Introducere n noiunea de funcie

ntr-o expunere fcut de L.Euler1 n anul 1749 se menioneaz de mai multe ori noiunea de
funcie ca fiind o mrime variabil ce depinde de o alt mrime variabil. Pentru unele scopuri,
o astfel de definiie este suficient. ns n dezvoltarea ulterioar a matematicii s-a impus necesitatea
de a se da noiunii de funcie un coninut mai general i mai abstract. Nu dependena variabilelor (
prin care de obicei se neleg numere care pot fi comparate n ceea ce privete mrimea) este esenial
n coninutul noiunii de funcie, ci corespondena prin care anumitor obiecte li se asociaz alte
obiecte. n felul acesta, noiunea de funcie se fundamenteaz pe noiuni ale teoriei mulimilor. O
bar metalic prin nclzire i modific dimensiunile, de exemplu o bar de cupru de lungime 200
cm la 00 C, va avea la la o temperatur de to C lungimea de l= 200(l0 +0,000016 *t). Aceast formul
pune n coresponden fiecrei temperaturi t0 C cuprins ntre 00 C i 1000 C o anumit lungime l
cuprins ntre 200 cm i 200,32 cm. n mod analog fiecrei cantiti dintr-o anumit marf i
corespunde o anumit sum de bani, preul de vnzare.
n felul acesta, pot fi puse n coresponden nu numai mulimi de numere ci i mulimi
generale astfel nct elementelor a A le corespund elemente b B. Astfel corespondena este
determinat de o relaie ntre elemente din mulimea A i elemente din mulimea B.
Pentru a descrie o funcie trebuie stabilite domeniul de definiie, domeniul valorilor i
corespondena dintre acestea.

Noiunea de funcie
Definiie: Fie A i B dou mulimi nevide. Spunem c am definit o funcie pe mulimea A cu valori
n B dac printr-un procedeu oarecare (relaie) facem ca fiecrui element x A s-i corespund
un singur element y B.
Notaie: O funcie definit pe A cu valori n B se noteaz f : A B (citim f definit pe A cu valori
n B). Uneori o funcie se noteaz simbolic A B, x y = f(x) (citim: f de x), unde y este
imaginea elementului x din A prin funcia f sau valoarea funciei f n x. Elementul x se numete
argument al funciei sau variabil independent.
Mulimea A se numete domeniul de definiie a funciei f iar B se numete mulimea n care funcia
ia valori sau codomeniul funciei f.

LEONHARD EULER ( BASEL, 15.04.1707- PETESBURG, 18.09.1783 ) matematician , mecanician ,

astronom i fizician elveian.

Dac f este o funcie de la A la B, atunci se mai spune c f este o aplicaie de la A la B.

De obicei funciile se noteaz cu litere mici f, g, h, iar mulimea tuturor funciilor definite pe
mulimea A cu valori n mulimea B se noteaz cu F(A, B).
n concluzie o corect definire a unei funcii presupune existena a trei elemente:
A= domeniul de definiie al funciei
B= codomeniul funciei
f= legea de coresponden ce leag cele dou mulimi.

Moduri de definire a unei funcii.

Dup cum am vzut n capitolul introductiv, indiferent de modul n care este definit o funcie
trebuie precizate cele trei elemente care o caracterizeaz: domeniul de definiie, codomeniul i
legea de coresponden.
Exist n principal dou moduri fundamentale de definire a funciilor: sintetic i respectiv
analitic.
n cele ce urmeaz voi exemplifica cele dou moduri de definire n sens general dar i
particular pentru funciile elementare studiate.
a. Funcii definite sintetic corespund acelor funcii f : A B pentru care se indic fiecrui element
x din A elementul y = f (x) din B sau altfel spus corespondena este precizat element cu element
Acest lucru se poate face fie cu ajutorul diagramei cu sgei, fie cu ajutorul tabelului de valori sau
printr-un tablou.
Acest mod de a defini o funcie se utilizeaz cnd A=domeniul de definiie este o mulime finit.
Exemplu: Fie f : {1, 2, 3} {a,b,c} definit prin f (1) = a f (2) = b, f (3) = c.
n diagrama cu sgei sunt reprezentate mulimile prin diagrame, iar legea de coresponden prin
sgei. Faptul c fiecrui element x din A i corespunde un unic
element y = f (x) din B nseamn pentru diagrama cu sgei c din fiecare element din A pleac o
singur sgeat.
Cum

pentru

elementele

codomeniului

nu

avem

nici

nseamn c ntr-un astfel de element pot ajunge una, mai multe sgei sau chiar niciuna.
2

exigen

Un contraexemplu de lege de coresponden ce nu reprezint o funcie (ci doar o relaie) este

reprezentat n diagrama de mai jos:

f
2

Elementului 2 A nu-i corespunde nici un element din B sau din 2 nu pornete nici o sgeat
nspre un element din B.
Contraexemplul de mai sus specific o alt situaie n care elementului 2 A nu-i corespunde nici
un element din B sau din 2 nu pornete nici o sgeat nspre un element din B i elementului 1 A
i corespund dou elemente din B, f(1)=a i f(1)=b.
Aceleai funcii definite la exemplele de mai sus le putem descrie i utiliznd tabelele de valori,
acestea fiind formate din dou linii, n prima linie se trec elementele mulimii pe care este definit
funcia (domeniul de definiie al funciei) iar pe linia a doua valorile funciei n aceste elemente.
x

y = f(x)

f(A) B

Definiie: Prin mulimea f(A) = { y B

x A a.i. y=f(x) } nelegem imaginea mulimii A

prin intermediul funciei f aceasta notndu-se i Imf, aceasta fiind o submulime a codomeniului nu
neaparat egal ca mulime cu codomeniul.
Exemplu: n funcia f : {-1, 0, 1, 2} {a, b, c, d, e} definit cu ajutorul tabelului de valori de mai
jos.
X

-1

Y = f(x)

Imf=f(A) B = {a, b, c, d, e}

Atunci Imf = {f(-1), f(0), f(1), f(2)} = {a, b, c} B.

Exemplu: Funcia f : {1, 2, 3, 4} {1, 2, 3, 4} definit prin f(1) = 3, f(2) = 1, f(3) = 4, f(4) = 2
poate fi reprezentat sub forma unui tablou unde n prima linie avem domeniul de definiie iar n
linia a doua sunt valorile funciei n punctele domeniului (3 este valoarea lui f n x = 1, 1 este
valoarea lui f n x = 3, etc.). O astfel de funcie se numete permutare de gradul patru. O astfel de
1234

3412

reprezentare este f=

Observaie. Nu putem defini sintetic o funcie al crui domeniu de definiie are o infinitate de
elemente.
b. Funcii definite analitic. Funciile f : A B (unde A,B R )definite cu ajutorul unei (sau a
unor) formule, sau a unor proprieti sunt funcii definite analitic. Corespondena f leag ntre ele
elementul arbitrar x din A de imaginea sa y = f(x).
Exemplu:
1) Fie funcia f : R R, f(x) = x2+1. Aceast funcie asociaz fiecrui numr real x numrul
x2+1.
2) Funcia f:Z ,() = {

2 1,
2 + 1,

este exemplu de funcie definit prin dou formule

.Funciile definite prin mai multe formule se numesc funcii multiforme.
Observaie. n cazul funciilor multiforme, fiecare formul este valabil pe o anumit submulime
a lui A i deci dou formule nu pot fi folosite pentru determinarea imaginea unuia i aceluiai
element.

Cea mai frecvent reprezentare a unei funcii n matematic este printr-o formul. n acest
caz, elementele domeniului de definiie i ale domeniului valorilor nu pot fi dect numere sau
obiecte matematice pentru care s-au introdus reguli de calcul corespunztoare. De exemplu: y =
f(x) = 4x 2. f: R R.
Observaie: Cnd asupra domeniului de definiie nu s-au fcut ipoteze speciale, se consider ca
fcnd parte din acesta toate numerele reale, crora din formula respectiv li se pune n
coresponden o anumit valoare.
De exemplu n cazul funciei y = 4x 2, domeniul de definiie este alctuit din mulimea numerelor
reale.
Definiie. Fie f : A B, g : C D dou funcii; f, g sunt funcii egale (notnd f = g) dac: A = C
(funciile au acelai domeniu de definiie)
B = D (funciile au acelai codomeniu)
f(x) = g(x), x A (punctual, funciile coincid).

Definiie. Fie f : A B. Se numete imaginea reciproc a unei pri B a lui B, notat f -1 (B),
submulimea lui A format din acele elemente ale cror imagini prin f aparin lui B. Deci, f-1(B) =
{x A f(x) B}.

f
B Imf

f-1(B)
A

f-1

Exemplu: Se consider funcia f : {-1, 0, 1, 2} {1, 2, 3} definit prin diagrama cu

sgei. n acest caz, f-1({1}) = {0}, deoarece f(0) = 1; f-1({2}) = {-1, 1} pentru c f(-1) = f(1)
= 2; f-1({1,2}) = {-1, 0, 1}, deoarece f(-1) = 2, f(0) = 1, f(1) = 2.

f
-1

0
2
1

f-1

Graficul unei funcii.

Definiie: Fie o funcie f : A B.Se numete graficul funciei f mulimea de cupluri
Gf = {(x, f(x)) x A} = {(x, y) x A, y = f(x)}.
Exemple:
1) Fie funcia definit de diagrama de mai jos

f
1

Atunci graficul su este mulimea Gf = {(x, f(x)) x A} = {(x, y) x A, y = f(x)} = {(1,a),

(2,b),(3,c)}.
2) n funcia f : {-1, 0, 1, 2} {-2, 0, 2, 3} definit cu ajutorul tabelului de valori de mai jos.
x

-1

Y = f(x)

-2

Imf=f(A) B = {a, b, c, d, e}

n acest caz, graficul lui f este mulimea Gf = {(-1, 2), (0, 3), (1, -2), (2, 0)}.
Dac funcia f : A B este o funcie numeric (A,B R), atunci la produsul cartezian A x B
R x R, unui cuplu (x, y) din A x B i se poate asocia n planul n care se consider un reper cartezian
(planul cartezian) un punct M(x, y) (punctul M avnd coordonatele x, y, componentele cuplului).
Cum mulimea R x R se reprezint geometric prin planul cartezian, se poate deduce c: graficul
funciei numerice se reprezint geometric printr-o anumit submulime a planului.
Aceast submulime a planului se numete reprezentarea geometric a graficului funciei.
Reprezentarea grafic a unei funcii f : A B este, n general, o curb, numit curba
reprezentativ a funciei f i notat Cf = {M (x, y) x A, y = f(x)}.
Prin abuz de limbaj, n loc de reprezentarea geometric a unei funcii vom spune simplu
graficul funciei f.
Exemplu: Funcia f : {-1, 0, 1} R, f(x) = 2x are graficul Gf = {( -1, -2), (0, 0), (1, 2)}, iar
reprezentarea grafic este format din trei puncte: A(-1, -2), O(0, 0), B(1, 2).
Exemplu: Funcia g : R R, f(x) = 2x are graficul Gf reprezentat de o dreapt iar reprezentarea sa
grafic trece prin cele trei puncte: A(-1, -2), O(0, 0), B(1, 2) amintite mai sus.
y=g(x)=2x

Proprieti ale funciilor

Funcii pare, impare.
Definiie: Despre mulimea D R spunem c se numete mulime simetric dac i numai dac :
x D -x D
Definiie: Fie f : D R, D simetric. Despre funcia f spunem c este:
a. funcie par dac i numai dac: x D f(-x) = f(x)
b. funcie impar dac i numai dac: x D f(-x) = - f(x)
Observaie: Dac funcia f : D R, (D simetric) este:
a. funcie par atunci Gf este simetric fa de axa Oy
b. funcie impar atunci Gf este simetric fa de O (originea axelor de coordonate).
Exemple:
Y1=x2
Y2=x3

Funcii monotone.
Fie f : A R, o funcie de variabil real i I A.
Definiie: Despre funcia f spunem c este:
a. strict cresctoare pe I A dac: () x1, x2 I cu x1 < x2 f(x1) < f(x2).
b. strict descresctoare pe I A dac: () x1, x2 I cu x1 < x2 f(x1) > f(x2).
c. cresctoare pe I A dac: () x1, x2 I cu x1 < x2 f(x1) f(x2).
d. descresctoare pe I A dac: () x1, x2 I cu x1 < x2 f(x1) f(x2).
Observaie: O funcie f cresctoare pe I sau descresctoare pe I se numete monoton pe I. Dac
f este strict monoton (sau monoton) pe A (pe tot domeniul de definiie ) spunem simplu c funcia
f este strict monoton (sau monoton) fr a mai indica mulimea. A studia monotonia unei funcii f
: A R revine la a preciza submulimile lui A pe care f este strict cresctoare (cresctoare) i
submulimile lui A pe care f este strict descresctoare (descresctoare).
Pentru studiul monotoniei unei funcii numerice f : A R, se utilizeaz raportul:
f(x2 ) f(x1 )
cu x1, x2 A i x1 x2 numit raportul de variaie asociat funciei f i numerelor
x2 x1

x1, x2. Diferena (x2 x1) se numete variaia argumentului, iar diferena (f(x2) - f(x1)) se numete
variaia funciei. Prin urmare raportul de variaie asociat lui f i numerelor x1, x2 este raportul
dintre variaia funciei i variaia argumentului.
Teorem: Fie f : A R o funcie numeric i I A. Atunci:
a. f este strict cresctoare (cresctoare) pe I

f(x2 ) f(x1 )
> () 0,
x2 x1

() x1, x2 I x1 x2;
b. f este strict descresctoare (desccresctoare) pe I
() x1, x2 I x1 x2;

f(x2 ) f(x1 )
< ()0,
x2 x1

Valori extreme ale unei funcii.

Definiie: Fie funcia numeric f : A R, I A. Dac exist x0 I astfel nct f(x) f(x0), x
I, atunci f(x0) se numete maximumul local al funciei f pe mulimea I i scriem f(x0) = maxf(x).
Punctul x0 pentru care se obine valoarea maxim a lui f pe I se numete punct de maxim local
pentru funcia f pe I. Dac exist x1 I astfel nct f(x) f(x1), x I, atunci f(x1) se numete
minimumul local al funciei f pe mulimea I i scriem f(x1) = minf(x). Punctul x1 pentru care se
obine valoarea minim a lui f pe I se numete punct de minim local pentru funcia f pe I.
Valoarea maxim sau minim a lui f pe I se numesc valoari extreme ale funciei pe I.

Exemplu: f : R R f(x) = x3 x2
M=(x0,f(x0))
maxim local

m=(x1,f(x1))
minim local

Punctul x0 de maxim sau x1 de minim se numete punct de extrem local pentru funcia f pe I.

Exemplu: Graficul de mai sus este graficul funciei: f : R R ; f(x)=x17-8x15

Exemplu: Funcia f definit prin tabelul de valori are valoarea maxim egal cu 8 i se
atinge pentru x = -6.

10

-6

-4

-1

y = f(x)

-1

-5

Deci maxf = f(-6)= 8. Punctul x = -6 este punct de maxim pentru funcie. Valoarea minim a
lui f este egal cu 5 i se obine pentru x = 0. Deci min f = f(0) = -5. Punctul x= 0 este punctul de
minim al funciei. n final, valorile extreme ale
funciei sunt 5 i 8, iar punctele de extrem sunt 0 i respectiv 6.
Funcii mrginite.
Definiie: O funcie numerica f: A R (A R) se numeste marginit dac exist dou numere
reale m, M a.. m f(x) M, xA.
Exemplu: Funcia sinx:
R [-1,1] al crei grafic
este reprezentat mai jos.
y=sinx

Exemplu: Funcia cosx:

R [-1,1] al crei grafic este reprezentat mai jos.
y=cosx

Semnificaia geometric a unei funcii mrgintite este aceea c graficul funciei este cuprins
ntre dreptele orizontale y = m, y = M, dup cum se observ i din graficele celor dou funcii
prezentate n exemple de funcii sin x i cos x unde M = 1 i m = -1. O definiie echivlaent ar fi i
urmtoarea:

11

Definiie: O functie numerica f: A R (A R) se numeste marginit dac exist numrul real M

a.. |f(x)| M, xA.
Funcii injective.
Definiie: : O funcie f: A B se numeste functie injectiv ( sau simplu injecie) dac: x1 , x2
A cu x1 x2 f(x1 ) f( x2)
Altfel spus: O funcie f: A B se numeste functie injectiv ( sau simplu injecie) dac orice
element din B este imaginea prin f a cel mult unui element din A, ceea ce-i echivalent cu faptul ca
pentru orice y B ecuatia f (x) = y are cel mult o solutie x A.
Exemplu:
y=x5

Exemplu:

-3

-2

-1

y = f(x)= x5

-243

-32

-1

32

243

Utiliznd un principiu al logicii formale potrivit cruia propoziiile (p q) ( q p ), o alt

modalitate de definire a unei funcii injective ar fi:
Definiie: O funcie f: A B se numeste functie injectiv ( sau simplu injecie) dac: din
presupunerea f(x1 ) = f( x2) x1 = x2
Exemplu: Funcia definit sintetic prin diagrama de mai jos este o funci injectiv

12

Un contraexemplu de funcie ce nu este injectiv este prezent n graficul de mai jos:

y = x4-16x

Observm c orice dreapt y || Ox dus prin orice y -12*22/3 -19,05 (minimumul global al
funciei) intersecteaz graficul funciei n dou puncte.
Teorem: Pentru funcia f: A B unde A, B R sunt echivalente urmtoarele afirmaii:
a. funcia f este injectiv;
b. x1 , x2 A cu x1 x2 f(x1 ) f( x2);
c. f(x1 ) = f( x2) x1 = x2;
d. Pentru y B, ecuaia f(x) = y are cel mult o soluie x A;
e. Orice paralel la axa Ox, dus printr-un punct al codomeniului, taie graficul funciei n cel mult un
punct.

13

Funcii surjective.
Definiie: O funcie f: A B se numeste funcie surjectiv ( sau simplu surjecie) y B,
x A astfel incat f(x) = y.
Este valabil i urmtoarea definiie echivalent cu prima.
Definiie:O funcie f: A B se numeste funcie surjectiv ( sau simplu surjecie) dac orice
element din B este imaginea prin f a cel puin unui element din A, ceea ce-i echivalent cu faptul c
pentru orice y B ecuatia f (x) = y are cel puin o soluie x A.
Sau f: A B este surjectiv f (A) =B, adic Im f = B.
Pe diagrama cu sgei o funcie este surjectiv dac la fiecare element din B ajunge cel puin o
sgeat. Graficul unei funcii poate preciza daca funcia este surjectiv. Altfel spus Dac orice
paralela la Ox dus printr-un punct al codomeniului taie graficul in cel putin un punct atunci
funcia f este surjectiv.
Exemplu: Funcia ex : R (0, )
y=ex

Observaie:
O funcie f: A B nu este surjectiv dac exista y B astfel nct x A, f (x) y. Un astfel de
contraexemplu poate fi definit n diagrama de mai jos.
1

B
14

Elementului c B nu-i corespunde nici o contraimagine din A.

Teorem: Funcia f: A B este surjectiv dac i numai dac Im f = B
Demonstraie: este imediat
Egalitatea a dou mulimi se demonstreaz prin dubla incluziune. Avem ntotdeauna f(A) B (1).
Fie acum y B, cum f este surjectiv, exist atunci x A, astfel nct f(x)=y. Deci y f(A). De aici
rezult B f(A) (2). Din (1) i (2) rezult f(A)= B.
Observaie: Funcia f: A B nu este surjectiv dac f(A)B
Teorem: Pentru funcia f: A B unde A, B R sunt echivalente urmtoarele afirmaii:
a. funcia f este surjectiv;
b. y B, x A, astfel nct f(x) = y;
c. Pentru y B, ecuaia f(x) = y are cel puin o soluie x A;
d. Im f = f(A) = B;
e. Orice paralel dus la axa Ox printr-un punct al codomeniului taie graficul funciei n cel puin un
punct.

Funcii bijective
Definiie: O funcie f: A B se numeste funcie bijectiv ( sau simplu bijecie), dac este att
injectiv ct i surjectiv. Altfel spus funcia f: A B este funcie bijectiv y B, ! x A
astfel nct f(x) = y. Simbolul ! nseamna exist n mod unic.
Observaie: Pe diagrama cu sgeti o funcie este bijectiv dac n fiecare element al codomeniului
ajunge exact o sgeat. Se mai spune despre funcia bijectiv c este o corespondenta one to one
(unu la unu) sau coresponden biunivoc. O funcie numeric dat prin graficul su este
bijectiv dac orice paralel la axa Ox dus printr-un punct al codomeniului taie graficul n exact un
punct.
Exemplu: Funcia f: R R
unde f(x) = x3 +1 este
bijectiv (fiind dealtfel o
funcie strict monoton).
y= x3 +1

15

Terorem: Pentru funcia f: A B unde A, B R sunt echivalente urmtoarele afirmaii:

a. f este bijectiv;
b. f este injectiv i surjectiv n acelai timp;
c. Pentru y B, ecuaia f(x) = y are o unic soluie x A;
d. Orice paralel dus la axa Ox printr-un punct al codomeniului taie graficul funciei n exact un
punct.
Funcii inversabile
Dac f: A B este bijectiv, atunci pentru orice element y B exist exact un element x din A
astfel nct f(x) = y, ceea ce inseamna ca x = f-1 (y) (adic preimaginea sau contraimaginea elementului
y este elementul x).
Definiie: Fie f: A B o funcie bijectiv Se numete funcie invers a funciei f, funcia g: B A,
care asociaz fiecrui element y din B elementul unic x din A astfel nct f(x) = y.
Notaie: Pentru funcia g utilizm notatia f-1 (citim f la minus unu). O funcie f care are invers se
spune ca este invesabil.
Funcia f se numeste funcie direct, iar f-1 funcie invers (a lui f).
Exemplu: Pentru funcia f : R R descris de forma analitic f(x)=2x+1 admite ca funcie invers f1

(x)=

x 1
.
2 2
y
y=2x+1

y=

O
y=x

Din punct de vedere grafic cele dou drepte sunt simetrice fa de dreapta de ecuaie
16

y = x (ecuaia primei bisectoare), dup cum se observ n graficul comparativ de mai sus.
Funcii convexe, concave.
Considerm funcia f: I R unde I interval. Atunci are loc urmtoarea:
Definiie: a) despre funcia f spunem c este convex pe intervalul I dac: x1, x2 I , q1, q20
astfel nct q1+ q2=1 avem: f(q1 x1+ q2 x2) q1 f(x1) + q2 f(x2) (1)
b) despre funcia f spunem c este concav pe intervalul I dac: x1, x2 I , q1, q20 astfel nct q1+
q2=1 avem: f(q1 x1+ q2 x2) q1 f(x1) + q2 f(x2) (2)
Observaie: Dac n inegalitile (1) i (2) avem inegalitate strict se spune c funcia f este strict
convex respectiv strict concav.
Noiunea de funcie convex respectiv concav a fost introdus J. Jensen2 care a pornit de la o relaie
mai particular dect (1) i(2), anume:
a) despre funcia f spunem c este convex pe intervalul I dac: x1, x2 I , x1x2
x x2 f(x1 ) f(x2)
;
f 1

2
2

b) despre funcia f spunem c este convcav pe intervalul I dac: x1, x2 I , x1x2

x x2 f(x1 ) f(x2)
f 1

2
2

Din punct de vedere grafic pentru o funcie convex avem:

f(x2)
C

[f(x1) + f(x2)] /2
f(x1)

A
A

f [(x1+x2)/2]

x1

(x1+x2)/2

x2

Johan Ludwig William Valdemar Jensen, cunoscut sub numele de Johan Jensen, (Mai 8, 1859

Martie 5, 1925), matematician i inginer danez, celebru pentru inegalitatea ce-i poart numele.

