MARILE BĂTĂLII ALE ROMANILOR
I'oate n'iiin gJLsi în Kuiopa un al doilea popor care manifestă ceea ce putem numi, prin analogie:
să aibă drept a se mândri cu isprăvile sale militare,
ca poporul nostru, ale cănii biruinţe multe şi înfrângeri
puţine Sa se fi înscrişi iui în râsboaîe de ofensiva şi de
subjugare a vecinilor săi ci pentru apărarea moşiei
şi a «legii».
]ieşî lipsiţi de organizaţia savantă a oştirii, pe care
în evtil mediu n'au avnt-o de fapt decât Bizantinii
în Europa şi Mongolii în Asia, moşteniţi şi unii şi
alţii de Tmcii Osmaulâi, lipsiţi apoi si de admira-
bilele cadre răsboinice, ale feudalităţii apusene.
Românii nu îndeplinit, în cura de mai multe secole,
unul din cele mai de seamă roluri militare, la hotarul
aşa de primejduit aî Europei creştine.
Ceea ce ne spune bizantinul Pacliymeres, din sec,
X I I I despre Aromânii pe cari îi cunoştea bine, s J ar
putea întinde la toţi R-omânii în genere, «Toţi Rt>
mânii, clin tinereţe, — zice el, —erau învăţaţi a suferi
toate greutăţile, ca iutii ce s'au născut şi crescut în
locuri aspre şi cu asprime; în meşteşugul do oasle încă
erau jimrlc destoinici, fiindcă nu numai în toate zilele
vânau, ci adeseori cu soldaţi bine înarmaţi aşa se
luptau uă mai totdeauna erau biruitori».
Tot iiija crede şi grecul Clialkokondylas din sec. XV:
« Dacii, juce el, — înţelegând pe Daco-Româiii, sunt
prea buni ostaşi cu toate că legile lor nu sunt prea
Tiu ne ». Cine vrea sîi spicu iască părerile istoricilor stră-
ini, poate găsi numeroase aprecieri măgulitoare pri-
vind virtuţile noastre ostăşeşti. Astfel, trei istorici
poloni: Hicteki, Orzehowski Ş* Goreeki, cari cunoşteau
în deosebi eroismul molclovene.se clin epoca lui Ştefan
cel Mare, se exprimă astfel: «Ostaşii moldoveni,
spune unul. sunt viteji şi meşteri la mânuit suliţa
şi. sa se apere cu scutul, cu toate ca ostaşii sunt tdşle
ţărani simpli, luaţi dela plug», Sunt «oameni groaz-
nici şî foarte viteji, adaogă altul, şi nici că este pe faţa
pământului un alt popor care-pentrugloria războinică
şi vitejie sa apere o ţărişoară mai mică împotriva mai
multor duşmani, atacându-L sau respuigându-i fără în-
cetare ». Facem rezerve numai în ce priveşte idealul
ce serjitoiul atribue moldoveanului, ştiut fiind că
acesta lupt mai mult din iubirea de moşie decât
pentru glorie. Cum apare. Romanul când se înfier-
bântă la lupta, aceea o întrezărim din spusele celui
de al treilea polon: «sunt oameni plini de vlagă în
trup şi suflet, întăritaţi întocmai ca fiarele îndelung
ţinute la cuşcă ». ICI se referă la toiul luptei, când se
jnmr
valachimis.
Marile calităţi militare le-au, moştenit Românii (lela
Geto-Dao'i cari au lăsat un frumos ecou în Istoria
Vechimei cu eroismul lor, şi dela toată Romanitatea
orientală altoită pe tulpina taico-ilirică, ce dădu
Imperiului strălucita epocă a împăraţilor dunăreni,
dela Autelian şi până la lustinian.
Existenţa termenilor militari de origine latină:
oaste, căpitan, ceată, luptă, pace, arc, săgeată, sad, e l e ,
cum şi rostul ducelui pe timp de msboiu, numit mai
târziu <( voevod», suprapus jidUor conducători în
timp de pace, stau ca dovezi neîndoielnice despic
aceasta,
Confederaţiile de juzi şi de voev<«i români fi-uu
croit cu spada în mânii dreptul la vieaţă, combătând
pe barbari în unire cu alţi barbari, şi învăţând dulii
dânşii, cum sa-i învingă cu propriile lor metode; de
luptă. Dar vălul întunecos ce ascunde ştiinţei ituustv«
evoluţia celor dintâi formaţiuni politice ne împiedică.
de a cunoaşte isprăvile- eroice, datorită cărora, din
secol în secol, s'au menţinut ele şi s'au desvolttit.ca
<i Romanii populare * ipotetice, mai întftiti, ca Valahii
istorice mai târziu, risipite pe tot întinsul pământului
românesc, dela Maramureşul voevodal şi confederaţia
j uzilor Bolohoveui pe Nistrul de .sus, panii în vuite
Tesaliei şi Pindului.
LUPTA DELA ADRIANOPOLE DIN viu*,
Românii baîcitnici, cari pe timpul Cotuiiuitilor
formau un element de seamă al oştilor bizanlinu,
cunoşteair arta militară bizantină măcar în elementele
ei. Astfel se explică cum au învins pe bizantini în
atâtea întâlniri, amintite fugar de izvoarele istorii*,
sub conducerea vitejilor Asăneşti, Răsboiul vhvlu>-
bizantiii se purtă cu multă încordare şi nenumărate
lupte în cuts de vreo 14 ani, având ca rezultat conso-
lidarea noului Stat, român după structura lui mili-
tară şi bulgar după cultura lui. <i Semeţintlu-se Vlahii.
zice Nicetas Chouiates la anul 1194, şi îinbogăţindu-He
cu prăzile luate dela Bizantini, căpătând .şi tot jelui
de arme, de aci înainte nu s'au mai putut înfrâna,
nici s'au mărginit a bate numai satele şi ţarini Iu, ci
şi cetăţile cele întărite.9. Aceasta înseamnă că Bhitul
Asăneştilor intrase în faza capacităţii militare de a
cuceri cetăţi prin asediu şi de a şti să le apere
în urmă.
 MARU,E BĂTĂLII AWÎ

. Nu putem trece cu vederea din epoca acestor lupte, mărturisit că niciodată tm cavaler nu s'a apărat mai
1
când se încercau pentru întâia oară Românii '

VLU inuai. t u tăceţi, câştigată mai tarzm m văile Cârpa-
ţilor (la 1330). După o expediţie care 1-a reţinut vreo
două luni în părţile Balcanilor, împăratul Isaac
Angliei a apucat la întoarcere pe o cale mai scurtă ce
dttce la Beroe prin văi frumoase, intrând«în strâmtori
Balduin, care nu voia să fugă şi contele Ludovic
ce fu ucis, Vai, ce dureroase pierderi au fost atunci,..
(şi urmează lista baronilor căzuţi). Mareşalul de
Champagne ţinea arier-garda retragerii, cu mari
greutăţi. Căci Ioniţă, regele Bhihiei şi Bulgariei venise

lesne putea spune că n'ati găsit erau pierduţi fără

venit cu gând bun asupră-i. greşeală ».
l e g i u n i l e care erau în llăsboiul acesta ,în care
frunte au trecut însă fără îşi pierdu vieaţa întemeie-
bântuială, căci Vlahii so- torul imperiului latin se
cotiră că este mai bine, deschisese între cele două
lăsând pe cei din frunte, puteri pentru moştenirea
pe cei dela mijloc sa-i imperiului bizantin, la care
atace, între cari era îm- râvneau amândoi împă-
păratul, sfetnicii şi curtenii raţii, Ioniţă socotindu-se
Ini; şi nu s'au înşelat pe picior de cgalitatu cu
Vlahii, făcând mari pagube Balduin, mai ales de când
împăratului».'.. o Cea mai intrase în ordinea romană
mare parte a oştilor o prin coroana regală primită
pierdu atunci împăratul dela Papă. UI făcu do-
şi el însuşi ar fi pierit, vada că Aromânii erau
{Iacă nu-1 scăpa pronia capabili, cu virtuţile lor
divină 9 ca pe Carol Ro- militare şi tactica com-
bert la 1330. Ajutaţi cu binată diu metode bizan-
«aste de Cumanii diu Bă- tine şi barbare — să în-
lăgarml muntean, se ştie frângă şi ostile greu în-
că Aromânii se foloseau armate ale cavalerilor din
adeseori de stratagemele Apusul feudal. Spiritul
« t ă t ă r e ş t i » , rotindtt-se militar valah dăduse un
înapoi călări şi vărsând o examen strălucit la cete
ploaie de săgeţi asupra duş- mai grele probe ce soarta
manului, când acesta cre- putea să-t scoată în calc.
dea că i-a pus pe fugă.
BĂTĂLIA DIN 1330 ZISA
In chipul acesta au câş- DELA POSADA
tigat ei şi vestita biruinţă BASAKAB I
dela Adrianopok din 1205, Românii din Nordul Du-
fARII ROMANEŞTI 1330—1343
pe care ne-o povesteşte în Frescă dela Biserica Domnească dîu Ctirtw < nării, avânţi ca bază geo-
culori aşa de vii istoricul grafică Dacia întreagă, pe
Cruciatei a IV-a, Villehardomn. Cu oastea lui, care sub raportul etnic o dominau exclusiv diti cele
formată din Români, Cumani şi Bulgari, Ioniţă mai vechi timpuri, vor da solidele creaţiuni politice
se apropiase până la 5 leghe de tabăra întărită pe care se sprijină România de azi, în secolul când
a Cavalerilor lui "" '"1""' de
Balduin
1
~ '•'---'-- 1
Flaudra, noul î.—x,„*.
împărat s e înstrăina creaţiunea Sud Dunăreană. Mai puţin
latin de Constantinopole, şi trimese pe Cumani să favorizaţi de soartă în ce priveşte contactul cu civi-
alerge prin faţa taberei. Cavalerii provocaţi astfel, lizaţia bizantină, pe care o primi distilaţii prin
ieşiră din tabăra lor în mare desordine, luându-se după filiera Slavilor interpuşi, Românii din Oltenia şi cei
Cumani, cu strigăte, până la o leghe, după care diu Muntenia evoluară cu mult mai încet, sub
Cumanii se întorc asupra lor, trăgând harnic din raportul politic şi militar, până în sec. XIII. Dar
aicuri ai chiuind. Trupele de adunătură ce însoţeau contactul lor direct cu regaUil de imperialism
pe Cavaleri s'au speriat şi au dat dosul. Atunci începu apostolic al Ungariei, care, prin implantarea Cava-
dezastrul: «căci Cumanii şi Vlahii»— acum vine lerilor Teutoni, sau Ioaiiiţi, ori direct prin expe-
rândul elementului românesc, încep a-i strânge în diţii regale ţintea la anexarea vechei «Cumanii»,
cleşte, Dar să lăsăm pe cronicarul francez sa pove- deşertate de aceşti barbari la 1240, avu de efect
steascâ însuşi înfrângerea. «împăratul (Balduin), deşteptarea spiritului militar la Români, şi a aspi-
leşit de duşmani, îşi chema oamenii să nu fugă, raţiilor spre formele pilitice superioare. încercarea
co i nici el'uti-i va părăsi şi cei cari l-au văzut, au Voevodulut oltean Ijitovoiu de a scăpa de tribului
căci
 i8 ENCICLOPEDIA ROMÂNIEI
7

a-1 îndatori şi mai mult, Basarab întări alianţa făcând

ginere pe Alexandru, fiul ţarului, şi-1 ajuta cu oaste,
odată, se spune, într'un răsboiu cu împăratul Aiidronic
(1324) când Românii munteni avură p e n t r u întâia
oară în faţa lor oastea bizantina, şi a doua otirîl Ia
1330 Iunie, în contra Sârbilor. De data asta ÎILHÎI
ţarul Mihail, care năvălise în Serbia cu 12.000 ostaşi'
dintre cari 3.000 erau ai lui Basarab, fu învins Iu
Velhtjd şi muri curând de rănile căpătate.
Folosul acestei alianţe se vede că n'a fost altul ilralt
amânarea expediţiei pe care de mult timp o proiec-
tase regele Carol Robert asupra lui Basarab. Aiuuu
sosise ceasul, şi Toma, voevodul Ardealului şi Dioui.sitv
nepotul lui Ioaucea, amândoi ţintind la o fâşie diu
prada ce urma să se ia dela Basarab, se grăbirii KÎL-Î
convingă pe rege. Cronica ungară spune apriat cit
regele «.chemă, sub arme o oştire numeroasa»
ceea ce regele însuşi confirmă în documentele sale,
zicând: «adunând oştirea noastră cea puternica» •
sau «cu toată puterea oştilor alcătuite din mîtl
marii regatului: baroni, prelaţi, nemeşi, burgheza u.
Gândul regelui este arătat limpede atât în actele lui
cât şi în cronicile timpului: el merge să supună ţum
munteneasca şi pe Domnul ei revoltat, care o ţine furii
să dea ascultare regelui. «A fost una din cele mai
largi concentrări de forţe din noua Ungarie si oua
dintâi mare campanie — zice d-1 N. lorga L) - <:<jit
dintâi încercare într'o luptă disperată a regalităţii
angevine». Cronica spune că ostile au i n t r a t îti
BĂTĂI.IA DKIvA POSADA, Septemvrie pe la Severin în ţară şi. aşezând pe Dio-
ÎNTRE BA.SARAB I ŞI CA.HOI, ROBERT, 1330
O u p i l C&rottlcait Fieltim V i d & nisie ca Ban de Severin, ar fi înaintat de-a-luiitftil
ţării, printr'o regiune complet arsa, pustiită şi piira-
unguresc, neajutat se pare, de colegul său din Argeş, sită de locuitori. Ţinta atacului era cetatea de setuiu,
Sănislav, duse la o înfrângere. Nu se ştie locul acestei dar curţile domneşti din Argeş erau p u s t i i ; regt'lu
bătălii care s'ar fi dat prin munţii Valcanului, undeva, înainta pe vale în sus la Castrul Argeş (Cetatea Pots-
pe la 1270, dar ea se poate considera ca o pregătire nari) ca sa pună mâna pe dânsa, dar arcaşii asjuKaţi
pentru biruinţa dela 1330. în acel sălbatic cuib de vulturi şi-au .făcut p e deplin
Ivitovoiu cade în luptă, cel dintâi Domn român datoria, Cronica ungară şi diplomele regale ufiriuă
martir pentru libertatea patriei —şi fratele său că regele, văzându-şi oastea chinuită de foame, ar fi
Bărbat îi ia locul în scaunul Jiului — ca voevod cerut pace lui Basarab, fără să mai aştepte nonxMil
tributar, înconjurat de juzîi vecini mai mult sau mai armelor — şi că Domnul român i-ar fi acordat-u,
puţin autonomi faţă de el. Dar nu pentru mult timp, dându-i şi călăuzi cari însă l-au amăgit, clucuiiclu-J
deoarece Domnul din Argeş, al cărui nume nu se în capcana mai dinainte pregătită. Ca şi Bizantinii
cunoaşte, întreprinde între 1270 şi 1280 opera de din 1193 striviţi cu ploaia de bolovani şi copaci în
unificare a Ţării Romaneşti şi de instaurare a monar- văile înguste ale Ilenului, de Vlahii Asănestilor, tot
hiei centraliste, de model bizantin, după ce supune şi aşa se pomenirii Ungurii înfundaţi într'una din <:«]«
•desfiinţează pe micii juzi şi voevozi de până atunci. mai înguste văi ale Carpaţilor, cu râpi înalte de ambdfi
Este cu neputinţă a crede că acel personagiu a fost părţi iar în faţă, unde calea se lărgea puţin, în urni
Basarab, care închizând ochii la 1352, nu putem crede multe locuri, era straşnic întărită de R o m â n i cu
să fi avut o domnie mai lungă de 40 sau 45 de ani. şanţuri de apărare. Trei zile fu sdrobită aici oastea
Noul Stat român avu liniştea necesară să se consoli- regala.
deze, mai ales pe timpul anarhiei din Ungaria, pro- Atacul produs deodată şi din toate părţile asupra
vocată de luptele pentru ocuparea tronului de noua oastei regale, după spusa regelui, s'ar fi făcut cu
dinastie Angeviuâ. « bolovani de praştie, cu cnuturi sălbatice » şi cu tot
Tocmai în timpul acesta Ioan Basarab ocupă scaunul felul de arme: «cu săbiile ciopârţesc escadroanele
din Argeş (pe la 1310) ca «Mare Voevod şi Domn de noastre, spune regele, săgeţile şi lăncile lor se scaldă
sine stătător a toată Ţara Românească»; el duse în sângele celor ucişi, miile de lovituri ne copleşeau
mai departe opera de consolidare începută de necu- din toate părţile ca un zid muşcător; şi n u era chip
noscutul întemeietor, prin întocmiri militare şi admi- nici să fugim înapoi, nici să purcedem m a i departe,
nistrative, şi nu uită, în acelaşi timp să-şi asigure ci ca peştii prinşi în plasă ori în vârşie, ne sbăteam ».
pentru cîipe de grea cumpănă b alianţă preţioasă,
încheind legături cu ţarul Mihail din Târnova. Pentru ') Istoria Românilor, voi. III pag, 179.
 JIAIUIJC BĂTĂLII AI,B HOMÂKII.OR
•19

Potopul de lovituri ţinti mai furios asupra cetei unde

KO tifla regele, care încercând o ieşire, «paloşele a cinci
viteji români «burau» pe deasupra «capului regal»,
apărat cu desperare de un curtean care-şi lepădase
armura grea de fier spre a lupta mai uşor, Numai
miiitr'o jminute, cu hainele schimbate şi spărgând
cu mari jertfe «laturea dreaptă a zidului de duşmani,
Oii ml Robcrt scapă cu vieaţă «luând- o la picior»
spru ţara sn; dar mi în voie ci cum recunoaşte însuşi:
«siliţi la fugr( de duşmani şi urmăriţi, aflarăm ceasul
mântuirii i).
Hiniiuţîi lui linsarab era deplină şi nu uşor cftşti-
HiiLil: i-a trebuit disciplina ţării întregi, care cu grele
jertfi.: să taie mijloacele de aprovizionare a duşmanului
în cura <k: aproape două luni, tocmai în epoca strân-
tf<;iii rwoltei şi o mare isteţime pentru a pregăti
cursa şi a împinge pe duşman într'însa. Această
victorie decisivă avu de rezultat, ca şi în lupta dela
MamtliOii, să salveze independenţa greu ameninţată
do mândrul rege, venit cu toate puterile sale spre a
supune ţara lui Easarab şi a nimici astfel cel dintâi
cuib solkl a! libertăţii româneşti.
Pace nu s'a încheiat dar ţara avu linişte timp de
38 de ani, despre Ungaria; legăturile s'au reluat de
Alexandru Basarab, fără obligaţii de vasalitate,
ceea ce însemna recunoaşterea Statului muntean de
către puternicul rege Ludovic cel Mare, fiul lui Carol
Roljcrt.

LUPTA DELA IALOMIŢA DIN 1369 BĂTA.I,IA DEI.A I'OSADA

legăturile s'au reluat, sub Vlaicu-Vodă, şi în altă
fnniut, care se obişnuia în Apus, de unde venea
dinastia franceză a Ungariei, anume a nexului feudal,
noul rege Ludovic acordând în schimb două feude
ardelene: Făgăraşul,cu Amlaşul; odată cu aceasta se
lichida si problema Severinului, lăsat acum lui Vlaicu
t o t ca feudă regată, cu titlul de Baa, Pacea avu de
urinare o cooperare peste Dunăre a celor doi suverani,
dar cCuid Vlaicu înţelese că Ungurii vor să râinâie în
Vidin, păgubind interesele româneşti şi ale orto-
doxiei, se folosi de o răscoală şi ocupă Vidinnl pentru
sine. Aceasta fu cauza celui de al treilea răsboiu
dintre Munteni şi Unguri.
Provocat de purtarea lui Vlaicu, Ludovic încercă
if dublă lovitură: pe la Vidin şi Severin, în feuda ce
trebuiţi retrasă vasalului necredincios şi direct peste
munţi, spre inima Ţării Româneşti. Răslioiul dintre
puternicul suveran, cu pretenţii mari de hegemonie
asupra întregului Sud-Est al Europei, — şi modestul
IJouin al Ţării Româneşti, se încheie cu câştigul celui
din urma. Cu mijloace mai bune ca ale înaintaşilor
din 1330 şi cu o experienţă militară de aproape^o
jumătate de secol, Românii s'au purtat admirabil în
riteboiiil ce repeta asupra Ţării ameninţarea din 1330.
Atacul dela Vidin era condus de însuşi regele şi
ncolo fiind primejdia mai mare, Vlaicu îşi adună pe
malul Dunării mehedinţene o parte din ostile sale,
spre a împiedeca pe rege să treacă fluviul. Ludovic
se pare că n'avu nicio izbândă în acele părţi, poate
aă mx B luat nici Vidând, dar Dunărea în nici un caz
nu a trecut-o.
INÎHJÎ BASA.UAB I ŞI CAB.OI, ROBERT, 1330
Bapl Clironitoa Picltti» VinJubmismt
Bătălia decisivă s'a dat de corpul expediţionar
ardelean, condus de «Nicolae voevodul Transilvaniei
şi cu alţi cavaleri de seamă », cari pornesc din ţnra
Secuilor, peste munte, deci prin Cheia Teleajennlui,
cum crede d-1 Iorga. Având cu sine << oaste puternică
şi Secuii şi Nemeşii ardeleni», spune cronica dela
Dubnic: «a pornit să invadeze Ţara Românească,
împotriva lui Vlaicu, voevodul rebel al acelei ţări.
Aceasta tăbărîse atunci cu o mau oaste lângă Dunăre,
împotriva ţărmului bulgar, înthizând curse ca sâ
împiedece trecerea regelui. Insă voevodul Nicolae,
cu oastea, trecând peste fluviul Ialomiţa, găsi păliinci şi
îutăiituri făcute de Români; cucerindii-le cu puterea
pe acestea s'a întâlnit cu o oaste numeroasa a lui
Vlaicu-Vodă, al cărei căpitan era vornicul român
Dvagomir, pârcălab (castelan) de Dâmboviţa, pe caie
lovindu-1 îutr'o Inplâ straşnică, 1-a pus pe fugă, uci-
gând mulţi din ai săi. După aceea însă, pentrucă în
ciocnirea acestei lupte, rezultatul nu era mulţumitor
şi norocul se schimbă, voevodul Nicolae mergând
înainte fără băgare de seamă, între şanţuri şi hăţişuri
dese, pe o trecătoare foarte îngustă (în «locuri strimte
lutoase şi neumblate» zice altă cronică), a fost atacat
din munţi şi din păduri de o mulţime de Români
şi a fost ucis acolo împreuna cu viteazul Petru vice-
voevodul său şi cu Desideriu Vas, şi Petru Ruffus,
castelan de Cetatea de Baltă, cu vitejii Secui: Petru
şi Ladislau şi cu alţi foarte nunţi cavaleri şi nobili
aleşi, Şi când oastea ungurească dădu dosul în luptă
720 ENCICLOPEDIA ROMÂNIEI

şi se aşternu-pefuga în acele locuri înguste, lutoase, pentru ca să atragă apoi pe duşman la un vad de
băltoase şi cu întăritori, mulţi dintr'înşii au fost râu unde capcana — cu şanţuri, hăţişuri şi dealuri
ucişi de llotnâni şi câţiva au scăpat rău vătămaţi şi lutoase — « munţi» nu credem să fi fost acolo — era
păgubiţi. Iar trupul voevodului Mcolae, cu luptă mai dinainte pregătită.
mare smuls din mâinile Românilor, l-au dus în Ungaria Dacă totuşi regele nu s'a lăsat cu preţul celor mai
•de 1-au înmormântat la mănăstirea Sfintei Fecioare grele jertfe, de planul său fără un cât de mic succes,
Măria din Strigoniu (Gran)». cronica spune că a intrat în Severin cu râmaşi fele
i I n acelaşi timp, acţiunea regelui se continuă la oastei sale, aceasta nu schimbă nimic din rezultatele
Severin. Cronica spune că «după această nenorocită acestui răsboiu care au dus la înfrângerea lui totală.
întâmplare, întorcându-se Fiind în acelaş timp
din nou cumpăna noro- un isteţ diplomat, pe cât
cului, Nicolae de Gara, era de bun organ iz iilor,
banul de Maciva, un vi- Vlaicu încheie în toamna
teaz meşter în răsboaie, aceluiaşi an pacea, cu pre-
cu îndrăzneală a trecut ţul reinstalării cumnatului
oastea regelui peste DLI- său în Vidiu şi integrităţii
uâre, pe corăbii, întărite hotarelor sale.
cu ziduri şi turnuri, îm- Cu toate ca mai târziu
potriva atacului războini- Vlaicu rupse pacea cu re-
cilor şi arcaşilor Iui Vlaicu- gele, ostilităţile 11'au dus
Vodă, cari aruncau asupra la o mare bătălie nîci pe
lor polop de săgeţi, res- timpul său, şi nici sub
pingând şi alungând pe Radu I fratele, ale cărui
Români de pe ţărm. Şi însuşiri militare nu le cu-
astfel, rămăşiţele întregei noaştem, — dat care t\
armate au înaintat spre ştiut să apere hotarele
Severin şi l-au ocupat. ameninţate de Ludovic cel
Atunci a construit acolo Mare.
regele, întâia oară cetatea Dan I şi-a inaugurat
Severimilui şi, după un domnia printr'un atac în
răstimp de câţiva ani, Banat, năvălind cu « pu-
altă cetate foarte tare, ternică oaste» în ţinutul
numită Terci u (Branul), Mehadiei, poate în legă-
în Bârsa, lângă hotarele tură cu feudele ardelene
româneşti, întărind ceta- pe care Ludovic le retră-
tea cu oastea armată de sese din cauza ostilităţilor
briganzi- şi balestrieri en- cu Muntenii. Nu se cu-
1
glezi» }, noaşte nici sfârşitul acţi-
Care era ţinta precisă a unii militare, nici urinările
expediţiei ardelene şi unde ei politice. El piere într'un
s'a dat bătălia, iată două răsboiu cu Şişman, ţtutil
întrebări ce lâfliân fără din Târnava, după ce va
răspuns din. cauza sgâr- fi cucerit poate Dărosto-
ceru'ei izvoarelor; ele ne rul, care împreună cu o
dau totuşi amănunte pre- parte din ţara lui Dobro-
ţioase asupra desfăşurării tici se află în mâna lui
luptelor: pe frontul dună- CEI, BĂTE.A.N D01IN AI, ŢĂRII ROJIÂMESTI, Mircea cel dintâi ( = Bă-
rean Vlaicu ţine în loc pe FrcscfUlelairânftstlreac u Cozia.
i n u r Miir.VtiA 1386—1418 .. •-
v trân), chiar dela -suirea
Din N. Ursa: Portretele Domnilor roiufati
rege prin iscusite manevre, sa în scaun. In latureti
exasperându-1 la toate încercările cu ploaia de săgeţi, aceasta se poate afirma că Dan I, sau însuşi tatăl lui
până ce un mare meşter în arta răsboiului aplică Radu, pe care-1 cântă poezia populară bulgărească,
la 'corăbiile sale turnuleţe de zid după metoda an- a fost continuatorul politicii de hegemonie balcanică
tică ; pe linia de invazie, ţara în loc să fie surprinsă, a lui Vlaicu şi întregitorul stăpânirii româneşti pe
puse în calea năvălitorilor o serie de palănci şi Dunăre,
întărituri pe cari aceştia nu le pot cuceri sau
luându-le fac greşeala de a nu le da o garnizoana, ÎNTEMEIEREA MOLDOVEI
astfel că retragerea li se taie tocmai prin acestea,
Pârcălabul Dragomir era un strateg încercat, dacă înainte de a trece la acţiunile militare ale lui
întt'adins va fi angajat lupta într'un câmp deschis Mircea se cade însă a menţiona acele mari acte de
vitejie cari au . avut ca rezultat una din cele mai
) N. A. Coustmitluescu. Posada, pag. 45—4S. Bibliografia însemnate fundaţiuni politice în Răsăritul Europei
1

la Iorga. III. pag, 337 nr. 4. şi anume: întemeierea Moldovei.

