fi fost
otrăvit pentru profitul altora. Doresc să fac tot ce îmi stă în putinţă
pentru a alerta publicul despre pericolele aspartamului.”
Realizând că un număr din ce în ce mai mare de oameni de
ştiinţă, grupuri de protecţie a consumatorului şi medici sunt
Dezbat eri
îngrijoraţi şi acuză aspartamul, în anul 2000 ziarul britanic Sunday
Express a lansat o anchetă publică referitoare la efectele nocive ale
aspartamului asupra sănătăţii consumatorilor. În urma acestei
investigaţii, redacţia ziarului a fost inundată de scrisori, telefoane şi
email-uri cu plângeri şi incriminări la adresa aspartamului din
partea cititorilor. În urma acestei afluenţe neaşteptate de plângeri
primite, ziarul Sunday Express a cerut Guvernului britanic să
finanţeze noi studii pentru cercetarea efectelor aspartamului pe
termen lung.
 46
Semnul Crucii
Paul Matei Iosif
Oamenii de ştiinţă ruşi au dovedit
experimental proprietăţile miraculoase ale
semnului crucii şi al rugăciunii.
„Am stabilit ca vechiul obicei a-l
facerii semnului crucii deasupra mâncării şi
băuturii, înainte de masa, are un profund
sens mistic. În spatele lui este un folos
practic: mâncarea este purificata efectiv
instantaneu. Este un mare miracol, ce se
întâmplă fizic în fiecare zi“, a declarat
fizicianul Angelina Malakhovskaya, citată
de catholica.ro.
Malakhovskaya a studiat puterea
semnului crucii timp de aproximativ zece
ani. A făcut numeroase experimente
descoperind proprietăţile bacteriale unice
ale apei după ce este binecuvântată cu o
rugăciune ortodoxă şi cu semnul crucii.
Studiul a mai observat un nou şi
necunoscut efect al Cuvântului lui
Dumnezeu, de transformare a structurii
apei, în special densitatea ei optică în
spaţiul spectral ultra-violet. Oamenii de
ştiinţă au studiat impactul rugăciunii
TATĂL NOSTRU şi al semnului crucii
asupra bacteriilor patogenice. Toate
mostrele conţineau anumite bacterii. S-a
observat ca dacă se rosteşte rugăciunea
domnească şi se face semnul crucii asupra
apei, numărul de bacterii dăunătoare scade
de şapte, zece, sute chiar mii de ori.
Rugăciunea a fost spusa atât de către
credincioşi cât şi de necredincioşi, iar
Lohanul nr. 7
numărul bacteriilor, indiferent de mediu, a
scăzut faţă de mostrele de referinţă.
Oamenii de ştiinţă au mai dovedit efectul
benefic al rugăciunii şi al semnului crucii
asupra oamenilor.
La toţi participanţii la teste presiunea
sângelui s-a stabilizat, iar parametrii s-au
îmbunătăţit. În mod uimitor, parametrii s-au
modificat în direcţia necesara vindecării: la
oamenii hipotensivi presiunea sângelui a
crescut, iar la hipertensivi a scăzut. S-a mai
observat ca dacă semnul crucii este făcut
neîngrijit şi fără sa atingă punctele
corespunzătoare - centrul frunţii, centrul
plexului solar şi umerii - rezultatele
pozitive ale testelor sunt mai slabe, sau
chiar absente

Televiziunea, factor determinant

al gândirii umane
Zoltan Marosy
Omenirea este condusă în secret de o
mână de oameni, care prin diferite metode,
mai mult sau mai puţin cunoscute,
manipulează conştiinţa fiecărui individ.
Aparent, inofensiva obişnuinţă de a viziona
un film, în familie, este totuşi menită de a
transforma pas cu pas mentalitatea
individului. Aici se află secretul reuşitei în
manipularea conştiinţei umane. Ne punem
întrebarea: cum?
În primul rând trebuie să precizăm că
există legături directe între imagini şi stări
interioare. În această idee, multe experienţe
parapsihologice demonstrează faptul că
fiecare formă, culoare sau expunere ritmică
şi continuă a formelor şi culorilor produc
senzaţii psihice ce modifică treptat
comportamentul uman.
De exemplu, Ernst Meckelborg ne
avertizează în cartea sa, „Agenţii Psi“
despre faptul că fiecare imagine, culoare,
formă ce se expune pe cale vizuală,
manifestă în conştiinţa umană modificări
ale gândurilor şi ideilor. Prin repetarea, la
intervale regulate, a acestor imagini, se
produc conexiuni noi în creierul uman ceea
ce creează o nouă obişnuinţă, un nou mod
de a vedea lucrurile şi altă mentalitate.
Acest lucru este denumit de cercetători
„educaţie parapsihologică”.
Realitatea - un proces al gândirii
Orice idee care se vehiculează în mod
constant într-un film sau în reclamele TV,
provoacă conexiuni în mintea indivizilor şi
prin analogie cu realitatea exterioară, se va
rii
Sugestii şi manipulare realizate
prin intermediul emisiunilor TV
acţiune în care să nu fie cel puţin câteva concepţia de viaţă.
distrugeri importante, victime, case care Imposibil? Totuşi adevărat!
explodează. Dar realitatea nu este chiar aşa. O minte lucidă şi-ar pune imediat
Mintea o vede aşa pentru că selectează întrebarea: cum se poate că mulţi văd lumea
imagini, din mediu, care să se asemene cu reală ca fiind aşa cum este şi totuşi nu
imaginile pe care le-a acumulat, în timp, din privesc cu toţii acelaşi gen de filme?
filme, „gunoaie“ sub formă de imagini, care Răspunsul a fost dat de un genial om de
se numesc „artă”! ştiinţă, Rupert Sheldrake, care a avansat
Evon Harris Walker, fizician la teoria „câmpului morfogenetic”. Acest
Centrul de Cercetări de la NASA defineşte cercetător explică faptul că fiecare om este
Realitatea individuală ca fiind „o legat la un câmp potenţial comun al speciei
hologramă imaginată de conştiinţa umane – un fel de subconştient colectiv, din
individuală exclusiv pentru ea însăşi”. În care selectează, prin rezonanţă, gânduri,
centrul său de cercetare a reuşit, prin idei, stări afective etc. Fiecare om este legat
diferite metode, să demonstreze că fiecare la acest subconştient colectiv şi face parte
imagine vizuală este corelată cu o anumită din viaţa lui zilnică. Câmpul morfogenetic,
funcţionare a creierului, cu stările de un fel de memorie a civilizaţiei umane, are
conştiinţă ale omului. Tot ceea ce omul capacitatea de a se încărca permanent cu
vede, gândeşte, sau aude, produce astfel gânduri, idei, stări psihice, care atunci când
modificări ale minţii, care imediat creează depăşesc un anumit prag devin potenţial
modificări ale conştiinţei umane. mai puternice. Ca într-un război; dacă
Lucrurile devin şi mai aprinse atunci
când urmărim să înţelegem faptul că, după
cum spune însăşi ştiinţa, energia mentală se
manifestă ca orice câmp de energie
vibratoare, care se extinde, se compune,
intră în rezonanţă etc. Explicaţia
fizicianului Harris este deosebit de simplă:
„fiecare gând transmite în creier o anumită
mişcare a electronilor prin celulele
nervoase, orice asemenea impuls electric al
creierului este un veritabil emiţător electro-
magnetic uman”. Tot ceea ce omul gândeşte
şi toate stările psihice care au loc în acelaşi
moment acţionează voluntar sau involuntar
asupra gândurilor celorlalţi oameni şi

produce o modificare în percepţia omului implicit asupra „realităţii“ văzută de ceilalţi

er

asupra lumii înconjurătoare. Filmele - oameni. Se spune că „frumuseţea este în

te

aceste modelatoare de „realităţi“ ochii privitorului“, dar nu numai atât; şi

at

individuale - provoacă mutaţii în mintea realitatea este în ochii privitorului - două

ba

individului care, în mod normal, îşi exprimă teorii importante care pot aduce
zb

încrederea că ceea ce vede este realitate. veridicitatea celor expuse mai sus. Astfel,
Totuşi, ceea ce vede el este doar o parte a dacă mintea umană este „bombardată“ cu
ez

realităţii şi fiind obişnuiţi doar cu această filme ce arată numai o parte a realităţii,
De