17

Exemplu: f: R R f(x) = x2 este o funcie convex

Din punct de vedere grafic pentru o funcie concav avem:
f [(x1+x2)/2]
B

f(x2)
C

[f(x1) + f(x2)] /2

f(x1)

A
A

x1

(x1+x2)/2

x2

Exemplu: f: R R f(x) = - x2 este o funcie concav.

Observaie: Funcia de gradul II-lea de forma f(x)=ax2+bx+c unde f: R R este:
a. convex pe R dac a > 0
b. concav pe R dac a < 0
Funcii periodice.
Definiie: Fie T R* i f: D R, unde D R o mulime cu proprietatea
x D x+T D i x -T D. Despre f: D R spunem c este periodic de perioada T dac

f(x+T)= f(x) (1). Cel mai mic ntreg pozitiv T pentru care este ndeplinit relaia (1) se numete
perioada principal a lui f.
Exemple:
1. Funciile trigonometrice sinx, cosx sunt periodice de perioada principal 2
1 x Q
este periodic avnd ca perioada orice numr raional.
0 x R Q

2. Funcia lui Dirichlet3 : f(x)=

Johann Peter Gustav Lejeune Dirichlet, 1805 1859, matematician francez

18

Operaii cu funcii
Operaii algebrice cu funcii.
Definiie: Fie A, B R. O funcie f: A B se numete funcie numeric sau funcie real de variabil
real.
Definiie(Operaii cu funcii):
a) Funcia (f+g): A R definit prin (f+g) (x) = f (x) + g (x), x A, se numete suma dintre funcia
f i funcia g.
b) Funcia (fg) : A R definit prin (fg ) (x) = f (x) g(x), x A, se numete produsul dintre
funcia f i funcia g.
f
g

c) Funcia ( ) : A { x g (x) = 0 } R definita prin (

f
f(x)
) (x) =
, x A, g (x) 0 se numete
g
g(x)

ctul dintre funcia f i funcia g.

Definiie:
a) Se definete produsul dintre un numr real i o funcie f : A R, ca fiind functia f : A R,
(f) (x) = f(x), x A.
b) Dac f : A R, atunci definim diferena dintre funcia f i funcia g ca fiind funcia f g : A
R, (f - g ) (x) = f(x) g (x), x A. De fapt, diferena f - g este suma f + (-g), unde g = (-1) g.
Exemplu: Fie f, g : R R, f(x) = 3x+1, g(x) = - x +3. Atunci f + g, f- g, f*g : R R sunt definite
astfel:
(f + g )(x) = f(x) + g(x) = 3x + 1 x +3 = 2x + 4.
(f - g)(x) = f(x) g(x) = 3x+1 x + 3 = 4x 2.
(f*g)(x) = f(x)*g(x) = (3x + 1)(-x + 1) = -3x2+2x+1.
Proprieti ale adunrii funciilor
Fie F (A, R) mulimea tuturor funciilor definite pe A cu valori in R. Atunci are loc:
Teorem: Pentru operaia de adunare pe F (A, R) au loc proprietile:
1) (f +g) + h = f + (g + h), f, g, h F (A, R) (adunarea funciilor este asociativ);
2) f + g = g + f , f, g F(A, R) (adunarea funciilor este comutativ);

19

3) exista functia 0 F (A, R), 0(x) = 0, x A astfel incat f + 0 = 0 + f = f, f F(A, R) (0 se

numete funcie nul i este element neutru pentru adunarea funciilor);
4) f F (A, R), (-f) F (A, R) astfel nct f + (-f) = (-f) + f = 0 ( orice funcie f are o opusa (f)).
Proprieti ale nmulirii funciilor.
Teorem: Pentru operaia de nmulire pe F (A, R), au loc proprietile:
1) (f * g) * h = f * (g * h), f, g, h F (A, R) (nmulirea funciilor este asociativ);
2) f* g = g * f , f, g F (A, R) (nmulirea funciilor este comutativ);
3) exist functia 1 F (A, R), 1(x) = 1, x A astfel incat f * 1 = 1 * f = f
f F (A, R) (1 se numeste funcia unitate pe mulimea A ).
Propoziie: nmulirea este distributiv n raport cu adunarea pe F(A, R), adica:
f * (g + h) =fg + f h, f, g, h F (A, R).

20

CAPITOLUL 2
FUNCTII CONTINUE
2-1 . Definitie , proprietati generale

Definitie: Functia f : E

R este continua intr-un punct x0 din E, daca pentru orice

vecinatatea U a lui f ( x0 ) exista o vecinatate V a lui x, astfel incat, oricare ar fi

x0

E, da avem

f (x)

U.

In aceasta definitie, V depinde de U.

Daca f este continua in punctul 0

E, se spune ca este punct de continuitate al

functiei f
Observatie: Definitia continuitatii este asemanatoare cu definitia limitei. Exista insa si deosebiri,
datorite faptului ca in definitia limitei se impune conditia 0 in timp ce in definitia continuitatii
aceasta conditie nu se impune.
In definitia limitei, 0 este punct de acumulare pentru E, dar nu apartine in mod necesar lui
E.
De exemplu, daca E = (a,b) se poate considera limita functiei in punctele
0 = a si 0 = b, chiar daca a = sau b = +

In definitia continuitatii, 0 apartine lui E dar nu este in mod necesar punct de acumulare
pentru E, ci poate fi si punct izolat al lui E.
Problema continuitatii nu are sens in punctele in care functia nu este definita; definitia
continuitatii nu se poate aplica in aceste puncte.
In particular, problema continuitatii nu se pune in punctele si , deoarece domeniul
de dfinitie al unei functii este format numai din puncte finite.
Exemple: 1) Pentru functia f (x) = ln x definita pe (0, ), nu are sens problema
continuitatii in punctul 0, sau in punctul -1.
2) Pentru functia

1
x

definita pe R - {0} nu se pune problema continuitatii in punctul 0.

21

3) Pentru functia

= tg x definita pentru (2 + 1) 2 k intreg, nu are sens problema

continuitatii in punctele ,

3
2

,2,2,

Definitia continuitatii, data mai sus, se aplica fara nici o modificare pentru functii
f :E

F, oricare ar fi spatiile topologice E si F.

Data fiind asemanarea dintre definitia limitei si definitia continuitatii, o serie intreaga de

proprietati ale limitelor raman valabile si pentru functii continue, si cu aceleasi demonstratii, cu
singura deosebire ca nu se mai pune conditia 0
Propozitia 1. Functia f :

R este continua in punctul x0

pentru orice sir , , avem

f ( xn )

E, daca si numai daca,

f ( x0 ) .

Observatii: 1) In aceasta propozitie este suficient sa presupunem ca pentru orice sir

0 , E, sirul ( f ( x n ) ) are limita. Rezulta atunci ca toate sirurile
f ( x n ) au aceeasi limita, si anume f ( x0 ) , oricare ar fi sirul

Faptul ca toate sirurile ( f ( x n ) ) au aceeasi limita se demonstreaza ca si pentru limite de functii, fara
a mai pune conditia 0 . Faptul ca aceasta limita comuna este f ( x0 ) rezulta din faptul ca,
pentru sirul constant = 0 , avem
si
f ( x n ) = f ( x0 ) , deci

f ( xn )

f ( x0 )

2) Definitia continuitatii cu ajutorul sirurilor se poate aplica numai in acele spatii topologice, in
care topologia se poate defini cu ajutorul sirurilor.

Propozitia 2. Functia f :
pentru orice numar

R este continua in punctul x0

E, daca si numai daca,

> 0 exista un numar = ( ) > 0, astfel incat oricare ar fi

cu | | < , sa avem | f ( x n ) -- f ( x0 ) | <

Pentru demonstratie, se foloseste definitia continuitatii, tinand seama de faptul ca x0 si
f ( x0 ) sunt finite, deci vecinatatiel lui f ( x0 ) se pot lua de forma

U = ( f ( x0 ) - , f ( x0 ) + ) cu > 0 , iar vecinatatile lui x0 se pot lua de forma

22

V = ( x0 - , x0 + ), cu x0 - > 0. Deoarece V depinde de U, rezulta ca

Conditia x

V este echivalenta cu | x - x0 | < , iar conditia f ( x0 )

| f ( xn )

f ( x0 ) |<

depinde de

U este echivalenta cu

Observatie: Definitia continuitatii cu se aplica numai in acele spatii topologice in

care s-au definit atat operatia de adunare (in grupuri) cat si modului (sau alta notiune cu
proprietatile moduluiui, de exemplu norma in spatii vectoriale).
Propozitia 3. O functie f :

R R este continua in orice punct izolat al domeniului

ei de definitie.

Fie 0 un punct izolat al lui . Aceasta inseamna ca exista o vecinatate V a lui0 astefel ca
= {0 }. Daca , ( ), vecinatatea V contine toti termenii sirului cu exceptia unui
numar finit dintre ei. Exista deci un nrmar N, astfel incat pentru n N sa avem si deoarece
, rezulta ca , adica = . Atunci, pentru avem f ( x n ) = f ( x0 ) ,si
deci f ( x n )

f ( x0 ) . Cum sirul a fost ales arbitrar, rezulta ca f este continua in 0

Exemple: 1) Daca multimea este finita, = {x1 , x2 , ..... xn}, atunci

este formata numai din puncte izolate, deci orice funtie definita pe E este continua in orice punct
din E.
2) un sir (an) este o functie definita pe multimea N a numerelor naturale. Deoarece multimea N este
formata numai din puncte izolate, rezulta ca orice sir esteo functie continua in orice punct n din
domeniul sau de definitie N.
Daca este punct de acumulare pentru , atunci are sens atat problema continuitatii
in 0 , cat si problema limitei in 0 . In acest caz, definitia continuitatii se poate formula cu
ajutorul limitei:
Propozitia 4: O functie f :

R este continua intr-un punct de acumulare

daca si numai daca functia are limita in egala cu ( ):

(sau ( ) ( 0 ) cand 0 )
23

Sa presupunem intai ca este continua in 0 . Aceasta inseamna ca pentru orice sir ,

( ) avem f ( x n )

f ( x0 ) . In particular, pentru sirurile , ( ) cu 0 ,

avem de asemenea ( ) ( 0 ) , deci ( 0 ) este limita functiei in punctul 0 :

Reciproc, sa presupunem ca

si sa aratam ca

este continua in 0 . Aceasta inseamna ca, pentru orice > 0 , exista un numar

= ( ), astfel incat oricare ar fi , 0 cu | 0 |< , sa avem

|() (0 )|< . Dar daca = 0 , atunci | 0 | = 0 < si
|() (0 )|= 0 < , astfel incat restrictia 0 este de prisos. Conform propozitiei 2,
rezulta ca este continua in x0.

Observatii: 1) Limita functiei in punctul 0 poate fi infinita. Daca insa este continua, aceasta
limita este (0 ) , deci este finita (deoarece o fucntie are numai valori finite).
2) In cazul cand multimea E nu are nici un punct izolat, enuntul propozitiei 4 poate fi luat ca
definitie a continuitatii, echivalenta cu celelelate trei definitii, cu vecinatati, cu siruri, sau cu si .
Vom folosi una sau alta din aceste definitii, dupa cum va fi mai convenabil petnru simplificarea
rationamentelor.

Definitie: Se spune ca o functie

A

:E

R este continua pe o multime

E, daca este continua in fiecare punct din A.

Daca functia este continua pe tot domeniul sau de definitie, se spune uneori, mai simplu, ca

este continua, fara a mai specifica multimea pe care a re aceasta proprietate.

Continuitatea functiei pe multimea A se exprima prin una din urmatoarele propozitii echivalente:
1)Oricare ar fi si oricare ar fi vecinatatea U a lui ( ) , exista o vecinatate V a lui ( V
depinde si de U si de ), astfel incat pentru orice sa avem ( ) .
24

.
2) Oricare ar fi si oricare ar fi sirul ( ), avem ( ) ( ).
3) Oricare ar fi x

A si oricare ar fi numarul > 0, exista un numar

, astfel

incat, pentru orice punct cu | | < sa avem

| ( ) ( ) | < .
Daca A este formata numai din punctele de acumulare ale lui E, atunci se poate da o formulare
echivalenta cu ajutorul limitelor:
4) Oricare ar fi avem

Observatie. Functiile elemntare sunt definite pe intervale sau pe reuniuni de intervale, iar acesea
sunt formate numai din puncte de acumulare. Asadar, pentru functiile elementare se poate aplica
definitia continuitatii cu ajutorul limitei.
Pentru functiile elemntare, limita intr-un punct 0 din domeniul de definitie se obtine inlocuind
direct pe cu 0 :

deci functiile elementare sunt continue in orice pucnt din domeniul lor de definitie.
Exemple:
1) ( ) , definita pe R. Oricare ar fi 0 R, avem

2) ( ) = , definita pe R. Oricare ar fi 0 R, avem

25

2-2. Puncte de discontinuitate

Fie functia : E

R si 0 . Daca functia nu este continua in 0 , se spune ca este

discontinua in 0 , iar 0 se numeste punct de discontinuitate al functiei. Deoarece este continua

in punctele izolate ale lui E, un punct de discontinuitate 0 este in mod necesar un punct de
acumulare pentru E.
Tinand seama de definitiile continuitatii, prin negatie deducem ca functia este discontinua
intr-un punct 0 , daca si numai daca este verificata una din urmatoarele conditii echivalente:
1) Exista o vecinatate U a lui ( 0 ) , astfel incat oricare ar fi vecinatatea V a lui 0 , sa existe un
punct , astfel ca () (x depinde de V).
2) Exista un numar , astfel incat, oricare ar fi > 0, sa existe un punct cu
| 0 | < astfel incat | ( ) ( 0 ) |> ( depinde de ).
3) Exista cel putin un sir 0 , ( ) astfel incat sirul ( ( )) sa nu aiba limita ( 0 )
(eventual sa nu aiba nici o limita) .
4)

lim
0

lim
0

()

lim
() nu exista, sau
() exista dar este diferita de ( 0 ).
0

Observatie: Atat in definitia continuitatii cat si in cea a discontinuitatii se compara

lim
0

() cu

lim
( 0 ) . Pentru aceasta trebuie sa aiba sens pe de o parte
() (chiar daca eventual nu exista),
0

adica 0 sa fie punct de acumulare al domeniului de definitie al functiei, iar pe de alta parte trebuie
sa aibe sens ( 0 ) , adica 0 sa apartina domeniului de definitie al functiei.
Daca 0 nu apartine domeniului de definitie al functiei, atunci ( 0 ) nu are sens, deci nu are
lim
sens nici compararea lui ( 0 ) cu
() , chiar daca
0

lim
0

() exista.

Rezulta ca problema discontinuitatii, ca si cea a continuitatii, nu se poate pune decat pentru punctele
din domeniul de definitie al functiei.
Exemple: 1) Pentru functia ( ) = ln definita pe ( 0 , + ) nu are sens sa se spuna ca este
continua sau disconinua in punctul 0 , desi functia are limita in acest punct in plus nu are sens sa
se puna problema discontinuitatii acestei functii in punctul -1.
2) Pentru functia

() = {

ln > 0
definita pe [0, +
1 = 0

], are sens sa se

puna problema continuitatii in punctul 0 deoarece functia este definita in 0; anume,

functia este discontinua in acest punct deoarece

lim
0

26

() = .

3) Pentru functia ( ) =

definita pe R - {0} nu are sens sa se spuna ca este discontinua in

0.

Punctele de discontinuitate ale unei functii se impart in doua categorii: puncte de

discontinuitate de prima speta, si puncte de discontinuitate de speta a doua.
Un punct de discontinuitate 0 al functiei se numeste punct de discontinuitate de prima
speta, daca functia are limite laterale finite in 0 .
In cazul cand limitele laterale sunt egale, evident, ele sunt diferite de( 0 ) , deoarece
functia nu este continua in 0 .
Daca x0 este extermitatea stanga (respectiv dreapta) a unui interval I , si este punct de
discontinuitate al functiei , atunci 0 este punct de discontinuitate de speta intai daca exista
limita la dreapta in 0 si este finita (respectiv daca exista limita la stanga in 0 si este finita),
deoarece in acest caz cealalta limita laterala nu are sens. Evident, in acest caz ( 0 + 0 ) ,
(respectiv ( 0 )) este diferit de ( 0 ) , deoarece in caz contrar functia ar fi continua in
0 .
Celelalte puncte de discontinuitate ale functiei , care nu sunt de prima speta, se numesc
puncte de discontinuitate de speta a doua.
Asadar, 0 este punct de discontinuitate de speta a doua pentru functia , daca cel putin
una dintre limitele laterale (in cazul cand are sens) nu exista, sau este infinita.
Exemple. 1) ( ) = {

0
definita pe R.
1 = 0

Avem ( 0 0 ) = 0 ( 0 + 0 ) = 0 dar ( 0 ) = 1 deci 0 este punct de discontinuitate

de prima speta.

27

Propozitia 1. Toate punctele de discontinuitate ale unei functii monotone pe un

interval, , sunt de prima speta.
Se stie ca o functie monotona are limite laterale in fiecare punct din domeniul sau de
definitie. (Daca extremitatile apartin intervalului, la extremitati numai una dintre limitele laterale
are sens.)
Trebuie sa aratam ca aceste limite laterale sunt finite.Sa presupunem ca
este crescatoare. Fie 1 , 2 , 1 < 2 . Daca 1 < < 2 , atunci
( 1 ) ( ) ( 2 ) si prin trecere la limita obtinem
(1 )
(1 )

x x1

() (2 )

x x1

() (2 )

adica: ( 1 ) ( 1 + 0 ) ( 2 ) si
( 2 ) ( 2 0 ) ( 2 )
Dar ( 1 ) si ( 2 ) sunt finite, ca valori ale functiei. Rezulta ca
( 1 + 0 ) si ( 2 0 ) sunt de asemenea finite. Deoarece 1 si 2 au fost alese arbitrar,
rezulta ca in orice puncet din I functia are limita la stanga finita (cu exceptia extremitatii drepte,
unde aceasta limita nu are sens) si limita la dreapta finita (cu exceptia extremitati stangi).
Rezulta ca punctele de discontinuitate daca exista sunt de prima speta.
Daca este descrescatoare, demonstratia se face la fel.
Observatie: sa presupunem ca este crescatoare pe I. Din demonstratia propozitiei precedente
deduce ca daca 1 < 2 , atunci
( 1 ) ( 1 + 0 ) ( 2 0 ) ( 2 )
Intr-adevar, alegand astfel ca 1 < < 2 , avem
( 1 ) ( 1 + 0 ) ( ) ( 2 0 ) ( 2 ).
In particular, pentru orice punct 0 din interiorul lui I avem
( 0 0 ) ( 0 ) ( 0 + 0 )
, deci saltul
28

 ( 0 + 0 ) ( 0 0 )
este pozitiv. Daca x0 este punct de discontinuitate, acest salt este strict pozitiv si, evident, daca 0
este punct de continuitate, saltul este 0.
Daca si sunt doua puncte de discontinuitate si daca < , atunci, pe axa Oy,
intervalul
[ ( 0 ) , ( + 0 ) ]
se afla sub intervalul
[ ( 0 ), ( + 0 ) ]
putand avea in comun o extermitate, iar cele doua intervale sunt de lungime strict pozitiva.

Propozitia 2. Multimea punctelor de discontnuitate ale unei functii monotone

este cel mult numarabila.
Vom presupune la inceput ca intervalul este inchis si marginit, I=[a,b] si ca f este crescatoare.
Avem:
() ( +0) ( 0) ( +0) ( 0) ()
, oricare ar fi < < . Fie > 0 si fie n puncte interioare , 1 < 2 . < in care saltul
functiei este mai mare sau egal cu :
( + 0 ) ( 0 ) , = 1 , 2, 3, ,
Avem
( + 0 ) ( +1 + 0 ) sau ( +1 0 ) ( + 0 ) 0 ,
= 1,2,3 .
Atunci

( ) ( ) ( + 0 ) ( 1 0 ) =

[ ( + 0 ) ( 0 )] + [ ( +1 0 ) ( + 0 )]
=1

=1

[ ( + 0 ) ( 0 )]
=1

29

De unde:

( ) ( )

Rezulta ca numarul punctelor in care saltul este mai mare decat este finit sau eventual 0.
Printre aceste puncte putem considera si extermitatile, daca este cazul.
Sa notam cu 1 multimea punctelor in care saltul este 1 , si pentru fiecare numar natural
n 2. Sa notam cu multimea punctelor in care saltul
este

si <

1
1

1 = {/ , ( + 0 ) ( 0 ) 1 } ,
= {| ,

1
1
( +0)( 0) <
}, 2

Din cele de mai sus rezulta ca fiecare multime Sn este finita sau vida. Reuniunea

este formata din toate punctele in care saltul este strict

pozitiv, deci din toate punctele de discontinuitate.
Dar S este o multime cel mult numarabila, fiind o reuniune numarabila dmultimi finite sau
vide, si teorema este demonstrate in acest caz.

Daca este descrescatoare, demonstratia se face la fel.

Daca intervalul I nu este inchis si marginit el se poate scrie ca o reuniune numarabila de
intervale inchise si marginite In, care au in comun, doua cate doua, cate o extremitate:

Daca = ( , ] , luam 1 = [ 1 , ] , 2 = [ 2 , 1 ] , . . , = [ , 1 ],
......unde ( ) este un sir descrescator , astfel ca

30

Daca = [ , ) , + luam 1 = [ , 1 ] , 2 = [ 1 , 2 ] , , = [ 1 , ],.....,

unde ( ) este un sir crescator astfel ca
Daca = ( , ), < + , luam
= [ 1 , 1 ] , 2 = [ 2 , 2 ] , . , = [ , ], .

unde ( ) este strict descrescator asfel ca , iar ( ) este un sir strict crescator astfel ca
si 1 < 1
In fiecare interval In, multimea punctelor de discontinuitate este cel mult numarabila.
Deoarece reuniunea unei familii numarabile de multimi numarabile este de asemnea numarabila,
rezulta ca multimea punctelor de discontinuitate din toate intervalelel ( ) este numarabila, si cu
aceasta propozitia este complet demonstrata.
2-3. Continuitatea relativa la o submultime
Fie functia , A o submultime a lui si 0 A
Definitie. Se spune ca functia este continua in punctul relativ la submultimea A, daca
restrictia a lui la A este continua in .
Aceasta inseamna ca oricare ar fi sirul 0 , A, avem ( ) ( 0 ).
Dar pentru A avem ( ) = ( ) . Asadar, a spune ca functia este continua in punctul
0 relativ la submultimea A, inseamna ca pentru orice sir
0 format din puncte din A, A, sa avem

( ) ( 0 )

Se pot da definitii ale continuitatii relative la A, echivalente cu cea de mai sus, folosind vecinatatile,
sau si , si punand conditia x

A ( in loc de E).

Daca 0 este un punct de acumulare al lui A (deci si al lui E) se poate folosi definitia continuitatii
cu ajutorul limitei:
este continua in 0 relativ la A daca

adica daca

31

Propozitie. Daca este continua in x0 (relativ la ) atunci este continua in x0 si

relativ la A.
Intr-adevar, daca este continua in 0 , relativ la , pentru orice sir 0 format din
puncte din avem ( ) ( 0 ) . In particular, deoarece A , pentru orice sir 0
format din puncte din A avem de asemenea
( ) ( 0 ) , adica este continua in 0 relativ la A.
Observatie. Propozitia reciproca nu este adevarata. Functia poate fi continua in 0 relativ
la A, fara a fi continua in 0 (relativ la E).
Exemplu:

definita pe E = [1, 1] , si A = [ 0 , 1 ] ; avem ( ) 1 , ( pentru A ), deci este

continua in 0, deci este continua in 0 , relativ la intervalul A = [ 0 , 1 ] . Totusi nu este
continua in 0 , relativ la E = [ -1 , 1 ] , deoarece nu are limita in 0. Intr-adevar ( 0 0 ) = 1
si ( 0 + 0 ) = 1 . (Se poate folosi definitia cu limita a continuitatii deoarece 0 este punct de
acumulare pentru .)

