RAZ VAN

THEODORESCU

drumuri
catre ieri

4tecusi44044
www.dacoromanica.ro

RAZVAN THEODORESCU - DRUMURI CATRE IERI

www.dacoromanica.ro

Coperta seriei : VASILE OLAC

ISBN 973-9132-21-9

www.dacoromanica.ro

RAZVAN THEODORESCU

DRUMURI
CATRE IERI

EDITURA
FUNDATIEI CULTURALE ROMANE
BUCURESTI e 1992

www.dacoromanica.ro

DOMNIA INTEMEIETOARE

Exista o maiestate a simplitatii. Ea intovardseste

indeobste, in posteritate, figurile exemplare ale fiecdrei
istorii nationale, face parte din folclorul spus, scris salt

cintat al fiecarui popor pentru care bunul" sau inteleptul", viteazul" sau bdtrinul", sfintul" sau marele"
cirmuitor de acum citeva secole apartine aievea imediatei, invecinatei realitti cotidiene, lasindu-si semnele tresi ele vor fi, tot rnereu, ctitoriile ce
cerii prin lume

rdzbat timpul, cetati, palate sau racasuri de piatr

In geografia concretd sau fabuloasd a fiecdrui tinut.

Simplitatea vesmintului i naturaletea gestului, nim-

bate de grandoarea faptelor unor personaje de prima

marime ale trecutului, care impart dreptatea, raspidtesc

vitejia, asculta glasul intelepciunii sau zidesc pentru eternitate rdrnin 'Ms.& mai ales, domeniul predilect al inspiratiei poetice. Si aceasta
spre a vorbi de cazul romanesc
de la legenda istorica culeasa de cutare crenicar intr-o sarna de cuvinte" pind la insusi Erninescu.
Invocarea numelui din urmd ne duce, inainte de toate,
cdtre rememorarea celei mai pregnante pagini din istoria
neamului acestuia in opera literard unde aceeasi istorie
devine, de atitea ori, pretextul unor incomparabile proiectii mentale : este pagina, stiutd pe de rost, probabil,
de fiecare scolar roman, unde un bat-in atit de simplu,
5

www.dacoromanica.ro

dupa vorb, dupla port" sta linistit i demn inaintea fulgerului care / In turbarea-i furtunoas a cuprins pamint
si mare".
Dialogul eminescian imaginat intre cel ce apare ca

un duh ancestral si vesnic al pamintului nostru, prin

neclintirea sa minerala, prin alianta proteguitoare cu tot

ce misca-n tara asta, riul, ramul", i teribilul sultan al
osmanliilor Inca nomazi, vitctorios impotriva crailor balcanici, a contilor si conetabililor cruciati ai Apusului
inainte de a sfirsi, el insusi, captiv in cusca lui Tamer-

lan , este, mai presus de toate, metafora infruntarii

dintre cumpatata vointa de a dura In neatirnare a unui

mic popor si ostentatia zngnitoare a atitor si a titor
silnicii imperiale.
Invingatorul de la Rovine rmine definitiv

aici se

verifica, o data mai mult, imensa forta a artei i geniului

voievodul din Scrisoarea a III-a", pe care istoricii ei insisi trebuie sa-1 primeascd sub aceasta infatisare, amendind, in amnunte doar, imaginea pe care
mitologia national o revendica de o suta de ani incoace

si a carel receptare obsrteasca va fi lost pregatita, in

plin val de emulatie romantica pasoptista, si de stihurile

solemn cadentate, cu medievale tenebre, din Umbra lui
Mircea. La Cozia".

Indeprtata In timp pina la a se confunda cu descalecatul" el insusi, domnia stranepotului lui Basarab
Intemeietorul, atingind maxima extensiune teritoriald a
paminturilor stapinite de succesorii acestuia
de la
Severin la Marea Neagra
reprezinta in istoria tinttturilor de la miazazi de Carpati i cea mai intinsa cirmuire din evul de mijloc. Lungd de peste treizeci
ca si a contemporanului ski moldav Alexandru
ani
cel Bun, depasita in istoria noastra doar de aceea a lui
tefan cel Mare, intrecind la rindu-i, in timp, durata
unor stapiniri creatoare de epoci, cele ale lui Petru Rares
Vasile Lupu, ale lui Matei Basarab si Constantin
ea poate fi deslusita, in sfera cultural,
Brancoveanu

ca o noula Intemeiere" de tara', ca statorticire a unui

model, a unui reper spre care urmasii au privit multa
vreme.
6

www.dacoromanica.ro

Argumentele unei asemenea exemplaritati pot fi culese chiar *i din putinul, din fragmentarul informatiei
pe care o avem despre cele ce s-au petrecut in Tara
Romaneasca in jurul lui 1400. Istoricul, pentru care o
trasatura de mentalitate sau de sensibilitate de acum

*ase sute de ani se preschimba in ceva concret, viu, palconstate mereu recurenta
pabil i apropiat, va *ti
pina catre pragul moderniuneori din veac in veac

tatii, putind sa intuiasca astfel o neobisnuita continuitate a gindului *i a sentimentului intr-un spatiu pe care
unii exegeti 1-au scos" definitiv din istorie atunci cind
nu 1-au vzut a*ezat, perpetuu i fatidic, numai in
calea tuturor raOtatilor".

Acesta ar fi, mi se pare, cazul citorva dintre realitatile civilizatiei muntene*ti din timpul lui Mircea cel
Batr:in. pe care va trebui, oricum, sa o citim ca o rascruce : o rascruce a altor civilizatii prestigioase
cea
a Orientului bizantin patronat aulic de bazileii Paleologi
de pe trmurile Bosforului i aceea a Occidentului unui

gotic international" de aristocratica stralucire , dar

*i o rascruce a doua secole distincte in istoria roma-

neasca, cel al genezei statelor i cel al luptei necurmate

intru apararea integritatii lor.

Am scris cu alt prilej despre cele citeva fapte de

climat cultural pe care le socotesc definitorii penult

vremea lui Mircea voievod : realismul mental, libertatea

interpretrii unor modele eminente, toleranta spirituaia

*i sinteza vizuala. Fiecare dintre ele *i toate la un loe

dau, in primul rind, masura unei europenitati funciare
a civilizatiei romane*ti din chiar veacul in care la tinii
Rasaritului" patrundeau in constiinta politica' a continentului. Adecvarea la realitatile timpului *i ale locului,

ie*irea din canon, puterea de adaptare nestinjenita a

unor ci*tiguri de aiurea, intelegerea netarmurit a ne-

voilor celuilalt sau *Uinta imbinrii armonioase a ceea

ce putea fi contrastant, insemnau de fapt, aceasta tocmai : rsfringerea in cultura a unei psihologii populare
ancorata in adincimile spatiului i spiritului european
ce consemnase deja, in acel ceas al istoriei, intilnired
traditiilor de clasicitate greco-roman cu cele ale unei
sobre sau fantastIce protoistorii barbare", ca i cu spiwww.dacoromanica.ro

ritualitatea crestin, de largi deschideri, a celei de a

doua Rome" care era Bizantul.