 MARILE BĂTĂI,!! ALE 721

Curând după 1340, regele Ludovic cu

forţe ardelene, de acord cu Domnul ro-
mân din Argeş, care va pune mâna pe
aşa zisele«părţi tătăreşti» x ), trecu munţii
şi aşeză în valea Moldovei pe Dragoş
în calitate de căpitan al Regatului. Cam
în acelaş timp voevodul Bogdan din
Maramureşul liber, ocupa ţinuturile dela
Nord, de unde, coborînd cu o vitejii» săi
maramureşeni, ce reprezentau şi uu val
f)e colonizare, nu mimai oastea de cuce-
rire, izbuti să desfiinţeze căpitănia regală
şi ,sft întemeieze în locul ei o domnia
românească după chipul celei din Argeş.
Declarat de rege ca «infidel uotorm »,
Bogdan izbuti sa învingă toate expedi-
ţiile îndreptate mai târziu asupra lui,
expediţii, conduse tot de nişte Mara-
mureşeni, aceştia însă ca supuşi loiali DEI,A. Nicoroi,u, 1396
ai regelui: Balica şi Dragu, Dragornir Din ScMllbtrger; Rcisebueh. NUnibcrg, uni 1540. Reprodus de Const. I. Knrndja in
Die ăltcstcu gedrilkte» QucUeii zur Gesciiichte dcr Rumiincii
şi Ştefan, nepoţi ai lui Dragoş; ei mer-
geau cu trupele lor, ajutaţi de Secui şi de alte trupe se şi întâmplă. Nicopole căzu în 1391, iar Dristorul
ardelene. Nu cunoaştem desfăşurarea nici uneia din românesc în 1392. Garnizoana cetăţii, de sigur româna,
acele expediţii, nici care a fost lupta decisivă pentru din Dristorul asediat, care se predase sub condiţii,
a pune capăt acelor atacuri asupra noului Stat fusese măcelărită.
moldovean. Petru Muşat însă, prin înţelepte legături Mircea se răsbună, prâdând şesul «Cadiului» până
cu Mircea şi cu Vladislav al Poloniei, isbuti să-1 facă la o Carinova» ucigând im mare număr de Turci iar
acceptat şi să-1 asigure faţă de viitoarele pretenţii pe alţii luandu-i robi» în 1392 sau 1393, când Sul-
ale regilor Ungariei. Ele nu întârziată. Şi Sigismund tanul se afla în Asia. Răspunsul Sultanului, nu putea
făcu în 1395 nesocotita expediţie de iarnă în contra să întârzie. Acestea sunt cauzele expediţiei din 1394,
lui Ştefan I al Moldovei. pregătită de Baiazid cu mi mare tact politic ce se
In zadar se laudă regele în mai multe diplome că vădeşte din înţelegerea lui secretă cu boierul Vlad,
a silit pe Ştefan sa i se închine: pornind cu mare nelegiuitul rival al lui Mircea în curs de trei ani.
piliere, cu arhiepiscopul de Strigoniu ,şi cu contele
Secuilor, el îşi deschide intrarea în Moldova printr'o Bătălia dela Rovine, 1394
luptă grea, trece pela Cetatea Neamţului şi pătrunde
în Curtea Domnească, dar bătălia dela Ghindov, o Este greu istoricului de a judeca o acţiune politica
Posadă moldovenească, este de sigur pierdută de el, sau militară când toată truda Iui e de a o reconstitui,
Aşa spun isvoarele moldovene, care nu mint: «Ştefan din fragmente de ştiri disparate, desvoltarea faptului
Vodă a bătut pe Jicmont, craiul unguresc, la Ghindov». însuşi. Sultanul trebuia sa aibă cu sine ienicerii toţi
şi trupe de spahii la cari se adăogară, luaţi cu sila,
LUPTELE LUI MIRCEA CEL BĂTRÂN trei principi sârbi, din Macedonia vasală: viteazul
Marctt Crăişorul dela Prilep, despotul Constantin
Continuând duşmănia înaintaşilor săi pe amândouă Dragases, cumnatul împăratului Mamiii Paleolog şi
fronturile, la Carpaţi şi la Dunăre, Mircea căutase Ştefan, cu contingentele lor. Era o oaste impunătoare
alianţa îndepărtată a regelui polon "Vladislav, for- de invazie cum nu mai văzuse ţara din 1330. Trecerea
mând cu Petru Muşat «blocul romanesc» cum îl s'a făcut pe ia Nicopole, în faţa căruia se cuceri
. numeşte d-1 N. lorga. Politica lui Roman I însă Turnul, numit pe atunci Nicopole Mic, pentru a se
rupse această preţioasă legătură tocmai când la asigura vadul Dunării la întoarcere. Pierzând vadul,
Miazăzi se petreceau evenimente ce aveau să dea o Mircea se retrase undeva, la o strâmtoare mlăştinoasă,
altă faţă Europei Orientale: înaintarea biruitoare a unde va îi avut cursele lui întinse, pentru ca-să
Turcilor, înfrunte oastea turcească — uu loc numit Rovine, —
Serbia devine vasală Turcilor în 1389. Bulgaria li care prin tradiţie se crede a fi în jurul Craiovei.
se închinase încă din anul precedent şi Dunărea era Acolo se dete celebra bătălie dela 10 Octomvrie 1394,
ameninţată de puterea Sultanului. de care vorbesc analele sârbeşti ca despre o biruinţă
Turcii, cari păstrau garnizoane în multe cetăţi din a lui Mircea. «O mare oştire a Turcilor — spun ele —
Bulgaria, se poartă neonest: Sultanul le dăduse ordin s'a năpustit în Val abia lui Mircea Voevod, şi a1 a
ca «sub pretextul păcii, să intre zilnic în Nicopole dat o bătălie aşa de mare că mulţi bărbaţi vestiţi
şi Dristor, pentru a cumpăra cele de nevoie», de fapt ai Turcilor, în rândul cărora erau Constantin Draga-
pentru a pregăti ocuparea lor prin surprindere., ceea ce sevici şi Marcti Crăişorul, de vitejii domni creştini
fură ucişi; şi atât de mare era violenţa armelor cioc-
• D-1 Iorga crede că numai la 1390 le-ai fi luat Mircea. nite, că cerul nu se mai vedea de mulţimea săgeţilor,
Ist. Rom, III Nr. 282,
 ENCICLOPEDIA ROMÂNIEI
722

şi pârae de sânge curgeau din mulţimea trupurilor decisivă dacă nu se isca trădarea iu rândurile fron-
căzute. Şi însuşi Baiazid, speriindu-se, fugi după ce tului român însuşi; ea este totuşi o biruinţă strălucită
dete domnia ţării unuia din neam domnesc. Cronica a spiritului militar românesc asupra Turcilor cari
lui Moxa o descrie cain în aceleaşi cuvinte: «Deci se posedau cea mai bună oştire a timpului.
bătură Turcii cu Mircea Voevod şi fu războiţi mare A doua luptă pe Ialomiţa i-ffl?
cât se întuneca cerul de nu se vedea văzduhul de
mulţimea săgeţilor. Şi mai pierdu Baiazid oastea lui Răsboiul dela Dunăre nu se încheiase. Sigisimint]
• cu totul, iară paşii şi voevozii pieriră toţi. Atunce adresă o chemare către lumea creştină, iuteresâud-o
pieri Constantin Dragovici şi Marcu Crăişorul; aşa la primejdia comună, învingând atâtea greutăţi se
de se vărsă sânge mult cât erau formă în anul următor 139^, una
văile crunte. Deci se spărie Ba- din cele mai mandre oştiri ce
iazid şi fugi de trecu Dunărea», putea să dea Kurojm creştina, o
Cronicile turceşti mi suflă un adevărată expediţie cruciata la
cuvânt despre biruinţa netăgă- care luau parte Gocio francezi sub
duită a lui Mircea, deşi îl recunosc ducele loan de Nevers, cete Ue
a fi un «principe între creştini englezi cu ducele de Laucaster,
cel mai viteaz şi cel mai ager». germani cu Frederic de Zollerii
Era cea dintâi înfrângere a ne- şi Ruprecht de Palatinat, şi oastea
biruitei Iem'cerimi, de care se va Ungariei condusă de Sigismimtl;
fi resimţit mult timp în urmă. erau laolaltă 60.000 ostaşi greu
Baiasid nu era omul care se dă înarmaţi şi 'nzăuaţi. Înaintând
învins uşor: el aduna forţe uoui pe Dunăre în jos, ei cuprind Vi-
şi le aduse în aceeaşi lună poate • dinul şi se opresc în faţa Nico-
din nou pe câmpiile Munteniei, polei unde se adaogă şi Mircea cu
Dar, neputând isbândi cu vitejia nu puţini ostaşi, adunaţi din par-
dreaptă, el se folosi de intrigă tea ţării ce-î rămăsese credin-
şi trădare atrăgând de partea lui cioasă, deoarece duşmanul său
pe boierul Vlad, de neam dom- Vlad era încă stăpân al părţii de
nesc pe care-1 aşeză în dom- Răsărit; Voevodul ardelean Şti-
nie ca tributar; povăţuiţi apoi bor, nu isbuti să-1 măture, dar
de trădător, Turcii pătrund la veni şi el tăiându-şi calea prin
Argeş unde cronicele turceşti pasul Cheei, la Nicopole.
însemnează o biruinţă _ păgâna. Dacă vanitoşii cavaleri ar fi
Prins fără veste, Mircea va fi ascultat de sfatul înţelept al
dat o bătălie sângeroasă, dar fiind Domnului român, care se oferea
dovedit, se retrage în ţinuturile să înceapă el atacul, ca umil ce
sale de peste munţi, la Făgăraş, cunoştea tactica Sultanului. —-
în toiul iernei. La 7 Martie 1395 putem presupune că ei ar fi scăpat
el se întâlni la Braşov cu regele de cursa ce li s'a întins şi de cum-
Sigismund, cari se întorcea atunci plitul măcel ce i-a urmat, Dar
din nefericita lui expediţie în Mol- cu oarba lor încredere şi lipsa
dova. Amândoi erau mâhniţi de oricărui plan de luptă, cu desor-
jocul norocului în răsboaie, dar dinea oştilor ungare, acuzate de
câtă deosebire! Mircea isbutise laşitate şi cu <i grindina de să-
să arate Turcilor pentru întâia geţi » pe care Baiazid ştiuse, după
oară că pot fi învinşi, pe când metoda lui Mircea, să le-o pre-
Sigismund care visase isprăvi gătească, era firesc să ajungă l a
IOAN CORVINUI,
cavalereşti n'avea de ce să fie Efigie pe o p l a ţ i i de niorm&nl dezastru. Domnul român se re-
încântat, Mircea îi deschise ochii, trase la timp, iar regele se ţi tiu
punându-i în faţă mohorîta perspectivă a căderei de cuvânt şi vizită Constantinopolul, — dar î n
Serbiei şi Ţarii-Româneşti şi se legară amândoi prin jalinica postura de învins, luând o corabie de l a
vestitul tratat, încheiat pe picior de egalitate, să lupte Chilia.
cu toate puterile iu contra Turcilor «fiii nedreptăţii». Cruciata în sine nu ne interesează aici.
Respectat sau călcat uneori, tratatul din Braşov Tractatul era în vigoare şi Sigismund, preţuind
puse bazele acelei colaborări întră Ţara Românească rolul lui Mircea la Nicopole,. trimese încă odată p e
şi Ungaria, care împiedecă timp de câteva secole voevodul ardelean Ştibor în contra lui Vlad; de d a t a
înaintarea Turcilor dela Dunăre. Conform lui, Sigis- aceasta duşmanul şi trădătorul Domnului său şi al
munci trecu munţii la începutul verii şi într'o campanie
1r»Htfl f i 4"i*A/Mi -iTliiii-l-i-r In m A a m i f n 1 tm-t-iî ni ?«£-•'^. 1_
frontului creştin e prins în Cetatea Dămhoviţei si d u s
de doua luni de zile isbuti să scoată pe Vlad din în robie cu familia sa (în 1396 sau 1397).
inima Ţării şi pe Turci'din Nicolpole-Mic. Răsbunarea lui Baiazid nu întârzie: ea se împlini
Acesta fu epilogul primei campanii turceşti în în anul următor, 1397, Stăpân acum pe ţara sa în-
Muntenia. Bătălia dela Rovine ar fi rămas o acţiune treagă, Mircea ştiu să se pregătească într'un t i m p
 MARILE B A T Ă U I AT,B 3iOMÂNIJ,Oli
723

fee bdlotarolircgiacă fâ
tranfatpmo mfeliriîergefto.

IIATAI.IA I,UI CARor, HOBURT CU HASAKAB 1

0 INVAZIE A TATAWI,01Î. IN TRANSILVANIA

Hepwluse Uc 0. J. K»t«4{*. dupr. «llţi» Knliloll .lin 148S a cronicei Un Ioh B .iu« de Thutw»
 ENCICLOPEDIA ROMÂNIEI
724

îl

si
in >n

1PU
 BĂTĂLII AI<E ROMÂNILOR
aşa de scttrt. Tactica lui Mircea de data aceasta a
fost a hărţuielii şi înfometării duşmanului.
Expediţia pomenită de multe izvoare, dar fără
arătarea locului şi anotimpului, se presupune ca s'a
d a t pe lunca lalomiţei, venind din spre Silistra. !La
fcLrtbywvvA &~g- V J ^ M
, UNEI riIFI.OMIţ DATE DE IOAN CORV1NUI,
cu crud istoricii că se referă povestirea lui Chalko-
kondylas; «Haiazid veni împotriva lui Mircea pentrucă
acesta mai înainte şi-a unit ostile cu Sigismund
împăratul, şi trecând Dunărea, multă robime a prins
clin ţarii aceasta. Mircea strângând nu puţină oaste
se sfătuia cum să întâmpine pe duşmani şi cum să
se bată cu ci. Trimeţând femeile şi copiii în intuitele
Bnşovuliu, Kt> ţinea de oastea lui Baiazid prin pădurile
do stejari, care simt aşa de multe în ţara aceea şi o
fac nestrăbătută, Hârţuiud astfel Mircea oastea lui
Bnifiml, multe vitejii făcea, atacând pe cei ce se
răsneau, ori căutau să prade bucate şi vite. Aşa
urmărind el ouate-a duşmanii cu muie îndrăzneală a
începui: a ne lupta cu dăuna. Unii spun că, pe când
trecea oastea lui Bainsrid printr'o strâmtoare, tăia
•făi'ă îticuturu pe păgâni, până când, după sfatul lui
IţvrcLiOK-bcjjţ. Baiazid a făcut tabăra. închisă cu
şanţuri, da sji-u odihnit oastea timp de o zi; iar a
doliu ?\, trcefmdu-şi oastea cât mai fără primejdie
peste Dunăre s'a întors în ţara sa», Tot la această
expediţii* uctriofţum şi ceea ce spune 1111 alt istoric bi-
zuiiliu 1'linuitzoH că «după ce Baiazid a pustiit mult
loc, n iuşit Mircea la luptă făţişă, într'un loc greu; iar
Sultanul evitatul dificultatea locului, a plecat, pără-
sind luptu »•
Sultanul «vităsă mai atace câtva timp pe Mircea;
peste troi ani însil un Turc din Salonic povestea unui
Italian că « O6.000 Turci, mergând în părţile Ungariei
după jaf, au prădat multe şi nenumărate locuri, şi
su mtmw.ui cu prada sus numita în părţile Vlaluei
supuKH Turcului (Dobrogea) şi acolo vru capul oştirei
sîl-şi iu cincimea lui, adică din cinci robi unul, — şi
pe când emu astfel în zisele părţi ale Vlabiei, veni
acolo o mare oştire din spre Ungaria în frunte cit un
Mima VltUuil şi băln pe numiţii Turci în aşa fel că
(lin Turci unii au fost prinşi, alţii ucişi, şi alţii înecaţi
Jji n'au scăpat decât vreo 3000 de Turci care s'au putut
întoarce în ţara Turciei»,
MTAl,m.,K CRUCIATUWJI ROMÂN IOAN
CORVINUI,
Epopeea lui Mircea fu continuată de Dan II, care
inaugura'la noi epoca «cavalerilor» luptători pentru
ideea creştină, uşa de bine caracterizaţi de istoricul
nostru N. lorga (noua Istorie a Românilor), In spi-
ritul licenţa, care se comunică din depărtatul Apus,
725
prin tot ceea ce el putea să ne trimeată ca influenţă
indirectă, dar şi prin activitatea sbuciumată, ambi-
ţioasă, lipsită însă de maiestate şi de talent a lui
Sigismund rege ungar, apoi împărat roman, se vor
manifesta nu numai adevăraţii răsboinici ai noştri,
dar toţi acei Domni şi boieri, cari au condus destinele
noastre, dela Mircea cel dintâi până la jumătatea
secolului XVI. In răsboiu cu Sultanul, saxi în pacea
plătită cu tribut, ba chiar atunci când sunt luaţi cu
sila ca auxiliari ai expediţiilor de prada în Ungaria
de către marele împărat păgân, purtarea lor e pătrunsă
de acelaşi generos spirit cavaleresc.
Am definit aiurea, cu un termen care în parte s'a
primit, epoca dela răsboaiele lui Mircea ca: Răsbohd
de o sută de ani al Românilor cu Turcii până la în-
cheierea păcii de către Ştefan cel Mare.
Spiritul cavaleresc va da un caracter nou vechii
vitejii româneşti, de care s'a vorbit până acum. Dar
luptele, din nefericire pentru soarta celor două ţări
şi pentru a Creştinătăţii din Răsărit, nu vor avea
totdeauna scopul de apărare a frontului creştin, O
slăbire a instituţiilor politice din Ţara Românească şi
diu Moldova, va îngădui isbucnirea violenta a ambi-
ţiilor de domnie şi patimilor de partid cari vor,sfâşia
solidaritatea internă atât de necesară în faţa primej-
diei păgâne, iar politica externă a celor doua regate
mari creştine, Ungaria şi Polonia, le-a împins prea
de multe ori pentru nebuna himeră a suzeranităţii,
să îndrepteze expediţii criminale împotriva celor mai
mari căpitani pe care Românii îi dădeau Creştinătăţii.
Interese de partid şi de politică imperialistă, com-
plicate cu probleme de expansiune teritorială (domi-
naţia Dunării de Unguri, prin Severin şi Chilia,
dominaţia Pocuţiei, fixarea limitei moldo-muntene)
vor turbura adeseori preocuparea dominanta a epocii
care trebuia să fie aceea a rezistenţei creştine împo-
triva invaziei musulmane.
Dictate de un scop sau de altul, multe au fost
manifestările spiritului militar la Români în secolul
ce se • deschide, însă nivelul cultural întârziat, din
cauza nestabiiităţii vieţii politice şi răsboinice ne-a
lipsit de povestirea edificatoare a marei sforţări
militare româneşti din acest timp, ba adeseaori de
simpla ei menţionare într'o frază naivă de cronică.
Ceea ce se cunoaşte din ele tot izvoarelor străine o
datorăm; cu atât mai mult se preţueşte însă fapta
elogiată de pana străină.
« Cavaler al crucei» va fi deci Dan II «cel Viteaz »,
care, în sbuciumata lui domnie, necontenit contestată
şi împărţită chiar cu rivali din alt partid, se alătură,
printr'un «tractat de apărare » politicii lui Sigismund,
726 ENCICLOPEDIA ROMÂNIEI

şoarei, loan Voevod sau «Iancu Vodă»

cum i se va zice, se prezintă din 1441 ca
guvernator al ţinuturilor româneşti supuse
coroanei ungare şi «marchiz» sau apă-
rător al hotarelor grav ameninţate de
Turci.
Pentru a răzbuna, izbânzile lui dela.
Orşova şi Belgrad (contra lui Isac-beg),
ofensiva turca se cleslănţui asupra Ardea-
lului priu păsurile Munteniei, în don a.
campanii executate îu cursul unui an —
1442.
încă din iarna anului 1441 — 1442,
Mezet-beg pătrunse prin pasul dela Turnu-
Roşu şi, după ce jefui şesul Mureşului, se
întâlni cu ostile întrunite ale episcopului
Gheorghie Lepeş de Alba, ale nobilimei
şi ale lui Ioau-Vodă. Ostaşii episcopului
fură bătuţi, la Sânt-lnibnt el căzu, iar
loan Vodă se retrase rănit. Adunându-şi
în pripă ostile din' districtele româneşti,
FAMILIA DE VITEJI A CSNDEŞTII,OK. el câştigă, după 8 zile, la 25 Martie 1442,
I^ţco Şi *' Efilj ca ctitori a! bisericii din Strciti-Sf. Ghtorghc
o biruinţă deplină. «Victoria desăvârşita
introduce moda oştirei de mercenari şi izbuteşte a se fu exclusiv a Românilor», zice d-1 N. Iorga, culcând
menţine prin eroism contra Turcilor, cucerind chiar pe câmpul de luptă peste 20.000 de Turci, în frunte
pentru scurt timp Giurgiul şi Silistm dek dânşii. cu Mezet-beg şi fiul său. Locul biruinţei, după unii,
In aceeaşi calitate ni se înfăţişează şi înţeleptul ar fi Poarta de Fier unde luptă cu mare eroism
organizator al Moldovei, Alexandru cel Bun, care Kendriş, mi tovarăş de arme al Ivii loan Vodă, Alte
stă gata la 1426 de a începe răsboiul cu Turcii, Ia ştiri arată că bătălia s'a dat în jurul Sibiului.
Brăila, şi către sfârşitul vieţii sale respinge atacuri Biruinţa determină pe Domnii români, Vlad Dracul
turceşti şi se amestecă în răsboiul litvauo-polon. O şi Iliaş, să treacă de partea Creştinilor, încheind
frumoasă biruinţă, al cărei loc uu se ştie, câştigară legături cu loan Vodă. «Voevodtil Valahiei, zice
fiii lui Alexandru cel Bun, sdrobind în Iunie 1433 cronica turcă, a sărit şi el cu o oaste de rătăciţi, dîn
oştirea, turcească, intrată în ţară după jaf. munţi înalţi şi nestrăbătuţi, ce-i slujeai! de cetate », —
Pe când Moldova dădea jalnica privelişte a sfâşie- spre a nimici de sigur restul armatei fugare,.
rilor interne, cn intervenţii polone, iar Ţara Româ- Urină expediţia de răsbunare, condusă de paşti
nească schimba, din aceleaşi uri de partid, şi cam Şehabeddin, îu toiul verii, cu 80.000 de ostaşi şi ordin,
tot aşa de repede, Domnii, apăru, din mijlocul Roma- să cucerească Ardealul, Trecând pe la Turnu jefui
nirmi ardelene, şi din leagănul de străveche vitejie marginea ţării în drum spre Orşova, de unde se
dacica, un mare ostaş, care, f ăcându-şi botezul de sânge îndreptă spre Poarta de Fier ca să pătrundă îu Ardeal.
în luptele pentru apărarea Banatului, devine cap Paşa ducea cu sine «ostile din Rmnelia cu achingii şt
de cruciată şi erou al Creştinătăţii. Se numea la ieniceri, care după Valahia, se pregăteau să prade
început loan Valahul, adică Românul dar, primind Ungaria » (cronica turcă). In acea strâmtoare, la
rangul de nobil, îşi zise loan de Hunyaăe; el ajunge Zăicani, <ifără de veste i-a lovit Iancul, i-a tăiat,
voevod al Transilvaniei şi, pe un timp, guvernato- i-a nimicit, ucigând şi pe beglerbegul», după cc-i
rul Ungariei. Spiritul Renaşterii latiniza numele fa- smomise îu strâmtoare, prefăcându-se că fuge. «Nici
miliei, cu epitetul Corvinus, luat dela corbul purtat jumătate din acea oştire n'a trecut Dunărea înapoi
ca herb pe armele sale. Titluri şi demnităţi obţinu căci s'a potopit de atmele Ardelenilor şi de furia
graţie calităţilor lui militare şi nenumăratelor izbânzi Românilor» (Heltaî, cronica maghiară),
împotriva duşmanilor crucii, însă nu ca un condotier
de mercenari, ci numai în fruntea celor de un neam
cu dânsul din Banat şi Ardeal. Aceasta rezultă din Lupta dela Ialomiţa, 1442
cele mai autorizate studii istorice. Sub toate ra-
porturile, deci şi chiar dacă soarta îl făcea să lupte Alte mărturii vorbesc de o teribilă înfrângere a
sub un steag strein—care nu era însă naţional, ci Turcilor, veniţi în Septemvrie, acelaşi an, pe valea
de cruciată catolică, — isprăvile lui loan Corvinul Mamitei în sus, ţintind de buna seamă să treacă p e
sunt fapte româneşti şi se pot înscrie în palmaresul la Bran._ Acolo însă îi aştepta Vlad Dracul, Domnul
naţional. ţării, unit cu loan Corvin chemat în grabă. lyttpta
e povestită cu accent sincer de un raport veneţian,
Bătălia dela Poarta de Fier, 1442
«Şi mergând prin toată acea ţară, prădând şi furând,
cum făcuseră în curs de mulţi a n i . . . Voevodtil
Având Transilvania, cu Solnocul şi Secuii, cu titlul Ungurilor/ care aflase aceasta, se pregăti cu aproape
de <i voevod», şi Banatul, cu titlul de comite al Timi- 25.000 călăreţi şi înarmându-se cu semnul sfintei
 MARII,]?, BĂTĂLII ALE ROMÂNILOR 727