In anumite cazuri este adevarata si propozitia reciproca:

Propozitie: Daca este punct interior al lui A, si daca este continua in relativ
la A , atunci este continua in (relativ la ).
Deoarece 0 este punct interior al lui A , exista o vecinatate V a lui 0 , astfel ca 0 V
A. Prin ipoteza , este continua in 0 relativ la A, deci oricare ar fi sirul 0 , A
avem ( ) ( 0 ) . Daca este format din puncte din E, si daca 0 , avem
V , deci A pentru toti termenii cu exceptia unui numar finit dintre ei, si deci ( )
32

 ( 0 ) . Asadar, oricare ar fi sirul 0 , E, avem ( ) ( 0 ), adica este

continua in 0 relativ la E.
2-4. Continuitatea laterala

Fie functia : si 0 .
Daca luam multimea = ( , 0 ] = { | , 0 } , putem defini continuitatea lui
in 0 , relativ la submultimea .
Definitie. Se spune ca functia este continua la stanga in punctul , daca pentru orice
sir format din puncte din , avem ( ) ( ) .
Daca in definitiile continuitatii cu vecinatai sau cu si , se pune conditia ca 0 , se
obtin definitii ale continuitatii la stanga, echivalente cu cea de mai sus.
Observatii .
1) Daca = [a,b) orice functie definita pe este continua la stanga in a.
Intr-adevar, daca a , a, si [a,b), rezulta ca = a, deci ( ) = ( a )
si deci ( ) ( a ).
2) Daca = ( a , b ], definitia continuitatii in punctul b este echivalenta cu definitia continuitatii la
stanga in punctul b, deoarece conditia (a,b] este echivalenta cu conditia ( a , b ] si
b.
Asadar, este continua in b, daca si nuami daca este continua la stanga in b.
3) Daca 0 este punct de acumulare al multimii
= ( , 0 ] = { / , 0 } , atunci definitia continuitatii la stanga in 0 se
poate formula cu ajutorul limitei la stanga in 0 este coninua la stanga in 0 , daca si numai
daca are limita la stanga in 0 , egala cu ( 0 ) :
( 0 0 ) = ( 0 )
Daca E = [a,b], limita la stanga in a nu are sens, deci continuitatea la stanga in a nu se poate formula
cu ajutorul limitei. Insa continuitatea la stanga in a este totdeauna asigurata.
Daca luam multimea = [ 0 , + ) = { / , 0 } , putem defini continuitatea
lui in 0 relativ la multimea B.
33

Definitie. Se spune ca functia este continua la dreapta in punctul , daca, pentru

orice sir format din puncte din ; avem ( ) ( ) .
Daca in definitiile continuitatii cu vecinatate sau cu si se pune conditia 0 , se
obtin definitii ale continuitatii la dreapta in 0 , echivalete cu cea de mai sus.
Observatii
1) Daca = (a,b], orice functie definita pe este continua la dreapta in b. Intr-adevar, daca b
, b si

(a,b], atunci = b, deci ( ) = ( ) si deci ( ) ( b )

2) Daca = [a,b), definitia continuitatii in a este echivaleta cu definitia continuitatii la dreapta in a,

deoarece conditia [a,b) este echivalenta cu conditia [a,c) si
a
Asadar, functia este continua in a, daca si numai daca este continua la dreapta in a.
3) Daca 0 este punct de acumulare al multimii
B = [ 0 , + ) = { / , 0 } , atunci definitia continuitatii la dreapta in 0 se
poate formula cu ajutorul limitei la dreapta in 0 :
este continua la dreapta in 0 , daca si numai daca are limita la dreapta in 0 , egala cu
( 0 ) ;
( 0 0 ) = ( 0 )
Daca = [a,b] limita la dreapta in b nu are sens, deci continuitatea la dreapta in b nu se poate
formula cu ajutorul limitei la dreapta. Insa continuitatea la dreapta in b este totdeauna asigurata.
Propozitie: Functia este continua in punctul , daca si numai daca
este continua la stanga si la dreapta in .
Daca este continua in 0 , atunci pentru orice sir 0 , avem ( )
( 0 ) . Aceasta este adevarata in particular pentru sirurile 0 cu 0 , deci este
continua la stanga in 0 si pentru sirurile 0 cu 0 , deci este continua la dreapta in
0 .
Reciproc, sa presupunem ca este continua la dreapta si la stanga in 0 . Aceasta inseamna
ca pentru orice numar > 0 , putem gasi un numar
= ( ) > 0 astfel incat daca , 0 si | 0 |< sa avem
34

| ( ) ( 0 )| < (deoarece este continua la stanga in 0 ) si daca

, 0 si | 0 | < sa avem | ( ) ( 0 ) | < ( deoarece este continua la
dreapta in 0 ). Asadar, oricare ar fi cu | 0 | < ( fie ca 0 , fie ca 0 ) ,
avem | ( ) ( 0 ) | < , adica este continua in 0 .
Observatie: Daca 0 este punct de acumulare al lui , pentru care ambele limite laterale
( 0 0 ) si ( 0 + 0 ) au sens, functia este continua in 0 , daca si numai daca limitele
laterale exista si sunt egale cu ( 0 ) :
( 0 0 ) = ( 0 ) , ( 0 + 0 ) = 0 .
Exemple.
1 0 1
1) () = {
definita pe [0, 2]
1 1 < 2
( 1 0 ) = 1 , ( 1 + 0 ) = 1 , ( 1 ) = 1 deci ( 1 0 ) = ( 1 ) . Functia este
continua la stanga in 1, dar nu este continua la dreapta in 1, deci nu este continua in 1.

2-5 Proprietatile functiilor continue

1. Prelungirea prin continuitate a unei functii.
Fie o multime , un punct de acumulare 0 si o functie definita pe { 0 }. Functia se
poate prelungi in mai multe feluri in punctul 0 , si anume dandu-i in punctul 0 o valoare
arbitrara. Este posibil ca nici una dintre aceste prelungiri sa nu fie continua in 0 .
35

Daca insa functia are limita finita in puctul 0 , una dintre aceste prelungiri este continua
in 0 , dupa cum rezulta din urmatoarea
Propozitie. Daca functia are limita finita in punctul , functia

definita pe , este continua in .

Intr-adevar, deoarece pentru 0 , avem ( ) = ( ) , si deoarece
,
rezulta ca si are limita 0 in 0 :

adica este continua in 0 .

Functia se numeste prelungirea functiei prin continuitate in punctul 0 .
Se spune de asemenea ca functia se obtine din functia , prelungind-o prin continuitate in
0 .
Observatie: Daca 0 este punct izolat, orice prelungire a lui in 0 este continua in
0 .
Exemple: 1) () =
,

sin
0

definita pe R - {0}. Avem

= 1 deci se

poate prelungi prin continuitate in punctul 0. Prelungirea sa prin continuitate este

sin

() = {

1 = 0

Observatie: Dupa cum se va vedea mai departe (regula lui l'Hospital), problema prelungirii
prin continuitate a fost, inca de la inceputurile analizei matematice, o problema care a preovupat
mult pe matematicieni (Bernolli, l'Hostpital etc.). Cum insasi notiunea de functie nu era bine
36

clarificata, se identifica o functie cu prelungirea sa prin continuitate. Ulterior, dezvoltarea

matematicilor moderne a impus necesitatea de a distinge intre ele aceste doua functii.

2. Proprietatile locale ale functiilor continue

Propozitia 1. Daca functia este continua in , atunci functia
| | este continua in .
Daca 0 este punct izolat , atunci | | este continua in 0 . Daca 0 este punct de
acumulare al lui , continuitatea lui in 0 inseamna

de unde

adica | | este continua in 0 .

Observatie. Este posibil ca | | sa fie continua in 0 fara ca sa fie continua in 0 .
Exemplu. Functia ( ) = {

1
1

este discontinua in orice punct , deoarece nu are limita in nici un punct.. Functia | | este continua
in orice punct deoarece este constanta, | ( ) | 1 .
Corolar. Daca este continua pe , atunci | | este continua pe .
Propozitia 2. Daca functia este continua intr-un punct si daca <
( ) < , atunci exista o vecinatate V a lui , astfel incat sa avem < ( ) < ,
pentru orice V
Multimea U = (, ) este o vecinatate a lui ( 0 ) . Deoarece este continua in 0 ,
exista o vecinatate V a lui 0 , astfel incat penru orice V sa avem
( ) U, adica < ( ) <
Corolarul 1. Daca este continua in , atunci exista o vecinatate V a lui pe care
este marginita.

37

Corolarul 2. Daca este continua in , si daca ( ) > 0 , exista o vecinatate V a lui

astfel ca ( ) > 0 pentru orice V
Se aplica propozitia precedenta pentru = 0 > ( 0 ) oarecare.
Corolarul 3. Daca este continua in si daca ( ) < 0 , exista o vecinatate V a
lui , astfel ca ( ) < 0 pentru orice V
Se aplica propozitia precedenta pentru = 0 , si < ( 0 ) oarecare .
Corolarul 4. Daca este continua in si daca ( ) , exista o vecinatate V a lui
astfel ca ( ) pentru orice V
Intr-adevar, | | este continua in 0 si | ( 0 ) | > 0 deci exista o vecinatate a lui 0 , pe care
avem | ( ) | > 0 , adica ( ) 0 .
Corolarul 5. Daca este continua in si daca in orice vecinatate V a lui exista
puncte in care are valori < 0 si puncte in care are valori > 0, atunci
( ) =
Propozitia 3. Daca functiile si definite pe sunt continue in punctul si
daca ( ) < ( ) , exista o vecinatate V a lui , astfel ca
( ) < ( ) pentru orice V
Alegem astfel ca ( 0 ) < < ( 0 ). Exista atunci doua vecinatati V1 si V2 ale lui 0
astfel ca daca V1 E sa avem ( ) < , iar daca V2 E sa avem ( ) > . Dar
V = V1 V2 este o vecinatate a lui 0 . Daca V E, atunci V1 E si V2 E, deci
( ) < si ( ) > , adica
( ) < < ( ) , de unde ( ) < ( ) .
Propozitia 4. Daca este continua in , atunci, pentru orice numar
> 0 , exista o vecinatate V a lui , astfel incat, oricare ar fi punctele
, V, sa avem | ( ) ( ) | <
Intr-adevar, deoarece este continua in 0 , exista o vecinatate V a lui 0 , astfel incat
pentru orice V sa avem
| ( ) ( 0 ) | <
38

Daca , V avem atunci

| ( ) ( ) | | ( ) ( 0 ) + ( 0 ) ( ) |
| ( ) ( 0 ) | + | ( 0 ) ( ) | <

3. Proprietatea lui Darboux.

Functiile continue definite pe un interval au proprietatea importanta ca nu pot trece de la o
valoare la alta fara a trece prin toate valorile intermediare, adica daca iau doua valori diferite,
atunci iau toate valorile cuprinse intre ele. Mai precis:
Teorema: Daca este o functie continua pe un interval , atunci oricare ar fi punctele <
din , si oricare ar fi numarul cuprins intre ( ) si ( ) exista cel putin un punct , intre
si , astfel incat sa avem ( c ) =
Pentru a face o alegere, sa presupunem ca ( ) ( ) . Daca
( ) = ( ) si daca ( ) ( ) , atunci = ( ) si luand c = , avem (c) =
, si teorema este demonstrata in acest caz.
Sa presupunem deci ca ( ) < ( ) si fie un numar astfel ca
( ) < < ( ) . Sa notam cu A multimea punctelor dintre si in care functia are valori
:
A={| , ()}
Avem A [ , ] , deci A este nevida si marginita. Fie c = sup A. Evident, c b. Vom
arata ca (c) = . Intr-adevar, exista un sir c, format din puncte din A ( c , eventual =
c, daca c

A). Deoarece este continua pe , este continua in c, deci ( ) ( c ). Dar

( ) ( deoarece

A ) si prin trecere la limta obtinem ( c ) < .

Deoarece ( ) > , rezulta ca c b, si anume c < b. Daca c < y < b, atunci

( ) > (deoarece daca am avea ( ) , atunci A, deci c = sup A ). Fie atunci
un sir c, astfel ca c < < b. Deoarece este continua inc, avem ( ) ( c ) si,
deoarece ( ) > , prin trecere la limita obtinem (c) . Din inegalitatile (c) si (c)
, deducem ( c ) =
Observatii. 1) Conditia ca functia sa fie definita pe un interval este esentiala. Daca functia
continua este definita pe o multime care nu este un interval, ci, de exemplu, o reuniune de
39

intervale disjuncte, este posibil ca functia sa ia doua valori diferite, dar sa nu ia nici o valoare
intermediara.
Exemplu: functia
() = {

1 < 0
1 > 0

definita pe R - {0} este continua pe domeniul ei de definitie, ia numai valorile -1 si 1 si nu mai ia

nici o valoare interemediara.
2) Proprietatea pusa in evidenta in teorema precedenta nu este caracteristica functiilor continue.
Darboux a dat un exemplu de functie care are aceasta proprietate si care nu este continua in nici
un punct.
Iata un exemplu simplu de functie discontinua intr-un punct, care are proprietatea din enuntul
teoremei:
1

Functia ( ) = {

0
= 0

definita pe R este discontinua in punctul 0 (deoarece nu are limita in 0 ), si se verifica usor ca nu

trece de la o valoare ( ) la o valoare ( ) fara a lua intr-un interval ( , ) orice valoare
cuprinsa intre ( ) si ( ) .
Proprietatea pusa in evidenta pentru functiile continue in teorema precedenta se numeste
proprietatea lui Darboux:
Definitie: O functie definita pe un interval are proprietatea lui Darboux, daca, oricare ar fi
punctele , , < si oricare ar fi numarul cuprins intre ( ) si ( ) , exista
un punct c cuprins intre si astfel ca
( c ) =
Cu aceasta definitie, teorema precedenta se enunta astfel: Orice functie continua pe un
interval are proprietatea lui Darboux.
Vom arata mai departe ca si functiile derivate, definite pe un interval au proprietatea lui
Darboux. De aceea vom demonstra mai intai cateva propozitii pentru functiile cu proprietatea lui
Darboux, care vor fi adevarate atat pentru functiile continue cat si pentru functiile derivate. In
aceste propozitii functiile se considera definite pe un interval I.

40

Propozitia 1. Fie functia si < doua puncte din . Daca are proprietatea lui
Darboux si daca ( ) > 0 si ( ) < 0
( sau daca ( ) > 0 si ( ) < 0 ) atunci exista cel putin un punct cuprins intre si in
care functia se anuleaza.
Pentru demonstratie, se aplica definitia precedenta pentru = 0.
Corolar. Daca functia are proprietatea lui Darboux si nu se anuleaza in nici un punct
din , atunci functia pastreaza acelasi semn pe tot intervalul .
Intr-adevar, daca ar exista doua puncte si din in care functia ar avea semne
diferite, de exemplu ( ) < 0 si ( ) > 0 , atunci functia s-ar anula cel putin intr-un punct
din cuprins intre si , ceea ce ar contrazice ipoteza.
Observatii. Daca functia are proprietatea lui Darboux si nu se anuleaza pe I, pentru a
vedea ce semn au toate valorile sale pe intervalul I este suficient sa vedem semnul valorii functiei
intr-un singur punct din interval.
Propozitia 2. O functie are proprietatea lui Darboux daca si numai daca transforma
orice interval J , tot intr-un interval ( J ).
Corolar: Daca functia are proprietatea lui Darboux, atunci ( ) este
interval.
.
Observatii: 1) Afirmatia reciproca nu este in general adevarate: daca ( ) este interval, nu
rezulta ca are proprietatea lui Darboux.
Exemplu. ( ) = {

1 1 < 0
0 1

definita pe = [-1, 1].

Avem ( ) = [ 0 , 1 ], deci ( ) este un interval, dar nu are proprietatea lui Darboux pe .
Intr-adevar, daca luam intervalul J = [ -1 , 0 ] avem
( J ) = { 0 ,1 }, deci ( J ) nu este interval ( intre ( 1 ) = 1 si ( 0 ) = 0, functia nu mai ia
nici o valoare intermediara pe intervalul [ -1 , 0 ] ).
2) Intervalele se numesc multimi conexe ale dreptei (adica multimi formate dintr-o "singura
bucata" ). Cu aceasta denumire, proprietatea exprimata in propozitia precedenta se enunta astfel:
41

O functie are proprietatea lui Darboux daca si numai daca transforma multimile conexe tot
in multimi conexe.
In spatii topologice oarecare, aceasta proprietate se poate lua ca definitie a functiilor cu
proprietatea lui Darboux.
Se stie ca o fucntie strict monotona este biunivoca, dar ca exista functii biunivoce care nu
sunt strict monotone.
Pentru functiile definite pe un interval care au proprietatea lui Darboux, este adevarata si
afirmatia reciproca, dupa cum rezulta din
Propozitia 3. daca functia : I R are proprietatea lui Darboux si este biunivoca, atunci este
strict monotona.
Sa presupunem, prin absurd, ca nu este nici strict crescatoare, nici strict descrescatoare.
Aceasta inseamna ca exista trei puncte 1 < 2 < 3 din , astfel incat sa nu avem nici
( 1 ) < ( 2 ) < ( 3 ) si nici ( 1 ) > ( 2 ) > ( 3 ) , adica ( 2 ) nu se afla
cuprins intre ( 1 ) si ( 3 ) .
Pentru a face o alegere, sa presupunem ca ( 1 ) < ( 2 ) . Atunci avem:
sau ( 2 ) < ( 1 ) < ( 3 ) sau ( 1 ) < ( 3 ) < ( 2 )
( Nu putem avea ( 1 ) = ( 2 ) sau ( 2 ) = (3 ) deoarece
2 1 , 2 3 si este biunivoca.)
Deoarece are proprietatea lui Darboux, in primul caz exista un punct 1 cuprins intre 2
si 3 ( deci 1 1 ), astfel ca ( 1 ) = ( 1 ) . In al doilea caz exsta un punct 3 cuprins
intre 1 si 2 ( deci 3 3 ), astfel ca
( 3 ) = ( 3 ).
In ambele cazuri functia ia aceeasi valoare in doua puncte diferite, deci nu este biunivoca,
ceea ce contrazice ipoteza.
Rezulta deci ca este strict monotona pe .
Propozitia 4. Daca functia are proprietatea lui Darboux si daca exista una din
limitele laterale intr-un punct , atunci ea este egala cu ( x0 ).

42

Sa presupunem ca exista limita la stanga ( 0 0 ) (finita sau infinita) si ca ea este

diferita de ( 0 ) . Pentru a face o alegere, sa presupunem ca
( 0 0 ) < ( 0 ) .
Fie un numar astfel ca ( 0 0 ) < < ( 0 ) . Deoarece (x0 - 0) < exista o
vecinatate V a lui 0 , astfel incat pentru orice < 0 din sa avem ( ) < . Fie
astfel ca < 0 , deci ( ) < < ( 0 ) . Oricare ar fi ( , 0 ) , < < 0 ,
avem deci ( ) < . Asadar, functia nu ia valoarea in nici un punct cuprins intre a si x0,
ceea ce contrazice ipoteza ca are proprietatea lui Darboux.
Asadar, daca exista ( 0 0 ) , atunci ( 0 0 ) = ( 0 ) . In mod asemanator se
demonstreaza ca daca exista ( 0 ) , atunci ( 0 + 0 ) = ( 0 ) .
Observatie: Propozitia afirma ca daca exista limita la stanga ( 0 0 ) , atunci este continua
la stanga in 0 , iar daca exista limita la dreapta ( 0 + 0 ) , atunci este continua la dreapta
in 0 . In particular, daca exista ambele limite laterale, functia este continua in 0 .
Corolar. Daca functia are proprietatea lui Darboux, atunci ea nu are nici un
punct de discontinuitate de prima speta.
Intr-adevar, daca exista ( 0 0 ) si ( 0 + 0 ) , atunci avem
( 0 0 ) = ( 0 ) = ( 0 + 0 ) , dexi 0 nu este punct de discontinuitate.
Rezulta deci ca daca 0 este punct de discontinuitate cel putin una din limitele laterale nu exista,
dexi 0 este punct de discontinuitate de speta a doua.
Observatie. Daca ( 0 0 ) sau ( 0 0 ) exista si este dferita de ( 0 ) , in particular
daca este infinita, functia nu are proprietatea lui Darboux.
Exemple:
1

1) ( ) = {

0
definita pe R.
0 = 0

Functia are proprietatea lui Darboux. In punctul 0 functia nu are nici limita la stanga, nici limita la
dreapta.
1 0
2) ( ) = { 1
definita pe R.
> 0

Functia are proprietatea lui Darboux. Avem ( 0 0 ) = 1 si ( 0 ) = 1 , deci

43

 ( 0 0 ) ( 0 ) . Functia nu are limita la dreapta in 0.

Deoarece o functie continua pe un interval are proprietatea lui Darboux, toate propozitiile relative
la functiile cu proprietatea lui Darboux raman adevarate si pentru functii continue pe un interval:
Corolarul 1. Daca o functie continua pe un interval ia valori de semne contrare in doua
puncte a < b din , atunci ea se anuleaza cel putin intr-un punct dintre a si b.
Corolarul 2. Daca o functie continua nu se anuleaza pe un interval, atunci ea pastreaza
acelasi semn pe acest interval.
Corolarul 3. Daca este continua pe un interval , atunci ( ) este interval
Corolarul 4. Daca este biunivoca si continua pe un interval , atunci este strict
monotona pe .
Observatie: Daca functia este biunivoca si continua pe o multime care nu este interval, s-ar putea
ca functia sa nu fie strict monotona pe aceasta multime.
Exemplu. Functia ( ) = {

0 < 1
3 1 < 2

definita pe [ 0 , 1 ) ( 1 , 2 ] este continua si biunivoca. Functia este strict crescatoare pe fiecare

din intervalele [0,1) si (1,2] dar nu este strict crescatoare pe reuniunea lor, deoarece (0) = 0 si
(2) = 1
Aplicatii: Folosind proprietatea: daca este continua peun
interval , atunci ( ) este interval; vom determina multimea
valorilor unor functii elementare.
1) Functia ( ) = , , definita pe = [0, +) este
continua deci ( ) este interval, si anume ( ) = [0, +).

44

4. Operatii cu functii continue

Vom arata acum ca efectuand operatiile obisnuite asupra functiilor continue, se obtin tot
functii continue.
Teorema. Daca functiile si g definite pe multimea E sunt continue intr-un punct 0 E,
atunci:
1) + g este continua in 0 ;
2) este continua in 0 , oricare ar fi ;
3) g este continua in 0 ;
4) daca g ( x0 ) 0 ( adica daca

f
g

este definita in 0 ), functia

f
g

este continua in 0 .

Deoarece si g sunt continue in 0 , pentru orice sir 0 , ( ) , avem ( )

( 0 ) si g( )g( 0 ) deci:
1) ( ) + g ( ) ( 0 ) + g ( 0 ), adica + g este continua in 0 ;.
2) ( ) ( 0 ) , adica este continua in 0 ;
3) ( ) g ( ) ( 0 ) g ( 0 ), adica g este continua in 0 ;
()

4) daca g( 0 ) 0,

( )

(0 )
(0 )

, adica este continua in 0 ;.

Observatii:
1) Luand in proprietatea 3) = 1 , rezulta ca daca este continua in 0 , atunci este
continua in 0 .
2) Daca si g sunt continue in 0 , atunci g este continua in 0 , deoarece
g = + ( g ).
3) Prin recurenta se demonstreaza ca suma si produsul a n functii continue in 0 sunt de
asemenea continue in 0 ;.
4) Multimea functiilor definite pe si continue intr-un punct 0 este o algebra.