Atunci cind, catre 1390, fiul lui Radu 1, mare voievod si domn a toata tara Ungrovlahiei si al partilor
de peste munti, Inca i spre partile tataresti", dornn al

Banatului Severinului si de amindoua partile, peste toata

Podunavia, inca i pina la Marea cea Mare si stapinitor
al cetatii Dirstorului", ce era Ardlasului i Fagarasului
herteg", i proclama sonor
in legatura cu instapinirea
sa in vechiul tinut de romanitate popular al Dobrogei

calitatea de despot al paminturilor lui Dobrotici", punind sa se sape in piatr si sa se zugraveasca in fresca,
la Cozia, insemnul bazileilor, al sebastocratorilor si al
despotilor bizantini care era acvila bicefala, ca i atunci
cind, foarte curind, a abandonat strlucitul titlu inspirat
de Bizant, el a facut-o fra a sta in obisnuita relatie vasalica cu suveranul din Constantinopol ce nu mai avea
nicicum, in acel moment de acut criza a impargiei,
autoritatea de a-i concede sau retrage voievodului de la
Arges si Tirgoviste amintita calitate nobiliara. ReaMa-tile politice ale momentului, ratiuni tinind exclusiv
chipul in care domnul muntean vedea esichierul politic
balcanic

i central-european, locul sal intre atitea --

orgolii feudale ale Iagellonilor si ale

lui Sigismund de Luxemburg, aspirind la cuceriri, sau
nazuinte disperate de supravietuire ale Sismanizilor bulgari si ale Lazarevicilor sirbi, au fost singurele ce au
prezidat originala si efemera interpretare a titlului despotal in vremea lui Mircea cel Btrin, aceea despre care,
firesc, nu stiau nimic
pentru ca nu consuna cu nimic
aici incrucisate

cronicarii bine informati ai Bizantului,

de ei cunoscut
un Ducas sau un Sfrantzes.

Ira fel, o deplina stiinta a alegerii si a adecvarii la

realitati ale locului ne intimpina
intr-un registru
civilizatiei acelui timp
in singulara imbinare a anor

planuri de arhitectura diferite, specifice unor monumente

cel dreptunghiular si
de factura i functie deosebite
pentru lacasul ,,sfintei blagovestenii" de
cel trilobat
la Cotmeana, mentionat pentru intiia oara in 1388, dar
cu inceputuri sub inaintasii imediati ai voievodului. Raspundea, aceast stiinta, unei depline libertati a nestiu8

www.dacoromanica.ro

tului meter ce a ridicat biserica, in intregime din cd-

rdmidd, cu fatadele ritmate de discuri smltuite colorate,

amintind de decorul ceramoplastic al Balcanilor de rd-

sdrit, pentru cea dintii mdndstire ca caracter domnesc

din Muntenia ; el combina aici tipul de capeld feudal&
asa cum o stiuser taratul de Tirnovo, dar si unele tinuturi romdnesti (Severinul) citeva decenii inainte, cu
tipul de monument monahal curent la sud de Dundre
in secolele anterioare, ivit, dupd 1370, si pe pdmintul
Olteniei, la Vodita lui Nicodim.

Nu mai putin, in exact aceiasi ani dinainte de 1390,

echilibrul, sobrietatea, mdsura i logica liniilor, a volumelor, a podoabei cioplite in relief putin adinc, ale bisericii mdnstirii Cozia in al cdrei pronaos se pdstreaz
incd, in mici compozitii de icoan, o picturd aparent mai
arhalcd, dar cu rafinate efecte de culoare, sugerind mo-

numentalul, pe care cddea o lumind de ireald transcedent& filtratd de rozetele ce, singure, destramd obscuri-tatea acestui spatiu funerar
comparate cu exuberanta arhitecturii si sculpturii decorative ale biserici tor

sirbesti de pe valea Moravei ce au stat drept model

imediat necropolei lui Mircea cel Barin, ne ajutd

descifrrn coordonatele unei estetici medievale rorndnet:

ndscinde. Ele tineau, la acel sfirsit de secol XIV, de

traditille din voievodatul romdnesc dintre Dundre si Carpati unde cu putind vreme inainte, ctitoria-necropold a
primilor Basarabi
antecesori ai lui Mircea
de la
Arges, instituise o aceeasi atmosferd de calma i grava
ordine pe care nu o respirau prototipurile din Constantinopol si Salonic ale acestui prim ideas bizantin cu
caracter aulic din vechea arta romdneasc.
Locuitorii Munteniei i Olteniei anilor din jurul lui

1400
dar as putea adduga aici si pe moldovenii ce
impuneau tot pe atunci, in numele aceluiasi realism, un
ierarh local pentru mitropolia obtinutd dupd o lung infruntare cu Bizantul sau, mai inainte inca, pe ardelenii
bndtenii ai cdror cneji, ctitori de biserici, Ii apdraserd drepturile inaintea ofensivei catolice si angevine -mrturiseau o libertate spirituald anevoie de descifrat,

altfel decit prin rdzletele dovezi ale unor texte si ale

tmor opere de arta.

www.dacoromanica.ro

Celor care, intrati in cinul monahal, le fusese de

in vremea imediat premergtoare domniei

intocmirea chinoviceasc" a
mediului greco-slav de la Muntele Athos, respins de clugarii romani ajunsi la Cutlumuz i reveniti, in tara lui
Vladislav I, la un mod de trai mai apropiat celui trdnesc,
nesuportat

lui Mircea cel Bdtrin

In schituri de lemn dispdrute si in chiliile rupestre ce

mai ddinuie prin prtile Muscelului si ale Buzului, le
vor fi corespuns, desigur, nu regulile imuabile ale lrtei
bizantine din metropol, ci mai curind
i mult
pitomai congruent unei structuri mentale populare
reasca, libera, neasteptata interpretare de motive si
scheme artistice dintr-un Rsrit provincial infiltrat !pe
alocuri de heterodoxii, ivite pe pminturile de erezie
ale Asiei Mici si ale Balcanilor, cu vagi ecouri la rniaz -

noapte de Dunre, in timpul pstoririi aici a staretului

Nicodim de la Tismana sau a mitropolitului Antim
Critopulos.
Stingciile i naivittile morfologice invederate de ferectura in .argint sau de pictura cu vrejuri, flori si

psdri exotice a tetraevanghelului din 1404-1405 scris"

de abia amintitul poi:4" Nicodim, sau de olria cu siraboluri animaliere si siluete antropomorfe gsit la Coconi, sau de ceramica smltuit decorativa' cu motive
sgrafitate vegetale, geometrice si aviforme descoperit
la Zimnicea si la Enisala, la Pdcuiul lui Soare i la Tirgoviste ne apropie pe nesimtite de ceea ce .avea s fie
curind interpretare savuroasd, plin de prospetime, in
creatia .artistic folcloricd a medievalitlii finale, la un
hotar al civilizatiei Bizantului unde voievodatele romanesti se iviser din Romaniile" populare ale primului
ev mediu.