cruci, merse să afle pe Turcii aceia. Şi a fost la 2 Chiar dacă iniţiativa ei plecă dela un Român, ea nu
Septemvrie şi a început bătălia la ceasul al treilea intra în cadrul lujrtelor româneşti, Trupele lui Ioan
(ora 9) (.lin zi şi a ţinut pân& noaptea. Şi a fost o Corvin, cum şi mica oaste adusă de Vlad Dracul,
bătălie joarle grea, aşa încât, cu ajutorul Atotputer- n'au putut — cu tot eroismul lor —să repare dezastrul
nicului 'Dumnezeu, creştinii au rămas biruitori şi s'a cauzat, ca şi la Nicopole de îngâmfarea cavalerilor.
recăpătat toată prada, si p e lângă aceasta au fost Vlad Dracul, prevăzând sfârşitul, viu să abată pe
ucişi şi bătuţi mai mult cit: 70,000 Turci. Şi a fost rege din cale. Iată ce ne spune italianul Bonfini: La
Eişa de mare numărul morţilor ele ducea sânge toată Nicopole «ieşi înaintea regelui Vladislav, Dracula,
HnniuiMv {--••-• Ialomiţa). $i w'uu aflat morţi principele
toţi căpi- Valahiei umntene, bărbatul drept şi sta-
tanii tuivi. . . aproape nu se mai putea ieşi de trupuri. tornic, care în orice bătaie a fost cel mai tare şi cel mai
^i :uT;islii c 11 pipti'ii ruFiiiiifţeni ce au avut-o Turcii i>. viteaz povăţuitbr, pentrucă cu puţine oşti, dar cu mare
Vidlruţit luptei MiKiirt! şi diutr'o diplomă regală inimă şi înţelepciune şi cu prea marc virtute a ostaşilor
jiiiinilu di.- luau Corvin: « Se dote, zice acolo, o luptă săi, peste aşteptarea tuturor, fără vreun ajutor strein,
diniiv t.'«'k' urni anprr prin ciocnirea de ambe părţile, îndelung a ţinut rashoiu cu Turcii, care făsboiu toţi
st- porneşti' umedul, se rup liniile de bătaie şi lupta creştinii laolaltă luaţi, de abia l-ar fi ţinut. Cu răsboiul
îudârjitri şi u c i g ă t o a r e • acesta aşa de tare şi-a
ţine, pfmfi >seara târziu, împuţinat locuitorii ţării
dind îti sfârşit, prin lu- sale, cât nu mai rămăsese
cnuca dreptei Cehii prea cine să lucrexe pământul.
înalt se pune capiit răs- Dracula acesta ca să nu
boiului prin biruinţa alor cadă sub jugul Turcilor,
noştri v-i nuUiLu dutjuiiuui fiindcă acum slăbise tare,
înving si.1 pun JH? fugă la pornirea aceasta alergă
şi liisilnd în mâna alor ca la un liman, dar vă-
noştri pisizik1 li ir o. .Si nici zând oastea regelui şi
ci vni'ba Ut: 11 ti râu: «la speriindu-se de micimea
acuuslii ralastt'ofă şi râ- ei, ca cel ce ştia puterea
urile Hlvu ( ^' trecut:, nu împăratului turcesc, care
puţin im, contribuit; căci ia vânat şi încă ieşea cu
din cei ce lumi fuga zorită mai mulţi inşi, de câţi
mi miii puţini an piorit erau în oastea regală, a
în mute (locât <k H»1)ÎP», dojenit şi rugat pe rege
şi pe generalii săi să nu
Ctttcitila din meaTgă înainte ci sa se
întoarcă şi oastea să o
Hw.ullutul uw.st<ir ti\'i- ţină până se vor aduna şi
putrii biniiti^ nuiri, uâifti- alte oşti străine ». Văzând
jiale în (.'insul unui ni că nu-1 poate convinge pe
au cu ])iit<îri Vladislav, Domnul român
])ri» uroisiuul lui loau îi lasă în ajutor pe fiul
Corvin, niftutui Tnmsil- său cu 4000 ostaşi aleşi
VHiiiu <lu ailiimituUru va- şi doi vornici pricepuţi,
I» HĂTĂ1.11Î Î N ' W . TUHCt ŞI OŞT1KBA !,UI HA.TLU COR VINUL
pediţiilin- il« pradă, ^ de OniViirA ilc Leonhard Becii 'H 3CC. XVI iar el se întoarce în ţară.
alto perspective mui sinn- Acţiunea cruciată pe Dunăre din 1445
i aceste i/Jnui/J, Ioan Vodă,

de ostaşi, dela Brăila până la Nicopole, unde veni

spirilut ciivali-rcsc al «.«olului, concepu planul unei
cnu-inti- cu mijtotu.e >(»ttrf)icşft. Cu toate ca la marea
ofensiva din I-|/|;Î el clieniă ?i i>v. despotul sârb
Olieninjlm -Jlmucovici, şi pe Scanrterbeg, grosul ex-
pmuţkl lui c m format din peste 20.000 de Romani.
Avfind (ilftturi \w Muntenii lui Vlad Dracul, el înainta
biruitor pflnii Iu Niş, deschide drum prin cUeile ^ a l -
ennilor, dupft o Umunţa decisiv*
turceşti tuUinate din Macedonia şi
l&ngil Sofia din ISIIIMI iernii.
Km n. doim ofensivii vomftuuasca. asupra Balcanilor,
dupil uceea a ini Vlnicu Vodă, cuceritorul Vidunihu
,i cruciaţii, regala terminată prin dure-
,leln Vtitna (144^, fusese înjghebată
(lin foiţe rniii»no-imgu!'o-polouo.
Ioan Corvin cu trupele ardelene; ea se mărgini la
asedii de cetăţi, lipsite de izbândă, afară de Giurgiu
care fu dat lui Vlad. _ _
După moartea lui Vlad, la care nu are nici o vina,
teatrul răsboiului se muta acum la Dunărea bănă-
ţeană la Belgrad, pivotul rezistenţei creştine,
Mântuind Belgradul de împTesurarea lui Mohammed
II, în 1456 îşi încheie zilele marele căpitan al Creşti-
nătăţii, Ioan Vodă Corvin, după ce câştigase trei
biruinţe strălucite, cu braţ românesc, asupra Tur-
cilor' la Poarta de Fier, la Ialomiţa şi In Balcani, şi
tunase în jurul său Creştinătatea răsăriteană într o
'•""- silinţă de alungare a Turcilor din Europa, sub
celor
728 ENCICLOPEDIA ROMÂNIEI

I.UÎTA PENTRU RESTAURAREA. I,UI VL,kVt ŢETKS h&- TÂRGOVlŞTE, I N 1476

Reprodusă de Coust. I . Karadjn dupl loh. ilt Thuroci: Glironica Muiigatotitui Augstmtg, 1488

RĂSEOIUI, LUI V U D ŢEPEŞ CU TURCII încă din 1458, dupfi unele ştiri, 'f epeş, numai cu 5 .ooo
Români şi Unguri, surprinde o trupa duşmană, care
Oricât de inafi controverse ar naşte între istorici, ocupase o cetate din ţara lui; « din 18.000 n'au scăpat
figura degenerată a lui Vlad Ţepeş, cu faptele lui decât 8.000, restul fiind tăiaţi sau înnecaţi», iar izbândii
de o cruzime fioroasă, puse de legendă în serviciul produse o panică enormă în Constanţinopote, Iu
ideile* morale de ordine, respect, hărnicie im lucra anul acesta Vlad strânsese legăturile de prietenii!
rămâne cert: că locul său în şirul luptătorilor români cu regele Matei Corvin, peţind pe sora acestuia.
pe frontul creştin dela Dunăre nu se poate contesta.
Peste trei ani, Moliammed I I vrând să pună ordine
Lăsând la o parte acţiunile mărunte ce îndreptă
la Dunărea de jos, ceru lui Vlad sâ rupă legătura
asupia foştilor prieteni din Ardeal, cari dintr'o veche
cu regele şi sâ vină să se închine în faţa lui; totodor.it
deprindere făceau presiuni asupra Domnului din
tributul era sporit Ia 10.000 galbeni şi se adaogă, —
scaun, dând azil diferiţilor pretendenţi, ne vom opri
ceva neobişnuit, care însemna ispăşirea ţării pontai
la răsboiul său cu Moiiammed II, care se cere des-
revolta deghizată, —-500 de copii pentru oastea de
brăcat de aureola legendei. Şi pentnică rezistenţa lui
ieniceri. «I-a răspuns Valahul (zice Dukas) că banii
Vîad nu s'a concentrat într'o zi şi la tui punct anumit
îi are gata, dar pruncii nu-i poate da şi peste piitinţă.
ca să dea o bătălie decisivă, ci a flancat tot timpul,
îi este să vină el în persoană », Văzând că Vlad nu
prin meşteşugite hărţuieli, expediţia Sultanului, ea
se supune Sultanul încearcă sa-i înlăture ptiu
se va înfăţişa ca o necontenită luptă a voevo duîui rom ân.
viclenie şi însărcina pe Hamza Paşa şi grecul
Atitudinea lui Vlad Ţepeş faţă de Turci era aceea
Catabolinos sa-i întindă cunoscuta cursă dela Gitir-"
de cavaler al ctucei, moştenită dela tatăl său, cu
giu. Mai şiret decât grecul, 'Vlad prinde el în cursul
care adesea îl confundau comteuiporanii, zicându-i
pe cei doi şi pune chiar mâna pe cetatea Giurgiu,
«Dracul» sau «TMculea». Nu luase tronul cu ajutor
Ştiind apoi ce înseamnă mânia lui Moliammed I I ,
turcesc, cum greşit socotesc unii, ci ca moştenitor
Vlad se grăbi să-şi ia o răsbtinare cu anticipaţie
legiuit, susţinut de o partidă boierească împotriva
asupra Turcilor, cât mai scump plătită, care SiS-1
altei partide din jurul Dăneştilor, asupra căreia se
consoleze până în ceasul din urmă. Fiind încă toiul
năpusti el cu exces de cruzimi pentru a-şi întări
iernei, spre auul 1463, trece Dunărea pe ghiaţă, şi
poziţia, dar poate şi ca rasbunător al măcelului în.
supune malul drept, până la Chilia, în jos şi iar în suss
care pierise tatăl şi fratele său mai mare. In luptele
până Ia Rahova, unui pârjol şi măcel cum nu se mai
pentru domnie de atunci nu lipseşte şi furia ven-
pomenise; arse multe târguri, oraşe, cetăţi şi sate
detiei din clanurile primitive.
şi odată cu ele toate «vadurile», adică, schelele de
El scrise regelui Ungariei încă din August 1456
atunci ale Dunării. El scrie regelui Matei Cotvm
că svrea să urmeze politica luiMircea "Vodă», ceea ce
dându-i raport amănunţit ca un han tîltărăsc, de ca-
însemna alianţa cu regele pentru deplina neatârnare
petele tăiate în fiecare loc, făcând laolaltă vreo 24,000 \
a ţării şi, după mărturia lui Chalkokondylaa, prin
apoi ceru ajutor armat, ca să nu piară ţărişoara
întocmirea unei gărzi -personale, a unei curţi credin-
(regniculum), căci ar fi «spre paguba tuturor
cioase şi prin decimarea partidei adverse într'un
Creştinilor».
timp scurt, Vlad Ţepeş «foarte mare înoire a făcut
în Valahi a». El «şi-a ales voinici înarmaţi cu suliţe
şi i-a rânduit păzitori pe lângă sine», ca opricina Expediţia sultanului din 1462
lui Ivan cel Groaznic, şi«i-a îmbogăţit cu averile celor Furtuna răzbunării se pregătea de zor, totuşi Vlad
ticîşi ». Intre ei, spune acelaşi că erau şimulţi Unguri. rămase singur, iară cel mai mic ajutor dela rege sau
 MA1ULI3 AJ,E ROMÂNILOR
729
(lela Ştefan Vodă, care-şi luase scaunul cu ajutorul De bună seamă, şi în timpul lui Mircea tot aşa
său. Avea mimai şapte sau zece mii ostaşi călări, la se făcea trecerea Dunării de către Turci, înainte de
cad adilogâiul cete de ţărani — căci De Thomasiis a stăpâni un «cap de pod» ca Giurgiu sau Tur nu,
spune că « oastea lui Vlad. era alcătuită din ţărani t>— care să le asigure trecerea.
se ridica la 32.000 după unii sau chiar la 30.000 (după ^îndată oastea lui Vlad pieri ca o nălucă în codrii
Balbi, ambasadorul Veneţiei la Poartă). bătrâni, hotărîtă la un răsboiu de uzură şi hărţuială,
Cu aceştia trebui să facă faţă oştirii de invazie a metoda Fabiană, ce aplicase şi Mircea la 1397 şi mai
Sultanului, preţuită între 150.000 (Dukas) şi 250,000 târziu atâţia din Domnii Românilor.
(Ciuuk(ikontlytiis). Thomasiis, care cred că uitase de Populaţia fu pusă la adăpost; <i Românii s'au retras
marinarii ce senliorau cu bărci pe Dunăre în jos, şi cei în cetăţi şi munţi, imde el poruncise încă de mai
cari venenu j,<. marc, la Chilia, cu 35 corăbii mari înainte să se adăpostească femeile şi copii, împreună
ţji i/î" huiţii num, dii cifra de 60.000, Oricum, «oastea cu multe provizii» (Thomasiis). «Porunci supuşilor
e r a li «si i l e u n i r e \ji a d o u a
săi de s'au tras la locuri
ca marinie după m t care strimte şi în păduri şi,
cuprinsese ConsLuntino- arzând ţarinile, vitele
poleii » spune unul clin le-au mânat la munţi, spre
povesl i lorii expediţiei. Unguri şi Alaiii (!) iar el
Nu mai încape îndoială a'a aşezat cu oastea în
asupra scopului acestei desimea codrilor şi venind
impunătoare expediţii de Sultanul cale de 7 zile,
ii transforma, în caz de nici oameni, nici vite,
biruinţă, Muntenia înpa- nici de mâncat, nici de
iV, băut n'a aflat» (Du-
Vlad îiuvivă mai întâi kas).
să împiedece trecerea Du- La început, având pro-
nării, povestită pe larg vizii, Sultanul n'ar fi stri-
de ienicerul sârb Constan- Cdt nimic « ci mergea fără
tin ile * isltoviţa, martor grijă şi îăra pază. câtre ce-
oculiii' »l campaniei, care tatea în care Românii
£ugi în ct'le din urmă. dela aşezară femeile şi copii,
Turci şi HC adăposti în pentruca nimeni nu-i sta
Polonia. « Cum înnopta, împotrivă. Numai cei ce
intniiăin în luntri si nu se depărtau de tabără
Ifiwiruin în josul Dunării, erau ucişi de Români».
deiuireând pe malul opus, Auzind apoi că Ungurii
«•vii unii sus de tabăra strâng oaste ca să-şi apere
lui Votiit. Aşezând acolo marginea, «împăratul a
tunurile în jur, ne-ain purces mai înlăuntru şi
(K'olit eu 1111 şanţ ca să acuma toate le ardea • şi
nu ne. .supere eălăriniea prăda câte îi veneau îna-
inte. Spahiii duceau în
din ui noştri |K'st:e 1 hi- tabără câte puţini robi,
nare, Irmirilni pe ceilalţi dar mai mulţi piereau
Când tontă pe- dintre dânşii, când se de-
mţ 'fui'i ma,\ TÂRGOVIŞTR
fu t r e c u t ă ttc]Hinluail (li: CoiiHl. I . Kurnclja ciupii Maltlt. Hupluj/, Slrasstmrg, 1500 părtau de tabără» (Chal-
ustfd, în^inimUMie îna- kokodylas).
intam inert asuprii oştirii lui Diacul, cu tunuri şi Atacul de noapte
uite urme, Opiiudune aşezăm tunurile, dar până să
la acei stn, duşmanul ne ucise vreo 300 După acelaş povestitor, o parte din oşti era tri-
Mult se întrista Sultanul văzând de pe measă de Vlad ca să susţină apărarea cetăţii Chilia,
ţărmul opun f/tihiliu cea Mare şi nepntâudu-ne veni asediată pe apă de flota lui Mohammed iar pe uscat
1
în ui litiu
ujutiti ;1 ; se temea foarte mult să nu-şi piardă t o ţ i de Moldovenii lui Ştefan. Brăila, oraş de lemn, fu
ienicerii, etici el nu trecuse- 1 Hmărea. Văzând că sun- ars de Turci, dar Chilia rezistă biruitoare până la
tem niiici'lîinli mereu, no grăbim a respinge pe dtiş- urmă. Dela un timp însă Vlad pierzând răbdarea,
sau nu ştiu din ce motive, plănui două atacuri de
nieiii, având pentru aceasta 120 tunuri mici, din
noapte asupra taberii împărăteşti, «Turcii, înaintau
ctire împusjWiiKl neîncetat; îndepărtarăm oştirea lui
cu mare teama şi băgare de seamă, ferindu-se de
Vmlit, Apo'i stăf urăm pe loc să ne asigurăm. După
Vlad, spune Balbi; dar nu se putură păzi aşa ca
niwu Sultanul ffU:n «ii ticnea dincoace altă oaste
Valahii să nu le facă mari pagube. Când Turcii se
pwk'.strii nit iui Iii nsupi; itir Dracul, văzând că nu
apropiau de munţi, Dracul, cu aproape 30.000 atacă
mtii poate? opri trecerea, se retrase dinaintea noas- tabăra în două rânduri, făcându-i mari pagube, iar,
trit. Atunci însuşi Sultanul trecu Dunărea cu toată a doua oară, dacă Turcii nu erau preveniţi, se ţiue drept
pnak'ii iji no dădu 30.000 de zloţi».
 ENCICLOPEDIA ROMÂNIEI
73°
sigur că le-ar fi produs o grozavă panica. Diutre la împărat, p pe
p toţi
ţ i-a tăiat» ((Chalkokondylas}, Ieni-
Valahi au pierit 5.000, din Turci 15,000», cerul sârb spune că numai câteva sute s'ar fi prins
Pe scurt, vorbeşte de un singur atac, ienicerul sârb: atunci şi Sultanul «a poruncit i să-ii despice».
di
«Deşi Domnul român avea oaste mică, şi noi ne Pădurea âe ţepde la Târgovişte
ţineam totdeauna- cu multă pază, înaintând cu mate
frică şi ntâind nopţile prin şanţuri, nici aşa n'am Acelaşi povesteşte că Sultanul înainta spre Tftr-
govişte, de data asta cu mai multă supraveghere, dar
putut să ne asigurăm căci, într'o noapte, lovindu-ne n'a intrat în cetate, deşi i s'au deschis porţile, cre-
Românii, au măcelărit oameni, cai, cămile, au ucis zând-o deşartă ci, mergând mai departe, pătrunse
Turci câteva inii, iar când Turcii, goniţi de duşman într'o vale lungă de 17 stadii şi lată de 7, unde i se
alergau îndărăt, noi ienicerii îi respingeam şl-i uci- deschise cea mai fioroasă privelişte, pădurea de « furci
deani, pentru a nu ne pierde din cauza lor. Astfel şi de ţepe încărcate de bărbaţi, femei şi copii», ca vreo
mari pagube avu Sultamu». 20.000. Acest povestitor nu recunoaşte turci între vic-
Un atac de noapte executat în deplina cunoştinţă time dar un altul mai demn de încredere spune
a topografiei taberei turceşti, cu scop de a ucide pe că în acei «pari nenumăraţi şi împlântaţi în cari,
Sviltan, «una din''cele mai interesante episoade ale în loc de poame se atârnau trupuri», Sultanul
istoriei militare a "Otomanilor» (lorga), nu se putea văzu, «la mijloc pe Hamza, îmbrăcat în vison mo-
executa fără spionagiu de mult risc şi iscusinţă. «Zic horît şi înţepat. Spăimâutat de aşa vedenie, Sultanul
unii că Vlad în- în noaptea ce
suşi a intrat în veni şi-a ocolit
tabăra turceas- tabăra cu şanţ
că de a cercat bun şi a rămas
şi a văzut cum înocol»(Dukas).
stau toate » dar Acesta poves-
lui Chalkokon- teşte că urmă
dylas, care a iui atac de noap-
auzit-o, nu-i vi- te, descris în li-
ne sa creadă şi niile celui din-
i se pare că Vlad tâi, după care
singur «ar fi Sultanul o cu
scornit aceasta ruşine s'a întors
ca să se arate la Adrianopole».
îndrăzneţ*. «To- Este o confuzie
tuşi, Vlad, zice însă cu luptele
el, se apropia din urmă. Vlfld
ziua de tabără se ţinea şi aici
şi însemna cu de oastea duş-
ochii corturile LUPTA IN NOAPTJÎ INTRE MOHMIMED ŞI VI AD ( T,A. I.UWINA mana «prinzând
ostaşilor şi ale Pictuiâ de THeottor Aim» şi tăind pe că-
împăratului şi lăreţi şi azapi
piaţa taberei. Vlad avea până la 10.000 călăreţi, când se depărtau de tabără», dar nu credem, să
alţii spun că 7.000. Cu aceştia a năvălit într'o noapte fi plecat tocmai acum, la Chilia, cum spune Chal-
în oastea turcească şi mare frică a.băgat în Turci kokondylas, spre a lupta contra lui Ştefan, lăsând
cari credeau că nu ştiu ce oaste mare străină a şase mii ostaşi să hărţuiască pe Turci,
venit asupra lor.^ Când a intrat Vlad în tabără, Ultimul act al expediţiei se lămureşte mai greu
întâia dată 1-a. întâmpinat oastea din A.sia dar decât desfăşurarea ei de 'până aci. £ste foarte pro-
luptau'a ţinut mult, căci fugăriţi Asîanii s'au tras babil că hotărîrea de plecare o luă Sultanul în urma
înapoi. Vlad având cu sine lampade şi făclii a- unor noui lupte, pe care ienicerul sârb nu le ştie (el
prinse, în rând mergea spre cortul Sultanului, dar nu ştie nici de pădurea cu ţepe), dar ele rezultă din
ostaşii săi au greşit şi au mers la corturile vizirilor raportul lui Balbi, care ştie de două atacuri, din
Mahomed şi Isaac unde vitejeşte s'a purtat. .. Mai Chalkokondylas cel mai amănunţit povestitor al expe-
pe urmă toţi Turcii au sărit pe cai şi lupta a ţinut diţiei şi din relaţia unui Albanez; în fine din toate
acolo mult timp. Deci înturnându-se Muntenii se gră- celelalte mărturii care lasă impresia că Sultanul a
biră spre cortul împăratului dar găsind gata pe pă- plecat îndată după o luptă.
z-itori nu mult s'au răsboit. După aceea s'au întors După Chakokondylas, Românii atacă întâi: oastea
spre piaţa taberei, prădând şi tăind pe cei aflaţi acolo lăsată de Vlad «bucurându-se şi vrând să-şi facă
şi îţi revărsatul porilor au ieşit din tabără, numai nume, îndată au năvălit peste oastea turcească 0.
puţini pierzând în noaptea aceea... După ce s'a Sultanul răspunde cu un contra-atac care dete naştere
făcut ziuă Sultanul trimese ostaşii cei mai buni cu la două lupte: Românii câştigă lupta asupra corpului
Ali-beg Mihaloghi ş i o poruncă să gonească pe Mun- trimes de Sultan: «Pe Iusuf-paşa 1-a trimis sa atragă
teni, Ali-beg s'a lovit cu'Vlad şi mulţi a tăiat din pe Munteni la răsboiu; de abia ajunse lusuf la Mun-
oastea lui iar ca la 2,000 a prins vii, pe care ducându-i teni şi fu pus pe fugă de ei». Un nou corp trimete
 MARILE BĂTĂLII AlyE ROMÂNILOR