45

Corolar. Daca si g sunt continue pe , iar si sunt numere reale , atunci functiile +
g si g sunt continue pe , iar functia

f
g

este continua pe domeniul sau de definitie (

format din punctele in care g( ) ).

Observatie. Multimea functiilor definite pe si continue pe este o algebra.
5. Continuitatea functiilor compuse
Fie functiile : si
Sa consideram functia compusa = , () = (())
Teorema. Daca functia este continua intr-un punct si dac functia este continua
in punctul corespunzator = ( ) , atunci functia compusa = este
continua in punctul
Fie 0 , . Deoarece este continua in 0 , avem
( ) ( 0 ) = 0 . Sa notam = ( ) . Deoarece 0 si

este

continua in 0 , avem ( ) ( 0 ) , adica ( ( ) ) ( ( 0 ) ) , sau

( ) ( 0 ) , adica este continua in 0 .
Corolar. Daca este continua pe si este continua pe , atunci
= este continua pe .
( Prin compunerea a doua functii continue se obtine tot o functie continua ).
6. Continuitatea functiilor inverse.
Vom demonstra mai intai urmatoarea
Propozitie. Daca functia este monotona si daca multimea valorilor ( ) , este un
interval, atunci este continua pe .
Vom considera cazul cand este crescatoare pe . Fie 0 arbitrar si
0 = ( 0 ) . Fie U o vecinatate a lui 0 . Sa presupunem intai ca 0 este punct interior al
intervalului ( ) ; exista atunci un interval inchis [ , ] ( ) U astfel ca 0 ( , ) .
Deoarece , ( ) , exista doua puncte , astfel ca = ( ) si = ( ) .
Deoarece este crescatoare si < 0 < avem < 0 < , deci V = ( , ) este
o vecinatate a lui 0 . Pentru orice
46

 V , avem < < , deci ( ) < ( ) < ( ) adica

< ( ) < , adica ( ) [ , ] U.
Rezulta asadar ca este continua in 0 .
Sa presupunem ca 0 este extremitatea stanga a intervalului ( ) , deci

0 ( )

pentru orice . Deoarece este crescatoare, pentru orice punct

din

< 0
avem

( ) ( 0 ) = 0 , deci ( ) = 0 . Fie U o vecinatate a lui 0 si un punct din

( ) U, astfel ca 0 < . Exista un punct , astfel ca ( ) = . Deoarece este
crescatoare si 0 < ( ) avem 0 < .
Luand < 0 oarecare, intervalul V = (

) este o vecinatate a lui 0 .

Fie V oarecare. Daca 0 , atunci ( ) = 0 deci ( ) U;

daca 0 < < , atunci 0 < ( ) < deci ( ) U. Asadar, pentru orice V
avem ( ) U, deci este continua in 0 .
Daca 0 este extremitatea dreapta a intervalului ( ), se rationeaza la fel.
Daca este descrescatoare, atunci este crescatoare si ( ) este simetricul intervalului
( ) fata de origine si deci ( ) este interval; conform celor de mai sus , este
continua pe . Atunci este de asemenea continua pe .
Teorema. Daca este o aplicatie strict monotona a unui interval pe un interval , atunci
functia si inversa sa sunt continue.
Intr-adevar, si 1 sunt ambele strict monotone; deoarece ( ) = J este interval, este
continua pe . De asemenea, 1 ( J ) = si este interval, deci 1 este continua pe J.
Corolar. Daca este o functie continua si strict monotona definita pe intervalul ,
atunci functia sa inversa ( ) este continua pe ( ).
47

Intr-adevar 1 este strict monotona si este definita pe = ( ) iar 1 ( ) = este interval.

2-6. Proprietatile functiilor continue pe multimi compacte

Fie functia . Reamintim ca este marginita pe daca multimea ( ) este
marginita, adica daca exista un numar M > 0 astfel incat, oricare ar fi , sa avem:
|()|M
Teorema 1. O functie continua pe o multime compacta este marginita pe aceasta multime.
Observatie. Daca multimea nu este compacta, este posibil ca o functie continua pe sa nu fie
marginita.

Exemple. 1) ( ) = x

definita pe = (0, 1) este continua pe , dar nu este marginita. Aici, intervalul este marginit dar
nu este inchis.
2) ( ) = x
definita pe = [0, +) este continua pe , dar nu este marginita. Aici, intervalul este inchis, dar
nu este marginit.
Teorema 2. Daca este o functie continua pe o multime compacta, atunci ( ) este
compacta.
Observatie. Daca nu este compact, este posibil ca ( ) sa nu fie compact.
Exemple: 1) ( ) = definita pe = (0,1). Avem ( ) = (0,1).
Multimea ( ) este marginita , dar nu este inchisa.
48

2) ( ) =

definita pe = (0,1). Avem ( ) = [1, +).

Multimea ( ) este inchisa dar nu este marginita.
Corolar. Imaginea unui interval compact printr-o functie continua este un interval compact.
Intr-adevar, conform proprietatii lui Darboux, inaginea unui interval printr-o functie continua este
un interval. Restul corolarului rezulta din teorema precedenta.
Teorema 3. O functie continua pe o multime compacta isi atinge marginile pe aceasta
multime.
Fie continua si compacta. Multiea ( ) este compacta, adica inchisa si marginita.
Sa notam M = sup ( ) si m = inf ( ). Deoarece ( ) este inchisa, avem m ( ) si
M().
Exista deci doua puncte si astfel ca

( ) = inf ( ) = (),
sup

( ) = sup ( ) = xEf(x)
si teorema este demonstrata.
Observatii. 1) Deoarece m ( ) M pentru orice , rezulta ( ) [m,M].
2) Daca nu este compacta , este posibil ca sa fie marginita fara ca sa-si atinga
marginile.
2-7. Functii uniform continue
Fie functia . A spune ca este continua pe inseamna ca pentru orice ,
este continua in , adica:
Oricare ar fi , si oricare ar fi < 0 , exista un numar = ( , ) > 0 , astfel incat,
oricare ar fi cu | | < , sa avem | ( ) ( ) | < .
Pentru un punct , fixat, corespondenta ( , ) caracterizeaza intr-un anumit sens
"gradul" de continuitate al functiei in punctul .
Daca este alt punct din , si daca pentru fiecare > 0 avem

49

 ( , ) ( , ) am putea spune ca functia este "mai continua" in punctul

decat in

punctul .
Evident, in cazul a doua puncte (sau a unui numar finit de puncte) , putem alege totdeauna acelasi
( ) , si anume pe cel mai mic dintre umerele ( , ) si ( , ) .
In cazul unei multimi infinite de puncte din , nu mai este totdeauna posibil sa alegem acelasi
( ) , deoarece s-ar putea ca pentru un > 0 fixat, marginea iferioara a numerelor ( , )
sa fie 0 . Am putea spune ca, in acest caz, functia nu este "la fel de continua" in toate punctele.
Daca insa este posibil ca pentru fiecare > 0 sa gasim un numar ( ) > 0 unic, acelasi
pentru toate punctele ( adica sa depinda numai de , dar nu si de ), atunci am putea
spune ca functia este "la fel de continua" in toate punctele din , sau ca este uniform continua pe
. In acest caz, deoarece nu mai depinde de , afirmatia "oricare ar fi " trebuie sa
figureze dupa afirmatia relativa la . Asadar:
Definitie. O functie este uniform continua ( pe ) daca, oricare ar fi > 0 , exista
un numar = ( ) > 0 astfel incat, oricare ar fi si din cu | | < , sa
avem | ( | <
Observatie. Din punct de vedere geometric, a spune ca este uniform continua inseamna ca, daca
alegem pe axa Ox un interval de lungime < imaginea sa ( ) are lungimea < , oriunde s-ar
afla I in multimea .
Exemple. 1) Functia constanta ( ) definita
pe este uniform continua pe
Intr-adevar, | ( ) ( ) | = | | = 0, deci
pentru orice > 0 putem alege ( ) = 1 si atunci ,
daca | | <

, avem intr-adevar | ( )

( ) | <
2) Functia identica ( ) = definita pe este uniform continua pe .
Intr-adevar | ( ) ( ) | = | |, deci pentru fiecare > 0 putem alege ( ) =
si atunci, daca | | < avem intr-adevar | ( ) ( ) |<

Propozitie. Orice functie uniform continua este continua

50

Aceasta propozitie rezulta din definitia continuitatii uniforme luand 0 = si tinandu-l fixat.
Observatii 1) Proprietatea de continuitate are un caracter punctual, ea se defineste intr-un punct.
Proprietatea de continuitate uniforma are un caracter globat, ea se defineste pe o multime.
2) Afirmatia reciproca propozitiei precedente nu este in general adevarate: exista functii continue
care nu sunt uniform continue, de exemplu functi ( ) = 2 definita pe .
Daca insa domeniul de definitie este compact, este adevarata si afirmatia reciproca.:
Teorema. O functie continua pe o multime compacta este uniform continua pe aceasta multime.
Observatii. 1) Daca este continua pe o multime care nu este compacta, este posibil sa nu
fie uniform continua.
Exemple 1) ( ) = 2 definita pe , este continua, dar nu este uniform continua. Aici multimea
de definitie este inchisa, dar nu este marginita.
1

2) (x) = x

definita pe (0,1] este continua, dar nu este uniform continua - dupa cum se va vedea mai departe
(deoarece nu este marginita). Aici multimea de definitie este marginita, dar nu este inchisa.
2) Conditia ca sa fie compacta este suficienta, dar nu si necesara pentru ca o functie
continua sa fie uniform continua. De exemplu, functia ( ) = 2 definita pe este uniform
continua.
Putem acum recapitula proprietatile functiilor continue pe multimi compacte.
1) Sunt marginite
2) Isi ating efectiv marginile.
3) Sunt uniform continue.
Spunem ca o functie este lipschitziana dca exista un numar M > 0 astfel incat oricare
ar fi punctele , sa avem
| ( ) ( ) | M | |
Inegalitatea aceasta se numeste conditia lui Lipschitz.
Propozitie. Daca functia este lipschitziana atunci ea este uniform continua.

In adevar, fie > 0 ; sa luam ( ) =

51

Atunci, daca

| | < ( ) = M,
avem
| ( ) ( ) | M .

=,

deci este uniform continua pe .

Rezulta in particular ca functiile lipschitziene sunt continue.
Observatii. 1) Daca este uniform continua pe atunci | | este uniform continua pe .
Afirmatia reciproca nu este in general adevarata.
2) Daca si g sunt uniform continue pe , atunci + g si sunt uniform continue pe , oricare
ar fi Multimea functiilor uniform continue pe este deci un spatiu vectorial. Aceasta
multime nu este in general o algebra, deoarece produsul a doua fucntii nivorm continue poate sa nu
fie uniform continuu.
Exemplu. Functiile ( ) = si g ( ) = sunt uniform continue pe , dar produsul lor
( ) g ( ) = 2 nu este uniform continuu pe .
3) O functie uniform continua pe o multime marginita este marginita pe . Rezulta ca functia
() =

nu este uniform continua pe ( 0 , 1 ), deoarece nu este marginita.

4) Daca si g sunt uniform continue pe o multime marginita , atunci produsul lor g este
uniform continuu pe .
Rezulta ca multimea functiilor uniform continue pe o multime marginita este o algebra.
5) Daca este uniform continua pe , atunci se poate prelungi prin continuitate in orice punct
de acumulare (finit) al lui , iar functia prelungita este de asemenea uniform continua.
Rezulta ca daca o functie nu are limita finita intr-un punct de acumulare (finit) al lui , atunci ea
nu este uniform continua pe .
1

Exemplu. Functia ( ) = sinx

definita pe ( 0 , 1 ) nu are limita in 0, deci nu este uniform continua.

52

CAPITOLUL III

1.ASPECTE METODICE ALE PREDRII-NVRII-EVALURII FUNCIILOR

CONTINUE N LICEU

Metodica predrii matematice i gsete esena din mbinarea mai multor tiine, ca
matematica, pedagogia sau chiar informatica. Ea i nsuete o seam de legi din cuprinsul didacticii
speciale, pe care le aplic utiliznd i cunotinele date de disciplinele care formeaz obiectul
matematicii colare n procesul de predare-nvare. Aadar, putem afirma c metodica predrii
matematice este o tiin didactic aplicat obiectului matematicii, care studiaz metodele i
mijloacele de predare-nvare.
Metodica predrii matematice are la baz principiile didacticii, care sunt norme de baz sau
cerine generale pentru activitatea instructiv-educativ. Cum procesul de nvmnt este forma cea
mai organizat prin care se realizeaz educaia, este absolut necesar ca aceasta s se supun unor
principii, care s orienteze i s imprime un anumit sens acestui proces.
n continuare, evideniem cteva principii didactice fundamentale n activitatea de instruire.
Principiul participrii contiente i active a elevilor n activitatea de nvare. Cerina acestui
principiu este aceea de a asigura o interdependen optim ntre componentele cognitiv-intelectuale
i cele activator-motivaionale ale personalitii elevului, n funcie de nivelul dezvoltrii sale
ontogenetice i de situaia concret. n care este antrenat. n aplicarea acestui principiu, profesorul
trebuie s respecte urmtoarele etape: reactualizarea cunotinelor anterioare necesare i eventual
completarea lor, s prezinte i s defineasc n mod clar noile noiuni, s se asigure c secvenele sunt
urmrite atent i contient, s verifice prin ntrebri sau aplicaii nivelul de nelegere i s fixeze noile
cunotine n structuri bine organizate.
Principiul intuiiei. n procesul de nvmnt, cunoaterea se realizeaz prin treceri succesive
de la particular la general, de la concret la abstract i invers. Aspectul intuitiv nu trebuie s fie numai
un moment de plecare ci i un nsoitor permanent al actului de cunoatere, imaginea mintal
provocat de intuiie trebuie s asigure materialul concret n vederea elaborrii conceptelor, dar i s
evoce operaiile gndirii prin nfptuirea unei cunoateri profunde, ducnd la surprinderea a ceea ce
este esenial i general. Principiul nvrii pe baz de intuiie este justificat de: caracterul concret i
53

contextual al gndirii elevului, plusul de relevan ce apare ntr-un model sensibil, legtura dintre
cunoatere i obiectul ei.
Principiul sistematizrii, structurrii i continuitii. Esena acestui principiu se exprim prin
cerina ca toate informaiile ce se transmit s fie organizate i programate, nct s poat fi integrate
n experiena anterioar a elevului. Respectarea acestui principiu n activitatea de predare-nvare
presupune adaptarea unui ritm optim de munc, promptitudine i rigurozitate n analiza sarcinilor
nvrii, formarea deprinderilor de munc sistematic, a trsturilor de voin i caracter i n ultim
instan a unui stil de munc intelectual.
Principiul legrii teoriei cu practica. Aplicarea acestui principiu n procesul de predare
influeneaz pozitiv nsuirea temeinic a cunotinelor, ele se fructific util i repede. Varietatea
problemelor puse n practic legitimeaz teoria matematic i fac ca ea s fie mai clar i necesar.
Principiul accesibilitii sau al orientrii dup particularitile de vrst i individuale ale
elevilor. Acest principiu exprim, n esen, necesitatea ca desfurarea procesului de nvmnt s
fie n concordan i s stimuleze dezvoltarea ontogenetic a copilului. El deriv din necesitatea
adoptrii cunotinelor, abilitilor i deprinderilor nivelului de dezvoltare a elevilor; el cere ca
volumul i coninutul cunotinelor matematice studiate n coal s fie accesibile elevilor.
Accesibilitatea cunotinelor este legat de ndeplinirea unor reguli didactice ca: de la cunoscut la
necunoscut, de la uor la greu, de la simplu la complex sau de la general la particular.
Principiul temeiniciei i durabiliti rezultatelor obinute n procesul de nvmnt. Acest
principiu cere nsuirea temeinic a cunotinelor, fixarea lor n memorie, ntrirea abilitilor i
consolidarea deprinderilor. Dintre cele mai frecvente activiti folosite de profesor n realizarea
acestui principiu evideniem: recapitulri mbogite, prezentri de noi criterii logice i scheme de
organizare a cunotinelor, evaluri diversificate etc.
Principiul conexiunii inverse (feedback). Sistemul de nvmnt este un sistem de autoreglare
avnd ca mecanism conexiunea invers. Evaluarea rezultatelor elevilor permite controlul activitii
desfurate i reglarea ei spre optimizare.
n procesul de nvmnt matematic, sarcinile metodicii predrii matematice sunt variate,
ele se ntreptrund i se coreleaz reciproc. n continuare vom evidenia principalele sarcini:
Selectarea materialului obiectului matematicii colare. Metodica alege elemente din
matematic destinate nvrii unor concepte, rezultate sau idei care contribuie la formarea
personalitii elevului, nzestrarea lui cu cunotine teoretice matematice, dezvoltarea concepiei
generale despre lume i la pregtirea elevului pentru viaa practic.
54

Organizarea i sistematizarea materialului luat din matematic. Coninutul selectat din

matematic nu trebuie pus ntmpltor, ci aezat n secvene bine determinate i coerente. Astfel,
trebuie avut n vedere volumul cunotinelor prezentate, organizarea i structurarea lor, metodologia
predrii i alegerea metodelor sau mijloacelor pentru predarea lor.
Alegerea metodelor i procedeelor matematicii colare. Metodica predrii matematice i
nsuete o parte din metodele formele generale, alese corespunztor din matematic, astfel nct s
se asigure nsuirea temeinic a cunotinelor i formarea deprinderilor, priceperilor n studiul
matematicii.
Instrument de studiu pentru alte discipline colare. Matematica colar trebuie s serveasc
celorlalte discipline colare fie prin coninutul ei, fie prin metodele ei, acestea fiind luate ca modele
de raionament, de organizarea i sistematizare. Obiectele colare care folosesc instrumentul
matematic sunt: fizica, informatica, chimia, ntr-un mod direct, vizibil, dar i celelalte discipline prin
modul de gndire sistematizat., logic sau deductiv.
Legtura studiului matematicii cu practica. Studiul matematicii colare asigur elevului
nelegerea unor fenomene sau situaii practice ntlnite n viaa de toate zilele. De asemenea,
metodica predrii matematicii trebuie s asigure acele teme din cuprinsul matematicii care contribuie
n mare msur la realizarea nvmntului superior.

55

Exprimarea competenelor generale(C.G.) n competene specifice pe clase pentru

programa M1

C.G.1 Folosirea terminologiei specifice matematicii n contexte variate de

aplicare
Clasa a XI-a

Clasa a XII-a

Identificarea unor situaii practice

Identificarea proprietilor operaiilor cu

concrete, care necesit asocierea unui

tabel

de

date

cu

reprezentarea

matriceal a unui proces specific

care este nzestrat o mulime

Identificarea legturilor dintre o funcie
continu si derivata sau primitiva acesteia

domeniului economic sau tehnic

Caracterizarea unor iruri i funcii
utiliznd reprezentarea geometric a
unor cazuri particulare
C.G.2 Prelucrarea datelor de tip cantitativ, calitativ, structural sau contextual
cuprinse n enunuri matematice
Clasa a XI-a

Clasa a XII-a

Asocierea unui tabel de date cu

reprezentarea matriceal a unui proces
Interpretarea

Evidenierea

asemnrilor

si

deosebirilor dintre proprietile unor

ale

operaii definite pe mulimi diferite si

irurilor i ale altor funcii cu ajutorul

dintre calculul polinomial si cel cu

reprezentrilor grafice.

numere

unor

proprieti

Identificarea unor metode de calcul ale

integralelor, prin realizarea de legturi cu
reguli de derivare
C.G.3 Utilizarea algoritmilor i a conceptelor matematice n rezolvarea de
probleme
Clasa a XI-a

Clasa a XII-a

Aplicarea algoritmilor de calcul n

Determinarea si verificarea proprietilor

situaii practice

structurilor algebrice, inclusiv

56

 Aplicarea unor algoritmi specifici

calculului diferenial n rezolvarea unor
probleme i modelarea unor procese

verificarea faptului c o funcie dat este

morfism sau izomorfism
Folosirea descompunerii n factori a
polinoamelor, n probleme de
divizibilitate si n rezolvri de ecuaii
Utilizarea algoritmilor pentru calcularea
unor integrale definite

C.G.4 Exprimarea i redactarea coerent n limbaj formal sau n limbaj

cotidian, a rezolvrii sau a strategiilor de rezolvare a unei probleme
Clasa a XI-a
Rezolvarea unor ecuaii i sisteme
utiliznd algoritmi specifici

Clasa a XII-a
Utilizarea proprietilor operaiilor n
calcule

Exprimarea cu ajutorul noiunilor de specifice unei structuri algebrice

limit,

continuitate,

derivabilitate,

monotonie, a unor proprieti.

Explicarea

opiunilor

de

calcul

integralelor definite, n scopul optimizrii

soluiilor

C.G.5 Analiza de situaii-problem n scopul descoperirii de strategii pentru

optimizarea soluiilor
Clasa a XI-a
Stabilirea unor condiii de existen
i/sau compatibilitate a unor sisteme i
identificarea unor metode adecvate de
rezolvare a acestora
Studierea unor funcii din punct de
vedere cantitativ i calitativ utiliznd

al

Clasa a XII-a
Utilizarea structurilor algebrice n
rezolvarea unor probleme de aritmetic
Determinarea unor polinoame, funcii
polinomiale sau ecuaii algebrice care
verific condiii date
Folosirea proprietilor unei funcii

diverse procedee: majorri, minorri pe

continue, pentru calcularea integralei

un interval dat, proprietile algebrice

acesteia pe un interval

i de ordine ale mulimii numerelor

reale n studiul calitativ local, utilizarea
reprezentrii grafice a unei funcii
pentru verificarea unor rezultate i
pentru identificarea unor proprieti
57

C.G.6 Generalizarea unor proprieti prin modificarea contextului iniial de

definire a problemei sau prin generalizarea algoritmilor
Clasa a XI-a

Clasa a XII-a

Optimizarea rezolvrii unor probleme

Transferarea, ntre structuri izomorfe, a

sau situaii-problem prin alegerea unor

datelor iniiale si a rezultatelor, pe baza

strategii i metode adecvate (de tip

proprietilor operaiilor

algebric, vectorial, analitic, sintetic.