A stdrui ins, in mai dreapta judecare a civilizatiei

romnilor de acum sase sute de ani, numai in scrutarea
acestui facies folcloric ar fi, fdr doar i poate, o eroare.
ca o fireasc i necesarA
Pentru c la antipodul su

completare , in mediul princiar al curtii si al lumii

boieresti acum definitiv conturatd in ierarhii feudale,

costumele si argintriile, castelele si bisericile evocd un
10

www.dacoromanica.ro

nivel seniorial consunind cu restul Europei, intr-un fast

ce sintetiza, in sfera vizualului, noutatile i strlucirea
din atitea zone culturale cu care Muntenia s-a aflat in
contact direct sau mijlocit, Bizantul i Balcanii, Apusul
si Islamul.

Dacd voim sa intelegem locul unde se afla, intre

capetele incoronate ale Europei feudale, voievodul Mircea cel Batrin, allathuil cruciatilor francezi i burgunzi ai
Ilui Jean de Nevens, in 1396 la Nioopdle, arbitrul suveran
al luptelor dintre cei citiva sultani otomani, dup 1402,
sprijinitorul ierarhiilor de stripe greceasc ajunsi la Arges,
va trebui sa distingem in aceasta sintezd de civilizatie

a Trii Romanesti tot ceea ce venea din arii artistic-

culturale deosebite, daca nu chiar divergente, potrivite

In cele din urrna sub semnul unei echilibrate contopiri
i nicide motive si structuri, niciodata pima atunci
odat, poate, de atunci, in evul mediu
finvecinate in
opere si monumente ce apartin locului i spiritului rornanesc pentru si in eare au fost gindite.
Palmetele stilizate conform viziunii musulmane in

epitaful din 1396 de la Cozia puteau astfel sa coexiste,

In somptuoasa broderie liturgica, cu lorosul imperial
bizantin purtat tot aici de ingeri, dup cum saccosul si
diadema lui Mircea eel Batrin de pe aversul unor monede muntene de la 1399-1400 nu contraziceau, stilistic,
nici surcota occidental a voievodului de pe acelea%
mdrunte reprezentri numismatice cvasi contemporane,

nici chaussele de cavaler cruciat ale printului valah,

impodobite cu insemnul despotiei" in tabloul votiv din

biserica cea mare a Coziei asa cum a fost el zugravit
catre 1391 ; in vreme ce bijuteriile, cu inscriptii latine
si germane, din mormintele de la Arges sau gisantul de
piatr, amintitor de Apus, reprezentind pe fiul catolicei
Clara si tatal lui Mircea, amatorul de steme, insemne
armuri cavaleresti care a fost Radu I, nu excludeau
iconografiile de surs constantinopolitana ale Sinaxarului" ce avea sa strjuiasc de-a lungul secolelor mormintul lui Mircea la Cozia, completind intrucitva, in

schimb, ceea ce putem banui ca va fi fost atmosfera

palatina din Tara Romneasca, refacuta azi numai din
crimpeie de stiri (de felul celei mentionind menestreli
11

www.dacoromanica.ro

ce puteau raspindi muzica i versul unor balade despre

domnii romani de la Duna-rea de Jos, precum un Spilman us oder Walechyen" amintit intr-un text german, la
Marienburg, in 1399).
Masura in care timpul ce a urmat domniei lui Mircea
cel Batrin a omologat citeva dintre liniile spiritualittii
romanesti pentru intiia oara evidente istoricului in monumente i fapte de cultura vechi de sase veacuri s nu
uitm, in orizontul .artei numai, adecvarea la realitatile

locului dovedita de arhitecturile stefaniene, libertatea

desfasurarii iconografice din pictura raresiana, sinteza
decorativa cantacuzin i brancoveneasca !

indic

ratiunile pentru care civilizatia Tarn Romanesti de la

1400 poate insemna si un inceput de drum echivalind

cu o intemeiere.
ca un
O intemeiere purtind cu ea aura firescului
semn al meridianului acesta ce si-a refuzat, lucid, metafizici si utopii, ca o amintire a mai vechilor origini ale
unui popor de luptatori i ctitori , dar purtind si maiestatea simplittii cu a carei evocare incepusem rindu-

rile mele. Ea a primit, de fapt, numele pe care poetu/

1-a dat demult unui mosneag ce ar fi putut s infrunte,
pentru srdcia i nevoile neamului su, toate impardtule lumii.

www.dacoromanica.ro

EXISTA 0 RENASTERE ROMANEASCA ?

itr-un exemplar din Cosmografia" lui Ptolemeu

tipArit la Ulm in 1486, adnotat citiva ani mai tirziu
de un umanist polonez pentru uzul prelegerilor sale de

la Universitatea din Cracovia, acesta descria ceea ce, in

chiar acei ani, descoperiTile lui Cristdfor Columb fceau
s se numeascA Lumea Veche. Sprijinit pe mnemotehnii
curente in evul de mijloc Jan de Glogaw inftisa Europa

ca un dragon inaripat ale crui labe erau inchipuite de

cele cloud peninsule ce-si incheiau paminturile spre

In apele Mediteranei : Italia si Balcanii. Temelii
ale culturii eurepene prin clasicitatea lor funciar, evecind la fiecare pas timpurile greco-romane, reprezentarea

lor ca atare, in adnotrile din 1494 fcute intr-un incunabul, avea prin aceasta nu doar justificarea geografiei,
ci si pe aceea a istoriei. Nu naai putin, la acel sfirsit de
seaol XV, cele Idoud Ipeninsule sud-eurapene se anau in
situatii transant deosebite, rod al unei alte, dramatice,
conjugdri a geografiei cu istoria. Intre gloriosul final de
Quattrocento italian si abia petrecuta subjugare turceascA a acelor Ott din Sud-Estul european ce poartd
numele de spatiu balcanic, destinele fiecarei culturi in

parte se aflau la distante uriase intre ele, abia unele

contacte traditionale ale celor cloud peninsule conducind, ici i colo, pe coasta dalmatd sau in arhipelagul
13

www.dacoromanica.ro

grecesc, la conturarea unor forme, ha chiar si a unui

spirit de Renastere de la sud de Alpi, indeosebi sub
flamurile Sfintului Marcu. Nu au lipsit, desigur, in istoriografia culturii, citrile unor cazuri de artisti i scrii-

tori sud-est europeni ajun*i la renume in Renasterea

un Juraj Culinovi
dinlduntrul sau dinafara Italiei
zis Giorgio Schiavone, un Andrej Meldulie sau Andrea
Schiavone, un Ivan Duknovie sau Giovanni Dalmata, un

Ianus Pannonius poetul ovidian ce nu era altul decit

dup cum receptarea morfocroatul Ivan Cesmielci
logic-decorativd. a Renasterii italiene in Europa est-centralLi i rdsdriteand cAtre acelasi crepuscul al veacului

al XV-lea constituie un capitol distinct de aculturatie

asupra cdruia m-am rostit cu alt prilej.
O intrebare anume, ce s-a iscat in mai fiecare gene-

ratie de istorici romani din ultima sun de ani, pornea

de la constatarea c in aceast Europ de sud-est, un
alt spatiu, complementar celui balcanic

dar geografic

anume cel carpato-dunarean, insi cultural diferit

registra intr-a doua parte a secolului al XV-lea si in
cel de-al XVI-lea autonomii politice si neatirn5ri spirituale fard esentiale inriuriri ale Islamului atotsnpinitor
la sud de Dunre. Intrebarea aceasta, simplu formulan,
suna cam asa : nu a fost oare posibild, intr-un mediu ce
s-a dezvoltat liber de cotropiri spirituale
precum cel
din Tara RomaneascA si din Moldova , o anume expresie cultural Cdreia s'd i se poan atribui caracteristicile Renasterii ? Aceasta, prin comparatie cu cele petrecute in mediul aulic alogen din principatul, abia .aprut, al Transilvaniei sau in ultima autonomie balcanic4

care a fost republica Raguzei ? Sigur este cd, intr-un

fel sau altul, la once scrutare a istoriei vechii civilizatii
a romanilor, aceasn intrebare nu poate fi nicicum
lar rdspunsul ce i se d este dintre cele care, prin
inssi natura subiectului discutat, are o reverberatie ce
depdseste cadrul istoriei nationale.