Sultanul, dar după cum ne asigură cl-1 N. Iorga, «o mare înfrângere »în Valahia, că fu «bătut cumplit»,
rolul acestuia fu să salveze pe învins şi să asigure abundă în cronicile italiene cercetate de Xenopol.
retragerea îutregei oştiri: «Când fugia Iusuf, zice cro- 4. Că Mohammed II, venit în persoană, cu cel
nicarul, 1-a întâmpinat OmaT fiul lui Turakhan care mai puternic aparat de răsboiu, n'a atins nici umil din
şi el era trimis de împărat asupra Muntenilor si, scopurile du răsboiu, nici măcar instalarea lui Radi!
înfruutându-1 şi speriindu-1 cu mânia Sultanului, 1-a cei Frumos, care se întâmplă după plecarea Sultanului,
întors din fugă şi amândoi au biruit pe Munteni... datorită altui factor decât cel militar, şi anume spi-
tăind diutr'înşii ca ia 2.000,.. Aşa s'a sfârşit cute- ritului de partid politic:
zanţa Muntenilor când au năvălit a doua oară peste « Românii părăsiră pe Dracul şi se alipiră de fratele
tabăra turcească», Chalkokondylas, părtinitor al Tur- său. Dracul fugi în Ungaria la Matei Corvin, care
cilor, e singurul izvor ce caută să dea o încheiere pentru relele lui fapte îl aruncă la închisoare, încre-
favorabila expediţiei lui Mohammed II, dar silinţa dinţând ţara fratelui lui Dracul, Mohammed ne
lui reuşeşte să ne convingă şi mai mult de falimentul retrase», Aşa încheie povestirea sa ienicerul turc,
ei succesul obţinut de cea care nu ştie multe episoade
mai puternică oştire a lumii, şi Ie confundă pe cele din
faţă de 6.000 Români în lipsa urmă.
chiar a Domnului lor, şi care Adevărul este cum spune
consta în «mulţi robi» şi Balbi, că desbinarea se pro-
300.000 de vite, putea mul- duse după ce Sultanul trecu
ţămi pe un cap de bandă nu Dunărea: «El lăsă la hotarul
pe împăratul Răsăritului ! Valahiei pe fratele lui Dra-
Dealtfel toate ştirile inclusiv cul, cu oaste turcească,
cea din urină, sunt unanime pentru a încurca spiritele
în a recunoaşte patru fapte; Valahilor, dacă ar voi să
1. Eroismul lui Vlad Ţe- părăsească pe Dracul şi să
peş şi eficacitatea tacticei se dea în partea celuilalt,
Acuma se zice că 4.000 de
sale.
Turci au fost prinşi şi puşi
2. Că el nu şi-a pierdut
în ţeapă», deci o victorie
oastea, n'a fost învins de
asupra trupelor lăsate de
Sultan şi n'a plecat din
Sultan, în ţară, ceea ce în-
luptă.
seamnă că Ţepeş nu fu pă-
3. Că Sultanul a plecat răsit îndată de ai lui. Tot
fără să câştige o mare bă- aşa spune Chalkokondyîas,
talie; majoritate,! voaare i. r dar mai pe larg: Sultanul
î! arată fugind ca un învins: «trecând Dunărea, a lăsat
<\ Ceea ce văzând Sultanul în ţară pe fratele voevodului
(după al doilea atac), ridică Vlad, pomneindu-i să vor-
tabăra cu grabă şi trecu flu- bească cu Muntenii şi să cu-
viul înapoi şi ajunse la 11 prindă ţara şi să ajute pe
ale prezentei luni (Iulie) la Turcii din vecinătate. Iară
Aâri&nopole» (Balbi), Sul- împăratul Mohammed s'a
tanul ridicând atunci tabăra, întors drept la Adrianopole.
zice Dukas, şi fugind cu ru~ Vlad, văzând că Muntenii
şine, trecu Dunărea şi se Heprodus de Const, I . Knradjn după Barili. Golhan, au trecut la frate-său şi ştiind
întoarse la Adrianopole». I,tlbock, pe In 1485
ca nu va isprăvi ceva bine,
«Cu puţini, însă nleşi mili- pentrucă prea mulţi ucisese mai înainte, a fugit la
tari, Vlad atacă pe Mohanimed... în timp de noapte Unguri».
şi-1 sili să apuce fuga- către Dunăre, cu mare ruşine şi Mohammed II avu în 1462 aceeaşi situaţie de învins
pierdere de oameni şi să se retragă din Transalpina» ca şi Baiazid I la 1394. Amândoi veneau cu gând să
(Petaucius, ungur), După ce pierduse «în număr total anexeze Ţara Românească, dar şi unul şi altul recurg,
50.000 de turci, văzând Sultanul că mi poate răpune in extremis, la calea piezişă, a politicii de răsboiu, la
fe Domnul valah, care era apărat prin.tr'un şanţ încun- desbinarea prin intrigă a adversarului biruitor, unul
jurat de mlaştine şi temându-se de armata ungu- ajutând la răscoală pe boierul Vlad, altul aducând
rească care venea spre a da ajutor Românilor (dar pe Radu cel Frumos,
n'a venit), se întoarse pe uscat cu o mare lipsă de Vlad Ţepeş recâştigase deplina independenţă, în
hrană pentru armată şi cai, la Adrianopole, în neo- scurta lui domnie; ameninţată cu totala desfiinţare,
rânduială, cu toate ca Turcii au făcut oarecari arătări Ţara Românească e salvată prin rezistenţa lui eroică,
de veselie, voind a face să creadă pe supuşi că Sultanul dar pacea cu Turcii, condiţie necesară a viabilităţii
se întorcea biruitor». Această ştire aşa de preţioasă Statului român, îi impune reluarea relaţiilor tribu-
o dă un rob albanez fugit din acel oraş la două zile tare, care amintesc în tradiţia istorică despre <i a doua
după eveniment. Dar ştirile că Sultanul a suferit închinare», în jurul anului 1462.
 ENCICLOPEDIA ROMÂNIEI
73
a

BÂTAI.IA, DSÎÎ.A. BAIA, I46J

Reprodus de Coflst. I . Karndja, după /oft. (ie Tlturoex: Cliroulcn Hungarorum

BĂTĂLIILE I.UI ŞTEFAN CEI, MARE boemul loan Giskra, meşter, în răstooaîe de asediu.
Invazia se făcu în Noemvrie prin pasul OituzuTui,
Un român, fiul marelui erou al Creştinătăţii, primi având ca ţinti capitala, «prăpădind şi arzând silea
coroana regatului Ungariei, pentru meritele tatălui la scaunul Sucevei» (Ureche).
sau. TTobilii. nu se înşelară în alegerea lor, căci rega- In curs de zece ani, Ştefan îşi organizase oştirea:
litatea lui Mateiaş Coryin înseamnă apogeul puterii « nu numai pe boieri şi ostaşi, ci şi pe cei proşti încă
politice şi expansiunii teritoriale a regatului apostolic, îi deprinsese la arme—-spune Dlugoş— învăţând
şi, prin căsătoria Ivii cu. o. italiancă., intrarea rega- pe fieştecare cum. să-şi apere patria; dacă afla, ca.
tului în ritmul Renaşterii italiene. vreun ţăran nu are săgeţi, arc şi sabie, sau mergea
Bl a continuat îăsbonu cu Ţuicii mai ales în ia. tabără fără scule, aceluia firâ îiiila. îi tăia capul».
Bosnia, regatul şt mai ales Transilvania fiindtt-iapă- Neavând însă oaste prea mare adunată (vreo
rate de primejdia turc& prin eroismul celor doi Domni 15.000), el aplică pe de-a'ntregul învăţătura răsboitilui
români, Vlad Ţepeş şi Ştefan cel Mare, faţă de cari care izbândise aşa de bine lui Ţepeş, anume: primirea
n'a ştiut să fie recunoscător. Pe Vlad Ţepeş, 1-a lăsat duşmanului la hotar cu atac şi retragerea sistematică
până la urmă fără ajutor, iar pe Ştefan cel Mate 1-a cu hărţuieli neîncetate pe drumul de invazie, apoi
provocat dând adăpost în Secuime lui Petru Aroti, atacul de noapte prin surprindere.
duşmanul "său de moarte Sugestiva e descrierea expediţiei la cronicarul
Starea de răsboiu cu Ung aria se declară prin nă- polon Dlugoş: «Trecând munţii şi plaiurile, regele
vălirea lui Ştefan în Secuime (1461), spre a pune mâna sosi la Trotuş, pe care~l arse şi merse pe lângă munţi
pe rivalul acjhiiât acolo; ea duse la tiu conflict şi cu până în Bacău, în târgul Roman şi în .Neamţ. Pe
Vlad Ţepeş,.aliatul Ungariei, pentru Chilia, atacată toate, dimpreună cu satele de prin prejur arzândil-le,
în 1462 şi cucerită în 1465, întărind astfel hotarul tot pământul locuit şi lucrat 1-a umplut de ucideri.
Moldovei dinspre Turci cu o cetate aşa de puternică. . ...Deşi 1-a întâmpinat la Trotuş Ştefan. Vodă,
O răscoală a stărilor din Ardeal, ca s& detroneze cu oastea, totuşi.,, n'a îndrăs'nh a se lovi cu toată
pe Matei, dai potolita eu. uşwinţă, îl flcu să bănuiască, •oastea'ci, prin curse pe regele M^tşiaş rău 1-a supătat
acolo mâna lui.Ştefan, Mândria regelui mai era jicnită în 40 de zile, opriiidu-1 şi de la jefuirea mai departe ».
de legătura lui Ştefan cu Polonia şi de refuzul acestuia Mai frumos însă o povesteşte însuşi domnul, într'o
de a i se închina, •« Volnicia » lui, cum xice Ureche, scrisoare către regele Poloniei: « Am adunat ostile
adică independenţa, îl supăra mai mult pe rege, cum noastre şi am trecut întru întâmpinarea lor. Şi le-ani
spune şi Boafiniu. ieşit înainte prin munţi şi tn'cim, luptat, cu ei în câmp
deschis şi la ape. şi'unde a fost nevoie, fiindcă, iubite
Bătălia. Ada Baia craiu, a foast oaste laţe. Şi ei, îndată ce au năvălit
fa Trotuş, cum au intrat sub munte au pustiit şi
Pornită la 1467, în toiul iernii, de Matei Corvin, prăpădit şi au ars foarte crud, dâud ioc la .cetăţi, la
era a treia.încercare a regatului vecin de a suprima oraşe şi ucizând copii şi pângărind sfintele biserici şi
neatârnarea Moldovei, spre a o reduce la rolul de săvârşind multe fărădelegi, care nu numai nu se pot
Stat clientelar. Tactica era: o surprindere de aceea spune dar nici măcar închipui şi pe_ care nici păgânii
lese el, ca şi Sigismuud la 1395, anotimpul cd mai nu U-ar face azi, nici Turcii, nici Tătarii. Şi au ars
greu. ."El pomi cu 40.000, oştire aleasă din Ungaria Tratuşul şi Bacâul şi Romanul şi au trecut mai
proprie, cu nobili ardeleni daT fără ostăşimea română
departe şi noi după dânşii; şi am avut cu ei luptă zi
a tatălui său, pe care o lăsase în părăsire, şi crt
 CETATEA I-IOTINULXJI
După K, Htekcher, România
! ai

I
 MARILE BĂTĂLII ALE ROMÂNILOR
735
JJ noapte, pe orice vreme, timp de 40 de zile întregi,. . de puşti mari şi mici, pe toate ». « Partea cea mai mare
şi uit ars Neamţul». . . a armatei s'a salvat prin fugă » (Dlugoş).
După un popas de 8 zile la Roman, oastea regelui Rămăşiţele oastei fugare, scăpate în zori din măcel,
sosi în câteva zile la Baia, unde vru să-şi facă o se ^ îndreptară peste culmi, de-a-dreptul, în Ardeal
tabără întărită, do unde să asedieze Suceava care Ştirea că Ungurii «aflând drumurile încurcate cu
nu era departe. Şteiun, care-şi pusese tabăra «la o arbori, tăiaţi de Moldoveni, au ars carele şi bagajele
leghe mai jos, întru Moldova şi'Şorrmz», hotărît sa şî îngropând în lut 500 de bombarde, ca să nu
se
dea luptii decisivii, «Kâutiind-~ cum zice Dlugoş — poată folosi Moldovenii de ele» este născocită spre
t-ă a vi; nit 1 impui când cu puţini s\\ bată pe cei mulţi, a ascunde pierderea lor în bătălia dela Baia, ceea ce
I fişând mii si sarcinile în tabără, mimai pedestru pedestru şişi ar fi însemnat recunoaşterea totalei înfrângeri. Este
;i venii la Haia şi uprinzând oraşul de câteva imposibil de admis ca dânşii să fi putut transporta
li tn 15 ]>e<viuvrie, noaptea, a năvălit peste în fuga oarbă, după înfrângere, atâtea care şi tunuri,
I'iil'.tni if\ a ţinui, bătaia amestecată până în revăr- peste trei culmi ce stau. în curmeziş până la pasvml^
satul zorilor ». învecinate, lipsite de drumuri practicabile.
Duşmanii fură loviţi prin surprindere, la o zi după Bătălia dela Baia însemna botezul de sânge al
aşi'/.iiroa lor în Haia, pe înserate, când se aflau la tinerei oştiri a lui Ştefan cel Mare. Neatârnarea Mol-
masa, beme-betuiud fără grijă cu vinul din boloboacele dovei faţă de Ungaria fu asigurată pe deplin şi calea
desfundate alo târ- altor expediţii un-
gului. Regale, după gare asupra ei tă-
mărturia lui Bou- iată pentru totdea-
f i n h i , s ă r i ciula una. Dar Moldova
ninsă, pe nomân- arsă cu târgurile şi
ciite, lăsuml [>(.' cur- satele ei pe spaţiul
teni să p e t r e a c ă a trei-patru judeţe,
mai departe, spre cu paguba atâtor
a Iuti masurile ne- vieţi nevinovate,
1
ce.stu't. <!<• apărare, nu era îndeajuns de
cftcl, MpiLiie i-ioni- îăsbunată. Pentru
carul Ureche, «cu 111 aceasta, după un an
nu aven nici o ^rijă şi jumătate (Iunie
de nici n paito, Ift- 1469), pe când Ma-
sflmliH?i <niHt(.'ii fără tiaş purta răsboiu
nici o] MI zii, la bău-- în Silesia, Ştefan
tiiriţiln pritKÎ, unde făcu o expediţie de
iivAnd IjîLiîfmi Vodă pradă «ca o fur-
ştint şi. priu/flnd tună » în Secuime,
limbii {ti|>ii>iii) Marţi prinzând şi pe ve-
i chiul său adver-
noaptea, ÎJTlţFAN CBT, MARR ŞI DOAMNA MA1UA
15, nu (ijiriiis târgul I'ruHt;ft dt'ln îiiittiflstlFcsi Sf, Iile Doiunesi: clin Suceava sar, Petru Aron,
UHiipm lor, <:And ei printr'o viclenie, şi
crini fiiru nici o grijii». Honfiniu, istoric de curte tăindu-i capul. Peste două luni însă liorda Tătarilor
iii rodini, tiwiinde înfrAnfţerai lui, dar recunoaşte dela Volga, condusă de Eminec, fiul hanului Mamai,
cR1. «în ua-u t«H\y>tt'. s'u luptat nud mult pentru se năpusti în Moldova (August 1469). Ştefan, adu-
SL'ăpucwL cil vkaţu ducat pun tril onoare». Intocinin- nând oastea în pripă. îi surprinde în dumbrăvile dela
dit-şi «itsU'ii în pripă în piaţa Largului şijie iiliţi s'au Lipnic şi după o fulgerătoare ciocnire, îi aruncă
liiptt.il, (.'iMU.HpiiiKiŞtt'fau, « do cu seară până în. zori», peste Nistru.
lupl.1t dt( Mfiliii, lănci şi topoare, «cit braţele», Biruinţa Pacea cu regele Mateiaş veni ceva mai târziu, când
a fowt uiiititouix!; Moldovenii avfind în faţă oastea rănile căpătate la Baia se vindecară definitiv.
ri'lţnlil do putr.u ori mai mare, cu 500 de bombarde, Formal, ca semn de alianţă împotriva Turcilor,
dar înflnciimţi d(; exemplul Domnului lor şi de mân- regele îi dăruia lui Ştefan două cetăţi din Ardeal:
ttutvu patriei pstnMuite şi batjocorite de duşman, Cheiul şî Cetatea âe Baltă.
luptară uriUfuid un udevumt \unir valncUcus. «Că- Bătălia dela' Podul hialt
zniul mulţi dintre Unguri, şi mai mulţi niiatuindu-se
tic flîkftn, cruinl MuLiny rnnit în trei locuri, ci n u - Ca atlel al lui Christos, Ştefan întrupează mai
de liniarii', ru sa mi cada în mâinile Românilor, cu o .mult ca toţi principii spiritul timpului său. După
lueticii fu scurt din niijlocul l u p t e i . . . Spun că zece dispariţia lui Ioan Corvin, el singur merită «cinstea
mii de Unguri iui pierit în bătaia aceea» (Dlugoş). de comandant împotriva Turcilor», spune Dlugoş,
Ştiruu st; lîunfifitiîi de. Ştefan care arată că a pus «să sau de « căpitan de cruciată» cum îi zice d-1 N, Iorga.
lidime uinvilu » trupurile, o în niuuăr de 7.000 şi sunt Adresâudu-se Papei ca unui cap spiritual al lumii
mulţi înrit 11 diror oase mi n'au adus încă». Prada de creştine, îi cere să organizeze ofensiva creştină, în
lashoiu fu tumrinîi: «Iti-aiu prins, spune Ştefan, toate care el însuşi se înrolează acum: «De aceea vă rugam,
si corturili.' şi fel du fol de- tunuri, de unelte, zice el, ca, împreună cu alţi regi putermei şi principi
 ENCICLOPEDIA ROMÂNIEI
736
I,UPTA*I,UI MIHAI VITEAZUI, CU TURCII hA CAl,UGiEBNI I.A. Î $ AUGUST 1595
Jupi o gravuri coatempotaul- Iu medalion cel cate a cules laurii victotiei: Sigisnuind BatUwy, Colecţia Academici Romftite
să vă siliţi să nu se primejduiască Creştinătatea de
către îrmlt vrăşmaşul necredincios, pentru ca şi noi
să nu luptăm singur, ci cu ajutorul lor»,
• Putem, zice deci că răsboiiil cu Turcii s'a început
de Ştefan pentru neatârnarea Ţării Româneşti. Inau-
gurat de expediţia lui Solimau-Paşa în 1475, el con-
tinuă Tâsboiul muntean, început la 1462, printr'un
şir de acţiuni militare şi politice ce se înlanţuesc ca
im tot,
Ştefan înlocuise pe Radu cel Frumos cu Laiotă,
credinciosul său, dar cum acesta, penttu a se men-
ţine, se înţelese cu Turcii, Ştefan îi trimese împo-
triva pe Ţepelttş. Mâniat din cauza acestor intervenţii
în ţara vasală, Moliammed I I luă trupele dela asediul
Scadrei şi le trimise, în toiul iernii, contra datinei
turceşti, sub comanda lui Solimau-Paşa Eunucul,
Scopul campaniei era: să împiedece, pe Ştefan de a
răsturna pe Laiotă şi închinarea Moldovei, precum
arată cronica turcă: «să.meargă fără zăbavă asupra
Domnului Moldovei ca să nu-i dea pas sa continue
întreprinderea {asupra lui I,aiota) şi să. readucă ţara
lui în ascultarea Porţii» (Seadeddin); diipă alte ştiri,
beglerbegul Ruineliei ar fi avut ordin să aducă pe
Domn la Constantînopole,.să: ierneze la Cameniţa şi
de acolo să se arunce asupra Polonilor şi Ungurilor,
cari se băteau între ei pe timpul acesta,
Soliman trecu Dunărea pe ghiaţă în • Decemvrie»
pe la Nicopole, cu 100.000 spahii, ieniceri şv umi»,
şi ca 20.000 gloate de ţărani din Bulgaria, la cari sts
adogă Muntenii lui I^aiotă şi Tătari. Corăbiile tunvijti
veniră din nou să atace Chilia şi Cetatea Albii, I n
1
faţa unei oştiţi aşa de numeroase cum nu introtiC în
Moldova nici una până atunci, Ştefan, adună întreaga
lui oaste de boieri, curteni şi ţărani ce se ndiciUi J:i
40.000 Moldoveni, şi 8.000 de Secui chemaţi arninie
în ajutor, şi 18.000 Ardeleni.
Gerul Bobotezii' îmbrăca dealurile Moldovei în
veşmânt alb şi pod de ghiaţâ peste ape. Pe un
aşa de aspru, Ştefan renunţă la metoda urmăririi
hărţuielii duşmanului.
Mai întâi s'a devastat şi ars tot ce putea
duşmanului pe calea ce apucase, prin lunca Ufit1-
ladului. «Astfel printr'un aşa pârjol şi prin pustiit
fură cuprinşi Turcii şi caii lor de mare foame»; IEI
aceasta se adaugă chinul gerului. După aceea Ştefan
alese un loc potrivit pentru o luptă de surprindere,
lângă Vaslui, între două. dealuri, \tnde a pus sfl. se
taie copacii şi i-a întărit cu ostaşi şi tunuri, de fiecare
parte câte zece.tunuri, cu ordin ca fiecare tuiVHîl
tragă şapte împuşcături» 1 ). Acolo aşeza el ostile.
*) Scrisoare din Euda,
KDIA ROMANUÎI

\*h\»* "-1 *

s«
™ >

g -I-s
5 ,g 2
w 's w*
St fi "1

w ^ -S

O 'S «
o ^ "'

< » |
«1 w 's
si o ?
< ^ K
•s, 5 t;
7.

