BOABE DE GRAL

ANUL IV, N-rul 4 REVISTA DE CULTURA A P R IL IE 193

 CUPRINSUL
«ŞC O A LELE N A Ţ IO N A L E CEN TR ALE»
ŞI L IC E U L «A N D R EI ŞA G U N A »
D IN B R A ŞO V (cu 6 i figuri) . . . de A U R E L A . M U R E Ş E A N U

B IB L IO T E C A U N IV E R S IT Ă Ţ II D IN
C E R N Ă U Ţ I (cu i i figuri) . . . . de E U G E N I. P Ă U N E L

S T Â N C A R O ŞIE (III).............................de G R IG O R IO S X E N O P O U L O S
(cu 5 desene de I. Teodorescu Sion) din greceşte de Anton Mistachide

C R O N IC A . Cărţi, conferinţe, congrese, expoziţii: Ouă de Paşti; Depozitul

legal; Şcoala de Bibliotecari; Autoportrete şi saloane de primăvară.

cu 2i figuri

Planşă colorată: Natură moartă de Marius Bunescu

Redactor: E M A N O IL B U C U Ţ A

Un exemplar 25 lei

Abonamentul pe an 280 lei

D IR E C Ţ IA E D U C A Ţ IE I POPO RU LU I

B U C U R E Ş T I II — S T R . G E N E R A L B E R T H E L O T No. 28
 Edificiul « Şcoalelor Naţionale Centrale» din Braşov, azi liceul «Andrei Şaguna». (Stampă executată în 1853 la Viena
după planul arhitectului Ştefan Emílián)
„ŞCOALELE NAŢIONALE C EN TR A LE“
SI LICEUL „ANDREI SAGUNA“ DIN BRAŞOV
t ' '
Studiat prin prisma mo horită a vrăjmaşilor săi,
trecutul poporului românesc a fost în mare mă­
sură denaturat şi falsificat. Campania seculară de
ponegrire şi umilire a neamului nostru a avut
urmări regretabile chiar şi asupra propriului suflet,
contribuind în mare măsură la alimentarea dete­
stabilului său servilism, care l-a făcut şi-l face
să nu-şi poată da seama în deajuns de calităţile
frumoase cu care a fost înzestrat de natură.
Pe cerul întunecat al calomniilor şi neadevăru­
rilor trâmbiţate în lung şi în larg de pismuitorii
neamului nostru, apare însă din când în când şi
câte-o licărire revelatoare. Este părerea obiec­
tivă a adevăraţilor oameni de ştiinţă. Unul dintre
aceştia a fost şi învăţatul preot şi prelat würtem-
bergian Wilhelm Hoffmann, care descoperi la
Românii din Transilvania: «O iuţeală de pri­
cepere, o inteligenţă deschisă, o agerime şi iste­
ţime a minţii », împreunate cu «o abilitate a
purtării », precum « nu mai găsise nicăieri. .. » ,« o
frumuseţe clasică a capetelor, vrednice de a servi
de model pentru gemme. . . », «o sonoritate şi
bogăţie a limbii care s'ar potrivi şi pentru cea
mai cultă naţiune de pe pământ »: cu un cuvânt,
calităţi graţie cărora acest popor, «unit şi des-
voltat până la cel mai înalt grad de civilizaţie,
ar fi capabil să stea în fruntea culturii spirituale
a omenirii ». («Beschreibung der Erde» vol. 2,
partea 4-a, Stuttgart, 1842).
f t
Compoziţia etnică excelentă a poporului nostru
şi însuşirile sale alese care Tau făcut şi-l fac ca­
pabil de cea mai înaltă cultură şi de cele mai fru­
moase virtuţi, au fost cauza de căpetenie a prigo­
nirii, duşmănirii şi umilirii sale. Câte umilinţe
n'au trebuit să sufere şi Ştefan cel Mare şi Mihai
Viteazul, pentrucă au fost Români; câte n'a tre­
buit să îndure tot din această cauză chiar şi «crăi-
şorul Valah » Matei Corvinul, cel mai luminat
cap încoronat al Europei timpului său!
Ceea ce a făcut şi pe descendenţii coloniştilor
germani ai Ardealului să se agaţe cu atâta putere
de privilegiile câştigate în vremuri de restrişte
şi de mari prefaceri şi să se împotrivească cu atâta
îndârjire pătrunderii Românilor în mijlocul lor,
a fost mai întâiu teama să se vadă copleşiţi şi
întrecuţi de ei. Un cronicar săsesc al Braşovului
de acum 200 de ani, făcând aluzie la marile pro­
grese ale Românilor din timpul său, ne spune că
pricina de căpetenie a împotrivirii Saşilor ca Ro­
mânii să fie admişi în breslele lor şi să poată
cumpăra proprietăţi şi în incinta internă a ora­
şului — unde au putut de altfel locui întotdeauna
ca chiriaşi — a fost teama ca prin progresul şi
«înflorirea Românilor», naţiunea săsească «să
nu se ruineze cu desăvârşire ».
Saşilor, ca să ne exprimăm cu un termen mai
modern, le-a fost frică de concurenţa Românilor
pe toate terenele vieţii publice. Aciuaţi în coastele
194 BOABE DE GRÂU

Braşovului, Românii îşi întemeiară în Şchei — de aici reuşiră să acapareze cu timpul aproape
numiţi astfel după colonia venită aici din timpurile întreg comerţul Braşovului, rămânând în mâinile
când imperiul «Şcheilor » sau Bulgarilor cuprindea Saşilor numai industria înfloritoare de atunci a
în sine şi pe Românii de miazăzi — un orăşel al Cetăţii. Odată admişi în bresle, Românii ar fi

1 o r propriu, unde-şi făcut Saşilor şi pe te­

ridicară după 1500, în renul industrial o mare
locul bisericii de lemn, concurenţă. Aceasta a
şi o mare biserică de fost cauza opunerii în-
piatră, la a cărei zi­ vierşunate a acestora
dire contribui şi Nea- împotriva năzuinţelor
goe Vodă Basarab şi de independenţă econo­
lângă care funcţionase mică şi autonomie mu­
încă delà anul 1495, şi nicipală a Românilor
o şcoală. Aceasta se de aici, mai cu seamă
putu adăposti în anul între anii 1690 şi 1750.
1598 într’o c l ă d i r e In a c e a s t ă epocă
nouă de piatră ridi­ viaţa românească a Bra­
cată cu ajutorul unui şovului luase un pu­
alt cucernic voevod, ternic avânt, la ceea
al lui Aaron Moldo­ ce nu puţin a contri­
veanul, surghiunitul în buit ajungerea Transil­
castelul Vinţ din A r­ vaniei subt stăpânirea
deal. Acest important directă a «împăraţilor
fapt istoric şi cultural Romei » şi avantagiile
ni l-a relevat un do­ cele mari create prin
cument găsit de noi nouile tratate comer­
acum câţiva
> ani în ar- ciale ale imperiului cu
hiva Braşovului. Este Poarta otomană.
o socoteală de chel­ Şcoala românească a
tuielile făcute cu clă­ Braşovului, din care
direa şcoalei, repara­ ieşiseră la sfârşitul vea­
rea turnului bisericii şi cului al 17-lea oameni
acoperirea ei cu ţiglă, ca Teodor Corbea, «lo­
prezentată în ziua de gofăt şi cancelar » al
6 Februarie 1598 M a­ ţarului Rusiei Petru cel
gistratului Braşovului Mare, şi fratele său,
de învăţatul protopop « Ceauşul David », ve­
de atunci al Românilor stitul boier al lui Con­
braşoveni, Popa Mihai, Titlul şi întâia pagină a socotelii clădirii şcoalei româneşti din stantin Brâncoveanu,
cunoscutul colaborator Braşov, înaintată la 6 Februarie 1598 de învăţatul Popa Mihai, d e v e n i n d neîncăpă­
la primele traduceri ale colaboratorul lui Coresi, Magistratului Braşovului. (Originalul în toare, Românii braşo­
cărţilor bisericeşti ro­ arhiva municipiului Braşov) veni se văzură nevoiţi
mâneşti tipărite pe acea să ridice în anul 1760,
vreme la Braşov de vestitul diacon Coresi. tot pe locul şcoalei delà 1597, o clădire mai mare şi
Intărindu-se tot mai mult, mulţumită mai cu mai spaţioasă, zidită în forma unei frumoase şi solide
seamă legăturilor lor cu ţările româneşti, Românii case cu « două rânduri ». Această clădire n'a putut
 A. MUREŞIANU : ŞCOALELE NAŢIONALE CENTRALE ŞI LICEUL A. ŞAGUNA DIN BRAŞOV
însă să nu provoace invidia Saşilor şi a fost ne­
voie de intervenţia directă a împărătesei şi reginei
Maria Terezia, pentru ca ea să poată fi pusă subt
acoperiş. Tot atunci fu ales şi de loc de reşedinţă
a noului episcop ortodox al Transilvaniei, Dio-
nisie Novacovici. Dar de acest favor nu s’au putut
împărtăşi Românii braşoveni, căci intrigile puter­
nicilor zilei au făcut ca noul scaun episcopesc să
fie mutat la Buda. Se ştie că, după trecerea mitro­
politului greco-ortodox al Bălgradului sau Albei-
Iulii dinăpreună cu aproape întreg clerul româ­
nesc al Ardealului la unire cu biserica Romei,
Braşovul şi Ţara Bârsei au rezistat până la sfârşit
mişcării pornite cu scopul neîndoios al dobândirii
de drepturi politice şi culturale pentru Români.
In urma legăturilor lor strânse cu Ţara, unde unii
din ei aveau chiar vii şi moşii, Românii braşoveni
se găseau oarecum într'o situaţie excepţională.
Aceasta a fost şi cauza principală a persistenţei
lor neclintite în strămoşeasca pravoslavie.
Subt domnia bunului împărat Iosif II, primul
care prin edictul de toleranţă delà 1781 rupse
zăgazurile privilegiilor, Românii braşoveni făcură
Şcoala veche a Românilor din Braşov, numită «şcoala oră-
Şească » zidită în 1760 pe locul şcoalei delà 1597 Astăzi
muzeul şi arhiva bisericii Sf. Niculae
progrese însemnate. Braşovul dădu şi pe primii
«directori ai şcoalelor naţionaliceşti neunite din
195
marele prinţipat al Ardealului »: Dimitrie Eusta-
tievici şi Radu Tempea. Amândoi au fost Români
neaoşi, descendenţi din vechi şi distinse familii
de cărturari. Primul a fost fiul învăţatului pro­
topop al Braşovului, Eustaţie Grid, şi îşi făcuse
studiile cu distincţie la academia teologică’ a Chie-
Premergătorii: Cepescul
vului (Academia Kioviensis) a mitropolitului Petru
Movilă, unde îşi rusificase şi numele. A l doilea
este excelentul om de cultură de atunci al nea­
mului nostru, care prin calităţile sale distinse, tru­
peşti şi sufleteşti, a provocat chiar şi admiraţia
Saşilor şi a Ungurilor. Amândoi sunt cunoscuţi
şi prin frumoasa lor activitate literară.
In timpul acestor doi corifei ai învăţământului
şi ai culturii româneşti a Ardealului se iveşte şi la
Braşov necesitatea înfiinţării unor scoale mai înalte.
Deocamdată se discuta planul «ridicării şi înte­
meierii unei scoale pe seama atotprotopopiatului
(Ţării Bârsei) în care să poată desăvârşit candi­
daţii de preoţie şi dascălii... învăţăturile a să­
vârşi », dar tratativele nu duseră la nici un re­
zultat. In acest timp şcoala românească a Braşo­
vului, compusă numai din trei clase, se acomodase
necesităţilor izvorîte din ocupaţia principală a Ro­
mânilor de aici: comerţul. De aceea se dădu o
importanţă deosebită studiului limbii greceşti,
limba dominantă în viaţa comercială de atunci a
Europei orientale. Căci legăturile neguţătoreşti ale
Românilor braşoveni mergeau până la Veneţia,
Triest, Viena, Lipsea, Marsilia, Constantinopol,
196 BOABE DE GRÂU

Smirna şi alte centre îndepărtate. Suntem de altfel vârtos limba grecească pentru corespondenţul la
în epoca fazei culminante a influenţei greceşti trebuinţa neguţătoriei, şi iar pentru cetirea cărţilor
asupra poporului nostru, în epoca în care un celor vechi greceşti, carea pretutindenea învaţă pen­
descendent al Brâncovenilor aşezat la Braşov nu tru deşteptarea neamului nostru românesc ».
vorbea şi nu scria decât în această limbă, în epoca Intre aceşti harnici şi vrednici fruntaşi români
ai Braşovului în inima cărora cultura grecească a
timpului n’a putut înăbuşi zelul şi dragostea pen­
tru graiul strămoşesc, s'a ivit la începutul veacu­
lui trecut şi gândul şi dorul înfiinţării unor scoale
mai înalte. Grigorie Brâncoveanu, învăţatul boier
muntean retras la Braşov, dispuse chiar prin te­
stamentul său din anul 1823 ca din veniturile
moşiilor dăruite de el aşa numitei biserici «gre-

■ac-rrnusrrlS, / rrr/t 4cp ’&srsrct

•
‘/rr-'cnt.-.-m rr/wc-nt artj Zii///./
îHkrm-run, Iywí cm« j
fé.mrn^rri \rr/nr/f/n'/////«./. IA "rm/rncinty rrlnr/rfn-ttt ? / rrc/rt- c (/ ,/rr’f

rtruwp*suart/f/tfourmi
'mrrrrziufé
a/sm-f-jTt~nrn*n<(fiXtmtrzrrrr.r^ntrriprrrr inurn.tr

?nnr.4 / £ J J rtufa r t / a -m m r / t r . nj-rns. ( C i n ’ >

huita cumsntCr

>urrncc 'crr////.£êcr/tcrr
.. . /fj/C
4 7
Uru ^/r,rcarl/ rrf ctr<r rprnri rrr 't/t>rr/'tr /rrr-n . f r . t m

Ioan G. Iuga (1789— 1860) şi-a jertfit aproape

întreaga avere pentru întemeerea şi susţine­
rea gimnaziului

ceşti » cu hramul Sfintei Treimi din Braşov-Ce­

tate, să se întrebuinţeze o parte pentru înfiinţarea
«unei scoale cu clase gramaticale şi filosofice »,
adică a unui gimnaziu cu şase clase, care era pe
Chitanţă în formă de diplomă de onoare cu motto « Ajutorul atunci tipul obişnuit al şcoalelor mijlocii sau li­
iubitorilor de învăţătură », care se dădea întemeetorilor şi ceelor, în înţelesul de astăzi al cuvântului. Dar
sprijinitorilor şcoalei româneşti din Braşov-Cetate, înfiinţată din pricina neînţelegerilor dintre enoriaşii români
la 1834 ai bisericii şi cei câţiva grecomani (în cea mai
mare parte Macedo-Români, Bulgari şi Sârbi gre-
în care chiar şi Românii culţi ai acestui oraş gă­ cizaţi), cari năzuiau să acapareze toate beneficiile
seau în limba şi literatura grecească — cine ar şi foloasele bogatei ctitorii, dorinţa lui Grigorie
crede ? — un mijloc de «deşteptare » şi cultivare Brâncoveanu şi a celorlalţi generoşi donatori ră­
naţională. Căci iată ce cetim într’un document mase neîmplinită. De altfel veniturile legatelor lor
din anul 1817, publicat de regretatul Andrei Bâr- nu erau îndestulătoare pentru întemeierea şi sus­
seanu, despre explicaţia ce o dădeau Românii bra­ ţinerea unor astfel de scoale mari. Această împre­
şoveni de atunci rostului învăţării limbii greceşti jurare a silit pe Românii locuitori în Cetatea
în şcoalele lor: «Starea şcoalelorjnoastre este în- Braşovului să se despartă de biserica Sfintei Treimi
tr’acest chip tocmită la oraş că se învaţă. . . mai şi să înfiinţeze o biserică proprie şi curat naţională.
 A. MUREŞIANU: ŞCOALELE NAŢIONALE CENTRALE ŞI LICEUL A. ŞAGUNA DIN BRAŞOV 197

Erau fraţii Ioan şi Constantin Cepescul, fraţii Ioan nară o sumă frumoasă de bani, cumpărară în anul
si Gheorghe Inga, Gheorghe Nica, Gheorghe Ioan, 1828 una dintre cele mai mari şi rentabile pro-

Foae de cărăuş delà 1836, a neguţătorilor braşoveni, pentru trimetere de mărfuri în ţările româneşti
(proprietatea d-nei Al. Lahovari)

Rudolf Orghidan, Ioan Secăreanu, Nicolae Cepescu prietăţi din piaţa Braşovului şi-şi instalară acolo
Şi Dimitrie Marin, proprietarii celor mai însemnate în anul 1833 şi o capelă, înlocuită mai târziu cu
case de comerţ de atunci ale Transilvaniei. Ei adu- clădirea cea mare a bisericii actuale.
ig8 BOABE
In anul 1834 vrednicii «purtători de grije » ai
nouei parohii anunţau într’un însufleţit apel pen­
tru sprijinirea bisericii că «pe lângă biserică, spre
fericirea pruncilor noştri şi podoaba neamului
s'au aşezat în acest curgător an şi o şcoală
naţională ».
George I. Nica (1792— 1870) întâiul inspector
al «Şcoalelor Naţionale » din Braşov-Cetate.
A contribuit foarte mult la venirea lui Gheorghe
Bariţiu la Braşov şi la întemeerea «Gazetei
Transilvaniei »
Aşa a luat fiinţă prima şcoală românească din
Cetatea Braşovului din care avea să se nască,
printr'un concurs fericit de împrejurări, «şcoala
naţională centrală » a Românilor braşoveni cu ma­
rele şi vestitul ei gimnaziu — liceul de astăzi
«Andrei Şaguna ».
In acest proces repede şi neaşteptat de desvol-
tare a învăţământului românesc al Braşovului a
intervenit şi un nou şi hotărîtor factor dinamic
extern. A fost contribuţia vechei acropole delà
gurile Târnavelor la avântul naţional al Româ­
nilor de aici. Experienţa de aproape un secol a
celui mai important centru şcolar românesc de
până atunci al Transilvaniei nu putea să nu fie
şi spre folosul cetăţii delà poalele Tâmpei. Chiar
şi profesorul nouei scoale din Cetate, Dimitrie
Lecca, un frate al pictorului Constantin Lecca,
fusese elevul şcoalelor delà Blaj. Tot astfel şi
Gheorghe Bariţiu, Iacob şi Andrei Mureşianu,
cari primiră cu bucurie unul după altul, invi­
taţiile Braşovenilor de a se stabili între ei şi de a
lua asupra lor greaua sarcină a organizării şi con­
ducerii nouilor scoale.
DE GRAU
La început Braşovenii credeau că vor putea
realiza măreţele lor proiecte cu legatele şcolare
ale marelui ban Grigorie Brâncoveanu, ale fostu­
lui mitropolit al Ţării Româneşti, Dositei Filitis,
şi ale celorlalţi donatori ai bisericii Sf. Treimi din
Braşov-Cetate. Spre acest scop ei se adresară epi­
scopului Vasile Moga la Sibiu, cu rugarea să in­
tervină la guvernul Transilvaniei — căci nu se
putea mişca pe atunci nici o piatră fără «voe
prea înaltă »— pentru aprobarea şi punerea în
lucrare a planului.
înştiinţat de cererile stăruitoare ale Românilor
guvernul Ţării institui în primăvara anului 1838
o comisie compusă din cinci membri, între cari
şi un reprezentant al său, care să studieze che­
stiunea la faţa locului şi să elaboreze un plan cu
modalităţile de realizare. Lucrările acestei comisii,
în care episcopul Vasile Moga fu reprezentat prin
protopopul Braşovului Ioan Popazu, înaintau însă
foarte încet din cauza complicaţiilor ce se iviră
mai ales în urma cererii nestrămutate a Românilor,
ca aceste scoale să-şi păstreze independenţa lor
naţională şi confesională. De aceea nici planul unei
scoale comune « greco-romane » cu patru clase
gimnaziale, o clasă comercială, una «reală » şi
una «filosofică », elaborat de către această comisie
în anul 1840, nu putu dobândi asentimentul lor.
Românii braşoveni doreau o şcoală mai înaltă,
curat naţională şi de aceea nu se alese nimic de
Rudolf Orghidan (1797— 1862) mare spriji­
nitor al şcoalelor; a editat în 1837 «Foaia
Duminicii », întâia revistă românească
a Braşovului.
toată munca îndelungată şi costisitoare de aproape
şapte ani a comisiei guvernului Transilvaniei.
 A. MUREŞIANU: ŞCOALELE NAŢIONALE CENTRALE ŞI LICEUL A. ŞAGUNA DIN BRAŞOV 199

Pierzându-şi răbdarea, ei hotărîră să încerce sin­ bărbat cu inima largă şi cu zelul naţional înfocat
guri ceea ce n'au putut face cu sprijinul altora. al protopopului Ioan Popazu (1808— 1889). Popazu
Bisericile lor dispuneau de venituri bogate, «ceea avusese şi o pregătire puţin obişnuită pe acele tim­
ce o biserică singură nu va putea face, vor putea puri. Absolvise gimnaziul evanghelic săsesc din
face de sigur două împreună », se gândiră ei şi Braşov şi academia teologică din Viena. In anul
urmând principiul vechiului dicton: «mulţi mult 1836 fusese chemat lângă sine de episcopul Vasile
pot, puteri împreunate mari lucruri pot face »,
ei trecură delà gând la faptă. In ziua de 19 Noem-
vrie 1844 «reprezentanţii» celor 2 biserici naţio -
naleTromâneşti ale Braşovului, biserica Sf. Ador­
miri din Cetate şi biserica Sf. Nicolae din Şchei
hotărăsc, într’o însufleţită adunare comună, ca
în locul celor două scoale susţinute până atunci
deosebit, să înfiinţeze şi să susţină o singură
«şcoală naţională centrală », cu mai multe clase,
la’ care să se adauge cu timpul şi un gimnaziu.
Tot atunci hotărăsc a vota şi sumele necesare
pentru ridicarea unui edificiu şcolar mai mare
şi mai încăpător.
Acesta fu primul mare act al întemeerii « Şcoa-
lelor Naţionale Centrale », care marchează un punct
culminant în istoria năzuinţelor spre lumină şi spre
progres ale unui popor lipsit de sprijinul Statului
şi avizat numai la propriile sale puteri. Nicăiri
principiul «prin noi înşine » n'a aflat o aplicare
mai vrednică de admirat decât la modeştii şi
paşnicii « cetăţeni şi neguţători » români de atunci
ai Braşovului, cari, desconsiderând chiar şi cele
mai elementare interese particulare, n'au urmărit

Bucur Popp (1805— 1855), «cetăţean şi ne­

guţător» de frunte al Braşovului, cu rost
Însemnat la întemeerea şi sprijinirea şcoalelor

Moga, dar Braşovenii nu -1 lăsară mult timp la

Gheorghe Ioan (1770— 1855), mare sprijinitor
al şcoalelor şi ctitor de biserici
decât un singur scop, n'au avut decât un singur
gând: binele şi fericirea neamului lor.
Norocul a voit ca în fruntea comunităţii orto­
doxe de atunci a Braşovului să se găsească un
Sibiu. In 1837 îl găsim funcţionând ca preot la
biserica Sf. Nicolae din Braşov, iar în 1838 este
ales protopop al Braşovului şi Ţării Bârsei în
locul decedatului Ignatie Carabeţ. De aici încolo
el va fi unul dintre factorii cei mai însemnaţi ai
progresului cultural al Românilor braşoveni, con­
tribuind cu îndemnul şi cu fapta la realizarea mă­
reţelor lor proiecte naţionale. Popazu a avut un
rol însemnat şi în evenimentele delà 1848— 1850,
fiind unul dintre purtătorii de cuvânt ai Români­
lor ardeleni în faţa tronului. Meritele cele mai mari
şi le-a câştigat însă ca membru şi preşedinte al
eforiei şcoalelor centrale din Braşov, stăruind zi
şi noapte pentru câştigarea mijloacelor necesare
susţinerii şi augmentării lor. El fu şi unul dintre
cei mai zeloşi stăruitori pentru ridicarea la Braşov
a unui edificiu şcolar măreţ şi impunător.
Căci între fruntaşii şi cărturarii români braşo­
veni din această epocă se iviră semnele unui or­
goliu naţional şi ale unei ambiţii estetice ce nu
puteau fi satisfăcute aşa de uşor. Ei nu se mai
mulţumeau cu o simplă clădire şcolară abia în­
căpătoare, ca până atunci, ci doreau şi visau un
200 BOABE
palat « naţional », care să fie vrednic a adăposti
în viitor chiar şi o universitate. Ne-o spune acea­
sta însuş arhitectul clădirii şcoalelor, viitorul co­
laborator la întemeierea universităţii din Iaşi şi
Vasile Lacea (f 1861) gospodar român bra­
şovean; şi-a dat toată averea, cu multă în­
sufleţire, pentru clădirea şcoalelor
Mitropolitul Andrei Şaguna (1808— 1873)
profesor al ei, Ştefan Emílián. In Galeta Transil­
vaniei Nr. 204 din 1888 Ştefan Emilian scrie cum
în primăvara anului 1846, fiind încă la Viena, fu
rugat în numele Braşovenilor de protopopul Popazu,
care se găsea atunci acolo, ca să pregătească planul
DE GRAU
« unui edificiu măreţ, care ar corespunde şi pentru
o universitate ». Emilian fusese « primul premiat al
Academiei imperiale şi regale a artelor frumoase
din Viena » şi Braşovenii auziseră despre el tot
din Gazeta Transilvaniei, care adusese atunci acea­
stă ştire. Ştefan Emilian primi cu plăcere propu­
nerea Braşovenilor şi sosi încă în vara aceluiaş
an la Braşov. Obţinând aici şi catedra de profesor
de desen la gimnaziul rom.-catolic « latinesc » el
se apucă şi de pregătirea planurilor clădirii care
avea să devină unul dintre cele mai impunătoare
monumente arhitectonice ale Transilvaniei.
Braşovenii doreau să înceapă zidirea încă în
anul 1847, dar criza economică ivită la sfârşitul
Ioan Popasu (1808 — 1889) protopop al Bra­
şovului delà 1837 la 1865, apoi episcop al
Caransebeşului; preşedinte al Eforiei «Şcoa­
lelor Naţionale Centrale» delà 1850 la 1860
acestui an, ca o prevestire a maréi răsmeriţe delà
1848-49, şi marea încercare care a urmat au făcut
ca lucrarea să se amâne până în 1851.
Se ştie că conducătorii Românilor din Ardeal şi
Ungaria cerură în 1849 împăratului Austriei, în­
fiinţarea a şase gimnazii şi a unei universităţi
româneşti. Dar cum erau să se găsească atunci
bani în tezaurul secătuit al imperiului, când tre­
buiau zeci de milioane pentru despăgubirea ma­
rilor proprietari de pământ cari eliberaseră şi îm­
proprietăriseră pe foştii lor clăcaşi? Românii ră­
maseră şi de data aceasta avizaţi la sine şi numai
la sine.
Cu toată starea de asediu şi măsurile severe de
supraveghere a ordinei publice luate de guvernul
austriac, măsuri care au durat încă mulţi ani
după revoluţie şi în decursul cărora orice adunare
publică fusese cu desăvârşire oprită, Românii au
 A. MUREŞIANU: ŞCOALELE NAŢIONALE CENTRALE ŞI LICEUL A. ŞAGUNA DIN BRAŞOV
desvoltat pe teren social şi cultural o activitate
vrednică de admirat. Neputându-se aduna în lo­
caluri publice ei se întruneau şi sfătuiau în locuin­
ţele lor particulare. Acolo se zămisli în anul 1850
si planul înfiinţării unei mari «reuniuni » sau aso­
ciaţii culturale şi literare pentru toţi Românii din
Ardeal şi Ungaria, dar fiindcă planul acesta nu se
putu încă realiza, din cauza piedicilor ce le pu­
neau guvernanţii în calea oricărei mişcări cu ca­
racter naţional, se întemeiè subt pretextul ajuto­
rării orfanilor rămaşi după crâncenul războiu,
« Reuniunea Femeilor Române », a cărei însem­
nătate în istoria culturală a Românilor ardeleni
Gheorghe Bariţiu (1812— 1893)
întâii membri din Braşov ai comisiei pentru înfiinţarea gimnaziului şi ai «Eforiei scolastice» (1850— 1851)
este destul de bine cunoscută. Acolo se făcură şi
pregătirile necesare pentru înfiinţarea gimnaziului
din Braşov.
Din aceste vremuri de grea cumpănă ne-au
rămas câteva amintiri interesante delà fostul di­
rector al gimnaziului din Braşov în anii 70 ai
veacului trecut, Ştefan Iosif, tatăl poetului Ştefan
Octavian Iosif. In articolul publicat în numărul
jubilar al Gazetei Transilvaniei din 1908, Iosif
scria între altele : « Intelectualii Români din Bra­
şov din anii 1850-51 aveau ca loc de concentrare
casa lui Iacob Mureşianu. Erau de faţă Gheorghe
Bariţiu, Gavril Munteanu, Ştefan Emílián, Vasile
Oroian, din când în când şi Ioan Popazu, fericitul
protopop al Braşovului, mai târziu episcop al
Caransebeşului, şi cum îmi aduc aminte şi Ioan
Maiorescu, care se stabilise cu familia pentru
201
câtva timp la Braşov. Se sbuciumau aceşti bravi
Români cum să întemeieze în Braşov o şcoală ro­
mânească, centru de lumină şi de cultură superioară
şi alte institute pentru binele obştesc al neamului ».
Aşa se puseră atunci la cale, în întruniri priete­
neşti, când la unul când la celălalt membru mai
marcant al societăţii braşovene, instituţii şi între­
prinderi naţionale de o importanţă epocală pentru
Români.
La 6 Martie 1850 se şi alese o comisie compusă
din 7 intelectuali de frunte cu însărcinarea de a
face pregătirile cuvenite pentru procurarea mij­
loacelor necesare înfiinţării şcoalei proiectate şi
pentru a obţine delà guvernul Ţării şi delà auto-
Iacob Mureşianu (1812— 1887)
rităţile locale autorizaţiile necesare funcţionării ei.
Cei însărcinaţi cu această misiune erau din partea
Românilor din Braşov-Cetate şi a bisericii Sf.
Adormiri: Ioan Iuga, Gheorghe Bariţiu şi Iacob
Mureşianu, iar din partea bisericii Sf. Nicolae şi a
Românilor locuitori în cartierul Şcheilor: proto­
popul Ioan Popazu, Ioan Pantazi, Nicolae Dima
şi arhidiaconul Iosif Barac. Această comisie al
cărei preşedinte fu protopopul Popazu şi ai cărei
primi secretari fură Gheorghe Bariţiu şi Iosif
Barac, primi numele de «Eforie scolastică ».
După îndeplinirea tutulor formalităţilor nece­
sare — şi erau foarte multe şi grele — şi după
obţinerea autorizaţiei «prea înalte » se putu des­
chide, la i Septemvrie 1850, într'o clădire luată
în mod provizoriu cu chirie şi cu un singur pro­
fesor, prima clasă a gimnaziului, în care se înscri-
 203
seră nu mai puţin de 24 elevi. Intre aceştia erau
şi Titu Maiorescu şi viitorul profesor şi director
al gimnaziului, Ioan Meşotă.
In ziua de 14-26 Septemvrie 1850 epitropii şi
reprezentanţii celor două biserici se obligară prin-
tr’un contract solemn de a acorda nouei scoale
din veniturile acestor biserici o subvenţie anuală
de 2.500 fiorini « monetă convenţională ». Până la
completarea sumei necesare în fiecare an pentru
susţinerea gimnaziului mai lipseau însă 1200 fio­
rini. Atunci 18 fruntaşi se obligară tot prin con­
tract solemn şi sfânt «legământ », de a pune la
dispoziţia eforiei această sumă timp de 10 ani din
pungile lor particulare. Ei promiseră totodată că
P o ts le ^ -
d e d ic a t«
Benefăetorilor Ia reificarea
M vâlelor r o m a n e
i«
lege orientale diu Brasiovu,
cu »ui e a . u t a l A iin ji.i «**r s i
P e t r e i fu n d a m e n ta u * .
ni 1T. ■'ţrplcmrrte I8ăl.
jk r a **® **"« .
Cu ■marini ui iuaune ii olt.
'a rji* «mineritul» «.-•>!*» •rij-imînr.
Oda latinească făcută de Iacob Mureşianu şi spusă cu prilejul maréi festivităţi a punerii pietrei de temelie
a palatului şcolar, de elevul Ioan Meţianu, viitorul mitropolit
vor da tot ajutorul necesar şi viitoarei clădiri şco­
lare pentru care arhitectul Emilian fusese însăr­
cinat să facă toate pregătirile necesare.
Aşa sosi în sfârşit şi clipa mult aşteptată a
aşezării pietrei de temelie a marelui edificiu şcolar.
Era ziua sfintei Sofii; un popor imens mişuna
în haine de sărbătoare în jurul tribunelor destinate
capului bisericii, reprezentanţilor autorităţilor ci­
vile şi militare austriace, Magistratului săsesc, tu-
tulor şcoalelor din Braşov şi binefăcătorilor şcoa-
lei. După terminarea impresionantei ceremonii, în
sunetul muzicii militare şi «între bubuitul treas-
curilor », episcopul Şaguna care prezida înălţă-
toarea serbare, se sui pe «amvonul umbrit de un
baldahin » şi rosti o « prea frumoasă cuvântare »,
un adevărat imn la adresa «celor trei virtuţi car­
dinale » şi a «maicei lor » Sf. Sofia, zeiţa înţelep­
BOABE DE GRÂU
ciunii, aleasă patroană a şcoalelor. A urmat vor­
birea primului profesor şi viitor director al şcoalei,
Gavril Munteanu, având subiectul «Să învăţăm
noi carte ?» — « Domnilor, zise el între altele, nu
voiu să tulbur bucuria acestei zile, înfăţişându-vă
icoana cea tristă a relelor, a pagubelor ce au iz-
vorît pentru noi din lipsa şcoalelor ! Că noi n’am
avut scoale, de când au început a avea şi alţii,
e păcatul spiritului timpilor trecuţi. Păcatele pă­
rinţilor adeseori se pedepsesc în fii şi strănepoţi;
însă nici un păcat părintesc nu ajunge mai curând
şi mai sigur pe fii, decât păcatul şcoalelor... A h !
Dacă bătrânii noştri, excelenţi în evlavie, înte­
meietorii atâtor mânăstiri sfinte, ar fi ridicat ei,
T e címet#« celebrent arte «rtentHM*
Kt canin tremnto cygne# tempóra.
Ut syfvi# volucrea, tnrre coiurebutae.
Tuhe« te canat optima j
Felix ómen habe«. — Sam paerl Im M es
Quid fausti» patriae «»b penelralib«*
Non «lulcis poterit ducere commodî ?
Cigna et Principe gratia!
S it fon» iiqnidïor pegasiilis aqui*
o «• Pubi, quam rerreet prftfţma rhnritas,
a 4 lapidam fundam ental* Spe», fiiles auiniet morte peretiiim*
P er Musas Deus optime !
Felix nune résidé quesite diu lapis.
Fésűs seru choria iudite iu aaçuk» !
Pliaebi d« inediis/Guminál »edUms
Codri, Fabricii viribus aetuuli
T « vel de stygiis hercule» manu E t Marci prodeanl alite proapero.
Humain» * ) tulit abditis.
Cudarit qui dccus patriae !
Noctis neu timeas fulmina ; nara lais Dicat
Ba nu» v e n u dormi», quae ferit aetfcera.
Jacob u» M— u.
Yielrix quae uiteat roox sine dadibu*
Exaurget sacra Olympicia.
Bato aobtiium «etaiua Gvmakis
- - : «
V irt uium, patriae pruvida coaaaaodia !
K*to juctitm e largi fiu us latex,
Aatreae decu» iaci vtum 1
1
Excrescas hrachiis ritibu» arborum
Quas fructa» rnegant aethere pendula» . -
Komauis teneris uni tara tendito .
Quia cuuctis sine limite *
*1 lutrliişuntiir unme» , •
4
si
după exemplul altor popoare, măcar numai o uni­
versitate — cerul nostru ar fi mai senin ! ».
A urmat o rugăciune şi o odă la adresa bine­
făcătorilor, compusă cu acest prilej de membrul
eforiei şcolare, Iacob Mureşianu, una în limba
românească, iar cealaltă în limba latină; prima
pronunţată de autor în genunchi, iar a doua decla­
mată de elevul Ioan Meţianu, viitorul mitropolit :
Măriţi să fie ’n secoli şi cari c'o piatră mică
înalţă aste ziduri, altar pe care jertfim,
Ca fiii şi nepoţii, feriţi de jug, de frică
Să cânte : aste scoale 's a nost’ Ierusalim !
Uşoară să le fie
Ţărîna pe mormânt !
Memoria le 'nvie
In veci pe-acest pământ ! !
 A. MUREŞIANU: ŞCOALELE NAŢIONALE CENTRALE ŞI LICEUL A. ŞAGUNA DIN BRAŞOV
Cu un imn cântat de către şcolari şi cu un
« mars naţional » executat de «banda regimentului
cezaró-regesc Bianchi » s'a sfârşit măreaţa serbare
a sădirii «panteonului fericirii generaţiunilor vii­
toare », a edificiului menit să servească de «scu-
tintă şi adăpost » junimii naţionale « pe veacuri
înainte », precum scria atât de nimerit Gazeta
Transilvaniei din 20 Septemvrie stil vechiu 1851.
Primele decenii de creştere şi înflorire a şcoalelor.
« Toţi ştim că dăscălia şi averea sunt două concepte
opuse,’ ce se ridică unul pe altul — cu vreo per­
spectivă măcar de pensiune pentru zile de bătrâ­
neţe ? Nici aceasta nu ! Ce dar ? Mulţumirea su­
fletească, acea mulţumire ce o simte în conştiinţa
sa tot bărbatul, care face tot ce poate în sfera
activităţii sale, fie cât de mărginită, pentru pro­
gresul şi binele fraţilor săi de un sânge şi de o
religie, acea mângâiere, în fine, ce trebue să o
aibă: că sămânţa doctrinei sale şi a moralei arun­
cată în acest timp destul de lung, n'a căzut toată
pe pământ sterp, având dincoace şi dincolo de Car-
paţi numeroşi discipuli, între cari unii se bucură
de un renume bun între Români. . . ».
In aceste cuvinte pe care le extragem din în­
semnările autobiografice ale primului profesor şi
director al gimnaziului, Gavril Munteanu, se re­
zumă, putem zice, toată măreţia apostolatului de
Protostinghelul dr. Grigorie I. Pantazi, secre­
tarul şi mâna dreaptă a episcopului Şaguna,
fiul fruntaşului braşovean, ctitor şi efor al
şcoalelor « Ioan Pantazi 1)
trei sferturi de veac, purtat cu o resemnare socra­
tică de un şir întreg de cărturari şi oameni distinşi
203
ai neamului nostru. Din acest punct de vedere
se poate afirma că «şcoalele naţionale centrale »
ale Românilor braşoveni, cu liceul lor, cu şcoala
« reală » şi cu şcoala comercială superioară de mai
târziu, au întrunit subt acoperişul lor un mă-
nunchiu de intelectuali români, decât care mai
Ioan I. Pantazi fratele protosinghelului
dr. Gr. Pantazi şi mare sprijinitor al
şcoalelor din Braşov. La el locuia Şaguna
când venea la Braşov
frumos şi mai bogat cu anevoie am mai putea
întâlni în alte părţi. Oameni reprezentativi, carac­
tere întregi, Români desăvârşiţi, pedagogi emi­
nenţi, scriitori excelenţi, găsim la fiecare cotitură
cutreerând lungul şir al dascălilor lor.
Unul dintre aceştia a fost fără îndoială şi Gavril
Munteanu (1812-1869). Nu putem să nu facem o
scurtă biografie a acestui om de seamă al neamului
nostru subt a cărui pricepută conducere gimnaziul
din Braşov, completat succesiv până la opt clase,
a ajuns în timp scurt una dintre cele mai renumite
scoale secundare româneşti, atrăgând pe băncile
sale o mulţime de elevi chiar şi din ţările libere
de peste Carpaţi.
Originar din judeţul Albei de jos, Munteanu
îşi făcuse studiile la gimnaziul romano-catolic din
Alba Iulia, la gimnaziul superior catolic din Cluj
şi la facultatea de drept din Cluj. încă de tânăr
el se văzu atras de avântul vieţii româneşti din
Ţară şi în anul 1837 trecu Carpaţii, îndemnat
poate şi de vărul său, Aaron Florian, cunoscutul
redactor din anii 1837-38 al marelui ziar «Ro­
mânia » din Bucureşti, obţinând postul de prefect
de studii la pensionatul Sf. Sava de acolo. In 1836
204 BOABE DE GRÂU