„realitate”, spune că doar aceasta există. De atunci prin suprapunerea a ceea ce crede cu
exemplu, statistic vorbind, nu există film de ceea ce vede, ajunge să-şi modifice treptat
D
Martie 2009
inamicul vine periodic, atacând cu forţe
proaspete, la un moment dat, ocupă acel loc
prin perseverenţa de care a dat dovadă.
Imaginaţi-vă de câţi ani s-a încărcat acest
mental colectiv cu tot felul de idei şi stări
războinice, violente, care „descriu“
realitatea prin filmele văzute la televizor.
Fiind colectiv, înseamnă că aceste idei şi
gânduri se transmit pe calea undelor
electromagnetice către fiecare individ, prin
Focul planetar şi lumina fără umbră
Liliana Tănascu
Prin intrarea în Centura, Terra îşi va
încetini rotaţia, ca urmare a reducerii
rotaţiei solare. Temperatura va scădea şi
câmpuri de gheaţă se vor întinde până la 40
de grade latitudine în ambele emisfere. Vor
fi locuibile numai zonele din jurul
Ecuatorului, chiar dacă el nu va mai fi cel
din ziua de azi, din cauza schimbării Axei
Polilor. Dar gheaţa nu va rezista mult din
cauza lipsei de ploaie, şi curând va începe
radiaţia constantă care, bombardând Terra,
va topi gheaţa. Apele vor creşte cu 900 de
metri. Când se vor retrage, vom avea un
„Cer nou şi un Pământ nou“. Iminentul
cataclism va marca începutul unui nou
ciclu, un ciclu al Luminii, al Păcii, al
Justiţiei.
Încă din 1961, astronomii au
descoperit, prin informaţiile oferite de
sateliţi, o zonă cosmică ce părea a fi o
nebuloasă neobişnuită. Prin fenomenul de
nebuloasă se înţelege un foarte mare nor
cosmic de gaz sau praf. Această nebuloasă
avea proprietăţi neobişnuite şi a fost
denumită Nebuloasa Aurie.
Totuşi, atenţia publică nu a fost mult
timp reţinută de aceasta descoperire, decât
cu mult mai târziu, când s-a văzut că locaţia
nebuloasei coincide cu proiectata orbită a
Sistemului nostru solar.
I. Consideraţii ştiinţifice
La începutul anilor ’80, în SUA a fost
făcut la radio un anunţ cum că Sistemul
nostru solar se va „ciocni“ cu un nor
electromagnetic „nu peste mulţi ani“.
Această nebuloasă a fost mai apoi
denumită Centura Fotonică.
Întregul Univers este ţinut la un loc
de furtuni (vortexuri) de energie centripetă,
cu câmpurile electromagnetice asociate lor.
Aceste spirale de energie dau naştere la
orbite naturale în Spaţiu şi Timp: sateliţi în
jurul planetelor, planete în jurul stelelor,
sisteme solare în jurul centrelor altor
vortexuri majore, şi tot aşa la infinit.
Terra orbitează în jurul Soarelui în
decurs de 1 an, dar Sistemul nostru solar
este el însuşi un „întreg“, care orbitează în
jurul Centrului Galactic în aproximativ
24.000-26.000 de ani. Acest Centru
Galactic se află în constelaţia Pleiadelor, la
400 de ani-lumina de noi, şi reprezintă
Soarele Central al Pleiadelor, steaua
Alcyone.
procesul de rezonanţă a energiilor, care
modelează pas cu pas conştiinţa individuală
perturbând astfel comportamentul fiecăruia,
indiferent dacă priveşte sau nu aceste filme.
Impulsurile vizuale, dacă sunt privite
de mai multe persoane în acelaşi timp (cum
este televiziunea şi cinematografia), produc
stări ce se amplifică prin rezonanţă şi se
ajunge la o energie care încarcă potenţial
memoria comună a civilizaţiei umane.
În trei ani, Pământul se va întâlni
cu Nebuloasa Aurie
Centura Fonică şi „ciocnirea“
Centura Fotoniă încercuieşte Sistemul
Pleiadelor. Ea constă din multe benzi
fotonice, emanând din centrul Galaxiei, şi
sunt asociate cu spiralele Căii Lactee. Deci
Sistemului nostru solar îi ia cam 25.000 de
ani pentru a ajunge în rotaţia lui în acelaşi
punct de pe orbita. Încercaţi să vă imaginaţi
câteva sisteme solare în revoluţie pe o mare
orbită în jurul stelei Alcyone, dar înfăşuraţi
aceasta reprezentare cu nişte imaginare
spire de toroid. Aceasta este centura
Fotonică. Înseamnă că Sistemul nostru solar
trece prin această Centură de doua ori la
fiecare 25.000 de ani. Cea mai îngustă parte
a Centurii îi ia Sistemului solar cam 2.000
de ani să treacă prin ea. Şi trec cam 10.500
de ani între două întâlniri cu Centura.
Dacă socotim: 2 x 10.500 + 2 x 2.000
=25.000 ani.
Când se va întâmpla „ciocnirea“?
Mulţi spun că e destul de dificil de
prezis, având în vedere că Centura are
oscilaţii neregulate. Unele surse spun că
Sistemul solar a intrat în Centură pentru o
săptămână în 1987, puţin mai mult timp în
anul următor, dar că din 1998 Soarele a
intrat deja în plin. Se afirmă că Terra nu va
intra decât în 2012.
În ce constă Centura Fotonică şi care
vor fi efectele ei asupra vieţii pe Terra? De
fapt, care este scopul intrării în ea, dacă
există vreunul?
Radioul afirma că este un fenomen
electromagnetic, acelaşi cu fotonul, care
este o particulă de lumină a unei radiaţii
electromagnetice.
Centura Fotonică este o imensă
regiune din spaţiu, care radiază o intensă
radiaţie electromagnetică, atât în spectrul
vizibil, cât şi în cel al luminii invizibile de
înaltă frecvenţă, chiar incluzând spectrul
razelor X.
Mass-media deja a atras atenţia
despre masiva creştere a intensităţii
radiaţiei periculoase care intra prin găurile
din stratul de ozon, în anumite regiuni ale
planetei.
Efectele luminii asupra materiei
terestre
Odată cu intrarea Sistemului solar în
Centură, sunt de aşteptat efecte temporare
spectaculoase. Terra înconjoară Soarele pe
orbita sa, deci este sau în faţă, sau în spatele
Soarelui, dacă ne gândim la intrarea lineară
în Centură. În consecinţă, ori Soarele, ori
47
Acest lucru permite ca, la un anumit prag al
energiei mentale, gândurile negative (care
sunt în prezent excesive) să predomine în
câmpul mental comun, inhibând mentalul
pur, benefic. Totuşi, printr-o practică
constantă şi lucidă, unii oameni reuşesc să
treacă de ceaţa deasă a mentalului colectiv
şi să-şi conducă propria minte către o
gândire curată, pură, luminoasă. Din
fericire, aceasta este salvarea noastră!
Terra va intra prima dată. Este imposibil de
prezis exact care, din moment ce Centura se
dilată şi se contractă pe rând.
Dacă Soarele va întâlni primul
Centura, se estimează că vor urma 3-5 zile
de întuneric total, şi vor cădea toate sursele
de curent electric.
Dacă Terra va intra prima, nu va fi
întuneric.
Unele surse susţin că, odată cu
intrarea planetei în Centură, vom
experimenta un imediat şoc electric, cam o
zecime de secundă, dar nu periculos. Alte
surse spun că în jurul Terrei va exista o
intensă activitate fotonică, apoi o
comprimare şi o expansiune bruscă a
atmosferei. Dacă se va adeveri, atunci
multa vreme cerul va deveni plin de lumină
intensă, care îi poate duce la orbire pe cei
neprotejaţi. Acesta lumină este aşteptată să
apară în ultimele 3 zile.
O alta caracteristică spectaculoasă va
fi efectul activităţii intense a fotonilor
asupra materiei. Va exista o înaltă excitaţie
a atomilor cauzând fluorescenţa tuturor
corpurilor.
Ca rezultat major, nu va mai exista
noapte timp de 2.000 de ani.
Norul fotonic are o mare densitate de
electroni şi pozitroni (antielectroni).
În fizică, atunci când o particulă şi
antiparticulă intră în coliziune, sunt
amândouă anihilate, cu o imensă degajare
de energie radiantă-fotoni.
Prezenţa acestor pozitroni liberi va
interfera cu electricitatea terestră formată
din electroni, ceea ce va duce la şoc
electric.
Oricum, energia fotonică rezultată în
urma coliziunii dintre electroni şi pozitroni
va deveni o majoră sursă de energie liberă
şi nepoluantă.
Întâlnirea cu Centura Fotonică pare să
fie aşadar o mare experienţă pozitivă, dar
numai acei oameni cu suficientă disciplină
pusă în slujba ameliorării şi elevării
Dezbat eri
propriei conştiinţe îşi vor da seama ca
anticipata „Epocă de Aur“ se manifestă
deja.
Profeţiile Maya
Conform profeţiilor Maya, la 22
Decembrie 2012, noi vom intra definitiv în
câmpul radiant al Centurii.
În următorii 10 ani, planeta Terra şi
vecinii săi îşi vor ajusta structurile
moleculare. Astfel, toate moleculele şi
 48
atomii tuturor corpurilor cunoscute vor fi
excitate, fapt care va crea un tip de lumină
constant şi nou, o lumina non-caldă, o
lumină fără temperatură, care nu va produce
umbre.
În caz că Terra va intra prima, se va
produce un fenomen similar unui foc
planetar, întreaga materie va deveni
luminoasă, dar fără ardere propriu-zisă.
Prin intrarea în Centură, Terra îşi va
reduce rotaţia, ca urmare a reducerii rotaţiei
solare, temperatura va scădea şi câmpuri de
gheaţă se vor întinde până la 40 de grade
latitudine în ambele emisfere. Vor fi
locuibile numai zonele din jurul
Ecuatorului, chiar dacă el nu va mai fi cel
din ziua de azi, din cauza schimbării Axei
Polilor. Dar gheaţa nu va rezista mult din
cauza lipsei de ploaie, şi curând va începe
radiaţia constantă care, bombardând Terra,
va topi gheaţa. Apele vor creşte cu 900 de
metri. Când se vor retrage, vom avea un
„Cer nou şi un Pământ nou“.
Iminentul cataclism va marca
începutul unui nou ciclu, un ciclu al
Luminii, al Păcii, al Justiţiei.
II. Consideraţii metafizice şi
spirituale
Nu se poate pune la îndoială faptul
că, pentru Omenire, întâlnirea cu Centura
Fotonică va fi, în esenţă, o experienţă
spirituală. Dar acest lucru depinde totuşi de
fiecare. Dacă la acea vreme vom fi destul
de evoluaţi, mari paşi înainte vom face prin
ridicarea nivelului conştiinţei, prin
absorbirea razelor de lumină de înaltă
frecvenţă.
Dacă, în schimb, comportamentul
nostru rămâne negativ, avem multe vibraţii
scăzute ca rezultat al acţiunilor egoiste, nu
ne putem aştepta să supravieţuim radiaţiei
de înaltă frecvenţă. Cu alte cuvinte, va avea
loc o mare selecţie naturală pe bază
spirituală.
Universul fiind Spirit în manifestare,
nu ne putem îndoi că orice fenomen cosmic
fizic pe care îl putem studia prin ştiinţe şi
instrumente are la baza Spiritul şi Voinţa
Divină. Nimic nu este întâmplător în
Univers, totul este perfect coordonat de
Mintea Cosmică a lui Dumnezeu şi se face
în scopul evoluţiei.
Întotdeauna – susţin adepţii meta-
fizicii – în spatele oricărui fenomen care se
manifestă fizic în Univers, trebuie căutat
Miracol în Spaţiu
Paul Matei Iosif
rii
er
În februarie 1971, astronautul de pe
Apollo 14, Edgar Mitchell, a trăit bizarul
te
fenomen (cunoscut de foarte puţină lume)
at
care a fost denumit ca „efectul de
ba
ansamblu".
zb
Când a revenit pe Pământ, el a
povestit că a fost la un moment dat copleşit
ez
de un sentiment deosebit foarte profund de
De
„conectivitate universală". Fără să mediteze
D
sau să se concentreze, Mitchell a relatat că a
înţelesul şi însemnătatea lui Spirituală şi
Divină.
Surse din domeniu susţin că
interacţiunea cu Centura Fotonică este
numită Christ.
Fenomenul este considerat a fi
adevărata natură a „Răpirii în Slavă“, a
„Ascensiunii“, termeni bine-cunoscuţi şi
propovăduiţi de Biserica Creştină.
Întâlnirea cu Centura Fotonică va juca
un rol primordial în biblica „Transformare a
omului“.
Termenul de „Christ“, aparent, expri-
ma A Doua venire a lui Christos. Dar în
realitate acest „Christ“ este o stare a
Conştiinţei, a Fiinţei în ansamblu, care a
fost atinsă de Iisus, şi nu un nume propriu.
Este vorba de o Renaştere a planetei
Terra. Se spune că planeta va fi divizată
într-o planetă cu 3 dimensiuni, aşa cum
există şi la ora actuală, şi o altă Terra, care
va trece într-un Univers paralel cu 4
dimensiuni. Aceste lucruri nu vor fi
percepute fizic, întrucât esenţa lor este
spirituală.
Salt între universuri paralele
Este de notat că serioase lucrări de
fizică abordează teoria universurilor
paralele. Anumite surse susţin că noi, de
multe ori, intrăm în alte planuri ale unui
univers paralel şi apoi ne întoarcem aici.
Exista şi un alt exemplu al unei foarte
avansate civilizaţii în centrul Terrei, aşa-
numita Şhambala, care ar exista într-un plan
paralel şi la care s-ar putea ajunge prin
tuneluri electromagnetice care se deschid la
Poli şi în alte zone de pe glob.
Posibil că singura consecinţă tristă a
intrării în Centură să fie aceea că unele
familii vor fi împărţite de această selecţie
naturală de esenţă spirituală. Unii vor
merge pe Pământul mult mai evoluat din a
4-a dimensiune sau densitate, iar alţii vor
rămâne pe Terra, cea cu 3 dimensiuni.
Acest lucru poate duce la o
permanentă separare a evoluţiei pentru
câteva mii de ani. Însă unele persoane, rare,
care sunt pe calea mai evoluată, vor dori să-
şi suspende progresul personal, ca să-i
aştepte pe alţii din urmă.
Actualmente, ciclul Centurii Fotonice
este sincronizat cu sfârşitul unui mare
număr de alte cicluri, de ex. 225 de
milioane de ani pentru Ciclul reptilian,
26.000 de ani pentru Precesia echinocţiilor,
simţit „o senzaţie de beatitudine, de
atemporalitate şi de comuniune“ care pur şi
simplu l-a copleşit. Astronautul a descris că
instantaneu a devenit conştient că fiecare
atom din corpul său este conectat cu fragila
planetă pe care o vedea pe fereastra precum
şi cu ceilalţi atomi din Univers. Mai mult
decât atât, el a descris că a devenit brusc
conştient de faptul că Pământul, oamenii,
animalele, toate fiinţele vii formează un
întreg sinergetic. Aceste trăiri i-au dat o
senzaţie de euforie extraordinară, de
nedescris. Se pare ca Edgar Mitchell nu a
fost primul - şi nici ultimul - care a
experimentat aceasta ciudată „conexiune
cosmică".
Rusty Schweikart a simţit acelaşi
Lohanul nr. 7
104.000 de ani – un vârf al evoluţiei în 4
cicluri de 26.000 de ani culminând cu o
Convergenţă Armonică la timpul când se
prevede intrarea – anul 2012.
2012 şi Convergenţa Armonică
Convergenţa este sfârşitul unui ciclu
stelar de activitate. Activitatea stelară a
început deja şi va continua până în 2012-
2017. Activitatea stelară se produce când
Sistemul nostru solar se aliniază înaltelor
bande de frecvenţă din Pleiade (steaua
Alcyone) Sirius, Arcturus, Orion şi
Andromeda. Acest fapt este cunoscut şi ca
punctul în Timp care coincide cu atingerea
punctului maxim de expansiune a
Universului.
Sincronizarea unor asemenea noduri
se aşteaptă să deschidă straturi dimen-
sionale pentru influxul a noi energii şi
schimbări.
Din punct de vedere psihologic,
efectul caracteristic al intrării va fi că unele
neplăceri şi nereguli în matricea fizica şi
psihologică a oamenilor vor ieşi la supra-
faţă, adică în mintea conştientă. Se va da
astfel prilejul la noi vindecări, echilibrări,
dar şi în cazul unor persoane prea „dere-
glate“ se vor produce boli, depresii şi
moarte.
Centura Fotonica este o parte a unui
grup de energii din a 7-a dimensiune, care
are benzi energetice peste tot în jurul
Soarelui Galactic. Una dintre aceste benzi
curge din Constelaţia Leului, până în cea a
Vărsătorului şi sparge Anul Platonic în
doua nopţi galactice şi două zile galactice.
Îngerii pot utiliza această energie din
dimensiunea a 7-a ca să activeze în timpul
somnului energiile discipolilor Luminii şi
pe ale celor care cer acest lucru şi sunt
pregătiţi să-l primească – susţine site-ul
esoterism.ro. Aceste energii produc schim-
bări la nivel subatomic în toata Creaţia.
Astfel, se va face trecerea în dimensiunea a
4-a, apoi într-a 5-a. Cei care refuză evoluţia
pot suferi o implozie şi se vor manifesta în
continuare în alte sisteme de dimensiunea a
3-a, unde vor fi liberi să-şi continue conflic-
tele, polarizările, fricile şi războaiele, până
când vor fi capabili să-şi cureţe singuri
corpurile energetice de aceste programe
negative.
(După www.vaslui.ghimpele.ro).
lucru la data de 6 martie 1969, în timp ce se
afla într-o misiune spaţială cu Apollo 9:
Martie 2009
„când mergi în jurul Pământului timp de o
oră şi jumătate, începi să realizezi că faci
parte dintr-un imens întreg. Asta schimbă
totul... trăieşti această senzaţie atât de
profund încât simţi efectiv ce înseamnă
noţiunea de Om". Schweikart, la fel ca şi
Mitchell, a descris că a simţit foarte clar o
conexiune universală, deosebit de profundă.
Revelaţia
Experienţele celor doi, alături de alte
zeci de relatări similare descrise de alţi
astronauţi, i-au intrigat pe cercetătorii care
studiază creierul. Acest „efect de
ansamblu“ sau conştiinţa faptului că toate
materiile sunt conectate sinergetic sună
similar cu experienţele religioase descrise
de exemplu de către călugări sau de
persoanele profund religioase.
Andy Newberg, neurolog care s-a
specializat în medicină spaţială, studiază
cum să identifice „semnele“ care indică
faptul că un individ a trăit această
experienţă revelatoare. „Deseori poţi să-ţi
dai seama dacă o persoană a zburat în
spaţiu sau nu. Semnele sunt „palpabile". În
cadrul cercetărilor sale, Newberg a scanat
creierele a sute de subiecţi, printre care
călugăriţe, cei care fac meditaţii
transcendentale, într-un cuvânt cei care
experimentează şi se concentrează asupra
unor trăiri intense. După zeci de studii,
Newberg poate indica regiunile din materia
cenuşie a subiectului care au legătură cu
aceste circumstanţe speciale. Cercetătorul
doreşte acum să plece şi el în spaţiu cu
echipamentele specifice pentru a putea
studia <<la fata locului>> exact momentul
în care se întâmplă acest bizar fenomen.
Într-un interviu acordat unui ziar american,
Mitchell a explicat ca acel eveniment i-a
schimbat complet viaţa, perspectiva asupra
lumii precum şi percepţia locului pe care
fiecare îl ocupam în Univers.
În încercarea de a descoperi
fenomenul, astronautul a scris o carte,
„Drumul Exploratorului“ în care explorează
ştiinţa conştiinţei umane. Folosind ceea ce
el a denumit „modelul diadei“ (principiu
metafizic al dualităţii, la filozofii antici
49
greci, opus monadei - n.r.) el subliniază
existenţa a doua „faţete“ ale energiei. „În
loc să fie doua lucruri diferite, energia este
baza existenţei noastre ca materie şi este de
fapt, baza cunoaşterii şi informaţiei.
În ştiinţă, noi nu avem o definiţie
clară a conştiinţei. Singura definiţie din
dicţionar a acestui cuvânt se referă doar la
noţiunea de bază, la luciditate. Însă există
mai multe niveluri de conştiinţă, s-a
demonstrat în laborator ca orice fiinţă vie,
chiar şi o simplă bacterie are aceasta
informaţie“ susţine Mitchell. Întrebat dacă
el crede în Dumnezeu, astronautul a răspuns
că nu crede în „tradiţionala imagine de
bătrân cu plete albe“ însa crede în ceva care
este mai presus decât toate. Astronautul a
mai declarat că nu poate descrie cu precizie
experienţa pe care a avut-o însa este sigur
că a avut o revelaţie a unei realităţi ignorate
de cei mai mulţi şi anume că „oamenii,
locurile şi toate fiinţele sunt mult mai
apropiate, au o relaţie de interdependenţă,
de conectivitate mult mai apropiată decât se
crede“.