Periodizarea istoriei culturii romnesti din faza sa

veche", cu preschimbdrile abia sesizabile sau, dimpotrivd, spectaculoase, pe care le inregistreazA sfertul de
mileniu scurs intre mijlocul veacului al XVI-Iea i incheierea celui de al XVIII-lea, devine din nou, la rin14

www.dacoromanica.ro

du-i, obiectul unor precizari ce nu pot fi decit innoitoare,

intr-un cimp de cercetare care a retinut, in anii din

urma, numeroase si importante analize filologice de de-

taliu, dar sigur mai putine interpretari de respiratie

ampla i de orizont european.

Am aratat in ak parte ratiunile pentru care socotesc ea epoca din jurul lui 1550 inseamna o piatra de
hotar in vechea cultura romaneasca si am indicat, de
mai multe ori, pasajele din acel op unic, in felul &du,
care ramine ultima sinteza de istorie romaneasca a lui
Nicolae Iorga, acolo unde veacul in care disparea $tefan

cel Mare si se ivea Mihai Viteazul aparea drept secol

de istorie moderna fata de evul mediu ce fusese pina
atunci".

socotit, pretutinMijlocul acestui veac al XVI-lea

deni in Europa, drept inceput abia perceptibil sau foarte
sonor al unor rasturnari care au pregatit secolul Lumiinsemna in istoria ronilor si pe cel al Revolutiilor
manilor, faptul nu trebuie uitat, momentul unor noutati
ale politicii si ale mentalului colectiv ce-si merita fugara consemnare : ne aflam, la 1550, intr-un spatiu al
Sud-Estului european unde suzeranitatea Sublimei Porti
devenea o circumstanta istorica decisiva, unde domnii

suverani sint asezati doar cu voia Stambulului, unde

victoriile luterane din Transilvania stau alaturi de turcirile unor printi din vechile spite ale intemeietorilor"

Munteniei si Moldovei, unde traditia cavalereasca a neatirnrii medievale si separatismul statal din evul mediu
fac loe unor vasalitati conducind spre abilitati politice,
dar si spre labilitti morale, spre pendulari de voievozi

intre scaunele de la Bucuresti si Iasi, ce vor fi contat

nu putin, totusi, in treptata apropiere si adunare a unui
pamint romanesc pe care evull de mijloc faramitator,
1-a despartit in Wile"
ca pretutindeni in Europa
Basarabilor si Musatinilor.

In legatura cu aceasta epoca pe care, in cazul romanesc, o consider drept inceputul tranzitiei de la medieval la modern, s-a iscat deja amintita chestiune a unei
Renasteri romanesti" asupra careia, dincolo de partiale
incercari privind textele (D. H. Mazilu) sau .arhitecturile
{Gh. Sebestyn), s-a oprit abordarea, azi depsita, schi15

www.dacoromanica.ro

tata acum mai bine de patru decenii, in conditii de tot

vitrege, de catre P. P. Panaitescu, istoricul ce a cutat
s recunoasca o Renastere iezuit la romani" in veacuI
al XVII-lea, acoperind prin acest straniu concept o realitate ce exprima, de fapt, una din fatadele barocului
haina romaneasca, intr-o epoca a umanismului cronicaresc ce nu trebuie confundat cu Renasterea !

Abia daca mai este nevoie sa spun c finalul de ev

mediu, rzbatind in climatul aulic romanesc al celui de-aI

XV-lea secol, amintind de aristocratismele Bizantului

paleolog si ale unor curti de dinasti slavi balcanici,
elegantele sale morfologice i cu o culturd teologala indatorata celei de a doua Rome", cu inclinarea antichizanta spre anume mosteniri formale i livresti ale traditiei pagine elenistice furnizate de Constantinopol, nu
are vreun atribut din ceea ce s-a putut crede o clipa a

fi fost aici o Prerenastere". Simplele, chiar dac atit

de frapantele, noutati stilistice ale artelor vizuale, de
pilda, din aceasta epoca de inca medieval cruciadd
tirzie", stiute si de Moldova stefaniana
questa porta
della christianite, cum o denumise insusi principele de
la Suceava intr-un text din 1475 menit unei circulatii
europene , nu insemnau, deoipotriva, i o noutate ma-

jolt care s poata fi atribuita unel epoci distincte de

evul mediu (exemple similare se pot da, in exact acelasi

sens, i pentru aria, atit de mult studiata, a Apusului

burgundo-francez din acelasi secol XV, sub cirmuirea
marilor duci ai Occidentului" si a regilor dinastiei de
Valois).

Intre morfologie si spirit, intre ceea ce este exterior

ceca ce este in adincuri, diSjunctiile Sint o data mai
mult, necesare, spre a putea distinge ce a fost in aceste
Olt de Europa rsriteana, in veacurile XV si XVI mai
chiar daca neasteptat
ales, semn firav i aparent
de Renastere i ce a insemnat realitatea traditionalk esentialmente debitoare traditiei bizantine, intr-un spatiu al
ortodoxiel precum cel romnesc sau cel rusesc unde au
lipsit cu desavirsire, in ciuda atitor prezente frince",
si

antropocentrismul conceptiei filozofice, afirmarea burghe-

ziei in statu nascendi" i unele perspective stiintifice,

singurele care dau sens unui concept ciar i incordian16

www.dacoromanica.ro

ciabil, desemnat de istoricii civilizatiei prin termenul de

Renastere".
Fara doar i poate, ins, absenta unui fenomen renas-

centist in Rdsritul continentului, in aceast Europ

frd Renastere", nu echivaleazd nicicum cu persistenta

indefinit a unui asemenea vast spatiu cultural, in care
se incadreaz i meridianul romnesc, intr-o medievalitate ovasi-perpetu, monstruos hipertrofiat de unii

publicisti grbiti sau nepreveniti, pind in imediata noastr

vecinAtate. Motiv In P11113 goentru care istoricul a adu5
sa" pun In lumin acel efecttive innoiri de structur din
formele de viat, din formele literare i plastice care, la

mijlocul celui de-al XVI-lea seco!, puteau sa indice incheierea evului mediu i inceputul unei alte epoci, de