Explorarea unor proprieti cu caracter
local i/ sau global ale unor funcii
utiliznd continuitatea, derivabilitatea
sau reprezentarea grafic

Modelarea unor situaii practice,

utiliznd noiunea de polinom sau de
ecuaie algebric
Utilizarea proprietilor de monotonie a
integralei n estimarea valorii unei
integrale definite si n probleme cu
coninut practice
Modelarea comportrii unei funcii prin
utilizarea primitivelor sale

Exprimarea competenelor generale(C.G.) n competene specifice pe clase pentru

programa M2

C.G.1 Identificarea unor date i relaii matematice i corelarea lor n funcie de

contextul n care au fost definite
Clasa a XI-a
Identificarea unor situaii practice

Clasa a XII-a
Recunoaterea structurilor algebrice, a

concrete, care necesit asocierea unui

mulimilor de numere, de polinoame si

tabel de date cu reprezentarea

de matrice

matriceal a unui proces specific

Identificarea legturilor dintre o funcie

domeniului economic sau tehnic

continu si derivata sau primitiva acesteia

Caracterizarea unor funcii utiliznd

reprezentarea geometric a unor cazuri
particulare
58

C.G.2 Prelucrarea datelor de tip cantitativ, calitativ, structural sau contextual

cuprinse n enunuri matematice
Clasa a XI-a

Clasa a XII-a

Asocierea unui tabel de date cu

Identificarea unei structuri algebrice, prin

reprezentarea matricial a unui proces

Interpretarea
funcii

cu

unor

proprieti

ajutorul

ale

reprezentrilor

verificarea proprietilor acesteia

Determinarea si verificarea proprietilor
unei structuri
Stabilirea unor proprieti ale calculului

grafice

integral, prin analogie cu proprieti ale

calculului diferenial
C.G.3

Utilizarea algoritmilor i a conceptelor matematice pentru

caracterizarea local sau global a unei situaii concrete

Clasa a XI-a

Clasa a XII-a

Aplicarea algoritmilor de calcul cu

Verificarea faptului c o funcie dat este

matrice n situaii practice

morfism sau izomorfism

Aplicarea unor algoritmi specifici

Aplicarea unor algoritmi n calculul

calculului diferenial n rezolvarea unor

polinomial sau n rezolvarea ecuaiilor

probleme

algebrice
Utilizarea algoritmilor pentru calcularea
unor integrale definite

C.G.4 Exprimarea caracteristicilor matematice cantitative sau calitative ale

unei situaii concrete i a algoritmilor de prelucrare a acestora
Clasa a XI-a

Clasa a XII-a

Rezolvarea unor sisteme utiliznd

Explicarea modului n care sunt utilizate,

n

algoritmi specifici
Exprimarea cu ajutorul noiunilor de
limit,

continuitate,

monotonie,

unor

derivabilitate,
proprieti

cantitative i calitative ale unei funcii

calcule

specifice,

proprietile

operaiilor unei structuri algebrice

Explicarea

opiunilor

de

calcul

al

integralelor definite, n scopul optimizrii

soluiilor

59

C.G.5 Analiza i interpretarea caracteristicilor matematice ale unei situaii

problem n scopul gsirii de strategii pentru optimizarea soluiilor
Clasa a XI-a
Stabilirea unor condiii de existen
i/sau compatibilitate a unor sisteme i
identificarea unor metode adecvate de
rezolvare a acestora
Utilizarea reprezentrii grafice a unei

Clasa a XII-a
Utilizarea structurilor algebrice n
rezolvarea de probleme practice
Determinarea unor polinoame sau ecuaii
algebrice care ndeplinesc condiii date
Determinarea ariei unei suprafee plane

funcii pentru verificarea unor rezultate

si a volumului unui corp, folosind

i pentru identificarea unor proprieti

calculul integral, si compararea

rezultatelor cu cele obinute prin
aplicarea unor formule cunoscute din
geometrie

C.G.6 Modelarea matematic a unor contexte problematice, prin integrarea

cunotinelor din diferite domenii
Clasa a XI-a

Clasa a XII-a
Exprimarea unor probleme practice,

Optimizarea rezolvrii unor probleme

sau situaii-problem prin alegerea

folosind structuri algebrice sau calcul

polinomial

unor strategii i metode adecvate (de

Aplicarea, prin analogie, n calcule cu

tip algebric, vectorial, analitic, sintetic)

polinoame, a metodelor de lucru din

Determinarea unor optimuri

situaionale prin aplicarea calculului
diferenial n probleme practice

aritmetica numerelor
Aplicarea

calculului

diferenial

integral n probleme practice

60

sau

2. Proiectarea activitii didactice

Pentru a identifica unitile de nvare, trebuie s avem n vedere principalele caracteristici

ale acestora, i anume:

unitate (de coninuturi)

coeren (a competenelor)

continuitate (n timp)

finalizare (prin evaluare)

Alegerea unitilor de nvare se poate realiza urmrind unul dintre algoritmii:

Algoritm 1
Exemplu: unitatea de nvare Funcii continue, M2

Competene specifice

Etapa

Coninuturi
Funcii continue

1.Fixarea unui
coninut

din

competenelor
specifice
corespunztoare
coninutului
ales

Se

aleg

coninuturi din

program
2.Lecturarea

Comentarii

program
1. Caracterizarea unor funcii

Funcii continue

Competenele

utiliznd reprezentarea

specifice

se

geometric a unor cazuri

gsesc

program,

particulare
2. Interpretarea unor proprieti
ale funcii cu ajutorul

acelai table ca
i
ales

reprezentrilor grafice
3.Aplicarea unor algoritmi
specifici calculului diferenial n
rezolvarea unor probleme
4. Exprimarea cu ajutorul
noiunilor de limit,
continuitate, derivabilitate,
monotonie, a unor proprieti
61

coninutul

cantitative i calitative ale

unei funcii
5. Utilizarea reprezentrii grafice
a unei funcii pentru
verificarea unor rezultate i
pentru identificarea unor
proprieti
6. Determinarea unor optimuri
situaionale prin aplicarea
calculului diferenial n
probleme practice
3.Detalierea

Interpretarea

Detalierea

coninutului

grafic a

coninutului din

ales

continuitii unei

program

i/sau

adugarea altor
coninuturi

corelaie

cu

funcii,

Operaii cu
funcii continue.

competenele

Semnul unei
funcii continue pe

specifice

un interval de
numere reale
utiliznd
consecina
proprietii lui
Darboux.

Se obine n final asocierea competenelor specifice-activiti de nvare-coninuturi,

asociere care definete o unitate de nvare.

Algoritm 2: Identificarea unitilor de nvare cu ajutorul matricei de asociere ntre competene i

coninuturi
Exemplu: clasa a XI-a, M1
62

Coninut: Funcii continue

Competene specifice: 1. Caracterizarea unor funcii utiliznd reprezentarea geometric a unor cazuri
particulare
2. Interpretarea unor proprieti ale funcii cu ajutorul reprezentrilor grafice
3. Aplicarea unor algoritmi specifici calculului diferenial n rezolvarea unor
probleme
4. Exprimarea cu ajutorul noiunilor de limit, continuitate, derivabilitate,
monotonie, a unor proprieti cantitative i calitative ale unei funcii
5. Utilizarea reprezentrii grafice a unei funcii pentru verificarea unor
rezultate i pentru identificarea unor proprieti
6. Determinarea unor optimuri situaionale prin aplicarea calculului
diferenial n probleme practice
Posibilele detalieri ale coninuturilor alese i corelarea acestora cu competenele specifice se
poate face astfel:
Detalieri de coninuturi

Competene specifice
1

1. Aspectul intuitiv al continuitii

2. Continuitate lateral

3. Proprieti ale funciilor continue

Pentru a contura mai bine unitatea de nvare, este indicat ca dup parcurgerea pailor din
algoritmi precedeni, s rspundem la urmtoarele ntrebri:

Asigur coninuturile alese unitatea tematic?

Este respectat logica intern a obiectului de studiu?

Se pot parcurge coninuturile ntr-un optim de 3-8 ore la clas?

Sunt avute n vedere competenele specifice corespunztoare tuturor competenelor

generale?

Competenele pot fi parcurse prin parcurgerea coninuturilor?

Este edificatoare evaluarea fcut n urma parcurgerii acestor coninuturi?

Sunt i alte coninuturi care ar putea fi incluse n aceast unitate de nvare respectnd

condiiile anterioare?

Ce instrumente de evaluare au fost alese?

63

Odat identificate unitile de nvare ale ntregii programe, se poate trece la ntocmirea
planificrii calendaristice pentru ntreg anul colar.
Pentru realizarea unei planificri calendaristice funcionale este util s avem n vedere
aspectele urmtoare :

Este recomandat ca planificarea s fie fcut pe ntreg anul colar pentru a contura o

viziune de ansamblu asupra reprezentrii materiei i a modului cum vor fi realizate

competenele prevzute n curriculum.

Este util s fie fcute corecii n urma proiectrii unitilor de nvare ori de cte ori este

necesar; aceste corecii vor fi consemnate n rubrica Observaii. n aceast rubric vor fi fcute
i realocrile de ore i eventual restructurri privind organizarea unor uniti de nvare.

Competenele specifice urmrite ntr-o unitate de nvare se vor relua n alte uniti pentru

a se oferi oportuniti de formare i dezvoltare a competenelor prin exersare i coninuturi

variate.

Organizarea i ordonarea unitilor de nvare trebuie s urmreasc logica fireasc a

disciplinei i, n acelai timp, s rspund unor cerine de ordin psiho-pedagogic.

Modelul de realizare a unitii de nvare trebuie s in cont de materialele auxiliare de

care dispunem sau pe care le putem gsi.

Este util ca unitatea de nvare s aib o durat de desfurare de 3-8 ore i s fie finalizat

prin evaluare. n acest mod se poate realiza o proiectare detaliat a demersului didactic care
s prevad folosirea unor tehnici i instrumente de evaluare adecvate competenelor urmrite
n interiorul unei uniti de nvare, att n evaluarea continu ct i n cea sumativ.

Este util corelarea proiectrii cu manualul care va fi folosit ca resurs n activitatea la

clas.

n proiectarea fiecrei uniti de nvare este necesar s se in cont de specializarea clasei

i de profilul de formare pe care elevii l parcurg.

Este recomandabil s se planifice ore separate pentru evaluarea sumativ pentru fiecare

unitate de nvare, iar n perioada de evaluare de la finalul fiecrui semestru s se introduc

activiti de recapitulare pentru a se putea identifica nivelul de formare a unor competene
care au fost vizate prin demersul didactic desfurat pe ntregul semestru.

64

3. Descrierea activitii de predare-nvare-evaluare a capitolului Funcii continue

Competene specifice vizate: 1. Caracterizarea unor funcii utiliznd reprezentarea

geometric a unor cazuri particulare
2. Interpretarea unor proprieti ale funcii cu ajutorul
reprezentrilor grafice

Competene specifice n pregtire: 4. Exprimarea cu ajutorul noiunilor de limit,

continuitate,

derivabilitate,

monotonie,

unor

proprieti cantitative i calitative ale unei funcii

5. Utilizarea reprezentrii grafice a unei funcii
pentru verificarea unor rezultate i pentru identificarea
unor proprieti
Sugestii metodologice
Proiectarea activitilor de nvare din aceast etap poate fi fcut pornind de la urmtoarele
sugestii metodologice prevzute n program:

Citirea corect i contient a coninutului unei probleme

Recunoaterea i identificarea datelor unei probleme

Precizarea modului de alctuire a succesiunii date i verificarea pe cazuri particulare a

regulilor descoperite

Folosirea unor reprezentri variate pentru anticiparea unor rezultate

Imaginarea i folosirea unor reprezentri variate pentru depirea unor dificulti

Reformularea unei probleme echivalente sau nrudite

Folosirea unor idei i reguli matematice n abordarea unor probleme practice sau pentru
structurarea unor situaii diverse

Obiectivele operaionale urmrite n predarea noiunii de funcie continu

O1 s reprezinte grafic funcii elementare

O2 s lectureze grafice de funcii pentru identificarea definiiei continuitii unei funcii ntr-un
punct
65

O3 s utilizeze definiia continuitii unei funcii ntr-un punct

O4 s stabileasc dac o funcie este continu sau nu
O5 s calculeze corect limite de funcii
O6 s utilizeze limite laterale pentru stabilirea continuitii laterale
O7 s determine punctele de discontinuitate ale unei funcii
O8 s efectueze operaii cu funcii continue
O9 s identifice proprieti ale funciilor continue prin lectur grafic
O10 s urmreasc grafic proprietatea lui Darboux
O11 s aplice proprietatea lui Darboux
O12 s stabileasc semnul unei funcii continue pe un interval
O13 s studieze existena soluiilor unor ecuaii n R.
O14 s utilizeze noiunea de continuitate n aplicaii practice
O15 s foloseasc noiunea de continuitate pentru stabilirea derivabilitii unei funcii
O16 s foloseasc noiunea de continuitate pentru stabilirea faptului c o funcie admite primitive

4. Predarea i nvarea conceptului de funcie continu

Continuitatea este o ipotez cu care abordm orice domeniu de cunoatere. Bineneles c

alturi de fenomenele continue se gsesc numeroase altele discontinue. Uneori este mai convenabil
ca n studiul proprietilor unui fenomen care prin natura lui este discontinuu, el s fie considerat
continuu. De exemplu dac se studiaz ncovoierea unei bare de metal, nu se ine cont c, de fapt,
bara este format din particule microscopice dispuse discontinuu n spaiu.
Noiunea de funcie continu este oarecum intuit de elevi avnd n vedere termenul att de
sugestiv adoptat. Elevii tiu s traseze graficele funciilor elementare(funcia de gradul I i II, funcia
putere, funcia exponenial, funcia logaritmic, funcii trigonometrice etc.) cu ajutorul tabelelor de
valori.
Noiunea matematic de funcie continu a fost istoricete definit neateptat de trziu, mult
dup ce fuseser elaborate conceptele de derivat i integral i descoperite proprietile lor
principale. Din aceasta reiese dificultatea care apare n prezentarea riguroas a conceptului de
continuitate, a crei definiie s-a impus doar n momentul fundamentrii solide, logice a edificiului
Analizei matematice.
66

Se constat c muli elevi neleg acest lucru doar formal, nu sesizeaz sensul definiiei i
logica demonstraiilor teoremelor de continuitate(i nu pot aplica cele nvate). De aceea, n predarea
la clas a noiunii de continuitate este util ca la nceput s fie considerate cteva exemple care leag
noiunea de experiena cotidian a elevilor n privina evoluiilor unor procese. Se pot face unele
comentarii privind existena unor procese n care exist momente de salt, acre nu au evoluie continu.
Dup formarea reprezentrii intuitive, trebuie realizat saltul calitativ dat prin introducerea unei
terminologii adecvate, formularea definiiei i stabilirea proprietilor funciilor continue. Profesorul
trebuie s insiste n contientizarea acestora prin exemple cat mai variate.
Pentru prezentarea exemplelor i definirea intuitiv a noiunii de continuitate a unei funcii
ntr-un punct se folosete metoda conversaiei i intuiia. Metoda conversaiei poate s confere leciei
un pronunat caracter intradisciplinar. Elevii, ca parteneri ai dialogului, trebuie s aib i ei iniiativ
n comunicare, fapt pentru care este bine s fie stimulai i ajutai s nvee s ntrein o conversaie,
s participe la o dezbatere i s fac din ea o form de cunoatere.
La nivelul liceului intuiiile devin mai sofisticate i mai abstracte. Elevul trebuie s fie convins
c numai demonstraiile logice l pot duce la rezultate valabile. Exist situaii n care intuiia poate fi
contradictorie, ducnd la obinerea de rezultate false. O bun pregtire matematic trebuie s menin
echilibrul dintre componenta intuitiv, observaional i componenta logic, demonstrativ, s
valorifice permanent ambele componente. mbinarea demonstraiei logice cu intuiia duce la
nelegerea deplin, prima demonstreaz, iar a doua convinge, asigurnd elevului ncredere i
satisfacie.
Exemplele folosite n introducerea noiunii de continuitate dovedesc rolul intuiiei n obinerea
unor rezultate concrete.
Cu ajutorul calculatorului i a unor programe speciale de trasarea a graficelor de funcii se
analizeaz exemple de funcii continue i discontinue cum ar fi:

1. f: R R f ( x) x 3 6 x 2 x 30

67

2. f ( x)

1
x 1

3. f ( x)

2
x x
2

Se observ ca reprezentarea grafic a funciei 1 nu se ntrerupe, se poate desena fr a ridica

creionul de pe hrtie. Nu acelai lucru se ntmpl cu celelalte dou funcii. Din reprezentarea
funciilor 2 i 3 elevii pot constata c pentru a verifica dac graficul se ntrerupe sau nu ntr-un
punct e obligatoriu ca funcia s fie definit n acel punct.
Dac pentru studierea existenei limitei unei funcii f: E R ntr-un punct de acumulare a al
mulimii E se studiaz comportarea funciei n jurul punctului de acumulare fr a lua n considerare
valoarea funciei n punctul a, pentru studiul continuitii este important i valoarea funciei n
68

punctul a (aa cum reiese i din exemple). Mai precis se compar valorile funciei n jurul lui a cu
valoarea funciei n punctul a, adic atunci cnd x se apropie de a se verific dac f(x) se apropie
de f(a). Dac rspunsul este afirmativ spunem c f este continu n x=a.
Deci, o funcie f: E R este continu n x=a, dac exist o vecintate a punctului a, f (a)
pe care graficul, trecnd prin acest punct, se deseneaz continuu. Extinznd, f este continu pe un
interval E (dac este continu n fiecare punct) dac graficul funciei este o funcie continu..
Prin analiza unui exemplu detaliat reprezentat de toi elevii n caiete se poate introduce riguros
definiia continuitii unei funcii ntr-un punct..

Se consider funcia f: [0, 4] R

4 x, x [0,1]
x 2 , x (1, 2)

cu graficul:
f ( x)
2, x 2
4, x (2, 4]

Dup cum se observ graficul este format din reprezentrile a trei funcii elementare, fiind
ntrerupt n dreptul absciselor 1 i 2.
Se analizeaz cazurile:
1) dac a [0,1) , atunci lim f ( x) lim (4 x) 4a f (a) , adic limita funciei f n x=a este egal
x a

x a

cu valoarea funciei n x=a, f (a) . n acest punct graficul funciei nu este ntrerupt.
2) dac a 1 , atunci l s (1) lim f ( x) lim (4 x) 4 , l d (1) lim f ( x) lim ( x 2 ) 1 ceea ce
x 1
x 1

x 1
x 1

x 1
x 1

x 1
x 1

arat c f nu are limit n punctul a 1 . n acest punct graficul se ntrerupe, este discontinuu.
3) dac a (1, 2) l s (a) l d (a ) f (a ) a 2 adic lim f ( x) f (a ) i graficul funciei este
xa

continuu.
69

4) Pentru a 2 l s (2) lim f ( x) lim ( x 2 ) 4 iar l d (2) lim f ( x) 4 dar f (2) 2 . n acest
x 2
x2

x 2
x2

x2
x 2

caz exist limita funciei f n x 2 dar aceasta este diferit de valoarea funciei f n a 2 .
Deci lim f ( x) f (2) . Se observ c i n acest caz graficul este discontinuu n a 2 .
x2

Definiii. Fie funcia f: E R, E R, a E E '

1) Funcia f este continu n punctul a E dac oricare ar fi o vecintate V a lui f (a) exist
o vecintate U a lui a, astfel nct f ( x) V pentru orice x U E .
2) Funcia f este continu n punctul a, dac exist lim f ( x ) i lim f ( x) f (a ) . Punctul a
x a

xa

se numete punct de continuitate pentru funcia f.

3) Funcia f este discontinu n punctul a, dac nu este continu n acest punct. Punctul a se
numete punct de discontinuitate pentru funcia f.

Se atrage atenia elevilor c n puncte n care funcia nu este definit nu are sens s se pun
problema continuitii sau a discontinuitii.

4.1. Rolul exemplelor

Este cunoscut faptul c multe afirmaii matematice sunt bazate pe exemple. Exemplul este un
caz sau un fapt tipic, care ntrunete caracteristicile unei categorii ntregi, citat pentru a lmuri, a
sprijini o idee, o demonstraie.
Elevul nu trebuie s nceap s rezolve o problem (sau un exerciiu) nainte de a cunoate
temeinic noiunile folosite n problem (exerciiu). Este foarte important ca un elev s-i nsueasc
o noiune imediat dup ce i-a fost prezentat. Acest lucru este facilitat de alegerea judicioas a
exemplelor n predare. Formarea noiunilor de baz din matematic constituie esena procesului
nvrii dirijate i contiente a acestei discipline att de importante.

70

La nivelul liceului, pasul cel mai important i totodat cel mai dificil l constituie predarea
noiunilor abstracte (limita unei funcii ntr-un punct, derivata unei funcii ntr-un punct .a.) precum
i nelegerea de ctre elevi a utilitii acestor noiuni.
Formarea fiecrei noiuni de matematic parcurge etapele binecunoscute:
-etapa de elaborare, de motivaie (din interiorul sau din afara matematicii);
-formarea propriu-zis a noiunii;
-etapa de consolidare prin operare cu noiunea respectiv.
O noiune poate fi considerat asimilat dac ea devine i instrument de dobndire a unor noi
cunotine i dac elevii pot opera cu aceast noiune n situaii noi. n acest sens, este foarte important
ca n mintea elevilor s existe o ordonare a noiunilor, o corelare fireasc a lor, o motivaie, pentru c
numai peste cunotine bine asimilate se pot aterne n mod serios cunotine noi.
Pentru ca un exemplu s fie perceput corect el trebuie s aib: proximitate, relevan,
simplitate i elocven fa de noiunile nvate de elev.
Pentru a pune n eviden rolul exemplelor n predarea matematicii s urmrim cteva exemple
folosite pentru nsuirea noiunii de continuitate(exerciii pentru nsuirea cunotinelor de baz):
A) exemple directe de verificare a condiiei de continuitate folosind definiia 1) cu vecinti;
1) Se consider funcia f: R R f ( x) 2x 1 i punctul a 3 . Fie V o vecintate a punctului

f (3) 5 , exist 0 , astfel nct 5 , 5 V . Pentru a gsi o vecintate U a lui a 3 se

prelucreaz

condiia

f (x) 5 , 5 ,

adic

2x 1 5 , 5 .

Se

obine

5 , 2x 1 5 3 x 3 . Dac notm U (3 , 3 ) se observ c U este o

vecintate a punctului a 3 i c f (U ) V . n concluzie, funcia f este continu n punctul a 3 .
(Exemplu prezentat de profesor; elevii particip ateni i activi)
2) S se arate c funcia f: [0, 4] R f ( x) x 2 2 este continu n punctul a 1
Fie V o vecintate a punctului f (1) 3 , exist 0 , astfel nct 3 , 3 V . Pentru a
gsi o vecintate U a lui a 1 , astfel nct x U [0, 4]

se prelucreaz condiia f (x)

3 , 3 . Se obine:
3 , x 2 2 3 1 x 2 1 1 x 1 , pentru 0,1 , se poate

lua U ( 1 , 1 ) . Pentru 1 se poate considera U (0, 1 ) . Se observ c U este o

vecintate a punctului a 1 . n concluzie, funcia f este continu n punctul a 1 . (exemplu rezolvat
de elevi cu ajutorul profesorului).
B) exemple de aplicare a definiiilor 2) i 3). Primul exemplu este scris de profesor pentru a
oferi elevilor un model se scriere corect, urmnd ca ei s exerseze ct mai multe exemple i s scrie
corect, ordonat, accentund concluzia.
71

S se studieze continuitatea funciilor f: R R n punctele indicate:

x 2 , x 2
1) f ( x)
, a 2.
2
x
,
x

Se verific dac exist lim f ( x ) i n caz afirmativ se compar cu f (2) .

x 2

l s (2) lim f ( x) lim ( x 2 ) 4

x 2
x2

x 2
x2

l d (2) lim f ( x) lim (2 x) 4 , iar f (2) 4 .

x2
x 2

x2
x 2

Deci lim f ( x) 4 f (2) , ceea ce nseamn c f este continu n a 2 .

x 2

x 2 5 x 1, x 3
2) f ( x)
, a3
5
,
x

Se verific dac exist lim f ( x ) i n caz afirmativ se compar cu f (3) .

x 3

l s (3) lim f ( x) lim ( x 2 5 x 1) 5

x 3
x 3

x 3
x 3

l d (3) lim f ( x) 5
x 3
x 3

Deci lim f ( x ) nu exist , ceea ce nseamn c f este discontinu n a 2 .

x 3

sin 3( x 1)
, x 1
2

3) f ( x) x 1
, a 1
3

, x 1
2

Se verific dac exist lim f ( x) i n caz afirmativ se compar cu f (1) .

x 1

l s (1) lim f ( x) lim

sin 3( x 1) sin( 6)

0
x2 1

l d (1) lim f ( x) lim

sin 3( x 1) sin( 6)

0
x2 1

x 1
x 1

x 1
x 1

x 1
x 1

x 1
x 1

Deci lim f ( x) nu exist , ceea ce nseamn c f este discontinu n a 1.

x 1

72

sin 3( x 1) 3

2
x2 1
sin 3( x 1) 3
3
l d (1) lim f ( x) lim
l s (1) l d (1) f (1)
2
x 1
x 1
2
x 1
2
x 1
x 1

3
f (1)

l s (1) lim f ( x) lim

x 1
x 1

x 1
x 1

f este continu n a 1 .
C) exemple prin care se verific dac elevii au reinut observaia c n puncte n care funcia
nu este definit nu are sens s se pun problema continuitii sau a discontinuitii
1) Pentru funcia

f ( x) tg x i punctul x

2) Pentru funcia f: (0, ) R f ( x) lg x i x 10 .