el fu însărcinat de episcopul Chezarie al Buzăului făcută într'o aleasă limbă românească. La Braşov
cu conducerea seminarului eparhial nou înfiinţat, Munteanu a lucrat foarte mult la compunerea

întâii profesori ai gimnaziului

Iosif Barac (1818— 1884) David Almăşeanu (1809— 1897)

iar la 1844 fu invitat de mitropolitul Neofit al primelor manuale proprii ale liceului, între care şi
Râmnicului să ia conducerea o bună « Gramatică română »
seminarului său e p i s c o p e s c , în două părţi. A tradus pe
unde f u n e ţ io nă ca profesor Tacit, pe Suetoniu şi pe Ho-
până la 1848. raţiu şi a găsit timp să scrie
Atras de evenimentele • ace­ şi să publice la 1852, în cola­
stui an în ţara lui de naştere, borare cu Bariţiu, şi un bun şi
Munteanu se întoarse în A r­ căutat dicţionar german-român.
deal, unde primi la recoman- A fost şi unul dintre primii
daţia lui Bariţiu şi la invitaţia membri ai «Societăţii Acade­
eforiei şcolare din Braşov, sar­ mice Române » din Bucureşti.
cina de organizator al gimna­ Munteanu a fost delà 1853 şi
ziului. Aici el instruă, fiind, până în anul morţii sale direc­
după sistemul de atunci sin­ torul zelos şi neobosit al gim­
gurul profesor al unei clase, naziului, pe care avu deosebita
una după alta cele patru clase satisfacţie să-l poată vedea în
ale gimnaziului, pe măsură ce toamna anului 1865 completat
se deschideau. Atât în tim­ şi cu a opta şi ultima clasă.
pul cât a funcţionat ca profe­ Vrednici de amintire sunt şi
sor în Ţară, cât şi ca profesor primii colaboratori ai lui M un­
şi director al gimnaziului din teanu la această şcoală, intraţi
Braşov, Munteanu a fost foarte succesiv în ea pe măsură ce
activ şi pe terenul cultural şi se completa din an în an : ar-
literar. Delà el ne-au rămas hidiaconul Iosif Barac, Vasile
« Meditaţiile religioase » şi alte Oroianu, David Almăşianu şi
scrieri din anii 1838— 1848, între Gavril Munteanu (1812— 1869). întâiul profesor Gheorghe Emanuil Nicefor.
care şi traducerea «Suferinţelor organizator şi director al gimnaziului delà 185 Iosif Barac (1818— 1864) a
junelui Werther » a lui Goethe, până la 1869 fost fiul vestitului s c r i i t o r
 A. MUREŞIANU: ŞCOALELE NAŢIONALE CENTRALE ŞI LICEUL A. ŞAGUNA DIN BRAŞOV 205

popular şi «translator » la magistratul Braşovu­ limba română, latina şi germana. La 1865 fu ales
lui, Ioan Barac. Absolvise facultatea de drept protopop al Braşovului. Iosif Barac şi-a câştigat
din Cluj şi seminarul teologic ortodox din Arad. merite însemnate şi ca membru şi mai târziu pre­
Barac a fost un om de o cultură aleasă, Român şedinte al eforiei şcolare şi a fost şi unul dintre
cei mai mari sprijinitori materiali ai şcoalelor.
ys / j s ,« Al treilea profesor al şcoalei, Vasile Oroianu, ab­
solvise gimnaziul din Blaj şi seminarul teologic din
Sibiu. El funcţionase mai înainte ca învăţător la
şcoala românească din Braşov-Şcheiu. La gim­
naziu a ocupat delà 1852 până la 1870 catedra de
„A ştiinţe naturale şi matematică. A fost un dascăl
Ï-
, /:> 1 •> ''
iubit în şcoală şi societate.
v ; :~ Al patrulea stâlp al acestor scoale în primele
,/Â A ’ " " " " - '-»/'**'-■ '* decenii ale existenţei lor, David Almăşianu (1817—
U f y y - U “ '' 1897), trăise mult timp în Ţară, unde funcţionase
r! . . , /* „■ *****”
Ar»*'AA ■ /‘ /y* " .4. ^ i ca profesor la Vălenii de Munte. Almăşianu ab­
/■j y***'-A/#+■*<AJ J/
*' * X
r/%** /»/>/( x,#-
solvise gimnaziul catolic din Târgu-Mureş şi
’f /
I1#•/>*■
âm/ - T fif/f *4** .
cursurile de drept delà Cluj şi fusese la început
/ / avocat în capitala Cetăţii de Baltă, judeţul său
/&/*r i>Afti*> /è% *«««* Ţ t,n\!
natal. Atras de evenimentele delà 1848 în ţara lui
! iL /7 A*« «/mA **/*■■ #*•/ > '/ ? ■ de origine, el fu unul dintre fruntaşii mişcării
r 1/ '} -‘ f 7 7 . „ t , « Â - m ; 4 ,^ < 4 ,/ / .. " * ‘ naţionale de aici. După revoluţie primi delà Aus-
triaci funcţia de «vice-căpitan » al Ţării Făgă­
,£ U /*Â > '« raşului. îndemnat de protopopul Ioan Popazu şi
ademenit de starea înfloritoare de atunci a socie-

,.r
& :> JT Jl4< '<*•* Al J - 'yb-/»*<••i/'A .a» Ţ iîţ
; ,>//<*
*#*
.7/ 7 ÜT J
~’> y ^ y' 7 '
V A.y ■«'/<
.'V X . i (f*/■ ' 7 1■' '
y l ‘ ’// SL. — ,,
.
K’fjf *'* AV.✓ ?/ a.fi*
,

V • • • • "'• " '• '

f /J ’ f l ** ; A'7/’ Ai*
’ * *// /« J / r .r y
/„J *>***•,yf// ,i„.,/ ///?,,-f*A* l - 7-
t /A * ■
La
4/ .^

;
i^ yat ’ /*A *>
’
/<*/>
.// f,;y'
4
/,// y,,'/,.- >*:****
h>"<Mí'Snsjá' -~ţ ~
/«/« S '-y/” * / 'r yA /’/ ■ -ií'f-'/A7 1.' «~ryr•ü-Z-.mi.ty^
7/,*'
., ..X v ' 4-'r-’J
<d- ‘

. 7 /> / W ÎŢ i ’ vA.
/, >/;/- y,.,.:/.,. y.
. , / . ./ a A// ,£*/'■ r•* /v a > ./ t / ,.

ü-:::... L A --
■ . ’ * *'77
... - ■ :Ţ
întâia şi cea din urmă pagină a «Contractului » din 14/26 Sept. x85o dintre curatorii şi reprezentanţii bisericii Sf. Nicolae
din Braşov-Şchei şi ai bisericii Sf. Adormiri din Braşov-Cetate pentru susţinerea gimnaziului

entusiast, pedagog si orator de seamă. A propus tăţii române braşovene, Almăşianu se hotărî să
la gimnaziu până la anul 1861 istoria, geografia, primească postul oferit de profesor al nou infim-
 2 o6 BOABE DE GRAU

ţatului gimnaziu, pentru ca «timp de 32 de ani —
cum spunea regretatul Virgil Oniţiu în necrologul
său — să propage lumina culturii româneşti în
mijlocul tinerimii studioase, atât de iubite de el ».
Almăşianu a fost un om de un « candid idealism »
-::k
i C R O M A T IC A
jn-ntnj
fc CLASELE GUINASlALl INFERIORI
respect de cunoştinţele sale solide în materiile pe
care le propunea, de metoda excelentă în tratarea
celor două limbi, de autoritatea extraordinară pe
care şi-o ştiii dânsul câştiga în scurtul timp cât
a funcţionat la Braşov ». Nicefor a fost şi unul
dintre primii noştri economişti, compunând încă
în 1836 o «Pravilă comercială», pe care o tipări
cu cheltuiala unchiului său Gheorghe Nica în
v ; anul 1837 la Braşov.
Nu putem să nu amintim între primii dascăli
!. ''■ S.'*® ai şcoalei şi pe arhitectul şcoalelor, Ştefan Emilian
rom AaA ^ (1819— 1899), deşi fusese numai profesor «be­
• V: nevol » de desen şi ştiinţele tehnice. Emilian trecu
mai târziu la Academia Mihăileană din Iaşi şi fu
unul dintre fondatorii şi primii profesori ai Uni­
versităţii Moldovei.

' • . - : Cu prilejul primei adunări generale a «Asociaţiei

. .J pentru literatura şi cultura poporului român din
r-V1•' ,. --
GarrHe /. .ftun/eanu.
f profernfn ta <Ü*n*íWá rnxuioft d<- teXP« V u,. dis ßrafy\6_
*** ' '' ’ ■

HARTilA ETIMOLOGICA.

întâiul manual propriu de gramatică română

al gimnaziului

şi o profundă cultură clasică, mânuind limba lui

Cicero şi a lui Virgil ca pe a sa proprie; versurile
şi epigramele sale latineşti, compuse cu diferite
ocazii solemne, erau celebre. Cu «tata Almăşianu »
dispăru la 1897, la o vârstă biblică, nu numai
nestorul dăscălimii Ardealului, ci, precum spunea
tot regretatul Oniţiu: «O figură nobilă, a cărei
specie în această coadă de veac ce petrecem se
stinge cu o uimitoare rapiditate ».
Delà colegiul din Craiova primi în anul 1853
gimnaziul din Braşov pe Gheorghe Emanoil Nicefor,
Braşovean de origine, din fruntaşa familie Nica-
Nichifor, venită aici din Macedonia la începutul
veacului al X V III-lea. Absolvise gimnaziul săsesc Casa « Fundaţiunii Ion G. Iuga * din piaţa Braşovului
din Braşov şi-şi continuase studiile la Viena. El a
ocupat catedrele de limba elină şi germană. A fost A rdeal»— «Astra» de mai târziu — ţinută în
unul dintre profesorii cei mai distinşi: «foştii lui vara anului 1862 la Braşov, Alexandru Ódobescu
şcolari de odinioară, scria Andrei Barseanu, po­ scria despre clădirea în care s'au desfăşurat fru­
vestesc până în ziua de astăzi cu cel mai mare moasele serbări, însoţite de o primă expoziţie na-
 A. MUREŞIANU: ŞCOALELE NAŢIONALE CENTRALE ŞI LICEUL A. ŞAGUNA DIN BRAŞOV
tională a Românilor ardeleni, între altele : « Locui-
torii români ai Braşovului, de puţini ani încoace,
Preşedinţii şi membrii meritoşi ai Eforiei Şcoalelor
Damian Datcu (f 1874)
au înălţat chiar la intrarea Şcheiului, dinaintea
unei frumoase pajişte versi străbătută de alei stu­
foase de tei, au înălţat zicem,
cu mari sacrificii, un somp­
tuos edificiu naţional, palatul
şcoalei româneşti ». Cui i-ar veni
să creadă astăzi că zidirea ace­
stui «somptuos edificiu », ace­
stui «palat » naţional, s’a înce­
put în 1851, fără nici un fond
mai important asigurat dinainte,
ci numai cu nădejdea în altruis­
mul şi idealismul platonian ai
admirabililor cetăţeni români
de atunci ai Braşovului.
Ridicat piatră de piatră din
obolul aproape al tutulor lo­
cuitorilor români ai Braşovu­
lui, acest edificiu merită într’a-
devăr calificativul de «templu
al naţionalităţii », cu atât mai
mult cu cât n'a lipsit nici con­
tribuţia altor ţinuturi româ­
neşti. Să nu amintim decât
cei 207 galbeni colectaţi în M ol­
dova şi trimişi la stăruinţa ex­
presă a marelui patriot Constan­ Ioan G . Ioan
tin Hurmuzachi «pentru clădirea
gimnaziului din Braşov », precum el singur scria în
1853 Ini Iacob Mureşianu. Zidirea fiind foarte co­
stisitoare, iar eforia nedispunând de fonduri decât
207
în măsura colectelor şi contribuţiilor, la care nu pu­
tem să nu adăugăm şi munca prestată gratuit de
Nicolae T . Ciurcu (1808— 1898)
lucrătorii români şi materialele dăruite de sătenii
din împrejurimi, n'a putut fi gata decât în Sep­
temvrie 1854, când se instalară
în parterul ei şi primele patru
clase, la acel an înfiinţate, ale
gimnaziului.
Pe lângă greutatea câştigării
mijloacelor de existenţă, con­
ducătorii şcoalei au trebuit să
lupte şi cu îndărătnicia guver­
nului austriac, care nu recu­
noscu dreptul de «publicitate»
şi de coordonare a acestui gim­
naziu cu celelalte gimnazii de
Stat, decât în anul 1856 şi
atunci numai la stăruinţele e-
nergice ale noului « consilier
şcolar »pe lângă guvernul Tran­
silvaniei, doctorul Pavel Va-
sici. Acest distins medic şi în­
flăcărat Român fusese unul
dintre cei mai zeloşi campioni
ai progresului cultural al Ro­
mânilor ardeleni, mai ales pe
timpul când fusese « director
de carantină » la vama T im i­
(1824— 1894) şului (1834— 1848).
Cel mai de seamă protector al
gimnaziului fusese în tot decursul înfiinţăriisale,fără
îndoială, marele reorganizator al bisericii ortodoxe a
Românilor ardeleni, mitropolitul Andrei Şaguna
 2 o8 BOABE
(1808— 1873). In scrisoarea în care marele arhiereu
comunica eforiei din Braşov plăcuta veste a recunoa­
şterii gimnaziului din Braşov de gimnaziu «public », el
zicea între altele: «Braşovenii noştri au făcut cu
întreprinderea înfiinţării gimnaziului pomenit un
DK, B A f, !
D sinineia» .jui 2 5 . lauBiipíK (O.iftí&pBajm ,) !
ÍÜ ____
te Ba da .pu « u a rn vi piusi r.nA
ju r (|tO M )fi.P )l n iK O .IH .lO P ?.
P O M 'h M H IlT Í D IX B IM O IO K 8
{•ape ce pidiirb aK«mS. Cam rm •ti clei;<íf>art iui
i.i.iömih,Tn> anvbcspijTfi CKons-iöí 'le.rsí noiiías mi .n.t,-
da rá neirrpö napé ce dl. anecrS cn.iS. Mf.cica. ««-
•fcTö.iS ujj totó ce B0pS .furroKiiii cnpc a .[sjidecra.ia
ne On. Hsb.iíkS .pn tóttí upininjut.
npe.HfuS BÜKI r.i.K'i B de fnrpape ecre 1 du. ni. K.
Ilii 'fiind Ka ce mm: npcBcde, kbiuki, anecrS
Ea.18 na <i>i nep'ieTaxS de o eonierare sucea, id.iere
ce af>.n> de iriamape mi m.rn.,Ma zioa umu, nenrpf,
k%j8 mi aní.me:
Via*ÍJOni* Teoprie loanS mi «fil {.pu no.rn,).
'~J>. líB K sp S III m i, f.p n K a n r o p í ).
.. Dnii 'fpanít BonlanS (.jui no.rrr,).
- - László A' lumilor {.pn iaurt.),
d'ut Ilii,vi .ia Kara !)-.itsï Ioană ÍKiita mi
Cápa -ta micea pedt;Tf,.mi.
dlB M i‘ HKTfi.1 ,ia s »re: t «i> i,pmi rf..i ,ia .3 <«p<
Afişul din 1853 al unui mare bal dat în folosul
fondului Şcoalelor Româneşti din Braşov
lucru de aşa însemnătate, care le aduce lor mulţă-
mirea şi a bisericii şi a ortodoxiei întregi ». M itro­
politul Şaguna a fost unul dintre sprijinitorii cei
mai entusiaşti ai şcoalelor braşovene şi cu deo­
sebire ai gimnaziului pe care-í numea «coroana
întregei trebi şcolare » a bisericii sale din Ardeal.
El contribui la fondul şcoalei şi la clădirea ei
cu suma de 2.522 fiorini, iar mai târziu cumpără
şi dărui şcoalei şi o casă la Braşov care să servească
pentru totdeauna de locuinţă directorilor ei.
Clădirea şcolară costase suma considerabilă de
60.000 fiorini, cu toate că o mare parte a materia­
lelor fusese dăruită, şi astfel fondurile şcoalei
fiind în mare parte epuizate nu se putură înfiinţa
deocamdată decât numai patru clase gimnaziale.
Pentru înfiinţarea gimnaziului sau liceului supe­
rior era deci nevoie de un ajutor extern. Atunci
DE GRÂU
harnicii efori se adresară guvernului austriac ce­
rând o subvenţie anuală de 10.000 fiorini. T re­
cură însă ani de zile fără ca cererea lor să fie
luată cât de puţin în seamă. Atunci vrednicii
conducători ai Românilor braşoveni îşi aruncară
privirile peste Carpaţi, acolo de unde biserica lor
primise danii pioase şi în trecut. Era în zilele
entusiasmului provocat de alegerea primului Domn
al Principatelor româneşti Unite, Alexandru Ioan
t
Cuza. Domnul care avusese şi mai înainte contact
cu conducătorii Românilor ardeleni se consideră
fericit de a număra între primele acte ale guver­
nării sale acordarea unui ajutor material Româ­
nilor de peste Carpaţi şi încă la începutul anului
1859 el făcu aşa încât camerele legislative din
Iaşi şi Bucureşti să voteze fiecare câte un ajutor
anual de 50 galbeni pentru şcoalele din Braşov.
Nu mai lipsea acum decât aprobarea guver­
nului austriac pentru deschiderea claselor supe­
rioare ale gimnaziului. La intervenţiile stăruitoare
ale episcopului Şaguna şi ale altor fruntaşi români
cu influenţă, veni în sfârşit şi această 'aprobare
în anul 1860. Cu doi ani mai târziu, la 1862,
apăru şi rescriptul regesc prin care împăratul
Francise Iosif acordă gimnaziului din Braşov din
vistieria ţării o subvenţie anuală de 4.000 fiorini.
Aşa se puse baza şi gimnaziului superior, care
atrase la sine noui şi valoroase forţe didactice.
Să ne oprim puţin şi la aceste figuri distinse ale
trecutului acestor scoale. Primul profesor al clasei
a cincea a gimnaziului a fost Dr. Ioan Meşotă
(1838— 1878), care îşi făcuse studiile superioare la
universităţile din Viena şi Bonn. A fost un bun
şi distins pedagog «împodobit cu multe virtuţi
i
- v
intelectuale şi morale » şi foarte activ şi în afară
de şcoală. In specialitatea sa (istoria şi filologia
clasică) a scris lucruri de valoare. A fost şi un
"I colaborator asiduu al ziarelor ardelene de atunci.
Om cu vederi largi, Meşotă şi-a dat seama de
Băile Eforiei, cea mai mare instalaţie a Braşovului, înte­
meiată la 1856, întreprindere care a fost de mare ajutor şcolii
foloasele studiului limbilor şi al literaturilor neo­
latine pentru Români şi a introdus pentru întâia
 A. MUREŞIANU: ŞCOALELE NAŢIONALE CENTRALE ŞI LICEUL A. ŞAGUNA DIN BRAŞOV 209

dată studiul limbii franceze la şcoalele de aici. separaţiei ei totale de familie, «o legătură firească,
A fost membru corespondent al Academiei Ro­ zicea el, trebue să existe între aceşti doi factori
mâne şi director al gimnaziului şi al şcoalei «reale »
paralele, la a cărei înfiinţare contribuise şi dânsul
foarte mult, până la moartea sa întâmplată în
anul 1878,
Unul dintre primii profesori angajaţi la gimna­
ziul din Braşov a fost şi Ştefan Iosif, care ocupase
încă delà 1856 catedrele de limba elină şi ger­
mană în clasele ultime ale şcoalei. Studiase la
Viena şi Lipsea şi fusese şi elev al Academiei Co­
merciale din Viena. A fost un bun profesor de

A 3 7' np
• \
; t-V-v
;re*MUifînnrj .b wxrjcun*
:wnaWfiÍW.Űrjnuc*
. ‘j ’ iv* » * « * '... . £++4Km* -
v
I ' it / r r * r'****4*
— 1

ÿ * Á r4 m r r r S /r r r -r *Á '* r r r r ------ ,
Ioan Meşotă director al gimnaziului
Á Á , Á * * rrrrrrh r . delà 1869— 1878
• * '/£ * " Á ^ r Á ír t i /ar***tm + 4rtr y r *

lírrr4 + *4 Í , y JU -J0 * ai educaţiei, dacă voim a merge siguri pe drumul

* / y « w /*4 #«- /£/» Ár ^ , y /5

Á r r ^ t r r /p rr*** r Á / / _

^ ^ , ------------- y.
/rrr l*r* ^///A , ->,s s£rrr»'
•*VW • Sr*i

^ / ^ * * ^rnrrr/r •• .»■ r*/’y£,rt’*rt

^Prr-rÁ (Á trrr ^^/ívT^ v
/-< J
ÁrÁÓ
r r S ' + rr**- ^

yí'/í* f~ .-: ■ /, V,
®®®^y®8^^88BMB8i88Â88ÂÉÉ^2j'-.2-
Adresa delà 5 Aprilie 1859 a «Ministrului Cultelor şi
Instrucţiunei Publice » din Bucureşti, Chr. Teii, către
Eforia Şcoalelor din Braşov, în legătură cu subvenţia
anuală de 500 de galbeni, acordată cu încuviinţarea
Principelui Cuza acestor şcoale

filologie clasică şi a excelat şi pe terenul peda­

gogic publicând şi câteva studii de valoare în re­ Vasile Glodariu (1832— 1899)
vista braşoveană «Şcoala şi Familia », al cărei di­
rector a fost mult timp. Iosif era un aderent al culturii noastre ». A compus şi câteva manuale
principiului «autorităţii şcoalei», dar contrar al şcolare între care şi « Gramatica limbii elenice »
310 BOABE
după Curtius. După moartea lui Meşotă, Iosif
fu ales şi numit director al gimnaziului, pe care
Ştefan Iosif, director al Gimnaziului
delà 1878— 1889
l-a condus până la retragerea sa la pensie, întâm­
plată în anul 1889.
Nicolae N. Popp (1840— 1888)
Primul profesor de filologie clasică al noului
gimnaziu superior, Dr. Vasile Glodariu (1832—
1899), fusese unul dintre tinerii ajutaţi la studii
DE GRÂU
de Şaguna şi pregătiţi anume pentru şcoalele din
Braşov. El absolvise filozofia la universitatea din
Viena. Tim p de 30 de ani Glodariu a fost un
adevărat apostol al idealismului şi al iubirii de
neam, un panromân de rasă care încă în 1870
lansase un apel pentru o întrunire la mormântul
lui Gheorghe Lazăr din Avrig a tutulor profe­
sorilor români de dincoace şi dincolo de Carpaţi.
El fu şi acela, care în 1881 primi delà guvernul
României sarcina grea şi periculoasă a organizării
şi deschiderii, la Bitolia, a primului liceu româ­
nesc din Macedonia. Gazeta Transilvaniei scria
la moartea sa, în 1889, între altele : « Ca Român
Vasile Glodariu a fost întotdeauna la înălţimea
celui mai curat entusiasm pentru orice faptă şi
întreprindere bună în favorul naţiei sale. Deşi
ß p ,.
Ioan Lapedatu (1844— 1878)
adeseori îl răpea acest entusiasm în sfere prea
ideale, ce se contrariau cu dura realitate, el nicio­
dată nu se descuraja şi în toate împrejurările se
manifesta caracterul său constant naţional, simţul
său de desinteresare şi de abnegare pentru cauza
cea mare, pentru interesul comun ».
In anul 1866 se ţinu şi primul examen de ba­
calaureat sau « maturitate », cum se numea aici,
în prezenţa chiar a arhiepiscopului şi mitropoli­
tului Andrei Şaguna. Era de sigur unul dintre
puţinele triumfuri ale culturii româneşti în A r­
dealul de atunci. Harnicii şi zeloşii Braşoveni
nu se mulţumiră însă numai cu atât. Reuşind a
procura resurse noui pentru şcoale, între care şi
urcarea rentei anuale acordate de Statul român la
 A. MUREŞ IAN U: ŞCOALELE NATIONALE CENTRALE ŞI LICEUL A. ŞAGUNA DIN BRAŞOV 211

suma de 23.500 lei, ei înfiinţară în anul 1869, după retragerea din partea guvernului unguresc a
paralel cu gimnaziul, şi o şcoală « reală » cu trei
clase şi una « comercială » superioară tot cu trei
clase. Şcoala reală o întregiră mai târziu la patru
clase. Pentru adăpostirea lor se mări în anul 1869
si edificiul şcolar adăugându-se la latura lui de
miazăzi o nouă aripă. Şcoala comercială fu mutată
mai târziu în casa fostului preşedinte de tribunal
şi senator Constantin G . Ioan, care o testase efo­
riei. Cursurile acestor scoale au fost la început
suplinite tot de profesorii gimnaziului, nefiind
angajaţi decât numai doi profesori noui, regre­
taţii Iosif Maxim (1847— 1902) şi Nicolae G. Or-
ghidan (1824— 1880). Conducerea lor o avea tot
directorul gimnaziului, Ioan Meşotă, care con­
tribuise mult şi la înfiinţarea lor.
Nu puţină recunoştinţă merită şi harnicii mem­
bri din acest timp ai eforiei şcoalelor, cari nu numai
că nu primiau nici o retribuţie, dar îşi deschi­

Ion C- Panţu (1860— 1927)

subvenţiei de Stat acordate acestor scoale delà

anul 1862.