Părintele Iustin Pârvu avertizează asupra pericolului

însemnării electronice cu „Pecetea 666“
În urma introducerii de la 1 ianuarie a obligativităţii aplicării pe documentele românilor a
unui cip care conţine detalii personale biometrice precum şi alte date, ca şi a codului de bare
care poartă reprezentarea numărului 666, Părintele Iustin Pârvu, Duhovnicul Ortodoxiei Române
face apel la întreaga naţiune încercând să le „deschidă ochii“ tuturor cu privire la conducerea
statului din ziua de astăzi.
Părintele susţine că „pentru mulţi (...) acest cip pare un lucru nesemnificativ, dar în spatele
acestui sistem de însemnare a oamenilor, de codare şi stocare a datelor de identificare se
ascunde o întreagă dictatură, un întreg plan demonic, prin care de bună voie îţi vinzi sufletul
diavolului. Însemnarea oamenilor, ca pe vite, este primul pas al unor alte măsuri luate pentru
controlul absolut al fiinţei umane. Şi aceste drepturi trebuiesc apărate chiar cu preţul vieţii. În
aceste vremuri grele singura cale de „mântuire este mucenicia". De asemenea, conform Marelui
Duhovnic, suntem o naţie inferioară grecilor şi sârbilor, deoarece aceştia au protestat împotriva
cipurilor, iar tinerii lor au fost formaţi de mici în duhul acesta patristic, atât în familiile cât şi în
şcolile lor – ei au noţiuni de Vechiul Testament, de Noul Testament; din tată-n fiu s-a predat
această tradiţie patristică.“ Împreuna cu aceste cuvinte grele transmise poporului roman,
Părintele Iustin Pârvu a înaintat şi un formular şi o petiţie către autorităţile statului Român
împotriva „cipurilor cu date biometrice, premergătoarea pecetluirii cu numărul Fiarei, 666“
(după www.gardianul.ro).

Un studiu de Pr. Prof. Dr. Mihai Valică, …demersul Părintelui Justin este
făcut cu binecuvântarea ÎPS Teofan Savu, justificat teologic, responsabil şi
Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei profetic
pentru 2011, şi executând cu multă râvnă şi acribie directivele
Din ianuarie 2009 a început în România, cu o grabă suspectă UE60, România extinde procedeul şi la alte documente personale
şi tacită, eliberarea de paşapoarte şi permise de conducere cu cip cum ar fi: actul de identitate, cardul de sănătate, precum şi alte
RFID58, fără ca cineva să cunoască în detaliu datele stocate pe cip.
Dezbat eri