tranzitie, creia nu trebuie s i se caute cu once pret

alte sincronisme europene in afara celor ce, in chip evident, pot fi detectate cu usurint la nivelul unei istorii
generale a civilizatiei dintre Atlantic si Volga.
Nimeni nu va pune sub semnul intrebrii, desigur,
acele citeva reale forme de Renastere italian sau central-european ptrunse in mediul aulic, ca pretutindeni
In Europa rsritean necatolic i nereformat (M. a
mai strui aici asupra corectiilor stilistice, in spirit vernacular, suferite de unele morfologii renascentiste ea,
de pildd, in mediul urban al Poloniei de sud sau in cel
al Transilvaniei). Neasteptatele zidiri italic more" din
Kremlimul moscovit, inainte i dupd 1500
si ele impregnate de traditia medievald vladimiro-suzdalian
care un Fioravanti a trebuit s o respecte
au, dup
1550, corespondente semnificative pe planul mentalittii
si al gustului, chiar dac in haine stilistice schimbate,
In spatiul romnetsc, mati ales In eel al Moldovei, deo-

sebit de permeabil de acum inainte la formele exterioare apusene, in cazul de fat la cele de Renastere
parunse din Polonia si Transilvania : am aici in vedere
intregul demers politic si cultural al lui Iacob Heraclid
Despotul, posesorul de manuscrise antice, prizind efigii
legende monetare dup modelul mai indeprtat al lui
Carol Quintul, ca si pe Lpusneanu cu semnele renascentiste vdite in simetria arhitecturilor si in motivele
17

www.dacoromanica.ro

znitologice ale unor sculpturi de la Slatina, ca si pe Movilesti cu fabuloasa lor genealogie romana coborind din
Mucius Scaevola ; dincolo, in Muntenia, ma gindesc, desigur, la Petru Cercel cu intreaga-i aplecare apuseanii,

cu palatul din Tirgoviste croit in dublu tract, cu belle

e nobili stancie", ca i cu prima aparitie in arhitectura
fatadelor noastre a trompe l'oeil"-ului sau
inainte
la Mihnestii descendenti din Tepes, ajunsi
si dupa el
In exiluri orientale, inruditi cu neamuri levantine, obeklienti Portii, dar clovedind gusturi italienizate prin mici

galerii cu retratti de principi" de probabil moda venetiana, despre care am scris nu demult, crezind ca-i
pot rinidui in tipologia celor pe care Lucien Febvre

numise cindva tristii oameni de dupa 1560".

Cind vorbeam, undeva mai sus, despre noutatea roma-

neasca a veacului al XVI-lea, nu ma gindeam insa, in

primul rind, la asemenea morfologii ce rmin, totusi,
exterioare si efemere, apartinind efectiv unor ecouri de
Renastere, ci la innoiri structurale ale spiritului care,

f Ara a tine de un repertoriu si de un model renascentist,

trimit la o realitate culturala ce nu mai era medievala

si pe care o putem incadra Intr-o prim, indeprtata
modernitate spiritual ; cea a unui spatiu care, atasat
neabatut traditiei ortodoxe a Bizantului, n-a putut in
nici un fel sa intre pe traiectoria unei evolutii care sa
se distanteze constient si sensibil de antichitatea conceputa ca o sacrosancta vetustas" (aici, in treacat fie
spus, evul mediu era inca trait precumpnitor, in forme
sociale si politice majore, trsturile de noutate, citatul

plastic sau literar clasicizant semnind mai mult cu acele

revitalizari de forme clasice in limitele unor programe
nonclasice, ce desparteau
dupa opinia luminoas a
lui Erwin Panofsky
asa-zisele renasteri" medievale
-din Occident de singura i adevarata Renastere ce rdmine un fenomen bine circumscris cronologic i geo.grafic).

Ceea ce sesizam ca efectiv nou, nemedieval, in secolul

,deschis de personalitatea de tirzie medievalitate, dar si

.de inedit demers ctitoricesc i literar, care a fost Neagoe
Basarab, acel prim homo novus" din istoria mecenatismului cultural romanesc ; ceea ce ne apare ca neo18

www.dacoromanica.ro

bisnuit, intr-un timp al treptatei afirmAri de individua-.

litti ce puteau fi mesteri zugravi, calugAri ctronicari sau.
voievozi de aventur ceea ce ne atrage luarea aminte
ca impetuoasd nevoie a spiritului pe meridianul nostru

este setea de poveste, de istorisire, de scoatere /a lumind, pinA in detalii savuroase, a istoriei" sfinte si a

celei profane, apropiate i departate. Este exact vremea

in care triumf naratia ce depAseste ou mult canonul see

al analisticii medievale, ce comunicd preaplinul unor

idei si sentimente, experiente individuale i colective.

estetic vorbind
al picturii ex-,
Acesta a fost cazul
terioare din Moldova ce preschimba expresia sobr, con-

centratd a frescei medievale din timpul lui Stefan cel

Mare intr-un spectacol exuberant, cu sute de figuri izbucnind pe zidurile bisericilor, abolind aievea hotarul
medieval dintre libertatea naturii si rigorile ldcasului
de cult ; acesta a fost cazul intrepatrunderii subtile a
spatiului construit sacral si a spatiului natural prin noutatea arhitectonicd a pridvorului, apdrut tocmai in se-

colul al XVI-lea ; acesta e lost cazul reprezentatiilor dramatice, .acele ludi" amintitoare de misterii occidentale,
montate in mediul ssesc transilvan, dar si in primaria.
civitas" a Moldovei, la Suceava adicA ; acesta a fost cazul

paginilor de retoric a povestirii ce incep a fi serse tot

acum, cu duh monastic, de Macarie episcopul de Roman,

de Eftimie egumenul aprianei, de Azarie, preocupati

de rudimentele unei filologii in nuce", aglomerind epitete, f Acind digresiuni, punind in scend numeroase personaje ce aminteau de numArul neobisnuit de mare de
figuri pictate, cu vervd retorica, pe zidurile bisericilor
din acel veac ; .acesta, in fine, a fost cazul cronicilor
murale" zugrAvite, toate, intr-a doua parte a secolului
al XVI-lea, deopotriv in lcasuri de mAnAstiri ortodoxe
la Suceava, la BucovAt
si la biserici de confesiune luterand (sint .asa-numitele Wandchroniken" de.
la Sibiu si Atel, de la Brasov i Bratei, de la Sighisoara
si Bistrita ardeleana).
Alturind toate aceste simptome culturale, rspunsul

la intrebarea mai sus pus& a fost deja dat. Nouttile

acestea de structurk mutatiile ivite in cultura romdneascd, catre 1550, nu trebuie cautate
19

www.dacoromanica.ro

de dragul sin-

croniilor facile, aparente, ocolindu-se corespondentele

efective, profunde
intr-o pretinsa Renastere". Un

asemenea fenomen cultural precis delimitat in istoria

culturii vest-europene nu a fost posibil in spatiul nosca si in cele balcanic sau rusesc, dealtminteri
tru
acolo unde traditia majora, aceea a ortodoxiei bizantine,