Andrei Bârseanu (1858— 1922)

deau ei înşişi pungile oridecâteori şcoala era ame­

ninţată să rămână fără resurse sau profesorii fără
leafă. Pe lângă numele membrilor primei eforii în
frunte cu protopopul Popazu, pe care le-am în­
şirat, nu putem uita pe acelea ale lui Damian
Datai, Ioan G. Ioan, Nicolae T. Ciur cu, Ioan
Jippa, Apostol Eustatie Pop, Gheorghe R. Lecca,
Bucur Pop ş. a. Ele vor rămânea întotdeauna în
amintirea recunoscătoare a urmaşilor. Pentru ca să
mărească veniturile şcoalelor ei au reuşit să aducă
în proprietatea acestora, mai cu seamă prin dă­
ruirea «obligaţiunilor » societarilor lor, şi marea
întreprindere a băilor de aburi, cea mai mare Gheorghe Dima (1847— 1925)
instalaţie de acest fel la Braşov, înfiinţată cu ca­
pital românesc în 1856. «Băile Eforiei» au fost In această perioadă de stăruitoare lupte pentru
de mare ajutor şcoalei, mai ales prin anii 1870. ridicarea nivelului spiritual şi cultural al şcoalelor
 212 BOABE DE GRAU

din Braşov, noui şi distinse figuri didactice veneau ani cât a funcţionat în cadrele lui. Este Nicolae
să mărească frumoasa galerie a dascălilor lor : Pilţia (1848— 1901), harnicul profesor de limbi
este în primul rând «conrectorul » gimnaziului clasice şi compunător de manuale şcolare. Este
delà 1878— 1888, Dr. Nicolae Popp, absolvent al Ioan C. Tacit (1843— 1890), primul dintre profe­
facultăţii de filozofie din Viena, un dascăl model, sorii braşoveni licenţiaţi ai facultăţii de litere şi
filozofie din Bucureşti, Român
bun şi pedagog distins. Este în
sfârşit bucovineanul Ipolit llasie-
vici (1836— 1915), directorul gim­
naziului delà 1889 până la 1893.
In trei decenii: Gimnaziu cu
opt clase, şcoală reală cu patru
clase, şcoală comercială superioară
cu trei clase, şcoală elementară de
băeţi cu patru clase, şcoală pri­
mară de fete cu 5 clase — într'a-
devăr rezultat măreţ şi sublim
în împrejurările de atunci !
Şcoalele naţionale centrale delà
1880 şi până astăzi. Schimbările
neaşteptate survenite în politica
Europei în anii 1865— 67 şi care
au scos la suprafaţă preponde­
renţa politică a Prusiei în Europa
şi a Ungariei în imperiul habsbur-
gic,au avut puternice repercusiuni
Profesorii gimnaziului, ai şcoalei reale şi ai şcoalei superioare de comerţ la 1896. şi asupra Românilor. Ajungând a-
Şezând delà dreapta la stânga: Ioan Bunea, Pantelimon Dima, Virgil Oniţiu, cum Ungurii stăpâni absoluţi peste
Protopopul Bartolomeu Baiulescu, Vasile Goldiş, Iosif Maxim, Ipolit Ilasievici. Ardeal, ei nu numai că desfiinţară
Rândul 3 : Lazăr Nastasi, Nicu Popovici, Iosif Blaga, Gh. Chelariu, Dionisie autonomia seculară a acestei ţări,
Făgărăşanu, Paul Budiu, Ioan Socaciu. Rândul 3: A. Vlaicu, I. Panţu, I. Bozocea, dar se străduiau să dea lovitura
Andrei Bârseanu, Ion Pilţea, I. Baptist Boiu. Rândul de jos: Pompiliu Dan, de graţie şi ultimelor resturi ale
Petru Roşea, Nicolae Bogdan instituţiilor româneşti create cu
atâtea greutăţi în epoca absolu-
un distins cărturar şi om de
societate al Braşovului, autor
al unor bune manuale de isto­
rie şi geografie, al unei va­
loroase « Schiţe din istoria Bra­
şovului » şi al altor articole şi
studii importante publicate în
revistele şi ziarele de atunci.
Este Lazar Nastasi (1845—
1902), bucovineanul, fost elev
al lui Aron Pumnul, profesor
de matematică şi fizică al li­
ceului timp de 34 de ani. Este
Ioan Popea (1839— 1902), fra­
tele episcopului şi membrului
Academiei Române N i c o l a e
Popea, «unul dintre cei mai Gimnaziul românesc din Braşov
harnici pedagogi », care a excelat
şi prin scrierile sale în această materie, publi­ tistică şi constituţională austriacă. Noua dietă delà
cate în «Şcoala şi Familia», în Gazeta Transil­ Budapesta puse nişte condiţii atât de grele acor­
vaniei şi în alte reviste şi ziare de atunci. Este dării mai departe a ajutorului de Stat anual de
Pantelimon Dima (1840— 1928), excelentul pro­ 4.000 fiorini şi atât de jignitoare pentru senti­
fesor de matematică şi fizică, una dintre cele mai mentul şi mândria lor naţională, încât Românii
respectate figuri ale gimnaziului timp de 44 de braşoveni se văzură siliţi a renunţa cu totul la el.
 A. MUREŞIANU: ŞCOALELE NAŢIONALE CENTRALE ŞI LICEUL A. ŞAGUNA DIN BRAŞOV
Din norocire se iviră alte izvoare noui de venit.
Intre acestea era şi mărirea subvenţiei primite
până atunci delà aşa numita « Universitate » a
Saşilor din Sibiu, care administra şi unele pro­
prietăţi şi păduri asupra cărora Românii şi Saşii
aveau drept de uz comun. In schimb ajutoarele
României se votau regulat în fiecare an. Această
împrejurare a contribuit însă la neliniştirea opiniei
publice ungureşti, care s’a manifestat printr’o cam­
panie violentă de presă împotriva şcoalelor din
Braşov. Această campanie luă o turnură vehe­
mentă îndată după ajungerea în fruntea guver­
nului unguresc a faimosului «zdrobitor al naţio­
nalităţilor », Coloman Tisza. Ziarul budapestan
«Közérdek » (Interesul Public) învinui, într'un ar­
ticol publicat în primăvara anului 1875, pe con­
ducătorii şcoalei de aici de-a-dreptul de «agitaţie
împotriva Statului maghiar» şi de «iredentism »,
atacându-i mai ales pe tema ajutorului primit din
România şi afirmând între altele că «în fruntea
eforiei şcoalelor stă un individ cu numele Mure-
şianu, care agită necontenit prin organul său,
«Gazeta Transilvaniei», împotriva Statului şi a
naţiunii ungureşti ». Campania s'a continuat şi în
Frontul sălii festive a gimnaziului
parlament şi avu de rezultat decretul ministerial
din 2 Aprilie 1875 prin care <<se interzice institu­
telor confesionale precum şi celor susţinute de
213
comunităţi, corporaţii sau de privaţi, de orice
soiu şi categorie, de a cere sau primi vreun ajutor
material delà statele vecine sau delà domnitorii şi
guvernele lor ».
Deşi directorul «Gazetei Transilvaniei » nu mai
făcea de mult parte din eforia şcoalelor, totuş
Virgil Oniţiu, neîntrecutul director al gimna­
ziului delà 1894 până la 1915
este adevărat că lupta acestui ziar pentru crearea
de izvoare noui de lumină pentru Români a con­
tribuit în măsură mare la alimentarea entusias-
mului poporului nostru pentru institutele sale de
învăţământ. Căci atunci când Ungurii pregăteau
marele contra atac împotriva culturii româneşti prin
înfiinţarea de scoale de Stat în ţinuturile ma­
ghiare, atunci când ei pregăteau înfiinţarea «for­
midabilei redute » delà Cluj, a universităţii ma­
ghiare din Ardeal, « Gazeta Transilvaniei » lua
iniţiativa înfiinţării unei academii de drepturi ro­
mâneşti, colectând şi o sumă frumoasă de bani,
care s'a întrebuinţat mai târziu la zidirea şcoalei
de fete cu internat a «Asociaţiunii » din Sibiu.
Marea idee a libertăţii culturale a Românilor din
Ardeal şi Ungaria şi a înfiinţării universităţii ro­
mâneşti n’a fost susţinută de nimeni cu mai multă
energie decât de această gazetă.
într'un ciclu de articole cu titlul « Chestiunea
universităţii române », publicat în numerele 249—
252 ale « Gazetei Transilvaniei » din 1884, direc­
torul ei de atunci, D r. Aurel Mureşianu, tatăl
scriitorului acestor rânduri, afirma chiar că chestia
universităţii româneşti din Ardeal este însăş che­
stia libertăţii neamului românesc de aici. «In
aceste critice împrejurări, zicea el, chestiunea creării
unei universităţi române încetează de a fi numai o
214 BOABE
chestiune literară politică şi devine o chestiune de
înaltă ordine socială, o chestiune a libertăţii popo­
rului român în acest Stat ».
Toate încercările Ungurilor de a dărâma puter­
nica redută naţională din Groaverii Braşovului
prin retragerea unuia din izvoarele ei principale
de existenţă, subvenţia Statului român, n'au putut
duce deci la nici un rezultat. In spatele şcoalelor
stătea bogata biserică a Sf. Nicolae, care avea
moşii în Ţară, care primise cu sute de ani mai
înainte rente din vistieria Moldovei; ea putea să
asigure şi mai departe existenţa lor, primind aju­
torul României în secret. Având în fruntea lor
Preşedinţii Eforiei
Constantin Popazu, preşedinte al Eforiei
Şcoalelor delà 1876 până la 1887
oameni cu experienţa şi destoinicia unor admini­
stratori excelenţi, precum au fost preşedinţii din
aceste vremuri ai eforiei, Damian Datcu,’ Iosif
Barac şi Constantin Popazu, şcoalele nu aveau
nici o cauză de a se teme de viitor.
Cu toate aceste piedici externe şcoalele pro­
gresau văzând cu ochii. Numărul şcolarilor creştea
din an în an; între aceştia mai mult de 10% erau
din ţara liberă. In anul 1868 gimnaziul a avut
230 elevi, între cari 30 din România. Peste câteva
decenii acest număr trecu peste 300. Şcoalele reală
şi comercială făcură aceleaşi progrese, ajungând
la 1900 a număra peste 200 de imatriculaţi. Şi
aceste rezultate uimitoare, uimitoare mai ales în
comparaţie cu mijloacele materiale restrânse, de
DE GRÄU
care dispuneau, sunt cu atât mai mult de admirat
cu cât loviturile guvernelor ungureşti nu încetară
niciun moment. Prin articolul de lege 30 din 1883
se dădea Statului dreptul de control asupra tuturor
şcoalelor confesionale din Ungaria, drept care se
extindea şi asupra calificaţiei profesorilor. Fără
niciun ajutor al Statului şi cu primirea în ascuns
a subvenţiei guvernului român, şcoalele o duseră
cu greu până la anul 1897 când, în urma unui
denunţ al spionilor săi din Bucureşti, guvernul
maghiar nu se sfii să intervină pe cale diplomatică
la Bucureşti pentru lămurirea scopului acestor
ajutoare date de către guvernul român. A fost
Protopopul Vasile Voina, preşedinte al Eforiei
1897— 1903 şi 1909— 1910
nevoie de toată prudenţa şi tactul conducătorilor
şcoalelor din Braşov, ca acest regretabil conflict
să nu aibă urmări fatale existenţei lor. Preşedintele
eforiei de atunci, distinsul şi regretatul protopop
al Braşovului Vasile Voina, primise mai ales prin
mijlocirea lui Take Ionescu mai multe subvenţii
suplimentare pentru şcoalele din Braşov şi Ardeal,
fapt care ajunse la urechile guvernului unguresc.
Numai după multe sforţări din partea conducă­
torilor şcoalelor din Braşov şi după dovedirea
drepturilor străvechi de rentă ale bisericii Sf.
Nicolae, s’a putut aplana în 1900 acest conflict,
încheindu-se un acord diplomatic formal între
guvernele celor două ţări. România fu însă nevoită
să predea Ungariei bonuri de Stat corespunzătoare
 A. MUREŞIANU: ŞCOALELE NAŢIONALE CENTRALE ŞI LICEUL A. ŞAGUNA DIN BRAŞOV 215

sumei a cărei rentă să poată acoperi ajutorul anual literare şi a scris şi frumoase poezii. Moartea lui
cuvenit bisericii Sf. Nicolae din Braşov. timpurie a fost regretată de toţi bunii Români.

Şi acum să ne întoarcem la cei ce au dat în acest

interval suflet şi viaţă şcoalelor. Frumoasă a fost
pleiada dascălilor acestor scoale şi în deceniile erei
tiszaiste. Trei nume se disting însă cu deosebire
în această epocă în analele lor: Ion I. Lapedatu,
Andrei Bârseanu şi Virgil Oniţiu.
Ion Lapedatu (1844— 1878), «scriitor talentat şi
productiv, un român de inimă şi unul dintre cei
mai vrednici şi mai simpatici membri ai societăţii
noastre din Braşov », cum îl caracteriza Andrei
Bârseanu, fu unul dintre primii ardeleni cu studii
la Paris. Pe lângă aceasta el fusese şi bursier al
societăţii «Transilvania »din Bucureşti. Trecu apoi
la Bruxelles, unde luă şi doctoratul în litere şi
filozofie. încă în acelaş an i se oferi catedra de
limba română şi filozofie la gimnaziul din Braşov.
A fost unul dintre cei mai iubiţi profesori şi cei
mai talentaţi pedagogi. «Şcolarii săi se uitau la
profesorul lor ca la un luceafăr », ne spune fostul
său elev Andrei Bârseanu. Lapedatu ştia să deş­
tepte în învăţăceii lui iubirea pentru acea comoară
care este graiul poporului românesc. A fost foarte
activ şi în afară de şcoală, a colaborat aproape la
toate ziarele şi revistele româneşti din Ardeal, iar
în 1877 a înfiinţat şi redactat la Braşov revista Protopopul dr. Vasile Saftu, întâiul episcop
«Albina Carpaţilor », după ce mai înainte fusese militar român al Transilvaniei (f 1922). Pre­
unul dintre colaboratorii principali ai « Orientului şedinte al Eforiei 1904— 1908 şi 1910— 1922

Şi cine nu cunoaşte pe fo­

Aripa de miazăzi a gimnaziului
latin », ziarul panlatin apărut la Braşov în anii
1874— 75 sub redacţia fraţilor Aron şi Nicolae
Densuşianu. Lapedatu a cultivat toate genurile
stul preşedinte al Astrei, An­
drei Bârseanu ? El se aşeză în
anul 1881 ca profesor la Bra­
şov, după ce făcuse studii fru­
moase la universităţile din Viena
şi München. La Viena se di­
stinse şi ca membru al socie­
tăţii studenţeşti « R o m â n i a
Jună ». Descendent al unei
vechi familii de p r e o ţ i din
Ţara Bârsei, el avea o deose­
bită dragoste pentru graiul
strămoşesc, ocupându-se încă
de pe băncile şcoalei cu adu­
narea de poezii populare româ­
neşti, material care a format
baza cunoscutei colecţii «Doine
şi strigături din Ardeal », pu­
blicată în 1885 în colaborare
cu distinsul său p r i e t e n şi
filoromân Ioan Urban Járni k.
Profesor de limba şi literatura
română, de istorie şi geografie
la gimnaziu, iar mai t â r z i u
la şcoala comercială, el a lucrat cu un zel apo­
stolic pentru educaţia într'o direcţie sănătoasă
românească a tinerelor vlăstare încredinţate
 2 i6 BOABE
dragostei şi grijii sale părinteşti. Bârseanu a fost şi
un scriitor de seamă, publicând încă de când era
la universitate, şi mai cu seamă în Gazeta Tran­
silvaniei, o mulţime de studii literare, biografii,
articole istorice şi culturale şi chiar poezii, între
care « Imnul Astrei », « Imnul Unirii » şi « Cantata »
scrisă cu prilejul jubileului de 50 de ani al gimna­
ziului din Braşov, îi vor păstra pentru totdeauna
numele. Ca director al despărţământului Braşov
al «Asociaţiunii » Bârseanu a lucrat în colaborare
cu regretatul redactor al «Gazetei Transilvaniei»
şi martir naţional Grigorie Maior, cu multă în­
sufleţire pentru înfiinţarea de biblioteci populare
ambulante şi luminarea prin conferinţe a poporului
românesc al ţinutului. După moartea lui Iosif
Sterca Şuluţiu, Andrei Bârseanu fu ales preşedinte
Căpitanul G. Cristureanu din armata română;
a donat la 1866, 500 de napoleoni, iar după
moarte, la 1874, întreaga avere şcoalelor
din Braşov
al Asociaţiunii. A fost şi membru al Academiei
Române, în sânul căreia fu chemat în anul 1907
ca să ocupe scaunul unui alt distins pionier al
românismului din extremitatea nordică a Ardea­
lului, al decedatului Iosif Vulcan. Ca preşedinte
al Astrei, Bârseanu a condus şi vechea ei revistă
«Transilvania ». Cu prilejul jubileului de 50 de ani
al şcoalelor din Braşov, Andrei Bârseanu şi-a luat
asupră-şi şi greaua sarcină a compunerii istoricului
lor, lucrare valoroasă şi plină de nenumărate do­
cumente, care ar fi fost altfel date cu totul uitării
şi care apăru în 1902 la Braşov cu următorul
motto dedicat memoriei întemeietorilor şi spriji­
nitorilor lor:
DE GRÂU
«Plini de iubire de neam şi aprinşi de dorul
[luminii
Mândre paleste-aţi clădit, Muzelor vrednic lăcaş,
Jertfe bogate-aţi adus, ici Pal ştiinţei altar,
Iată decenii-au trecut, alungate de apriga vreme,
Pomul ce voi l-aţi sădit, roade frumoase rodi.
Tainici fiori ne străbat, spre voi când privim cu
[uimire,
Vrednici bătrâni, ce în piept dorul de neam aţi
. [purtat, ’
t inere buze rostesc cu evlavie numele vostru
Şi astfel rosti-l-vor în veci, grai românesc cât
[va fi ». . .
Şi care dintre elevii acestei scoale din ultimele
decenii de dinainte de războiu nu-şi aduce aminte
cu respect şi cu veneraţie de figura aceluia, care
a sintetizat în mod atât de strălucit întreaga acti­
vitate de un sfert de veac a liceului braşovean?...
Virgil Omţiu a fost una dintre acele personalităţi
rare care apar în viaţa popoarelor numai la intervale
anumite. Dascăl şi pedagog al neamului prin pre-
destinaţie, organizator şi conducător de cea mai
bună calitate, român de rasă, legat cu dragostea
cea mai sfântă de trecutul neamului său, scriitor
şi orator de talent, Oniţiu a fost o adevărată glorie
a şcoalei şi a culturii româneşti. Ca să nu părem
a exagera faptele vom reproduce numai câteva
din părerile unor bărbaţi distinşi, colaboratori sau
foşti elevi ai săi, cari l-au cunoscut de aproape.
Vrednicul său urmaş în conducerea şcoalei şi vechiul
său colaborator Dr. Iosif Blaga, venerabilul pro­
topop ortodox de astăzi al Braşovului, scria despre
dânsul cu ocazia jubileului de 75 de ani al liceului :
«Directoratul lui Oniţiu a format o eră de re­
naştere şi o epocă de înaltă desvoltare pentru
şcoalele noastre secundare sub toate raporturile ».
Iar unul dintre foştii săi elevi, distinsul profesor
universitar şi istoric al învăţământului ardelean,
Dr. Onisifor Ghibu, îl caracterizează astfel: «Eu
nu-mi pot închipui, liceul din Braşov fără stâlpul
de granit al lui Oniţiu. De câte ori mă gândeam
la acest liceu, din binefacerile căruia m’am hrănit
şi eu, figura neuitatului director îmi apărea înaintea
ochilor într'o adevărată majestate. N ’am cunoscut
şi nu cunosc, nici în Transilvania nici aci (în Ro­
mânia veche), vreo şcoală care să fi avut sau să
aibă un director atât de priceput, de harnic şi
devotat, cum a avut liceul din Braşov în cei din
urmă 20 de ani ».
Importanţa lui Oniţiu este cu atât mai mare,
cu cât el a perfecţionat aceste scoale şi a mărit
renumele lor în cea mai turbată epocă şovinistă
maghiară. Prin cultura sa superioară, prin înfă­
ţişarea şi atitudinea sa impunătoare, el a ştiut să
insufle respect şi Ungurilor. Despre acest rol al
lui Oniţiu un alt colaborator al său de seamă,
profesorul Axente Banciu, se exprima în discursul
comemorativ ţinut în anul 1925 la inaugurarea
 A. MUREŞIANU: ŞCOALELE NAŢIONALE CENTRALE ŞI LICEUL A. ŞAGUNA DIN BRAŞOV 317

monumentului sépulcral al lui Oniţiu, cu prilejul
împlinirii a 10 ani delà moartea sa, astfel : « A fost
un mare noroc pentru aceste scoale de a fi avut
pe Oniţiu în frunte, în vremea când se dădeau
cele mai înverşunate asalturi împotriva şcoalei ro­
mâneşti. Numai cine a făcut parte din corpul
profesoral de pe acele vremuri îşi poate da seama
de situaţia gingaşe în care se aflau profesorii şi
şcoala. Cu vizite neaşteptate ca a ministrului Wlas-
şurile, nu numai ale şcoalei, ci şi ale sufletelor;
de altă parte, tot în faţă, cu opinia publică româ­
nească, care, geloasă de caracterul românesc şi de
bunul nume al acestei scoale, ar fi înfierat cu
stigmatul trădării pe diriguitorii cari s’ar fi făcut
vinovaţi de vreo transacţiune care să aducă vreo
ştirbire acestui nume bun — cu toate aceste cleşte
în jur şi săbii damocleane deasupra capului, a
trebuit, zic, tactul şi, când era nevoie, energia şi

Profesorii gimnaziului, ai şcoalei reale şi ai şcoalei comerciale împreună cu membrii Eforiei şi ai «Delegaţiunilor
şcolare», cu prilejul jubileului de 50 de ani.
Şezând: Pantelimon Dima, Gh. Belissimus, Lazăr Nastasi, Nicolae Bogdan, Sterie Stinghe.
Rândul 2: Ioan Lengheru, Iosif Blaga, directorul Virgil Oniţiu, Gh. Chelariu, Andrei Bârseanu, Petre Roşea,
Axente Banciu, I. Bunea.
Rândul 3: Ioan C. Panţu, Nicolae Fluşturenu, Ion N. Ciurcu, protopop Vasile Voina, protopop Vasile Saftu,
Nicolae Bărbuceanu, Iosif Maxim, Vasile Goldiş.
Rândul 4. Nicolae Navrea, S. Stinghe, I. Navrea, Paul Budiu, Gheorghe Dima, Dionisie Făgărăşianu, Gh. Vătăşianu,
Dumitru Lupan.

stics, care nu obişnuia să meargă în inspecţii şcolare,
cu exemplul liceului din Beiuş înaintea ochilor în
dimineaţa fiecărui 3/15 Maiu, când, cu toată paza
din jur, răsărea ca din pământ pe mormântul bar­
dului delà 48 tricolorul românesc, cu elevi cari
citeau ziare şi de aci şi din Ţară, cu pretenţiile
celor delà Budapesta, cu ochii de Argus ai inspec­
torilor, cari căutau să pătrundă în toate ascunzi-
rezoluta hotărîre a lui Oniţiu, ca acest focar nu
numai să nu fie întunecat, dar să nu fie stins de
vânturile potrivnice care se înteţeau de jur îm­
prejur ».
Prin aceste situaţii delicate Oniţiu a putut să
se strecoare ca un adevărat erou, reuşind să mă­
rească între elevii săi dragostea pentru limba ro­
mânească şi cultul pentru trecutul poporului
 2l 8 BOABE
românesc. Cursurile sale de limba şi literatura ro­
mână erau dintre cele mai bune din câte s'au
ţinut până atunci în Ardeal,
• Oniţiu a fost însă şi un scriitor de valoare. A
publicat în ziarele şi revistele româneşti de din­
coace de Carpaţi diferite studii literare şi peda-
Iosif Blaga, profesor delà anul 1891 şi director
delà 1915— 1927; la 1924 ales protopop al
Braşovului şi al Ţării B arsei
gogice, apoi volumele: «De toate » (1893), «Clipe
de repaus » (1905), « Din cele trecute vremi » (1912)
şi a redactat şi bogatele anuare ale liceului delà
1:895 ŞÎ până la 1915, anul morţii sale. In 1891
a fost ales membru corespondent al Academiei
Române. A fost şi vice-preşedinte al «Societăţii
pentru fond de teatru roman » din Ardeal.
Oniţiu a fost un aderent convins al doctrinei
«naţionaliste » şi al învăţământului clasic. « Cine
nu a pătruns, zicea el, în vraja culturii antice prin
farmecul conoştinţii limbilor clasice, acela nu va
înţelege noima şi rostul culturii noastre de astăzi,
nici legătura ce este între ziua de ieri, ziua de astăzi
şi cea de mâine; acela, cum s’ar zice, nu poate
să aibă sentimentul istoric al evoluţiei noastre cul­
turale, care întreagă se întemeiază pe cultura antică
elino-romană şi din ea izvorăşte. . . Idealiştii şi
entusiaştii, generoşii şi desinteresaţii în cauzele
publice ies de obiceiu din rândul celor cu cultură
clasică ».
începând cu deosebire din anii 1903— 1904,
Oniţiu a dat o deosebită atenţie ocupaţiilor în afară
de şcoală ale elevilor, stabilind în desele conferinţe
DE GRAU
pedagogice şi un program amănunţit al distrac­
ţiilor şi sporturilor, deosebit pentru sezonul de
vară şi pentru cel de iarnă.
Mult a făcut Oniţiu şi pe teren filantropic şi
cultural. El a fost iniţiatorul fondului «Coresi»
pentru sprijinirea tipăririi de cărţi literare şi ma­
nuale şcolare; el a fost şi întemeietorul şi harnicul
colectant al « Mesei studenţilor », care a’ dat hrană
bună şi sănătoasă sutelor de şcolari lipsiţi, şi tot
al său a fost şi meritul principal al clădirii’ marelui
internat al şcoalelor, inaugurat în anul 1911, în
cea mai mare parte cu bani adunaţi prin sub­
scripţie publică, la cari se adăugară veniturile a
două fundaţii sau legate mai vechi, înfiinţate tot
cu acest scop : primul al lui Ioan Ionciovici şi al
soţiei sale Zoe născută Florea luga de Bacia, şi al
doilea al căpitanului Gheorghe Cristureanu, un fost
ofiţer al armatei române retras la Braşov, care
lăsă şcoalelor o fermă lângă Braşov şi 0 casă în
Bucureşti.
Oniţiu s’a stins în 1915, în toiul războiului, cu
un an înainte de a fi martor al pribegiră colegilor
săi prin ţări străine, înainte de a-şi vedea sanctuarul
transformat în spital militar german şi marea şi
bogata sa bibliotecă, aruncată în pod’ sau între­
buinţată ca material de foc. Soarta l-a cruţat de
această mare probă, dar nu i-a îngăduit să’ vadă
steagul tricolor înfipt definitiv pe catapeteazma
clădirii, de unde îl răsturnase, cu o jumătate de
veac mai înainte, furia nesăbuitului şovinism un­
guresc.
Am merge prea departe cu lucrarea noastră dacă
am voi să spunem tot ce e vrednic de spus şi despre
mândra falangă^ a colaboratorilor lui Oniţiu. Vom
aminti mai întâiu pe câţiva stâlpi mai vechi ai
şcoalelor. Gum am putea trece cu vederea numele
lui Dionisie Făgărăşianu (1855— 907), excelentul
pedagog şi moralist, profesor de matematică, fizică
şi mai pe urmă de religie al liceului? Cum am
putea uita articolele sale frumoase publicate mai
cu seamă în ediţiile populare ale ziarelor noastre
de atunci? Cum am putea să nu amintim bine­
facerile de care s'au împărtăşit şcolarii bolnavi şi
săraci, cărora le-a lăsat după moarte toate eco­
nomiile sale? Cum am putea uita pe regretatul
Dr. Valeriu Branisce (1869— 1928), valorosul zia­
rist şi luptător naţional care a servit şcoala timp
de trei ani ? Cum am putea să nu amintim pe fostul
ministru şi preşedinte al Astrei Vasile Goldiş, pro­
fesor distins al gimnaziului delà 1889 şi pană la
1901? Apoi iarăş nu putem să nu amintim pe
cei ce au format temelia învăţământului lor în
decurs de decenii. Este regretatul Paul Budiu
( i 8 Ş4 i1!?01)» profesor de filologie clasică al gim­
naziului şi harnic autor de manuale şcolare. Este
Dr. Ioan Bunea, autoritarul dascăl şi director actual
al liceului « Gheorghe Lazăr » din Sibiu. Este Ioan
Petrovici, profesor de istorie şi limba latină al
gimnaziului delà 1901 până la 1919, fost deputat
 A. MUREŞIANU: ŞCOALELE NAŢIONALE CENTRALE ŞI LICEUL A. ŞAGUNA DIN BRAŞOV 219

si inspector general şcolar. Este Nicolae Bogdan, în treacăt sau întâmplător la şcoalele din Braşov.
Clascal stimat al şcoalei reale şi al gimnaziului, Nu putem să nu amintim totuş, în ordine cro­
fost director al liceului de fete « Regina Maria » nologică, numele câtorva dintre dânşii cari s'au
din Cluj. Este regretatul Pavel Percea (1870— 1931) distins şi se disting încă în viaţa noastră publică.
profesor destoinic de geometrie şi desen atât al Aceştia sunt : fruntaşul avocat braşovean şi membru
gimnaziului cât şi al şcoalei reale. în comitetul central al Partidului Naţional de odi­
Nici şcoalele reală şi comercială n'au fost lipsite nioară al Ardealului, loan Lengeru (1837— 1920);
în acest timp de elemente didactice de valoare. renumitul chimist, Dr. Aurel Babeş; redactorul de
Intre aceştia amintim: pe Dr. loan Bozoceanu pe vremuri al «Gazetei Transilvaniei », condamnat
(1846— 1897), profesor de matematică, fizică şi la un an închisoare la Seghedin şi mai târziu
limba franceză; pe Iulian Filipescu (1851— 1881), director de liceu în România, septuagenarul Ştefan
profesor de chimie, merceologie, technologie şi Bobancu; regretatul geograf şi ziarist ardelean
istorie naturală; pe loan R, Stinghe (1855— 1886), Silvestru Moldovanu şi actualul profesor univer­
profesor de literatura română şi limba franceză; sitar şi membru al Academiei, Gh. Bogdan Duică.
pe loan Socaciu (1846— 1920), profesor de istorie, Cea mai puternică pavăză a şcoalelor româneşti
geografie comercială şi drept cambial; pe Gh. ale Braşovului a fost fără îndoială dreptul de au­
Chelariu, profesor de istorie naturală, matematică tonomie al bisericii ortodoxe în Ungaria, sanc­
şi fizică, fost şi director al liceului delà 1916 până ţionat prin legea specială delà 1868. Cu toate in­
la 1919; pe Arsenie Vlaicu, directorul şcoalei co­ gerinţele guvernanţilor şi cu toată legea delà 1883,
merciale delà 1897— 1918, şi pe loan Pricu, pro­ despre care am vorbit, caracterul confesional al
fesor de contabilitate şi corespondenţă comercială acestor scoale le-a pus în situaţia de a-şi putea
şi actual director al şcoalei comerciale superioare păstra întotdeauna o oarecare independenţă in­
«Andrei Bârseanu » din Braşov. ternă şi de a-şi putea întocmi ele singure planul
Intre profesorii şcoalei comerciale s'a distins lor de învăţământ, mărginindu-se la aplicarea pla-
mai cu seamă prin activitatea sa rodnică şi bogată,
loan C. Panta (1860— 1927), care a fost nu numai
un excelent profesor de economie naţională, ci şi
unul dintre cei mai de seamă popularizatori ai
ştiinţelor economice şi financiare la Români. Panţu
a fost şi un scriitor cetit şi apreciat. A colaborat
mult timp, împreună cu A . Bârseanu, şi la «G a­
zeta Transilvaniei » şi a publicat şi o mulţime de
manuale şcolare foarte căutate. Având legături cu
oameni de seamă din România veche, el a plasat
o mulţime de absolvenţi ai şcoalei comerciale
dincolo de Carpaţi, pregătind multora o carieră
frumoasă. A fost, cu un cuvânt, un cărturar de
cea mai aleasă specie.
Un mare merit şi-a câştigat şi distinsul profesor
de religie al şcoalelor comerciale şi reale, Ster ie
Stinghe, doctor în filozofie delà universitatea din
Lipsea, prin publicarea celor cinci volume de
«Documente privitoare la trecutul Românilor din
Braşov-Şcheiu » (Braşov, 1899— 1902), indispen­
sabile oricărui cercetător serios al trecutului nostru.
Intre cei mai distinşi profesori ai şcoalei reale
trebue să amintim şi pe vechiul colaborator al
marelui dicţionar etimologic al Academiei, Dr.
Constantin Lacea. D-sa şi-a făcut studiile la uni­
versităţile din Budapesta, München, Lipsea şi Paris
şi a funcţionat mult timp ca profesor de limbi
moderne la şcoala reală şi la liceu. In prezent
este profesor la «Academia de înalte studii comer­
ciale şi industriale » din Cluj, fiind şi unul dintre Internatul Şcoalelor clădit în 1911 cu ajutorul donaţiilor
colaboratorii cei mai apreciaţi ai « Muzeului limbii particulare, făcute mai cu seamă prin stăruinţa directorului
române » din Cluj şi al excelentei publicaţii a Oniţiu
acestuia, « Daco-Romania ».
Ne lipseşte spaţiul ca să putem vorbi şi de pro­ nului de învăţământ al Statului, numai în măsura
fesorii cari au funcţionat timp mai scurt, sau numai strict necesară. Astfel s'a putut da studiului limbii
320 BOABE DE GRÂU

române în aceste scoale toată importanţa cuvenită,
«Studiul limbii române, scrie directorul I. Blaga,
vrednicul urmaş al lui Oniţiu la conducerea şcoalei,
s’a bucurat la noi de o deosebită îngrijire. Se cerea
ca elevii să cetească în decursul timpului de studiu
tot ce era de seamă în literatura noastră. In baza
unui studiu pedagogic literar al directorului Oniţiu
s'a compus un «canon », în care se arăta ce trebue
să se cetească de elevi, ca minim, în clase sub con­
ducerea profesorilor şi ce acasă ca lectură parti­
culară, an de an. Se putea stărui pentru această
ocupaţie sistematică de lectură, fiindcă în fiecare
pricepere să infiltreze şi în spiritele cele mai re­
calcitrante iubirea pentru frumuseţile graiului ro­
mânesc, a artei dramatice, a istoriei şi a artelor
frumoase în genere. Dr. Blaga a fost cel dintâiu
care a aplicat la aceste scoale metoda instrucţiei
prin excursii şi călătorii, pregătind, nu fără greu­
tăţi materiale, cu elevii claselor superioare, călătorii
în ţările păstrătoare ale urmelor civilizaţiei antice,
în Italia şi Grecia. Intre scrierile sale tipărite
amintim : « Instrucţiunea istorică în şcoalele medii »,
«La chestiunea instrucţiunii femeii», «Din este­
tica tragicului », «Psihologia voinţii »şi altele. Apoi