În vederea aderării fără rezerve la spaţiul Schengen59, prevăzut
58
Prescurtare de la Radio Frequency Identification Device.
59
Toate datele despre Acordul Schengen, inclusiv descrierea Centrului
SIS (Schengen Informational System) din Strassbourg, sunt descrisepe
larg în “I Simfonia tou Senghen”, To Pontiki, Atena 1997, editia a II-a,
lucrare oficiala ce contine textul integral al Acordului, interventia de
protest Van Outrive si legea “Pentru protectia persoanei la prelucrarea
datelor cu caracter personal”, votata de parlamentul elen in martie
1997.
documente de călătorie.
Pe fondul acestei acţiuni Părintele Justin Pârvu a dat un
comunicat, care a creat anumite controverse, contestaţii şi reacţii.
Cu binecuvântarea IPS Teofan, prezint mai jos părerea mea
referitoare la problema ridicată de Părintele Justin, întrucât sunt
doctor în Teologie Socială Aplicată, disciplină care reglementează
moral relaţia Bisericii cu lumea61 şi cadru didactic universitar la
60
Vezi http://consilium.europa.eu/prado/RO/1611/docHome.html.
61
Vezi Pr. Dr. Mihai Valică, Prof. Univ. Dr. Pavel Chirilă, Teologie
 50
Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iaşi,
specializarea: Biserica azi. Istorie şi Actualitate.
1. Sinteza psiho-teologică a comunicatului Părintelui
Justin Pârvu din data de 14.01.200962
a. Îndemnat de glasul conştiinţei şi curăţia inimii, Părintele
Justin atenţionează cu duh profetic, de pericolele unui posibil
început de însemnare cu numărul fiarei apocaliptice 66663 şi
consideră planul naţional de introducere a cipurilor biometrice
pentru buletin şi paşaport, ca o vreme „premergătoare acestei
profeţii“64, deci nu derularea însăşi a profeţiei65;
b. Nu acţiunea cipurile biometrice în sine este egală cu
pecetluirea, ci aceasta reprezintă doar un început şi „o capcană a
vrăjmaşului“66. E posibil ca ulterior aceste date să fie folosite
pentru trecerea la acţiunea propriu-zisă, iar odată începută, să
pregătească pas cu pas, psihologic-perceptiv şi mental acţiunea
finală: pecetluirea;
c. În acest context, Părintele Justin îndeamnă credincioşii să
fie vigilenţi şi dacă e nevoie chiar jertfelnici, să primească
martirajul, dacă vor fi forţaţi să primească „inofensiva” acţiune,
adică acceptarea cipurilor biometrice pentru buletine şi paşapoarte;
d. Recunoaşte că nu este de datoria sa să facă această
atenţionare, ci ar fi fost de datoria „arhipăstrorilor, mai marii
acestei Biserici”, însă din cauză că ei nu iau atitudine, sau nu
consideră acest lucru un pericol, se substituie acestora şi din
dragoste pentru neam şi Biserică trage un semnal de alarmă,
considerând ca acest „proiect le răpeşte de fapt oamenilor
libertatea” şi ar grăbi şi chiar ar uşura ulterior procesul de
pecetluire.
e. Prin Cuvintele: „Este vremea muceniciei! Luptaţi până la
capăt! Nu vă temeţi!” vrea să marcheze acest lucru şi vrea să
spună, că dacă acum, când acţiunea este abia la început, creştinii nu
vor fi capabili de jertfă şi împotrivire, mai târziu va fi şi mai greu;
f. Dacă această acţiune nu ar fi fost proorocită cu 2000 de ani
în urmă de Sf. Apostol şi Evanghelist Ioan, demersul pe care
guvernanţii, cu ştiinţă sau neştiinţă, îl fac prin acest proiect, nu ar fi
fost pus sub semnul întrebării sau al contestării, ci nebăgat în
seamă, sau poate chiar considerat un lucru benefic. Însă dacă luăm
în serios Sf. Scriptură şi în special proorocia din Apocalipsă 13,
rii
er
atunci, după părerea mea, demersul Părintelui Justin este justificat
teologic, responsabil şi profetic, întrucât există multe date comune
te
at
ba
Socială, Ed. Christiana, Bucureşti, 2007.
zb
62
http://www.calauzaortodoxa.ro/
63
Vezi Apocalipsa 13, 16-17.
ez
64
Vezi http://www.calauzaortodoxa.ro/, comunicatul pag. 1.
De
65
Unele concluzii sunt trase şi în urma unor discuţii personale avute cu
părintele Justin, după publicarea comunicatului cunoscut.
D
66
Idem.
Lohanul nr. 7
între acţiunea introducerii cip-urilor biometrice şi atenţionarea
profetică din Apocalipsă67.
2. Legislaţia naţională, internaţională şi europeană
referitoare la cipurile biometrice
a. Regulamentului Consiliului Europei nr. 2.252/200468 dă
recomandări şi detalii tehnice privind cip-urile biometrice69, însă
nici o ţară din lume nu s-a grăbit să le implementeze cu atâta
acribie tehnică şi obedienţă. România este prima ţară-pilot-cobai de
pe planetă cu un asemenea proiect experimental, iar guvernarea
trecută a reglementat aceasta prin: OGU 94/200870, HG
1566/200871, OG 207 din 04/12/200872.
b. Acţiunea cip-urilor biometrice a „început în pas de marş”
în judeţul Ilfov de la 1 ianuarie iar până în iunie 2009 se urmăreşte
extinderea sistemului informaţional biometric în toată ţara.
c. Din decembrie 2008 a început în România emiterea unui
nou model de permis auto de tip card, care conţine de asemenea un
cip electronic pe bază de cod de bare. Cip-ul conţine date personale
uzuale, date medicale, istoricul bolilor, contravenţii rutiere, etc.
Acţiunea a început fără o bază legislativă şi fără o promovare mass-
media corespunzătoare.
d. Pentru 1 ianuarie 2011 este programată introducerea noilor
cărţi electronice de identitate cu cip. Platforma-pilot-cobai
informaţional va fi implementată în judeţul Caraş-Severin, de unde
se va extinde proiectul şi în celelalte judeţe73. Informaţiile sunt
memorate pe 2 suporturi: banda optică şi circuit integrat de tip
smartcard (cip). Datele înscrise nu pot fi şterse, ci se poate doar
adăuga la ele informaţii, iar această acţiune o poate face nu numai
Ministerul Internelor, ci şi cel al Comunicaţiilor!74 Există aşadar un
drept discreţionar asupra naturii şi cantităţii informaţiilor înscrise,
întrucât nu este reglementat cine are dreptul să înscrie, care sunt
criteriile de selecţie, a ceea ce trebuie scris şi ce ar putea afecta
imaginea sau confortul psihic al persoanei în cauză, etc.
e. Abuzurile se extind şi mai aberant prin legea 298 din 21
nov. 2008, care obligă pe furnizorii de servicii de comunicaţii
electronice, să păstreze orice convorbire telefonică, orice sms
sau e-mail pe ultimele 6 luni şi să le pună la dispoziţie, la
solicitarea autorităţilor competente.75
f. Îngrijorător este faptul că, nici o lege sau normă naţională,
europeană sau internaţională nu garantează discreţia, securitatea
absolută a datelor înscrise şi nu prevede sancţiuni clare pentru cei
ce le-ar utiliza în alte scopuri, sau ar comite erori tehnice sau
neglijenţă în securizarea datelor.
g. Până în prezent doar Asociaţia Civic Media76 a semnalat şi
67
Vezi Pr. dr. Ioan Mircea, Apocalipsa, ed. Harisma, Bucureşti, 1995,
pp. 213-235; Mircea Vlad, Apocalipsa 13 - Sfârşitul libertăţii umane, la
adresa: http://www.razboiulnevazut.org/carte.php?id=97.
68
Vezi http: //ec.europa.eu/prelex/detail_dossier_real.cfm?CL
=en&DosId=189152;
http://register.consilium.europa.eu/pdf/en/04/st06/st06406-
re01.en04.pdf
http://eur-
lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2004:385:0001:00
06:EN:PDF
http://ec.europa.eu/justice_home/doc_centre/freetravel/documents/doc_
freetravel_documents_en.htm
69
Vezi Opinion 3/2005 on implementing the Council Regulation (EC)
No 2252/2004 of 13 December 2004 on standards for security features
and biometrics in passports and travel documents issued by Member
States (Official Journal L 385 , 29/12/2004 P.1 - 6).
70
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 485 din 30/06/2008.
71
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 842 din 15/12/2008.
72
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 831 din 10/12/2008.
73
Vezi OGU 184/2008.
74
Vezi Norme metodologice ale OGU 69/2002.
75
Legea nr. 298/2008 privind reţinerea datelor generate sau prelucrate
de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului
sau de reţele publice de comunicaţii, precum si pentru modificarea
Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal si
protecţia vieţii private in sectorul comunicaţiilor electronice, a fost
publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 780 din 21.11.2008.
76
Asociaţia Civic Media, prin preşedinte fondator Victor Alexandru
Roncea, cu sediul în Bucuresti, web www.civicmedia.ro, e-mail
Martie 2009
contestat abuzul acestor legi şi încălcarea drepturilor omului, pe
când unii membrii „justiţiari” ai societăţii civile sunt preocupaţi
mai departe şi interesaţi obsesiv doar de scoaterea icoanelor din
şcoli…
3. Scopul cip-urile RFID
Anunţate deja de doi ani, paşapoartele biometrice conţin
imaginea facială şi amprentele deţinătorului. Cerute de Statele
Unite, paşapoartele vor fi emise în premieră de Romania, în ciuda
faptului că unii experţi susţin că este nevoie de doar patru ore
pentru a decripta informaţiile de pe cip.77
Cip-urile RFID sunt menite să înlocuiască codul de bare de
pe produsele din magazine şi să controleze „pozitiv” individul, cu
intenţia de a-l proteja şi în scopul creşterii gradului de securitate al
acestuia78, însă nu s-au luat în seamă în mod real şi pericolele şi
vulnerabilitatea sistemului. Componentele şi alte operaţiuni
electronice ale cip-ului biometric sunt deja mediatizate79 şi se
găsesc pe larg în literatura de specialitate80.
3.1. Avantaje ale cip-urilor RFID
a. Din punct de vedere economic şi comercial:
1. Uşurează, scurtează şi eficientizează considerabil procesul
de producţie.
2. Datorită capacităţii de stocare a cip-urilor, se reduce timpul
de cumpărare a produselor prin identificarea şi livrarea rapidă a
acestora şi oferă posibilitatea refacerii stocurilor în timp util.
b. Din punct de vedere militar:
1. Servesc cu mare precizie atingerea obiectivelor militare,
precum şi a celor de spionaj.
c. Din punct de vedere al evidenţei, identificării şi
ajutorului unei persoane în caz de urgenţă:
1. Introducerea cip-urilor în paşapoarte este considerată o
măsură de siguranţă în plus81 de către guvernele ţărilor82 care le-au
office@civicmedia.ro, în temeiul disp. art. 1 pct. 1 si 7 din legea nr.
554/2004 formulează contestaţie împotriva disp. Hotărârii de Guvern
nr. 1566/2008 din 25/11/2008 pentru modificarea si completarea
Hotararii Guvernului nr. 557/2006 privind stabilirea datei de la care se
pun în circulaţie paşapoartele electronice, precum şi a formei şi
conţinutului acestora. Vezi pe larg http://victor-
roncea.blogspot.com/2009/01/in-al-11-lea-ceas-civic-media-
contestat.html.
77
Vezi RFID http://www.technovelgy.com/ct/Technology-
Article.asp?ArtNum=20; http://epic.org/privacy/rfid/ (exemple de
RFID cu probleme) ; http://www.darknet.org.uk/2008/06/hackers-
crack-london-tube-oyster-card/ (RFID spart).
78
Vezi fundamentarea legilor mai sus menţionate.
79
Vezi Apelului Părintelui Justin Pârvu privind lupta contra Cipurilor
Fiarei, Monahul Filotheu explica „Ce sunt cipurile 666” - http://victor-
roncea.blogspot.com/2009/01/in-completarea-apelului-parintelui.html;
INFO - Ce conţine cipul cu date biometrice premergător pecetluirii cu
666: inclusiv o antena! UPDATE-http://victor-roncea.blogspot.com/
2009/01/info-ce-contine-cipul-cu-date.html; Control total: FBI deja
vrea să deţină Banca de date biometrice a Marii Britanii - 666 - Cum
poţi sî devii un paria fără să ştii - http://victor-roncea.blogspot.com/
2009/01/controlul-total-fbi-deja-vrea-sa-detina.html.
80
Vezi E.Bowman, ‘Everything You Need to Know About
Biometrics’. Id-entix, 2000. 2. A.Bromme, ‘A Classification of
Biometric Applications Wanted by Politics: Passports, Person
Tracking, and Fight against Terror’, Kluwer, BV Deventer, The
Netherlands, The Netherlands, 2002, p.207-19. 3. M.Foucault,
Discipline and Punish:The Birth of the Prison, Pen- guin, 1979. 4.
K.A.Gates, ‘Wanted Dead or Digitized:Facial Recognition Technology
and Privacy, Television and New Media, Vol.3, No 2 May 2002,
p.235-38. 5. D.Lyon, and Dedt Lyon, Theorizing Surveillance:The
Pano- pticon and Beyond, Willan Publishing, 2006. 6. P.H.O’Neil,
Complexity and Counterterrorism:Thinking About Biometrics, Taylor
& Francis, 2005, p.547-66. 7. Pravoslavni Episkop Žički, ‘Svetom
Arhejerejskom Saboru Srpske Pravoslavne Crkve’, Blagovesnik Žički,
2006. 8. J.Tasić, ‘Protiv Velikog Brata’. DANAS 16.-17. decembar
2006. 9. J.D.Woodward, Biometrics:A Look at Facial Recognition,
RAND, 2003. PUBLIC POLICYANALYSIS WBSO;
http://www.rfidnews.org/http://ifile.it/10gd7ji/3540710183.zip;
81
Conţine 50 de elemente de siguranţă, cu 18 mai mult decât actele
actuale. Vezi http://www.frontnews.ro/social-si-economic/eveniment/
pasaportul-biometric-cea-mai-noua-arma-a-romaniei-impotriva-
comertului-de-infractionalitate-19018
51
introdus deja parţial.
2. Conectarea la anumite baze de date publice naţionale şi
internaţionale oferă în câteva minute toate informaţiile vitale
despre persoana căreia i se scanează un document personal
prevăzut cu cip RFID.
3.2. Dezavantaje ale cip-urilor RFID
1. Informaţiile din memoria cipului pot fi citite de către orice
cititor, nu doar de către cele specializate83. Astfel, cu un simplu
calculator performant, orice date, oricât de criptate ar părea, pot fi
sparte84 într-un timp extrem de scurt (cel mult patru ore) 85şi chiar
falsificate86.
2. Controlul total asupra cetăţenilor. Se va şti în orice clipă
unde suntem, cu cine sîntem, tranzacţiile financiare, rutele de