'I
I
 MARII/R BĂTĂLII ALE ROMÂNILOR
737

în puncte bine alese şi mascate de copaci, văile mici Bătălia s'a sfârşit cu urmărirea fugarilor timp de
fiind şi ele astupate pentru a împiedeca retragerea, patru zile: «Acei Turci cari n'au putut să fugă au
In dimineaţa zilei de io Ianuarie, duşmanii se trebuit să moară; cei cari au fugit n'au putut trece
apropie. O negură deasă învăluia pe Turci «cât nu munţii şi s'au văzut siliţi a se întoarce la şes, unde
se vedeau unul cu altul şi Ştefan Vodă tocmise pu- au fost ucişi... Şi aceia cari au fugit şi au ajuns
ţini oameni despre lunca Bârladului, ca să-i amă- pâu' la Dunăre, au fost sau ucişi acolo de Moldo-
gească cu buciume şt trâmbiţe dând semn de ras- veni, ori s'au înnecat în valuri... Pe robii turci,
boi vi». Amăgirea a prins căci Turcii întorc frontul afară de cei mai de frunte, pe cari i-a ţinut, mai
în acea direcţie, silind prin negură şi prin apă- să pe toţi i-a tras în ţeapă. Trupurile celor ucişi le-a
sfarme pădurea din cale, spre glasul buciumelor, ars, totuşi rămân câteva movile de oase, de mărtu-
o Iar clin spate i-a lovit Ştefan risesc mărimea biruinţei la
Vodă cu oaste tocmita, unde cei viitori... Prada fu îm-
nici era loc de a-şi tocmi belşugată : afară de tunuri,
oastea nici de a se îndrepta steaguri şi arme, luate de
ci aşa ei în de sine tăin- .Domn, toată oastea lui din
du-se, mulţi au pierit». lyupta prada Turcilor foarte s'a îm-
însă n'a fost aşa de simplă, bogăţit cu aur, cu argint cu
nici uşoară, cum o spune porfiră, cu cai şi alte scule
Urechi, care a scris târziu, de mare preţ (Dlugoş).
căci după martori oculari Biruinţa dela Podul înalt
{scrisoarea din Buda), Ştefan avu cel mai larg răsunet, în
a stat întâi de o parte cu o Buropa. <i Ştiri italiene, ger-
ceată aleasă, pentru a con- mane, răspândiră pretutindeni
duce lupta care se porni din vestea celei dintâi mare bi-
două sau din trei părţi de- ruinţi în câmp deschis pe
odată, din flancuri şi din care până atunci o câştigase
urmă, poate. «Astfel, ai săi vreo oaste creştină » (Iorga).
a u mers la luptă şi sub ochii Ştefan însuşi, trimese pri-
Domnului, îndată au fost zonieri şi steaguri regilor ve-
bătuţi. Atunci s'au descărcat cini şi Papei (4 paşi cu 36
tunurile în Turci, cari erau steaguri lui Casimir), ca
îtitr'o strâmtoare şi nu pu- mărturie a biruinţei, rugâti-
teau să fugă şi Secuii au du-i să-1 ajute în răsboiul
atacat din spate o aripă a de-abia început cu Turcii;
Turcilor. . şi Ştefan n'a fost apoi îndreptă o misivă către
cu ei; căci el atacă cu ostaşii Papă, Veneţia şi toţi prin-
săi şi cu tunurile aşa fel că cipii «domni în toată Creş-
prin aceste împuşcături şi tinătatea », vestindu-i c u m
măceluri i-a silit pe Turci ţara lui fusese invadată de
să se întoarcă, să fugă » (Seri-- «oştirea păgână a Turcilor
.soarea din Buda). Cumpăna în număr de 120.000», con-
biruinţei se apleca de partea dusă de cei mai viteji viziti:
Turcilor, deci, când Ştefan (i şi am învins straşnic pe
intră însuşi în luptă. « Stro- MIHAI VITEAZUI, ! 3 9 3 — IBOI DOMNUI, ŢĂK.H-S.01IÂNIÎ3TI acei duşmani ai noştri şi ai
pşi ndu-se de mulţimea Tur- Portret contemporan de UinbacH, gravat de r. A, BBner. (Din Creştinătăţii întregi»; arătând
cilor cei ce erau în frunte, N. Jorga, Portretele Domnilor Români) că Moldova lui e poarta Creş-
aude erau şi Secuii, în mare primejdie de a pieri tinătăţiî, Pentni care Jjiruinţă, Ştefan nu s'a mân-
venise oastea şi ar fi şi pierit de nu sărea însuşi drit — zice Dlugoş ci a postit patru zile cu apă
Ştefan Vodă în mijlocul Turcilor, cari acuma se şi pâine şi a poruncit în toată ţara sa ca nimenea
smiieţise cu biruinţa şi Ji'ar fi dărâmat aripile lor» să nu îndrăznească a-i da lui, fără numai lui Dum-
(Dlugoş). «A fost atunci un teribil măcel şi puţin a nezeu biruinţa aceea, măcar că ştiut lucru este că
lipsit să nu fie cu toţii tăiaţi în bucăţi şi numai biruinţa din ziua aceea Iui singur s'a datorit».
ctt mare greutate Soliman Paşa şi-a scăpat vieaţa Dar în afară de laude şi glorificări, biruinţa nu-i
prin fugă» (Seadeddin). aduse nimic mai mult lui Ştefan. Domnul Moldovei
rămase tot singur în calea răsbunării Sultanului, care
* Şi au biruit atunci Ştefan Voevod... şi au câ?Ait
nu avea să întârzie.
atunci nenumărată mulţime de oameni şi mulţi fără
de număr au fost prinşi de vii, cari mai apoi au fost EXPEDIŢIA I,UI MOHAMMKD II
tăiaţi; numai pe unul îl lRsară viu, pe fiul lui Sac- a) Bătălia dela Valea Albă
başa; şi steagurile lor împreună cu schiptrele cele Dându-şi seama de acestea, Ştefan urzi o întensă
mari au fost luate — mai mult de 40 de schiptre» acţiune diplomatică, din Persia până la Roma, unde
(Analele Bistriţei). Papa făcea mari colecte de bani din toată Europa
 ENCICLOPEDIA ROMÂNIEI
73»
«Nu ne îndoim ca, pentru legătura ce
el are cu tine, tu îi vei da tot aju-
torul de care va avea nevoie, căci
salvarea lui ajută foarte mult salvarea
ta». In zadar solii moldoveni explicată
Papei şi Dogelui că «Domnul lor întru
nimic nu e supus al regelui Ungariei,
ci e stăpân deplin pe ţara sa şi pe ostile
lui şi va continua răshoîul dacă va fi
ajutat»; ei s'au întors din Apus cu
mâinile goale.
In vara anului 1476 Sultanul pregăti
din nou marea expediţie contra Mol-
dovei cu gândul de a «o subjuga şi
a o da pe tribut unui Român, Alexandru,
ce se pretindea frate cu Ştefan» (Dlit-
goş); dat el dorea să ia şi cele două
cetăţi-porturi moldovene, care singure
mai opreau Marea-Neagră să devinîi
un lac turcesc, O solie chiar veni la
TURCII CONSTRUIND PODURI PESTE DUNĂRE SUB PRIVEGHEREA
LUI SINAN PAŞA 1535. Ştefan pela 23 Martie, ceiându-i, ca
Din Panoniae Historla Clircraologicn per Tkcodonim de Bry. FEimcfort, 159C preţ al păcii: cele două cetăţi, prizo-
pentru răsboiul împotriva Turcilor. înştiinţat că nierii turci din 1475, corabia cu refugiaţi din Caffa
Mohammed II pregăteşte atacul Chiliei şi Cetăţii şi tributul pe trei ani. Drept răspuns, Domnul, îu-
Albe, Ştefan ceiu lui Casimir IV, să vie la Cameniţa, dignat că Sultanul tăiase pe cumnatul său din
când Sultanul va intra în Moldova şi să-1 ajute, în Mangup, măcelări pe prizonierii săi în faţa solilor.
calitate de suzeran, cu 2,000 pedeştri. Stăruinţele Pe când expediţia sosi la Vama, un sol dela Cazîmir
puse de sfetnicii mari n'au izbutit a scoate din toro- veni să ceară pace: intervenţia era ridiculă, dacă iul
peală pe laşul lagellon, care nu clinti nici un deget va fi ascuns o înţelegere secretă pe spinarea Mol-
în favoarea Domnului Moldovei. înconjurat de dovei.
duşmani de trei părţi, iar de a patra cu acest«prieten» Campania lui Mohammed I I în Moldova era o
făţarnic, Ştefan se vedea izolat de Creştinătate. repetiţie a celei făcute la 1462 în Muntenia, Moheuu-
Silit era deci să rupă cercul de fier şi să se împace med. venea şi de astă dată cu 150.000—200,000 de
cu regele "Ungariei fie cum ar fi, chiar cu preţul unei urci, afară de 12.000 munteni ai lui Idiotă şi 30,000 Tă-
închinări: la ia Iulie 1475, el semnă în Iaşi, unde tari ai Hanului Crimeei, vasal proaspăt al Turcilor. O
aştepta atacul Sultanului, un act de recunoaştere a lui flotă puternică venea pe apele mării ca şi în 1462 să.
Matei ca suzeran, cu obligaţia de ajutor reciproc împo- atace cetăţile şi să aducă provizii. Planul de rsls-
triva Tuiciloi. Matei, la landul său, îi promite un loc de boiu al Sultanului era ca prin teroarea năvălirii
refugiu Cicenil, fără a i-1 preda decât al caz de nevoie. tătare şi a invaziei oştilor sale, să decidă boierimea
Cu o lună mai înainte flota otomană cucerise a părăsi pe Ştefan spre a primi pe noul Domn vasal
Caffa, după cate veni să bombardeze cele două por- şi să cuprindă cele două cetăţi.
turi moldovene, fără izbândă. Flota se retrase, iar Mohammed se apropia de Vadul Obluciţei, la în-
Sultanul, bolnav de gută, amână expediţia. ceputul lui Iunie şi se pare că întârzie acolo aproape
In cursul iernu rasboml cu Tunaist purtă p şi
ş ppe 0 l lt a A c u pregătirile pentru trecerea Dunării, în-
Marea Neagră — Sultanul cucerind Mangwpul cumna- lesnită numai de năvălirea Tătarilor»
tului lui Ştefan, apărat şi cu Moldoveni — şi în Aceştia făcură două invazii, ca să atragă pe Ştefan
părţile
ăil Save!
S i de către
d ă regele
l Matiaşi care vestise d e l a r u n ă r e . ^ câ etătii-Albe, respinsa
tuturor că va porni o cruciali cu forţe româneşti:
m m
p C
k
ţ ,
biruitor de pârcălabii de acolo, iar alta cu vreo
2.000 vakM-bănăţeni «cari mai mult decât orice ^
alţi oşteni se disting ui luptele cu Turcii», Basarab-
c o n dd u s ă dd e dd o i H a n i
ştefăneşti ?
tia a r a
g
t r e c â u d p e k
d a r
Ţepeş cu vreo 38.000 oameni şi «capitaneus» din
Ştefan care aleargă înaintea lor cu grosul
Moldova cu 32.000. r e s p i {
la Dunăre numai 1000 de ostaşi. D-l
Bra numai un bluff, pretext de a cheltui sumele
nu li s'a putut scoate doar prada d i n
din colecta Tăsboiului sfânt, trimese de Papă, căci
însă vorbeşte de un mare avânt a l
regele se măîgini la cucerirea cetăţii Şabaţ.
Moldovenilor
Când Ştefan, la 3 Aprilie 1476, ceru Papei suma mari pierderi
promisă, acesta-i răspunde, împodobindu-şi scrisoarea liberat de grija hotarului de Răsărit, Domnul
cu laude ditirambice, ca «tot ajutorul în bani sa ţinu s f a t c u boierii> m n g Q ^
^ c& a t u n d ( ( t o a t ă
convenit a se trimete . . . legemi Ungariei,
Ungariei care a ţ b i t ă d ă b ig i Î
ţara», obosită de răsboaie s'ar fi ridicat atunci Î111-
porrrit un răsboiu aşa de mare cu păgânii». Papa
potriva Domnului său «mustrându-1 u 1 de tiranie şşi
interveni totuşi la Matei să ajute cu bani pe Ştefan: cruzime» şi l-ar fi părăsit, ceea ce e cu neputinţă. iă
 MAJUW3 BĂTĂLII ALE ROMÂNILOR
739
Ştefan n'ar mai fi puttit continua răs-
boiul, căci o nstfel ele nemulţumire ar
fi dus pe boieri să se.închine Sultanului.
Ştirea e o falsificare răuvoitoare a fap-
tului că la Sfatul ţinut cu boierii s'a
acordat cetelor ţărăneşti, la cel mult
IO.OOO, un concediu de 15 zile spre a-şi
pune familiile ia adăpost după prăpădul
tătăresc, cu datoria de a se întoarce la
Dunăre «au acolo unde s'ar afla Dom-
nul, cu nu1 rinele. Din acest fapt nu re-
zultă că Ştefan 11 rămas cu toată oastea,
redvi.sîl la xeix' mii curteni şi slujitori,
pe tot timpul; campaniei şi că ţăranii
nu K'IUI mai întors la datorie. Afară de
acea trupă de elită, Ştefan dispunea
tic puteruicile străji x) aşezate prin toate
cetăţile sale, cari au rezistat victorios ata-
curilor la Chilia, Cetatea-Albă, Neamţu,
Suceava, Hotin, etc. F,l mai dispunea
BĂTĂr,IA DEI.A PODUI, GIIÎRGIULTO, 1595
apoi de cetele din ţinuturile neinvadate, Din Panoniae Hlstoria Clirouologtea per Theodorum de Dty. Froncfort, 1556
pe cari le organiză ca trupe auxiliare
spre a pârjoli regiunea năvălită şi de a supraveghea încât şi caii sufereau, căci praful le intra pe nări».
pe duşman, tăindu-i contactul cu populaţia. In cel S'ar crede că e o luptă cu gaze asfixiante, Cronica
mai rău caz, Ştefan dispunea în acel moment de lui Seadeddin,, vorbind de arderea ţării, ţ ă i , completează
completează
25,000 ostaşi •—Angiolello spune că avea eu sine tabloul: «multe zile rătăciseră (Turcii), prin câmpii
20.000, deci fără cei din cetăţi. aceia grozavi, culcându-se în praf, având spini în
C11 aceştia avu să facă faţă Ştefan cel Mare unei loc de saltea şi perne şi multora, de praf li se umfla-
oştiri de invazie de cinci ori mai mare. El se opri seră ochii în cap», Va fi ajutat şi aici seceta, precum
eu tabăra în Vaslui aşteptând pe ţărani şi atacul la Vaslui, ceaţa.
Sultanului. A treia operaţie de usură a duşmanului, hărfuiala
Sultanul trecu Dunărea la începutul lui Iulie pe prin contact zilnic cu oastea lui, confirmată de aceiaşi
cinci poduri de vasei şi apucă pe lunca Şiretului, martori: «Inturnându-se Ştefan dela goana Tătarilor
spre a fi condus de Idiotă, care venea cu Muntenii — zice Dlugoş — mai cu inimă s'a apucat de Turci,
şi cu provixu1, către Suceava, ţinta expediţiei. Văzând dintre cari pe mai mulţi a tăiat când treceau Dunărea
Ştefan ca iut-1 poate atrage pe valea Bârladului, cu luntrile. După aceea, din păduri, unde se trăsese
iest înaintea lui la Bacău. Atunci organiză el acea cu ai săi, lovindu-se c« Turcii, mai ales cu cei ce se
pustiire a localităţilor din calea duşmanului, în lunca risipeau pentru aprovizionare, în lupte izolate îi bătea
Şiretului, arzând pe mare lăţime, tot ceea ce putea şi scăpa din lupte biruitor şi superior; pe Turcii cei
folosi duşmanului, ascunzând în depărtări de munţi robiţi nefăcând vreo alegere între dânşii sau de vii
şi codri, familiile cu avutul lor şi hărţuind, după îi jupuia sau îi trăgea în ţeapă, până când a împărţit
metoda lui Ţepeş, aplicată de el şi în campania lui Turcul mulţimea oştilor sale,..» adică până în ziua
Matei Corvin, coloanele turceşti în mers ca să nu le bătăliei din 24 Iulie.
dea voie să se răsfire prea departe după jaf. Avem De frica Moldovenilor, spune AngiolellOj «Sultanul
un izvor din tabăra duşmană care o adeverează, nu descăleca, iar trupele nu ieşeau din rânduri,
Angiolello, secretarul Sultanului, care însoţi expe- până căni tabăra nu eraf formatăi şi iasigurata di din
diţia, şi apoi i>e istoricul Dlugoş, care avu ştiri dela toate părţile i.
nmrtori oculari. «Ştefan, zice prinţul, s'a gândit să Cumpănind lucrurile cum se cuvine, oricât de
bime în alt chip... trimiţând poporul la munţi,... răsunătoare şi dureorasă fu înfrângerea lui Ştefan
tăind toate grânele, dând foc la ierburi, astfel Sul- dela Valea Albă, lupta ce s'a dat acolo se dovedeşte
tamtl care crezuse că va găsi ţara bogată în grâne că nu este singura acţiune militară din această cam-
si păşuni, rămase înşelat căci o găsi goală de oameni». P « ^ şi în orice caz lupta care a decis de soarta
îar dovada indiscutabilă că operaţia se făcea, numai răsboiului. Iar dacă respingem legenda ce s a format,
undo era nevoe, sub nasul năvălitorilor, şi încă de * <*ţUe <k ^ . . • M* ™f*> care numai
cete bine instruite, cu o desăvârşită artă, o avem spre lauda voevodului nu^ste, cândd avea^ nevoie
îu descrierea aceluiaşi: «Peste tot locul se ridica de luptători pentru a continua răsboiul, pe care nu
tăciuni, care afuma aerul şi ori de câte ori putea să-1 creadă pierdut, atunci, prin o singură
în ciuirtire, eram toţi negri pe faţă şi baine, neizbândă, desigur că biruinţa Sultanului dela 26
Iulie 1476 pierde tot caracterul ei catastrofal. Cu
toate acestea nu vom cădea nici în exagerarea con-
trară, de a admite paguba de 200
 ENCICLOPEDIA ROMÂNIEI
74°
adera, cum face Ursu, «un episod fără importanţă », tunurile lor de se cutremură p ă m â n t u l . . . Intrarea
luând ca bune numai ştirile dela doui informatori. în codru fiind închisă, nimenea nu cuteza să înain-
S'ar pune întrebarea: ce 1-a făcut pe Ştefan să se teze, nici cliiar ienicerii al căror obiceiu era de a face
oprească la Valea Albă, spre a înfiunta un duşman scut'din piepturilor lor împotriva artileriei şi a muşche-
de cinci ori superior, când putea să continue meto- tarilor duşmani, nici chiar ei nu puteau rezista ful-
dele de până atunci E greu să ştim adevărul; spre gerării tunurilor, ci cădeau cu faţa la pământ))
a ridica poate moralul de luptă al întregei ţâri, spre (Seadeddin).
a opri intrarea Sultanului în Suceava? Nu ştim. Cât timp a durat bătălia, sau mai curând asediul
In aceleaşi împrejurări, Vlad Ţepeş dăduse atacul — căci după Dlugoş «Turcul a înconjurat de toate
de noapte asupra taberei turceşti. Ştefan n'a crezut părţile pe Ştefan V o d ă * — n u se ştie. Mustrând pe
că ar putea să repete ceea ce el însuşi întreprinsese aga' ienicerilor, Mohammecl I I cu buzduganul în
la Baia; de data aceasta el n'a pregătit o adevărată mână pătrunse între luptători, u n n a t de gardă,
cursă, ci numai un atac prin surprindere, din care în momentul când artileria moldoveana amuţise ne
a scontat o derută a duşmanului. După Ursu, pă- mai având încărcături. « Cuceritorul —- (Sultan), zice
durea fortificată de Ştefan, pe un platou cu şanţ foarte altă ştire turcească, atacă înainte da căderea nopţii»
adânc împrejur şî val de trunchiuri de copaci şi mă- şi dând asalt asupra întăritorilor, pătrunse mlăuntni;
răcini, era o adevărată fortăreaţă cu loc de retragere urmează măcelul, în care de sigur s'au dat jertfei
spre munţi, cetele puse
prevăzută ca să aco-
şi cu foarte pere retrage-
« multe tu- rea oastei,
nuri mai mari <i Am pus pe
sau mai mici fugă pe Dom-
a ş e z a t e pe 11 ui Ştefan,
caTă. i-am luat tu-
• Avantgar - nurile şi l-am
da condusă urmărit în
de Soliman- •pădure. Şi au
Paşatăbăvîse fost morţi 200
la 5 — 6 km de inşi)) —sti-
departe de ce niartorui
tabăra mas- ocular Angi-
, cată a Mol- olello — şi
dovenilor în prinşi cam
ziua de 25 800... S'au
Iulie, când fu l u a t multe
atacată vigu- care, şi dacă
ros de Ştefan: 11'ar fi fost
«Pe la ora J,U1?TA DBI.A IÎJTRTÎ SINAX PAŞA Ş[ MIHA.I, 16
pădurea dea-
9-a din zi (3 Gravura italian! eoutemporauîi. ColeeUa Academici Romftuc să şi întune-
d.a.) a ieşit coasă, din
Domnul Ştefan din ascunzişul său şi puse pe fugă cauza înălţimii copacilor, puţini ne-ar fi scăpat »...
oastea lui Solimau, ucise câţiva, şi urmârindtt-i pân'la Dlugoş dă aceeaşi cifră de morţi şi continuă: «Cei-
corturi a băgat groaza în avantgardă, Paşa încă- lalţi aproape toţi, acoperiţi cu felurite răni, s'au
leca repede şî merse asupra lui şi s'au încăierat şi retras împreună cu Ştefan, care s'a rezervat •pentru
au căzut morţi şi din o parte şi din alta. Insă fiindcă viitor şi pentru împrejurări mai bune, pe care î
Paşa Soliman avea oaste mai numeroasă.şi necontenit le-ar aduce soarta. Nici Sultanul u'a. avut victoria
îi veneau ajutoare, Domnul Ştefan se văzu silit a se fără pierderi de vieţi, căci Ştefan şi ai săi s'au luptat-
retrage în pădurea sa întărită, unde sta nevătămat cu atâta vitejie, cât se spune că au căzut aproape
şi se apăra cu artilerie şi făcea mari pagube Turcilor, 30,000 Turci». Pară precizări, ai noştri arată un
cari se retraseră » (Angiolello). Astfel se închee cu dezastru: «şi căzură ocolo, mare mulţime din ostaşii
izbândă prima ciocnire; învinsul dela JPodul-Iualt moldoveni (inscripţia din Războeiri), «şi căzură
primea o a doua înfrângere. acolo vitejii cei biini şi boierii cei mari, nu puţini
Bătălia botărîtoare, cu grosul oştirei, se dete a şi feciorii cei buni şi tineri şi oastea cea bună şi vi-
doua zi, la 26 Iunie, «Inşirându-şi armata în linie tează şi chiar ^ şi feciorii husari se înnecară atunci»
de bătaie, a doua zi, la răsăritul soarelui, Sultanul (Analele Bistriţei); nu mai adăugăm ce spune Ureche
înconjttră poalele acelui codru (întărit) cu leii săi căci e o evidentă exagerare. Cu atât mai puţin
inimoşi şî răsboinici, începu bătălia cu focurile de vom lua seama Ia diiirambele cronicilor turce, care
tun şi săgeţi». Dar când- ei ajunseră pe malul pâ- vorbesc de «văi prefăcute în munţi de trupuri»,
Tâuhii din faţa taberei lui Ştefan, Moldovenii, cari de «minarete şi turnuri făcute din capete», căci
ar fi fost acolo vreo 20.000, după Angiolello, «vă- sunt puse la punct de secretarul Sultanului, care
zând asaltul" oştirei musulmane, detereă şi ei foc cu văzu numai 200 trupuri! Adevărul stă la mijloc.
 MARILE B Ă T l u i ALE ROMÂNILOR
T,in>TA D1ÎI,A. TAllUOVlŞTE I N T l i l i M1HAI ŞI TURCI, 16 OCTOJIVK.1^ 1595
KtQliipfl gcrmnaft contempornnă, Colccfin Academiei Rom&oe
U. RoKctti recunoaşte că «Moldovenii
iiu fevst biruiţi, .. ,nn înfrânţi » şi că Ştefan « dispunea
*k- niujoritatoa foiţdor .sale (ţăranii) iar cetăţile sale
crstu iiwKUipiiti;» de1 duşman.
I») Rezistenţa cetăţilor şi alungarea Turcilor
Cine iţiilhi plucnren {Sultanului? Căci, după cal-
milelc. fficnic, polii 7- 9 August, el luă calea întoarsă,
liilosnlnm ™-i (i(lii.st: Laiotă, care «cu oameni, cu
lirunit şî cu toati' 110 ura tic; lipsă, ajuta pe Turci în
tuiwiki lor», iui precumpănea suferinţele aduse
oştiroi lor de citului şi foamete. Liberat pentru moment
du Hiipmvi'jţheruu iui Ştefan, Sultanul execută două
Licţinni, tiHiidiul ctitilţilor şi jaful regiunei. Despărţind
tlouit corpuri de restul armatei, el trimete unul Ia
asediul Neamţului, nitul la Hotin iar pe I,aiotă cu
MunUiiiii sfii sil pătrundă prin Oituz ca să tae calea
AnU'k'iiilm', ce abia luumia se mişcau spre hotarul
Moldovei, Sultanul însuşi merse cu corpul principal
la ttut'wivu, unde, mifiind întâmpinat de boieri, dădu
foc oraşului şi asediil cetatea, caro rezistă eroic. In
neclari iiiii|)cl trimite i:otc după jaf: «toate le pustia
cu Uw. şi cu sabie în Moldova, de nude foamea din zi
în /.\ n-c^eii,... dar fiind învins în mod cumplit —
ziee Din/jos sul» amândouă cetăţile fu silit să se
rc'Lriî|ţii în "mod ruşinos». înfrângerea Sultanului Ia
Mmx-iivii (> oonfirniatn de Angiolello: «Fiindcă ali-
mentele emu HfArşitu n'a «Uit să mai piardă vremea
ri, întoirandit-şi talnlra pe altă cale, ne-am dus
Iu o a'l.atc în munţi» (Ncamţu). Sultanul o asedie
741
în curs de opt zile (între 1—8 August), Aci însă cele
două bombarde mari i s'au spart, «iar cei cari se
aflau în cetate nici 11'au vrut să stea de vorbă cu
noi, toţi se apărau cu tunurile şi nu le păsa de noi».
Cred că Ursu are dreptate socotind ca decisivă re-
zistenţa eroică a celor două mari cetăţi, pentru sfâr-
şitul campaniei, iar nu ciuma şi foamea. Dacă re-
gele Casimir ar fi intervenit atunci «ca o fiară prinsă
în reţele putea să fie doborît Sultanul printr'un mare
dezastru», zice Dlugoş. Să mai adăugăm şi refacerea
uimitor de repede, în curs de 10—12 zile, a oştirii lui
Ştefan completată cu cetele întârziate de ţărani;
el reîncepe atacul şi urmărirea Turcilor pas cu pas,
până la vadul Dunării.
Plecarea Sultanului e notata de Angiolello astfel:
«Văzând Sultanul că pierde vremea şi că foametea
era mare, fiindcă cei mai mulţi se hrăneau numai
cu carne şi miere şi ceva brânză, căci pâine nu se
afla, nici nutreţ pentru cai, câmpurile fiind peste
tot arse... ridică tabăra».
Că Ştefan a hărţuit pe Turci la întoarcere, câştigând
chiar o biruinţă la vadul Dunării, se probează prin
ştiri diferite 1 ).
Vestea se răspândi până departe, despre retra-
gerea ruşinoasă a lui Moliammed diu Moldova şi
despre armata lui «tăiată în bucăţi», pe când Ştefan
«călăreşte viteaz prin toată Domnia lui».
l
) General H. Rostiţi, Ciun se Mptuia răsboiul, VI, p. 49,
notn 3.
 ENCICLOPEDIA ROMÂNIEI
742
J.TJPTA DBt,A GORĂSIJ.U INTRE 1ÎIITAI VITRAZUI, ŞI SIGISMUND BATHORY, 3 AUGUST ifioi
Gravuri germană contemporana. Colecţia Academiei Romane
Istoricii noştri au o atitudine curioasă în expli-
carea neizbânzii lui Mohanimed. Bi cred, de obi-
ceiu, că Ştefan îşi reduce toată oastea la 10.000 tocmai
în clipa maiei primejdii, apoi că el duce această oştire
de elită la im măcel sigur, obligând-o a se lăsa ucisă
pe loc: «Aici, la Valea Albă... Thermopylele române,
cei zece inii de călări.,, s'au închinat morţii» (On-
ciul). Xenopol admite şi «arderea tuturor oraşelor,
prin care trecea Ştefan», de către acesta, pentru a
califica apoi aceasta de «măsură pripită», iar îm-
potrivirea lui de atunci drept «adevărată nebunie».
Se mai admite apoi că după ce oştirea moldoveana
piere astfel la 26 Iulie, Ştefan dispare şi el din faţa
duşmanului, iaT Pronia însărcinează atunci două
flagele: ciuma şi foametea spre a izgoni pe Turci;
asediile cetăţilor se privesc ca incidente fără valoare.
«Decimaţi prin boală şi foame, ei (Turcii) se întoar-
seră; • dând foc oraşului (Suceava), arzând şi pră-
dând ţara » — astfel rezumă D. Onciul sfârşitul cam-
paniei Sultanului. După unii, Ştefan reapare, ca
urmăritor, după alţii nici atât. Bste timpul să înlă-
turăm păreri greşite ce falsifică sau bagatelizează
cea mai cumplită din încleştările unei oştiri şi uuui
popor întreg, mic dar perfect de solidar, lovit de o
1
formidabilă invazie ).
Astfel, cuceritorul Constantinopolei, învins odată
de Io an Corvin sub zidurile Belgradului (1456), şi
de Vlad Ţepeş în campania din 1462, trebui să cu-
noască a treia neizbândă a lui şi retragere dezastruoasă
în faţa lui Ştefan Vodă. Trei ţări române luptând
izolat, trei eroi, răsăriţi din sânul acestui neam, ţin-
tuîra pe marele cuceritor la ţărmul Dunării, peste
care mi-i /va fi dat să facă un pas: la notarul Dună-
rean totul rămase neclintit, în starea dinaintea suirii
Uii pe tron.
Trei fapte sunt dovadă că biruinţa finală stă de
partea lui Ştefan: ca Moldova păstrează neatârnarea
deplină, iar Ştefan tronul său; că liniştea despre
x văzându-şi înşelate speranţele în ei, fu nevoit a
) Mai înţelept e înfăţişaţi această campanie în Ar. larga,
Istoria Armatei, voi, I şi /. Ursu, Ştefan cel Mare. .
Turci durează opt ani, fără o pace formală; că po-
litica lui Ştefan de hegemonie în Muntenia îşi ur-
mează cursul ei, prin intervenţii şi succese.
RASBOIUI, CU POLONII
a) Bătălia dela Suceava
Douăzeci şi unu de ani de domnie organizatoare şi
creatoare izbutiră a vindeca rănile aduse Moldovei
de campania lui Moliammed şi năvălirile din 1484—
1486, când o nouă invazie de oşti străine, în număr
tot aşa de mare, se abătu asupra Moldovei. De data
asta, marele regat al Poloniei venea să-şi încerce
norocul nu de a supune cumva pe Ştefan unei suze-
ranităţi formale ci de a preface Moldova în pro-
vincie polonă sau regat clientelar. Existenţa Sta-
tului moldovean era din nou în pericol.
Pierderea Chiliei şi Cetăţii Albe. cucerite de Baiazid
II prin surprindere în 1484 îndepărtase pe Ştefan
de regele Mateiaş care-şi călcase obligaţiile, lăsându-1
fără ajutor în acea împrejurare. Constrâns de
răsboiul cu Turcii, Ştefan fu nevoit a se apropia de
regele Poloniei, primind condiţia umilitoare oma-
giului de la Colomea. Regele Cazimir IV se obliga
în schimb să apere pe Ştefan Vodă şi ţara Moldovei
în vechile ei hotare şi să nu închee pace fără ştirea lui
Ştefan «în acele chestiuni cari privesc hotarele Mol-
dovei şi ţara Moldovei». Prin hotarele vechi se în-
ţelegea că cele două cetăţi urmau să fie luate înapoi
cu armele dela Turci. Iagellonul însă amăgea cu bună
ştiinţă pe vecinul său: incapabil de a face răsboiu
Sultanului, el intră după trei ani în tratări directe
şi închee pace cu turcul pe doi ani, fără să mai în-
trebe pe Ştefan. Ruperea legăturii urma în chip auto-
mat, condiţia ei fiind călcată de rege. Papa deslegâ
pe Ştefan de jurământul său. Spre a-1 atrage din
nou de partea sa, Matiaş dărui atunci de fapt, Dom-
nului moldovean, două cetăţi în Ardeal: Ciceiul şi
Cetatea de Baltă cu numeroase sate din ocolul lor
(1489). Era tot ce-i puteau da regii creştini. Ştefan,
încheia şi dânsul pacea sa cu Turcii, plătind tributul,
 MARII,IO BĂTĂUI AI,1Î ROMÂNILOR
MIIIAI ADUCI* I,A PRAGA STlţAGUIUI/B CUCERITE IN I.UPTA DIÎT.A GOttĂSI.AU, «joi
GrnvurA BCtiimnii contemporana. Colecţia Academiei Romane,
Cu in tributul, la care fusese constrâns de însăşi
cu regelui polon, apăsa greu finanţele ţării,
^ socoti că are dreptul a se despăgubi cu o veche
moştenire, pierdută de înaintaşii săi, şi ocupă Po-
cii ţ:iu (I4<J'>). Chestiunea Pocuţiei şi mai ales faptul
vft $t:efcui tăia drumul de negoţ al Poloniei cu Marea
NcNt^râ, făcu |K' fraţii huţelloni (doi regi şi un mare
<luw) adunaţi la Uuitschuii 1499, să decidă înlo-
cui n i a Ini Ştefan cu Sigisiuiiiid. Proiectul era ţinut
sui:iv 1. ;?i faţă de Ştefan ca să-1 poată surprinde şi
faţfi tl<.' Poloni, cari nu cran bucuroşi să lupte contra
iitkLiilui Creştinătăţii. Iată dece «în anul 1497
AUKŞI'I;, eniini Ieşene, porni cu toate puterile sale asupra
lui Slutim, |)rc>fr».'ULi<lu-se cu şiretenie că merge asupra
«..•(.•Ifiţilnf Chil iu şi Cetatea Albă» (Analele Putnei).
l.'rin uiuui lui Wapowski, cronicarul, conştiinţa po-
lonii i'diidimină «a însăşi expediţia regelui, pornită
ou jţftiuWui necinstite: bellum Moldaviae imftrobo
consilia molitm.
Potrivit înţelegerii cu fraţii din Lituania şi din
UiiHuna, torni Alliert orLţiiui/.n, expediţia, vestind că
pornesc: o i-iuciatii la Dunăre, ceea ce însemna o
îiKh'iiKtioiiţsi mistificări; 11 întregei lîurope creştine.
OHMU'U mliumlii era ULUI din cele mai impunătoare
ulu l'iifiinii'i, adăugând u-i-,se ţii 500 cavaleri teutoni
cu imueld Ministru .taan de Tieffen, Se vorbia de
IOIUXIO, IKI diinr ik1 .120.000 ostaşi, cu 30.000 care.
;H(iiiniti(1 iiitvnţiik) n^olui, Ştefan triniete soli în
<louil rAtidun cu nit lixiî/.i! calea ce trebue să apuce
oasitmi; rciţolc minţi pi: soli, întâia oară, dar a doua
oarii, iiilriliul în Pocuţiu, îi piwc la închisoare 1 ).
i>i «sliul îşi <leU- KfmcUil p« io.\L .Ştefan trimese în-
cluLft (lu.|iii djutor în trei părţi: la Ardeleni, la Mun-
toiti ^i In Turci; iar înaintea regelui expedia o strajă
« cu Ui ţie viului Prutului la Ccnuuiţî». Iu acelaşi
t i m p îiitîlri Sitccuva şi puse tabăra la Roman, che-
imliul ţnm sub iunie. \ 't
KxiX'iliţiu rwniti se îndreptă pe la Smatni şi
Costului (a<| AiiKUHt) spre Huceava (26 August)
<lflncl foi- (trasului şi ocolind cetatea. In aşteptarea
i r , Ştefan întocmi im plan de răsboiu deo-
80IH Ini Stufuii «ruu Isuo şi T5ntiu.
sebit, ca pentru astfel de împrejurări. Nn mai pârjoli
ţinutul în faţa duşmanului ci, întărind puternic ce-
tatea Sucevei, ca sa ţină în loc pe duşman, purcese
la învăluirea lui, ocupând pe dată toate punctele
de ieşire şi începu să-1 harţuiască, setirtâudu-i tot
mai mult raza de aprovizionare. Acţiunea era condusă
cu o cutezanţă nemărginită de Voevod şi efectele ei
s'au resimţit destul de repede. «De cum au năvălit
în Moldova, i-a cuprins o teamă şi o spaimă atât de
mare, că adesea mulţi Poloni erau puşi pe fugă în
chip ruşinos de puţini Moldoveni, cari, ajutaţi de
noroc ori îi ucideau, ori îi luau prizonieri... însuşi
Ştefan pe cei mai mulţi prinşi îi spinteca.,. pe alţii
îi spânzura şi-i tăia în bucăţi, pe alţii îi ucidea cu
moarte îngrozitoare... din această cauza Polonii
strigau către regele Albert ca să se întoarcă acasă»
(Miechovski, la TJrsu). Cruzimile atribuite lui Ştefan
de cronicarul polon- nu se confirmă de alte izvoate;
respingând toată exagerarea prin care el caută să
explice cauza deprimării oastei polone, nu este mai
puţin adevărat că Ştefan va fi luat măsuri aspre
contra jefuitorilor.
Operaţia de încercuire era gata în curs de trei
săptămâni, astfel că regele Albert ajunge, ca Iuliu
Caesar la Gergovia, asediatorul asediat.«Fără odihnă
Ştefan făcea toate greutăţile celor cari umblau după
proviant şi adesea lupta cu ei, iar drunud care ducea
în Polonia şi prin care aducea proviant în tabăra
regelui, 1-a închis cu numeroasă cavalerie şi a pus
mâna pe toate celea, încât tabăra regelui polon părea
că este blocată şi din cauza aceasta a început să simtă
foametea. Intre timp au sosit şi puternice trupe de
Turci, Tătari(l), Munteni, Unguri şi Secui... Bazat
pe ajutorul acestora, Ştefan devine şi mai agresiv
•faţă de trupele ce mergeau, după provizii» (Va-
po'vski). Descrierea încercuirii este admirabilă la
cronicarul polon, dar sosirea ajutoarelor prin caTe
el caută să micşoreze meritele lui Ştefan, care cu sin-
gurele iui forţe izbutise a încercui oastea regală,
cum el însuşi o spune, trebue pusă la punct, astfel:
Tătari n'au fost, Turci numai 3.000, Muntenii nu
spun izvoarele câţi, dar mai mult de 4.000—5.000 nu
puteau veni, Ungurii, de fapt sunt trupele ardelene,
 ENCICLOPEDIA ROMÂNIEI
744
UN ASALT AI, CETĂŢII SUCEAVA
Din evanghelia dcla Suceviţa, iGo!
15.000 conduse de Voevodut transilvan Bartolomeu
Dragffy, numit de ai noştri Birtoc.
In timpul acesta, mica garnizoană din Suceava
opune o rezistenţa care singură echivalează cu o
mare biruinţă, socotind raportul de forţe de 1 la 50.
«Cetatea era întărită cu garnizoană puternică»,
spune acelaş cronicar, dar în incinta ei puteau să
intre mult 2.000 de ostaşi •—«şi se apăra cu vitejie.
Zidul care se dărâma ziua era reparat peste noapte
de ostaşii din garnizoană. Odată s'a făcut în zid o
mare spărtură, pe care Moldovenii au reparat-o cu
lemne tari de stejar, cu pământ şi cu alte obstacole,
căci ei aveau tunuri şi alte multe instrumente de
răsboiut).
Situaţia strategică era aşa de bună pentru Mol-
doveni, că ei doreau să meargă până la urmă la ex-
terminarea sau la capitularea duşmanului. Numai
cu mare greutate primi Ştefan rnediaţia Voevodului
Birtoc, care fusese anume însărcinat de regele său
Vladislav, fratele celui asediat, să mijlocească pacea;
neînţelegându-se asupra condiţiilor pentru o pace
deplină, s'a primit un armistiţiu {16 Octomvrie):
oastea polonă putea să plece, dar numai pe drumul
fe unde venise.
b) Biruinţa din Codrul Cosminuhn
Decisiva campaniei era câştigată; ceea ce a urmat
era un adaos de răsbunare prilejuit acuma tot de
rege, prin călcarea condiţiei armistiţiului. Să nu ne
mai întrebăm dacă xăsbunarea lui Ştefan era legitimă:
trufia Iagellonilor înşelase buna lui credinţă de
atâtea ori, îl umilise la Colomea, iar acum îi in-
vadase ţara, cuibul luptelor sfinte pentru Creştină-
tate.
Bolnav şi deprimat, regele loau Albert ridica
tabăra la 19 Octomvrie, înştiinţat încă odată de
Ştefan să apuce pe acelaş drum pe care venise, spre
a nu mai strica ceva «pe unde ţara era întreagă».
Bar oastea era flămândă şi regele ei apucă pe alt
drum, luându-şi măsuri de apărare cu ostaşi «bine
armaţi» în ariergardă. Văzând că regele apucă altă
cale, Ştefan pregăti cursa în Codrii Cosminului,
după altă, metodă, aceea aplicată de Asăneşti în
Balcani, asupra lui Isac Anghel, de Basarab în 1330 la
Posada şi de Moldoveni chiar, de două ori, la 1359, în
pădurea Sepenîcului, vecin cu Cosminul şi în 1450 la
Crasna, sub Bogdan II, în ambele rânduri asupra
Polonilor; metoda năruirii copa-
cilor întinaţi, asupra oastei din
vale.
Dezastrul polon e povestit mai
bine în Cronica lui Urechi, după
anale: «A trimes (Ştefan) înainte
ca să apuce calea, la Codrul Cos-
minului, să seciuciască pădurea, sil
o întineze, ca să o poată porul
asupra oştii, dacă vor intra în
pădure,' iar el cu toată «astea s'au
tras după dânşii şi cu 2.000 do
Turci, a patra zi, i-au ajuns
intrând în pădure, Joi Octomvrie
26, ş i . . . lovindu-i do toate părţile,
s'au răşchirat prin păduri de au scăpat puţini afară»,
Atacul s'a dat din urmă .şi din flanc, în timp ce o trupă
de călăreţi fusese trimeasă să bareze defileul la ieşire
spre Cernăuţi. «In sborul nebun al săgeţilor, ţărănimea,
curtenii, boierii, în frunte cu Domnul însuşi, se arun-
cară asupra celor din coadă. Iţi nu încercară măcar
să se lupte ci se închiseră în lagăr, ca într'un staul 9
(Iorga). Regele sări din letargie, şi în fruntea călii-
rhnei dete un contra atac spre a scăpa din măcel
pe cei din coada; el nu făcu decât să le înlesnească
fuga, împrăştiaţi prin pădure; cavaleria lui păţi la fel,
«Multa oaste leşească, spune cronica, a pierit,
unii de oşteni, alţii de copacii întinaţi. Aşa pierzând
puştile (tunurile) şi lăsând steagurile, carele toate
le-au adunat Ştefan Vodă, iar I.eşii fugiră care în-
cotro au putut. Aşa s'au risipit prin pădure, de
unde puţini au scăpat afară. Şi singur craiul cu
puţinei ce rămăsese, strângându-se, s'au adunat Î11-
t'run ocol, la sat la Cozmin », de unde apoi cu tabără
strânsă, hărţuit mereu de Moldoveni, apucă spre
Cernăuţi (Urechi).
«Armata regală, care a mai rămas, a fost urmărită
şi bătută o săptămână întreagă până ce a intrat
în Galiţia », spune Miechovski. Cavalerii teutoni s'au
întors pe jumătate şi aceia «cu caii răniţi şi arnutre
sfărâmate ». Analele rutene conchid că « atât de mare
a fost nenorocirea Polonilor, încât abia din zece unul
s'a întors cu Craiul, iar acesta s'a îmbolnăvit din
această cauză» (Ursu).
In cursul urmăririi, afară diu codru, s'au mai dat
două lupte: la Lenţeşti, unde vornicul Boklur nimici
o trupă de Mazuri ce alergau din Polonia în ajutorul
regelui, şi una la Cernăuţi, cu resturile armatei regale.
Era o manifestare frumoasă aceea care adunase
lângă tabăra diu Roman, îu ceasul de primejdie
pentru Moldova, forţele Românimei din cele trei
ţări: Radu IV, munteanul şi Birtoc, ardeleanul, din
neamul lui Dragoş, alături de Ştefan cel Mare, Birtoc
nu era principe, totuşi dregătoria lui de voevod
ardelean îi îngăduia o libertate de mişcări, cu voia
sau fără voia molâului său rege Vladislav Dobje.
Se putea deci realisa, chiar în penumbra Semiluuei,
o cooperare a Românimei pentru 1111 scop aşa de
înalţi
Biruinţa din 1497 a convins pe Poloni să respecte
independenţa Statului moldovenesc până pe timpul
regelui Sobieski, căruia i-o reaminti un grup de
 MARII,]} BĂTĂrjI AI,E ROMÂNILOR
745
plîieşi din Cetatea-Neamţului şi biruinţa lui Con- de Domn în curs de trei aui: «Valahii turburau
stantin Cautemirdela Boian. Ruptele s'au continuat toată ţara prin răscoale şi împerecheri lăuntrice»,
însîl după biruinţă, timp de doi aui, până ce regatul scrie regele ungur Ludovic'II. Pdrvuleştii sau «Cra-
st; .hotărî să ceară pace, şi acum tot prin mijlocirea investii», stăpâai pe Oltenia, nu s'au ferit să cheme
Ungariei. Cele două regate convinse, în sfârşit, trnul chiar pe Mehemet, beiul de Nicopole, şi să-1 amestece
hi Jiaici, altul în Codrul Cosminului, că Moldova în luptele de partid, dar acesta, ca fiu al unei domniţe,
<» den nul de a sta alături de ele, încheiară pactul începu n cârmui în locul lui Teodosie, cu sitbaşi prin
tripartit, o frumoasă triplă alianţă, îndreptată contra oraşe, ca într'vm. paşalâc.
Turcilor, dar fără zadarnica pretenţie de suzeranitate. Boierii munteni ridică atunci Domn pe Radu dela
Km un moment unic în istoria Sud-IJstului euro- Afumaţi, care într'o campanie de trei luni dete şase
]n-an ! Dară iimU'U- regate ar fi păzit în chip cinstit lupte, contra oştilor celor doi bei, de Nicopole şi Vidin
invoiîi!;i ilin j,(iji), nici Ungaria uu ajungea la de- (lanuarie-Maitie 1522), Respins în Aideal, se întoarce
znsiml din i5-(), nici Moldova la închinarea din cu ajutorul voevodului loan Zapolya, reocupă ţara,
i.'>;(«. i.Vti- pal ni mari bătălii formează numai o dar Mehemet se întoarce după o lună cu oşti puternice,
pai Ic din iicţiimea răsboinicS a lui Ştefan. Prin ele şi peste 20.000: <i şi jar a venit Mehemet-beiu cu toate
prin inule celelalte, eroul Creştinătăţii, biruitorulTur- ostile lui şi sângeacele gata iarăşi de oaste (7 san-
filnr îii Tătarilor geaci) şi au in-
si- ridică la înăl- trat în ţară. Şi
ţ i m e a unui mare au ieşit Radu
rmiiiindiuit, Cro- Vodă iarăşi îna-
nicari şi istorici intea lui cu boia-
din Inale naţiu- rii şi cu oastea
nile şi-an luat lui şi au avut
rolul de a eele- rtteboin marş hi
LrM, în cele mai Grumazi, şi s'au
imt|;nlit<iaiv cu- lovit Radu-Vodă
vin l.o, strălucita de faţă cu Turcii
epopee a mare- şi au biruit den-
lui tfi piosului tâi Radu-Vodă
moldovean, nşe- şi mult au stă-
/,tlii(lu-l printre tut de s'au sfădit
«iiuuii căpitani de dimineaţa pâ-
ui jiniiJi». ua seara şi mulţi
Turci, şi din ai
lui, au pierit».
ROMÂNKHC IN l,a Grumazi se
s:i-:c, xvi pare că s'a dat
IKiţii tril ni ture o mare luptă al
cărei rezultat a
teu ii fost vm atac ro-
celor două fări UCIDEREA I.TJI MIHAI, ISOI
mânesc la Nico-
stă- Giavanni Sagrcilo şl Rteul, Dlc Neueraffncte ottomfttitsdie Pfoitc, Augaburg, 1694) pole şi Şiştov.
vili . Ea n'a fost însă
jumututeii sec. XVI când reînoită, plin acţiu- o bătălie decisivă căci peste o lună Mehemet-beg
nt!!i iui Mi hui Viteazul, ea va continua şi în cursul seco- revine şi după patru lupte face pe Radu să fugă în
lului X.VU.. Din nefericire, ele sunt turburate continuu Ardeal din nou. Numai după a treia campanie a lui,
de spiritul de fartid care va uza forţele militare în încheiată cu bătălia dela Didrih (pe Ialomiţa),
lltpU» interne şt măceluri de partizani. Nn lipsesc Turcul fuge şi fenunţă la proiectul său, lăsând
partidele boiereşti stăpâne pe tronul ţării. Dar Radu
chim luptele dintre ambele ţări. De două ori Mol-
trebui să se închine Porţii pentru a rămâne în scaun.
dovu, au!) I'utnt Iiarcy şi Ioan-Voda, şi odată Ţara
Unttirtmiiisveîi, Hiib Radu dela Afumaţi, vor redeschide Petru Rareş
rfebohil pentru Creştinătate.
Petru Rareş s'a distins priutr'o acţiune răsboim'căşi
Radu (UIa Afumaţi politică neobosită. E cel dintâi dintre principii români
Ktu I n tlola Afumaţi, n fost pe drept numit cel Viteaz, care cuprinde cu armele o buna parte dm Ardeal şi
în , ,.lc «.mnid p i i t n i cele 20 de lupte, înscrise cu afirmă «că AtdeaM este al Im e a c i k cucent
"L ne tpîlmAntul
A t i l tilril
ţării «lire
«l a o scuti de robia tur- . cu sabia»). Oastea Im executa „ expediţii, mul e
hm*KC 1«- piium11u.11 1.11111 •! . . , . . „ . „ „j.„i„: în
?„ formă
ţnrm& de r1p raiduri
raiduri de
de călărime,
călănme. «bine
«bine concepute
concepute
wtisoll, tiJHji a i lilxu-e Hilpate în lespedea mormântului, ft A
şi bine executate» ). şi dă zece lupte, dar nici una
sul) cfiipul silii c-ahiro, cu «eroul tmc», dar cu buzdu-
gan, conmnft ?i îumitic în vftnt. din ele nu se poate considera printre bătăliile cele
' Moiutwi Iul Nungou (k-Kianţuise o pătimaşa pn-
de puiiide iMâureşli, cnre «duc 13 schimbări General R. liosetti, Essals.
 746 ENCICLOPEDIA ROMÂNIEI