O întrunire din 1910 a bacalaureaţilor gimnaziului din 1900 şi a câtorva din 1895 cu profesorii lor; în picioare, delà
stânga: Axente Banciu, I. Lupaş, Alexandru Bogdan, C. Lacea, Nicolae Bogdan, Petru Roşea, Iosif Blaga, Pantelimon
Dima, Ioan Bunea, directorul Virgil Oniţiu, Tit Liviu Blaga, Gheorghe Dima, protopop Aurel Nistor, Ipolit Ilasievici,
Andrei Bârseanu, Sextil Puşcariu, profesor Vasile Neguţ, Octavian Goga, Jovian Moldovanu, avocat Emil Dan, preot
Ioan Damian, profesor Nicolae Sulică; jos, delà stânga: preot Ioan Morariu, preot Nie. Furnică, profesor Traian
Suciu (Brad), avocat G. Gárda, avocat V. Raicu, avocat Const. Moga, avocat Ioan Maior

clasă era câte o bibliotecă a clasei, cu cărţi anume
selecţionate. Lectura aceasta multă şi sistematică a
şi adus bune rezultate în învăţarea limbii şi lite­
raturii române şi pentru desvoltarea minţii şi a
inimii elevilor ».
Directorul Blaga a fost alături de Oniţiu unul
dintre factorii principali ai progresului şcoalelor
timp de peste 2 decenii. A ocupat la început ca­
tedrele de istorie, limba română şi limba latină,
iar mai târziu de psihologie şi logică, publicând
şi câteva lucrări pedagogice şi psihologice de va­
loare. Cei ce au avut norocul de a -1 avea profesor
nu vor uita niciodată condescendenţa sa faţă de elevi,
metoda fină, familiară, cu care năzuia cu adâncă
volumele « Teoria Dramei », (Braşov, 1889) şi
«Analize psihologice » (Braşov, 1902). Ca secretar
al « Societăţii pentru fond de teatru român » Dr.
Blaga a redactat valoroasele sale anuare (1904— 914)
şi a funcţionat şi ca membru al secţiei literare a
«Asociaţiunii ».
După moartea harnicului şi vrednicului preşe­
dinte al eforiei şcoalelor delà 1904— 1922, a pro­
topopului Dr. Vasile Saftu, căruia i se acordă
pentru meritele sale şi rangul de episcop militar
român, Dr. Blaga candidă la scaunul de protopop
al Braşovului şi Ţării Bârsei şi în 1924, dânsul
fu şi ales aproape cu unanimitate în locul ilustrat
de atâţia mari şi vrednici predecesori.
 A. MUREŞIANU: ŞCOALELE NAŢIONALE CENTRALE ŞI LICEUL A. ŞAGUNA DIN BRAŞOV
In toamna fatală a anului 1916 Dr. Blaga a
trebuit să se retragă împreună cu alţi 10 colegi
cu oastea românească peste Carpaţi, de unde după
Alexandru Bogdan, cea mai dureroasă pierdere
In răsboiu
multe peripeţii a ajuns împreună cu profesorii
Nicolae Bogdan şi Const. Lacea tocmai în Suedia
la Stockholm şi Uppsala. Aci regreta­
tul ministru plenipotenţiar Derussi a
organizat pentru dânşii un serviciu de
informaţii de presă. In 1918 au fost
chemaţi de Take Ionescu la Paris pen­
tru a intra în Comitetul Naţional, unde
au îndeplinit şi diferite alte însărcinări
până în luna August 1919.
In anii războiului şcoalele, rămase
aproape fără elevi, în parte mobilizaţi,
au trebuit să sufere toate umilinţele
provocate nu numai de vrăjmaşi, ci şi
de omul uitat de sine care a fost mi­
tropolitul impus, după moartea lui Ioan
Meţianu, Românilor ardeleni de Ştefan
Tisza, decedatul de tristă memorie V a­
sile Mangra. Profesorii refugiaţi fură
destituiţi din posturile lor, iar şcoa­
lele întocmite astfel ca să servească în
primul rând interesele Statului ungu­
resc. «Firea nervoasă şi înverşunată,—
scrie anuarul jubilar de 75 de ani al
şcoalelor — starea bolnăvicioasă a mi­
tropolitului şi manifestaţiile sale faţă cu tot ce re­
prezenta spirit şi voinţă naţională românească din
Transilvania, determinau pe mulţi ca să menajeze
slăbiciunile capului bisericesc pentru a-i dobândi
221
încrederea şi favoarea. In urma acestor împrejurări
s’au comis multe greşeli de oamenii, cari nu dispuneau
de un suflet puternic românesc şi de suficientă in­
dependenţă ».
Şcoalele suferiseră pierderi însemnate şi înainte
de intrarea României în războiu. Nu mai puţin
de cinci profesori au fost chemaţi subt drapel şi
nevoiţi să alerge la front pentru apărarea « patriei »
şi nu mai puţini de trei dintre aceştia au murit
moarte de martiri în tranşeele Galiţiei sau în acea
vale a plângerii care a fost regiunea râului Isonzo.
Aceşti trei martiri au fost : Dr. Alexandru Bogdan,
Vasile Micula si> Dionisie Nistor.
Cea mai dureroasă a fost fără îndoială pierderea
scriitorului iscusit, profesorului şi conferenţiarului
distins, sprijinitorului talentelor tinere, adevăra­
tului părinte al elevilor şi camaradului devotat şi
bun care a fost regretatul Dr. Alexandru Bogdan,
căzut la Şumina în Galiţia la 10 Octombrie 1914,
în vârstă de abia 33 de ani.
Intre cei mobilizaţi a fost şi talentatul profesor
de fizică şi matematică al şcoalei, Aurel Ciortea
(1872— 1931), care făcuse cu sprijinul eforiei şi
studii speciale în laboratoarele din Berlin şi Paris
şi care a publicat împreună cu colegul său de
materie, Tit Liviu Blaga (1881— 19x6), un dascăl
tot atât de devotat şcoalei, unul dintre cele mai
bune manuale româneşti de « fizică şi chimie ».
In Noemvrie — Decemvrie 1918 Ciortea a fost
comandant al « gărzilor naţionale » române din
Ţara Bârsei. Consiliul dirigent din Sibiu l-a în­
sărcinat mai târziu cu organizarea Academiei de
Sala de gimnastică
comerţ din Cluj al cărei director a fost până la
moarte.
Cel mai vechiu dintre profesorii actuali ai li­
ceului şi unul dintre foştii colaboratori de seamă
 322 BOABE
ai lui Oniţiu este Axente Banciu. Unul dintre cei
mai buni cunoscători ai problemelor gramaticale
şi ortografice şi al fiinţei fiziologice a limbii noastre,
autor al unei mulţimi de articole literare, filologice
şi culturale în revistele şi ziarele noastre de pre­
tutindeni, Axente Banciu a fost şi este şi unul
Profesorii liceului, membrii Eforiei şi Delegaţiilor Şcolare
dintre cei mai harnici propagatori culturali ai nea­
mului nostru. Starea înfloritoare a despărţămân­
tului «Astra » Braşov, înfiinţarea primei biblioteci
publice româneşti a Braşovului, sunt în mare
parte meritele d-sale. D-sa a înfiinţat în 1929 şi
conduce jşi până astăzi revista istorică-literară
« Ţara Bârsei » care pe lângă bunul renume ce
şi l-a câştigat în lumea cărturarilor noştri, se poate
lăuda şi cu cea mai regulată apariţie între toate
revistele româneşti de astăzi.
Dintre profesorii mai vechi cari funcţionează şi
în prezent la liceu mai amintim pe bunul părinte
al elevilor şi educator al lor prin excursii, Dumitru
Lupan, fost câţiva ani şi profesor la gimnaziul
din Năsăud, şi pe harnicul profesor de latină, elină
şi română Vasile Neguţ, iar dintre cei trecuţi la
alte scoale sau decedaţi, pe profesorul de filologie
clasică şi limbă română al liceului delà 1899 până
la 1919, Dr. Nicolae Sulică, şi pe regretatul pro­
fesor de istorie şi geografie, Gheorghe Vătăşianu,
mort în anul 1917 în decursul refugiului său din
Moldova, ca instructor la colonia de cercetaşi din
Păuşeşti, unde mai se găseau atunci şi alţi colegi
de ai săi braşoveni.
Nu putem trece cu vederea nici pe cel mai bun
profesor de gimnastică al şcoalelor, în decurs de
DE GRAU
decenii, Petru Roşea (1863— 1926) şi nici pe acela
care a fost timp de peste 35 de ani medicul lor
zelos şi desinteresat : doctorul Gheorghe Baiulescu,
fiul protopopului de odinioară al Cetăţii Braşo­
vului şi distinsului catechet şi efor al şcoalelor,
Bartolomeu Baiulescu (1831— 1908). Gheorghe Ba­
iulescu a fost câtva timp şi
profesor de igienă în claseÎe
superioare ale liceului şi a în­
fiinţat pe lângă Băile ’ Eforiei
şi primul institut de idrote-
rapie al Braşovului, publicând
şi un valoros tratat de «Idro-
terapie medicală » (Braşov 1904).
Doctorul Baiulescu a avut şi
norocul şi cinstea de a fi fost
şi primul p r i m a r şi primul
prefect român al Braşovului
subt stăpânire românească.
Dar şcoalele de subt Tâmpa
au mai avut şi privilegiul de
a putea număra între profe­
sorii lor şi pe primii mari com­
pozitori ai Românilor din fosta
monarhie habsburgică: Gheorghe
Dima( 1847— 1927), CiprianPo-
rumbescu (1854— 1883) şi Iacob
Mureşianu-fiul (1857— 1917).
Porumbescu n’a putut pro­
fesa arta muzei Euterpe la şcoa­
lele de aici decât numai trei
în anul jubilar 1925
ani, căci fu răpit de moarte
în floarea tinereţei, nu mult
după compunerea frumoasei sale ópere «Craiu
Nou », iar Iacob Mureşianu-fiul n’a funcţionat de­
cât numai un singur an. Numai Gheorghe Dima
a avut parte să servească şcoalele cu dragoste şi
devotament, timp de un sfert de veac. Fiu al
fruntaşului membru al primei eforii a şcoalelor
şi sprijinitor al lor, Nicolae Dima (mort 1853),
Gheorghe Dima a făcut studii excelente de muzică
şi cânt la Karlsruhe, Viena şi Graz şi a absolvit
şi renumitul conservator de muzică din Lipsea.
După câţiva ani de profesorat la Braşov, Gheorghe
Dima fu chemat la Sibiu în postul de profesor
de muzică al seminarului «Andreian » şi dirijor al
corului bisericii catedrale şi al «Reuniunii de mu­
zică » de acolo. Aici reputaţia lui de compozitor
şi muzician distins crescu atât de mult, încât
chiar Saşii îi oferiră conducerea «Männergesang­
verein »-ului lor. In anul 1899 fu chemat iarăş la
Braşov, unde a rămas până în anul 1916 când,
refugiindu-se la Bucureşti, fu mai târziu arestat
de autorităţile austriace, condus la Cluj şi ţinut
închis mult timp dimpreună cu alţi martiri ai
neamului nostru de atunci. In România tutulor
Românilor Gheorghe Dima fu însărcinat cu or­
ganizarea conservatorului de muzică din Cluj, pe
care l-a condus până la moarte. Activitatea sa de
 A. MUREŞIANU: ŞCOALELE NAŢIONALE CENTRALE ŞI LICEUL A. ŞAGUNA DIN BRAŞOV 223

compozitor este, credem, destul de bine cunoscută. Nu e de sigur uşoară problema recapitulării
Corurile sale erau punctul de atracţie al festivită­ rolului însemnat al şcoalelor româneşti ale Bra­
ţilor mari ale neamului nostru de aici, iar piesele şovului în istoria evoluţiei neamului nostru. « Com­
sale, bogate în inspiraţii şi motive româneşti, plexitatea » ei a recunoscut-o şi unul dintre cei
podoaba programelor concertelor româneşti de mai străluciţi foşti elevi ai lor, Octavian Goga,
pretutindeni. Bucăţi ca «Liturghia lui Ioan Gură care scria la 17 Maiu 1925, cu prilejul jubileului
de Aur », Baladele’ «Groza » şi «Mama lui Ştefan de 75 de ani al gimnaziului, între altele:
cel Mare », Imnul « Salvum fac regem » şi altele «A vorbi despre şcoalele din Braşov şi a arăta
îl vor face neuitat. rostul lor real în viaţa culturală din Ardeal, în­
seamnă a face istoria unităţii noastre sufleteşti
delà cele mai primitive începuturi până la strigă­
După anii de grea încercare 1916— 1918, în tul de biruinţă din epopea recentă. Mai mult ca
decursul cărora activitatea le-a fost foarte mult orice aşezământ acest liceu a radiat fluidul per­
stânjenită, şcoalele naţionale româneşti ale Bra­ manent al năzuinţelor noastre moderne. Paralel
şovului au putut în sfârşit să fie martore ale cu Blajul care ne-a învăţat cultul trecutului, aici
marilor evenimente delà sfârşitul anului 1918, s'a hrănit speranţa pentru ziua de mâine. In
care au adus asupra Ardealului stăpânirea vul­ chiliile de pe Târnave se visau splendorile ro­
turului român, visată de întemeietorii lor. In anul mane, subt Tâmpa Braşovului palpitau fiorii re­
următor se întoarse din refugiu şi directorul naşterii româneşti ».
Blaga cu colegii săi. Mulţi dintre aceştia primiră, Nu trebue să privim decât la metropola şcolară
în noua constelaţie politică şi culturală a neamului a Transilvaniei ca să ne convingem despre rolul
nostru, însărcinări şi misiuni importante într’alte important al foştilor elevi ai şcoalelor din Braşov
centre ale Ardealului. Locul lor îl luară alţii mai în viaţa culturală şi spirituală a românismului.
tineri. Deşi nu s'a putut încă împlini dorinţa întemeie­
N ’a fost o operă uşoară de a reglementa în torilor de odinioară ai «panteonului » braşovean,
împrejurările schimbate chestiunea atât de com­ ca el să adăpostească în viitor şi o universitate,
plicată a administraţiei şi conducerii şcoalelor. totuş destinul a voit ca prima universitate româ­
In urma maréi devalvări a monetei, veniturile nească a Transilvaniei, aşezată în fosta ei capitală
eforiei scăzuseră simţitor. A fost deci nevoie ca
Consiliul Dirigent şi mai târziu Ministerul de
Instrucţie din Bucureşti să acorde ajutoare anuale
importante şcoalelor. Sub noul regim au survenit
însă şi alte schimbări fundamentale. Atât şcoala
reală cât şi şcoala comercială superioară au părăsit
vechea lor matcă, fiind transformate în scoale de
Stat independente; din cea dintâiu s'a format
liceul real « Dr. Ioan Meşotă », iar din a doua
şcoala comercială superioară «Andrei Bârseanu ».
Graţie stăruinţelor neobosite ale directorului Blaga
a fost luat şi liceul, rămas acum singur şi purtând
delà 1919 numele gloriosului său protector de odi­
nioară, subt ocrotirea Statului Român, care su­
portă acum cea mai mare parte a sarcinei între­
ţinerii sale.
La sfârşitul anului 1927 veneratul protopop
Blaga retrăgându-se din învăţământ, a încredinţat
direcţia liceului « Andrei Şaguna » tânărului şi
harnicului profesor Ioan Moşoiu, Noul director
şi-a asumat o răspundere destul de mare luând
asupră-şi conducerea vechei şi ghrioasei scoale,
dar toate indiciile de până acum ne întăresc în
credinţa că îşi va face pe deplin datoria, dim­ Ioan Moşoiu, directorul liceului delà 1928
preună cu tinerele şi mult promiţătoarele forţe
didactice de care este înconjurat, despre care însă
vom lăsa să vorbească posteritatea în măsura maghiară, Clujul, să fie organizată şi începută de
vredniciei lor. Putem nădăjdui deci că şcoalele foştii elevi ai şcoalelor din Braşov. Nu-i întâlnim
vor merge şi în viitor, ca şi în decursul celor opt pe aceştia şi în fruntea «Muzeului Lim bii Ro­
decenii trecute, tot mereu înainte pe calea pro­ mâne »j a « Institutului de Istorie Naţională »,
gresului şi a perfecţiei. a «Academiei Comerciale » şi a «Şcoalei de
224 BOABE
Agricultură » de acolo ? Nu-i întâlnim şi în funcţiile
cele mai înalte de Stat şi în cele mai importante
roluri politice? Nu-i găsim între cei dintâi învă­
ţaţi şi scriitori ai neamului? Nici o şcoală româ­
nească n'a avut în trecut o situaţie mai potrivită
pentru cultivarea ideii de solidaritate naţională a
poporului nostru şi nici una n'a lucrat şi efectiv
Casa profesorilor, zidită în 1926
DE GRAU
mai mult în interesul ei. Braşovul a fost doar
situat în inima românismului. Presa şi-a înfipt
aici, acum un secol, steagul glorios al revendicărilor
sale naţionale, iar şcoala şi-a clădit cuibul speran­
ţelor sale întraripate în izbânda viitoare a culturii
româneşti.
Braşov A U R E L A . M U R E ŞIA N U
 Universitatea din Cernăuţi. Biurourile Bibliotecii se găsesc la întâiul cat, delà dreapta spre stânga, cuprinzând şi
partea de sub inscripţie. Depozitul vechiu e la parter, între cele două părţi. Depozitul nou ia partea delà parter a
unei aripi paralele şi egale cu aceea care se vede la dreapta

BIBLIOTECA UNIVERSITĂŢII DIN CERNĂUŢI

Mlădiţa, din care s'a desfăşurat Biblioteca Uni­
versităţii cernăuţene a fost vechea Bibliotecă a
Ţării (Bucovinei),
Denumirea ei este traducerea fidelă în limbajul
oficial bucovinean de pe atunci a cuvântului « Lan­
desbibliothek », format prin analogie cu multe
noţiuni înrudite ca: Dieta Ţării (Landtag), etc.
Astăzi s'ar zice Biblioteca regională, provincială
sau bucovineană şi într'adevăr, cărturarii moldo­
veni, acei darnici mecenaţi ai noului aşezământ
cultural, nici nu-1 numiau cu titlul său oficial, ci
se foloseau de alte formule: Mihail Kogălniceanu
dărueşte un exemplar al letopiseţelor «vivliotecii
naţionale din Bucovina », Aron Pumnul vorbeşte
de Biblioteca provincială, iar Ion G . Sbiera, bi­
bliotecarul ei de mai târziu, duce o luptă îndâr­
jită împotriva superiorilor săi pentru a menţine
nomenclatura « Biblioteca centrală », dovedind,
chiar prin autori germani ( !) că aceasta ar fi unica
tălmăcire exactă.
« oficial al unei Biblioteci, în stil mai mare,
d găsim, desvoltat mai pe larg, în anul 1848.
Atunci marele filoromân, Cavalerul Umlauff, pre­
şedintele Tribunalului din Cernăuţi şi directorul
studiilor filozofice, adică al celor doi ani de cursuri
superioare ataşate liceului ca pregătire pentru Uni­
versitate, cere într'un raport adresat Ministerului
Instrucţiei, în baza unor sugestii primite delà
profesorul român Jacob Vorobchievici, crearea
unei Biblioteci naţionale în limba română. Aceasta
în vederea înfiinţării pe lângă studiile menţionate
a catedrei de limba şi literatura română, al cărei
titular devine, un an mai în urmă, la 1849, Aron
Pumnul. Decretul lui de numire ca profesor a şi
fost semnat de Umlauff. înregistrăm deci, încă
în anul revoluţiei, mărturia conceptului unei Bi­
blioteci româneşti. Proiectul n'a luat fiinţă, dar
ideea unei Biblioteci mai mari bucovinene, lansată
atunci, nu mai dispare din discuţiile cercurilor
interesate.
Baronul Adalbert Henniger, primul Guver­
nator austriac al Bucovinei, cu puteri mai largi,
numit după deslipirea ei administrativă de Ga-
liţia, adresează, la 1850, autorităţilor şi primăriilor
32Ô BOABE
un apel, învitându-le să contribue, prin donaţii
în bani, la întemeierea unei Biblioteci pe lângă
liceul din Cernăuţi, care ar fi avut deci un caracter
mai universal decât institutul plănuit de Umlauff.
Pe de altă parte, circulara baronului Henniger
n'a izvorît din iniţiativa proprie a autorului său,
Doctorul Mihai Zotta, protomedic
al Moldovei, iniţiatorul Bibliotecii
Ţării
ci făcea parte din măsurile de reorganizare a şco­
lilor secundare, proclamate pentru toată Austria
şi ale căror radieri ajungeau şi în Bucovina. Apelul
Guvernatorului dă însă cu desăvârşire greş, neco-
lecţionându-se decât suma minimală de 22 fiorini.
După acest eşec iniţiativa trece delà autorită­
ţile de Stat la boierii' români din Bucovina şi
anume deadreptul la un bărbat care avea şi legă­
turi foarte solide culturale cu Moldova: Mihai
Zota, proprietarul moşiei Ocna de pe Nistru, ce
o stăpânia în urma căsătoriei sale cu Victoria,
fiica marelui vornic Alexandru Cantacuzino-Paş-
canu. Cunoscut în Moldova ca doctorul Zota,
dânsul intrase pe timpul regulamentului organic
în nou înfiinţatul serviciu sanitar la Iaşi, având
în cele din urmă funcţia unui protomedic al M ol­
dovei.
O listă de subscripţie, înaintată de către învă­
ţatul moşier latifundiarilor cu cari era împrietenit,
avea îmbucurătorul rezultat de peste 1.000 de
fiorini (Toamna 1850). Un alt personaj din aceeaş
pătură socială, renumitul virtuos bucovinean Carol
Miculi, elevul favorit şi editorul operelor lui
Chopin, totodată şi primul compozitor, care mij­
locea în mod magistral cunoştinţa melodiilor ro­
mâneşti unui public ales străin prin cele 48 de
arii româneşti (48 airs nationaux roumains, Lem ­
berg), prelucrate de dânsul şi călduros apreciate
de Alecsandri (1855), dă sprijinul său puternic
DE GRÂU
operei începute de Zota, aranjând în folosul B i­
bliotecii, iarna următoare, un concert, al cărui
venit era cam egal cu contribuţia colecţionată
înainte.
Ambele sume erau cerute şi date în vederea
unei Biblioteci centrale, universale şi poliglote,
destinată publicului cult din Bucovina, fără a
exclude institutele didactice, ba, vizând chiar şi
o facultate juridică, ce nu exista încă; scopul
principal al Bibliotecii trebuia să fie însă deştep­
tarea şi încurajarea «intereselor pentru o cultură
superioară », iar nu mărginirea la intenţii didactice.
Subscribenţii la lista lui Mihai Zota, şi anume
unsprezece boieri cu multă stare, toţi înrudiţi şi
încuscriţi între ei, în frunte cu viitorul lor preşe­
dinte, baronul Iancu Mustaţa, proprietarul moşiei
Sadagura, fostul membru, împreună cu Alecu
Hurmuzaki, în comisia constituită să-l examineze
pe Aron Pumnul, prezentă Guvernatorului, odată
cu fondul iniţial adunat de ei, şi statutele unei
Societăţi, care urma să pregătească bazele de
existenţă ale viitorului institut de cultură.
La 4 Maiu 1851 se constitui comitetul: pe lângă
preşedintele Iancu Mustaţa, baronul Henniger fu
ales vicepreşedinte, doctorul Adolf Ficker, unul
dintre profesorii veniţi de curând ca reformatori
ai liceului, secretar literar, iar Alexandru Costin,
un descendent din neamul vestiţilor cronicari mol-
Compozitorul Carol Miculi, unul din ctitorii
Bibliotecii Ţării (portret în uleiu din colec­
ţiile Bibliotecii)
doveni, secretar economic. Dânsul a fost, la 1864,
şi iniţiatorul reprezentaţiilor teatrale la Cernăuţi
ale trupei conduse de Fany Tardini, cunoscută
din biografia lui Eminescu. Intre fondatori mai
 EUGEN I. PÄUNEL: BIBLIOTECA UNIVERSITĂŢII DIN CERNĂUŢI
găsim şi pe cumnatul Hurmuzăkeştilor, baronul
Petru, tatăl poetului Dimitrie Petrino, şi pe vărul
său Nicolae Petrino, proprietarul moşiei Văşcăuţi
din Bucovina. Şi Eudoxiu Hurmuzaki a fost
cooptat, după constituire, în comitet ca reprezen­
tant oficial al provinciei.
Din cele 17 articole ale statutelor vom releva:
că Biblioteca este proprietatea provinciei, stând
«sub administraţia comitetului dietei Bucovinei »,
că reprezentanţi ai corpului profesoral vor face
parte din comitet şi că funcţiunea bibliotecarului
va fi încredinţată unui membru din comitet.
Cum dieta (camera) provincială, unul din câşti­
gurile morale ale anului 1848, dobândite în urma
stăruinţelor neobosite ale patrioţilor bucovineni în
frunte cu Eudoxiu Hurmuzaki, nu luase încă
fiinţă, comitetul îndeplinia deocamdată îndatori­
rile dietei.
De acum înainte problema cea mai importantă
va fi, pe lângă achiziţionarea cărţilor necesare, şi
aşezarea lor într'un local potrivit. Aceste griji n'au
pierdut nici până astăzi din actualitatea lor.
Fondurile cresc într'un mod îmbucurător, inte­
resul pentru viitoarea Bibliotecă se manifestă în
toate păturile sociale din Bucovina şi Moldova.
Cucoanele bucovinene înzestrează cu câştiguri fru­
moase, confecţionate de mânile lor gingaşe, o
loterie aranjată în folosul ei; gata la sacrificii şi
mai mari — care poate nici n'au fost sacrificii —
ele dansează până în zori de zi, pentru a asigura
«balurilor Bibliotecii » un rezultat favorabil finan­
ciar. Profesorul Ludw ig Adolf Simiginovici-Staufe
editează o antologie a poeţilor austriaci, «Album
Eusabie Popovici, profesor la facultatea
de teologie, întâiul conducător al Bib­
liotecii Ţării
neuester Dichtungen zu Gunsten der Bukowiner
Landesbibliothek », Wien, 1852.
Miniştrii moldoveni ai Domnitorului Grigore
Ghica Vodă, veniţi la Cernăuţi pentru a saluta
227
pe împăratul Francise Josif, cu ocazia vizitei sale
delà 21— 27 Octomvrie 1851, înmânează preşe­
dintelui Societăţii 50 de galbeni. Acest gest delicat
al demnitarilor din Moldova, denotând interesul
lor pentru ctitoria bucovineană, a fost până acum
Ion G. Sbiera, întâiul profesor de literatura
şi limba română la Universitatea din Cernăuţi,
cel din urmă conducător al Bibliotecii Ţării
ascuns sub anonimat, căci întreaga literatură vor­
beşte numai de «patru miniştri moldoveni ». O comu­
nicare primită, chiar acum delà « Monitorul Oficial »
austriac, îmi permite să dau aci pentru prima dată
şi numele lor: Nicolae Cantacuzino-Paşcanu, mi­
nistrul de interne şi preşedintele Consiliului admi­
nistrativ (el a fost şi ministru pe timpul Căimă-
cămiei lui Nicolae Vogoride), Gheorghe Suţu, mi­
nistru de finanţe, fiul Domnitorului Mihai (f 1864)
şi înrudit de aproape (cumnat?) cu al treilea din
oaspeţi, Alexandru Sturdza, secretar de Stat, tatăl
marelui om politic Dimitrie A . Sturdza-Miclău-
şeni şi în fine Nicolae Mavrocordatu, inspector
general al miliţiei, fiul lui Constantin şi al Ca-
sandrei Balş, nepot de fiu al lui Dumitru, care la
rândul său a fost fratele Domnitorului Alexandru
Constantin Vodă.
Cu trei luni înainte de acest eveniment intere­
sant din analele noastre, se decide tot un boier
moldovean să facă cea mai mare danie, din câte
au fost făcute institutului nostru. Scarlat, mai
târziu cu numele său de călugăr, Sofronie Vârnav,
cedează Societăţii Bibliotecii jumătatea sa dintr'o
casă din strada Iancu Flondor (pe atunci Her­
rengasse) din Cernăuţi. Şapte ani în urmă, exem­
plul său este imitat şi de fratele său mai mare,
doctorul Costachi Vârnav, protomedicul Moldovei
— deci colegul lui Mihai Zota — care donează
cealaltă jumătate din casă. Scarlat-Sofronie Vâr-
 328 BOABE
nav, stabilit în cele din urmă la Bârlad, s'a întrecut
în ctitorii culturale: el a înfiinţat Societatea şi
Biblioteca studenţilor români din Paris (1845),
seminarul monahal din Neamţ, pinacoteca din
Iaşi şi Spitalul din Bârlad.
De mare importanţă pentru propăşirea atât de
frumos inauguratei întreprinderi, au fost membrii
fondatori, cari s'au obligat la cotizaţii anuale;
între dânşii, pe lângă boierii bucovineni, marele
Vedere din sala catalogului alfabetic
vornic Alecu Sturdza-Bârlădeanu, clerul ortodox
al Bucovinei, în frunte cu episcopul Eugenie
Hacman, stareţii mânăstirilor, profesorii delà Insti­
tutul Teologic, preoţii delà ţară şi chiar studenţii
de teologie; unii dintr'aceştia se leagă să plătească
din sărăcia lor toată viaţa un galben pe an. Nu
lipsesc însă nici primăriile rurale cu contribuţii
destul de considerabile.
Trei sferturi din anul viitor trec cu lucrări de
pregătire, colecţiile cresc, se consideră în primul
rând, istoria cu toate ramificaţiile ei şi ştiinţele.
Doamna Eliza-Săftica, soţia marelui logofăt George
Sturdza, şi Constantin Hurmuzaki, soră şi frate,
amândoi trăind în Moldova la Dulceşti, cel din
DE GRÂU
urmă fiind pe atunci membru al Comisiei legis­
lative sub Ghica Vodă, iar mai târziu Ministru
de Justiţie al Moldovei şi primpreşedinte al Curţii
de Casaţie din Bucureşti, trimit un pachet de 202
volume cărţi româneşti, la care au contribuit în
urma intervenţiilor făcute de ei, Vasile Alecsandri,
Mihail Kogălniceanu, trecut în raportul anual
drept colonel, cu toate că în ierarhia militară
ajunsese la grad de maior fiind şi aghiotant
domnesc, poetul Gheorghe Sion şi alţii, cari
aproape toţi s'au fost refugiat la 1848, din M ol­
dova în Bucovina, primiţi în casa ospitalieră a
bătrânului Doxache Hurmuzaki. Intre sprijinitori
mai relevăm pe o doamnă Balş şi pe marele vornic
Grigore Ghica, căsătorit cu Catarina Cantacuzino-
Paşcanu, înrudit deci cu Mihai Zota. Nicolae Pe-
trino comandă dulapurile, iar arhimandritul Fi-
laret Bendevschi, fostul stareţ al mânăstirii Su-
ceviţa, mesele trebuincioase.
La 29 Septemvrie 1852, se deschide cu un stoc
de 2.000 volume Biblioteca Ţării.
Fondată de boierii români bucovineni cu con­
cursul puternic al cercurilor intelectuale din M ol­
 EUGEN I. PÄUNEL: BIBLIOTECA UNIVERSITĂŢII DIN CERNĂUŢI 329