D) exemple de folosire a definiiei continuitii unei funcii ntr-un punct pentru determinarea
unui parametru.
1) S se determine parametrul real pentru care funcia
2x 1, x 1
f: R R f ( x) 2
, este continu n punctul a 1 .
x 3x, x 1

Condiia ca funcia s fie continu n

a 1 , se exprim cu ajutorul limitelor laterale:

l s (1) l d (1) f (1)

l s (1) lim f ( x) lim (2x 1) 2 1

x 1
x 1

x 1
x 1

l d (1) lim f ( x) lim ( x 2 3x ) 4

x1
x 1

x1
x 1

f (1) 2 1
Rezult c 2 1 4 iar
Deci, pentru

1
.
2

1
1

, funcia este continu n a 1 ; n caz contrar funcia este

2
2

discontinu n a 1 .
E) exemple de funcii ce pot fi prelungite prin continuitate. Prin prezentarea acestor exemple
se introduce noiunea de Prelungire prin continuitate a unei funcii ntr-un punct

73

Fie f: R {3} R, f ( x)

x2 9
i punctul x 3 .
x3

( x 3) ( x 3)
x2 9
lim
6 dar funcia nu este definit n x 3 .
x 3 x 3
x 3
x3

lim f ( x) lim

x 3

x2 9

Dac se ia funcia g: R R, g ( x) x 3 , x 3 atunci funcia g prelungete prin

6, x 3
continuitate funcia f n x 3 .
Se atrage atenia c o funcie poate fi prelungit prin continuitate ntr-un punct doar dac
exist i este finit limita n acel punct.
Fie funcia f: E R, E R, a E , a punct de acumulare pentru E. Dac exist i este finit
lim f ( x) l R, atunci are loc urmtoarea:
xa

Definiie. Funcia

f : E a R definit prin

f ( x), x E
f ( x)
, se numete
l, x a

prelungirea prin continuitate a funciei f n punctul a.

Se rezolv exemplul urmtor:
S se stabileasc dac funcia f: R* R f ( x) x sin

1
, a 0 poate fi prelungit prin
x

continuitate.
Deoarece lim x sin
x 0

1
0 , funcia se poate prelungi prin continuitate n a 0 cu ajutorul
x

f ( x), x 0
funciei f : R R, f ( x)
.
0, x 0

Se observ c funcia f: R* R f ( x) sin

1
, nu poate fi prelungit prin continuitate n a 0
x

, deoarece nu exist limita funciei f n a 0 .

Pentru motivarea nvrii noiunii de continuitate se exemplific practic aplicarea acesteia cu
exerciii de tipul:
S se determine constantele a, b R astfel nct

1
a
b
, x R {0,1} .

x x 1 x x 1

nmulind relaia dat cu x i respectiv x-1 se obin egalitile

1 a ( x 1)

b , x R {0,1} .
x
x

74

1
bx
,
a
x 1
x 1

Se prelungete prima relaie prin continuitate n punctul x 0 i se obine lim

x 0

1
1 a
x 1

1
1 b
x 1 x

La fel, a doua relaie se prelungete prin continuitate n punctul x 1 i se obine lim

.

1
1
1
care are o utilizare deosebit de important n calculul

x x 1
x x 1

Se obine
integralelor.

Pentru ca elevii s nvee temeinic noiunea de continuitate a unei funcii ntr-un punct, sunt
motivai s aplice definiiile n diverse exerciii pe care s le lucreze individual acas. Se propun
astfel:
A. Exerciii pentru nsuirea cunotinelor de baz
1) Determinai domeniul maxim de definiie pentru urmtoarele funcii i precizai dac n
punctele menionate are sens studierea continuitii(se realizeaz integrarea noiunii de continuitate
n mulimea noiunilor cunoscute despre funcii elementare, cum ar fi domeniul de definiie, care
trebuie s atrag atenia nc de la nceput asupra necesitii punerii problemei de continuitate):
a) f ( x)

x3
, a0 0, a1 2 ;
x2 4

b) f ( x) arcsin( 2 x 1) a0 0, a1 2 ;
c) f ( x) 4 x 8, a0 1, a1 2 ;
d) f ( x) ln

x 1
1
, a0 1, a1 .
x 1
2

2) Studiai continuitatea urmtoarelor funcii n punctele indicate:

a) f : [0,1] {2} R f ( x) ln( x 1), a 2 ;
b) f: R R

c) f: R R

, x 1
( x 1) sin
f ( x)
, a 1 ;
x 1
1, x 1
sin( 2 x 2)
2 4 4 x , x 1

1, x 1

f ( x)
, a 1;
2
x 4x 3
x2 1 , x 1

75

d) f: R R

1 2
( x 3) , x 3
f ( x) e
, a 3.
0, x 3

3) S se determine parametrul real astfel nct urmtoarele funcii f: R R s fie continue

n punctele indicate:

x 2 2x, x (,1]
a) f ( x) 3
, a 1;
3
x

,
x

(
1
,

2 x 2 1, x (,1]
b) f ( x)
, a 1;

2x 1, x (1, )

, x 7
1

c) f ( x)
, a 7 ;
x 7
1

, x 7

x6 3

d) f: R {2} R f ( x) x 2 5 x 6 , x 3 , a 3 .

, x 3

4) S se stabileasc dac urmtoarele funcii pot fi prelungite prin continuitate:

x2 1
,a 1;
a) f: R {1} R, f ( x) 3
x x2 x 1

b) f: R* R f ( x) x cos

1
, a 0;
x

c) f: R* R f ( x) 1 x sin

1
, a0
x

5) s se determine constantele a, b, c R pentru care au loc egalitile:

a)

1
a
b
, x 1 ;

x 1 x 1 x 1

b)

1
a
b
c
, x 2, x 1 .

( x 4)( x 1) x 1 x 2 x 2

B. Exerciii cu grad de dificultate

2 1
x 2
f
(
x
)

1) S se arate c f: R R
x , x 0 , este continu n origine.
1, x 0
x

e 1ln x, x [0,1]
2) S se studieze continuitatea funciei f: (0, ) R f ( x)
.
x

x , x (1, )

76

 x3 x2 , x Q
3) S se determine punctele de continuitate ale funciei. f: R R, f ( x)
3( x 1), x R Q
.

x 3 a 2 , x (, a]
4) Fie a R i funcia f: R R f ( x)
.
3x 1, x (a, )
S se determine a astfel nct funcia f s fie continu n punctul a.

4.2. Puncte de discontinuitate

Un punct n care o funcie f: E R nu este continu este punct de discontinuitate pentru acea
funcie. Cerina de continuitate n punctul x a se exprim prin l s (a) l d (a) f (a) .
Definiie. 1) Punctul x a E se numete punct de discontinuitate de prima spe pentru
funcia f dac are limite laterale finite n a.
Deci,

x a este punct de discontinuitate de prima spe exist l s (a) l d (a) R i

l s (a) l d (a) sau l s (a) l d (a) f (a) .

2) Punctul x a E se numete punct de discontinuitate de spea a doua pentru funcia f

dac nu este punct de discontinuitate de prima spe a lui f.
Deci, x a este punct de discontinuitate de spea a doua cel puin una sin limitele laterale
l s (a), l d (a) nu exist sau este infinit.

n figura 1 sunt reprezentrile unor funcii care au discontinuiti de prima spe n x a , iar
n figura 2 sunt reprezentrile unor funcii care au discontinuiti de spea a doua n x a :

Fig. 1

77

Fig. 2

Exemple. S se precizeze punctele de discontinuitate i natura lor pentru funciile:

x 2 5, x 1
1) f: R R f ( x)
;
3, x 1

1
1
sin , x 0
2) f: R R f ( x) x
;
x

0, x 0
1

cos , x 0
3) f: R R f ( x)
;
x
0, x 0
4)

f : [0,1] R f ( x) [3x] .

1, x Q
5) f: R R f ( x)
0, x 0

Exist numeroase funcii pentru care se poate stabili doar existena unei limite laterale, de
exemplu funcii definite pe mulimi de forma (, a) sau (a, ) . n acest caz se poate studia doar
continuitatea la stnga sau la dreapta. Se vorbete astfel de continuitate lateral.
Definiie. 1) Funcia

f: E R este continu la dreapta n a E dac i numai dac

l d (a) f (a) .

2) Funcia f: E R este continu la stnga n a E dac i numai dac l s (a) f (a) .

Teorem. Funcia f: E R este continu n a E dac i numai dac l s (a) l d (a) f (a)
.
Aceste definiii de fapt sunt incluse n definiia continuitii unei funcii ntr-un punct iar
condiia teoremei neenunat riguros, a fost folosit n exemplele propuse.
Astfel c aplicaiile propuse n continuare constituie o form de evaluare a nsuirii noiunilor
introduse i de nvare prin cooperare cu ajutorul unei fie de lucru rezolvat de elevi n grupe.
78

Fi de lucru

S se studieze continuitatea lateral pentru funciile urmtoare n punctele indicate:

3x 2 5 x, x 1
1) f: R R f ( x)
, a 1 ;

3
x

1
,
x

x 2 x 1, x 0
2) f: R R f ( x)
, a 0;

2 x 1, x 0
1

x 2
e
, x2

3) f: R R f ( x)
, a 2;
2, x 2
sin( x 2)
1 x 2 , x 2

4) f : [1, 3] R f ( x) [ x 2 ] , a 2 ;

2 x 1 1

5) f: R R f ( x) x 1 , x 1, a 0 .

ln(1 x), x 1
Ca o concluzie final menit s sedimenteze corect noiunea de continuitate se enun:
Definiie. 1) Fie f: E R i A E . Funcia f este continu pe mulimea A dac este continu
n fiecare punct din A.
2) Dac f este continu pe tot domeniul de definiie atunci se spune c f este continu, fr a
mai indica mulimea pe care f are aceast proprietate.
Teorem. Funciile elementare sunt funcii continue.
Pentru funciile elementare(polinomiale, raionale, funcia radical, funcia putere, funcia
exponenial, funcia logaritmic, funciile trigonometrice directe, funciile trigonometrice inverse)
limita ntr-un punct a din domeniul de definiie este lim f ( x) f (a ) , ceea ce exprim faptul c o
x a

astfel de funcie este continu ntr-un punct arbitrar din domeniul de definiie
Observaie. Cnd se studiaz continuitatea unei funcii, dac domeniul de definiie nu este
dat, trebuie precizat. Dac funcia este multiform, atunci se studiaz continuitatea pe fiecare ramur
precum i n punctele de trecere de la o form la alta. Dac funcia nu este dat explicit, atunci mai
nti se expliciteaz funcia. n final se precizeaz mulimea punctelor de continuitate a funciei, adic
domeniul de continuitate al funciei.
Se prezint un model de scriere sintetizat a observaiilor de mai sus:
S se studieze continuitatea funciei:
79

 1
x 2 , x (, 0)

f: R R f ( x) x 1, x [0,1] .
2 x 2 , x (1, )

Pe fiecare din intervalele (, 0) , (0,1) , (1, ) , funcia f este continu, fiind restricia unor
funcii elementare. Rmne de studiat continuitatea n punctele de trecere de la o form la alta, adic
n punctele x 0, x 1.
1
1

2
0
x

l d (0) lim f ( x) lim ( x 1) 1 x 0 este punct de discontinuitate de

x 0
x 0

x 0
x 0

f (0) 1

l s (0) lim f ( x) lim

Pentru x 0

x 0
x 0

x 0
x 0

spea a doua pentru f.

l s (1) lim f ( x) lim ( x 1) 2

x 1
x 1

x 1
x 1

2
Pentru x 1 l d (1) lim f ( x) lim 2 x 2 funcia este continu n x 1 .
x 1
x 1

x 1
x 1

f (1) 2

Concluzie Funcia f este continu pe R {0} .

Pentru a se forma deprinderea de scriere i pentru a consolida noiunea de continuitate se

propun exerciii paralele:
1. S se determine domeniul de continuitate al funciilor:
1) f ( x)

x2 1
x2 9
ln x ;
; 2) f ( x) 3 30 5 x ; 3) f ( x)
x3
x3

4) f ( x) min( 1, x 2 1) ; 5) f ( x) max( x, x 1) ; 6) f ( x) x 2 x 1 .
2. Ce tip de discontinuiti au urmtoarele funcii n punctele indicate?

x 2 sin x 3

,x 0;
a) f: R R f ( x)
x

1, x 0

b)

e x e x 1
3. Poate fi prelungit prin continuitate funcia f : R {1, 0} R, f ( x) 2
?
x x
4. S se determine a, b R astfel nct funcia
80

 sin x tgx
,x 0
x2
e

f: R R f ( x)
s fie continu n x 0 .
b, x 0
a ln( 1 x)
,x 0

1 x 1
5. Determinai parametrii reali a, b, c pentru care funcia

e x ,
x0
f: R R f ( x) 2
verific urmtoarele condiii:
ax bx c, x 0
a) f este continu pe R;
b) exist lim

x 0

f ( x) f (0)
.
x

4.3. Exerciiul

Multe i multiple exerciii! Dar exist vreo lecie de matematic n care s nu se foloseasc
exerciiul? Aproape orice activitate intelectual sau practic are la baz exerciiul-metod activ de
formare, consolidare i perfecionare a deprinderilor.
Prin exerciiu se nelege executarea repetat, sistematic i contient a unei aciuni
intelectuale sau fizice n vederea dobndirii, consolidrii i perfecionrii unor priceperi i deprinderi.
Ca metod de nvare, exerciiul mbrac o mare varietate de forme, grupate dup:
a) coninutul obiectului de nvmnt(exerciiu matematic, de analiz gramatical)
b) natura specific a deprinderilor ce urmeaz a fi formate (exerciiu de munc intelectual,
exerciii practice);
c) etapele formrii deprinderilor(introductive, de baz, paralele);
d) gradul de contribuie al iniiativei, spiritul de independen al elevilor n efectuarea lor
(exerciii neindependente, care nu solicit iniiativa creatoare; exerciii independente, comentate i de
creaie-care solicit gndirea creatoare a elevilor).
Exerciiul matematic este un exerciiu n scopul formrii i consolidrii deprinderilor de calcul
n domeniul matematicii; spre exemplu, exerciiu aritmetic, de algebr, geometric etc. i presupune
efectuarea de operaii de tipul respectiv.
Particularitile exerciiului n nvarea matematicii constau n :
-timpul consacrat activitii de efectuare a exerciiilor, prin care definiiile i regulile cu
caracter operaional se transform n deprinderi, trebuie s fie mult mai mare dect cel dedicat
explicrii propriu-zise a cunotinelor noi;

81

-spre deosebire de alte obiecte unde elevii tiu c dac au nvat bine lecia din manual nu li
se poate ntmpla s nu tie ceva atunci cnd sunt ascultai, la matematic multe exerciii sau probleme
pot crea dificulti nebnuite.
Exerciiul pune n stare de activitate i solicit o mulime de nsuiri: cunotine, priceperi i
deprinderi formate, atenia, srguina, gndirea etc. Este una dintre metodele cu mari valene
formative, avnd ca rezultat formarea i consolidarea unor caliti: acuratee, punctualitate,
perseveren, organizarea muncii, ealonarea sarcinilor etc.
Este firesc s ne ntrebm care sunt cerinele pentru folosirea cu succes a exerciiilor:
-Modelul pe care elevii tind s i-l nsueasc prin exerciii s fie pe ct posibil perfect i
imitabil. Formularea exerciiului s fie clar, pentru a putea fi nsuit n mod contient. Dac elevul
alege bine mesajul, atunci poate gndi i n consecin i poate forma priceperi i deprinderi corecte,
apropiindu-se de model.
-Exerciiile s fie variate att n coninut, ct i n form; s fie gradate i progresive, de la
uor la greu. Varietatea elimin monotonia i plictiseala, ine treaz interesul elevului, conduce la o
realizare cu sim de rspundere a sarcinilor. Schimbarea formei, coninutului, a gradului de
complexitate previn ablonul, stereotipia, monotonia.
Valoarea exerciiului este cu att mai mare cu ct nota creatoare este mai accentuat.
Exerciiul uor, programat la nceput, d ncredere elevului n posibilitile sale, iar ealonarea
gradual a exerciiilor l ajut s constate progresele pe care le realizeaz necontenit i l stimuleaz
n munc.
Fiecare deprindere format trebuie ncadrat n sistemul deprinderilor formate anterior.
Cantitatea i durata exerciiilor trebuie s asigure realizarea obiectivelor propuse. Rezultatele s fie
analizate sub ndrumarea profesorului, apoi prin autocontrol s se formeze spiritul autocritic.
Profesorul trebuie s dirijeze comportamentul elevului de la activitatea imitativ la cea creatoare.
n funcie de etapa formrii deprinderilor prin exerciiu se disting:
A. Exerciii de antrenament (introductive). Elevii repet de cteva ori activitatea efectuat
de profesor ca model, sunt ndrumai atent pentru a evita greelile i procedeele eronate. Profesorul
urmrete ca elevii s aplice contient ndrumrile date, struie asupra fazelor dificile, a succesiunii
fazelor.
Iat cteva exemple:
-exerciii de reproducere oral sau n scris a coninutului unui enun matematic;
-exerciii de nelegere a unui text matematic;
-exerciii grafice (figurarea datelor unui enun matematic);
-exerciii de recunoatere a unor noiuni matematice;
-exerciii aplicative ale unor formule i algoritmi (exerciii de fixare);
82

-exerciii de formare a limbajului matematic.

Repetarea lor prea mult duce la plictiseal i pierderea interesului.
B. Exerciii de baz. Dup ce elevul a neles cum s fie efectuat corect activitatea , o va
mai repeta, cutnd s o apropie de model. Astfel se poate asigura formarea deprinderii corecte.
C. Exerciii paralele. Pentru meninerea unor deprinderi bune, ct i pentru prentmpinarea
slbirii lor, este necesar ca n activitatea urmtoare, odat cu efectuarea exerciiilor pentru formarea
de noi priceperi i deprinderi, s se urmreasc i ntrirea deprinderilor corect formate anterior.
Exerciiile care aranjeaz simultan formarea deprinderilor noi i consolidarea celor vechi se
numesc exerciii paralele. Utilizarea lor are un rol deosebit n evitarea uitrii. Elevilor buni sau foarte
buni li se pot propune exerciii variate, care s mearg n profunzimea lucrurilor n sensul
generalizrilor, al corelaiilor i sintezelor. Aceasta este etapa care ofer ocazia rezolvrii unor
exerciii complexe, specifice matematicii, care difer de cele din faza formrii deprinderilor de calcul.
Tot n aceast etap se pot propune exerciii care pregtesc elevii pentru un nou capitol etc.
Stpnirea unor tehnici de lucru poate fi o trambulin pentru descoperirea altor tehnici. Tema
pentru acas dat elevilor ofer posibilitatea utilizrii exerciiului n vederea pregtirii, a nelegerii
leciei noi sau pentru aprofundarea i consolidarea noiunilor formate.
Privitor la tehnica abordrii exerciiilor, n literatura de specialitate se propune i o metodic
a rezolvrii exerciiilor:
-analiza iniial a exerciiului i realizarea unui plan de rezolvare;
-rezolvarea propriu-zis (rezolvarea prin mai multe ci impune selectarea unor soluionri mai
elegante);
-verificarea (elevul s-i dea seama dac a lucrat bine).

4.4. Operaii cu funcii continue

Deoarece definiia continuitii se exprim prin intermediul limitei de funcii, operaiile cu

limite de funcii i proprietile lor se regsesc la funii continue. Operaiile algebrice i compunerea
funciilor conserv continuitatea (punctual sau pe o mulime) altfel spus, efectund operaii algebrice
sau compunere cu funcii continue (ntr-un punct sau pe o mulime) se obin tot funcii continue (n
acel punct sau pe acea mulime).
Mai precis are loc urmtoarea
Teorem. Dac f ,g : E R, sunt dou funcii continue n a E ( pe A E ) i R atunci:
1) Funcia f g este continu n a (pe A).
Suma a dou funcii continue este o funcie continu.
83

2) Funcia f este continu n a (pe A).

Produsul dintre o constant i o funcie continu este o funcie continu.
3) Funcia f g este continu n a (pe A).
Produsul a dou funcii continue este o funcie continu.
4) Ctul

f
este o funcie continu n a (pe A), dac g (a) 0 ( g ( x) 0, x A) .
g

Ctul a dou funcii continue este o funcie continu.

5) Funcia f g este continu n a (pe A), dac f (a) 0 ( f ( x) 0 x A) .
6) funcia f este continu n a (pe A).
Modulul unei funcii continue este o funcie continu.
7) max ( f , g ), min ( f , g ) sunt funcii continue n a (pe A).
Demonstraie (n funcie de timpul disponibil elevii sunt ndrumai s scrie aceast demonstraie
pentru a de deprinde cu scrierea corect a operaiilor cu funcii i cu limite de funcii i de asemeni
cu definiia continuitii )
1) lim ( f g )( x) lim ( f ( x) g ( x)) lim f ( x) lim g ( x) f (a) g (a) ( f g )(a) .
x a

x a

x a

x a

2) lim (f )( x) lim f ( x) f (a) (f )(a) .

x a

x a

3) lim ( f g )( x) lim ( f ( x) g ( x)) lim f ( x) lim g ( x) f (a) g (a) ( f g )(a) .

x a

x a

x a

x a

f ( x) f (a ) f
f
f ( x) lim
xa

( a ) .
4) lim ( x) lim
x a g
x a g ( x)
g ( x) g (a) g

lim
xa

5) lim ( f g )( x) lim f ( x) g ( x ) lim f ( x)

x a

x a

x a

lim g ( x )

x a

f (a) g ( a ) ( f g )(a) .

6) lim ( f ( x) lim f ( x) f (a) .

x a

x a

f ( x), f ( x) g ( x)
f ( x), f ( x) g ( x)
, x E i min( f , g )
,xE.
7) max ( f , g )
g ( x), f ( x) g ( x)
g ( x), f ( x) g ( x)

Se stabilete c max ( f ( x), g ( x))

min ( f ( x), g ( x))

1
f ( x) g ( x) f ( x) g ( x) i
2

1
f ( x) g ( x) f ( x) g ( x) x E , iar din 1) i 6) rezult 7).
2

Observaii. 1) Proprietile 1) i 2) se pot grupa n exprimarea: Dac f ,g sunt continue n a (pe A ),

, R atunci funcia f g este continu n a (pe A). Dac 1, 1, atunci funcia

f g adic diferena a dou funcii continue este o funcie continu.
84

2) Proprietile 1) i 3) rmn valabile pentru un numr finit de funcii continue n a (pe A ), f i : E

R, i 1, n . Atunci f1 f 2 ... f n , f1 f 2 ... f n sunt funcii continue n a (pe A).
3) Dac n 1), 3), 5) o funcie este continu iar cealalt discontinu n a, atunci funciile f g , f g
,

f
sunt discontinue n a.
g

Exemple 1) Funcia h : R R h( x) x 2 x e x este continu pe R fiind suma a dou funcii

elementare continue pe R, f ( x) x 2 x (funcie de gradul doi), g ( x) e x (funcia exponenial).
2) h : (0, ) R h( x) x ln x , este continu pe (0, ) , fiind produsul a dou funcii
elementare continue pe (0, ) , f ( x )
3) Funcia h : R R h( x)

x (funcia radical), g ( x) ln x (funcia logaritmic).

ex
este continu pe R fiind ctul a dou funcii elementare
x2 x 1

continue pe R, f ( x) e x (funcia exponenial), g ( x) x 2 x 1 (funcie de gradul doi),

g ( x) 0, x .
4) Funcia h : R R h( x) ( x 2 3) 2 x este continu pe R deoarece x 2 3 0, x
5) Funcia h : R R h( x) max( x 3,1 x 3 ) este continu pe R deoarece funciile

f ,g :

R R f ( x) x 3, g ( x) 1 x 3 sunt funcii continue pe R ca funcii elementare (polinomiale).