mari. La Feldioara (22 Iunie 1529) el câştigă o stră- acesta nu-1 va părăsi cu totul. Greşită, socoteală! Un
lucită victorie asupra trupelor arhiducelui Ferdi- mic ajutor găsi numai la bandele căzaceşti dela
nand, luându-le 50 tunuri de fontă; ea nu era o Nipru, cari-i trimet 1200 călări; el ştiu totuşi să
biruinţa decisivă pentru stabilirea influenţei lui în insufle atâta curaj răzăşimei moldovene, care-1 iubia
Ardeal, pe care trebui să o susţină şi cu alte expediţii mult, ca să adune 20.000 pedestraşi «în dobândă»,
ulterioare, Mutându-şi apoi teatrul de operaţii ras- rău armaţi, dar viteji, pe lângă curtenişi boierii, cari
boinice în. Polonia, el dădu bătălia dela Qbertyn {22 mergeau mai în silă, 12—13.000 călăreţi, Râsboinl
August 1531). Deşi avea o armată superioară ca «pe viaţă şi pe moarte»începu din Martie —când
număr şi tunuri mai multe decât vrăjmaşii săi, din nerăbdătorii fraţi domneşti cari veneau să-i ia tronul,
cauza unor defecte de tragere şi bătuţi la Jilişle, scapă cu fuga în
a unor mişcări greşite —• dar mai Brăila—şi dura două luni şi
ales a firei mânioase a Dom- jumătate.
nului — lupta e pierdută şi se Ioan Vodă împlini în timpul
întoarse în dezastru pentru oşti- acesta misiunea de a bate în
rea Lui, Ea n'a fost totuşi de- mod teolat pe duşmani, înainte
cisivă pentru soEirta Pocuţiei, de a opera joncţiunea, alergând
fiindcă răsboiul a continuat clin dela Jilişte şi Brăila până la
partea celui învins. Firea iras- Tighina, Lăpuşna şi Cetatea Albă,
cibilă a iui Petru îl împiedica făptuind minuni de vitejie con-
de a fi un mare cuceritor, Prin tra Turcilor din cele trei raiele.
politica lui îtxdrăsneaţă, Rareş La începutul lui Iunie duş-
a provocat şi pe Soliman, care manul se apropie: o mare oaste
făcu expediţia din 1538: boierii turcească de peste ioo.ooo, con-
pierzându-şi încrederea în calită- dusă de Iusuf Paşa, afară de
ţile lui militare,părăsiră peDomn, Muntenii lui Alexandru Vodă
• Rezultatul politicii lui Rareş, şi de 50.000 Tătari, ce stau
cu toată minunata lui acţiune gata să treacă pe la Tigbina.
răsboinică, a fost dezastruos pen- Ierenaia, Portarul Sucevei, priim
tru Moldova: s'att pierdut şi ordin să întârzie trecerea Tur-
posesiunile din Ardeal, şi o cin- cilor la Obluciţa, pe când el
cime din pământul Moldovei lui pândea pe Tătari, la Tighiua,
Ştefan, cu Tighina. ca să-i bată deosebit. Sunt bă-
nuieli că Ieremia s'a purtat cu
Ioan Vodă cel Cumplit viclenie, lăsând pe Turci să
Al treilea erou al secolului, treacă Dunărea, ba chiar fă~
Ioan Vodă cel Cumplit, juca un găduirid să le dea prins pe Ioan
roi cavaleresc în istoria Moldo- Vodă. Chemat în grabă. Ioan
vei; bun cu poporul, crud .cu Vodă întâlni oastea turcească
boierii. Acuzat de impietate de lângă Cahul şi făptui neiertata
aceştia, nu e mai puţin adevărat greşeală de a «sta de faţă»,
că într'o clipă grea pentru Mol- cum sic ai noştri, de a da lupta
dova el a ştiut să - apere • nu în câmp deschis, fără ca vitejia
numai tui tron, ci însăşi onoa- oastei lui să fie sprijinită prin
rea ţării prin jertfa supremă, ceva în contra duşmanului de
lă capătul unui răsboiu' purtat patru ori mai numeros de cât
cu multă destoinicie, în cele mai oştenii lui şi mai bine armat.
grele condiţii. In 1574 Moldova Bătălia dată în aceste rele
KADD SERBAM
era umilită prin o sporire a DOMN AI. ŢARII ROMÂNIÎŞXI 1602—1611 condiţii la Cahul şi la Roşcani,
tributului, pe care Ion Vodă n'o Frescă aula mAuistitea Hurezi.
este, prin forţele puse faţă îti
acceptă şi domnia sa dete atunci lui Petru Şchio- faţă, prin ştiinţa militară a erolui român, dar şi
pul, fratele lui Alexandru Vodă din Muntenia; prin idealul ce "însufleţea pe ostaşii săi, elita ţără-
araândoi veneau cu oşti să ia tronul cu armele, uimii moldovene, una din marile bătălii ale neamu-
Sultanul văzând că Ioan rm cedează tronul.de voie, lui —-Nu mai puţin prin jettfa sublimă a celor 20.000,
ordonă o expediţie cu atac concentric de oşti din cari atl pierit ca martiri ai libertăţii Moldovei, până
Ardeal şi Muntenia, cu Tătari şi cu grosul oştirii la unul]
turceşti. Cronica ţârii, confirmată de o ştire ardeleană, spune
Pe cine se întemeia Ioan Vodăspre a se măsura că hatmanul Slăvilă cu 16.000 ostaşi, după alţii Ie-
el cu uriaşul Imperiu, acum de două ori mai mare remia cu 13,000 călăreţi, trăda pe Domn, trecând la
decât pe timpul lui Ştefan-Vodă, Moldova însuşi Petru Vodă cel adus de Turci, înainte de a începe
fiind înconjurată de vasalii Poiţii? lupta. Această grea lovitură nu slăbi curajul lui
Deşi refuzat de noul rege francez al Poloniei, Ioan, care întrebat de ai săi, câţi sunt de mulţi
Henric III, Ioan spera că începând el răsboiul Crucii, Turcii, le răspunse «îi vom socoti în luptă! ».
 MARTINE BĂTĂLII ALB ROMANILOR 747