unde imprejurari politice specifice unor hotare ale Is-

lamului, unde foarte putina dezvoltare a unui spirit

urban si absenta unor contacte directe

nemediate de
Bizant
cu zestrea clasicismului greco-roman au facut
cd habitudinile i mentalul medieval sd aiba rezonante
tirzii ; de f apt, pind in veacul al XVII-lea unde, iarasi,
sint cautate zadarnic elemente de Renastere in epoca
unor Vasile Lupu sau Constantin Brancoveanu, in loc
de a fi identificate temeinic realele mosteniri renascentiste amalgamate in morfologiile i in ideologiile unui
1-am numit altadcat
baroc ortodox postbizentin",
corolar al autoritatii monarhice, al pompei princiare
al unui patronaj munificent ce mergea de la Liov pina
in lumea arab.
O asemenea noutate a expresiei culturale
plastice
literare, in primul rind , capatind coerentd stilisticd
evidentd, paralel cu unele incontestabile ecouri de Renastere efectiva care, ele insa, nu s-au putut constitui
niciodata, aici, intr-un repertoriu stabil i, cu atit mai

putin, intr-un stil, ramine inc sa facd obiectul unor

cercetari din unghiuri variate. Sa nadajduim ca la capatul lor periodizarea vechil culturi romanesti va cistiga in nuante care sd ingdduie sa se afirme ea la mij-

locul secolului al XVI-lea civilizatia medievala a romdnilor se incheia, pregatind pasul hotaritor
chiar daca
inca timid, abia perceptibil
spre modernitate.

www.dacoromanica.ro

UN POSIBIL MODEL IN VECHEA

CIVILIZATIE A ROMANILOR

Dintru inceput, o precizare metodologicd se impune,

Orasul

resedinta domneasce este sintagma ce

loicuiete in cazul romanesc din evul mediu si din prima

epoca moderna, obisnuitul concept de oras capitald" pe
care Il minuiesc istoricii in cazul meridianelor vest-europene. Rasaritul continentului oferind
o data' cu mijlocul veacului al XV-lea si in afara ariei Turcocratiei -exemplul a numai dou'a zone de autoritate statald auto.aceea stpinita de domnii
noma sau independenta
romani
tari

i aceea cirmuita de marii cneji rusi, deveniti

translarea periodica a unor sedes regiae" in

jurul cdrora s-a polarizat viata polItica i spirittnald dirk

aceste spatii duce la un accent mai apasat pus pe ase-.
menea resedinte" ale suveranilor ad'apostite in mari
aglomerri urbane devenite capitale", acestea din urm.4
interesind in masura in care sint centre urbane cu o mai
mare notorietate. Imprejurarea se poate verifica, in cazul
Rusiei, de-a lungul a sapte veacuri, prin deplasarea de
la miazazi la miazanoapte a locurilor puterii, de la Kiev
la Vladimir, de aici la Moscova i apoi la Petersburg,
lar in cazul romAnesc eu bine stiuita coborire a oraselor.
domneqti dinspre n.ord spre sud In Muntenia, dinspre
vest spre est in Moldova, de la Cimpulung i Siret,
Tirgoviste si Suceava, mai apoi la Bqcpresti si Iasi.
21

www.dacoromanica.ro

Propozitia, ce-mi vine acum in minte, a unui Fernand

Braudel, orasele mari reprezint serele calde ale oricrei civilizatii" (Mediterana i lumea mediteraneand

In epoca lui Filip al II-lea", II, Bucuresti, 1985, p. 204),

.are in vedere, in primul rind, tocmai asemenea resedinte
ale puterii monarhice, treptat centralizatoare, absente, de
pild, in Germania sau in Italia secolelor XVI si XVII,
dar prezente si active, politic si ideologic, in zonele romanesti. Msura in care asemenea orase-resedinte domnesti din Moldova si din Tara RomneascA a epocii dintre,

s spunem, 1500 si 1800, si-au luat drept reper, drept

model demn de imitat in variate sfere culturale
inainte de toate, in aceea a monumentalului vizibil
apt a impresiona
primele cetti de scaun voievodale
ale romanilor din secolele XIV si XV; msura in care
edificiile reprezentative, publice, ridicate in acestea din
urm au reverberat in zidirile de mai tirziu, fie ele lcasuri sau palate ; in fine, msura in care opera ctitoriceascA intreprins in aceste nuclee ale autorittii prindare, ale ceremonialului aulic si ale fastului monarhic
au oglindit o anume ideologie domneasca vzut, mai
ales, in aspectele sale dinastice, nu au fost evocate in
istoriografia noastra pe potriva exemplarittii lor esteuropene si pe aceea a importantei lor in structurarea
unor capitole ale devenirii civilizatiei romnilor deslusit, in egald msur, prin texte si prin monumente.
Intr-o civilizatie a vizualului precumpnitor cum a
fost, pretutindeni, aceea a evului mediu, dialogul stilistic purtat peste decenii de monumentele unor oraseresedinte domnesti indicA mai ales un dialog politic.
:aratd o conceptie ciar a puterii voievodale in legaturii
cu ceea ce se configura drept un locus politicUs"
ce
putea fi adesea dublat de un locus sanctus"
din spatiul supus autorittii sale.
Un caz indeobste reprezentativ pentru aceasta situatie
-de difuziune cultural-artistica dintr-un model anume in-

truchipat de orasul-resedint domneascd imi apare cel

al preluArii deliberate de ctre voievozi, ispravnici
/nested a unui plan consacrat de edificiu religios in Tara
iftomaneascd : mai precis spus, din Curtea de Arges a
22

www.dacoromanica.ro

veacurilor XIV si XVI, in Tirgovistea si in Bucurestii

veacurilor XVI si XVII.
Sc tie bine astazi ca pentru nevoile mitropoliei Ungrovlahiei abia infiintate, in obedienta Constantinopolului,

cindva (lupa mijlocul veacului intemeierii de tara",

foarte probabil in deceniile sase i apte, ca i pentru

cele ale curtii princiare a primilor Basarabi deveniti independenti de tutela Ungariei angevine si a Occidentului catolie, a fost inltata la Arges
acolo unde se
afla ceea ee Vladislav I numea, intr-un document din
iulie 1372, nostra residencia" a domniei muntene
biserica Sf. Nicolae zisa i Domneasea". Planul sau in
cruce greaca inscris" rinduia acest sobru i majestuos.
monument, ridicat cindva intre 1350 sl 1370, in irut
unor ctitorii imperiale si patriarhale din capitala bizantina si din cea de a doua metropola a Imparatiei, Salo-

nicul, lar pe un spatiu mai larg, intr-o arie ortodoxa.