dova şi al clerului ortodox bucovinean, dânsa este Tânărul institut funcţiona întâiu în palatul ad­
un copil al revoluţiei şi constitue, pe lângă cele­ ministrativ, apoi în edificiul prefecturii şi, în fine,
lalte succese dobândite la 1848 — catedra pentru până la 1875, în diferite case închiriate pentru
limba şi literatura română la liceul cernăuţean, acest scop în strada Jancu Flondor. Destoinicii
introducerea limbii române la Institutul Teologic, mecenaţi nu neglijau însă nici planul unei clădiri
înfiinţarea unei şcoli normale româneşti — un speciale, destinate exclusiv Bibliotecii şi în vederea
factor important de progres cultural şi, mai mult acestui scop se obligau baronul Iancu Mustaţa jun.
decât s'ar crede, şi naţional, fiind totodată şi pre- să furnizeze pietrele de construcţie din carierele
cursoara «Societăţii pentru cultura şi literatura sale, baronul Emanoil Stârcea, varul şi geamurile
română în Bucovina », care, zece ani în urmă, a
fost concepută în acelaş duh, cu aceleaşi tendinţe />////?)s/eter7 ^
naţionale, nespuse pe faţă, în acelaş scop şi de f A* Wypi’/’ *6 rr#mimJ&Arw'rtY.
aceleaşi persoane.
Ajutorul bogat, oferit de Moldova, era binevenit :•/// /h. e, *
guvernului austriac care, în politica sa, până la YYY/YxYj Yi’Yf'*/ zYtyty f /r*/»a.
uft
războiul Crimeei şi până la eşecul armatei ţariste %/
la Sevastopol, tindea spre o înglobare a ţărilor /
/si/s/p/e* 2f>/p/tfrtfst' Ytaaşrti, JL
româneşti în sfera sa de expansiune. Atunci însă YJatusrtr-f. /rr / TV-V. /â’s/S <? y ///ars
se schimbă brusc filomoldovenismul Austriei, ne 0 u
mai putându-se realiza aceste planuri, şi tot atunci O*“ \
Ytr X/âJe . y. y
începe politica filo-ucraineană, care pune capăt y
7 C /'/Yp7tts/aet a /pi r** j
protejării oficiale a legăturilor culturale reciproce fyear/oYYa //y/. y.
între Bucovina şi Moldova. (I. Nistor, Un proces «YYa/p} ,, ss/f//r/yO ■
politic la Cernăuţi în 1878, în Junimea Literară, ■ rrt/ţttt'/iyo 2aK/'a, ÿ* .fytl.
Y t n f V , 2ta/»r-//*/**-*
1931)- »,**/yo p/rraVÍ /imYàt/ia tr/j-yaatrt
In epoca dinaintea înfiinţării şi în primii ani ai ’/tt/ti/1//*/>t*, //A' Y / '■ as
2- /nt u n //(,///,„/•„, An JJ*/2+ *4»
existenţei bibliotecii, majoritatea covârşitoare a 'Joa/Jeat à'1 y a \ ç/
contribuţiilor se datoreşte Românilor, cu toate că 7- aet ‘ti/ sipP/iJ/yJ/t/sa-xt,
nu lipsesc nici donatori de altă naţionalitate din rJaffSJs, “a* 7 J/â/*, /74'/ 7 s
______ j
Bucovina, Galiţia şi Viena, între cari Guverna­ €
isfYi7. tTs/ís/á T«*,««,sás &<r«a |
torul Bucovinei, baronul Henniger, ales preşe­ «»/*•, Yreatta Ja Yr/e/J X- j!ă J&XX
dinte al Societăţii după moartea lui Jancu Mustaţa, 7. 7%/Zir uT/Â". /p'Xftta/Jtrgytaett/htti • a*
tr>~ty,V AT/«./* *»aS A>~a/H. Y/Zip*z*./.' /* S-
şi librarul vienez W . Braumüller. »*tttututr, - , - a//
Nefiind aci locul să insistăm asupra desvoltării
l £ţ. ’otfes/pg/fj C/cauts/PÍ 2f /taett'atn»
noului institut, an de an, ne vom mulţumi să t'énSef />n***//ey/, Y'/âsp**»///aÂforrotst’A.‘ /Ÿ/G ■»at*,w
înregistrăm, de acum înainte, numai datele cele ____
mai importante. Ï 9* /YYe-X/.Y/r*****!*-/**•>
y /fjYs
r'ft»atta, UftC/
/
După Henniger, urmează în fotoliul preşedinţial m.
Jacob Miculi, consilier în administraţia Bucovinei, fă /AJ_ afnipiUttS,Y. ///. sJ/attUa-/ y/tjzâtrj/i-' ■ «■ J'/L/
jÿtjr Y Yf// Yyă'fe/et*//. Au j //S
iar în comitet funcţionează foarte activ Alecu, al
patrulea din fraţii Hurmuzaki, redactorul ziarului na tpi é*csJr/g/Y-•- 7 /sr J
: . r_
« Bucovina », prima gazetă naţională din această Y »t/a *?fat»*TAj* %.n /<-i . , ^
provincie, prietenul intim al lui Vasile Alecsandri
şi apoi colaboratorul neobosit la Societatea pentru întâiul catalog al cărţilor româneşti din Biblioteca Ţării,
cultură. Interesul general, manifestat până acum, scris de mâna lui Aron Pumnul
nu slăbeşte. Eudoxiu Hurmuzaki face propagandă
la Viena, unde sta pe la 1853, reuşind să obţie din fabrica de sticlă, ce o avea la Crasna-Ilschi,
concursul Academiei imperiale de ştiinţe. El adună Mihail Romaşcan, lemnul de construcţie, şi cava­
multe opere delà savanţi şi arhivari vienezi, cu lerul Manz, fierul necesar clădirii.
cari venia în contact personal cu prilejul cerce­ Achiziţionarea cărţilor nemţeşti se făcea după
tărilor sale pentru ediţia documentelor care poartă plecarea profesorului secundar Ficker, de un alt
numele său. profesor de liceu, Ernst Rudolf Neubauer, poet
Intre donatorii de cărţi apare în această epocă german, vestit şi dincolo de hotarele Austriei, cu­
Alexandru Papiu-Ilarian şi Gheorghe Asachi, iar noscut ca învăţătorul lui Eminescu, care avea să-i
la 1858, Domnitorul Moldovei, Mihail Sturdza, mulţumească acestui bărbat, înzestrat cu un tem­
transmite Bibliotecii importanta sumă de 2.000 perament abundent, bogate imbolduri poetice.
fiorini, văzând poate în Biblioteca noastră o ur­ Grija pentru literatura românească era încredin­
maşă a Bibliotecii mihăilene, înfiinţată de el în ţată întâiu preotului Jacob Vorobchievici, profesor
Iaşi, cu 23 ani înainte. la liceu şi consilier la Episcopie, iar după moartea
 330 BOABE
lui neaşteptată (1857), marelui Aron Pumnul, că-
ruia 11 datorim şi prima consemnare a cărţilor
romaneşti.
Catalogarea colecţiilor, între ele şi monede şi
piese muzeale, se făcea pe fişe, împărţite după 14
categorii ştiinţifice.
Un colţ din depozitul vechiu al cărţilor
In Aprilie 1861 Biblioteca Ţării începe o fază
nouă a existenţei sale. Făcându-se, în fine, alegerile
pentru dieta (camera) provincială, promise încă
la 1848 şi mereu amânate, administraţia trece la
Comitetul Ţării. Biblioteca devine dintr’un aşe­
zământ particular o instituţie publică. Stocul căr­
ţilor era de aproape 7.000 volume, averea totală
se aprecia la 25.000 fiorini. Şi acum se întâmplă
un lucru surprinzător. Sărmana Bibliotecă, ea
care după toate aşteptările trebuia să devie o
DE GRAU
sarcină bugetară a dietei, se transformă în ban-
cherul ei. Prin diferite transacţii, la a căror bază
stă vinderea casei donate de fraţii Vârnav, se
cumpără de către dietă delà baroneasa Angelica
Mustaţa un imobil mare, în care pe atunci era
adăpostită Mitropolia ortodoxă, iar Biblioteca
noastră devine întrucâtva gazda reprezentanţei
provinciale, numai întrucâtva, căci şi dieta con­
tribui cu o sumă mai mare la aceste operaţii
financiare. De altfel trebue constatat că Biblioteca
Ţării a stat numai foarte puţin timp în localul
cel nou.
Bugetul anual al Bibliotecii, fără a se socoti
chiria, se urcă treptat delà 1820 la 4.025 fiorini.
Atunci intrară două donaţii mari, una (1.230
volume) din succesiunea lui Eudoxiu Hurmuzaki
(*875), iar 600 volume delà baronul Iancu M u­
staţa. Universităţile austriace trimiseră o colecţie
mare de scrieri ale profesorilor. Imediat la în­
ceputul administraţiei noui se numi un biblio­
tecar în persoana studentului de teologie Eusebiu
Popovici, care mai apoi până la Unire a ilustrat
facultatea de teologie ca profesor de istorie bise­
ricească, înzestrat cu cunoştinţe vaste enciclope­
dice şi manifestând o smerenie adevărat biblică
m viaţa sa de toate zilele. Acest bărbat, neobosit
până la adânci bătrâneţe, consacră uriaşa sa pu­
tere de muncă bibliotecii, creând organizaţia ei,
din care unele elemente au rămas active încă şi
astăzi.
Catalogul alfabetic avea atunci 43 de categorii.
a. Activitatea lui rodnică s'a sfârşit la 1871, când
îi urmă Ion G . Sbiera, membru al Societăţii aca­
demice române, Academia de mai târziu, şi apoi
profesor de literatura şi limba română la Uni­
versitatea din Cernăuţi. Acest savant, unul dintre
întemeietorii filologiei şi istoriografiei literare ro­
mâne şi elevul cel mai credincios al lui Aron
Pumnul, mai războinic decât Popovici, oţelit în
lupta naţională prin activitatea sa la «Societatea
pentru cultura şi literatura română din Bucovina »,
imprimă Bibliotecii o notă pronunţat naţională;
corespondenţa cu forurile superioare o făcea la
început numai în limba română; dojenit de Co­
mitetul ţării, să se folosească de limba germană,
el răspunde cu bogate argumente juridice, apă-
rându-şi punctul său de vedere. Nereuşind com­
plet, el îndoaie foaia scrisorilor, aşte’rnând pe
dreapta textul în româneşte, iar pe stânga scriind
nemţeşte.
*
* *
Aceasta era situaţia Bibliotecii bucovinene până
la 1875, când se înfiinţa Universitatea germană la
Cernăuţi.
Istoricul acestui eveniment şi importanţa lui
pentru Români sunt îndeajuns’ cunoscute şi au
fost descrise de istoriografii cei mai competenţi.
E deci de prisos să insistăm asupra amănuntelor
 EUGEN I. PÄUNEL: BIBLIOTECA UNIVERSITĂŢII DIN CERNĂUŢI 331

si ajunge dacă se vor schiţa numai liniile generale, parte juridice, totalul volumelor se urcă în ziua
întru cât ele sunt menite să elucideze şi desvol- inaugurării Bibliotecii universitare, în 4 Octom-
tarea Bibliotecii. vrie 1875, la 31.306 volume.
Una din cererile exprimate la 1848 şi repetată Birourile Bibliotecii au fost aşezate la primul
foarte des şi mai târziu, era crearea unei Univer­ etaj al edificiului Universităţii, ce fusese construit
sităţi româneşti sau cel puţin a unei Facultăţi de la început pentru şcoala normală, fiind pus însă
Drept. Românii bucovineni ar fi consimţit, poate, apoi la dispoziţia nou înfiinţatului institut, şi
din nevoie, să primească acest aşezământ cultural anume la partea din mijloc din frontul principal,
si cu o reducere oarecare a pretenţiilor naţionale, la care s’au mai adaos pe urmă câteva camere.
dacă sugestia lor nu s ’ar fi transformat de către Cărţile au fost depozitate dedesubtul biurourilor,
guvernul austriac într’o universitate curat ger­ la parter, adaptându-se mai târziu încă o aripă
mană, înfiinţată tocmai la 1875, o sută de ani situată vertical la front, cu dimensii aproape egale
după anexarea Bucovinei şi dacă profesorii nouii ca acele ale sectorului frontal.
Universităţi şi oaspeţii lor n’ar
fi construit atât de nedrept, o ú
distanţă atât de mare între cul­
Ţ .5*t im.'
tura germană, care trebuia să
fie propagată de Universitate,
şi între vechea cultură mol­
dovenească, cultură care li se X . I ftrtXTnt6U * S ■^«NVäsSaiä
părea — în neştiinţa lor — fie \ / jif .toosţuomo • ■ *
semibarbară, fie exotică. Ro­ jJ k s u m 'a tâ - p S t - f is
mânii din Bucovina au fost âzh'-iTI- *»«"%.. 'u*£nocr.tr-.%ur'’ * utiliic
lipsă la serbările centenarului, 5? w >• b # * Ţ^WâfitojgM^uiSw
împăratul Francise Iosif, vă­
zând atitudinea lor, renunţă la ,ru*nş ■ * v. rftp l''i rrfim%t.f»(>f;
planul să vie cu acest prilej în Hfejc-#.,ÎÎ&’'P! n£ . ■ ^»-jtU' iyiàü:Tlf ik^WITVijp,
Bucovina, inducând dificultăţi
bugetare, care n’ar admite chel­
tuielile unei călătorii.
Cunoaştem cu toţii dem­ •;r*'n u . •
P B n íflípT v
nul răspuns dat de Moldova,
care în ziua tristei comemo­
rări, se închina în faţa mor­
t&LwStvoir DfŞpoG
mântului Domnului Grigore W**l5 te rsş?urc. Cif x t â é ' ^ m
Ghica, când Vasile Alecsandri
cânta acea tristă şi vizionară mtyßi
e l e g i e « Răpirea Bucovinei »,
semnând cu pseudonimul sim­
bolic « S. Moina ». Poetul Di- O pagină din manuscrisul cel mai vechiu latin al Bibliotecii, Operele Sf. Ieronim
mitrie Petrino, fiul unuia din din sec. X III
ctitorii Bibliotecii Ţării, asista
la această pioasă serbare ca trimisul Bucovinei Dotaţia bugetară anuală alocată cheltuielilor de
« detrunchiate ». material (cumpărarea cărţilor, legatul lor, mate­
Incorporarea gratuită a colecţiilor Bibliotecii rialul de cancelarie) era fixată în primii 15 ani
provinciale în viitoarea Bibliotecă universitară era la 6.000 fiorini, urcându-se apoi până la suma
condiţia principală, pusă de Ministerul Instrucţiei de 9.000 fiorini, care se transformă cu introducerea
cu acest prilej. Comitetul ţării consimţi, cerând, valutei noui de coroane, în 18.000 coroane. Afară
din partea sa, ca Biblioteca să nu servească numai de această sumă s'a mai plătit un fond iniţial de
interesele universitare, ci să ţie seamă, în confor­ 20.000 fiorini.
mitate cu vechiul său regulament, şi de nevoile In epoca 1875— 1900, Biblioteca era frecven­
unui public mai mare decât cel universitar şi ca tată anual, în cifră medie, de 3.000 persoane,
funcţionarii ei să fie primiţi în cadrele Statului, cărora li s’au comunicat 14.000 volume, delà
ceea ce s ’a şi întâmplat cu bibliotecarul Ion G . 1900— 1917/18 numărul mediu de cetitori era de
Sbiera, însă nu în calitate de director, cu toate 7.000, cel al cărţilor cetite de 18.700 volume; ser­
că dânsul era de sigur indicat pentru acest post. viciul de împrumuturi înregistrează anual în me­
Biblioteca Ţării număra în momentul predării diu 5.000 volume, în primii 25 ani, iar până la
15.544 volume; cum guvernul cumpără atunci sfârşitul războiului 7.000 volume. Creşterea to­
mai multe biblioteci particulare, în cea mai mare tală, până la trecerea Bibliotecii în administraţia
 232 BOABE
românească, era de 200.000 volume, anual deci
4.650 volume.
Prin încadrarea Bibliotecii în rândul bibliote­
cilor universitare şi de studii austriace se schimbă
fireşte şi situaţia donaţiilor.
Cartea Cronicilor de Hartmann Schedel, Nürnberg, 1493.
Pagina cu figura Die Walachey
Universităţile austriace, germane şi elveţiene
trimit regulat publicaţiile lor, dintre care în în­
tâiul rând tezele de doctorat. Diferiţi profesori
universitari contribue cu daruri frumoase la
îmbogăţirea stocului de cărţi; între aceştia ar fi
de menţionat profesorul de procedură civilă si de
drept comercial la Cernăuţi, Constantin Tomaşciuc,
care fu şi primul rector al Universităţii, lăsându-i
un legat de 2.400 volume.
Scrierile institutelor savante din diferite ţări,
mai ales din Austria, Germania, Rusia si America
seaînregistrează la cărţile intrate. Academia Ro­
mână apare delà 1881 regulat între donatori,
dăruind între altele publicaţiile de documente din
colecţia Eudoxiu Hurmuzaki. Din Bucureşti oferă
Institutul Meteorologic mai multe publicaţii, înalta
Curte de Casaţie buletinul său (1877), Librăria vie-
DE GRAU
neză I. G . Manz, furnisoara principală de cărţi,
puse la dispoziţie, gratuit, toate cărţile apărute în
editura sa. Cărţile din ţară se comandau la librăria
C. Sfetea din Bucureşti. Dintre persoanele parti­
culare, cari au îmbogăţit biblioteca cu piese mai
importante, numim pe funcţionarul Bibliotecii Dr.
A. Bûcher, cu 8 manuscripte slavone, minee, din
secolul al 15-lea şi 16-lea, Episcopul Argeşului
Gherasim Timuş-Piteşteanu, doctor în teologie al
Universităţii noastre, cu o ediţie modernă a tetra-
evangheliarului lui Coresi, Dimitrie Sturdza, pe
timpul când era ministru al Instrucţiunii Publice,
cu valorosul op «Biserica episcopală a mănă­
stirii Curtea de Argeş», Regele Alexandru al
Serbiei cu o ediţie facsimilată a lui « Evangéliaire
ancien serbe du prince Miroslav » delà Sf. Munte,
I. Kalinderu cunoscutul jurisconsult şi admini­
strator al Domeniilor Coroanei, Natalia Hurmu­
zaki, născută Stârcea, soţia lui Nicolae Hurmuzaki
şi mulţi alţii.
O colecţie foarte valoroasă se primi la 1878 delà
împăratul Francise Josif, provenind din succesiunea
unchiului său, a împăratului Ferdinand: 1.050 vo­
lume,^ foarte rare, înzestrate cu numeroase gra­
vuri în legături de lux. Dintre acestea relevăm:
Azeglio, « La reale galleria di Torino », 1836— 1846;
Dante, « Le Purgatoire et le Paradis » avec les
dessins de G . Doré, 1868; Zanotto, «Il palazzo
ducale di Venezia », 1853— 1861; Gessner, «Mort
d'Abel », traduit par Hubert, Paris 1793, cu prea
frumoase gravuri colorate; apoi un op de istorie
naturală cuprinzând gravuri splendide, colorate cu
mâna, în format mare, de I. I. N. Spalovskÿ,
« Beitrag zur Naturgeschichte der Vögel, 1790— 92;
şi în fine « Winckelmanns Werke », Dresden 1808,
din biblioteca împărătesei Maria Luiza, cu mo­
nogramul ei.
In general se poate constata că numărul dona­
ţiilor, care în întâii zece ani era egal cu cel al
cărţilor cumpărate, scade treptat la cifre mai
modeste. Delà 1881 intră în fiinţă depozitul legal
al imprimatelor apărute în Bucovina.
Personalul Bibliotecii se compunea la inaugu­
rare dintr'un bibliotecar ca şef, un scriptor, care
a fost Ion G . Sbiera şi care părăsi serviciul fiind
numit la 1881 profesor universitar, un aman-
nuensis şi un servitor, deci 3 funcţionari tehnici
şi i om de serviciu; la sfârşitul războiului erau
în funcţie 11 funcţionari titraţi şi 3 servitori.
Delà 1875— 1903 organizarea şi conducerea Bi­
bliotecii fu încredinţată doctorului Carol Reifen­
kugel. El a fost un bibliotecar foarte cult şi foarte
conservativ. Dat fiind că şi succesorul lui, Dr.
Ioan Polek (1903— 1912), geograf de specialitate,
istoriograf al Bucovinei, ocupându-se în întâiul
rând cu epoca după anexare, şi d -1 D r. Fr. Baum-
hackl (1913— 1919), actualul subdirector la Biblio­
teca naţională din Viena, au fost de asemenea
foarte conservativi, organizaţia dată de întâiul şef
 EUGEN I. PÄUNEL: BIBLIOTECA UNIVERSITĂŢII DIN CERNĂUŢI 233

n’a fost mult schimbată şi persistă încă şi astăzi Actul măreţ al Unirii provinciilor de sub stă­
în multe ramuri ale serviciului. pânirea străină cu vechiul Regat, constitue capi­
Pe timpul marelui războiu, Bucovina a fost tolul de căpetenie din istoria modernă a României,
aproape totdeauna în zona de luptă, Biblioteca e deci de prisos să insistăm aci asupra fazelor cu­
n'a suferit însă mult din cauza acestor împre­ noscute tutulor, care au dus după secole de des­
jurări, căci, după cum ne povesteşte Robert Kle- părţire, la reîntregirea Ţării.
ment, subdirectorul de mai târziu, care a rămas Prin Adunarea Constituantei cernăuţene, în 27
pe atunci la Cernăuţi ca apărător al colecţiilor, Octomvrie, prin intrarea armatei române în 11
trupele ruseşti, în cursul întâiei ocupaţii, în Sep­ Noemvrie şi prin proclamarea Unirii necondi­
temvrie şi Octomvrie 1914, nu i-au dat nici o ţionate şi pentru vecie a Bucovinei cu Regatul
atenţie; pe timpul invaziei a doua, Noemvrie 1914 României, pronunţată în 28 Noemvrie 1918 de
până în Februarie 1915, uşile ei au fost sigilate Congresul Naţional, fostele autorităţi austriace au
de Ruşi, fără să fi călcat cineva depozitul sau trecut sub imperiul Statului român, urmând fi­
birourile ; a treia şedere a lor, întâmplată delà reşte o epocă de transiţie, în care se pregătea
Iunie 1916 până în August 1917, părea să ame­ organizaţia cea nouă; foarte mulţi din funcţio­
ninţe mai serios existenţa Bibliotecii, pregătindu-se narii vechi austriaci continuară activitatea lor şi
evacuarea ei, pentru a face loc unei şcoli de ofiţeri, sub regimul cel nou.
iar mai târziu unei infirmerii pentru surorile de De abia la 11 August 1919 guvernul român
caritate: pericolul a fost însă înlăturat în ambele numi un conducător nou al Bibliotecii în persoana
cazuri, astfel că ocupaţiile ruseşti n’au pricinuit d-lui doctor în teologie şi filozofie, Nicolae Cot-
nici o pagubă. larciuc, care era în slujba Bibliotecii Universităţii
Acei funcţionari-bibliotecari, cari nu s'au re­ încă din 1901.
fugiat din Cernăuţi, au continuat să lucreze în- Cerându-se bibliotecarilor austriaci ca şi celor-
tr’un mod foarte redus, adunând afişele şi publi­
caţiile din timpul războiului.
Momentul cel mai critic interveni de abia la
sfârşitul lui Octomvrie 1918, când autorităţile
administrative austriace şi Senatul Universităţii,
compus în majoritate din profesori neromâni, de­
ciseră evacuarea Bibliotecii şi transportarea ei în
18 vagoane la Viena, presimţind că alipirea Buco­
vinei la patria-mamă poate fi numai o chestiune
de câteva zile. Profesorii străini au avut atunci o
idee vagă, vroind să imite poate exemplul istoric
al înfiinţării Universităţii din Lipsea, să mute în
altă parte Universitatea cernăuţeană cu tot per­
sonalul şi toate institutele ei, deci şi cu bogatele
colecţii ale Bibliotecii. Trei bărbaţi au reuşit
atunci să păstreze Bucovinei această nepreţuită
comoară. Profesorul Alexe Procopovici atrage chiar
în prima şedinţă a Constituantei bucovinene din
27 Octomvrie 1918 atenţia publică asupra inten­
ţiilor profesorilor austriaci, iar d -1 V . Gheorghiu,
profesor la Facultatea de teologie şi membru în Se­
natul universitar, protestează energic contra hotărîrii
luate de majoritatea colegilor săi; neputându-le
impune punctul său de vedere, D-sa se adresează
în taină, negăsind alt mijloc de salvare, directo­
rului serviciului C .F . din Cernăuţi d-lui Cornel
Topor-Tarnovieţchi, viitorul secretar de Stat al
Comunicaţiilor din Bucovina liberată, rugându -1
să refuze punerea la dispoziţie a vagoanelor ne­
cesare. Directorul a declarat apoi într'adevăr, fără Legătura în carton roşu a unei cărţi din biblioteca împă­
ezitare, autorităţilor austriace, cu toate amenin­ rătesei Maria Luiza, soţia lui Napoleon I
ţările că va fi considerat ca vinovat de înaltă
trădare, că nu poate garanta siguranţa transportului. lalţi funcţionari de Stat, drept condiţii pentru
Mulţumită intervenţiei la timp a acestor trei bărbaţi, menţinerea lor în serviciul Statului român, pre­
Biblioteca a rămas neatinsă şi a putut trece fără starea jurământului de credinţă faţă de Rege şi de
nici o dificultate în administraţia românească. Constituţie precum şi învăţarea limbii româneşti,
 334 BOABE
numai o parte din ei au rămas în activitate, în
vreme ce ceilalţi, în frunte cu directorul Baum-
hackl, renunţară la posturile lor şi părăsiră Bucovina.
Pe ziua de i Octomvrie 1919, prin Decretul
Regal delà 12 Septemvrie din acelaş an, Univer­
sitatea germană a fost transformată în Universi-
Frontispiciul manuscriptului slavon, Rânduiala Sf. Ilie, din
Mănăstirea Sf. Ilie (Bucovina). Secolul al XVI-lea
täte românească. In ajunul acestei zile, la 30 Sep­
temvrie, colegii austriaci părăsiră Cernăuţii şi
fură conduşi la gară de bibliotecarii români, cu
toate onorurile cuvenite, urându-şi reciproc tot
binele pentru viitor.
Inaugurarea solemnă a Universităţii româneşti
se făcu, cu fastul cuvenit, la 24 Octomvrie 1920,
în sala sinodală a palatului mitropolitan şi în aula
Universităţii.
Maiestăţile Lor, Regele Ferdinand şi Regina
Maria, însoţiţi de Alteţa Sa Regală Principele
Carol, astăzi M . S. Regele Carol II, precum şi de
întreaga Augustă Familie Regală, au binevoit să
vină atunci în capitala Bucovinei, făcând Uni­
versităţii prea înalta cinste de a fi patronii acestei
ctitorii culturale în provincia decurând realipită
la patria-mamă. In suita Regală erau toţi membrii
guvernului în frunte cu d -1 general Averescu.
Rectorul Universităţii era d -1 Ion I. Nistor, care
DE GRÂU
a rostit discursul festiv, imitând limba clasică a
vechilor cronicari moldoveni pentru a înălţa un
imn de bucurie din adâncul sufletului bucovinean.
Regele Ferdinand a răspuns Rectorului printr'o
cuvântare magistrală, plină de înţelepciune adâncă,
asigurând Universitatea şi institutele ei de prea
înaltul său sprijin.
Cu ocazia inaugurării festive a Universităţii
s’a făcut şi inaugurarea Bibliotecii universitare.
Un punct din programul serbărilor era şi vizi­
tarea Bibliotecii.
Regele Ferdinand, însoţit de Alteţa Sa Regală
Principele Carol, a fost condus de director în
sala de lectură unde se alcătuise şi o frumoasă
expoziţie a cărţilor rare şi de valoare. Maiestăţile
Lor au admirat obiectele expuse şi s'au interesat
de aproape de cărţile cele mai importante, Regele
Ferdinand fiind un bun cunoscător al incunabu­
lelor. Mai ales colecţia de stampe din trecutul
Bucovinei a trezit atenţia prea înalţilor vizitatori,
cari au descins apoi în depozitele de cărţi, unde
au primit mai de aproape informaţii despre felul
aşezării şi al catalogării colecţiilor.
Cu acest prilej Maiestăţile Lor s'au încredinţat
de insuficienţa localului pentru Bibliotecă şi au
recunoscut necesitatea unei clădiri noui.
Necesitatea aceasta n'a fost satisfăcută nici până
astăzi, dar sperăm că îndată ce mijloacele mate­
riale ale Statului o vor permite, se va putea trece
la executarea unui edificiu propriu al Bibliotecii,
după toate cerinţele moderne.
Nădejdea noastră este cu atât mai întemeiată,
întru cât vom găsi la Maiestatea Sa Regele Carol II,
protectorul culturii şi înaltei învăţături româneşti,
sprijinul cel mai efectiv pentru doleanţele noastre
îndreptăţite.
*
* *
Noul bibliotecar-şef, d -1 N. Cotlarciuc, actualul
mitropolit al Bucovinei şi Hotinului, luă asupra
sa, pe lângă îndatoririle ce izvorau din numirea
ca profesor de teologie practică la Facultatea
din Cernăuţi, şi sarcina grea de a pune temelia
viitoarei organizaţii a Bibliotecii. înaltul nostru
Chiriarh are marele merit de a fi schimbat Bi­
blioteca Universităţii în cei patru ani ai condu­
cerii sale (1919— 1933) într’un institut de înaltă
cultură românească. Bogatele sale experienţe şi
idei de reformă pe tărâmul bibliotecăresc, le con­
centrează într'un proiect de lege pentru biblio­
teci, înaintat şi discutat la Adunarea Asociaţiei
profesorilor universitari din România, ţinută între
3 şi 5 Iunie 1922 în Cernăuţi. Multe sugestii din
acest concept au fost realizate nu numai la bi­
blioteca noastră, dar şi la celelalte biblioteci din
ţară.
Din problemele mari, a căror rezolvire se im­
punea pe atunci categoric, era şi aceea a recru­
tării personalului, rămas prea redus prin plecarea
 EUGEN I. PÄUNEL: BIBLIOTECA UNIVERSITĂŢII DIN CERNĂUŢI 235

unei însemnate părţi a funcţionarilor vechi. Noul 1830, e de 56 volume; registrul lor începe cu
conducător a ştiut să grupeze în jurul său pe lângă rarissima Psaltire a lui Coresi din 1570, ce se
bibliotecarii experimentaţi din trecut, şi un grup poate considera ca unicat, căci exemplarul Aca­
de tinere puteri de muncă în branşa bibliotecară, demiei a fost transportat, pe timpul războiului,
cari astăzi, după 15 ani, ocupă cu multă compe­ în Rusia.
tenţă locurile lor. Pe lângă un grup de publicaţii traduse din
Cadrul de opt funcţionari ştiinţifici, format încă nemţeşte în româneşte la ordinul împăratului
la sfârşitul anului 1919, se micşoră repede prin Josif II (« Rânduiala judecătorească de obşte »,
trecerea a doi membri la catedre de profesori Viena, 1787 şi altele), vom menţiona încă Psal­
universitari. Statul se completă însă şi crescu tirea ce să zice « Cântarea a fericitului prooroc şi
prin numiri noui de funcţionari şi — pentru în­ împărat David », Belgrad (Alba Julia), 1651. Unele
tâia dată în istoria acestei Biblioteci — şi de func­ dintr’însele lipsesc chiar la Bianu-Hodoş, biblio­
ţionare. Numărul funcţionarilor se fixează cu un grafia românească veche, spre exemplu: «Carte
âirector, 1 subdirector, 5 bibliotecari, 5 biblio- sobornicească a clerului Moldovei » din anul 7260
tecari-asistenţi şi 6 funcţionari inferiori, repre­ (1752), Iaşi,şi «Pravila sau lege a căsătoriei pentru
zentând personalul bugetar, care există şi astăzi toate ţările nemţeşti moştenitoare a Monarhiei
adăugându-se de atunci însă încă un arhivar şi o Austriceşti », Cernăuţi, 1816.
dactilografă. In anul şcolar 1922— 1923 se pune Din cele 460 manuscripte relevăm ca cel mai
si acea solidă piatră fundamentală a bibliotecii şi a vechiu un fragment latin iluminat din operele
mai multor alte institute-surori din ţară, mulţu­ Sf. Ieronimdin secolul al X lII-lea; cel mai vechiu
mită preţiosului dar oferit de către Guvern şi Par­ slavon este un minei din secolul al XV-lea, pro­
lament prin legea depozitului legal din 27 Noem- venind din Mănăstirea Sf. Ilie din Bucovina.
vrie 1922, care, impunând tipografiilor o sarcină Manuscriptul « Rânduelii Sf. Ilie », tot din acea­
materială în interesul culturii naţionale, le ga­ stă Mănăstire, a fost aşternut, la începutul seco­
rantează în schimb conservarea operelor ieşite de lului XVI-lea, pe aceeaş hârtie ca şi codicele
sub teascurile lor. voroneţean şi sbornicul scris la 1438 de Gavrilă
Numărul cărţilor provenite din depozitul legal, la Mănăstirea Neamţu. Alte minee de dată mai
delà intrarea legii în vigoare şi până la Octomvrie recentă sunt împodobite cu chenare colorate, spe­
1932, deci în zece ani, se urcă la 103.202 volume. cimene frumoase de arta miniaturistică monahală.
S t o c u l cărţilor româneşti,
care la 1926 reprezenta numai
14 %, a ajuns astăzi la cifra de TEftÉ MtAE Aliitfltití •
107.563 volume, adică aproxi­ • / p&UKäfydHK^nXCI. » mnp.ídmí KZTfÆîiS
mativ 30% din totalul impri­ M napTtTánoi.TitH ♦ p_ ) ÁmnaopÓK.uíPHÖó«öB U .
matelor depozitate. p ftOáMHE «>IŢ
TxSAMOlfMlHpíX ♦UJHAHMi
Prin aceasta s'a rezolvit însă jfcnneTÎdAuiEA/ţ'ttOHE ♦ m & \
|j í i l M f t M Íiíd T á * U lH A O ifn *