Rămas cu cei 20.000 pedeştri, cu 1200 cazaci şi cu viaţă el şi luptătorii săi. Cei din tabăra tur-
80 de tunuri mici, Ioan, întocmi oastea în 30 de cească s'au desonorat' însă de-apimm măcelărind
pâlcuri. Se spune că Turcii au pus în fruntea lor pe aceşti eroi desarmaţi de bună voe (14 Iunie
cavaleria trădătoare, nimicind-o între două focuri. 1574).
In al doilea atac, Turcii s'au retras spre a atrage pe
ai noştri sub focul tunurilor turceşti, <i ci văzând LUI MIHAI VITKAZUI,
Moldovenii meşteşugurile lor nu-i gonea mult... De
aci îăsând Turcii partea despre Cazaci, cu toată- Douăzeci de ani mai târziu, situaţia celor două
puterea s'au întors spre Moldoveni şi sta cum s'ar ţări se agrava. I/a sarcinile tributului crescut se
fi gătit au să adăogau lăco-
moară, au să iz mia creditorilor
bândcască, şi turci şi exces ele-
multă moarte s'au lor neînfrânate.
făcut de ambe Iată cauzele care
părţile, că uu era au împins am-
a calea pe pă- bele ţări la răs-
mânt ci pe tru- coala din 1594,
puri de oameni. um'ndu-sem ace-
Mai apoi aşa se laşi gest cu prin-
bătea de aproa- cipatul Transil-
pe, cât şi mâinile vaniei care şi el
le obosise şi ar- împărtăşea soar-
mele scăpau ; t a, de ţ a r ă
acel praf se iî\- tributară, încă
cuse, că nu se din 1541.
cunoştea care de Tustrele ţări
care sânge este, se a l ă t u r a r ă
şi de trăsnetul atunci răsboiului
puştilor nu se pe care împăra-
auzea de ambe tul german îl
părţile, nici puş- purta cu Sulta-
caşii nu mai ştka nul.
în cine dau». Un Răsboiul româ-
ropot de ploae nesc, pornit în
aduse o pauză 1594 de Mihai,
în luptă — clar, Aron şi Sigis-
îuuindu-se pra- inund, continuat
ful de puşca, însă numai de
<i de-a mâna le-au Mihai Viteazul
căuM a se halo până la ultima
şi nu putea sa clipă a vieţii lui,
se sprijinească se î n c a d r e a z ă
de m u l ţ i m e a deci în îndelun-
Turcilor», De- gatul r ă s b o i u
odată sosesc Tă- turco-german,
tarii, gata na în- lipsit de acţiuni
co 11 jure pe ai eroice şi redus la
noştri din lăture, asedii de cetăţi,
(i Mai apoi oastea ca unul din cele
tătărească a-i (Dupfl ultimele silpilturl). mai interesante
gotu şi a-i arunca episoade ale lui,
începu şi numai pedestrimea şi oastea cea de strân- iar bătălia dela Călugăriţii se poate socoti ca cea
stvra au rămas (vre o 20.000) şi 300 de Cazaci; ci, mai de seamă biruinţă creştină a întregultii răsboiu.
fiind şi Turcii obosiţi nu năvălea». Rămâind atunci Asemăuându-se în multe privinţi cu a eroului
cu totul lipsit de cavalerie, pedestrime şi de Cazaci, moldovean, acţiunea lui Mihai are multe potriviri
printr'tm atac bruscat, ai noştri răpesc 60 de «puşci de fapt şi cu aceea a lui Vlad Ţepeş din 1462, Ca şi
uşoare dela Turci» şi se retrag îu satul vecin Ro- atunci, uu trimes al Sultanului veni, cu şiretenie, să
şeam unde ptiuză. pe Domn şi pătrunse cliiar îu Bucureşti în
ş vmde se întăresc cu tranşee,
t r ş , Asediaţi
ţ de marea p p ş p ş
oştire, înfometaţi şi însetaţi, bombardaţi de tunuri mod paşnic, pş dar fu măcelărit cu cei 2.000 ostaşi ş ai săi
au rezistat eroic încă trei zile
zile, Văzând ca lipseşte şi în noaptea de după măcelul creditorilor creditorilor, Acestei
•praîul de puşcă şi lupta e la capăt, Ioan se încrezu acţiuni îi urmează, ca şi altă dată, atacul Giurgiului
în condiţiile semnate de duşmani, pentru a scăpa şi campania de iarnă asupra cetăţilor de pe malul
748 ENCICLOPEDIA ROMÂNIEI

Expediţia lui Sinan

Evoluţia metodelor de luptă din

Europa, la finele sec. XVI impu-
neau lui Mihai tui sistem militar
deosebit de cel vechili românesc,
lăsând la o parte ţărănimea, luând
din sânul ei şi al boierilor numai o
parte, întocmind curteni, cari în
Muntenia se zic Roşii şi o garda
domnească, greul luptelor _ sprijină
totuşi pe lefegii, mercenari .străini,
cari-şi fac o meserie din răsboin,
sub numele de haiduci, trabanţi,
seimeni, Cazaci, etc.
Venirea la tron a lui Mohammed
III, în primăvară, aduse im avânt
nou în toropeala răsboiului eu creş-
tinii. Răscoala ţărilor dunărene, nu
numai că îngreuna mersul opera-
ţiilor din Ungaria, prin trupele fo-
losite aici, dar şi aprovizionarea
Constantinopolei care se făcea în
bună parte din grăuanil, «ICelers-ut
român. O mare expediţie având de
scop prefacerea ambelor ţări în fia-
şalâc cu câte un beglerbeg în fnmte,
se pregăti în curs de câteva luni.
Fără un ajutor efectiv dela aliaţi
Mihai nu putea să înfrunte fur-
tuna; dar aliatul îi impuse condiţii
ne mai pomenite în relaţiile Ţării
Româneşti cu vecinii. Exaltat de
ideea unei coroane a Daciei, şi con-
spirând cu delegaţiile de boieri tri-
mese la el din ambele ţări, Sigis-
mund Bathory se impune ca suveran
indirect al celor două ţări aliate
(20 Mai 1595).
Trădat oarecum de boierii săi,
MOVILA CU MAMA SA FIUI, CONSTANTIN Mihai primi condiţiile spre a~şi putea
După o fresca, de In : face datoria în faţa primejdii pă-
gâne.
drept dela Isaccea până la Vidin şi mai departe, Ajutat de 2.000 Unguri sub căpitanul Kirnly,
în interior. Şi acum s'au adunat capete de turci în Mihai întări straja Dunării, care împiedecă trecerea
15 carăj dar « numai din cei mai însemnaţi i>, pe urma' Turcilor, arzând şi bărcile la Nicopole şi Vidiu,
luptelor şi n'a lipsit nici atacul de noapte asupra ta- I_,a începutul lui August însă ostile duşmane, î n
berei hanului Gazi-Ghirat, venit din Ungaria, cu număr de 80.000—100.000 (după spusele lui Mihai
30.000 Tătari, la Şerpă'eşti (23 Ianuarie 1595). Ata- ar fi fost 120.000 —160.000), terminând concentrarea
curile de cetăţi însă şi luptele date în timpul iernii, trecură Dunărea sub comanda încercatului înare-
cu trupele turco-tătare, la Huhtb&şti şi Stăneşti, vizir Şinan-Paşa, pe un pod de 130 luntri, la 9 August,
care aduceau un Domn nou, întrec cu mult acţiunea împrăştiind străjile lui Mihai, Sigismund Bathory
lui Vlad Ţepeş din 1461—1462. Mihai trecu din nou îşi serba nunta în ziua bătăliei. .Văzându-se părăsit,
TiiinSTBa şi
Dunărea =i bătu
>*stii lângă
iâr,cră Rnsciuc
P«c«m T14. J nnn Turci
cu în calea ofensivei duşmane, Mihai porni din t a b ă r a
paşa Husein. dela Măgurele, înaintea lui Sinan şi se opri la Vadul
« A fi înfruntat pe Turei şi pe Tătari, şi nu la o Câlugârenilor, pe Neajlov. O ştire din Maiu spunea
strimtoare cuui se va face mai târziu, ci în câmpiile că «oastea lui Mihai este mai mult românească d e c â t
deschise ale Vlaşcei,.. constitue acţiuni îndrăzneţe, streină» cu peste 30.000 ostaşi, dar la această l u p t ă
grele, care prin izbânda lor vădeau pe generalul el nu avu mai mult de 16.000, cum crede Bâlcescu»
chemat să smulgă în orice împrejurări, biruinţa». în care intră şi cei 2.000 Unguri ai lui Albert Kimly,
(Iorga). care se ţinură de o parte mai tot timpul. Dispro-
 MARTIR BĂTĂLII ROMÂNILOR
_ JZ19

.Jrtf f ,, • J 1 •' t - ciupa lupta daca nu execută

tiictmii uo îcim-geie
retragere mîn xorina
formă aede uiietuu
unghiu, luntânrl
luptând
* a: h ntşmat de nucul număr al adversarului său», neîncetat, ŞL
neîncetat, şi apăraţi
apăraţi de
de ocolirea
ocolirea Turcilor
TureL prinprin bălti
S i
?i ăduri
Biruinţa dela Căhtgăreni P - '
Bra clipa supremă câud, spre a scăpa dela mi
Ostile erau faţă îu faţă la 12 August când se dete dezastru sigur, pe ai săi, Mihai sare însuşi în luptă.
p r i m a ciocnire pentru fixarea poziţiilor. Noaptea se «Văzând acea vitejie, a Turcilor, — aicecionica—
t r o c u în linişte. «Turcii îşi băteau joc de Români şi el strânse toţi boierii şi toţi căpitanii şi ieşind spre
livrau o .singură neplăcere că aceştia nu erau mai întâmpinarea lor . de faţă şi ada Mihai-Vodâ, cu
•jHiilfi pentru ai biruinţa lor să fie mai glorioasă. mâna lui tăie fie Caraiman-Paşa şi frânse pe Turci
Mur Koinfuiii gândind adânc la ceea ce aveau de înapoi i>. Fapta Domnului electriza pe ai săi: Kiraly
1 icni ;i doua zi, îşi înălţau ochii şi cugetul spre Cer
se avântă, la rândul său, şi smulge 2 tunuri «iar
JK •iiirn a « T C ajutorul, fără de care ei simţeau că
simţeau că boerii şi căpitanii, pe capete năvăliră asupra Turcilor
puterile lor sunt prea slabe ai să înfrunte un
mun aşa de-i tăia şi-i înecară în tină» (Cronica). Susţinut şi
9 ttil l0r
' de cei 200 Cazaci cari iau cele 11 tunuri înapoi,'contra-
<.l v 111 11:
atacul e aşa de
toţtU' la luptă» puternic î n c â t
(lîuuilicr), duşmanii d a u
« 1 ti sfârşit, înapoi, învălniă-
soarele veni să şiudu-se unii pe
lumineze acea- pod, pe când cei
s t ă mare /,i do mai mulţi se pră-
Miercuri r;i/2;ţ buşeau în mlaş-
AuK'isl,, menită tina vecină, ori
a fi hiilianl.nl ivi erau ucişi «cu
timi Htnilucit al fier şi foc». In
j'lorU'i roiiiâne » zadar stătut; Si-
aşa începe unicii rian să pue rân-
plinii n celui c:ur<! duială în frontul
u ilnl, [lână acum său; «el cade pe
singura icoană capul calului şi
demnii de ciois- pierde dinţii ră-
11111I ci a liiWilici nit de o suliţă
ilda CnliiKi'iri'ui, în faţă şi căzând
"N ic n i im Util- în balta de unde-1
tracii. Marele is- scoate un spahiu
toric ;tl tiiiipului ce-1 recunoscuse
N. luiga CIÎTATKA NBAM'rUJ.UI când se sbătea.
L". «lupta Ienicerii din Da-
j p
<k'la Ciilnuiiiviii se dîi <1o Mihai —şi tocmai aceasta mase sunt nimiciţi... trei paşi,.. sunt ucişi >i
1
iinihi. cil dt.'lii ilânsul viiui concepţia—îu condiţii cum şi mulţi sangeaci ). Hasan se ascunde în-
tr'un tufiş, scăpând din goana lui Mihai, care
<;ar<- rcjniulur pe ivlc (lela Podii 1-Inalt: pădure,
trecu podul în umbrele serii răspândind fiori de
HiluşllniV, l»wl, UUW. dv. ţK'.tU-tjtvi, sprijinit de tunuri,
aşal groază în tabăra duşmană, pe când svouul se
[H-iwMiiil al Doninului». Mărturiile sunt de
lăţea că Vizirul a murit. Dezastrul fu oprit numai
cît hipla u (turul: loală ziua şi căpitanul Kiraly
cu intervenţia celor 20.000 ieniceri cari au restabilit
«tl<:nll <'!<iv ii'mn vă/ut nici u'am auzit una
lupta, «câud Mihai, trecând mlaştina atacase cor-
niuî n-tlnivnii», ilviji i'l sv at.at UHCUUS până clvipă turile lui Siuan» (Samoskozy). întors între ai lui
, şp Sinan s'a mirat ce fel de oameni sunt Românii de
Cult: doiiit uijti, aşi'zutt; pe înălţimile din dreapta «năvălesc aşa de cutezător asupra lor căci nu s'a
din. Mlân^a rAului, trimeteau coloane de atac pe mai atizit pân' acum dela nimeui ca nişte cele aşa
ÎU|.;UHI;:'L dintre puciuri, cu podul ei de lemn şi de puţine să fi cutezat vreodată a pleca împotriva
mlaştina vecinii, RomPinii încep atacul ajungând împăratului Turcilor şi să fi pus pe fugă trei Paşi».
ptiu' la corturile tuboroi turceşti. I,upta continuă Un rob fugit dela Turci spune acestea şi adaugă că
c u iiliu'tii'I şi contia-atiicuri timp de câteva ore. Turcii pregătind bagajele «se gândiseră la fugă»
Iniliiiti-ii prânzului, Hinan ord(.mă atacul cel mare, dar, numărul mic al biruitorilor i-a făcut să-şi schimbe
îiH]n-(MiniL n i imtru Paşi. «i>('<-'i «1 strânse toţi paşii gândul.
î?i loutc Wi.ltcU'iiiit<' oştilor şi făcură năvala mare Mica oştire era nevoită a se retrage din cauza
asuprii Iui Miliţii VodîL ca să i/.bâudcască îutr'uu marei disproporţii mimetice. Odihnindu-se până la
uLi!|> şi lumii t^âlcva tunuri» (Cronica ţării). Ai noştri
au rctniK pânîl ia corturi şi pierd cele 11 tunuri. Lupta N.Iorga, Istoria Armatei, I, pag. 3S7.
se înmii,'«(.ui noroc «diiitibiitor» cum /,ice Bălcescu,
 BNCICLOPRDIA ROMÂNIEI
75°
miezul nopţii, biruitorii ridică ta-
băra şi se retrag la munte, până
la Stoeneşti, unde vor aştepta două
luni, maiestuoasa dar trândava
sosire a aliatului ardelean. Odată
cu el veni şi Ştefan Răzvan din
Moldova.
Avu bătălia dela Călugăreni efec-
tele unei bătălii decisive? S'ar părea
că întrebarea ntt-şi are rost, clacă
biruitorul se retrage, lăsând ţara,
timp de doua luni, pe mâna Tur-
cilor, prefăcută in faşalâc, cu be-
glerbegul Satârgi Mohamnied Paşa
instalat în Bucureşti, şi snbaşi prin
oraşe I Dacă e aşa, clece în Octom-
•vrie, pentru Mihai, «lăsboiul nu
mai era decât o plimbare > i (Iorga)
şi de ce o armată aşa de nume-
roasă ca a lui Sinau părăsea ţară
fără să dea o singură luptă se-
rioasă ?
Asediul Târgoviştei, apărată, nu-
mai de looo de Turci (16 Octom-
vrie) era numai o piedică lăsată
de Qinan în calea biruitorului dela
13 August, spre a-şi asigura retra-
gerea oştilor ce se rostogoleau în.
debandadă pe şesul Munteniei, cu
graba de a trece mai repede Du-
nărea, încărcate de prăzi! Aşa vă-
zând, urmăritorii ţintiră direct la
Dunăre,, fără a se abate la Bucu-
reşti, evacuat pe fugă de Turci;
atacul dela Giurgiu s'a dat la 27
Octouivrie asupra unei oşti care
nu se mai gândea la scopul expe-
diţiei sau la onoarea ei, ci la graba
de a-şi' mântui vieaţa.
Numai asediul cetăţii din insula,
unde s'au distins ostaşii ducelui de
Toscana, îi reţinu o zi mai mult pe
FRAŢII PB.RDA ŞI STROE BUZ3SCU
creştini. Iniţiativa, chiar în cursul I'reseă la Miuasttrcn C&luiu
campaniei din Octotnvrie., o avu
Minat, «De fapt, rolul lui Sigismund fusese de (Cronica). Era încă unul din efectele biruinţei din 13
simplă paradă. Nici un plan, nici o intervenţie August. Marele erou se întoarce în scaunul său clin
personală a Iui nu se înseamnă în izvoare» (Iorga) 1), Bucureşti ca Domn independent şi de două ori libe-
Aşa dar, campania din Octomvrie nu aduce nimic rator al ţării sale.
nou: nici un nou căpitan, care să inspire teamă In anul următor, Mihai porni ofensiva peste Du-
lui Sinan, în afară de Mihai, nicio nouă victorie, năre « cea dintâi campanie balcanică, de cruciat a
cate să decidă retragerea lui. Singurul element nou lui, în genul lui Io an Corvin, cucerind şi Turna, ultima
era: numărul. Acesta îi lipsise lui Mihai a doua zi din cele trei raiele pe malul stâng. In semn de pace,
după Călugăreni. Ţara era părăsită de duşmanul fără îndatoriri, Sultanul îi trirnete un steag. Pe când
învins şi liberarea ei însemna recâştigarea deplinei Mihai culegea laurii nouilor sale victorii peste Du-
neatârnări faţă de Poartă. Biruinţa lui Miliai şi năre, în acelaşi an 1596, Sultanul zdrobia trupele
eroismul său din Octomvne puse în uimire chiar pe imperiale şi ardelene trimese de Bathory în lupta
trufaşul principe ardelean: «Atunci Bator Jigmon dela Keresztes.
dacă văzu pre Mihai-Vodă cu atâta vitejie şi cu atâta
înţelepciune, slobozit-att Ţara Românească cu tot Bătălia pentru unire: Şeliinberg
venitul ei ca să fie iar pe seama lui Mihai-Vodă fi Xupta din 1599 se distinge de altele prin aceea că
e singura ciocnire cu duşmanul din cursul campaniei
*) Istoria lui Miliai Viteazul, I, pag. 322. şî că este cea dintâi bătălie românească de stil apu-
 MARILE BĂTĂLII ALE ROMANILOR
751

sean, în câmp deschis şi care, prii. decisiva ei aduce trunde fulgerător prin trei păsuri de munte: ştirile
învingătorului nu numai- domnia Transilvaniei, ci variază în ce priveşte numărul şi forma grupelor,
putinţa înfăptuirii celei dintâi uniri a Românilor Radu Buzescu şi banul Udrea veneau cu «ostile
din Dacia. Craiovei, ale Jiului şi ale Mehedinţilor» ca să treacă
Planul lui Bathory din 1595 de a reuni cele trei direct la Braşov, pe când Mihai, cu grosul oştilor,
principate sub un singur sceptru era o ideie a Re- apucă prin-pasul Buzăului, tar Baba-Novac cu 5000
naşterii care va ameţi capetele multor principi din haiduci pe la Turnu-Roşu, Erau cu toţii 30.000 ostaşi
sec. al XVII-lea, mai ales după înfăptuirea ei prin cu 80 tunuri mid,după alţii chiar 40.000. Mihai
Mihai Viteazul. trecu pe la Prejmei',—-de unde trimise emisari ca
După înfrângerea din 1596, Sigismund Bathory să răscoale pe Secui, — pe la Braşov (10/20 Octom-
juciî cunoscuta comedie politica, ce aduse în curs vrie) care se supune, I'eldioara, Şercaia, Făgăraş,
de iui an patru schimbări de domnie în principatul fără nici o piedică şi se opri în luncile Sibiului, unde
vecin. Aceea îu favoarea imperialilor plăcea în deo- se adună cu. haiducii lui Novac şi 8000 Secui veniţi
sebi Iui Mihai. El şi încheia un tractat direct cu îm- pe urmă (17/27 Octomvrie). Acolo se întâlni cu
păratul Rudolf II care-i asigura sprijin militar şi duşmanul care tocmai se apropia de Sibiu.
bănesc, pentru răsboiul sau cu Turcii. După Darahi, oastea lui Mihai se alcătuia din:
Instalarea lui Andrei Bathory din 1598 strica însă Roşii de ţară «foarte frumoasă oaste» alcătuită din
planurile Voevodultii. boierime, măciuci numiţi după măciuca lor, dar aveau
Luându-şi titlul vărului, său de Principe al Tran- şi suliţi, boieri şi gloată de ţară, «de parcă venise
silvaniei, cu adaosul, Moldovei şi Ţării Româneşti, toată Românimea $; veneau apoi S.ooo de haiduci,
Andrei ceru îndată lui Mihai supunere şi împăcarea afară de ai lui Baba Novac, 8.000 Secui şi 23.000
cu Turcii; îu taină însă plănuia cu Ieremia Movilă, lefegii străini, ostaşi de carieră, pedeştri şi călări,
care ocupase tronul Moldovei cu ajutor polon, să din care 2.100 unguri, iar restul poloni, cazaci, sârbi
scoată pe Mihai din scaun. « Atuncea lerimia-Vodă, şi moldoveni.
Donural Moldovei... trimise cărţi la Batbor Andrei aş In faţa acestei frumoase oştiri, Cardinalul Andrei
cum să fie amândoi una şi să scoată pre Mihai-Vodă aducea 25.000 ostaşi, adunaţi în pripă, dar bine pre-
din mijlocul lor şi, de nu va ieşi de voie, ei sa ridice gătiţi şi bine armaţi.
oşti asupra Iui, să-1 prinză şi să~l dea Turcilor»; Mihai gătea un atac prin surprindere, când sosi în
faptul e adeverit şi cu acte. tabăra lui un sol de pace, Malaspina, nunciul papal
Câtva timp Mihai duse tratative cu Rudolf I I ca care vru să împace pe cei doi, ori să facă numai greu-
să cuprindă Ardealul prin cooperare, ajutat de Basta, tăţi lui Mihai. Mihai amână lupta, dar a doua zi
comandantul oştilor imperiale din "Ungaria Supe- opri pe nunciu la sine şi desfăşură ostile în faţa ta-
rioară. I,a 25 Septemvrie însă, Rudolf începu ne- berei lui Andrei, ca să-1 intimideze.
gocieri cu Turcii. Prin aceasta, el se desinteresa de Ostile lui Andrei, la care veniră în urmă «trupele
Transilvania. Mihai se hotărî atunci s'o cuprindă în mare parte româneşti ale Banatului, din lyipova,
singur, Inău, lAigoj, Caransebeş» şi Secuii din părţile Arie-
Mihai adună ostile în tabăra dela Ploeşti la 4/14 şului şi Mureşului» (Iorga) se aşezară cu spatele în
Octomvrie, înipărţindu-le în trei grupe spre a pă- zidurile Sibiului, având în faţă râul Cibin.
Artileria lui Andrei începe atacul pe la 9 ore di-
mineaţa trăgând de trei ori în plin, pe când tunurile
lui Mihai trag rău, «peste capetele duşmanilor»,
Dela primele ciocniri se produc deserţiuni la duşman:
românul Daniil Zalasdy urmând chemarea sângelui.,
trecu la Mihai cu ai săi. Haiducii lui Baba Novac,
din aripa stângă, «dau un puternic atac, pe care-1
respinge I^azar Istvan; acesta înaintează la rându-i,
dar spre a-1 opri intră în luptă centrul lui Mihai, unde
se aflau ungurii lui Mako, încadrat de români şi
poloni. Printr'o şarjă puternică ei împing centrul
duşman înapoi, deşi aripa dreaptă a lui Mihai, con-
dusă de aga Leca e respinsă mult înapoi de atacul
combinat al lui Moise Secuiul şi Petru Husar, Se
pare că atunci«cavaleria lui Andrei isbuteşte a pune
în neorânduială oastea românească», pe care Ma-
laspina ar fi văzut-o fugind «până la curtea voevo-
dtilui însuşi». O clipă, şi duşmanul putea fi biruitor.
Mihai luă atunci 3.200 ostaşi din linia doua, unde
se afla şi sări în toiul luptei, ca la Călugăreni <( cu cea
mai mare vitejie şi îndrăzneală, prin pericolul la care
s'a expus» (Malaspina), şi îndreaptă-frontul român.
I,Ul>TA DIN'l'HR SXllOJţ 1UJZRSCU 31 CUMNATUJ, HANUI,UI Coruiş, generalul lui Andrei, român de sânge se lasâ
'i'ATAUJWJK J,A TlţlŞANI prins cu o mică rezervă; duşmanul mai dă un energic
SculpUuA 1)0 plnlrn juorinAitLiilu! la mAnSatircfl Stiliicşti
 ENCICLOPEDIA ROMÂNIEI
752