mergind din Rusia pina in Italia meridionala. Graitoare

in cel mai inalt grad, vorn constata imprejurarea ca dintr-un monument al unei vechi resedinte volevodale muntenesti, precum Curtea de Arges, ce pare a fi cumulat
functiunea de biserica metropolitana si pe aceea de capela princiara in veacul al XIV-lea, urmau sa se inspire.
nemijlocit, ca planimetrie
legata si ea, direct, de rosturi liturgice si de ceremonial aulic
doua monumente
ce aveau, de data aceasta, fiecare, o functie precisa', intr-o-

alta cetate-resedinta a domnilor Munteniei : este vorba

de o biserie metropolitana si de o biserica de curte

princiara, inaltate la inceputul si la sfirsitul veacului

al XVI-lea la Tirgoviste, datorate

si una si cealalta
unor scoboritori ai Basarabilor din veacurile XIV si XV_
Prima este lacasul mitropoliei
trecerea ei defini-

tiva din partile argesene in cele dirnbovitene dateaza

din timpul lui Neagoe Basarab, pe la 1517, dar initiativa

pare a apartine epocii lui Radu cel Mare, cu un deceniu
si jurnatate mai devreme
inceput a fi inaltat de catre
fiul lui Vlad Calugarul, abia amintitul Radu vod, catre
1503 (ase cum a 'dovedit-o peremipitoriu arh. Cristian Moi-

sescu), continuat de Neagoe \roda care Il sfinteste in_

1520 si incheiat sub Radu Paisie catre 1537 ; fat de

prototipul .argesean, biserica metropolitana tirgovisteank

23

www.dacoromanica.ro

prezentind aceeasi structura cruciform& a naosului, se

leag de o alt variant& a planului in cruce greac inscrisa", adoptind aici calote in locul carora, cu un veac
ceva inainte, se aflaser la Arges boli semicilindrice

&site, mai ales, in partile balcanice de stpinire sau

*i prezentind tendinta, iarsi balcanica (mai ales sirbeasca), de aglomerare a turlelor -cinci la Tirgoviste , de care, stilistic, edificiul primilor
Basarabi, cu o singur& turl pe naos, era foarte departe.
Cea de a doua este lcasul-capela al unui palazzo"
influent bizantina

din Tirgoviste, cu care era deodat ridicat, de catre

Petru Cercel in 1584, ca semn al unor durabile si deliberat pastrate traditii medievale, in preajma unor structuri arhitectonice simetrice, innoltoare, de Renastere,

precum acest palat cu belle e nobili stancie" despre

care seria genovezul Franco Sivori, secretarul cultivatului principe ce a fost fratele i inaintasul lui Mihai

Viteazul.

Ca Radu cel Mare si Petru Cercel, descendenti in

linie directa, la a *aptea si la a zeoea generatie, din intemeietorul domniei de la Arges, Basarab I, au reluat
In ctitoriile lor tirgovistene
cea dintii pentru mitropolie, cea de a doua pentru curtea domneasca acum amplificata
un plan bizantino-balcanic consacrat pentru
anume lacasuri de cult, faptul nu poate fi deslusit, cred,
decit intr-o lumina pe care documentele scrise o arunca
cu parcimonie : anume aceea care scoate in evidenta
nevoia acestor voievozi de referire, intr-o alt virst is-

toric5, intr-un alt oras al domniei, la prestigiul intemeierii de tara" si la cetatea unde aceasta s-a savirsit,
potrivit unei traditii devenite reper glorios pentru o epoca

de restriste politica inaugurat o data cu ajungerea

la Dunre.

0 similar& posteritate a avut-o un alt monument argesean apartinind, de data aceasta, veacului al XVI-lea
unui program ce nu mai era domnesc, nici metropolitan, ci monastic. S-a inteles, probabil, ea am in vedere
biserica manastirii Argesului.

Ctitorie a primului orn nou" urcat in scaunul basanoul Basarab" Neague, venit sa intrerutpa
sonor traditia succesiunii voievodale in Tara Romarabeso

24

www.dacoromanica.ro

ldcasul .acesta de fastuoasd stralucire si de

o amploare unicd in Sud-Estul european al timpurilor
postbizantine, comparat encomiastic de contemporanii
sfintirii sale, in august 1517, cu templul din Ierusalim
cu Sf. Sofia din Bizant (in vreme ce fondatorul, el

neasca

Insusi, era asemuit lui Solomon regele veterotestamentar

bazileului romeilor Justinian !), nu numai cd imita

nouttile podoabei orientalizante a unei ctitorii basarabest cu foarte putin anterioare, aceea de la Dealu, dar
cuprindea inlduntru-i si o inovatie hotritoare : este
aceea, sesizatd i explicatd cindva, admirabil, de cdtre
Emil Lzdrescu, a unui pronaos lrgit cu doudsprezece
coloane, conceput ca o adevdratd necropold princiara ce
trebuia sd cuprindd mormintele membrilor noii dinastii"
pe care Neagoe voia sd o intemeieze si unde s-au pastrat pind tirziu efigii pictate ale unor inaintasi din ve-

chea dinastie sau ale unor dinasti balcanici din care

cobora sotia sa Despina, adicd fiica de despot".

Exact, sau aproape exact, acelasi plan arhitectonic
cu sensuri dinastice, inaugurat prin biserica monasticd
de la Arges in cel de-al doilea deceniu al secolului al
XVI-lea, avea sd fie regdsit in cel de-al treilea orasresedintd domneasc din Muntenia, la Bucuresti, intotdeauna legat, din nou, de monumente mdndstiresti si de
voievozi ce au dorit a-si proclama, din ratiuni felurite,
legAtura cu medievala dinastie legitimd a Basarabilor
creia Neagoe Ii fusese, destul de repede, integrat.
Planul in discutie poate fi constatat, de pildd, la
finele aceluiasi secol XVI la biserica mandstirii Sf. Troitd

zidit dupd 1568 si inainte de 1586 de care Alexandru

al II-lea Mircea i renegatul sdu fiu Mihnea zis Turcitul". Monumentul acesta de care, inainte si dupd 1600,
i-au legat numele citiva voievozi ai neamului Mihnestilor

adicd dintr-o ramurd basarabeascd, .aceea a Drdcu-

lestilor descendenti din Tepes , relua nu doar paramentul specific arhitecturii ,muntene*ti dinitr-a

jumdtate a secolului al XVI-Ilea, ci si planul cu pronaos

lrgit i coloane de la biserica argeeand din prima parte

a aceluiasi veac. Prin biserica mAndstirii Sf. Troit sau
a Radului Vodd
ulterior stiutd sub acest nume al ctitorului ce a refacut-o integral in 1615, anume Radu
25

www.dacoromanica.ro

Mihnea
acest plan de la Arges avea s devin, in
mod programatic, niciodata intimplator ales, cel al citorva
lcasuri mestesugresti din Bucurestii veacului al XVII-lea_

l intilnim la biserica de pe dealul podgorenilor", ridicata, dupa iunie 1655 si 'Ana in martie 1658 de catre
Constantin Serban Basarab Cirnul"
fiu nelegitim

al lui Radu vodd Serban, el insusi urmas al Craiovestilor

ce au inceput a fi confundati, o data cu domnia sa tocmai,
cu Basarabii
ctitorul urmarind, prin Inaltarea acestui
edificiu, scopuri politico-ideologice de tot limpezi (bise-

rica avea sa fie sfintit la inceputul veril 1658, in timpul lui Mihnea al III-lea
cel ce-si proclama descendenta din ramura basarabeasca a ctitorilor de la invecinata mandstire a SI. Troite
iar in 1668, sub Radu
Leon, avea sa devin sanctuar al mitropoliei nu demult
treeutte de la Tirgoviste pe malul Dimbovitel). Constatam
acelasi plan in principalul edificiu al manastirii domnesti

de la Cotroceni, la o margine a Bucurestilor, zidit din

primavara 1679 pina in primvara 1680 de catre voievodul care, ca mare dregator, fusese deja ispravnic pe
5antierul abia mentionatei biserici a mitropoliei din
Bucuresti cu un deceniu inainte de urcarea in scaun,
anume acel erban Cantacuzino ce degcindea si el din