Teorem. f : E F, g : F R.
1) Dac f este continu n a E , iar g este continu n f (a) b , atunci funcia g f este
continu n a .
2) Dac f este continu pe A E , iar g este continu pe f (A) atunci funcia g f este
continu pe A.
Compunerea a dou funcii continue este o funcie continu.
Dac a E E ' i b f (a) F F ' , atunci teorema exprim proprietatea funciilor

continue de a comuta cu limitele: lim g f ( x) g lim f ( x) .

xa

xa

n general compunerea unui numr finit de funcii continue este o funcie continu.
Exemple. 1) Funcia h: R R h( x) 3 x
continue (elementare),

este continu fiind compunerea a dou funcii

f, g : R R f ( x) x 3 1 (funcie polinomial) i g ( x) 2 x (funcia

exponenial).

85

 x2 3
este o funcie continu, continu fiind compunerea a dou
2) h: R R h( x) ln 2
x 1
funcii continue (elementare),

x2 3
f : R (0, ) , g : (0, ) R f ( x) 2
(funcie raional) i
x 1

g ( x) ln x (funcia logaritmic).
3) h: [1,1] R h( x) 1 x 2 este continu fiind compunerea a dou funcii continue
(elementare), f: [1,1] [0, ) , g : [0, ) R , f x 1 x 2 , g ( x) x .
Exerciii de baz.
1) Se consider funciile f ,g :R R, f ( x) 3x 2, g ( x) x 2 6 x 9 . S se studieze
continuitatea funciilor f g , f g , f g ,

f
, f pe domeniile maxime pe care acestea sunt definite.
g

2) s se studieze continuitatea urmtoarelor funcii f : D R (D fiind domeniul maxim de

definiie):
a) f ( x) 7e x ln( x 2 1) ; b) f ( x) ( x 1) sin x ; c) f ( x)

d) f ( x)

x2 x 2
xe x

x2
; e) f ( x) min( 3x 1, x 2 x 1) .
2
ln( x 1)

Exerciii paralele.

ln(1 x 2 ), x 0
x 1, x 0
1) Se dau funciile f,g : R R f ( x) 2
, g ( x)
.
x
x , x0
e , x0
a) S se arate c f i g sunt discontinue n a 0 ;
b) S se arate c f + g este continu n a 0 .
Pentru acest exemplu se folosete un soft educaional de matematic prin care se reprezint
grafic cele dou funcii punnd n eviden discontinuitile i tipul acestora, apoi suma funciilor la
care se identific i pe grafic faptul c este continu n a 0 . Aceast exemplificare grafic se face
i

la

urmtorul

exemplu.

Elevii

sunt

ncurajai

analizeze

grafic

punctele

de

continuitate/discontinuitate ale unei funcii. Dar ei trebuie s tie c nu ntotdeauna este posibil
trasarea graficului n timp util i, de aceea, este necesar nsuirea corect a definiiei conceptului de
continuitate, fr de care adncirea studiului ulterior nu este posibil.

x 2 3x 2, x 1
3x 5, x 1
2) Se dau funciile f,g : R R f ( x)
, g ( x)
.
x 3, x 1
ln x, x 1
a) S se arate c f este discontinu n a 1 , iar g este continu n a 1 .
86

b) S se arate c funcia produs f g este continu n a 1 .

x 1, x 1
3) Se consider funciile f, g : R R. f ( x)
g ( x) 7 x 4 .
2 x, x 1

S se studieze continuitatea funciilor f , g, f g, g f .

4) Se consider funciile f, g : R R.

3x 2 ax 4, x 0
x 2 x a, x 0
,
.
g
(
x
)

f ( x)

2
2 x 2, x 0
3x a , x 0
S se determine a pentru care funcia f este continu.
5) S se determine parametrii reali a i b astfel nct funcia f : R R,
ax 2
x 2 1 , x 1
6 x 3
f ( x) x , x (1,1) s fie continu pe R.
2e
x ax b , x 1
ln e x

4.5. Proprieti ale funciilor continue

Teorem. 1) (de mrginire local a unei funcii continue). Dac f : E R este o funcie
continu ntr-un punct a E , atunci exist o vecintate a punctului pe care f este mrginit.
2) (pentru semnul unei funcii continue, nenule, ntr-un punct).
Dac f : E R este o funcie continu ntr-un punct a E i f (a) 0 , atunci exist o
vecintate a lui a pe care f nu-i schimb semnul.
Demonstraie. 1) Din definiia continuitii unei funcii ntr-un punct a: oricare ar fi o
vecintate

V a lui

f (a) adic 0 exist o vecintate U a lui a astfel nct

f ( x) ( f (a) , f (a) ) . Ultima relaie se scrie f (a) f ( x) f (a) ceea ce nseamn c

pentru 0 funcia este mrginit pentru x U.(f este mrginit pe o vecintate a lui a).
2) Se presupune f (a) 0 . Din definiia continuitii funciei f n a rezult c pentru orice

0 f (a) f ( x) f (a) pentru orice x dintr-o vecintate a lui a i pentru f (a) se

obine f ( x) 0 pentru orice x dintr-o vecintate a lui a. Analog dac f (a) 0 .
Aceast teorem este o teorem de existen local, pentru funcii continue, n sensul c arat
ce se ntmpl pe o anumit vecintate a unui punct n care funcia este continu.

87

4.6. Demonstraia ca metod

Progresul ideilor i metodelor matematice, manifestat att pe linia dezvoltrii teoriilor clasice,
ct i prin apariia unor noi domenii de interes pentru cunoatere, i-a determinat pe cercettori i
profesori s caute metode pentru a-i ndruma pe elevi spre gndirea matematic.
S-a crezut c apariia calculatoarelor va restrnge sfera utilizrii matematicii prin extinderea
tiparelor i rezultatelor. n realitate, calculatoarele au fcut s creasc nevoia de matematic odat cu
dezvoltarea limbajelor formale, a tehnicilor de compilare etc.
Rostul definiiilor este acela de a descrie anumite noiuni n termeni de entiti deja asimilate,
iar al teoremelor (propoziii, leme sau corolare) de a fixa anumite concentrri utile de informaii. De
asemenea este cunoscut relevana demonstraiilor, exemplelor i contraexemplelor, a cror
nelegere de ctre elevi este foarte important.
Studiind matematica, se poate constata c toate teoremele ei (proprieti ale obiectelor
matematice) se deduc prin demonstraie (un ir de raionamente logice, numite silogisme), din cteva
propoziii fundamentale, numite axiome.
Demonstraia matematic este o metod de predare-nvare specific matematicii, utilizat n
justificarea unor teoreme sau probleme care conin o ipotez i o concluzie. Ipoteza poate ncepe prin
fie, se d, dac, atunci, se cere, s se arate c, s se demonstreze c. In demonstraie
ne putem baza numai pe axiome sau teoreme demonstrate anterior.
Este esenial ca n predarea-nvarea teoremelor s se in seama de :
-nelegerea faptului matematic exprimat prin teorem sau problem ;
-desprinderea ipotezei de concluzie, transcriind n simboluri matematice ipoteza i concluzia ;
-efectuarea demonstraiei, punnd n eviden etapele regulii de deducie (modus ponens),

( p i p q) p ).

88

4.7. Proprietatea lui Darboux

x 2 , x [0,1]
1) Fie funcia f : [0, 2] R f ( x)
cu reprezentarea grafic:
2

x
,
x

(
1
,
2
]

x
0

Fie x1

3
1 1
f ; x2
2
2 4

3 1
f .
2 2

1 1
Din grafic rezult c orice dreapt y , intersecteaz graficul funciei f n cel puin
4 2
un punct. Deci funcia nu sare valori.

x 1, x [1, 0]
2) Fie funcia g : [1,1] [0,1] g ( x)
cu reprezentarea grafic:
x, x (0,1]

89

x
-1

Fie x1

1
1
1 1
1 1
g ; x2 g .
2
4
2 2
4 4

1 1
Exist o dreapt y , care s intersecteze graficul funciei cnd x parcurge
4 2

1 1
intervalul , ?
2 4
Se poate identifica din grafic

1 1 1
, ca fiind o dreapt ce nu satisface cerina de
3 4 2

mai sus i aceasta se dovedete astfel:

1
1
1 1
Exist vre-un punct x , care s fie imagine a lui , adic ecuaia g ( x )
3
3
2 4

1 1
are soluie n intervalul , ?
2 4
90

1
2 1
1
Se presupune c exist x , 0 x 1 x , 0
3
3 2
2
1 1
1
Sau x 0, x 0, .
3 4
4
Deci funcia g nu are proprietatea funciei f i anume, funcia g sare de la o valoare la alta
fr s treac prin toate valorile intermediare.
x 1, x [1, 0]

1
1
3) Fie funcia h : 1, [0,1] h( x)
1 ,
x , x 0,
2

2
2

cu reprezentarea grafic:
y

-1

91

1
1
1 5
1 2
Fie x1 h ; x2 h .
6
6
6 6
6 3

2 5
Exist o dreapt y , care s intersecteze graficul funciei cnd x parcurge
3 6
1 1
intervalul , ?
6 6
Se poate identifica din grafic

3 2 5
, ca fiind o dreapt ce nu satisface cerina de
4 3 6

mai sus i aceasta se dovedete astfel:

3
3
1 1
Exist vre-un punct x , care s fie imagine a lui , adic ecuaia h( x )
4
4
6 6

1 1
are soluie n intervalul , ?
6 6
3
1 1
1
Se presupune c exist x , 0 x 1 x , 0
4
4 6
6
1 3
1 1
1
Sau x 0, x x 0, .
2 4
4 6
6
n concluzie i funcia h sare de la o valoare la alta fr s treac prin toate valorile
intermediare.
Numai funcia f verific proprietatea de a nu sri de la o valoare la alta, ea trecnd prin toate
valorile intermediare.
Proprietatea pe care o verific funcia f i nu este verificat de funciile g, h se numete
proprietatea valorilor intermediare sau proprietatea lui Darboux.
Din analiza atent a reprezentrilor grafice ale funciilor g, h se poate observa c sunt funcii
discontinue avnd puncte de discontinuitate de spea nti pe x 0 .
Deci se poate concluziona c funciile continue definite pe un interval au proprietatea lui
Darboux dar aceast proprietate nu este caracteristic numai funciilor continue definite pe un
interval.
Definiie. Fie I un interval. Funcia f : I R are proprietatea lui Darboux pe intervalul I, dac
pentru orice puncte a, b I , a b i orice numr real situat ntre f (a) i f (b) (dac f (a) < f (b) )
sau ntre f (b) i f (a) f (b) (dac f (a) > f (b) ), exist cel puin un punct x din intervalul (a, b)
astfel nct f (x ) .
92

Obsevaii.1) Trebuie observat c dac este o valoare intermediar ntre f (a) i f (b) atunci
x (a, b) i nu x I (a, b) , adic x este un punct situat ntre abscisele a i b pentru care s-au

considerat f (a) i f (b) i nu oricum din I.

2) Altfel formulat proprietatea: pentru valoare intermediar ntre f (a) i f (b) ,
ecuaia f (x) are cel puin o soluie x n intervalul (a, b) .
3) Geometric, o funcie care are proprietatea lui Darboux pe intervalul (a, b) , a b i f (a)
< f (b) se exprim prin aceea c o dreapt orizontal y situat ntre dreptele orizontale y f (a)
i y f (b) intersecteaz graficul funciei f cel puin ntr-un punct de abscis x (a, b) .

4) Pentru a arta c o funcie f : I R, I interval, nu are proprietatea lui Darboux pe I, se

aleg dou puncte a, b I , se calculeaz f (a) , f (b) i se alege o valoare ( f (a), f (b)) sau

( f (b), f (a)) pentru care se arat c ecuaia nu are soluie n intervalul (a, b) .
Aceste observaii pot fi intuite de elevi n urma analizei grafice i analitice a exemplelor
prezentate.

4.8. Utilizarea calculatorului n predarea-nvarea-evaluarea matematicii

Studierea funciilor cu ajutorul reprezentrilor grafice atunci cnd timpul o permite se poate
face ntr-un mod deosebit cu ajutorul calculatorului i a programelor specializate. Astfel este pus in
eviden rolul deosebit al utilizrii calculatorului n predarea-nvarea-evaluarea matematicii i n
mod deosebit a studiului proprietilor funciilor.
Valoarea formativ a calculatorului nu are relevan pedagogic, cognitiv dect dac este
utilizat pe lng metode real-active. Aceasta pentru c el este relativ valabil n msura n care i elevul
este motivat s participe la cunoatere, s nvee activ. Atunci profesorul trebuie s ofere un larg
evantai de resurse, s le alterneze ntr-un context actual, s mobilizeze abiliti i competene nalt

93

cognitive, s permit interaciuni ntre elevi, s sprijine acumulri de cunotine noi, s depeasc
simpla achiziie, s stimuleze curiozitatea epistemic.
Calculatorul nu a adus beneficii formative, dac s-a utilizat n formula tradiional de predarenvare. El este benefic numai cnd vizeaz activitatea mental, atinge nivelul calitii i profunzimii
prelucrrilor cu cel al informaiilor vehiculate. Chiar dac elevii utilizeaz cu foarte mare uurin
calculatorul, eficiena lui nu depinde de faptul c ei tiu s-l utilizeze, ci de aspectele pedagogice
(obiectivele urmrite, metode active, situaii de integrare).
De aceea, utilitatea calculatorului trebuie s se raporteze la interactivitatea funcional i
interactivitatea relaional n situaiile de cunoatere, nvare. Atunci i utilitile tehnologice au
aceleai roluri ca i metodele active: de informare, de facilitare a interaciunilor i de producere de
cunotine noi, modele, concepte, rezolvri de probleme. n acest mod, dialogul interactiv elevcalculator devine elementul, ctigul cel mai important, deoarece crete puterea de individualizare,
de munc independent, de manifestare real a rolului de ndrumtor al profesorului, de promovare a
nvrii prin cercetare. Elevii pot studia fenomenele, situaiile, procesele, informaiile complexe n
mod direct, independent, stopnd, revenind asupra unor secvene, apelnd la alte informaii prezentate
si sub alte forme de produse informatice. Dup obiectivele nvrii elevul poate alege ordinea
mesajelor, modul de combinare, gradul de detaliere i completare a informaiilor sub diferite forme.
Ca o not distinct, literatura pedagogic subliniaz mai ales eficiena sistemului multimedia
unde se insist nu att pe nvarea noiunilor, ct pe operarea cu ele, aplicarea n variate situaii,
combinarea, rezolvarea de situaii problematice, cercetare, nvarea explorativ, simularea de
modele.
Diversificarea strategiei didactice este posibil pe baza interaciunii elev-calculator, cu
facilitarea accesului acestuia la informaii mai ample, mai logic organizate, structurate variat,
prezentate n modaliti diferite de vizualizare.
Ca mijloc ntre programul informatizat, profesor i elev, calculatorul este distinct fa de
celelalte mijloace de nvare, prin funciile sale, complexitate, posibiliti de utilizare. Dar un
calculator n sine, fizic, nu produce efecte pedagogice pe msur, ci calitatea programelor create i
vehiculate corespunztor, a produselor informatice, integrate dup criterii de eficien metodic n
activitile de instruire. El devine astfel un auxiliar nu un scop.
Acest auxiliar modern ndeplinete o serie de activiti didactice care vin n sprijinul nvrii
eficiente astfel:
-ofer informaii organizate i sistematizate;
94

-formuleaz sarcini de lucru;

-identific lacunele din pregtirea celui care l utilizeaz;
-corecteaz greelile, nltur lacunele prin furnizarea de date suplimentare;
-controleaz gradul de asimilare a cunotinelor i modul de rezolvare a sarcinilor;
-faciliteaz autoevaluarea i dezvolt capacitatea de autoevaluare;
-asigur recapitulare i sistematizarea cunotinelor la nivel interdisciplinar;
-stimuleaz creativitatea.
Dar pentru a ndeplini toate aceste operaii trebuie folosit cu competen pedagogic, eficiena
sa depinznd de calitatea programelor i de asocierea cu alte forme i mijloace de nvmnt.
ntre cerinele pedagogice care trebuie respectate n elaborarea programelor de instruire
asistat de calculator se numr:
1) Asigurarea feed-back-ului. Se are n vedere elaborarea unor mesaje informaionale menite
s-i fac elevului cunoscut performana pe care a realizat-o, s-i explice n ceea ce const eroarea i
s-i ofere sprijinul necesar n vederea corectrii. n aceast idee prezena unor secvene de tipul: da,
nu, ai greit, mai ncearc, dei reprezint stimuli de ntrire pozitiv sau negativ nu sunt de
fapt mesaje informaionale cu valoare de feed-back. Este de dorit s fie incluse secvene largi de
instruire, s-i pun pe elevi n situaii problem i s le ofere totodat mijloacele depirii lor.
2) Structurarea i organizarea secvenelor de predare-nvare. Se realizeaz pornindu-se de la
obiectivele urmrite n funcie de care este structurat materialul de nvat. Acestea se vor introduce
progresiv n secvene de nvare, concepute astfel nct s aib permanent n vedere structurile
cognitive deja cristalizate ale elevilor.
3) Elaborarea strategiei didactice i controlul permanent al elevului. n cazul unei strategii
care implic dirijarea strict, elevului i se impune ce enunuri s rein, ce probleme s rezolve, pe
cnd

n strategiile ce-i ofer mai mult libertate de aciune i se las acestuia posibilitatea s aleag

exemplele de care are nevoie, s-i activeze exerciiile, temele pe care vrea s le rezolve, s-i fixeze
standardele de performan pe care vrea s le ating. Deci elevul are posibilitatea s-i controleze i
s-i dirijeze propria activitate. Cu toate acestea rolul educatorului nu se diminueaz ci rmne n
continuare esenial.
Convini fiind de necesitatea utilizrii calculatorului n procesul nvrii, s vedem cnd i
cum l utilizm n matematic?
95

Am amintit aspectul predrii noiunilor teoretice frumos prezentate ns nu putem continua

lista cu aplicaii practice, pentru c nu avem posibilitatea s gndim probleme cu ajutorul
calculatorului. Trecem direct la evaluare i nc o dat calculatorul se dovedete a fi un bun i
performant prieten. Nu trebuie dect s formulm itemii i rezultatul este imediat, l tiu i elevii iar
rezultatele sunt trecute imediat n baza noastr de date. Sistematizarea i recapitularea cunotinelor
poate fi fcut cu ajutorul calculatorului pe baza unor prezentri de noiuni i aplicaii. Factorul
determinant rmne a fi timpul redus i nu numai. Aceasta deoarece elevii nu vor mai fi nevoii s
scrie la tabl sau n caiete ci doar s vizualizeze i s aplice. Rezultatele pot fi analizate cu ajutorul
profesorului i al calculatorului.
Un exemplu concret de lecie ce poate fi predat cu ajutorul calculatorului este cea prezentat,
Proprietatea lui Darboux. n cadrul acestei lecii sunt necesare mai multe reprezentri de grafice de
funcii ce vor fi desenate n prealabil n Word sau Pawer Point. Timpul afectat va fi mult mai mic
dect dac am reprezenta pe tabl iar elevii vor nelege mai bine pe graficele frumos colorate.
Dar nu este necesar mereu s ne ocupm de ntocmirea materialului virtual pentru c AEL ne
ofer destul de multe lecii cum ar fi cele de geometrie vectorial, funcii trigonometrice, locuri
geometrice .a.
n final se impune o concluzie clar: este absolut necesar s folosim i calculatorul n predarea
matematicii.
Revenind la proprietatea lui Darboux este absolute necesar ca elevii s aplice aceast noiune
n ct mai multe exemple. Se prezint un exemplu de aplicare a observaiei 4):
x, x Q
Fie f : R R f ( x) 3
. Se arat c aceast funcie nu are proprietatea lui
x , x R Q

Darboux. Elevii sunt ncurajai i ndrumai s demonstreze singuri astfel:

Se aleg a 3 ; b 5 . Se calculeaz f ( 3 ) 3 3 ; f ( 5 ) 5 5 i se alege o valoare

8 (3 3 , 5 5 ) pentru care se arat c ecuaia f ( x ) 8 nu are soluie n intervalul ( 3 , 5 ) .

Pentru

x Q ( 3 , 5 )

x 8 Q ( 3 , 5 ) , iar pentru

x R Q ( 3 , 5 )

x 3 8 x 2 R Q . Deci funcia nu are proprietatea lui Darboux pe R.

S se arate c f nu are proprietatea lui Darboux.

Concluzia c funciile continue definite pe un interval au proprietatea lui Darboux se enun
n urmtoarea:
96

Teorem. (Cauchy-Waierstrass-Bolyano). Orice funcie continu

f : [a, b] R,

f (a) f (b) , are proprietatea lui Darboux pe intervalul [a, b] .

Observaii. 1) Reciproca teoremei este fals. De exemplu, funcia f : R R

1
sin , x 0
, care are proprietatea lui Darboux pe R, dar este discontinu n x 0 .
f ( x) x

0
,
x

2) Cerina ca f s fie definit pe un interval este esenial. De exemplu:

Funcia f : (1, 0) (0,1) R

1, x (1, 0)
f ( x)
este continu dar nu ia valori intermediare
1, x (0,1)

ntre -1 i 1 deoarece Im f {1,1} .

3) Dac f : I R ( I interval) are proprietatea lui Darboux, atunci Im f conine un interval,
adic o mulime infinit de puncte (ntre f (a) i f (b) -presupuse f (a) < f (b) , a, b I se afl toate
punctele intervalului ( f (a) , f (b) ) adic ( f (a) , f (b) ) Im f ).
Dac f (I ) nu este interval, atunci f nu are proprietatea lui Darboux. De exemplu funcia

f : [0,1] R

x, x (0,1]
f ( x)
nu are proprietatea lui Darboux deoarece f ([0,1]) (0,1] {3}
3, x 0

care nu este interval.