călătorie, timpul petrecut în anumite locuri şi alte date, ce vor fi
folosite după bunul plac al posesorilor acestor baze de date.
3. Cip-urile nu pot fi detectate de simţurile fiziologice sau
percepţia umană. Deci nu vor putea fi evitate.
4. Microcipurile implantate la animale au provocat
cancer în aproximativ 10% din cazurile implanturilor. Ţesutul
cancerigen a apărut întotdeauna în jurul cipului RFID87.
5. Cip-urile RFID sunt sensibile la anumite tipuri de radiaţii
ori contactul cu surse încărcate cu electricitate.
6. Nu există inclus în cip-uri opţiunea: nu colecta date
statistice despre mine.
7. Cel care va refuza cip-urile din varii motive, va fi lipsit de
serviciile publice, care cer o identificare la baza de date, generând
astfel o izolare şi înstrăinare socială. Deci persoanele fără cip nu
există.
8. Cip-urile sunt o sursă de informaţie gratuită pusă la
dispoziţie pentru serviciile de spionaj la toate nivelurile, iar date
personale pot fi deturnate în diferite scopuri sau făcute public fie
din neglijenţă fie intenţionat.
9. Cip-urile biometrice pot avea avantaje pe termen scurt,
dar pe termen lung pot fi un pericol real. Ele compromit
metodele existente de securitate pe baza celor 2 elemente introduse,
folosind presupunerea că ele nu sunt accesibile publicului, nici
măcar in mod criptat. De exemplu dacă ai o bază de date cu
amprente şi pentru a intra în sistem este nevoie de amprenta unei
persoane, nu trebuie să fie persoana acolo, poţi sa iei din baza de
date a poliţiei amprenta ei. În mod paradoxal cip-urile biometrice
diminuează siguranţa unei ţări. Ele permit accesul pe baza
paşaportului altcuiva, fără a fi nevoie ca el să fie de faţă. Nu te mai
verifică nimeni fizic, totul se bazează pe sistem. De aceea
expunerea informaţiilor digitale ale românilor fără
discernământ şi discreţionar reprezintă o acţiune, fie
inconştientă şi iresponsabilă, fie de trădare a propriilor
cetăţeni.
10. Serviciul 112 permite găsirea locaţiei telefonului. Oricând
te poate localiza fără să apelezi, numai datorită faptului că telefonul
primeşte semnal. Acelaşi lucru se poate extinde la cip-urile RFID.
11. Evidenţa strictă a vieţii personale, la toate nivelurile,
elimină şansa de a repara o neglijenţă, o greşeală sau o neputinţă de
82
Malaiezia în 1998, Irlanda, Japonia, Pakistan, Germania, Portugalia,
Polonia, Spania în 2006, Marea Britanie, Australia şi SUA în 2007,
Serbia şi Korea în 2008, România în 2009. Numai România
implementează sistemul complet şi fără rezerve.
83
Din acest moment, posesorul de buletin / paşaport / carnet de
conducere / card de sănătate / card de credit, care conţine cip devine
cea mai uşoară pradă în faţa oricui are un cititor de cipuri RFID şi un
Dezbat eri
calculator.
84
Paşaport biometric spart în 2008 în UK. De atunci Uk şi Irlanda
contestă cip-urile biometrice. Vezi http://www.gss.co.uk/news/
2008/04/?&id=4988;
http://www.guardian.co.uk/technology/2006/nov/17/news.homeaffairs
85
Vezi http://www.darknet.org.uk/2008/06/hackers-crack-london-tube-
oyster-card/ (RFID spart).
86
Vezi http://omroep.vara.nl/tvradiointernet_detail.jsp?Maintopic
=424&subtopic=38690;
http://www.theregister.co.uk/2006/08/04/cloning_epassports/
87
Vezi Albrecht, K. Microchip-Induced Tumors in Laboratory Rodents
and Dogs: A Review of the Literature
 52
plată, de exemplu faţă de o banca. Cazul americanilor cu dosar
financiar. Dacă uiţi să faci o plată, eşti catalogat ca rău platnic toată
viaţa. Nu mai primeşti un împrumut, niciodată.
12. Monitorizarea prin satelit pe baza identificării faciale
reprezintă o ameninţare la propria viaţă, dacă luăm în consideraţie
ghidarea rachetelor antipersoană prin satelit. O eventuală lovitură
de stat omoară orice persoană cu ajutorul rachetelor ghidate după
recunoaştere facială. Tehnic acest lucru este deja posibil. Deci cip-
ul biometric poate servi şi la terorism, ucideri şi crimă organizată.
13. Autentificarea biometrică se poate realiza şi atunci când
persoana deţinătoare a documentelor biometrice este moartă: este
nevoie doar de mâna lui, sau de un ochi pentru a intra intr-un
sistem. Astfel banii din cont, sau alte acţiuni financiare sau
administrative, care necesită informaţii biometrice, se pot obţine
doar dacă ai cadavrul. Deci pericolul cip-urilor biometrice se
prelungeşte chiar şi atunci când omul este fără viaţă.
4. Opoziţii şi atitudini contra cip-urilor biometrice în
lume
Luând în consideraţie aspectele de mai sus precum şi din
motive de etică civică sau etică a tehnologiei biometrice, unele
instituţii, persoane sau asociaţii religioase, civice sau profesionale
se opun vehement, cum ar fi: unii americani88 sârbi89, grecii90,
scoţienii91, alte ţări occidentale, piloţii britanici92 etc.
Introducerea cip-urilor este, fără îndoială, un scandal.
„În toate aceste cazuri revolta nu trebuie privită ca pe o reacţie
provenită pe fondul unui fanatism religios, aşa cum încearcă să o
sucească unele glasuri din presă, ci, mai întâi de toate, ca o
reacţie de apărare împotriva unei înregimentări forţate într-un
sistem de supraveghere suspect”93.
5. Omul redus de la Imago Dei la un simplu număr sau
cip electronic
Dacă se respinge din motive de bioetică clonarea biologică,
de ce nu s-ar respinge din aceleaşi considerente şi „clonarea
electronică biometrică” având ca motivaţie teologică învăţătura
Bisericii Ortodoxe despre antropologie.
„Imago Dei” în om după Sfinţii Părinţi este unitară atunci
când exclude orice concepţie substanţialistă despre „chip”, care
constă în mod funcţional, practic, în manifestarea vieţii sale
88
Vezi Electronic Frontier Foundation şi de CASPIAN, două
organizaţii din SUA luptă pentru libertatea individuală în faţa
măsurilor de urmărire şi control electronic impuse de guverne.
Katherine Albrecht este fondatoarea şi preşedinta CASPIAN (Grupul
consumatorilor care sunt împotriva invadării intimităţii de către
supermarketuri – Consumers Against Supermarket Privacy Invasion
and Numbering) si autoare a lucrarii „Cipurile-spion: Cum plănuiesc
mega-corporaţiile şi guvernul să vă urmărească orice mişcare cu
RFID” (Spychips: How major corporations and government plan to
track your every move with RFID). ; La un pas de Semnul Fiarei, un
documentar de Katherine Albrecht: http://video.google.co.uk/
videoplay?docid=-2029681589148358971&hl=en
89
Western Balkans Security Observer English Edition (Western
Balkans Security Observer English Edition), issue: 4 / 2007, pages:
6268, on http://www.ceeol.com/.
90
Vezi Comunicatul Sfântului Munte Athos către poporul ortodox:
http://victor-roncea.blogspot.com/2009/01/crestini-organizati-va-
formular-de.html.
91
Parlamentul scoţian a votat împotriva propunerii guvernului Marii
Britanii de a emite carduri cu cip de tip RFID. Măsura nu are nici un
efect legislativ insa membrii parlamentului scoţian au opinat ca aceste
noi cărţi de identitate nu vor scădea criminalitatea şi nici nu vor creşte
securitatea cetăţenilor, în schimb vor afecta puternic drepturile civile.
rii
Parlamentarul Fergus Ewing a declarat în faţa parlamentului local că
er
guvernului nu-i poate fi acordata încrederea că va păstra în siguranţă
te
datele stocate pe cipuri şi că întreaga investiţie de 5 miliarde de lire
sterline este o teribila risipa care ar putea fi folosita mult mai eficient in
at
alte scopuri. Sursa: http://misa-yoga.blogspot.com/2008/11/
ba
parlamentul-scotian-respinge-noile.html.
zb
92
Vezi http://sorinalukacs.wordpress.com/2009/01/16/pasapoartele-
biometrice-un-semn-al-apocalipsei-ori-o-simpla-masura-de-securitate/;
ez
Sursa: http://misa-yoga.blogspot.com/2008/11/piloti-britanici-
De
ameninta-cu-greva.html
93
Citat în http://savatie.wordpress.com/2009/01/15/scandalul-cip-
D
urilor/
Lohanul nr. 7
spirituale, ca nevoie primordială şi centrală. Primatul vieţii
spirituale activează aspiraţia fiinţei noastre umane spre absolut,
spre arhetipul ei divin (Origen), spre Dumnezeu.
Prin „Harul lui Hristos, prin dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi
prin împărtăşirea Sfântului Duh”94, omul reuneşte, în ipostasul său
creat, divinul şi umanul, după chipul lui Hristos, adică „chipul
Celui ceresc”95, ajunge „la măsura vârstei plinătăţii lui Hristos”96 şi
astfel devine dumnezeu prin har. În acest sens spune Sfântul Vasile
cel Mare că „omul este o făptură care a primit poruncă să devină
Dumnezeu”97, adică „chip al Chipului”- eikon Eikonos.
Deci omul are un destin hristologic, întrucât originea
(αρχιν) lui este în Hristos, care este chipul, icoana lui
Dumnezeu. Omul real „s-a născut atunci când Hristos a intrat în
viaţă şi S-a născut”98, iar ziua naşterii lui Hristos „este zi de naştere
a umanităţii”99. Omul este alcătuit teologic, iar chipul său are o
valoare teologică, hristică şi nu îl putem amaneta sau împrumuta,
sau permite să fie folosit fără voia şi libertatea noastră.
Valoarea ontologică a omului nu constă, sau nu se află în el
însuşi, înţeles în mod autonom, cum susţin teoriile materialiste, în
suflet, minte, intelect, sau exclusiv în persoana omului, cum susţin
sistemele filozofice contemporane, ci în Arhetipul lui. De vreme ce
omul este o icoană, existenţa lui reală nu e determinată de
elementul creat din care este făcută icoana, sau din voia lui liberă,
ci de Arhetipul (Modelul) ei necreat. Omul este înţeles astfel de
Părinţii Bisericii “în mod ontologic numai ca fiinţă teologică.
Ontologia lui este iconică”100.
A permite ca chipul nostru să fie „clonat electronic” şi
înregimentat în cip-uri şi apoi manipulat după bunul plac al cuiva,
înseamnă a „amaneta” ceea ce nu ne aparţine şi a diminua
identitatea noastră iconică, care este unică, la un număr într-o
bucată de plastic.
Aceasta este ca şi când ai folosi o icoană ca placă video, sau
hard disc… Din punct de vedere moral este un sacrilegiu, sau cel
puţin o desacralizate, întrucât se petrece o coborâre a dimensiunii
spirituale, respectiv a chipului iconic uman, într-o folosinţă strict
materială şi terestră. Or, chipul nostru, aparţine arhetipului divin,
adică lui Dumnezeu.
Deci cip-urile biometrice, în acest context, contravin
învăţăturii biblice şi patristice despre antropologia creştină,
întrucât reduc, circumscriu, deci mărginesc chipul/icoana
fiinţei umane la o simplă tehnologie şi suport electronic de
emiţătoare şi implanturi.
6. Propuneri şi perspective
Lăsând la o parte orice panică şi tulburare, care nu fac
cinste creştinilor, refuzul în masă a unor experimente pe care
Guvernul României le aplică în serie101, ar trebui să ne pună pe
gânduri şi să ne întrebăm, dacă ne mai simţim, sau mai suntem
consideraţi sau trataţi ca persoane umane, ori ca o simplă
marfă, pe care se poate pune o etichetă, cip-uri, etc.
Nimeni din Guvern, nu s-a gândit să supună această temă
dezbaterii publice, ca o problemă de etică cetăţenească sau de
etică biometrică a tehnologiei moderne102, aşa cum s-ar cuveni
94
2 Cor 13, 14; Rom 16, 24.
95
1 Cor 15, 49.
96
Efeseni 4, 14. Majoratul omului coincide cu hristificarea lui.
(christopoiesis).
97
Paul Evdochimov, Femeia şi mântuirea lumii, Ed.
Christiana, Bucureşti, 1995,p. 51.
98
Sfântul Nicolae Cabasila, Despre viaţa în Hristos 4, PG 150, 604A.
99
Sfântul Vasile cel Mare, La Naşterea lui Hristos 6, PG 31, 1473A.
100
Panayotis Nellas, Omul – animal îndumnezeit. Perspective pentru o
antropologie ortodoxă,Ed. Deisis, Sibiu 2002, p. 69.
101
Vezi vaccinarea cu Gardasil, „anexarea şi livrarea” României la UE
fără referendum, legea 298 din 2008, cip-urile biometrice, etc. acţiuni
care arată dispreţul aleşilor noştri faţă de cetăţeni şi o privare a
libertăţii noastre de opinie şi de acţiune în perfectă armonie cu
Constituţia României.
102
Vezi BITE (http://www.biteproject.org/) - research and to launch
public debate on bioethics of biometric technology;
Martie 2009
unei ţări democratice, la care se pare că suntem doar figuranţi.
Propun ca implementarea privind cip-urilor biometrice
să fie amânată, până ce această problemă va fi dezbătută
public.
Sfântul Sinod al BOR să iniţieze toate demersurile legale
pe lângă organismele responsabile, pentru a nuanţa legile
privind paşapoartele şi alte documente personale, în raport cu
convingerile ştiinţifice, religioase sau morale ale cetăţenilor.
Până atunci să se respecte legislaţia actuală, privind noile
cărţi de identitate, respectiv Ordinul 1190 din 31 iulie 2001 al
Ministerului de Interne, care menţionează că „persoanele care
refuză cartea de identitate din motive religioase“ primesc
buletine de tip vechi103. La fel, HG 978/2006 privind fotografiile
de paşaport, care dă posibilitatea personalului monahal ca
„fotografia să poată fi realizată cu capul acoperit, din motive
religioase”.
Prin opoziţia fiecăruia, prin trezirea unei solidarităţi de
conştiinţă creştină la nivel naţional, putem cere legiuitorului să
abroge noile legi din domeniul actelor electronice de identitate, sau
să le aplice diferenţiat, fără ca aceasta să conducă la un regim
discriminatoriu din punct de vedere politic, economic sau al
serviciilor sociale.
Personal cred că introducerea cip-urilor este
neconstituţională şi antidemocratică, întrucât nu s-a realizat
prin dezbatere publică naţională şi încalcă flagrant “drepturile
omului” prevăzut în constituţia României104 şi în alte legi