atac, condus de patru căpitani unguri, între cari Mihai. Acesta vru chiai să a-pere Ardealul, contra lui
Moise Secuiul, şi respinge aripa stângă a lui Mihai Zamoiski, care încercă să treacă pe la Oituz, Cu
până la tunuri, Mihai alergă din nou printre cei cari oaste nouă, bine întocmită, Mihai era în stare sa
fugeau în dezordine, îi cearta, îi întoarce din nou, în smulgă o biruinţă decisiva asupra lui Zamoiski, la
timp ce cavaleria polonă izbeşte şi dâ înapoi, ba chiar Năeni, dacă nenorocul său nu-i aducea tocmai atunci
atrage la deserţiune ostaşii poloni dela Andrei, Un lovitura în spate din partea trădătorului Moise
atac general al frontului roniân câştigă biruinţa. Secuiul. Nici la Teleajen sau Bucovel, Zamoiski n J a
Părăsiţi de principe, care fugise, la o jumătate de câştigat o luptă decisivă, deoarece Mihai se putu
oră după începutul luptei, şi de generalul Corniş, retrage în ordine cu oastea întreagă; la Ploeşti, Za-
trupele duşmane continuă să moiski nici nu mai vru să con-
se apere până la căderea tinue înaintarea, «Ceea ce a
nopţii, când sunt puse pe fugă, hotărît a fost trădarea boierilor
lăsând tabăra întreaga, 45 tu- munteni, sătui de Domnul
nuri, peste 2,000 morţi şi 1.000 veşnicelor lupte şi indiferenţi
prinşi. Fugind prin munţi, spre la gloria lui şi a lor » (Iorga),
a trece în Moldova, Bathory e Astfel, primind lupta dela
•ucis de Secui; oastea lui se Mirislău dintr'o uşurate că ne-
împrăştie cu spaimă; « mulţi socotinţă, Mihai provoacă el
din ei nu s'au oprit nici la însuşi seria de evenimente,
Bă [grad, nici la Cluj, ci mer- cari printr'un destin orb tre-
geau care unde-! ducea ochii». buiau sâ-1 ducă la catastrofa
Prada fu aşa de mare că, pen- fiualâ. Profetic ,şi stăpânit de
tru a o duce, spune Forgaci, mustrarea acelei greşeli poate,
trebuiră 22 cară. De teama scria dânsul la 7 Octoinvrie;
răscoalei ţăranilor români ora- «Uşor este să se înceapă orişice
şele şi nobilimea se grăbiră lucru, dar greu este a se duce
la 'supunere. «Deci dobândi la capăt şi (mai) greu a se
Mihai Yodă. scaunul de Crăie întoarce iarăşi înapoi » l),
şi tot Ardealul, şi toată ţara De altă parte, Basta nota
Bârsei şi toţi Secuii» spune în carnetul său, cu privire la
cronica ţării, deosebind părţile calităţile ce se cer unui co-
din care se compunea Princi- mandant: ţi ii est de graude
patul transilvan. importance qu'011 saclie, s'îl
est soldat ou nori; s'il est su-
Mirislău şi Gorăslâu perbe et hâtif,. .» a ).
O mare bătălie putea să de- Biruinţa dela Gorăslăn, dlti
vină cea dela Mirislău, menită 3 August 1601, răsbuna ce e
să înfrângă răscoala nobilimii drept toate neizbânzile lui din
maghiare, unite cu invidiosul anul precedent: era o luptă
Basta, dacă iuţeala şi mânia decisivă care-i dădea în mâini
tiu l-ar îi împins pe Mihai să Ardealul, biruinţa fiind câşti-
făptuiască neiertate greşeli. gată în primul rând de cei
Fără un scop distinct sau o 10.000 ostaşi ai săi, la cari
politică a momentului, fără să Basta adaogă 8.000; dar ală-
încerce a temporiza lupta până turi de el nu avea nici boie-
la clarificarea situaţiei politice, VASir,iî DOMNUL MOI,POVEI, 1634—1653
rimea, nici ostaşi de sângele
Basta fiind supusul împăratu- său, afară de 600 Moldoveni.
lui, care, ignorând conflictul, îi trimetea la 22 Sep- Dimpotrivă, destinul ducea în tabăra adversa 16.000
temvrie diploma dt guvernator pe vieaţă al Ardealu- Moldoveni, daţi lui Sigismiind Batliory de aliatul
lui,—Mihai primi să dea imediat lupta. Apoi, amăgit său Ieremia Vodă. Ce folos avu dela adunătura
de Basta prinţr'o fugă simulată, îşi părăsi minunata de streini, care nici vieaţă căpitanului n'o puteau
poziţie ocupată şi fu atras într'im loc neprielnic, garanta, se văzu a doua zi după strălucita victorie,
unde i se luă mai întâi,, printr'un atac îndrăzneţ prin tragedia dela 19 August, «Şi aşa s'au plătit lui
artileria şi, cu tot eroismul său şi al cavaleriei, i se Mihai Vodă pentru slujbele ce au făcut Nemţilor »
măcelări toată pedestrimea (8/18 Septemvrie 1600). (Mirou Costin),
Deşi învins, Minai, care câştigase Moldova fără
să dea o mare bătălie, nu pierdea Ardealul; biruinţa BĂTĂLIILE LUI RADU. ŞURBAN
Iui Basta dela Mirislău nu era hotărîtoare pentru Cel intitulat «.un biruitor» în studiul închinat, lui'
două cauze: Mihăi nu-şi adusese aici toate forţele, de-_d-l N. Iorga, ales de boierii lui Mihai în 1601 ca
pe care începuisă ie grupeze îndată, formând o nouă să-i continue politica, ajută cu vechile trupe ale lui
oştire, iar biruitorii începură să se certe între dânşii 1
) N, Iorga; Istoria Armatei, II, pag. 44.
pentru guvernul ţării şi să caute din nou împăcarea cu 2
) General Jî. Roselti, E s s a i s , p a g . 102,
 MARILE BĂTĂLII ROMÂNILOR
— ™
753
Milmi, pe generalul împăratului contra lui Sigismund
^ fu ^ajutat el însuşi pentru a-şi lua scaunul, contra
Im Simeon Movilă, IÎ1 câştigă trei mari biruinţe:
una la Teişani-Ogretin şi două la Braşov (la I6O<Î
$i i 6 n ) . * °
Bătălia dela Teişani
Alungat, Simeon se întoarse ca să-şi ia scaunul,
î n Septemvrie, aducând pe Hanul cu 40.000 Tătari,
<-iiri tocmai treceau spre Silistra pentru a merge pe
fmnliil iipimean, căci răsboiul turco-german nu se
iiK-h.-iii;!!.-. împotriva Hanului care ameninţa sa treacă
ŞÎ ni Ardeal, Radu Serbau ceru ajutor. Basta însuşi
rt :i iijunsla timp dur îi trimese 3000 ostaşi buni şi
.•((.ou Secui cari împreună cu ostaşii săi dădeau vre'o
'';', ''-V"" 0 oameni, Se alese poziţia de luptă la
'iViijiini-Ogretin, ocupandu-se doi pinteni de platou
$nţ;i n hţa, deasupra văii Teleajeiuihti; Cavrioîo
LUPTĂTORI CAZACI
a r h d a t pkmul unei tabere largi l a Teişani, cu şanţ (Giavură contimporanii ilin sec. XVII)
uriâne înijtrejtnuilior, flancată de patru redute cu tu-
nuri îii^ cit,.. Trupe libere sprijineaţi tabăra pe deal Vodă» ceea ce nu este exclus, dat fiind legăturile
iii în pădurea vecină. După o ciocnire de avangardă lui cu Simeon cel detronat. Radu însă vrând pacea,
la Măgurele, Hanul Gazi-Gbirai înaintează, având trimese o solie pe care însă Moise 11'o primi, Attuici,
pe- Simenii alături cu 2—3.000 Moldoveni şi Poloni. el se hotărî să treacă iarăşi munţii. «I ( a purcesul
Tutiirii utucă. Valonii se retrag în tranşee, dar Ro- lui din Târgovişte » se făcură slujbe mari în toate
mânii şi Uiururii eu mare furie se aruncă asupra lor, bisericile pentru biruinţă. Când Moise auzi intenţiile
iar lunurile bal. în plin. Trei atacuri a dat banul în lui Radu începu a se lăuda, zicând: «ia să vedeţi
primii zi (14 Septemvrie). Iu al treilea atac sunt acum, acel rumân gros ce va să pată, numai să-mi
•puşi pe Eu^ii Ungurii şi Sârbii, şi abia Valonii împiedică
tinz aripa ceasta direaptă şi numai decât 1-oiu birui »
pe Tuluri de a intra în şanţuri, printr'o lovitură de (Cronica).
{Şam:, eau'~i face HÎI dea îndărăt, Atunci călărimea Moise îşi făcu tabăra din cară legate cu otgoaue,
lutai'ft (n.'U])ă «dealul din faţă, mult disputat» (Iorga).
în dosul miei mlaştini, spre moara de hârtie, la
Col din urma atac îl dau Românii, conduşi de Siroe miază noapte de Braşov, având la dreapta spre
Hvzcscn, lovind trupa lui Mirza, nepotul banului, Codlea, 4.000 Tătari, ia stânga 1.000 Turci şi în
N'u ftmt 1111 duel singular, ci o luptă decisivă între tabără, 6,000 unguri cu 25 tunuri. Intre Râşnov şi
cele unii l:mi elemente ale celor doi adversari. Tătarii Vâlcan se rândui oastea lui Radu ijerban la 17 Iulie,
Inşii în urmă .|.oou morţi (după alt izvor 8.000) şi cu cei doi Mârzea în stânga, faţă cu Tătarii, Raţiu
sv: ivtnijţi a doua zi, Hpre Silistra; Simeon fu trimes la dreapta, spre Braşov şi centrul din pedestrime
ietfîit în fiare pe hurta unui cal, spre Moldova, de şi haiduci (archebusieri calări), Radu fiind Jâiigă
<.:iH:iv hun, fiindcă îl înşelase. steag—în totul 4,000 călări şi 6.000 pedeştri cu 4
jlirtiinţa asigură pe Radu în scaunul său şi-i dă tunuri. Deci lupta se dădu în câmp deschis după
cu rujul <k< a .se afirma ca Domn neatftrnat, făcându-şi toată regula. Fără să mai aştepte venirea lui Basta,
ritului sau dunărean, ca Mîrcea cel Bătrân, Dan II, Radu ordonă atacul. Cavaleria lui Raţiu năvăli în
Vliid 'J.Vi|ii'ij, Radu (ielu Afumaţi şi Mihai Viteazul: marginea Braşovului şi atacă tabăra din coastă, în
îilîidi ţti pradă Silistru, apoi sălaşul Tătarilor dobro- timp ce fraţii Mârzea lovind pe Tătari prin surprin-
jjrcjia, jiuiiii la Mare, dere, îi împrăştie şi viu din partea opusă spre ta-
bără. Strigând de trei ori «Isus» şi «Sfinte Nico-
intiUti biruinţă dela Braşov, 1603 lae » centrul porni la atac în acelaşi timp, pe când
Iu Anleiil, politica <\<i închinare hi Turci a lui artileria lui Moise, rău îndreptată, bătea aiurea,
.Andrei fu rehnifu acum de Mowe vSeeuiul; el se pro- Ajungând la mlaştină, haiducii descăleca, se târăsc
cluuiii [irincipe, ţii alungă pe Basta la Oradea. Radu- pe jos printre tufişuri şi gropile locului şi răsar deo-
ŞtTbiin v. clicinivt Htăruitor ele .solul împărătesc Kra- dată, cu iui foc năprasnic asupra tunarilor din ta-
cki;t sîi trimeatu ostile; lui do mercenari pentru a bără; călăreţii lui Delimarcu (1.000) pedestriţi, prin
tc'Htddili <icditi('tt în Ankii]; vrând mai bine pacea, o mişcare la fel, fac o spărtură în lanţul de cară
de vât Tftsboiiil, şi umiiai pentrua-1 intimida, Radu, năvălind înlauntrul taberei, jje care ceilalţi o în-
trimoti- doi căpitani (Oh. Raţiu şi Mârzea cel Mare) conjoară acum de toate părţile. Urmează măcelul
cit .|.oon («tuşi, cari, ţinând tabăra încinsă cu care, « cu suliţele lungi cari trec prin două şi trei trupuri».
Ca «nişte turme speriate» Ungurii caută scăparea
sunt; titiicuţi (Io două ori de ungurii lui Sekely, tot
în fugă, lăsând peste 3.000 morţi (alţii spun 6,000)
\x> tdiXţl cati hirft biituţi şi riaipiţi a dona oară (la
între cari şi Moise Sekely, prins din fugă, a( cărui
Renu'Ui ffi hi Râşnov),
cap tăiat fu expus în piaţa Braşovului — o răsbunare
Cfonicu mu 11toinil spune ca Sekely avea de gând a sorţii pentru trădarea lui faţă de Mihai. Tătarii
sft vinft «în Tura RoiufineaHcă asupra lui Şerban
 ENCICLOPEDIA ROMÂNIEI
754
MATlîI EASARAB
DOJINUI, ŢARII ROMANEŞTI, 1IÎ32 • 1654
fugari- de la începutul luptei ar fi fost măcelăriţi
de Secui în strâmtorile munţilor.
Bătălia dela Braşov era un al doilea. Şeliinberg
şi Ardealul se afla la dispoziţia biruitorului. Ştiind
însă ce viespar de intrigi şi trădări este Ardealul,
Radu-Şerban trimese împăratului 32 de steaguri
prin o solie de boieri, primită cu multă strălucire la
Praga, şi el se întoarce, ca om înţelept, la scaunul
său din Târgovişte.
A doua biruinţă dela Braşov, 29 Iunie 1611
Noul principe Gabriel Bathory, puţintel la minte,
ca. toţi Bathoreştii, reîncepu jocul unchiului Sigis-
mund, de-a suzeranul ţărilor române, sub egida
Sultanului. Radu Şerban şi Constantin Movilă căutară
mai întâi să-i intre în voe; atunci noul Bathory făliri
planuri şi mai mari.
In plină pace, el năvăli pe timp de iarnă în Ţara
Românească şi — Radu Şerban fugind —supuse ţara.
Trei luni stând în Târgovişte (lanttarie-Martîe), el
e îngădui armatei sale să jefuiască toată ţara şi toate
mănăstirile aşa cât nimic n'a rămas în ţară; pe
lângă aceasta s'au făcut răutăţi, tiranii şi pradă ce
nu se pot spune »(Engel). După cererea boierilor ră-
maşi în ţară veni Douin, cu voia Porţii, RaduMihnea,
în faţa căruia, Bathory se retrase la Sibiu. Iu Iunie
însă, răsturnătorul, ascuns în Moldova, pregăti ex-
pediţia de pedepsire şi năvăli la Braşov, în. toiul
verii. Vasalul turcesc fugi la Nicopole de frica lui
şi ţara îi puse Ia dispoziţie «toţi darabanii şi cât mai
mulţi călăraşi»; Radu venise cu 3.000 poloni, din care
800 erau joitiiiri (chiurasieri), fără tunuri, Braşovul
făgăduind să-i dea câteva. Eathory întări toate
păsurile ardelene, dar Radu, tăbarît la Rucăr, trecu
neobservat pe la Strunga cu 7.000 călăreţi şi 1,500
pedeştri şi ajunse în grabă la Braşov, făcând front
cu spatele către oraş. Bathory aleargă înaintea lui
dela Prejmei1. Dreapta lui porneşte atacul asupra
darabanilor din stânga lui Radu, care se retrag în
debandadă, măcelăriţi, târând înapoi tot frontul ro-
mân spre şanţurile oraşului. Duşmanii se cred bi-
ruitori când în spate le cad călăreţii şi chiurasierii
lui Radu, ascunşi după moara de hârtie, răsturnancl
totul în calea lor. Ei decid îndată soarta luptei.
Lipsiţi de praf şi gloanţe, călăreţii lui Bathory fug
îngroziţi, făcând un pod cu suliţele aruncate spre
a scăpa mai repede. «Românii se întorc atunci şi
încep măcelul şi urmărirea... Cu grămada se aduc
prinşii la movila de gunoiu a oraşului, pentru a fi
tăiaţi. De toţi căzură 12.000 de oameni. A doua zi
Radu, cutreerând câmpiile luptei decisive spunea
smerit: «Sânt prea mic ca să fi putut face asta.
N'am făcut-o eu: Dumnezeu din cer a făcut-o eu
mâna lui atotputernică» (Iorga, ştiri săseşti). S'au
cules 40 de steaguri. «Iar Bator fugind i-a căaut
cuşma din cap jos, spune cronica noastră, şi ca un
câine s'a ascuns şi de abia a scăpat cu mare ruşine
şi nu i-a folosit nimica penele cele multe ce purta,
până a scăpat de s'a închis în. Sibiu, că dela singur
Dumnezeu a luat acea plata».
Radu Şerban urmări pe fugar până la Sibiu, apoi
se întoarse în ţară, unde aflând pe Radu Mibnea
înscăunat, cu toată voia ţării, lua drumul pribegiei.
Niciodată un biruitor ca dânsul n'avu un destin
mai trist.
BĂTĂLIA FINTA
După necurmate răsturnări ŞL răsboaie, tronul
lui Ştefan cel Mare va fi ocupat, timp de două decenii,
de boierul Lupu care-şi luă un nume împărătesc
pentru domnie. Mândru şi ambiţios, Vasile Vodă
râvni ca atâţia principi după Mihai Viteazul, coroana
întreită a Daciei şi fără să-şî întocmească o bună
oştite, b v i în. două rânduri cu învoirea Porţii, c a
să-i ia tronul, pe paşnicul său vecin, Matei Basarab.
Se întâmplă însă ca acesta să fie şi unul din viţa
vechilor răsboinici. Oastea Ţării, refăcută prin două
decenii de linişte, era o adevărată oaste naţională.:
atacurile lui Vasile Vodă sunt respinse. Iu 1653
însă o vastă conspiraţie, cu legaturi în afară, ridică,
asupra lui Vasile pe boierul Gheorglie Ştefan care-i
luă tronul,
Intorcâudu-se cu ajutor dela ginerele său Timus
şi 8,000 de Cazaci, după o luptă scurtă, la Popricaiii,
Vasile alungă pe usurpator. Dacă se oprea aci, a r
fi putut domni cu pace, până la capătul vieţii, dar
îl mâna dorinţa' lui de răzbunare. •
Cu 8,000 de oameni, oaste de ţară, şi 16.000 d e
Cazaci aduşi de Timus, Vastte porni spie Focşani.
Aci, avantgarda cazacilor e luată în primire de vel-
spătarul Dicu, moştenitor de tron, cu 9.000 călăreţi
lefegii şi Roşii, Cazacii bat în retragere, dealungal
câmpiei, susţinuţi de o trupă nouă,:«o seamă d e

o a s t e cu foc (cu
puşti,) luiidud călări,
pedoştri, seimeni şi
ţncăluşe». Respinsă
la Şoptea, pe Telea-
jen, oastea do aco-
perire a lui Matei se
retrage în ordine pe
malul Prahovei, o-
prind înaintarea duş-
manilor.
A Vinul oşliri- mai
m i r a , Maici sap ii
şanţuri în junii ta-
iii'M'i aşi'/.atr între
i'int<i si râul Jiiloini-
•ţiv; tu centru avea pe
Roşii, hi aripi pe-
(Ieştii şi .seimeni şi
12 Uiiuiri. «Sosind la
nudul Prahovei, Va-
sîk' vru Sii-fji odili-
nenscîi ostile obosite
de j,ţoana, u M, iji sil
ocolească tabăra lui
Mutei, dar Timus HC:
împotrivi iji decise
utilul, împingând
otfttlc pi'-sle pil ni ui
Clilliunca în fiiţn tti-
berci Im' Mii Ici. Aci
vicltîlimil Tiimiţf so
ojui. Ctii'iiiiit. df Vii-
silo, «I îi I'I"LS])IUISC:
(I lunii, vitejii Moldo-
venii vnrbiik'
noi», iji Moldovenii
î n n i p iititonl, Iii care:
Muntenii răspund ni
foc <lc piiţtti. Atiioul
nul: di1 ioo de Nciii|:i
calări, i s i h i e putcr
nl<: în iirip» dreapta
ii lui Mutei, rcspiu
j>îlud"(i înupoi piltifi
k corturi, « Curlcu
co KC cliiauiâ Knşii
au (Iul: dosul, iji unii
şi |)(!Hk' Jidoiuiţa de-
tk'.se, nesocotind vu-
ilnl». Dacă. veiK'tui
şl Cazacii «cu focul
iiHiipni mijlocului ţ,i
aiipci cei d«i stiluri
Lui Maici, M'HM In
«Ies h i e n i U /.k:ii
Miron Conţin; victo
rin om a lui Vtisik1.
Ne fiiiiti ocupai: în
centru, Muici îndrep-
MARIU5 BĂTĂLII ALE ROMANILOR 755
tă centrul asupra
Moldovenilor cari
înaintau, întorcând
tunurile şi pedestri-
mea asupra lor, apoi
siugur, ca ILihai la
Şelimberg, alergă în
mijlocul celor fugari
şi-i readuse în luptă.
« Puştile (tunurile)
nepărăsit dau în Mol-
doveni » cari se re-
trag, pe când frontul
Muntenilor se reface.
Numai atunci Ti-
mus aruncă un corp
de Cazaci spre cen-
trul lui Matei. Târân-
du-se-pe jos, ca să
se apere de focul tu-
nurilor, ei sar de-
odată într'un chiot
cu o salvă de foc
asupra centrului
muntean; un glonţ
nemeri pe Matei
în germehiu—dar
Domnul stătu aprig
în luptă alungând
fteicul venit să-1 a-
jute. Dar călăreţii po-
loni din aripa stângă
a lui Matei, cari pân-
deau clipa, năvăliră
cu săbiile asupra Ca-
zacilor pedeştri, căl-
cându-i şi tâindu-i
în goana până în ta-
băra lor,
«Nebunul de Ti-
mus ce să facă nu
ştia»... Cazacii stri-
gau să li se dea ordin
de atac ori de şăn-
ţuire, focul Munteni-
lor din centru şi
dreapta lor nu mai
contenea. Momentul
decisiv al luptei este
grăbit de un feno-
men meteorologic :
«Deodată cu aceste
se scornise un vifor
cu ploae dirept în
faţa oştii lui Vasile
Vodă.'.. cât se părea
ca este anume urgia
Uri Dumnezeu sosită
asupra acei oşti câtă
era despre Vasile
Vodă; şi Matei Vodă
cu tunuri adăogea
fn I
(MUMUt de n
75 6 ENCICLOPEDIA ROMANICI

groaza oştii şi siraeţi oştenii lui. Deci întâi aripa gitt al ţării din timpul lui Mircea şi al Iul Ştefan se
oştii noastre a Moldovei au purces înrisipă».(Costin) resimte în epoca lui Matei şi Vasile Lupii. Puterea
Vasile fugi la Cazaci, caii zoreau să închee tabăra militară se sfarmă sub domnii următori, dar amin-
la loc, dar fără spor, din canza furtunei şi atacului . tirea eroului pluti, îndemnătoare, peste secole, dela
muntean. Timus cu toţi călăreţi săi şi Vasile fugiră, Serbau Cantacuzino care se pregăti, fără noroc, să
lăsând pedestriinea sub focul şi sabia Muntenilor, S'att repete isbânaile aceluia, îuălţând şi singurul monu-
aflat în şanţuri 7,000 Caaaci morţi şi 3.000 pe eâmp. ment la Călugăreni, până la Domnul ţărănesc Tudor
Biruinţa dela Finta asigura încă odată tronul, şi la întreaga generaţie a luptei pentru redeşteptarea
pentru cele din urmă clipe de bătrâneţe, viteazului României.
ostaş care dăduse Munteniei una din cele mai glo- Cele două zeci bătălii mai de seamă, purtate cu
rioase domnii ale secolului său. forţe româneşti, după metode şi cu o conducere care
erau numai ale noastre, nu pot rezuma întreaga
activitate răsboinică a poporului român, care este
Tradiţia eroică, reînviată de Mihai Viteazul, elec- nesfârşit mai întinsă. Iile marchează numai culmile
triza timp de o jumătate de secol pe urmaşii săi, atinse în arta militară de Români şi ţintele politice
cari îşi încercară norocul şi puterile pentru cauza atinse într'un timp ce trece de o jumătate de mileniu
creştină sau pentru apărarea ţării. Vechiul presti- {1186—1711).
n. a. c.
M B I J O GRAFIE
GJi. Şincai, Cronica Românilor I, I I , 1886. N. lorga, Istoria Armatei, I-II, 1910-19.
M, Cogălniceattu, Cronicile României, I, 1872. •— Istoria lui Mihai Viteazul, I-II, 1935.
N, A, Conslaulinescti, Bătăliile cele mari ale Românilor, — Istoria Românilor, voi, TI-IV, 1936-37,
Soroca, 1918, General Radu Rosetti, ]5ssais sur l'att militaire des Romunlus,
— Posada 1330—1930. Euoarest, 1935.
A, I). Xenopoi, Istoria Romanilor din Dacia Traîana, II-VI. Alex, Anastasiu, Bătălia dela Călugăreni, 1907.
I. Bogdan, VJn.A fepeş. Bucureşti, 1S96, I. Matogntl, Răsboaele Iul Radu Serbau 1926.
Palaâe, Radu dela Afumaţi, Bueureştl, 1923, 1. V, Năslmel, Luptele dela Ogretiu, Teişani, Bucureşti,
1. Ursit, Istoria lui Ştefan cel Ilare. Bucureşti, 1925, .1910,
— Petru Rareş, 1923. A. Bădulescu, I<uptele lui Ştefan cel Mare cu Turcii, 1908.
iV, Bttlcesoxt, latoriti Românilor sub Mihai Viteazul, 1008. A. Veress, Campania creştinilor din 1595. Bucureşti,

SDB.OBIND
Medalion de lut nrs delii Histria