numai problema cărţilor ro­ npE.tţipâTEAE T XS k AESETH&H

Ji I I m OVAT6-ScJ)TEHLuXrSpEAE 1 4
mâneşti din epoca actuală. O t ó * KOlipAlVîlţie 4 ^ ^ á ty H A E M Í .
fjpE EpIKlAl. MOt’MAHtjEH TáSÉ
ft£ . 16 EpXTOCOlfMA A I A *
altă categorie a scrisului naţio­ CEUI..0ÏEM3HA * <*TtCTt <
nal, cărţile apărute înaintea răz­ UIETZkSh • KO^ETdUliC tţSpA AÉyH Af M tAE » UlH nXK4
T£AE MtAE KOlfpAlţtlUEMA ♦ KX<ţ>î
boiului si în cursul lui, arată y eKÏ80Wţţ>Hule no^osaM1*'
tg , AÉyHAE MtAE '&> * UJHHí
lacune destul de mari, cu toate n v r iit fe '
că, încă de pe timpul Biblio­ cţ)iiţ,iT d n X K < m iie t ă a e -»^
novcípxy iţîE oyHi’A rp(inítí^irH
tecii Ţării, se găsesc valoroase (JçqH TÎOTÎ tC/fi OÎfATduH
XHtAEHUÄrt THHE
şi neaşteptat de rare exem­ MtTE3«X • cMXKZHjjtóácxpá -ÍBAEpefiTe3HTE * akov& hte
plare provenite din tipografiile lilH Ţ>T h'3 E
mm-ţmc m m y ü f . n - A i t i .
vechiului Regat. O parte din
UlH á l t A MAE KÔÏ HStCKt-i
aceste lipsuri a fost acoperită ytAienwjHfel - iuh/NRWK h|-
prin o dotaţie bugetară extraor­ CaJCEHÏAMt
dinară, acordată anume pen­
tru acest scop de Ministerul
Instrucţiei în anii 1923, 1925 Două pagini din Psaltirea lui Coresi din 1570
şi 1926, prin completări si­
stematice făcute cu ajutorul mărinimos al Aca­ O achiziţie preţioasă din ultimul timp este schiţa
demiei Române şi al Casei Şcoalelor şi prin do­ unei poezii scrisă de mâna lui Eminescu.
naţii oferite în urma unui apel public lansat de Aproape o sută de volume se urcă la începutu­
Direcţie; dar până vom ajunge la o situaţie satis­ rile artei tipografice (Incunabule). Aci ar fi de
făcătoare, mai este o cale lungă de străbătut. înşirat drept cel mai vechiu un incunabul bavarez
Totalul cărţilor vechi româneşti, apărute până la din 1474: «Formulări darinn begriffen sind aller­
 336 BOABE
handbrief (epistolar)», tipărit la Ulm, «Biblia la­
tina » din Nüremberg, tipărită la Anton Coburger,
1478 (un exemplar al acestei biblii vândut la o
licitaţie din Germania a obţinut cu câţiva ani
înainte, preţul de 500.000 lei), «Buch der Cro-
nicken » de Hartmann Schedel, Nüremberg, 1493,
Marsili, Aloysius Férd. Com. Danubius Pannonico-Mysicus, Haga 1726, frontispiciul delà volumul I.
la A . Koberger, şi mai multe ediţii ale autorilor
latini clasici din oficina veneţiană a lui Aldus
Manutius şi din aceea parisiană a lui Bertold
Rembolt.
Cercetând sertarele celor patru scrinuri uriaşe,
în care se depozitează stampele şi volumele com­
puse exclusiv din planşe, găsim’ înainte de toate
multe mape cu cartoane reprezentând monumente
propriu zise grafice, spre exemplu: Kraus, «M i­
niaturen der Manesse'schen Liederhandschrift »,
1887, «Monumenta Germaniae et Italiae typo-
graphica », 1892, şi altele, apoi colecţii de foto­
grafii vechi topografice cernăuţene, de ex-libris,
opul « Wiener Genesis », reproducerea facsimilată
a manuscriptului unei biblii greceşti din secolul
al VI-lea, rarele gravuri ale artistului bucovinean
Franz Xaver Knapp, apărute pe la 1860 sub
titlul «Bucovina ilustrată» şi având ca subiect
peisajii provinciale, şi în sfârşit trei albumuri de
fotografii excelent executate dé d -1 Luchian Balan,
la iniţiativa Comisiunii Monumentelor Istorice,
DE GRAU
în urma indicaţiilor date de d -1 arhitect Balş şi de
domnii profesori universitari V. Grecu şi Ó. Ta-
frali, apărute sub titlul « Din trecutul Bucovinei »,
şi reprezentând o adevărată carte funciară a bogă­
ţiilor de artă şi arhitectură veche din oraşele, mă­
năstirile şi satele noastre. Nu lipsesc printre aceste
o a n u b i u s
pan n o NICO-
M Y S I C U S>
Obfervauonibus
g e o g r a p h i c i s . a s t r o n o m i c ^
HYDROGR A P H IC IS. H I S T O R I C I b .
PHYSICIS
p e r l u s t r a t u s
Et in fcx Tomos digeftus
AB ALO YSIO FERD. CO M . M A R S I L I
Socio Regărum Socictatum Parificnfis, Londinenfis, MonípcBenfis.
T O M U S P R I M U S
Ä = :MS Ä S ;s r
D- ce XXVI.
colecţii de stampe nici reproducerile reliefurilor
de pe columna traiană, în format mare, de Cicho-
rius şi nici alt material numeros iconografic privitor
la monumente de artă antică.
Un alt grup de cărţi importante cuprinde vechile
descrieri istorico-geografice ale Principatelor, pro­
venind în cea mai mare parte din succesiunea
rămasă în urma lui Eudoxiu Hurmuzaki. Cităm
numai unele mai vechi:
«Türkische Historien», 1577; «Türkische und
ungarische Chronik», 1663; «Birken, der Donau­
strand », 1664; «Gerlach, Tagebuch», 1674; apoi
«Avril, Philippe», 1705; «Del Chiaro », 1718;
«Marsigli», 1726; «Boscovich», 1772; «Carra»,
1777; « Sulzer », 1781— 2; «T ott», 1788; «Mi-
koscha », 1793; «Raicevich», 1799; «Batthyäni»,
1805; «W olf», 1805; «Karaczay», 1818; «W ilkin­
son », 1821; «Recordon », 1821; «Kosmeli », 1822;
«Torinton», 1826; «Walsh», 1829, etc.
De mare preţ, din alte considerente decât acelea
ale vechimii, sunt unele colecţii complete de publi-
 EUGEN I. PÄUNEL: BIBLIOTECA UNIVERSITĂŢII DIN CERNĂUŢI 237

cdtii periodice ca: «Sacrorum Conciliorum nova înregistrăm donaţii importante din partea domnilor
coiectio...» I. D . Mansi evulgavit; Monumenta profesori universitari Dimitrie Marmeliuc, Leca
Germaniae hist. »; P. A. Saccardo, «Sylloge fun- Morariu, Alexie Procopovici, Dragoş Protopo-
gorum»; «Annalen der Physik und Chemie», hrg. pescu şi A. Ştefănescu-Galaţi, precum şi delà
v. I. C. Poggendorf; Liebigs «Annalen der Chemie alţii.
und Pharmacie », etc. Aceste colecţii notează în Dotaţia anuală bugetară s’a urcat în această
cataloage de anticariat cu preţuri de milioane epocă delà 80.000 la 525.000 lei (1925); ea era
de lei. în mediu în ultimii zece ani de 300.000 lei, a
Trecând delà aceste exemplare, care formează scăzut însă fireşte din cauza situaţiei grele finan­
tezaurul nostru, la totalitatea pieselor, constatăm ciare, care dăinueşte în toată lumea, astfel că
pe ziua de i Octomvrie 1932: 370.530 volume-uni- numărul cărţilor şi revistelor cumpărate este deo­
tăţi, înregistrate în colecţiile Bibliotecii, ocupând camdată mai redus.
astfel locul al treilea între bibliotecile din ţară, Frecvenţa era, tot în cursul ultimilor zece ani,
imediat după Biblioteca Academiei Române, fără în medie anuală de 10.242 cetitori, cărora li s'au
a se putea mândri fireşte cu colecţii bogate na­ comunicat 29.871 volume, dintre care 11.328 îm­
ţionale de manuscripte, documente, stampe, etc., prumutate acasă. Cifra maximală a fost ajunsă
care constituie fala Academiei. In ce priveşte nu­ în 1931-32 cu 13.260 de cetitori, 37.521 volume
mărul cărţilor tipărite disponibile, Biblioteca U ni­ comunicate, dintre care 14.780 împrumutate acasă.
versităţii din Cernăuţi este întrecută numai de încheind partea statistică, reluăm firul cronicii
aceea din Cluj. noastre. La începutul anului 1923, în urma demisiei
In epoca postbelică se schimbă şi situaţia dona­
ţiilor. Din străinătate sosesc regulat în dar publi­
caţiile Societăţii Naţiunilor. Alţi donatori sunt
Ministerul de Externe francez, care a abonat bi­
blioteca la o serie de reviste importante, transmi­
ţând pe lângă aceasta şi alte opere, ce întrec în
unii ani, un total de 1.000 volume; Legaţia ita­
liană, Ministerul de Externe german, Consulatele
cehoslovac, german, francez din localitate ; « Car­
negie Endowment for International Peace », Was­
hington (publicaţii din domeniul istoriei economice
şi sociale a războiului mondial); «Smithsonian In­
stitution, miscellaneous collections », Washington
(ştiinţe) ; Academiile din Cracovia, Dorpat, Dublin,
K iev, Leningrad, Lipsea, Praga, Sofia, Tartu şi
Upsala; Universităţile şi Şcolile de înalte Studii
din Atena, Belgrad, Berna, Bratislava, Bruxelles,
Budapesta, Christiania, Granada, La Plata, Mu-
nichia, Roma, Sendai şi Tokio, unele transmiţând
colecţiile anuale de teze de doctorat. Din ţară am
primit donaţii din partea Academiei Române şi a
Casei Şcoalelor şi delà aproape toate Ministerele,
delà Societatea Regală de Geografie, Institutele
de geologie şi meteorologie, « Monitorul Oficial»,
Comisiunea Monumentelor Istorice şi Facultatea
de Medicină din Bucureşti. Unul din donatorii
cei mai darnici este Rectoratul Universităţii, care
ne trece toate imprimatele ce le primeşte.
Biblioteca a moştenit colecţii frumoase din suc­
cesiunea regretaţilor Eusebie Mandicevschi, renu­
mitul compozitor şi istoriograf al muzicii, Dimi- Spalovsky, Beiträge zur Naturgeschichte der Vögel, 1790— 92
trie Onciul, fostul preşedinte al Academiei Ro­ (Pescăruşi, planşă, 40 x 35 cm., colorată de mână).
mâne, profesorul Gheorghe Tofan, şi Dr. Mau-
riciu Benedikt, profesor la Facultatea de Medicină d-lui D r. N. Cotlarciuc, d -1 Constantin Mandi­
din Viena (3.500 volume din domeniul specialităţii cevschi, fost director general la secretariatul de
sale). Regretatul G . G . Burghele, avocat din Do- serviciu cernăuţean de instrucţie, fu numit di­
rohoiu, a imitat exemplul din trecut al mecenaţilor rector al Bibliotecii. Dânsul continuă lucrările
moldoveni dăruind, pe lângă o sumă în numerar, îndrumate de predecesorul său şi pune teme­
şi câteva sute de cărţi. Din cercurile universitare lia nouii organizaţii administrative, redactând în
 238 BOABE
colaborare cu funcţionarii ştiinţifici un regulament
de funcţionare precum şi instrucţiile pentru ser­
viciile interne, care se aplică, în mod provizoriu,
pe lângă regulamentul de organizare a Bibliotecii
universitare din Cluj, până când va fi pusă în
practică noua lege a învăţământului superior, care
va cuprinde şi norme noui de organizare. Cea
mai importantă din măsurile luate de d -1 Mandi-
cevschi este sistemul de control, înfiinţat pentru
cărţile care se scot din depozit şi sunt însoţite de
un buletin, formând un fel de paşaport. Fiecare
«pas » al cărţii, trecerea lor la categoria cărţilor
rezervate, aservate, împrumutate, date la legat,
se evidenţiază din aceste buletine, până la întoar­
cerea lor în depozit; buletinele se aşează atunci
într'un dosar special, unde pot fi cercetate în caz
de nevoie, încă după mulţi ani.
Un control amănunţit, repetat de două ori
pe zi, la sfârşitul operaţiilor, la orele x şi 19,
trece în revistă toate cărţile comunicate în acea zi.
Cu privire la situaţia găsită la aceste ore se încheie
procese-verbale separate.
La i Octomvrie 1930, după ce d-1 Mandi-
cevschi, care publicase şi o scriere interesantă cu
privire la întemeierea Bibliotecii Ţării *), ajunsese
limita de vârstă, conducerea Bibliotecii a fost în­
credinţată actualului director, D r. Eugen I. Păunei,
fost bibliotecar la Biblioteca Universităţii din Viena.
Atmosfera care domneşte la un institut de bi­
bliotecă este de sigur determinată şi prin numărul
colaboratorilor, cari reuşesc să îmbrăţişeze cariera
academică: din foştii funcţionari, delà’ Unire în­
coace, d -1 I. Bacinschi a ajuns profesor titular
de limbile şi literaturile romanice la Universitatea
din Cernăuţi, d -1 T . Brăilean, profesor de socio­
logie; întâiul conducător român al Bibliotecii, d -1
N. Cotlarciuc a devenit profesor de teologie şi
mitropolit al Bucovinii, d -1 V. Gherasim supli­
nitor la catedra de istoria filozofiei, iar d -1 M .
Hacman, profesor titular de drept comercial şi
maritim.
Biblioteca dispune de următoarele cataloage:
Catalogul alfabetic compunându-se din fişe care
reprezintă copiile de pe titlurile cărţilor; eie sunt
aşezate în 600 fişiere, conţinând fiecare aproxi­
mativ 420 bucăţi; totalul fişelor alfabetice ajunge
deci la aproximativ 250.000. La anuarele şcoale-
lor, cataloagele de anticariat şi la publicaţiile so­
cietăţilor şi băncilor se aplică o catalogare mai
redusă, redactându-se fişe alfabetice numai pe
localităţi şi institute (firme, bănci, etc.).
O înregistrare şi mai sumară (simplă înscriere
într'un jurnal de intrare) se face numai la foarte
puţine categorii, provenite din depozitul legal
(placarde, reclame, cataloage de seminţe, etc.).
In schimb se întocmesc fişe alfabetice separate
*) întemeierea Bibliotecii Ţării. Comunicări de C. Man-
dicevschi, în «Junimea Literară», X X (1931) N-rele 9— 12.
DE GRÂU
şi pentru articolele cuprinse în diferite anuare şi
buletine ştiinţifice (Memoriile Academiei Române,
etc.); ele se înregistrează deci ca şi când ar fi
vorba de cărţi apărute în volum separat.
Fişele alfabetice se întocmesc în două exem­
plare, dintre care unul este destinat catalogului
sistematic. Pentru unele ramuri ştiinţifice aceste
fişe-copii nu sunt încă definitiv clasate, aşa spre
exemplu pentru ştiinţe; lucrarea este însă în curs
şi va fi terminată într'un timp apropiat. Drept
bază de sistematizare serveşte «împărţirea pe ma­
terii a catalogului cărţilor »delà Academia Română,
modificată în unele cazuri după trebuinţele noa­
stre speciale.
Cum institutul nostru, urmând căile de desvol-
tare nouă a Bibliotecilor moderne, trebue să fie
şi un centru de documentaţie pentru toate impri­
matele ce se găsesc accesibile în Bucovina, se
intercalează printre fişele catalogului alfabetic şi
fişe privind cărţi din alte colecţii bucovinene.
0 parte a Bibliotecii facultăţii de teologie (înfiin­
ţată la 1841-2) a fost astfel evidenţiată, actual­
mente se lucrează la copiarea fişelor delà Biblio­
teca facultăţii de drept, după care va urma înre­
gistrarea bogăţiilor delà vechea Societate pentru
cultura şi literatura română 1).
Catalogul (topografic) de orientare, care, în pri­
mul rând, stă la dispoziţia cetitorului, este o
oglindă fidelă a aşezării cărţilor în dulapurile şi
rafturile din depozit şi din sălile de lectură unde
ele sunt plasate după specialităţi. Această depo­
zitare, moştenită delà înfiinţare, este foarte indi­
cată pentru Biblioteci mai mici cu caracter mu­
zeal şi cu relativ puţine creşteri, nu se dovedeşte
însă a fi totdeauna practică în cazul nostru; în­
locuirea ei prin « numărul curent », ce ar fi de
sigur de dorit, este una din lucrările mari, care
ne incumbă pe viitor. Pe de altă parte, se oferă
cercetătorilor prin această metodă de aşezare a căr­
ţilor avantajul de a putea vedea într’un singur
catalog, relativ puţin voluminos, aproape toate
operele de specialitate, ce se găsesc în Bibliotecă,
astfel că adunarea materialului este o operaţie
relativ simplă. Totalul cataloagelor topografice în­
trece numărul de 140.
O serie de cataloage auxiliare, inventare şi re­
gistre completează aparatul bibliotecăresc.
Afară de volumele relativ puţine, formând Bi­
blioteca uzuală, cărţile sunt adăpostite în depozitul
din parter, care se compune din 7 săli, 2 camere,
1 coridor corespunzând lungimii aripii întregi din
curte şi două coridoare de trecere.
Lungimea rafturilor e de 5.500 m ; prin punerea
cărţilor în două rânduri paralele se mai poate
câştiga încă mult spaţiu, în unele cazuri.
Aceste depozite, astăzi prea încărcate, sunt foarte
solid şi sănătos construite, căci încăperi similare
l) Vezi «Boabe de Grâu», II, p. 185— 191.
 EUGEN I. PÄUNEL: BIBLIOTECA UNIVERSITĂŢII DIN CERNĂUŢI
serv esc în acelaş etaj de săli de cursuri, seminare
si biurouri; simpla înlocuire a dulapurilor uriaşe
ide o înălţime de aproape 5 m şi de o lăţime de 4 m
cu construcţii moderne de fier, aranjate în ga­
lerii, ar admite o aşezare mai practică a colecţiilor.
Aceste amenajări trebuesc însă deocamdată amâ­
nate din pricina economiilor ce se impun actual­
mente.
Cele trei săli de lectură oferă deocamdată numai
50 de locuri pentru cetitori, de sigur prea puţin
faţă de numărul studenţilor şi de acela al cărţilor ;
construcţia aproape terminată a Institutului de
Zoologie’ şi în consecinţă mutarea lui din edificiul
principal al Universităţii, va face cu putinţă ocu­
parea mai multor săli şi camere noui, astfel că
îmbunătăţirea situaţiei în această privinţă este o
chestiune de un viitor foarte apropiat.
Schimburi de cărţi împrumutate se fac regulat cu
bibliotecile din ţară, în primul rând cu Biblioteca
Academiei Române, a Universităţilor din Cluj şi
Mănăstirea Dragomirna, stampă din «Bucovina Ilustrată», gravată de F. X .Knapp (1860)
239
Iaşi, a Fundaţiei Carol I şi a Municipiului Chişi-
nău precum şi cu bibliotecile diferitelor alte in­
stitute savante; din străinătate primim împrumu­
turi delà Bibliotecile Statului prusian din Berlin,
a Universităţilor Cracovia, Göttingen, Lipsea,
Lw ów , Munichia, Varşovia, Viena şi altele.
Vechea ctitorie a boierilor bucovineni şi moldo­
veni, adăugită cu însufleţire vie din partea tutulor
păturilor intelectuale ale Bucovinei, transformată
apoi în Biblioteca Universităţii austriace din Cer­
năuţi, a devenit comoara de cărţi a institutului
celui mai înnalt de cultură din nordul Moldovei
şi este astăzi pe cale să se înşire în rândul Biblio­
tecilor moderne naţionale şi internaţionale, radiind
energiile savante asupra tutulor celor cari doresc
să le primească.
E U G E N I. P Ä U N E L
D ir e c to r u l B ib lio te c ii
U n iv e r s ită ţii d in C e r n ă u ţi
 S T Â N C A ROŞIE
(R O M A N U L F O T IN IE I S A N D R IS )
IV
In dimineaţa următoare, Anghelos se trezi de
vreme.
Luă ceasul de pe scrin, şi la lumina slabă ce
intra printre canaturile închise, văzu ora. Şase şi
zece. Ei ! cum de n’a venit încă Fotini să-l deştepte?
Era tare dispus să se scoale chiar atunci, dar
îi fu teamă să nu-1 audă vara lui din odaia alătu­
rată şi să nu vie. Rămase deci în pat, aşteptând-o,
gata să se prefacă iar că doarme, îndată ce s'ar fi
auzit paşi afară pe coridor.
O d o ria ... Voia s'o vadă, ca şi ieri, matinală,
sglobie, veselă, cu un pumn de petale de tranda­
firi şi cu un sărut. .. Azi avea de gând s'o îmbrăţi­
şeze şi s'o sărute şi el fără doar şi poate. O dorea...
începu s ’o dorească mult şi cu înfrigurare.
Aşteptă o jumătate de oră, un ceas. .. nimic !
Linişte peste tot. Şi e şapte ceasul. . . Nici la
şapte deci n'avea de gând să vie ? . . . îşi pierdu
răbdarea şi strigă:
— Ei, Fotini! încă nu te-ai sculat?
— A ! bună dimineaţa ! răspunse vocea veri-
şoarei dinăuntru, — o voce limpede, simpatică, dar
groasă ca de băiat. Cum de te-i trezit aşa de vreme ?
Şi eu mă pregăteam tocmai să viu să te trag de
picior !
Na-ţi-o frâ n tă .. . Ii venea să crape; dar îşi pre­
făcu mânia în bunăcuviinţă :
— Ce tot vorbeşti? zise. Eu sunt treaz de un
ceas şi vă aştept.
— Un ceas ? Şi de ce n'ai venit atunci să mă
scoli ?
Na-ţi-o frântă, iarăşi. La asta, nerodul, nu se
gândise.
— Dar nu m’am sculat încă, — o lămuri ; Mimis
ce face?
— Nu dă niciun semn de viaţă.
— Dragă, spuneţi-mi mai bine că sunteţi toţi
nişte somnoroşi! strigă Anghelos, sărind din pat.
Acum e ora şase?
— A ! păi astăzi e Duminică, zise Fotini, şi
Duminica întotdeauna dormim ceva mai mult.
Fie; scoală-te a cu m .. . te-ai scu la t... Bate şi lui
Mimis să se scoale şi el .. . Mergem la biserică.
— La care biserică? întrebă Anghelos neliniştit.
— La a noastră. . . nu ţi-am spus ? Am chemat
azi un preot să facă slujbă anume pentru tine.
Anghelos se linişti. .. Adevărat, o slujbă la capela
familiei trebuia să aibă şi ea farmecul ei. Şi bătu
la uşa lui Mimis. Tânărul se trezi; şi aducându-şi
aminte de ce i-au fost turburate aşa de cu vreme
visele lui de Duminecă, blestemă şi pe popă şi tot
neamul lui.
Anghelos era îmbrăcat, când, cu un «e voie? »,
de formă, fără răspuns, Fotini deschise uşa şi
dădu buzna înăuntru. El o văzu şi rămase înlemnit...
Astăzi era metamorfozată, alta ! Purta o adevărată
toaletă. Un costumas de mătase şi in, cenuşiu, de
coloare foarte dulce, cu fâlfâiri argintii, împodobit
pe ici, pe colo cu un albastru deschis de mătase.
O pălărioară foarte elegantă, foarte simplă, de paie
subţire alb-argintiu cu o ghirlandă de flori de un
albastru deschis. In mână, o umbreluţă de zăpadă
cu fundă albastră pală şi la gât lanţul de aur cu
pietrele albastre. Insă rochia era ceva mai lungă
decât cele pe care le purta în fiecare zi ; de dedesubt
gamba apărea numai atât cât să poată fi ghicită
partea cea mai frumoasă, acoperită; şi bustul mic
era strâns într'un corset, care subţia mijlocul şi ro­
tunjea pieptul bogat şi şoldurile sănătoase. Această
frumoasă îmbrăcăminte învăluia fecioara ca într’o
 GRIGORIOS XENOPOULOS: STANCA ROŞIE 241

graţie de Afrodită şi o arăta mai plină, mai mare. Undeva trebue să fi plouat şi adierea dimineţii
Pieptul chiar, ridicat sus, se umfla atât de mult, aducea numai răcoare. Fotinl nu simţi nevoia
că poate, — dacă ai fi judecat foarte aspru,— să-şi deschidă umbrela. Doamna Sandris însă, ţi­
însemna faţă de statura ei o oarecare desarmonie. nea, măreaţă în rochia ei neagră de mătase, cu o
Dar tocmai pentru un ochiu, care încetase să mai mână braţul bărbatului ei, iar cu cealaltă umbrela
mângâie corpul fetei cu o bucurie nevinovată, deschisă, împodobită cu dantele, cu aer de săr­
umflătura aceea înteţitoare era o nouă frumuseţe. bătoare, ca un uranisc de icoană.
— Ce-i asta ? zise Anghelos. Ia stai niţel. . . Anghelos şi cu Fotinl mergeau înainte. Iar
Dar tu eşti azi o zeiţă ! . . . Bună dimineaţa ! Mimis în costumul lat de flanelă marinărească,
Ii dădu un sărut plesnit pe obraz. Ii veni să-l cu gulerul mare scrobit şi cu o cravată albă fâl-
dubleze, dar îi fu teamă să n'o sperie, şi se înfrână. fâitoare, când mergea cu ei, când alerga cu cei­
Ea însă, caşicum îi ghicise buna dispoziţie, — şi lalţi, când rămânea în urmă, cu pasul rar şi
foarte bucuroasă de complimentele lui, — îi oferi gânditor.
şi obrazul celălalt.
Anghelos, după ce o îmbrăţişase o clipă, se
retrase puţin, îi puse mâna pe umărul lat, vânjos,
şi o privi drept în ochi.
— In sfârşit iacă, îţi spun, ca să te linişteşti
odată, îi zise pe neaşteptate. Eşti o fată frumoasă;
eşti cea mai frumoasă fată din câte am văzut în
viaţa mea.
— Ce mai linguşire ! strigă Fotinl; şi repede,
râzând, se depărtă câţiva paşi caşicum i-ar fi fost
silă de linguşitor.
In fond însă, n'avea nicio îndoială de impresia
pe care o făcuse asupra vărului ei. O spuneau asta,
fără voie, ochii ei, cari străluceau de bucurie; şi
trandafirii obrajilor cari picurau sânge.
— Nu mă crezi ?
— Ce să cred? T u cazi dintr'o extremitate în
alta. Alaltăieri eram urâtă, astăzi...
— Aşi, niciodată n'am spus că eşti urâtă !
— Dar între ceea ce ai spus şi ceea ce spui
acum . . .
— Da, de sigur, este o oarecare deosebire. . .
In sfârşit, asta este. îm i pare rău însă că-mi eşti
vară şi nu-ţi pot arăta în alt fel, dacă spun drept
sau nu.
Fotinl îşi dădu seamă îndată de înţelesul acestor
cuvinte. Şi răspunse cu un râs sglobiu, atât de
vesel, dar şi atât de straniu, încât Anghelos, deşi
râdea şi el, fu cuprins de mirare. Ea se gândise
în sine: «Dar, omule, nu s'ar fi potrivit vârsta! »
Un asemenea gând însă Anghelos era greu să-l
ghicească, — cel puţin în clipa de-atunci. îşi pierdu răbdarea şi strigă

Aşa îi găsise Mimis. La marginea livezii, spre drumul cel mare,

v — Dar ce faceţi, frate, atâta timp ? N'auziţi pe
tăicuţu că vă cheamă din grădină ? . . . Preotul
ne aşteaptă.
— Şi cafeaua noastră cu lapte? întrebă Anghelos.
— Ce mai creştin, domnule ! se miră Fotinl;
vrea să bea întâiu lapte şi pe urmă să se ducă la
biserică. Dar atunci cum ai să iei anaforă ?
Anghelos încreţi gura, deschise ochii mari şi
nu scoase niciun cuvânt.
Coborîră, şi cu toţii împreună porniră pe o
potecă a livezii de măslini. Era o zi dulce, cu soare
strălucitor, cu cer senin, şi fără prea mare căldură.
apăru veselă bisericuţa şi alături o căsuţă veche,
vopsită şi ea în colorile vilei.
— Aici, la căsuţa asta, veneau altădată, în fie­
care primăvară, bunicul şi bunica — explică Fo­
tinl. — Bunichii, ştii, îi zicea şi ei tot F otin l. . .
Pe urmă tăicuţu a zidit casa în care stau. D e sigur,
biserica trebuia să fie mai aproape de noi. . . colo
su s. .. Dar odată ce am zidit-o aici, ce să-i faci !
— De ce n'aţi zidit vila aici în vale, zise An­
ghelos ca să râdă.
— Ce tot spui ! făcu Fotinl care luase lucrul
cam în serios. In groapa asta? Şi fără să aibă
243 BOABE
vedere spre mare? A şi! Unde-i aerul şi perspec­
tiva delà Stânca Roşie? Eu, ce să-ţi spun, în vale
n’aş putea să trăesc nici măcar o lună!
Tânărul o privi. Da, exteriorul ei, talia toată,
avea acel aer tainic, mândria firească a făpturii,
care din copilăria fragedă e obişnuită să tră­
... exteriorul ei, talia toată, avea acel aer tainic...
iască pe înălţimi. Şi se gândi, pentru întâia oară
că şi sufletul trebuia să-i fie tot aşa de înălţat şi
că tot aşa n'ar putea nici el să se scoboare nici o
clipă !
Bisericuţa era plină. Aproape tot personalul v i­
lei şi destui ţărani din apropiere, îmbrăcaţi în
straele lor negre de duminică, aşteptau în picioare
şi în tăcere sosirea boierilor ca să înceapă slujba.
Femeile, cu basmalele colorate pe cap, ocupaseră
cele câteva strane din fund. Copiii se jucau încă
afară în mica piaţetă din faţa bisericii. Preotul,
în altar, făcea Proscomidia. Şi un clopot micuţ,
atârnat sus, pe un eşafodaj roşu, care se termina
la vârf cu o cruce, răspândea cântece monotone
şi dulci.
Capetele se plecară cu respect la trecerea boie­
rilor. Fotini se duse drept la icoana de argint a
Sfintei, întronată lângă altar şi prinse un buchet
de trandafiri nemirositori. Apoi familia toată se aşeză
DE GRÂU
la rând la locul obişnuit, pe o estradă scundă
aşternută pe jos cu un covor şi în faţa unei bănci
mici, acoperită cu stofă roşie. Curând, preotul
trase singur cortina purtătoare de cruce a alta­
rului şi începu Binecuvântată este împărăţia. . .
— Ce păcat ! zise Fotini, după ce-şi făcu semnul
crucii, lui Anghelos care stătea la spatele ei; n’atn
putut să termin până astăzi acoperământul Sfintei
M e s e !... Acum cine ştie când mai slujim iar!
— Nu ţi-am spus că lucrurile astea nu se ter­
mină niciodată? murmură Anghelos.
— A , nu ! Am să-l termin ! asigură Fotini.
Slujba îşi urmă cursul. Anghelos asculta
adânc şi ciudat emoţionat. . . Sufletul său com­
plex, cu nenumărate cute, era în acelaş timp
în stare, şi aproape fără motiv, să recadă din ex­
tazul misticismului în visarea dorinţei de carne,
şi îndată iar, din cele materiale să se înalţe la cele
eterice. Iată acum; slujbaşul respectabil, cu barba
lui de argint şi cu patrafirul alb, — cântăreţul
cu vocea dulce, cu figura blândă şi ascetică, —
bucuria religioasă şi evlavia care domnea în mica,
dar simpla şi gătita bisericuţă, — mireasma alină-
toare a tămaiei care se înălţa în fumuri albastre
aurite de soare, — luminile lumânărilor şi ale can­
delelor, atât de palide la lumina zilei, — şi mai
presus de toate luarea aminte neclintită a Foti-
niei la vorbele sfinte care se citeau cu smerenie
sau se cântau armonios, — toate acestea îl pă­
trunseră ca şi razele policrome prin cristalele mi­
cului candelabru. Vechiul sclav creştin, care dor­
mita într’însul, se trezise. Şi încetul cu încetul îl
inunda, trup şi suflet, un simţimânt dulce de
seninătate şi de umilinţă. Astfel închinăciunea
aceea de dimineaţă îi pricinuia aproape plăcere;
şi şi-ar fi mărturisit în întregime farmecul ei dacă
n'ar fi simţit-o slăbită de o oarecare ruşine şi
remuşcare.
Numai acolo putu iarăş să privească pe Fotini
fără fiorul păcatului, fără furtuna dorinţei, ca
înainte, cu bucurie curată, cu dragoste senină,
cu admiraţie neprihănită. Trupul ei i se părea
mai slab, mai imaterial, numai suflare. Privi
de vreo două, trei ori faţa ascetică, de care în
orice altă parte ar fi fost întărâtat, când, obosită,
fecioara se întoarse la locul ei, ca o frumoasă
agiografie. Şi în acelaş timp fu mişcat de o sim­
ţire de milă faţă de nevinovata şi neştiutoarea
făptură, de care,’ deşi mai mult în gând, abuzase
în chip nevrednic; şi-şi zise că nu trebue să se
lase cuprins cu totul de patimă; şi făgădui con­
ştiinţei revoltate, că de acum înainte va alunga
şi va învinge ispita.
O, cât de uşor i se părea în momentul acela
al atoniei, al seninătăţii, al smereniei !
Dar a fost numai o clipă şi trecu.
După terminarea slujbei, de îndată ce ieşiră
afară la aer liber, pe care nu-1 mai aromatiza
tămâia, de îndată ce Fotini îşi regăsi râsul, vocea,
 GRIGORIOS XENOPOULOS: STÂNCA ROŞIE 343