internaţionale105.
Am convingerea că Sf. Sinod va interveni la forurile
legislative în acest sens, pentru a linişti problemele de
conştiinţă ale credincioşilor BOR şi va demara conceperea unei
doctrine sociale106, care să reglementeze moral relaţia Bisericii
cu lumea la toate nivelurile.
După părerea mea, aceasta ar pune capăt oricăror speculaţii,
precum şi unor substituiri şi intervenţii singulare, referitoare la cip-
urile biometrice şi nu numai, care apar pe alocuri în cuprinsul
Patriarhiei Ortodoxe Române.
Pr. prof. Dr. Mihai VALICĂ
Universitatea A. I. Cuza, Iaşi,
Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae”
21 Ianuarie 2009, la pomenirea Sfinţilor mucenici Maxim
Mărturisitorul şi Neofit
http://www.cssc.eu/media_coverage.php.
103
Din păcate actul este de circulaţie internă şi este inaccesibil pentru
public.
104
Vezi art.26: Autorităţile publice respecta şi ocrotesc viata intima,
familiala si viaţa privata. Persoana fizica are dreptul să dispună de ea
însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publica
sau bunele moravuri; art. 28: Secretul scrisorilor, al telegramelor, al
altor trimiteri poştale, al convorbirilor telefonice si al celorlalte
mijloace legale de comunicare este inviolabil. Vezi şi art. 53 şi 148.
105
Art. 1 din Declaraţia universala a drepturilor omului spune că toate
fiinţele se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi. Art. 12.
Nimeni nu va fi supus la imixtiuni arbitrare în viata sa personala, în
familia sa, în domiciliul lui sau în corespondenţa sa, nici la atingeri
aduse onoarei şi reputaţiei sale. Orice persoana are dreptul la protecţia
legii împotriva unor asemenea imixtiuni sau atingeri.
106
Vezi Mihai Valică, Eine heutige Philanthropiewissenschaft und
Diakonietheologie im Kontext der Orthodoxen Lehre und der Tradition
der Rumänisch-Orthodoxen Kirche, lucrare de doctorat, Freibrug 2007;
Mihai Valica, Pavel Chirilă, Andreea Băndoi şi Cristian Popescu,
Teologia Socială, ed. Christiana, Bucureşti, 2007.
53
În zece ani oamenii ar putea purta cipuri
precum câinii de companie, avertizează un
raport oficial din Marea Britanie
George Preda
Un raport şocant realizat în 2006 în Marea Britanie
avertizează: „În zece ani oamenii ar putea fi forţaţi să accepte
implanturi cu microcipuri precum câinii”. Publicat în contextul
celei de-a 26-a Conferinţe internaţionale a responsabililor cu
protecţia datelor private, raportul este unul oficial. El a fost realizat
de o echipă de cercetători pentru Comisariatul britanic al
Informaţiilor, care ţine de Ministerul de interne.
Realizatorii, dr. David Murakami Wood şi dr. Kirstie Ball,
trec în revistă şi situaţia din lume în ceea ce priveşte utilizarea
tehnologiilor de supraveghere şi a microcipurilor. Ei arată că în
perioada 2000-2006, în mai multe ţări europene au fost implantate
microcipuri pentru identificarea animalelor de companie. În SUA
au fost implantate microcipuri şi la oameni: 70 de persoane
vârstnice suferind de senilitate, care nu putea fi supravegheate
altfel şi doi angajaţi ai unei companii din Ohio, pentru a le facilita
accesul într-o zonă cu securitate specială.
Autorii mai arată şi că Marea Britanie este lider mondial în
folosirea tehnologiei de supraveghere, iar cetăţenii ei sunt cei mai
spionaţi din aşa-zisa „lume liberă”. Cardurile care permit accesul în
reţeaua de transport londonez sunt echipate cu tehnologie RFID, iar
sistemul de supraveghere stradal număra în 2006, 4,2 milioane de
camere video.
Raportul concluzionează: „O parte din supraveghere este
justificată prin furnizarea unor servicii de care avem nevoie:
sănătate, siguranţă publică, educaţie. Altă parte este discutabilă. Iar
o treia este nejustificată, invazivă şi opresivă.”
Google a lansat Latitude, aplicaţia ce
permite localizarea unei persoane pe baza
numărului de mobil
Google a lansat aplicaţia Latitude, cu ajutorul căreia
utilizatorii pot localiza o persoană folosind numărul de telefon
mobil al acesteia, a anunţat compania americană pe blogul său
oficial.
Aplicaţia reprezintă pentru utilizatori o metoda distractivă de
a rămâne în contact cu persoanele apropiate, indicând localizarea
aproximativă a acestora. „Veţi şti dacă soţul dumneavoastră este
blocat în trafic, dacă unul dintre colegi este plecat din oraş sau dacă
o ruda apropiată, care călătoreşte, cu avionul a ajuns la destinaţie",
spun cei de la Google.
Anticipând criticile legate de o eventuală ameninţare pentru
viata privată, compania Google a recunoscut caracterul „sensibil“
al localizării online, dar a insistat asupra… siguranţei garantate
pentru utilizatorii noii aplicaţii. Potrivit reprezentanţilor companiei,
Dezbat eri
aplicaţia Google Latitude are o serie de setări opţionale - o
persoana poate să controleze cine o poate localiza, poate decide în
ce locuri să fie localizat sau, mai mult, poate seta transmiterea unei
alte localizări decât cea adevărată.
Google Latitude este disponibilă, pentru început, în 27 de
ţări, dintre care 14 europene. Aplicaţia va fi extinsă şi în alte
regiuni. (După www.banknews.ro).
 54
Insula Şerpilor, între militarizare şi
spiritualitate
Daciana Matei
Încă din cele mai vechi timpuri, acest petic de pământ a avut
o istorie tumultoasă. Deşi această insulă are o suprafaţă doar de
17 ha cu aspect arid şi stâncos, lipsit de vegetaţie sau apă,
interesul pentru deţinerea Insulei Şerpilor pare paradoxal. Deşi nu
avea o importanţă teritorială şi economică prea mare, odată cu
trecerea timpului aceste valori s-au schimbat. Datorită poziţiei sale
în apele Mării Negre, insula a devenit de o importanţă strategico-
militară deosebită. Odată cu descoperirea în subsolul platoului
continental din jurul insulei a unor importante rezerve de petrol şi
gaze naturale a crescut astfel şi importanţa economică a insulei.
În prezent pe insulă locuiesc aproximativ 100 de persoane, în
mare parte grăniceri, personal tehnic şi militar. În afară de
platforma de elicoptere, pe insulă se mai află staţii de radiolocaţie
pentru cercetare aeronavală la mare distanţă, o garnizoană militară,
un miniport militar, staţii de radiolocaţie, depozite, instalaţii
energetice şi un far. De curând, în 2003 a fost înfiinţată o sucursală
a băncii Aval, pretinzându-se astfel că insula este locuită. Motivul
real pentru care s-au făcut aceste acţiuni a fost ca urmare a faptului
că dacă o insulă este locuită, atunci legile internaţionale îi dau şi
dreptul la platoul continental de 20 km. Crearea unei comunităţi
permanente pe insulă ar putea ajuta Ucraina în procesul intentat de
statul român, care revendică Insula Şerpilor. România susţine că
insula are statut de stâncă deoarece nu are surse de apă potabilă şi
nici nu este locuită permanent. Şi tocmai de aceea, Ucraina face tot
ce este posibil să demonstreze contrariul, creând în mod cu totul
artificial condiţii de locuit. În disperare de cauză, autorităţile
ucrainene au deschis în ultimii ani un hotel fără canalizare şi un
cabinet medical, însă aprovizionarea cu apă se face tot prin
intermediul elicopterelor. În 2006 Parlamentul regional din Odessa
a adoptat în unanimitate o decizie prin care se urmăreşte înfiinţarea
unei localităţi pe Insula Şerpilor, alocându-se sume imense de bani,
localitate care a luat fiinţă cu un an mai târziu, denumind-o Balii.
De curând, pe această insulă se va construi şi o biserică cu hramul
„Sfântul Gheorghe”, ucrainenii având în vedere o serie de alte
proiecte prin care urmăresc să consolideze varianta de zonă
locuibilă.
Cum a ajuns Insula Şerpilor în posesia Ucrainei
Din punct de vedere juridic, al apartenenţei teritoriale, Insula
Şerpilor a urmat îndeaproape soarta gurilor Dunării, a Dobrogei şi a
Deltei Dunării.
Iniţial, Insula Şerpilor a aparţinut geto-dacilor, până când a
început colonizarea greacă. Apoi pe parcursul secolelor supremaţia
revine dorienilor, dacilor şi apoi intră sub dominaţia Imperiului
Roman. Între sec. IV – VII, Dobrogea a devenit provincie de sine
stătătoare, Scythia Minor (Sciţia Mică), având implicit în autoritate
Insula Şerpilor. Dar nu pentru mult timp, deoarece între secolele
VIII – XII, Dobrogea intră sub stăpânire bizantină, veneţiană şi
genoveză.
În 1388, Mircea cel Bătrân intră în stăpânirea Dobrogei, pe
care o unifică cu Ţara Românească, asigurându-şi controlul gurilor
Dunării şi ţărmului Mării Negre. Dar în sec. al XV-lea, Dobrogea
va cădea sub stăpânirea Turciei. Timp de aproape 4 secole, aceste
teritorii, inclusiv Insula Şerpilor vor fi sub dominaţie otomană.
În urma războiului ruso-turc (1806-1812), insula e ocupată în
mod abuziv de ruşi, iar la sfârşitul războiului din Crimeea din 1853,
Rusia pierde Delta Dunării şi partea de sud a Basarabiei, dar
rii
acestea vor rămâne sub suzeranitate otomană până în 1878. Dar în
er
Tratatul de la Berlin din 1878, Insula Şerpilor, Delta Dunării şi
te
Dobrogea vor fi atribuite din nou României.
at
În august 1944, Insula Şerpilor este ocupată din nou de
ba
forţele navale sovietice, deşi România îi devenise aliat. Semnarea
Tratatului de pace din 10 februarie 1947 de către România, pe de o
zb
parte, şi Puterile Aliate, pe de altă parte (între acestea numărându-
ez
se U.R.S.S. şi Ucraina), ratificarea acestui Tratat de către Prezidiul
De
Sovietului Suprem al U.R.S.S.- ului, precum şi de către celelalte
state semnatare ale Tratatului, sunt tot atâtea recunoaşteri ale
D
Lohanul nr. 7
faptului că în anul 1947, de jure, Insula Şerpilor aparţinea
României.
La 4 februarie 1948 s-a încheiat „Tratatul de prietenie,
colaborare şi asistenţă mutuală dintre Uniunea Republicilor
Sovietice Socialiste şi Republica Populară Română”, prilej cu care
s-a stabilit ca cele două state să procedeze la fixarea frontierelor de
stat. Dar acest protocol preciza, printre altele, că „Insula Şerpilor,
situată în Marea Neagră, la răsărit de gurile Dunării, intră în cadrul
Uniunii R.S.S”. Protocolul a fost semnat de V.M. Molotov
(ministrul de externe al U.R.S.S.) şi Petru Groza (prim-ministru al
României) care au operat astfel o modificare a frontierelor
României, aşa cum fuseseră stabilite prin Tratatul de Pace din
1947. Discuţiile ulterioare la nivel înalt au scos în evidenţă intenţia
fostei U.R.S.S. de a lua României Insula Şerpilor în vederea
folosirii ei în scopuri strategico-militare în zonă, ca punct de
supraveghere. Apoi în acelaşi an, câteva luni mai târziu, se încheie
un al doilea document, un proces-verbal semnat de N.P. Sutov,
prim secretar la Ambasada U.R.S.S. din Bucureşti şi Eduard
Mezincescu, ministru plenipotenţiar, prin care se consemnează că
„Insula Şerpilor a fost înapoiată U.R.S.S.-ului de către
R.P.România şi încadrată în teritoriul U.R.S.S.” Din punct de
vedere juridic, cele două înţelegeri bilaterale sunt şi rămân
neconstituţionale. Nu se puteau ceda porţiuni din teritoriul
românesc, fără aprobarea unui asemenea act din partea
Parlamentului, care nu a ratificat niciodată Protocolul Molotov -
Petru Groza. Deci ambele documente sunt nule şi neavenite.
În perioada 1948 - 1991, Insula Şerpilor a fost folosită ca
bază militară sovietică, şi a devenit cel mai puternic centru de
ascultare al fostei U.RS.S. din întreaga Europă de Est. În urma
dezmembrării fostei U.R.S.S., Insula Şerpilor a fost preluată de
Ucraina, care a moştenit tratatele în stadiul în care se aflau la data
succesiunii.
Descoperirile arheologice de pe Insula Albă
Potrivit izvoarelor literare, istorice, cartografice şi geografice
apărute pe parcursul a mai bine de două milenii şi jumătate, Insula
Şerpilor a fost consemnată sub mai multe denumiri, ca de exemplu:
Achillea, Insula Albă, Insula Strălucitoare, Leuke (în limba greacă
înseamnă „alb”), Leuce, Macaron, Macaron Nessos (Insula
fericiţilor), Nisi, Ţărmul cel Alb, Insula cu Şerpi, Insula
Luminoasă, Ostrov ş.a. Dintre toate aceste denumiri, cele mai des
utilizate sunt Leuke, Leuce, Achillea (sau Insula lui Achile) şi
Insula Şerpilor.
Primul autor care a menţionat insula (anul 777 Î.C.) a fost
Arktinos din Milet, care a menţionat insula în lucrarea
„Aethopidia”. L-au urmat Pindar, Euripide, Hecateu, Strabo şi
mulţi alţi scriitori reprezentativi ai antichităţii şi Evului Mediu.
De ce Insula Albă? Există mai multe ipoteze, potrivit cărora
numele acestei insule ar proveni de la culoarea predominantă a
ţărmurilor insulei, de la mulţimea păsărilor albe ca zăpada ce
trăiesc pe această insulă, sau de la culoarea albă a construcţiilor
ridicate pe insulă în cinstea lui Achile. Descoperirile arheologice
din secolele XIX – XX pledează în favoarea celor care susţin
această ultimă ipoteză.
Acest petic de pământ a avut, potrivit mitologiei, două epoci
distincte de cult: prima a fost înaintea căderii Troiei, închinată
zeului Apollo, iar a doua a fost consacrată lui Achile, după războiul
troian.
Cultul lui Apollo
În mitologia greacă, patria zeului Apollo era în ţinutul
hiperboreenilor. Leto, zeiţa care purta în pântece copii lui Zeus, a
venit în acest ţinut ca să scape de gelozia Herei. Aici i-a născut pe
Apollo şi pe Artemis. Se spune că Hiperboreea era un sălaş al
Preafericiţilor, iar locuitorii săi erau mereu tineri, fericiţi, oameni
paşnici, vegetarieni, prietenoşi şi înţelepţi. Aveau glasul blând şi
vocea domoală şi erau consideraţi preoţii lui Apollo. Ei erau mereu