Exerciii de aplicare a teoremei. S se arate c urmtoarele funcii au proprietatea lui Darboux:

sin( 2 x)
e 3 x x 1, x [1, 2)
5
, x [1, 0)
1) f ( x)
; 2) f ( x) 2
;
x2
x x e 6 , x (2, 4]

5
,
x

[
0
,
1
]

ln(1 x)
,x 0

3) f ( x) x 2
.
2

1 x , x 0

Consecine importante ale acestei teoreme au aplicabilitate n rezolvarea ecuaiilor (pentru

determinarea unei rdcini, cu o anumit acuratee prin metoda biseciei intervalului) i a inecuaiilor
(prin studiul semnului unei funcii continue).
Corolar 1 (de localizare a unei rdcini). a) Dac f : [a, b] R este o funcie continu
pentru care f (a) f (b) 0 , atunci exist cel puin un punct c (a, b) astfel nct f (c) 0 . Fig. a),
b)
97

Dac o funcie continu are valori de semne contrare la capetele unui interval, atunci ea se
anuleaz cel puin odat pe interval.
b) Dac f : R R este o funcie continu pentru care

lim

f ( x) i lim f ( x) sau lim f ( x) i lim f ( x) , atunci exist cel puin

x

un punct c (a, b) astfel nct f (c) 0 . Fig. c)

Demonstraia acestui corolar pune n eviden aplicarea proprietii lui Darboux:

a) Din f (a) f (b) 0 se deduce f (a) 0 i f (b) 0 sau f (a) 0 i f (b) 0 . Cum f este
continu, are proprietatea lui Darboux, adic f nu poate sri de la o valoare negativ f (a) (n primul
caz) la o valoare pozitiv f (b) fr s treac prin zero. Deci exist c (a, b) astfel nct f (c) 0 .
b) Din lim f ( x) , exist a 0 pentru care f (a) 0 , iar din lim f ( x) exist b 0
x

pentru care f (b) 0 . Deci f (a) f (b) 0 . Din a) rezult c exist c (a, b) astfel nct f (c) 0 .
Observaii. 1) dac f este strict monoton, atunci soluia este unic (deoarece f este injectiv).
2) Dac f este discontinu pe [a, b] , atunci din f (a) f (b) 0 cu mai rezult n mod necesar
c exist c (a, b) astfel nct f (c) 0 .
3) Intervalul [a, b] pe care se afl soluia c poate fi micorat prin biseciunea intervalului. Se

ab
a b a b
ab
iau intervalele a,
,
, b . Dac f (a) f
0 sau f
f (b) 0 , atunci

2 2
2

2
a b
a b
rdcina c se afl n a,
, sau respenriv n
, b . Noul interval n care se afl rdcina se

mparte din nou n dou pri de lungimi egale i se procedeaz ca mai sus. n acest fel se obine o
bun aproximare a rdcinii c.
Exemple. 1) S se arate c funcia f : R R f ( x) x 3 4 x 6 , se anuleaz cel puin odat
pe intervalul [1, 2] .
Se precizeaz c funcia este continu pe intervalul [1, 2] i se calculeaz
98

f (1) 1
C1
f (1) f (2) 0 c (1, 2) astfel nct f (c) 0 . Rezult c ecuaia are soluie pe
f (2) 10

[1, 2] .
Cum f este strict cresctoare rezult c soluia este unic pe [1, 2] .
2) S se arate c ecuaia x e x 0 are cel puin o soluie pe intervalul [1,1]
Fie f : [1,1] R f ( x) x e x , funcie continu.

Din f (1) f (1) 1 (1 e) 0 rezult c exist c (1,1) cu f (c) 0 . Funcia fiind strict
e

cresctoare, este injectiv deci soluia gsit este unic.

Corolar 2 (criteriul ca o funcie continu s aib punct fix).
Dac f : [0,1] [0,1] este o funcie continu, atunci ecuaia x f ( x) 0 are cel puin o
soluie n [0,1] .
O astfel de soluie se numete punct fix pentru f.
Deci c [0,1] este punct fix pentru f dac f (c) c .
Demonstraie. Se consider funcia g : [0,1] R g ( x) f ( x) x care este o funcie continu.
Avem g(0) f (0) 0 , g (1) f (1) 1 0 adic g (0) g (1) 0 . Conform corolarului precedent
exist c [0,1] astfel nct g (c) 0 , adic f (c) c .
Observaii. 1) acest rezultat arat c plecnd continuu din punctul O(0, f (0)) n punctul

A(1, f (1)) graficul este tiat cel puin ntr-un punct de prima bisectoare y x .
2) Un rezultat similar are loc dac n loc s fie continu funcia este monoton pe [0,1] . Are
loc :
Teorema lui Knaster. Dac f : [0,1] [0,1] este o funcie monoton cresctoare, atunci
exist c [0,1] astfel nct f (c) c .
3) Dac intervalul nu este nchis, concluzia nu mai este valabil.
De exemplu f : (0,1) (0,1) f ( x) x 2 nu are punct fix.
Urmtorul rezultat este important n rezolvarea inecuaiilor.
Corolar 3 (semnul unei funcii continue).
Fie f : I R ( I interval). Dac f este o funcie continu care nu se anuleaz pe I, atunci f are
acelai semn pe I.
O funcie continu care nu se anuleaz pe un interval, pstreaz semn constant pe tot
intervalul.

99

Demonstraie. Se presupune prin reducere la absurd c exist a, b I , a b n care f ia valori

contrare, adic f (a) f (b) 0 . Din corolarul 1. a) se deduce c exist c (a, b) I astfel nct

f (c) 0 , ceea ce este o contradicie. n concluzie f are semn constant pe I.

Corolar 4. Fie f : E R i I E , I interval. Dac f este o funcie continu atunci mulimea

f (I ) este un interval.
Demonstraie. Trebuie probat c , f (I ), , are loc [ , ] f ( I )
Dac , f ( I ) , atunci exist a, b I astfel nct f (a) , f (b) .
Fie [ , ] . Funcia f fiind continu are proprietatea lui Darboux. Deci exist x [a, b]
astfel nct f (x ) , ceea ce arat c f (I ) . Deci [ , ] f ( I ) .
Observaii. 1) Dac f nu este continu pe I, atunci f (I ) poate s nu mai fie interval.
2) Cu ajutorul acestui corolar se poate demonstra riguros surjectivitatea unor funcii
elementare.

Exemple. 1) Funcia f : R [1,1] f ( x) sin x este continu i f 1 , f 1 .
2
2

Deci f , [1,1] i evident f R [1,1] . Prin urmare funcia f : R [1,1] f ( x) sin x
2 2

este surjectiv.
2) Funcia exponenial f : R (0, ), f ( x) a x , a 0, a 1 este surjectiv.
Trebuie artat c pentru y 0 exist x R astfel nct f ( x) y a x y 0 .
Se consider funcia f y : R R, f y ( x) a x y , continu pe R pentru care, dac a 1 ,
lim f y ( x) y 0 i lim f y ( x) sau dac 0 a 1 , lim f y ( x) i

lim f y ( x) y 0 . Conform corolar 1. b) exist c R astfel nct f y (c ) 0 , adic a x y 0 .

x

Procedeu practic de rezolvare a inecuaiilor f ( x) (, , ) 0

1) Se rezolv ecuaia f ( x) 0 i se ordoneaz cresctor soluiile situate n domeniul de definiie
al funciei f: x1 x2 ... xn .
2) Pentru a determina semnul lui f pe intervalul ( xi , xi 1 ) (adic semnul lui f ntre dou rdcini
consecutive) se alege un punct convenabil ci ( xi , xi 1 ) i se calculeaz valoarea lui f n acest
punct, adic f (ci ) . Semnul acestui numr este semnul lui f pe tot intervalul ( xi , xi 1 ) . La fel
se procedeaz pentru semnul lui f la stnga lui x1 i la dreapta lui x n .

100

3) Dac rdcinile lui f sunt simple i s-a stabilit semnul lui f pe un interval ( xi , xi 1 ) atunci pe
intervalele vecine ( xi 1 , xi ) , ( xi 1 , xi 2 ) sunt semne contrare celui de pe ( xi 1 , xi ) , ( xi 1 , xi 2 ) .
Se repet procedeul pn se epuizeaz domeniul de definiie al funciei f (semnele alterneaz).

Exemple. 1) S se stabileasc semnul funciei f ( x) x 3 x 2 2 x pe domeniul de definiie..

Funcia f : R R f ( x) x 3 x 2 2 x este continu. Ecuaia f ( x) 0 are soluiile
x1 2, x2 0, x3 1 .

Deoarece

este

continu

nu

se

anuleaz

pe

intervalele

(, 2), (2, 0), (0,1) , (0, ) , f are semn constant pe fiecare interval. Din f (3) 12 0 se deduce
c f ( x) 0 pe intervalul (, 2) . Din f (1) 2 0 se deduce c f ( x) 0 pe intervalul (2, 0)
. Era de ateptat ca f ( x) 0 pe intervalul (2, 0) deoarece x 2 este rdcin simpl pentru

f ( x) 0 . Dac x (0,1) , atunci f ( x) 0 deoarece x 0 este rdcin simpl a ecuaiei f ( x) 0 .

La fel, f ( x) 0 pe intervalul (0, ) . Aceste rezultate se trec n tabelul de semn al funciei:

x
f(x)

-2

- - -

0 + + 0 - - 0 + + +

Deci f ( x) 0 pentru x (, 2) (0,1) .

1 log 4 x 1
x 3 2 x 2 5x 6
0 ; b)
.
2) S se rezolve inecuaiile a)
x2
1 log 2 x 2
a) Se rezolv ecuaia

x 3 2 x 2 5x 6
0 . Se impune condiia x 2 0, x 2 pentru a
x2

stabili domeniul de definiie. Se obin soluiile x1 2, x2 1, x3 3 . Toate rdcinile sunt simple i

semnul funciei alterneaz pe intervale. Se observ cel mai uor c: f (0) 3 0 pe intervalul (2,1)
i se poate completa tabelul de semn astfel:
x
f(x)

-2

+ + + 0 - - 0 + + 0 - - 0+ + +

Deci, soluia inecuaiei este x (, 2) [1, 2) [3, ) .

b) Inecuaia se scrie

1 log 4 x 1
2 log 2 x 1 log 2 x
1 2 log 2 x
0
0
0
1 log 2 x 2
1 log 2 x
1 log 2 x

101

Se rezolv ecuaia

1 2 log 2 x
0 . Se obine soluia x 2 , fiind rdcin simpl se obine
1 log 2 x

soluia x [ 2 , ) conform tabelului de semn:

x
f(x)

+ + + 0 - - -

Pentru aprofundarea acestor noiuni elevii pot rezolva individual exerciiile urmtoare:
1. S se arate c ecuaiile urmtoare au cel puin o soluie n intervalul indicat:
1) x 5 x 2 1 0, [1,1] ; 2) x 3 x 2 , [1, 2] ; 3) ln(1 2 x 2 ) x 2 9 0, [0, 3] .
2. S se stabileasc semnul funciilor pe domeniul maxim de definiie:
1) f ( x) (2 x 16 )(ln x 1) ;
log 5 ( x 2 3)
9 x 7 3x
x5

0
1;
3. S se rezolve inecuaiile: 1)
; 3) x
1 ; 2)
4 x 2 16 x
9 4 3x 3
1 x

4.9. Algoritmizarea

Rezolvarea inecuaiilor, aa cum a fost prezentat mai sus, urmrete o strategie algoritmic.
nvarea matematicii printr-o strategie algoritmic presupune o nlnuire secvenial de etape
parcurse sistematic ntr-o ordine prestabilit i care conduce n mod sigur la rezolvarea unei probleme.
De fapt, strategia algoritmic este a doua utilizare sub care este ntlnit i folosit noiunea de
algoritm. Prima este aceea de procedeu, regul aplicat unei clase de probleme i caracterizat de
rezolubilitate (n sensul c aplicat corect conduce n mod cert la rezolvarea problemei), finititudine
(dup un numr finit de pai se ajunge la rezultat) i generalitate (este aplicat oricrei probleme din
clasa respectiv).
De fapt, o strategie de rezolvare a unei probleme este un ansamblu de reguli de selectare i
combinare a propoziiilor extrase din volumul de cunotine. Tot strategia folosete prioritatea
folosirii cunotinelor i n egal msur modificarea sau operarea lor n alt mod. Altfel spus, strategia
algoritmic indic seriile de pai necesare rezolvrii problemei.
n majoritatea cazurilor, strategiile euristice se mpletesc inevitabil cu acelea algoritmice, prin
care primele sunt probate, selectate, ajungndu-se treptat la o strategie tot mai clar conturat.
Procedeele algoritmice au proprietatea determinrii, adic proprietatea de a direciona univoc
aciunile individuale n rezolvarea problemelor. ndeplinind o prescripie algoritmic, elevul tie cu
exactitate ce trebuie s fac pentru a rezolva problema i nu are nici un dubiu cu privire la modul de
102

a aciona. Mai mult, rezolvatori diferii, acionnd dup unul i acelai algoritm, nu numai c rezolv
la fel problema, ci vor i aciona n acelai mod. Aadar, algoritmul, determinnd univoc aciunile, i
ghideaz activitatea.
Prezentarea algoritmului de ctre profesor echivaleaz cu interiorizarea lui ntr-o anumit
manier, astfel nct elevul s-l poat exterioriza ori de cte ori se gsete n condiiile care cer acest
comportament.
Algoritmizarea nvmntului este, de altfel, o variabil didactic a procesului de instruire,
acesta din urm fiind complet specificat prin intermediul urmtoarelor variabile didactice (fiecare
dintre ele putnd fi reinterpretat ca ntreg, ordonat sau vector al altor variabile subordonate): sistem
de nvare, sistem de predare, obiect de nvmnt, obiective, mediu, algoritmul nvmntului.
Toate variabilele trebuie considerate interdependente i se studiaz pe procese luate n globalitatea
lor.
Evaluare sumativ

4.10. Etapele elaborrii testului docimologic

Un instrument de evaluare trebuie s ndeplineasc anumite exigene de elaborare, adic,

anumite caliti tehnice, n vederea atingerii scopului pentru care acesta a fost proiectat.
Un test de evaluare este compus dintr-un numr de itemi care, pe de o parte au reguli precise
de elaborare, iar pe de alt parte, sunt selectai pe baza unei matrice de specificaii.
Principalele caliti ale unui test de evaluare sunt :
1. Validitatea reprezint calitatea testului de a msura ceea ce este destinat s msoare
(competenele de evaluat)
Tipurile de validitate urmrite n proiectarea unui test sunt :
-validitate de coninut- exprim msura n care testul acoper uniform elementele de coninut
majore pe care le testeaz. Aprecierea validitii de coninut se face prin estimarea concordanei dintre
itemii testului i rezultatele nvrii specificate prin competenele de evaluare.
-validitatea de construct- exprim acurateea cu care testul msoar un anumit construct
(inteligena, succesul colar, motivaia)
-validitatea concurent- se refer la concordana dintre rezultatele obinute de elev la un test
i unele comportamente similare.
-validitatea predictiv- se refer la msura n care testul face prognoza rezultatelor viitoare ale
elevului.

103

-validitatea de faad(Face Validity)- exprim msura n care testul este relevant i

important pentru cei ce sunt testai. De exemplu, un test care evalueaz competene situate la niveluri
diferite de complexitate, trebuie s exprime acest fapt printr-un numr specific de itemi care vizeaz
respectivele competene.
2. Fidelitatea reprezint calitatea unui test de a produce rezultate comparabile n cursul
aplicrii sale repetate.
3. Obiectivitatea reprezint gradul de concordan ntre aprecierile fcute de ctre evaluatori
independeni n ceea ce privete un rspuns bun pentru fiecare din itemii testului. Cu alte cuvinte, un
test are calitatea de a fi obiectiv, dac evaluatori diferii aplic n mod unitar baremul de evaluare i
de notare.
4. Aplicabilitatea reprezint calitatea testului de a fi administrat i interpretat cu uurin.
Criteriile de selectare a testelor cu o bun aplicabilitate sunt:
-specificul competenelor evaluate prin test;
-concordana dintre forma i coninutul testului, pe de o parte, i nivelul de vrst al elevilor,
pe de alt parte;
-timpul i costurile necesare pentru administrarea testului;
-obiectivitatea n notarea i interpretarea rezultatelor.

Proiectarea testelor
n proiectarea unui test trebuie avute n vedere etapele, prezentate n continuare:

Stabilirea tipului de test

Stabilirea competenelor de evaluat

Proiectarea matricei de specificaii

Elaborarea itemilor

Construirea testului

Elaborarea schemei de evaluare

104

1. Stabilirea tipului de test

n funcie de momentul n care se integreaz n desfurarea procesului didactic, precum i n
funcie de scopul urmrit, evaluarea poate fi :
a) evaluare iniial/predictiv, care se realizeaz la nceputul unui ciclu de nvmnt sau
program de instruire n scopul stabilirii nivelului de pregtire al elevilor. Prin intermediul evalurii
iniiale se identific nivelul achiziiilor elevilor n termeni de cunotine, abilti/deprinderi i atitudini
n vederea formrii competenelor propuse pentru nivelul respectiv de nvmnt. Informaiile
obinute n urma realizrii unei evaluri iniiale sprijin planificarea activitilor viitoare ale
profesorului din perspectiva adecvrii acestora la posibilitile elevilor sau a iniierii, dac este cazul,
a unor programe de recuperare.
b) evaluare continu/formativ care nsoete ntregul parcurs didactic, realizndu-se prin
verificri sistematice ale competenelor formate/dezvoltate la elevi. Din acest motiv, efectele sale
ameliorative asupra activitii didactice sunt considerabile, oferind permanent posibilitatea de
raportare la competenele prevzute n programa colar i de evideniere a progresului nregistrat de
la o secven la alta a instruirii. n cazul evalurii formative feed-back-ul obinut este imediat, util i
eficient, ajutnd att elevul ct i profesorul s i adapteze activitatea ulterioar la specificul situaiei.
c) evaluarea final/sumativ, care se realizeaz, de obicei, la sfritul unei perioade mai lungi
de instruire (unitate de nvare, semestru, an colar, ciclu de nvmnt), oferind informaii utile
asupra nivelului de performan al elevilor n raport cu gradul de formare/dezvoltare a competenelor.
Evaluarea sumativ se concentreaz mai ales asupra elementelor de permanen ale aplicrii unor
cunotine de baz, ale demonstrrii unor abiliti importante dobndite de elevi ntr-o perioad mai
lung de instruire. Caracterul ameliorativ al evalurii sumative este relativ redus, efectele resiminduse dup o perioad mai ndelungat, de regul pentru seriile viitoare de elevi.
Pentru unitatea de nvare Funcii continue se ntocmete un test de evaluare sumativ.
2. Stabilirea competenelor de evaluat
Elaborarea competenelor de evaluat se realizeaz printr-un proces de operaionalizare
a competenelor din programa colar. (aceleai obiective propuse la Descrierea activitii de predarenvare-evaluare a capitolului Funcii continue)
3. Proiectarea matricei de specificaii
Dup stabilirea tipului de test este nevoie de un instrument care s certifice faptul c testul
msoar gradul de dobndire a competenelor de ctre elevi i are validitate de coninut. Unul dintre
cele mai utilizate procedee care servete acest scop este matricea de specificaii.
Matricea de specificaii const ntr-un tabel cu dou intrri care servete la proiectarea i
organizarea itemilor ntr-un test docimologic, n care sunt prezentate, pe de o parte competenele de

105

evaluat corelate cu nivelurile taxonomice la care se plaseaz acestea i, pe de alt parte,

coninuturile care vor fi vizate.
Matricea de specificaii indic ceea ce urmeaz a fi testat - competenele de evaluat prin
raportare la coninuturile nvrii.
O matrice de specificaii detaliat trebuie s precizeze competenele educaionale formate prin
procesul didactic pentru fiecare unitate tematic parcurs ntr-o anumit perioad de timp.
Pe liniile matricei sunt prezentate coninuturile abordate, iar coloanele conin nivelurile
cognitive corespunztoare competenelor de evaluat (achiziia informaiei, nelegere, aplicare,
analiz)
Profesorul evaluator stabilete procentele ce urmeaz a fi evaluate

din fiecare

domeniu/coninut/tem raportate la nivelurile cognitive/competenele specificate n matrice. De

exemplu, n cadrul unui test sumativ care urmrete evaluarea anumitor competene la diferite niveluri
cognitive prin intermediul a patru elemente de coninut, profesorul stabilete ponderea pe care fiecare
competen i element de coninut o va avea n cadrul testului i aceste ponderi se trec pe ultima linie
respectiv coloan a matricei.
Exemplu de matrice de specificaii:
Se realizeaz mai nti o distribuire a coninuturilor prevzute n program pentru capitolul
evaluat (Funcii continue):

Subiectul
Coninutul
Continuitate punctual/pe o mulime. Discontinuitate

SI

SII

Proprietatea lui Darboux

Semnul unei funcii continue

Studiul existenei soluiilor unor ecuaii

Dup aceast distribuie urmeaz realizarea propriu-zis a matricei de specificaii:

Niveluri cognitive

Achiziia
informaiei

nelegere Aplicare Analiz/Sintez

Competene
de evaluat

C1

C2

Subiect
106

C3

C4

Pondere

SI

16

40%

SII

12

12

24

12

60%

20%

20%

40%

20%

100%

Pondere

Completarea celulelor matricei se realizeaz prin nmulirea coloanelor cu liniile

corespunztoare. De exemplu, ponderea Achiziiei de informaii raportat la SI este
20% 40% 8% .

Procentele din interiorul fiecrei celule a matricei sunt determinate pentru calcularea
numrului de itemi. Profesorul stabilete numrul total de itemi pe care dorete s l conin testul,
dup care completeaz fiecare celul a matricei utiliznd formula: procentaj/100 nr. total itemi.
Astfel rezult o a doua matrice care specific numrul itemilor care trebuie elaborai n funcie de
competenele de evaluat stabilite i elementele de coninut abordate.
Achiziia

Analiz/

Total

Sintez

itemi

nelegere

Aplicare

C1

C2

C3

C4

SI

0,8 (1 item)

0,8

1,6 (2 itemi)

0.8

SII

1,2 (1 item)

1,2 (2 itemi)

2,4 (2 itemi)

1,2 (2 itemi)

10

Niveluri cognitive

informaiei

Competene
de evaluat
Subiect

Pondere

Testul fiind structurat prin intermediul matricei de specificaii, se trece la etapele urmtoare
i anume 4. Elaborarea propriu-zis a itemilor, respective 5. Construirea testului:

e x , x [0,1]

I. 1. Fie funcia f : [0, ] R f ( x) a sin( x 1)

, a R. Valoarea parametrului
,
x

[
1
,

]
2

x 3x 2
a astfel nct f s fie continu pe [0, ] este:
a) a 2 ; b) a 3e ; c) a e ; d) a 2e ; d) a e .
2. Se consider funcia f : [0, 2] R , f ( x)

x [ x]
. Dac S este suma punctelor de
2 x [ x] 1

discontinuitate ale funciei f, atunci:

a) S

1
3
; b) S 1 ; c) S 2 ; d) S 3 ; e) S .
2
2

3. Ecuaia 2 x ( x 2 1) 3 0 are o unic soluie n intervalul:

107

a) (1, 0) ; b) (0,1) ; c) (2, 3) ; d) (2, 1) ; e) (3, ) .

II. 1. s se determine parametrii reali a, b, c astfel nct funcia

f : [1,1] R

ax 2 3x 1, x [1, 0)
s ndeplineasc urmtoarele condiii:
f ( x) 2
x bx c, x [0,1]
a) f este continu pe [1,1] ; b) exist lim

x 0

f ( x) f (0)
; c) f (1) f (1) .
x

cos , x 0
2. se consider funcia f : R R f ( x)
, a R.
x
a, a 0
a) S se demonstreze c f este discontinu n punctul 0 ;
b) S se demonstreze c funcia f are proprietatea lui Darboux dac i numai dac a [1,1] .
3. S se consider ecuaia x 3 x 2 mx 1 0, m R . S se arate c pentru orice m R ,
ecuaia are o rdcin n intervalul [1,1] .
4. a) S se stabileasc semnul funciei pe domeniul maxim de definiie f ( x)

b) S se rezolve inecuaia

ln 2 x 1
x 1

e 2 x 3e x 2
0 .
2 4x 5 2x 2

5. S se demonstreze c nu exist funcia f : R R continu cu proprietatea f ( f ( x)) x

, pentru orice x real.
6. Elaborarea schemei de notare sau stabilirea baremului de notare :
S1. 1. 1 punct
2. 1 punct
3. 1 punct
S2. 1. 1 punct
2.

a) 0,5 puncte
b) 0,5 puncte

3. 1 punct
4.

a) 1 punct
b) 1 punct

5.

1 punct

Oficiu 1 punct
Total 10 punte

108