buna ei dispoziţie, nebunia şi corpul, — tânărul lăsă calul în urmă. Din depărtare, Anghelos vedea
mereu lângă dânsa, începu din nou s'o fure cu cum bustul frumos se legăna ritmic şi se depărta.
coada ochiului, plin de dorinţă, şi s’o atingă pe Din dreapta şi din stânga, ramurile verzi, pline
ascuns cu înfiorare. de lumină şi cu aerul de sărbătoare, se aplecau,
ca şi cum salutau trecerea într'aripată. Şi în cu­
In fiecare Duminică dimineaţa, când îngăduia rând viziunea neagră-blondă dispăru la cotitura
timpul, domnul Sandris obişnuia să facă o plim­ drumului.
bare cu fiică-sa, călare. Sezonul nu era înaintat şi O melancolie cuprinse atunci pe Anghelos, ca
puteau să dea şi azi o mică raită fără să năduşească şi cum se pomenise deodată singur. Ii părea rău
mult. că o lăsase aşa de uşor să-i scape. Şi pe când se în­
Fotinl se cam codea, fiindcă nu voia să-şi lase torcea la chioşc, împreună cu Mimis, întunecat,
vărul singur «în zi de duminică ». Din acelaş mâhnit pentru întâia oară, ca să urmeze convor­
motiv şi prea politicosul d -1 Sandris se prefăcu birea cu mătuşa lui şi cu preotul, îi trecu ca un
că-i e lene. Anghelos însă îi rugă cu atâta stă­ fulger prin minte o idee:
ruinţă să nu-şi strice pentru el deprinderea, că — Parcă am s'o iubesc cu adevărat ?
în cele din urmă se hotărîră. Şi după ce prânziră Şi aproape simultan adăugă:
toţi în chioşc, — şi preotul cu barba de argint — Cu atât mai bine.
cu ei împreună, — d -1 Sandris şi Fotinl intrară
în casă să se pregătească. Cât de anostă i se păru tovărăşia în chioşc !
Peste puţin tropăituri de copite nerăbdătoare se De necaz, începu cu foarte multă politeţe să iro­
auziră din spre micul podiş din faţa vilei. nizeze pe preot şi-l făcu să se retragă, cu foarte
— Vrei să mergem, să-i vedem cum pornesc ?
propuse Mimis.
Anghelos îl urmă cu nespusă plăcere; şi cum
ieşiră, prin gardul grădinii văzu o privelişte mi­
nunată.
Nionios, vizitiul, ţinea de frâu o iapă mică,
bălană. Fotinl, îmbrăcată în negru de sus până
jos, se pregătea să se sue pe cal. Puse un picior
pe scară, îşi rezemă mâna pe umărul lui Nionios
şi se aşeză în şea sglobie, uşoară şi veselă. Apoi se
aplecă într’o parte şi într'alta, mlădioasă, îşi aşeză
rochia lungă, o întinse după cum voia, luă în
mâini hăţurile şi se întoarse o clipă să vadă dacă
tatăl ei încălecase. Numai atunci văzu pe Anghelos
cu fratele ei, le zâmbi şi le trimise câte o să­
rutare.
— Aţi venit ? zise ; şi eu mă pregăteam să strig
după voi.
— Dar se putea să te lăsăm să pleci fără să
venim să te admirăm? zise Mimis făcându-i cu
ochiul.
Anghelos rămase în extaz. Costumul negru de
amazoană îi şedea de minune. Cu nici o altă rochie
nu străluceau mai bine colorile ei vii. îşi ridicase
la spate părul auriu şi-l acoperise cu o pălărie
bărbătească, înclinată cu graţie spre frunte. Co­
stumul acela o făcea mai mare, mult mai mare
de cum era cu toaleta de dimineaţă, — o adevă­
rată femeie. Şi pe când şedea aşa, solid, bustul
ei părea mai înalt, iar umerii mai largi şi frumos
conturaţi.
In sfârşit, domnul Sandris, cu jambierele lui
cenuşii şi panamaua galbenă se grăbi să încalece, multă politeţă şi el, cu o oră mai de vreme. Din
şi atunci, cei doi cai, cu pasul liniştit, intrară nenorocire, nu-i putea face la fel şi mătuşii. Era
unul lângă altul pe drumul platanilor. dator să-i răspundă la toate întrebările şi, în timp
— Au revoir ! ce urmărea viziunea blondei amazone, pe care o
— Călătorie sprâncenată ! vedea mereu în gând, alergând în galop pe subt
Peste puţin iapa începu să meargă în trap şi smaraldele frunzişurilor şi safirele cerurilor, — era
344
BOABE
dator să-i vorbească despre o mie de lucruri lip­
site de orice interes şi supărătoare, despre viaţa
din Atena, despre casa, despre averea, până şi
despre căsătoria lui.
Dar la cel dintâiu prilej când mătuşa rămase
tăcută, ca să se gândească la o nouă întrebare,
Anghelos se întoarse către Mimis.
— Mă doare puţin capul, îi zise ; vrei să ieşim
pe afară?
— Vai, copilul meu ! strigă doamna Sandris ;
de ce nu mi-ai spus atâta timp, ci şedeai aici
să te ameţeşti ? Hai, Mimis dragă, duceţi-vă puţin
la aer curat. La revedere. Până la Sân-Nicolae
să vă duceţi, că-i tare frumos.
Numai lângă Mimis, Anghelos putea acum să
mai găsească un pic de mângâiere. Ii semăna atât
de mult ! Şi pe când o porniră pe drumul plata­
nilor, se apropie de el cu o frăgezime tristă, şi-l
luă de braţ, aşa cum obişnuia să ia uneori pe
Fotini. In două, trei rânduri chiar, ca dintr’o
greşeală voită, sau dintr’o deprindere inconştientă,
strânse mângâietor mâna vânjoasă a efebului.
Dar nu simţi nimic altceva, decât o nesfârşită
şi desamăgitoare deosebire.
Carnea lui muşchiuloasă era rece ca de mar­
moră. La apăsare nu reacţiona decât massă aspră
şi nu spunea nimic simţimântului mai adânc, iu­
DE GRAU
bitor de carne şi desfătare. Pe câtă vreme, ori
unde şi oricând ar fi atins pieliţa fecioarei, fie goală,
fie acoperită, — ori unde şi oricând ar fi strâns car­
nea ei tânără, simţea palpitaţiile, flacăra, volup­
tatea vieţii. Ai fi zis că avea o viaţă a ei proprie
carnea aceea, de sine stătătoare, existentă prin
sine însăş. Pielea ei aurie parcă acoperea nu muşchi,
nervi şi oase simple, ci nişte creaturi vii, ca
nişte şerpi mici, sau păsărele, sglobii, neastâm­
părate, gata s’o rupă şi să ţâşnească afară.
Coborîră valea până jos, trecură un drum lă­
turalnic printre livezile de măslini şi ieşiră la pro­
menada aceea măreaţă, care se numeşte Psiloma.
Este un drum de ţară, porneşte delà oraş, urcă
cu drăgălaşe serpentine muntele mic, până la Sân-
Nicolae, şi de-acolo coboară, coteşte, se micşo­
rează tot ’ mai mult şi se pierde în câmpul ne­
mărginit.
In clipa aceea, Marieta, frumoasa cameristă a
doamnei Sandris, se întorcea delà Varès, — o lo­
calitate din apropiere, — unde fusese dusă să vadă
pe o vară a ei. Roşi la faţă că o vedeau boierii
pe drum, singurică şi gătită, se uită în pământ,
zâmbi şi trecu pe la marginea drumului, grăbită
şi ruşinată.
— Dar asta-i Marieta! zise Anghelos, căruia
la început îi fu cam greu s’o recunoască.
— Chiar ea în persoană ! răspunse Mimis.
— Ce fată delicată, zău !
— Frumoasă însă !
— Exact; când îşi pune mai ales basmaua
pe cap, parcă e Sfânta F ecioară...
— O, cât despre asta, mi se pare prea şmecheră,
zise Mimis cu un zâmbet şiret.
Râsul acesta intrigă pe Anghelos.
— Se dă? întrebă încet.
Mimis se făcu roşu la faţă, dar nu-şi pierdu
sângele rece.
— Ştiu eu ? Aşa mi se pare. . .
Ceva mai încet, tânărul urmă interogatoriul, ca-
re-1 distra mult.
— Ascultă. . . ai încercat vreodată. . . ai ?
— Eu ? a, nu !
— Cum adică ? Nu-ţi place ?
— Mi-ar plăcea mie, dar. . . vezi. . . am crescut-o
în casa noastră. . . şi nu-mi vine să . . . nu merge.
Copilul voinic vorbea acum aidoma unui băr­
bat. Cuvintele lui, lipsită de cuviinţă, aveau în ele
sinceritate. Şi Anghelos se simţi oarecum cuprins
de ruşine.
— Ai dreptate, zise. La asta nu mă gândisem.
Dacă eşti crescut în aceeaş casă împreună cu o
fată, ţi se pare pe urmă ca o rudă şi nu te poţi
gândi să-i faci rău. Aşa e . . .
— Incest ! zise Mimis cu gura plină.
îşi urmară drumul tăcuţi până la Sân-Nicolae.
In odăiţa bisericuţei cu pardoseala de piatră şi cu
 GRIGORIOS XENOPOULOS: STÂNCA ROŞIE
gardul de lemn, — unde coana Anastasena, bătrâna
paradiseră, îşi trata vizitatorii «fără niciun deranj »
cu cafea, — şedeau trei-patru prieteni şi discutau
cu aprindere.
— Sunt poeţii noştri ! zise cu o admiraţie în­
deajuns de evidentă Mimis. Vrei să mergem şi noi !
Ii cunosc. . .
— Nu, nu, te rog ! răspunse Anghelos. Mergem
mai bine acolea să stăm singuri liniştiţi.
Exact în faţa bisericuţei, al cărei spate se rezema
de munte, drumul cotea, se deschidea larg şi forma
un fel de terasă circulară cu trotuar de jur împrejur
— şi câţiva copaci înalţi şi umbroşi. Terasa aceasta
spânzurată, ca şi marginea întregului drum, nu
era decât marginea unei prăpăstii. Jos, în depăr­
tare, se întindea fără hotare şi verde peste tot
câmpia, care mergea până la poalele munţilor din
faţă. La dreapta se făcea marea, iar în fund, prin
deschizătura a două dealuri vecine, muntele cel
mare al Cefaloniei, o masă albastră, ca o zămislire
de aer.
Se aşezară pe prispă, la umbra unui pom în
floare, în faţa unei mese vopsită în vişiniu a coanei
Anastasena, care primise ordinul să aducă două
cafele. Anghelos, din locul lui, privea roată pei­
sajul, recunoscu că era unul dintre cele mai fru­
moase pe care putea cineva să le vadă, însă nu
găsea în el însuş dispoziţie îndestulătoare ca să-l
guste. Şi preferă să se uite la figura rumenă a
vărului său, cu gura minunată, care se deschidea
pe jumătate ca un trandafir, cu nasul delicat şi
drăgălaş, care îşi unea voluptos şi ritmic aripioarele,
pe când sorbea aerul răcoros şi parfumat.
— Ai vreo drăguţă, Mimis ? îl întrebă pe ne­
aşteptate.
Copilul râse şi privi aiurea. Pălăria lui de paie,
cu marginea lată, lăsată pe ochi ca o mască, arunca
o umbră bruscă pe frunte şi pe ochi, până la mij­
locul nasului.
— Poate, zise ; nu ştiu . . .
— Am auzit că te iubesc multe fete, dar că tu
nu iubeşti pe niciuna. . . E adevărat ?
— Cine ţi-a spus? îl întrebă tinerelul tare.
— Cineva. . .
— Fotini, ai ?
— Ce-ţi pasă ţie ! Vorba este dacă e drept
sau nu?
— Nu-i drept.
— Caşi cum am zice adică. . . iubeşti şi tu
una. . . ’
— Multe !
Ii scăpase cuvântul acesta din urmă şi râse din
inimă pentru păţania lui.
— Dar cum vine asta ? zise Anghelos prefă-
cându-se mirat. Asa faceţi voi tinerii a c u m ? ...
Pe vremea mea fiecare avea câte una, şi dacă se
supăra cu ea, atunci. . . agăţa alta. . .
— O tempóra ! o mores ! exclamă cu o grimasă
şi rengărească Mimis, care cu plăcere le lua pe
345
toate în glumă. Dar ia întreabă-mă şi pe m ine!?
Dacă se uită vreuna la mine, mă uit şi eu la ea;
dacă îmi zâmbeşte, îi zâmbesc; dacă îmi scrie,
atunci îi scriu şi eu; dacă îmi acordă un rendez-
vous, — din nenorocire lucru foarte rar, dar în
sfârşit ! — mă duc. N ’am nici bătaie de cap, nici
preferinţe. Se vede că încă nu s'a născut aceea
care o să mă cucerească şi să mă facă să le las
pe toate celelalte ca să mă dedic numai ei.
— Bine zici, nu s’a născut încă, propriu zis. . .
Câţi ani ai? Şaisprezece? Ei, bine, aceea care te
va cuceri şi te va face să le părăseşti pe toate cele­
lalte de dragul ei, trebue să fie mult mai mică de
16 ani. Aşa că încă nu-i nici în pântecele mamei
sale.
Mimis ridică din umeri fără să răspundă. Dar
nici Anghelos nu se aştepta la răspuns. Nu vor­
bise atât de Mimis cât de el însuş. Şi privind în
gol, tăcut, departe spre masa azurie zămislită din
aer a marelui munte, compară etatea Fotinei cu
a lui. Şi văzu că fecioara, care-1 cucerea în momentul
acela, era cu douăzeci de ani mai mică decât
dânsul !
Dacă i-ar fi spus-o cineva, pe vremea când avea
vârsta lui Mimis, cu amorurile uşoare, o, tot aşa
ar fi dat şi el din umeri şi tot aşa ar fi rămas tăcut.
Stătură vreo jumătate de ceas şi o pornită înce­
tişor, înapoi spre Stânca Roşie, pe acelaş drum.
Când intrară în hotare, începu iarăş nesfârşita
coloare roşcată, şi se desfăşurară înaintea lor live­
zile însângerate, şi reapăru urcuşul iubit, şi reînflori
bucata triunghiulară a mării în deschizătura a două
dealuri, şi se înfăţişară în ochii lor, armonioase, cele
trei colori de lumină.
Odinioară, după cum ştim, Anghelos credea că
printre trunchiurile acelea groase, sub frunzişurile
argintii, pe pământul roşu, vede cum înainta
încet şi melancolic, ca pe muntele Măslinilor cel
visat, Christos cu Apostolii. . . Dar acum, această
veche viziune o înlocuise în minte alta. Şi era
cu neputinţă să se fixeze în adâncurile tainice
ale livezilor cunoscute, fără să vadă cu imaginaţia
lui părul blond şi ochii albaştri ai Fotiniei, însă
la un corp mai mare decât cel natural şi idealizat.
Personificarea Naturii, Naiada, Zâna pădurii avea
pentru el în proporţii gigantice caracteristicile ve-
rişoarei lui, cu singura deosebire a expresiei. Şi
astfel parcă o vedea, figură întristată, printre
trunchiurile îmbătrânite, sub frunzişurile argintii,
peste bulgării moi ai ţărânii roşii, înaintând
uşor, diafan, rar şi melancolic, ca şi cum ar avea
o durere în suflet.
Cine ştie dacă nu era şi aceasta o presimţire?
Cine ştie dacă, aşa frumoasă, dulce şi întristată
cum era, nu avea să rătăcească într’o zi în pădurea
ei cu frunzele de argint, înaintând transparent şi
visător, având cu adevărat o durere tainică în
suflet ! . . .
246 BOABE DE
Trecuseră de izvor, când auziră în urma lor un
tropăit îndepărtat.
— Ai noştri sunt, zise Mimis.
In adevăr. Se întoarseră şi văzură peste puţin
apărând la cotitura drumului, calul negru şi iapa
bălană. Se opriră. Fotini, cum îi văzu de departe,
se îndreptă spre ei în galop. D -l Sandris rămase
în urmă.
— La o parte ! strigă amazoana ; la o parte !
Anghelos se dădu la o parte cu câţiva paşi, dar
observă iar că era în direcţia galopului. Se dădu
încă puţin, — la fel. Nebuna de Fotini o făcea
dinadins.
— La o parte ! la o parte ! striga mereu.
Şi drept în el. La un moment, văzându-se în­
colţit, Anghelos fu nevoit să întoarcă spatele şi să
alerge spre marginea drumului. Puţin a lipsit, pe
când trecea uraganul pe lângă el, să-l târească şi
să-l arunce în şanţ. Ba chiar în sborul lui repede,
coasta animalului îl atinsese puţin.
— Frumoasă glumă ! strigă Mimis prefăcându-se
supărat, dar râzând pe ascuns de zăpăceala lui
Anghelos.
Fotini înaintă încă puţin şi treptat, treptat mic-
şorându-şi viteza, se opri la intrarea podişului.
— Te-am lovit, Anghele? întrebă neliniştită de
departe.
— Nu, răspunse Mimis ; numai că l-a mângâiat
puţin din coastă burta iepei tale.
— Ce sunt eu de vină ? se apără Fotini. De
departe am răguşit strigând la voi să-mi faceţi loc,
şi tot în faţa mea eraţi. N'aveţi picioare să vă
mişcaţi ?
— Taci, taci, ştrengăriţo ! strigă Anghelos pe
când se apropia de ea alergând, — să nu-ţi iau
acuma biciuşca şi . . .
— Stai la un loc ! făcu Fotini râzând nebuneşte;
şi înălţă cravaşa sus, ca s'o apere de atacul vă­
rului ei.
— Nu te teme, nu-ţi fac nimic, zise Anghelos,
obosit mort de atâta alergătură; să te ajut numai
să descaleci.
— Haide.
Fotini aruncă hăţurile lui Nionios, care abia so­
sise în clipa aceea, şi sglobie se pomeni în braţele
vărului ei. Acesta, înainte de a o lăsa jos, îi strânse
o clipă trupul, la subsuori, puternic, cu dragoste,
cu dor, dar şi cu un pic de răutate, ca şi cum voia
mai mult să o doară pe ea decât să simtă el plăcere.
Faţa lui, pe care fata n'o vedea, avea o expresie
de jale, de pică, şi gândul lui, cu strânsoarea aceea
răzbunătoare, o întreba: «De ce ai plecat de lângă
mine ? de ce m’ai lăsat ! »
Ca şi cum îşi vărsase cu asta necazul, îşi regăsi
îndată calmul şi veselia. Fotini era a co lo ...
Atunci, făcând comparaţie între tristeţea ab­
senţei şi bucuria întoarcerii ei, Anghelos îşi dădu
seama că fericirea din Stânca Roşie era stricată.
Nu mai era pentru el simţimântul acela dulce
GRÂU
neturburat şi neprefăcut din întâia zi. Din clipa
în care luarea lui aminte deosebea dintre toţi cei
de-acolo numai pe vara lui, din clipa în care fără
să vrea începu s'o dorească, o veselie curată, o
seninătate neprihănită, o fericire de vacanţă, după
cum i-o făgăduise la început Stânca Roşie, era cu
neputinţă. începu prefăcătoria, neliniştea, agonia,
bătăile inimii, goana aceea dureroasă după clipele
unei fericiri tainice şi mai vii, — vis poate ade­
vărat, pe care însă trebuia să-l plătească scump.
După masă, întreaga familie, împreună cu An­
ghelos, plecă la oraş. Trăsura îi aduse până la
Mitropolie şi se opri acolo să-i aştepte până îşi
făceau plimbarea.
Se duseră la Piaţă, zăboviră puţin pe la Club,
stătură de vorbă cu diferite grupuri, luară câte o
îngheţată, — trufanda, — şi de-acolo porniră spre
strada Marina.
Anghelos simţea o deosebită plăcere văzând
lumea aceea plicticoasă şi veselă, răspândită în
localuri, cu ifosul duminecal, jovial, veşnic în
mişcare, cu zâmbetul pe buze şi cu mâna la pă­
lărie. Cele două pieţe, micuţe, cu grupurile vesele,
cu saluturile şi cu zarva lor, păreau nişte saloane
primăvăratice. Iar drumul larg şi nesfârşit al
cheiului, cu cafenelele, cu parada trăsurilor şi cu
panorama cartierului Ammos la capăt, îi făcea im­
presia unei cu adevărat frumoase plimbări şi-i
amintea ceva din Napoli şi Santa Lucia. Alături
de Fotini, — mergeau amândoi înainte, — toate
le vedea frumoase şi plăcute.. . Numai Zacyn-
thiencele nu le găsea pe placul lui, ca data trecută;
iar când Fotini îi arătă vreo 2— 3 din cele pe care
le ţinea minte de atunci, se miră şi el în ce hal
au ajuns. . . .
In mijlocul străzii Marina văzură o cabrioletă
particulară, lucioasă, împodobită toată, care venea
dele Ammos. Era condusă de un tânăr, cu barba
blondă, cam de vreo 30 de ani, care avea lângă el
o tânără simpatică şi elegantă, amândoi cu haine
bogate, fantezie.
Se salutară foarte cald. Tânărul vesel îşi scoase
pălăria, iar tânăra, pe când alerga trăsurica, avu
timpul să arunce şi câteva cuvinte:
— La revedere, Fotiniţo. . . ce mai faci, dragă ?..
vreau să te văd! când ne mai vedem?
Se ridicase şi-şi întorsese capul înapoi, ca să
termine; şi trimise Fotiniei, cu un râs dulce, un
sărut, două săruturi, deasupra capotei lăsate a ga-
brioletei. Fotini se opri cu aceeaş dragoste şi
plăcere.
— Am să viu, îi strigă. Negreşit. . . într'una din
zilele astea, am să viu ! . . . La revedere, Iulia !
Şi pe când porneau din nou, Anghelos o întrebă :
— Sunt fraţi?
— Adevărat, ai văzut cum seam ăn ă?... Nu
sunt însă fraţi. . . sunt veri primari.
 GRIGORIOS XENOPOULOS: STÂNCA ROŞIE
— A, bravo ! ca şi noi, făcu Anghelos vesel.
— Da, da, răspunse Fotini; ca şi noi. . . dar nu
întocmai ca noi.
— Adică ?
— Ştiu şi e u. . . cum să-ţi spun ? Eu nu cred
în ceea ce spune lumea pe socoteala sărmanei Iulia.
Şi-şi trecu mâna pe sub braţul lui, se aplecă
spre el cu încredere şi-i murmură:
— Se zice că se iubesc.
— A, cum aşa ? făcu Anghelos cu o tresărire de
bucurie.
— D a . .. închipueşte-ţi, dragă, veri primari !
E grozav ! . . . Cum ar putea iubi cineva ? . . . A !
lumea este foarte rea.
Tăcură câteva clipe. Apoi Anghelos zise:
— Dar de ce ţi se pare aşa de curios ? Eu am
impresia că e ceva foarte firesc. Un tânăr poate
iubi pe oricare f a t ă . .. ce-are a face dacă-i e vară.
Parcă în străinătate nu se iau în căsătorie verii
între ei?
— Ce urât lucru ! se strâmbă Fotini.
— De ce urât ? Dacă se poate face, dacă e ceva
firesc ?
— Dar nu tot ceea ce e firesc înseamnă că e
şi frumos.
— Ba, dimpotrivă, numai ceea ce e firesc e şi
frumos.
— Se poate, zise Fotini necăjită. Dar eu tot nu
primesc. . . Inchipueşte-ţi acum, eu să te iubesc
pe tine ! . . .
Şi deodată izbucni în râs. Râsul ei cam supără
pe Anghelos.
247
— Adică ce ? zise ; sunt eu atât de urât şi de rău ?
— Dar ce tot vorbeşti, omule ! protestă Fotini.
Eu vorbesc din punctul de vedere al rudeniei.
— Dar dacă n'aş fi fost vărul tău ? îndrăzni să
întrebe.
Fotini răspunse cu un râs mai supărător.
— De ce râzi ? zise Anghelos râzând şi el.
— Dar eşti bătrân, omule, — glăsui Fotini, însă
cu un ton mângâietor şi drăgăstos, care-i răpea
orice îndreptăţire să se creadă jignit.
— Bine, zise ; dacă aş fi fost însă mai tânăr ?
— U f ! m’ai înnebunit ! făcu Fotini. Dacă nu-mi
erai v ă r . .. dacă erai mai tânăr. .. dacă. . . dacă. ..
ştiu eu ce-ar fi fost ? La urma urmei nu sunt deloc
dispusă să-ţi spun. Vreau să te necăjesc, aşa cum
m ’ai necăjit tu, până să-mi spui dacă-ţi par fru­
moasă sau n u . . . ori crezi că am uitat ?
— Ştiu că ai s'o ţii minte până la moarte, zise
tânărul, dar nu-i tot una.
— Ba e tot una. Mă întrebi şi tu dacă te găsesc
atât de frumos, încât dacă ne-am fi potrivit şi la
celelalte, să te pot iubi. Nu-i aşa? Ei bine, asta
n’o ştiu ! n’am să ţi-o spui niciodată ! . . .
Şi se opri brusc în mijlocul drumului şi se
întoarse să vadă unde sunt ceilalţi. Domnul Sandris,
doamna Sandris şi Mimis rămăseseră în urmă.
Şi Fotini, mută de necaz, îi aştepta să se apropie.
G R IG O R IO S X E N O P O U L O S
(Urmează) din greceşte de Anton Mistachide
desene de 1. Teodorescu-Sion
 C R
Cărţi, conferinţe, congrese, expoziţii
OUĂ DE P A Ş T I. •— Anul acesta Paştile au fost reci. Al
treilea glas al Prohodului: «Primăvară, dulce«, nu se ame­
steca nici în plete înverzite de sălcii, nici în florile albe şi
trandafirii ale caişilor. Delà munte se lăsau peste noi norii
negri cu scuturări de zăpadă.
O N I C A
In schimb, veselia ouălor încondeiate n’a fost parcă nicio­
dată mai vie. In două locuri, la Şoseaua Chiselev, în Bazarul
de desfacere al Şcoalelor de meserii şi profesionale, şi în Sala
Ileana, delà «Cartea Românească », la expoziţia şcoalelor de
gospodărie, fetele şi profesoarele lor au întors între noi da­
tina ouălor zugrăvite. Vechile motive, trase uneori cu sfială
şi alteori cu o încredere în sine, deopotrivă de departe de
meşteşugul firesc al femeilor din popor, ne-au înduioşat din
nou, aducându-ne aminte de copilărie. Toate datinele ne mai
împresoară atunci, cât rămânem în legătură cu viaţa de tot­
deauna a neamului nostru, şi apoi ne părăsesc, neîndrăsnind
să ne însoţească pe drumul de ştiinţifizare de mai târziu.
In aceleaşi zile, ca o binevenită întregire şi ca un glas de