veseli şi cântau şi dansau în onoarea Zeului Luminii. Scriitorul
antic Hecateu spune despre Insula Fericiţilor că era locuită de
hiperboreeni, că avea pământ roditor şi bun, cu o climă blândă şi
caldă, iar pomii fructiferi rodeau de două ori pe an. Oamenii îl
venerau pe Apollo în fiecare zi, aducându-i ofrande şi onoruri la
templul construit în cinstea lui.
Martie 2009
Templul lui Achile
Cea de-a doua epocă de cult a fost cea închinată lui Achile.
După mitologia greacă, zeiţa Thetis s-a rugat de zeul Poseidon să
scoată din adâncul mării o insulă pentru fiul ei Achile, eroul Troiei,
a cărui rămăşiţe pământeşti au fost aduse în această insulă pentru a
fi puse într-un sanctuar. Achile ar fi fost înviat pe această insulă şi,
în cinstea lui, grecii au construit un templu măreţ. Ruinele acestui
templu au fost descoperite în 1814, când o navă sub pavilion italian
a staţionat în apele din jurul insulei. Apoi în 1823, insula a fost
cercetată minuţios pentru prima dată de locotenentul - comandor
Kritzky, din ordinul amiralului Grieg, comandantul flotei din
Marea Neagră. Din cercetările arheologice făcute în 1823 s-au scos
la iveală ruinele unui templu ale cărui ziduri, deşi prăbuşite, erau
formate din blocuri mari de piatră, iar o latură a zidului măsura
aproape 30 de metri. Arhitectura templului şi a altor vestigii din
insulă era specifică epocii numită ciclopeană, asemănătoare celor
din Tesalia şi Tracia: ziduri formate din blocuri mari de piatră
îmbinate fără ciment, iar calcarul din care au fost fasonate conferea
construcţiei o culoare albă. Pe lângă edificiul central al templului
au mai fost descoperite mai multe camere pentru funcţionarea
oracolului, precum şi pentru depozitarea ofrandelor ce se aduceau
eroului troian. Acest templu este menţionat în versurile poetului
roman Publius Ovidius Naso, precum şi de geograful grec
Ptolemeu şi de istoricul grec Strabon. Au fost descoperite mai
multe inscripţii antice, inclusiv un decret al oraşului Olbia, datând
din sec. al IV-lea î.C. prin care se cerea tuturor locuitorilor cetăţii
Olbia să apere insula şi să-i alunge pe piraţii care locuiau pe „insula
sfântă”.
Despre acest templu vorbeşte şi istoricul I. G. Brătianu în
cartea sa „Marea Neagră de la origini până la cucerirea otomană” în
care spune că: «…/ unul din popasurile cele mai vechi este cel din
insula Albă, Leuke sau Achillei, mică stâncă ce se înalţă în plină
mare în largul gurilor Dunării, şi se numeşte astăzi Insula Şerpilor.
Acest punct de escală al milesienilor era garnisit cu un sanctuar
ridicat în cinstea lui Achile Pontarches, protectorul navigaţiei şi al
comerţului./.../ Istoria lor, trasată cu ajutorul numeroaselor
inscripţii scoase la lumină de săpături, indică strânse contacte între
aceste porturi ale litoralului, care păstrează caracterele principale
ale civilizaţiei urbane a Greciei antice şi populaţiei indigene ale
hinterland-ului, geţi sau sciţi/…/»
Scriitorul şi geograful grec Pausania (care a trăit în sec II
d.C.) arată un alt aspect deosebit ce se manifesta pe această insulă
şi ne spune că: „Aici (pe insula Şerpilor n.n.), după o veche tradiţie
a oracolelor, îşi căutau sănătatea lor aceia care în războaie fuseseră
greu răniţi. Astfel Leonym, ducele Crotonienilor din Bruţiu, care
într-o luptă ce-o avusese cu Locrienii, căpătase o rană la piept din
cauza căreia suferea foarte mult, consultă mai întâi în privinţa
sănătăţii sale pe oracolul din Delphi, însă preoteasa de aici (Pythia)
îl trimise să-şi caute vindecarea în insula Leuce de la gurile
Dunării, de unde el s-a întors apoi sănătos.”
Importanţa spirituală a insulei
Am arătat până acum importanţa economică, strategico-
militară şi istorică a Insulei Şerpilor. Dar aspectul cel mai
important care trebuie avut în vedere este cel spiritual.
Teoria Gaia, elaborată de James Lovelock, afirmă că
Pământul se comportă ca şi cum ar fi un superorganism format din
toate fiinţele vii precum şi din întreg mediul ambiant ce le
înconjoară. Acest aspect trebuie privit ca fi cum noi toţi am fi doar
chiriaşi pe acest pământ, nu stăpâni, aşa cum în mod greşit am
ajuns să credem de-a lungul veacurilor. Astfel, adaugă Lovelock,
am putea trăi cu o mai mare responsabilitate unii cu alţii şi fiecare
ar avea locul lui pe planetă, acolo unde trebuie. Pământul este
înzestrat cu o capacitate extraordinară de autoreglare şi de
„autovindecare”. Relaţia dintre noi, oamenii şi Gaia este
asemănătoare cu cea dintre celule şi corpul din care fac parte:
depinde doar de noi, ca celule vii, să contribuim la bunăstarea
întregului corp, sau să îi facem rău. Acest imens superorganism are
în constituţia sa o reţea de linii energetice, asemănătoare canalelor
energetice din organismul uman, prin care circulă energiile, şi toate
aceste linii formează aşa numita grilă planetară. Conceptul de grilă
planetară este foarte vechi, Platon descriind grila pământului de
forma unui dodecaedru. Aceste grile sunt de fapt fractale şi
holografice, acoperind întreaga creaţie şi multele sale niveluri
dimensionale. Ele nu există doar pe Pământ, ci corespund
întregului univers. Ele sunt necesare pentru a asigura distribuţia
55
adecvată a energiei vieţii. Conceptul de grilă este uşor de înţeles
dacă investigăm puţin geometria sacră.
Ce este geometria sacră? Mulţi oameni cunosc noţiunea de
geometrie şi sunt capabili să deseneze o figură geometrică. Însă,
atunci când ne raportăm la Dumnezeu întreaga perspectivă se
modifică şi astfel vorbim de geometria sacră. Ea este acea expresie
a geometriei asociată cu evoluţia conştiinţei, a minţii, a corpului şi
a spiritului. Adevărata geometrie sacră nu înseamnă doar figuri
unghiulare statice. Ea este organică şi vie.
Examinând cu atenţie fenomenele misterioase care apar în
anumite zone de pe glob, care sunt de fapt puncte focar de
intersecţie a liniilor energetice planetare, constatăm unele
fenomene similare care se produc: vindecări miraculoase,
încetinirea procesului de îmbătrânire la fiinţele umane ce trăiesc în
acele zone, trezirea capacităţilor paranormale, translaţii spre sau din
alte dimensiuni, cristalizarea deosebită pe care o face apa în acele
zone de emisie energetică, organizarea mineralelor după proporţiile
geometriei sacre, plantele prezintă o accelerare şi o îmbunătăţire a
procesului de dezvoltare etc. În acele zone s-au ridicat diferite
edificii, temple sau formaţiuni din blocuri de piatră. Energiile
generate de aceste formaţiuni hrănesc energia planetei prin
intermediul grilei mai sus-amintite şi chiar o amplifică. Putem
vorbi astfel de templele mayaşe, de piramidele din Egipt, de
formaţiunile din piatră de la Stonhenge (adevărate „antene
cosmice”), de templele închinate marilor zei din antichitate, aşa
cum este şi cazul templului închinat lui Apollo (şi mai târziu lui
Achile) din Insula Şerpilor. S-a constatat de-a lungul timpului că în
toate aceste puncte de intersecţie a liniilor energetice ce fac parte
din gigantica grilă planetară, apar fenomene energetice deosebite,
în funcţie de simbolul şi caracteristicile acelei forme, fiecare
simbol sacru exprimând o anumită calitate şi, implicit, o anumită
cantitate energetică.
În încheiere, cităm din cartea „România Pitorească”, în care
Alexandru Vlahuţă îi consacră un capitol întreg Insulei Şerpilor,
descriind-o atât de frumos:
„Răsare soarele scânteietor din geana depărtată a mării.
Razele aştern brâie verzui, galbene şi roşii pe întinsul neteziş al
apei. Pământul se retrage în urma noastră. Încet Sulina se pleacă, se
scufundă sub valuri. Copacii, catargurile, sulurile negre de fum,
toate se şterg; albastra boltă a cerului se lasă ca un coviltir uriaş
peste pustietatea lucie a mării.
După două ceasuri de plutire spre răsărit, zărim înaintea
noastră o movilă albă. Acolo-i insula Şerpilor. De departe par
ruinele unei cetăţi fantastice înfipte în valuri. La vreo sută de paşi
vaporul se opreşte. O barcă ne ia, şi peste câteva minute punem
piciorul pe ţărmul pietros al acestui singuratec ostrov. Un dorobanţ
chipeş, frumos, vine vesel înaintea noastră. El ştie că odată cu noi i-
au sosit merindele de la Sulina.
– Nu ţi-e urât aici, leat? – îl întreb ca să intru în vorbă – pe
când ne urcăm încet spre farul din vârful insulei.
– Poi de ce să ne fie urât? că doar nu suntem pe pământ
străin… e tot ţara noastră.
Şi tânărul străjer îmbrăţişă c-o privire mândră şi fericită larga
întindere a mării, ca şi cum ar fi vrut să spuie: „A noastră-i toată”.
Păşind printre bolovani, îi povestesc cum au stat aici de mult, de
mult, acum trei mii de ani, Ahile, cel mai vestit viteaz al Grecilor,
cum s-a însurat el aici cu Elena cea frumoasă, şi la nunta lor au
venit Neptun, zeul mărilor, şi Amfitrite, soţia lui Neptun, şi zânele
tuturor apelor care curg în mare; îi arăt locul unde a fost templul lui
Ahile, şi-i spun cum păsările insulei zburau în fiecare dimineaţă la
mare de-şi muiau penele, apoi veneau grăbite de stropeau toată
podeala de marmură a templului ş-o măturau frumos cu aripele.
[…] Suntem pe vârf, lângă far. Niciun copac, nicio tufă nu se
zăreşte pe scofâlciturile văroase şi crăpate ale acestui ostrov. În
jurul nostru valurile foşnesc. Ele vin mereu, de departe, popoare în
veci neliniştite, şi se sparg urlând de coastele pietroase ale insulei,
Dezbat eri
în care bat stăruitor, ca şi cum ar vrea s-o smulgă din loc. Soarele
împrăştie raze tot mai fierbinţi din limpezişul albastru al cerului.
Curcubeie s-aprind pe talazuri. Privirile noastre se adâncesc în zare,
se pierd uitate pe deşertul nemărginit şi strălucitor al mării. Valurile
parcă ard. Niciodată n-am văzut atâta lumină, atâta spaţiu. De-un
sentiment de evlavie ni se umplu sufletele, şi stăm neclintiţi, ca
într-o tainică rugăciune, sub farmecul acestei uimitoare privelişti.
Timpul pare a se fi oprit din zbor. Gândurile noastre aţipesc de
legănarea şi tânguirea neîntreruptă a valurilor. Toţi tăcem, ca într-o
biserică.”
56
Educaţia ecologică între necesitate şi
dorinţă
Educ. Mioara Blesneag
Străbătând frumoasa noastră ţară, de pe litoralul Mării Negre
până în cele mai înalte piscuri ale munţilor Carpaţi, vei întâlni
frumuseţi de nebănuit: de la minusculele alge şi ciuperci, la uriaşii
cerbi carpatini; de la iarba de mare la falnicii stejari; de la firicelul
de apă ce se scurge în cascade de pe vârful muntelui si până la
nesfârşita Deltă a Dunării.
Mediul înconjurător, prin condiţiile materiale si culturale pe
care le oferă, constituie pentru copil, cadrul necesar dezvoltării lui
şi în acelaşi timp, principala sursă de impresii care vor sta la baza
procesului de cunoaştere a realităţii.
Degradarea continuă a mediului înconjurător, care se
produce sub ochii noştri, este un element major al unei „crize de
civilizaţie“ ce se datorează tocmai intervenţiei omului în natură. De
aceea trebuie conştientizată copiilor de vârstă preşcolară
necesitatea protecţie sale, a ocrotirii vieţii în cele mai variate forme
pentru ca acum, la această vârstă, se pun bazele educaţiei.
Educaţia ecologică presupune pregătirea şi formarea, încă de
la grădiniţă a unei conştiinţe ecologice, conştiinţa care să se reflecte
direct într-un comportament ecologic corespunzător.
Procesul instructiv - educativ dispune de o gamă largă de
forme si mijloace pe care le-am utilizat în exercitarea unor
influenţe educative asupra copiilor.
Activitatea de cunoaştere a mediului înconjurător cu toate
formele ei precum şi plimbările, excursiile, activităţile muzicale,
artistico-plastice, practice de muncă în natură sunt formele cele mai
Lohanul nr. 7
utilizate în formarea copiilor pentru cunoaşterea, ocrotirea şi
conservarea mediului înconjurător.
Deprinderea capacităţii de a proteja mediul înconjurător
începe cu bunul obicei de a păstra curăţenia în sala de grupă şi
acasă, de a nu călca în picioare iarba, florile, plantele cultivate, de a
participa, după puterile lor, la amenajarea şi păstrarea spaţiului
verde din grădiniţă.
Prin întreaga muncă de educaţie cu copiii trebuie să ajungem
la concluzia si convingerea că mediul înconjurător nu poate fi
apărat şi protejat o singură dată, de două ori pe săptămână, atunci
când copiii au acţiuni de acest gen. Mediul înconjurător trebuie
apărat în toate cele 365 de zile din an, în toate orele fiecărei zile,
trebuie apăraţi toţi cei peste 4 miliarde de pământeni şi trebuie
apărată întreaga natură.
Întreaga activitate desfăşurată cu copiii, dacă va fi îndrumată
cu competenţa şi pasiune de educatoare va duce la atingerea
obiectivelor acestui domeniu pentru că natura îşi oferă frumuseţea
şi grandoarea, dar trebuie să învăţăm copiii să o vadă cu ochii
simţului şi ai raţiunii, să o înţeleagă.
Să iubim şi să ocrotim natura; ea face parte din tezaurul de
frumuseţe a acestei lumi. Înainte de orice, omenirea are
răspunderea de a-şi păstra mediul înconjurător ca leagăn al
civilizaţiei, al vieţii şi al muncii, ca loc aprobat pentru viaţa omului,
a tuturor fiinţelor de pe pământ.
S.O.S.
Copii, oameni ai acestui Pământ, putem distruge planeta cu
nesăbuinţa noastră dar în acelaşi timp putem să o păstrăm curată şi
nealterată. Iubiţi-o şi apăraţi-o şi planeta va rămâne albastră şi va
continua să pulseze de viaţă la cele mai înalte niveluri!