(HRISTOS A ÎNVIAT ! dincolo, din lumea spre care atâţia dintre noi nu mai găsesc
trecere, ni-au sosit paginile de mai jos, scrise cu pricepere
şi iubire de d-na Elena Cuparencu, institutoare din Dorohoi.
Ele ne vorbesc de închistrirea ouălor, adică de împistruirea
MINISTERUL DE INSTRUCŢIE sau stropirea lor, şi de legendele sfinte ale Paştilor. Foile
EXPOZIŢIE DE OUA acestea sunt ca o cortină, cu motive pascale, pe care se mişcă
Î N C O N D E I A T E Şl sărbătorile primăverii de anul acesta. Fiecare adiere le cla­
PĂPU ŞI A ŞCO A LE LO R
tină, le amestecă şi le dă noui şi noui alcătuiri, ca sub mâna
D E M E N A J Ş l A
A E S T R E L O R DE de vrăjitor a poporului ascuns între stelele lui de veacuri.
G O S P O D Ă R I E DE
LA Ş C O A L E L E DE
G R A D S E C U N D A R « Vin Paştele. De subt straşina podului, au fost scoborîte
ulcelele cu feluri, ce de ani — în preajma Paştelor — îşi iau
CARTEA ROM ANEASCA S. A.
locul în vatra încălzită. Coji, crenguţe, frunze, stau la plă­
B U C U R E ŞT I I mădeală, liberând din ţesutul lor materia frumos colorantă.
Chişiţa nouă-nouţă şi bucăţica de ceară curată în hârb,
iată-le, se găsesc puse la îndemână pe prichiciul hornului.
Au trecut « mezii-păreţi ».
In ceasurile de după prânz ori de după cină, când treburile
casei dau mai mult răgaz, închistritoarea de ouă îşi reia în­
deletnicirea, lăsată în părăsire de un an întreg.
înconjurată de ulcelele cu feluri calde, cu hârbul cu ceară
fierbinte în vatră, cu chişiţa în mâna dreaptă, cu oul în mâna
stângă, ca o preoteasă în faţa unui străvechiu altar, începe
oficierea ritului sacru — de mai multe ori secular — inchi-
Motiv de pungă de hârtie stritul ouălelor.
 C R O N I
Nesupusă nici unei influenţe străine, ci numai imboldului
sfânt de a crea, tăcută, izvodeşte. Nici măcar ouă păstrate
ca model din anii trecuţi, nu vezi în faţa ei. Modelul izvorăşte
spontan din imaginaţia vie a artistei; ajutată doar de deose-
bita-i îndemânare cu care mână chişiţa pe suprafaţa curbă
a oului.
Şi dâra subţirică de ceară, ce s’a prelins pe coaja albă, gal­
benă ori roşie a oului, capătă numeroase şi variate îmbinări,
reproducând în chip — primitiv poate — dar admirabil ca
stilizare şi armonie, obiecte din viaţa de plugar, păstor ori
gospodar, chipuri de animale ori plante, observări satirice
ori din natură şi multe alte motive impunătoare prin simpli­
tatea şi frumuseţea lor.
Privind-o cum lucrează, stând liniştită şi tăcută la vatră,
neştiind să cetească decât în cartea vie a naturii, de unde
îşi ia cele mai multe modele, interpretându-le ca o adevărată
mare artistă, ne dăm abia atunci seama că arta ei nu se spri-
jineşte pe alte cunoştinţe decât pe marea-i îndemânare de a
reda simplu imagini de fiinţe ori lucruri din lumea ei obişnuită.
Şi din Hotin la Severin, mai în orice sat din lung şi latul
ţării, găsim pe aceste păstrătoare de vechi datini — în preajma
Paştelor— închistrind ori încondeind ouă. Ele sunt bine cu­
noscute, uneori pe 2— 3 sate, căci nu orice femeie din sat
închistreşte ori încondeiază ouă, după cum nu oricare din
ele izvodeşte râuri şi altiţe pentru ii, scoarţe pentru păreţi,
cântece la şezătoare ori bocete la înmormântare.
Cum se apropie Paştele, casa unei închistritoare e plină
de paneraşe, coşărcuţe şi coşuleţe cu ouă, aduse pentru în-
chistrit de gospodinele ce nu ştiu închistri ori încondeia,
dar cărora Paştele nu li s’ar părea Paşte, fără această minu­
nată şi caracteristică podoabă a ouălor roşii româneşti.
Pentru munca ei, artista e plătită, cele mai adeseori în na­
tură. Pentru ouăle închistrite ia unul din zece; pentru cele
încondeiate plata este dublă; iar pentru cele cu 4— 5 feluri,
zise pe alocurea ouă muncite, se plăteşte şi mai mult.
Cap de balaur Frunza codrului
(Vidra-Putna) (Vidra-Putna)
Mai puţin artistic închistresc foarte multe gospodine, fie­
care pentru casa ei, neîncumetându-se oricare a închistri
cu plată.
Motivele de pe ouă sunt nespus de numeroase şi variate,
C A 249
având toate numiri luate din mediul de viaţă delà ţară, de
pildă: cornul boului, urechea epurelui, creasta pupezii, aripa
hultanului, coada păunului, capul balaurului, mâna calicului,
floarea spinului, frunza bradului, a grâului, cireşele, pom
cu păsări, soarele, cer înstelat, vârtelniţă, grapă, băţul cio-
banu ui, brâul voinicului, cercei, scrânciob, joc de Paşte,
desaga calicului, traista popii şi multe foarte multe altele
(într’o colecţie de 500 ouă, am 148 numiri).
Fluture Flori de Paşti
(Cristineşti-Dorohoi) (Zvorâştea-Dorohoi)
După cum cultul ouălelor roşii datează chiar din primele
timpuri ale creştinismului, tot astfel obiceiul închistririi şi
încondeierii ouălor, răspândit în toate unghiurile ţării, are
aceeaş vechime ca şi neamul românesc. Nu se poate presu­
pune măcar, cum au încercat unii să spună, că am fi putut
împrumuta acest obiceiu delà vr’un popor vecin, ori delà
vreo minoritate aşezată vremelnic în cuprinsul pământului
românesc. Nu s’ar fi putut răspândi pe toată întinderea ţării,
nici nu s’ar fi păstrat de-a-lungul veacurilor, intrând aşa de
desăvârşit în obiceiurile întregului nostru neam. Că închi-
strirea şi încondeierea ouălelor sunt obiceiuri româneşti ală­
turi de atâtea alte îndeletniciri artistice ale româncelor, se
deduce şi din nomenclatura acestor fine decorări, nomen­
clatură ce poartă în ea pecetea specificului românesc în tot
cuprinsul ţării.
închistrite se zic ouăle ce au câmpul roş cu izvodul şi punc­
tele în alb. Incondeiete se numesc acelea ce au câmpul roş
închis, uneori aproape negru, iar desemnul în alb şi galben,
uneori şi roş deschis. Pentru ouăle împodobite cu deosebită
grijă şi artă, în cât mai multe colori, se întrebuinţează pe alo­
curea numirea de ouă muncite. Acestea n’au pete de colori,
ci numai isvod cât mai migălos şi mai fin lucrat.
Vin Paştele. Inchistritoarele au scoborît iarăşi ulcelele cu
feluri din pod şi la luminiţa slabă, în ungherul de lângă vatră
şi în liniştea netulburată a serii, izvodesc-izvodesc mereu,
cu mâini meştere şi sigure.
Această moştenire strămoşească, de multe ori seculară,
în fiecare an de Paşte renaşte pentru noi, împodobind cu
desăvârşita ei frumuseţă, măcar că aşa de trecătoare, modesta
masă a săteanului nostru.
Câtă gingăşie se desprinde, din chipurile firave înşirate
cu dibăcie pe coaja oului !
250 BOABE
Câtă virtute se desprinde, din păstrarea acestui străvechiu
şi frumos obiceiu !
Legenda ouălelor închistrite (auzită în copilărie). Pornind
Sf. Fecioară Maria spre Ierusalim, ca să întâlnească pe fiul
ei cel prea iubit, a luat de acasă să-i ducă un paneraş cu ouă.
Când ajunse aproape de Ierusalim, fiind ostenită de cale se
opri să se odihnească la umbra unui smochin.
Colţul porcului Ou în flori
(Vidra-Putna) (Dorohoi)
Stând subt copac, ridică ştergărelul de pe paneraş, să vadă
de stau bine ori nu ouăle, ce le ducea fiului ei.
Dar când privi, sufletul i se sdrobi: ouăle se făcuseră toate
roşii şi Sf. Fecioară înţelese că fiului ei prea iubit i-a sosit
ceasul suferinţei.
Din ochii ei începură a curge lacrimi în pârae, care prelin-
gându-se printre ouă, făceau şânătăe albe pe coaja înroşită,
de parc'ar fi fost închistrite şi încondeiate ouăle, ce le ducea
fiului ei.
Şi ajungând Maica Domnului la picioarele crucii unde
fusese răstignit Domnul Cristos şi văzând el ouăle ce-i adusese
maică-Sa, zise:
— Maică, nu mă plânge, nici nu mă jeli, ci împarte aceste
ouă blagoslovite, celor ce-or crede în patimile şi î nvierea mea.
Şi de atunci, la Paşti se fac ouă închistrite şi încondeiate
şi se împart între prieteni şi cunoscuţi».
D E P O ZITU L L E G A L . — Una din problemele tiparului
şi cărţii, care pare mai puţin vrednică de luare aminte, este
aceea a depozitului legal. N'am fost nici odată printre cei
cu o asemenea părere, iar astăzi, cu lucrarea pe care o am
înainte, „Depozitul legal", tipărită de Secţia blibliologică a
Institutului Social Român, cred că mulţi se vor converti.
Suntem in faţa păstrătoarei peste veacuri a gândului scris.
Ea veghează, sprijinită pe lege, ca nimic din ceeace se ti­
păreşte într’o ţară să nu se mai piardă. E cea dintâi prie­
tenă a cărţii.
Adevărul acesta ar putea fi bănuit chiar şi numai din
faptul că întâiul subiect, desbătut în patru conferinţe, de
nou înfiinţata secţie de bibliografi şi bibliotecari a Institu­
tului Social Român, a fost cel care dă un prilej acestor rân­
duri. Nu ştiu dacă era în firea lui sau dacă Perpessicius,
DE GRÂU
Todor şi Georgescu-Tistu (eu n'am făcut decât să schiţez
prevederile unui proiect de nouă lege) au meritul unei ade­
vărate compoziţii dramatice, dar paginile prin care caut adu­
ceri aminte de expuneri şi discuţii, la care am luat atâţia
parte, sunt pline de o mişcare şi de un neaşteptat al genului.
Iată fresca istoricului ! Nu mă opresc la trecerea în revistă
a diferitelor forme căpătate de idee prin veacuri şi ţări. Fran­
cezii pretind că le aparţine şi că poate fi urmărită până la
1537, într'o ordonanţă a lui Francise I, regele cu panaş
de Ev Mediu şi cu dragoste pentru litere şi arte, de Re­
naştere. Ea şi-a găsit astăzi aplicare aproape pretutindeni,
cu două nume: unul, „Depozitul legal", de obârşie franceză,
iar celălalt, „Exemplarul obligator", de înţeles german, mai
puţin juridic şi mai mult cultural. Noi am împrumutat, în
circulaţia de toate zilele şi prin urmare şi în titlul acestei
întâie lucrări româneşti, numele francez, şi avem în realitate
un aşezământ cu înţelesul lui german. Nimeni nu se apără
mai mult că legea românească ar institui un depozit legal,
decât tocmai cel căruia i se datoreşte, d-1 I. Bianu, direc­
torul Bibliotecii Academiei Române. Cred că după ce am
aflat cele două puncte de vedere putem trece mai departe,
ca să nu cădem într'o stearpă ceartă de cuvinte. Temeiul e
acelaş, oricare ar fi nuanţele de interpretare.
E mai vrednic de oprire începutul românesc. L'am întâlnit
răsfoind Gazeta Oficială a Regulamentului Organic, Moni­
torul Oficial chirilic delà 1833. Anul acesta prietenii cărţii
sunt datori să sărbătorească o sută de ani de depozit legal
în România, deşi, după această întâie măsură, lucrul s'a pă­
răsit sau s’a luat uşor, până la promulgarea legii de astăzi,
la 2 Aprilie 1885. Spunea ordonanţa din 1833, semnată de
Secretarul de Stat, Barbu Ştirbei: să se depună la Secreta­
riatul Statului un exemplar din cartea ce se va tipări, cinci
la biblioteca naţională Sf. Sava, două la biblioteca şcoalei
din Craiova. Scopul era îndoit: de cenzură, şi aşa dar de
Creangă de sălcuţă Drumul satului
(Dumitreşti-Râmnicu Sărat) (Dumitreşti-Râmnicu Sărat)
caracter poliţienesc, şi de înzestrare a bibliotecilor începă­
toare, şi prin urmare de caracter cultural. De atunci legea
românească l-a pierdut pe cel dintâi, şi l-a păstrat, întărit şi
organizat, pe cel de al doilea. Sute de mii de volume şi de
publicaţii au intrat după aceea în bibliotecile noastre care se
 C R O N
bucură de regimul legii, şi în întâiul rând în cetatea noastră a
cărţii, Academia Română. Toată cartea aceasta, din care ciu­
gulesc pe alocuri, se învârteşte de altminteri ca pe o osie,
în jurul ei.
Lucrarea Secţiei Bibliologice a Institutului Social Român
nu urmăreşte însă numai să facă o expunere a chestiunii. Ea
depăşeşte interesul curat documentar şi încearcă să tragă
liniile unei mai bune aşezări. Proiectul de lege, care o în­
cheie, e ca o încununare. El propune îmbunătăţiri şi lărgiri.
Dacă scopul impunerii exemplarelor gratuite tuturor tipo­
grafiilor din ţară este creearea unei arhive şi a unui izvor de
cercetare pentru cei de astăzi şi toate vremurile care vor
veni, această impunere trebue reglementată cu grijă. Acum
ea e o sarcină prea grea pentru producători şi cu toate acestea
nu-şi împlineşte menirea. Sunt prea multe bibliotecile care
au dreptul să primească publicaţiile şi prea puţine cele care
le păstrează şi le pun la îndemână în adevăr. Pe de altă
parte, felul cum se aplică legea, fără arătarea unui termen
de predare, face cu neputinţă publicarea unei bibliografii ro­
mâneşti ştiinţifice, care ar trebui să fie buletinul lunar al
celei mai bine organizate biblioteci, dintre cele cu folosui
legii. In sfârşit, cărţile de depozit, puse în circulaţie, alături
de cele de uz comun ale bibliotecii, cu timpul se macină.
Depozitul legal ridică toate aceste şi alte iubite întrebări.
Prietenul cărţii trebue să-l preţuiască aşa cum preţuieşte fi­
nanciarul tezaurul din pivniţele băncii de Stat care garan­
tează toată emisiunea monetei de hârtie. El păstrează aurul,
sau produsele trudei alhimistului, din lumea inteligenţei
creatoare.
Ş C O A L A DE B IB L IO T E C A R I. — Zilele trecute s'au
făcut în Bucureşti întâile cursuri oficiale de bibliotecari pentru
biblioteci populare. Cursuri de bibliotecari, în deobşte, am
mai avut. De n’aş aminti printre cele mai noui decât pe cele
Ţâţa vacii Floarea Paştelui
(Racova-Bacău) (Dumitreşti-Râmnicu Sărat)
ale Arhivelor Statului. Ele aveau însă cu totul alt rost şi nu
iau dreptul la întâietate cursurilor de o săptămână organizate
de Ministerul Instrucţiei prin Direcţia Educaţiei Poporului.
Iată care este noutatea şi care a fost desfăşurarea acestora.
Bibliotecile de specialitate sau bibliotecile naţionale, la noi
I C A 251
şi în alte ţări, nu se pot închipui fără bibliotecar. Bibliotecarul
trebue chiar să existe înaintea lor. Fără el, ele nu sunt decât
un decret dat de un rege sau de o corporaţie legislativă, după
loc şi timp, care hotărăşte înfiinţarea unei biblioteci, carac­
terul şi scopurile ei generale, dar n'au încă fiinţă aevea. Sar­
cinile acestea se încredinţează delà început unui corp de bi-
Căsuţe Laba gâştei
(Scafari-Vidra-Putna) (Dumitreşti-Râmnicu Sărat)
bliotecari, cari hotărăsc bibliografic, şi conturele şi dimensiile
bibliotecii.
Tot în seama lor cad toată conducerea, administrarea şi
răspunderea de ordin cultural, a aşezământului. Lucrul e
atât delà sine înţeles, încât orice stăruinţă e de prisos. De
prisos pare deopotrivă să se mai spună că bibliotecarii, cu
asemenea hotărîtoare rosturi, trebue să aibă o pregătire anu­
mită, de caracter de-a-dreptul academic. Există şi un tip
social al bibliotecarului, care a făcut de atâtea ori obiectul
de studiu sau de roman al scriitorului. Orice cetitor, din cei
cari i-au rămas credincioşi, al lui Anatole France, îşi aminteşte
cu dragoste de silueta omului de cărţi care se profilează pe
paginile lui. Cartea, care le încape toate, nu se putea în cele
din urmă să nu se deschidă ca să cuprindă şi pe cel mai apro­
piat paznic şi iubitor al ei.
La bibliotecile populare s’a crezut o vreme că împrejură­
rile sunt altele. Rosturile lor, socotite mai smerite, îngăduiau
un tratament deosebit. Bibliotecarii de-aici se puteau face şi sin­
guri. Era destul să aibă o pregătire şcolară generală. Cu aju­
torul unor îndrumări scrise şi stereotipe, orice absolvent de
şcoală normală sau de liceu putea să fie încredinţat cu o bi­
bliotecă populară. S ’a descoperit însă cu mirare şi foarte cu­
rând că socoteala era greşită. Bibliotecile se înfiinţau, dar
nu mergeau. Când s’a cercetat cu băgare de seamă pricina, în­
cheierea a fost că în toate ţările care se convinseseră de menirea
măreaţă a bibliotecilor populare s’au organizat cursuri şi şcoli
de bibliotecari. Aici era răul sau locul de unde răul putea
fi atacat. Fireşte că mai putea fi vorba de lipsă de cărţi sau
de cărţi potrivite, de un local neîndestulător sau neplăcut,
de un public necăjit sau încăpăţânat. Nu trebuia să fie numai­
decât bibliotecarul capul răutăţilor. Dar cu un bibliotecar
luminat toate celelalte piedici puteau fi înlăturate sau neutra­
lizate, pe când cu unul slab, lucrurile, chiar împlinite şi fru-
 25a BOABE
moaşe, rămâneau fără urmări. Aşa s’a ajuns la o adevărată
campanie de creare a bibliotecarului pentru popor.
Tehnicianul cărţii colective, care e bibliotecarul, are ne­
numărate îndatoriri cărora trebue să le răspundă cu o pre­
gătire corespunzătoare. Stăpânirea deplină a unui domeniu
al cunoştinţelor omeneşti, uşurinţa de orientare în toate,
bibliografia, organizarea propriu zisă a unei biblioteci sau bi-
blioteconomia, şi alte discipline asemenea. Bibliotecarul biblio­
tecii populare le poate avea pe toate în aceeaş măsură sau
Calea rătăcită Ou în flori
(Racova-Bacău) (Dorohoi)
într’o măsură mai mică, dar nu e întreg numai cu ele. In
acest înţeles delà el se cere mai mult decât delà colegul lui,
superior în alte privinţe, din biblioteca de specialitate. Do­
meniul lui abia de aici încolo începe.
Cetitorul bibliotecii de specialitate sau naţionale e un om
câştigat pentru carte. El porneşte singur în căutarea ei. Ii
ajunge dacă la locul unde ştie că o găseşte dă de lucrarea
căutată sau de sfatul unui specialist. Celălalt trebue de cele
mai multe ori descoperit şi mereu călăuzit, însufleţit, înca­
drat. In bibliotecă trebue ispitit şi, odată în ea, fermecat şi
legat. Bibliotecarul are un rost viu, de iniţiativă şi de propa­
gandă. Statistica volumelor cerute într’o bibliotecă de cer­
cetări arată, ca o măsurătoare, trebuinţa de cultură sau cu­
riozitatea ştiinţifică a păturii culte a unui popor; statistica
de cărţile cetite într'o bibliotecă populară dă la iveală, în
întâiul rând, gradul de organizare şi însuşirile de bun gospodar
al cunoştinţelor, pe care le are bibliotecarul. Pregătirea teh­
nică e bună şi trebuincioasă; pregătirea sufletească şi ma
mult. Iată de ce, ca să se ajungă la întocmirea unor cursuri
de bibliotecari ai bibliotecilor populare, trebuia să se câştige
întâiu această convingere despre darurile aparte cerute lor.
înainte să străbatem şi noi această cale, am trecut prin
toate popasurile intermediare. Am înfiinţat timp de ani bi­
blioteci pentru popor. Ele şi-au împlinit cum au putut şi îşi
împlinesc şi astăzi rosturile pentru care au fost împrăştiate
în toată ţara. Sunt multe mii, dintre care câteva sute destul
de active. O parte au fost făcute de Ministerul Instrucţiei,
prin Casa Şcoalelor, sau de alte Ministere, al Cultelor de pe
vremuri, al Muncii, iar altă parte, de societăţi culturale. Cele
dintâi sunt mai multe şi mai bogat înzestrate, iar cele de
DE GRÂU
al doilea, mai vii şi mai luptătoare. E caracteristic destul că
între acestea din urmă s’a văzut întâiu lipsa pregătirii biblio­
tecare. Dincolo bibliotecarul, fără să-şi dea seama, se biro­
cratiza, pe când aici era silit, chiar fără voe, să se păstreze
sprinten şi născocitor. « Astra » din Ardeal s'a gândit de cu­
rând la nişte cursuri de bibliotecari. Intre marea ei bibliotecă
delà Sibiu, care se bucură de foloasele legii exemplarului
obligatoriu, şi biblioteca, foarte bine organizată şi cercetată
delà Braşov, ea avea şi drepturile tehnice, pe lângă drepturile
sau îndatoririle morale, în legătură cu cele câteva mii, poate
trei, de biblioteci populare, în bună parte de sat, pe care
le are.
Acum câţiva ani s’a pornit la o organizare a bibliotecarilor
din România, sprijiniţi pe cea mai veche şi mai bogată bi­
bliotecă a noastră, Biblioteca Academiei Române. Trebuiau
uniţi într’o asociaţie a bibliotecarilor, pentru apărarea intere­
selor de breaslă, care nu erau însă numai de breaslă, ci se
întindeau până la carte însăş, toţi profesioniştii cărţii colec­
tive. Asociaţia s'a înjghebat, cred, prin 1924. In fruntea noastră
se găsea Ion Bianu, omul care a avut într'o viaţă atât de
dăruită de ani, multe şi mai mari rosturi, dar din toate îl pă­
strează şi îl întrupează mai ales pe cel de bibliotecar. El nici
nu poate fi închipuit decât acolo sus, în odaia de colţ, cu
vitralii regeşti, delà Academia Română, unde îşi ridică la
vizitatorul, parcă totdeauna tulburător, faţa cu ochii, cu zâm­
betul şi cu mustaţa toate subţiri şi ascuţite. De jur împrejur
sunt cărţi, sau foarte bătrâne sau corecturi ale publicaţiilor
Societăţii academice care toate trec pe la el, pentru revizia
ultimă şi bunul de tipar. El însuş apare între ele, dacă rămâne
aplecat, fără să prindă de veste că ai intrat, ca o ilustraţie pe
un infolio de preţ, uitat deschis pe masă. Asociaţia bibliote-
Frunză Două mâini
(Racova-Bacău) (Racova-Bacău)
carilor nu putea începe mai frumos decât să şi-l aleagă pre­
şedinte. Păcat că peste acest început n'a putut să treacă în
atâţia ani! Povestesc însă toate acestea numai ca să pot măr­
turisi că întâia greutate de care ne-am lovit a fost tocmai deli­
mitarea noţiunii de bibliotecar. Cine putea să ajungă membru
al asociaţiei i Era de ajuns aflarea într’o funcţie numită cu
acest nume i Nu trebuia o calificare; dată în temeiul unei
pregătiri i In afară de câteva mari biblioteci, a Academiei
Române şi a celor universitare, unde bibliotecarul întâmpină
 C R O N
ca o realitate, în celelalte părţi el era mai mult o veleitate,
când nu era un titlu uzurpat. Trebuia să amânăm încadrarea
bibliotecarilor în asociaţie, până după trecerea celor mai
mulţi dintre ei printr'o şcoală sau o instanţă de calificare sau
echivalare. De atunci s’a început mai limpede şi mai stăruitor
să se ceară o şcoală de bibliotecari în România.
Ministrul Instrucţiei, Cultelor şi Artelor, d. D. Guşti, între elevii Şcolii de bibliotecari. (Foto Wass).
Am simţit în acelaş timp nevoia unei întâlniri între oameni
cu preocupări teoretice din domeniul bibliotecii, unde să se
cerceteze problemele. Institutul Social Român, al cărui pre­
şedinte a studiat şi a elaborat el însuş planuri de organizare
bibliotecară, s'a învoit să înfiinţeze în acest scop o secţie bi­
bliologică. Ea a adunat un mănunchiu de specialişti, cari
au izbutit să publice acum, ca rod al comunicărilor şi discu­
ţiilor dintre ei, întâiul volum, despre « Depozitul legal ». Al
doilea, în lucru, are ca obiect tocmai « Bibliotecile populare ».
Cea mai mare luare aminte s'a dat, în tratarea problomei,
pregătirii bibliotecare şi şcolii bibliotecarului. S ’a arătat ce-a
făcut străinătatea din directa noastră vecinătate, Cehoslovacia,
Polonia, Ungaria, Bulgaria, şi ce ne rămâne nouă de făcut.
De aici a ieşit întâiul îndemn teoretic de înfiinţare a cursu­
rilor de bibliotecari. Organizatorii celor care s'au închis abia
de câteva zile, şi cei mai mulţi din profesorii lor, sunt membri
ai acelei secţii bibliologice. Lucrurile, cum se vede, se leagă
şi e vorba de o întreprindere urmărită de mulţi ani şi îmbi­
nată cu multe interese. Ea nu se poate opri aci, la această
întâie manifestare, cu înfăţişare şi valoare numai de expe­
rienţă.
I C A 253
întâiul curs de bibliotecari pentru bibliotecile populare a
fost gândit pentru 30, cel mult 40 de ascultători. O condiţie
de înscriere era dovada că elevul conduce o asemenea biblio­
tecă. Era într’un fel vorba mai mult de cursuri de perfecţio­
nare, decât de iniţiare. Trebuia, în schimb, mai mult desco­
perită metoda sau rutina bibliotecară delà noi şi pusă în faţă
cu ceea ce ştiinţa în altă parte a aşezat în locul lor. Rezulta­
tele întâiei înştiinţări au trecut peste orice aşteptare. Deşi
oamenii veneau din alte judeţe sau provincii şi nu li se făcea
nicio înlesnire, nici la cheltuielile de drum şi nici la cele de
întreţinere, numărul lor a fost de 5 şi de 6 ori mai mare decât
cel plănuit. Cu toate îngrădirile, care au trebuit să se facă
în faţa acestei adevărate năvăli, ascultătorii au rămas până
la urmă 240. Caracterul lecţiilor a trebuit şi el schimbat după
această realitate. El s’a făcut ceva mai teoretic şi expozitiv
decât fusese gândul dintâiu, deşi n'au lipsit lucrările practice
şi îndrumările pe teren. Trebue să fi văzut cineva rândurile
de bănci în amfiteatru ale uneia din marile aule ale Academiei
de înalte Studii Comerciale şi Industriale, care singură avea
săli în stare să cuprindă deodată, fără înghesuială, atâta ome­
nire, să le fi văzut încărcate de atâţia bibliotecari sau învăţăcei
de bibliotecari, câţi nu s’au mai întâlnit în România la un
loc în acelaş timp, ca să-şi dea seama şi de însemnătatea fap­
tului şi de mărimea jertfei. Aceşti oameni, alergaţi din toate
colţurile ţării, ca să urmeze o şcoală care nu le oferea nicio
perspectivă imediată, dădeau mai ales încredere. Avem încă
rezerve, prin urmare, de însufleţire şi de dor de lucru, cartea
354 BOABE
îşi are credincioşii ei şi cultura poporului, luptătorii! întâia
şcoală de bibliotecari a avut şi acest înţeles, mai puţin pre­
văzut, dar cu atât mai înviorător.
întâiul scop a fost să se încadreze biblioteca în întreaga
viaţă culturală şi să nu fie lăsată singură, cu vreun rost în sine.
Cartea e numai un mijloc, folosit cât mai intens, pentru o
Marius Bunescu: Autoportret
desvoltare cât mai puternică, în sânul propriului popor şi al
omenirii. D-l Henric Stahl, tânărul, asistent universitar de
sociologie, a schiţat în câteva trăsături, satul românesc, mai
cu seamă cum reiese el din nouile cercetări monografice ale
Institutului Social Român, satul cultural cu ceeace aduce din
trecut şi cu ceea ce aşteaptă şi e în stare, fără siluire şi falsi­
ficare, să primească. Eu am încercat să pun cartea în cadrul
bibliotecii, biblioteca românească în cadrul bibliotecilor din
alte ţări şi problema culturală în mediul muncitoresc şi la
oraşe. D-nii Gabrea, conferenţiar universitar, a vorbit despre
propaganda, circulaţia şi statistica cetitului şi a cărţii; Geor-
gescu Tistu, directorul bibliotecii Facultăţii de litere, despre
organizarea tehnică şi întreţinerea unei biblioteci populare;
Dinu, directorul liceului delà Buftea, despre cărţile satului;
d-na Isabela Sadoveanu, despre cărţile femeii; Mugur, despre
cărţile oraşului; Lascarov-Moldovanu, despre cărţile de în­
tărire morală şi naţională; părintele Bobulescu, despre cărţile
vechi; Apostol Culea, despre cărţile copiilor şi ale tineretului.
D-nii Breazul, profesor la Academia de Muzică, Neagu
Boerescu, inspector general de educaţie fizică, şi scriitorul
şi regisorul Victor Ion Popa, au dat culturii cărţii comple­
DE GRÂU
mentul necesar, vorbind, uneori cu frumoase exemplificări,
cum au fost cele dramatice, întâiul, despre cântecele, corurile,
dansurile şi muzica instrumentală pentru adulţi, tineret şi
copii, al doilea despre sporturile la ţară şi educaţia fizică, iar
al treilea despre Teatrul popular de copii şi pentru copii. A
patra exemplificare, cu lămuriri tehnice şi culturale, le-am
dat-o eu în legătură cu cinematograful, atât cel edu­
cativ cât şi cel de artă, cu prilejul unei reprezentaţii
cu filme model, anume alese, la unul din cinemato­
grafele mari din Bucureşti. D-l Nicolau, profesor şi
preşedintele Căminului Cultural din Ungurenii Bo-
toşenilor, a vorbit despre metode pentru cultura a-
dulţilor în legătură cu organizarea şi realizările popriului
său cămin cultural. Delà documentarea şi încheierile
mai mult teoretice se făcea astfel trecerea spre aplicare şi
activitate practică.
Acest al doilea scop a fost urmărit în expediţiile de
după amiază la cele mai însemnate biblioteci şi aşeză­
minte de cultură din Bucureşti. Am constatat încă
odată că Bucureştiul, care adăposteşte unele din cele
mai puternice şi preţioase biblioteci ale ţării, n'are
o bibliotecă populară. N ’am avut unde să arătăm în
plin lucru şi să-i punem să facă practică, o bibliotecă
propriu zis populară. In schimb şi-au deschis toate
tainele, delà înregistrare şi depozit de cărţi până la sală
de lectură încărcată de cetitori, Fundaţia Universitară
Carol I, unde d-l Tzigara Samurcaş a ţinut un adevărat
curs; Biblioteca Academiei Române, care s’a zăvorit
pentru cetitori într'o după amiază ca să se poată pune
nestingherită la îndemâna elevilor Şcoalei de biblio­
tecari; Arhivele Statului, Muzeul Municipal, Muzeul
de Artă Bisericească şi de Antichităţi, Muzeul de Etno­
grafie şi Artă Naţională, Muzeul de Istorie Naturală,
Pinacoteca, Muzeul Simu, Instalaţiile de Radiodifu­
ziune, Instalaţiile marilor edituri, Cartea Românească,
şi ale marilor ziare, Universul şi Dimineaţa.
întâiul curs de bibliotecari s'a încheiat şi ascultă­
torii lui s’au risipit în toată ţara. Ei s'au aşezat la bi­
bliotecile lor, cu o nouă încredere şi cu o hotărîre pe care
le-o ştim neînduplecată. In mâna lor se află o unealtă de ri­
dicare a poporului cum nu cunoaştem a doua. Pătrunşi de
puterea şi de sfinţenia ei, s’au aşternut la lucru. Să-i urmă­
rim cu iubire.
A U T O P O R T R E T E Ş I SA L O A N E DE P R IM ĂV AR Ă.
Saloanele oficiale, deşi îngrădite în anul care le trimite lucră­
rile şi cu o înfăţişare proprie, sunt judecate ca un fenomen
de repetiţie. Publicul, ca şi cronicarul de artă sunt porniţi să
le pună alături şi să le aprecieze unul prin altul. Ca să înlă­
ture această ispită, care a putut duce până la desfiinţarea
Salonului, Ministerul Instrucţiei, Cultelor şi Artelor a căutat
şi un semn văzut al valorii şi interesului în sine al fiecărei
manifestări în parte. Astă toamnă Salonul de gravură a cuprins
expoziţia retrospectivă Paciurea, iar anul acesta Salonul de
primăvară aduce o întreagă secţie de autoportrete ale artiştilor
în viaţă. După o sărbătorire a unui sculptor, iată sărbătorirea
pictorilor! Acum e vădit că un Salon nu mai poate fi ame­
stecat cu niciun alt înaintaş al lui. Fiecare an va da un cadru
al lui, deosebit de tot ceea ce a putut să fie altădată. Chiar
Natură moartă de Marius Bunescu
 C R O N I C A 255

dacă expozanţii ar rămâne în mare parte aceiaşi, aşezarea cu o neaşteptată stăpânire de sine; Ullea pune ici, colo flori
lor în acest cadru va împrumuta Salonului o personalitate spiritualizate. Şi trec peste alţii, cari nu trebue să fie mai
aparte. Reînfiinţarea Salonului Oficial n'a însemnat prin ur­ necunoscuţi, şi cred că n’am de ce să mă mai opresc la maeştri.
mare numai o întoarcere la vechea stare, ci a fost înviorată Ascult cuvântul ministrului, care deschide :
de un nou punct de vedere. Suntem la a doua experimentare Iau parte cu o bucurie deosebită la deschiderea Salonului
a lui, deopotrivă de bine primită. Viitorul ne păstrează şi alte Oficial de pictură şi sculptură de anul acesta.
Din întâile zile ale venirii mele în fruntea Ministerului
uimiri.
Salonul Oficial de anul acesta dă o impresie de armonie Instrucţiei, care ţin să se ştie prin fapte că e şi Ministerul
şi de linişte. Peste toată înşirarea, cu aprinderi şi stingeri Artelor, am înţeles să repun în drepturile lui acest prilej de
treptate, a tablourilor, veghiază un perete întreg de auto­ întâlnire a creatorilor de nădejde ai ţării, din domeniul artelor
portrete. Eşti pornit să pleci delà fiecare artist, ca sub călăuza lui, plastice.
şi să-l cauţi în bucăţile pe care le are în toate colţurile sălii. O făceam, nu întâmplător, ci dintr’o convingere, pe care
Uneori te întorci, când nu înţelegi ceva şi mai ales când ai voesc să o schiţez în câteva cuvinte.
suferit o desamăgire, parcă pentru ca să te plângi sau să ur­ Veţi vedea atunci mai bine, de ce bucuria acestei zile păs­
măreşti în trăsăturile de pensulă de aici ceea ce nu te-a în­ trează pentru mine un caracter deosebit.
destulat dincolo. Expoziţia se face mai vie, cu această prezenţă Arta, în orice material ar lucra, sunet, cuvânt, culoare sau
neîntreruptă şi poruncitoare. material mai dur, rămâne o încununare a vieţii sufleteşti a
Verona stă în mijloc, pe fondul negru cu un cap valorificat unui popor. Ea e podoaba ultimă şi zâmbitoare a acestei vieţi,
aproape cărămiziu, puţin zăvorit şi puţin dispreţuitor. La un o dovadă maximă a puterilor de creaţie şi un drept netăgăduit
capăt, meditează, privind drept înainte de subt ochelari cu la existenţă proprie pentru o naţiune.
cerculeţe groase de os, ca să înşele cu o atenţie de împrumut, In acest înţeles, artiştii sunt cei dintâi şi cei mai iubiţi pala­
un Şirato de nuanţe, între negru şi gălbui de soare răsare, dini ai spiritului naţional.
iar la celălalt, Teodorescu Sion, mândru şi năvalnic,
cu o pensulă care se face pe rând ascuţită şi se
pierde în alburi şi umbre. Intre ei e Pătraşcu, hoho­
titor ca un ostaş din războaiele religioase care tocmai
şi-a scos chivără de fier din cap după două săptă­
mâni de luptă şi a deşertat o stacană de vin roşu;
Palady, sbârlit şi îndepărtat; Bunescu, osos, crunt
şi plin de furtuni; Nina Arbore, ieşită de sub pânze
trandafirii, cu un joc de mâini mai mult clasic; Ullea,
cu privirea ei străbătătoare şi îndurerată, dintr’o tem-
peră cu mult galben şi albăstriu; Tonitza, numai
frunte şi ochi aprinşi; Constantinescu, atât de bine
clădit; Iorgulescu Yor, cu un cap coborît din lună şi
gătit în schimb cu o pălărie şi o cravată cromatică,
pline de veselie şi de viaţă; Stoica, în culori reci;
Schweitzer Cumpăna, cu fundamentale roşii; Cor-
descu, mucenizată medieval, cu voinţă.
Bronzurile şi ghipsurile stau de pază ca nişte hale­
bardieri într'o sală a tronului; închizi câteodată ochii
ca să le auzi pasul şi lozinca schimbului. Domniţa
Muşata e în plină lumină, cu o fetiţă în paşii ei
de damasc; doi Isuşi deschid gura pentru o binecuvân­
tare sau pentru un gemăt pe care nu-1 mai rostesc;
un profil subţire de femeie ridică sprâncenele, pen-
trucă nu înţelege atâta lume: Celina Emílián, Han,
Miliţa Pătraşcu. Boris Caragea a îndrăznit să aducă
patosul unuia din cei doi evanghelizatori tesalonicieni;
Ana Jiquidi pune să privească în poală o dansatoare
cu o rochie sonoră; Tureatcă ridică pe braţele unei N. N . Tonitza: Autoportret
Madone măreţe, aşezate pe un scaun prea jos, un
copil Isus nevinovat şi căutând să se realizeze; Onofrei se Statul înconjurat de toate pildele istoriei şi ale timpului
uită înainte cu un cap de femeie sănătoasă şi fără gânduri. de faţă, nu poate să nesocotească acest adevăr şi să nu aibă o
De pe margini, Viorescu îşi colorează puternic naturile purtare corespunzătoare.
moarte bogate sau înserează cu roşu şi cu frig un peisaj bu- Ar însemna altfel să lucreze împotriva celor mai poruncitoare
cureştean; Vasile Popescu are albăstrimi de smalţ şi prelu­ interese ale lui. Fiecare Stat trebue, cu alte cuvinte, să aibă o
crări de natură noui; Delavrancea Dona, găseşte o atmosferă politică artistică proprie, după cum, de altfel, trebue să aibă
aspră care-i era străină; Stoica ia verde şi alb de pe paletă o politică de stimulare a creaţiei naţionale pe toate tărâmurile.
 256 BOABE
E drept că Statul, şi aceasta nu numai la noi, a folosit de
obiceiu el mai mult de pe urma artei şi artiştilor, decât a putut
sau s'a priceput să le fie însuşi de folos.
Arta, arta cea mare şi nu arta de seră, are nevoe ca să se
desvolte de o atmosferă anumită, iar artiştii de o bună primire,
de putinţe de lucru şi de o înţelegere şi înălţare a operelor de
netăgăduită creaţie, care să le dea stăruinţa, încrederea şi
avântul necesar.
Statul, câştigat mai uşor de probleme materiale şi acapara1
de mari greutăţi de moment, s’a încrezut adesea în caracterul
de generaţie spontană al artei şi a amânat să-şi facă datoria
faţă de ea !
Pentrucă suntem la deschiderea unui Salon Oficial de pictură
şi sculptură, mă voiu opri puţin la el şi la ceea ce stă în imediată
legătură, ca la un punct din acea politică artistică, despre care
am amintit.
Anul acesta a fost cu deosebire darnic în expoziţii bune
individuale de artă plastică. A fost în mijlocul atâtui zbucium
şi atâtor temeri, ca un orizont de frumuseţe şi de iubire de
viaţă, ridicat în jurul nostru, cu o singură mişcare măiastră,
de cei dintâi artişti ai României. Le arăt aici toată recunoştinţa
şi recunoaşterea mea.
Salonul Oficial are, în ochii mei, prin alcătuirea lui de anto­
logie a creaţiei artistice, ceva care depăşeşte expoziţia indi­
viduală, mai ales prin însuşirea de manifestare colectivă de
educaţie estetică publică.
Ea s’ar putea face şi de o asociaţie de artişti, dar nu s’ar
bucura atunci de cadrul acesta de recunoaştere oficială, prin
care Statul apare pentru toţi ochii ca dându-şi seama de locul
artei în viaţa naţiunii şi de datoria lui să-i înlesnească înflorirea.
De aceea am luat în întâiul rând măsura ca Salonul Oficial
să-şi deschidă din nou porţile.
L-am menţinut apoi, cu toate trebuinţele, de atâtea ori,
tragice, de economie.
Adam Bălţatu: Lângă fermă
DE GRAU
Pentru o subliniere a punctului de vedere educativ artistic,
s’a organizat în cuprinsul Salonului de toamnă, o expoziţie
Paciurea, ca un omagiu artistului de curând plecat dintre noi,
şi am înfiinţat o bursă Paciurea, pentru cel mai bun absolvent
al cursului de sculptură delà Academia de arte frumoase din
Bucureşti, care mă bucur că e reprezentat cu lucrări atât de
promiţătoare în salonul actual.
S’a organizat în acelaş scop, anul acesta, o secţie a autopor­
tretului, şi pentru însemnătatea lui de gen de artă, dar şi pentru
o punere în lumină a creatorilor.
In alţi ani s’ar putea înjgheba o secţie a peisagiului românesc
sau a naturii moarte.
Aştept numai prilejul ca să înfiinţez, şi pentru pictură, o
bursă, asemănătoare cu bursa Paciurea.
Vreau să caut în fondurile culturale ale Ministerului mijlocul
să achiziţionez câteva din operele de artă ale Salonului şi să
distribui premii, pe care bugetul, în totul anemiat nu mi-1 dă.
In felul acesta, Salonul Oficial ar fi una din uneltele de apli­
care a politicii de Stat în materie de artă plastică.
Fireşte, că el nu este singurul, pentrucă în afară de învăţă­
mântul artistic şi mai buna lui îndrumare, se ridică înaintea
noastră problema pinacotecilor şi a muzeelor, a cataloagelor şi
a publicităţii, a călăuzirii competente, a expoziţiilor ambulante,
a picturii şi împodobirii plastice şi arhitectonice laice şi sfinte,
a clădirilor publice, a monumentelor şi bisericilor, care alcă-
tuesc la un loc, marea şcoală vie de artă a întregului popor.
îmi pare bine însă că mi s'a dat prilejul să schiţez, fie şi în
trăsături fugare, preocupările de Stat în materie de artă plastică
şi aceasta, într’o zi de sărbătoare a culorilor şi a liniilor.
Mulţumirea mea mişcată se îndreaptă către toţi artiştii cari
au făcut cu putinţă această zi şi urarea mea, pentru o cât mai
frumoasă înflorire a artei româneşti.