Ai carte
Virgil Aghiorghiesei

ORIZONTAL: 1) Amatoare de cărţi valoroase. 2) Personajele din 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11

cărţi – A numerota o carte. 3) Cuprinse în bloc! – Parte a unui act
1
dintr-o operă dramatică – Dumneata. 4) Tipăresc cărţi – Din neamul retilor.
5) Copertă de protecţie pentru o carte – Citat la începutul unei cărţi. 2
6) Stil muzical – Volum de carte. 7) Ouă de peşte – Fragment dintr-o 3
carte. 8) Totalitatea mijloacelor lingvistice utilizate de un scriitor (pl.) –
Legătură. 9) Subiecte…ca la carte – Măsură din local! – Primele citate! 10) 4
Puse în temă. 11) Fragmente de text în reluare – Carte ... domnească. 5
VERTICAL: 1) Ţine de literatura artistică. 2) Comedian – Diviziuni 6
dintr-o operă dramatică. 3) Introducere în botanică ! –Tipărit. 4) Document
ce conţine o enumerare – Învaţă carte. 5) Semn de carte – Citit în final! 7
6) Totalitatea lucrărilor unui scriitor – Opere neversificate. 7) Admiratori – 8
Tată. 8) Iată – Unchi – Carte câştigătoare. 9) Debut literar ! – Operă narativă 9
de mare întindere – Fonduri literare ! 10) Tipărit la început – Distracţie cu
cărţi . 11) Creator de opere – Cărturar . 10
DICTIONAR : RET , RAP , IGA . 11

LLOOH HA ANNUULL –– rreevviissttăă ccuullttuurraall şşttiiiinnţţiiffiiccăă ISSN:1844-7686

Colectivul de redacţie:
Redactor: Vicu Merlan
Tehnoredactare: Gabriel Folescu
Colaboratorii acestui număr: Monica Dascalu, Oana-Maria Ciumac, Viorica Asimini, Nina Gherasim, Roxana Laura
Munteanu, Săndiţa Avram, Doina Grigoraş, Aurel Cordaş, Gică Scarlat, Liciu Iuliana Valentina, Valeriu Neştian, Elena Olariu, Ioana
Frenţescu, Valentin Furtună, Teodora Fălcianu, Protosing. Veniamin, Ioan Marcu, Diana Dumitraşcu, Corneliu Lazăr, Nicolae Olariu,
Liliana Istrate, Mioara Vasilache, Eugenia Faraon, Virgil Agheorghiesei, Paul Matei Iosif, Angela Anghel, Greg Bianu, Violeta Bucur,
Mircea Popa, Mihai Vasilescu, Radu Alexandru, Virgil Dragnea, Gheorghe Mencinicopschi, Zoltan Marosy, Liliana Tănascu, George
Preda, Mihai Valică.
Articole noi pot fi trimise la adresa de e-mail: isaiia2002@yahoo.fr sau C.P. 51, Huşi, jud. Vaslui, 735100.
Contact tel. 0745894379; 0761997505.
Colaboratorii acestei reviste sunt direct responsabili de conţinutul articolelor trimise.