Radu $erban care ii era bunic matern (subliniind eclatant

legatura cu traditia paminteasca pe care o urmarea obstinat acest Cantacuzino incoronat iesit dintr-un neam de
arhonti ai Stambulului, restaurarea pe care el o poruncea,
In 1682, tocmai la biserica ce fusese indepartatul prototip al Cotrocenilor, ctitoria lui Neagoe Basarab din Curtea

de Arges, se adauga ca un argument hotaritor pentru

acest mod de a interpreta posteritatea stilistica si ideologica a acestui din urma monument medieval !). Descoperini, in fine, planul de la Arges, reluat la inceputul
veacului al XVIII-lea
intre 1716 si 1722 , la un
alt hotar bucurestean, in ansamblul monastic de la Vacaresti, intr-o varianta specified ce deriva din Hurezii lui
Constantin Brancoveanu
nepotul de sora al ctitorului

de la Cotroceni , pe care se vor stradui sa-1 imite in

toate Mavrocordatii, fanarioti eu singe romnesc prin
descendenta lar musatina din Alexandru Bias ce fusese,
26

www.dacoromanica.ro

au un vea() inainte i aidoma lor, deopotriva cirmuitor

al Munteniei sl al Moldovei.

SA privim acurn spre un alt caz

cu sensuri mai
de transmitere a unei ideolargi, sud-est europene
logii a puterii princiare prin interrnediul monumentelor
de arta, dintr-un oras-resedint domneasca in altul, in
aceeasi Tara Romaneasca ce pare a furniza exemplele
cele mai lmuritoare in directia aici discutata.
intre 1499 si 1501, in mediata apropiere a Tirgovistei,

Radu cel Mare malta ctitoria sa

undeva mai sus
amintita
de la Dealu. Daca a fost de mai multe ori
comentata noutatea vesmintului exterior pe care Il imbrca acum aproape cinci sute de ani aceast biserica
de manastire munteneasca

anume, neobisnuita, pina

atunci, placare cu piatra de talie , nu stiu a se fi

remarcat faptu/ c un asemenea edificiu, necropola vole-

vodala, inaltat in locul altuia unde cel putin un domn

muntean fusese ingropat (Vladislav al II-lea), era primul

monument de arhitecturei ecleziasticei de o oarecare insemneitate artistic'd si dinasticei ridicat in Sud-Estul euro-

pean dupd diderea Bizantului, in statul crestin neatirnat aflat cel mai aproape de hotarele Islamului.
Ceea ce, iarsi, s-a remarcat doar in treacat este
contemporaneitatea stricta i tulburatoare, greu de explicat inc.& dealtminteri, a ctitoriei in care stranepotul lui

Mircea I si-a aflat lacasul de veci

nu departe de
curtea domneasca inaltata la Tirgoviste de strbunicul
sau patern
cu debutul lucrarilor, in 1501, la Stambul,
pe santierul unui vestit monument turcesc : moscheea
lui Baiazid al II-lea
fiul cuceritorului Constantinopolului
datorata arhitectului Hayreddin. Este vorba,
In fapt, de cel dintii monument al stilului clasic" otoman
ce rupea cu traditiile microasiatice, de simplitate i lintpezime formald, ale stilului Brusa" care domina incd
primele edificii ridicate de turcii cuceritori in orasul de
pe Bosfor, in epoca 1460-1500.
Adoptind
pentru o structura arhitectonic traditionala ce prelungea,
notaibile innoiri planimetrice si
de boltire, formele Coziei lui Mircea voievod
unele

morfologii exterioare precurn paramentul de piatra -de

tale si un decor sculptat geOmetric, orientalizant, la
27

www.dacoromanica.ro

turle si pe fatada apusean, ba chiar si un portal cu

boltari de marmur& bicrorn& cu fdieturd ondulatd, identic

ca coplire s cromaticd
cu portalul de la mos-

cheea
Baiazid l IMea, ctitoria princiard munteneascd ce inaugura veacul al XVI-lea pe o colind din

apropierea principalului oras-resedintd voievodal al

Trii Romnesti si care se datora unui Basarab ce fcuse

deja drumul la curtea sultanilor si se afta in relatii

cu pasalele dundrene, indica o trstur stilistic& si de

mentalitate esential. Fdrd a abandona traditia pminteanA a arhitecturii religioase crestine in ceea ce avea

ea determinant, fard a abdica citusi de putin de la

orgoliul unui suveran care, aidoma bazileilor bzantini

abia dispruti, proteja spiritualitatea RSAritului ortodox
de nu ar fi de arnintit decit episodul, furtunos,
al g&zduirii la Tirgoviste a lui Nifon, fostul patriarh
ecumenic , Radu cel Mare pare a fi apelat, pentru
ceea ce trebuia s rnpresioneze pe fatadele ctitoriei sale
din preajma propriei resedinte domnesti, la un crestin
format undeva in aria otomana (poate, cum s-a sugerat
mai demult, un caucazian). Acesta, introducind placajul
de piatr cioplit
ce nu a lipsit a frapa pe contemporani, clac& judecarn dupd cuvinteIe lu Gavril Pro-

tul , a conceput si decorul orientalizant de la Dealu,

recurgind, pentru podoabo exterioar a necrorpolei voievodale del ingd un oras clomnesic, la morfologiile unor

edificii aulice strict contemporane din resedinta stambullot a sultanilor, i prin aceasta la expresiile stilistce
ale unei civilizatii nascute sub zodia unei alte credinte
(asemenea contacte intre arhitectura crestin i aceea
islamica pot fi amintite, in veacurile anterioare, si in
unle cazuri occidentale, in Franta meridionald sau in
Sicilia). Faptul in sine, tnind de o istorie a gustului
mentalitatii vechi romnesti, este lesne explicabil,
ctitorul i mesterii sdi apelind, in fond, la semnele exterioare si lesne recognoscibile, in epoca', ale unei civilizatii-reper din Estul european, cea a unui Common-

wealth otoman" ce incepea sd fie, in aceste part de

lume, in locul defunctului Bizant, singura form pol-

tica si ideologic& dezvoltat la scard imperial, suprasta-

tala, la sfirsitul evului mediu, apta a inriuri civiliza28

www.dacoromanica.ro

tile din jur, fie ele si de altd credin, de altd orientare

-politica, de altd traditie artistic.

Trecind peste imprejurarea cd elemente decorative

islamice apar i la bazele de piatrd ale crucilor ce
incununau cele citeva turle ale deja amintitei biserici
metropolitane din Tirgoviste in vremea aceluiasi Radu
cel Mare
desigur, sub influenta nemijlocit a ciopli-

torului principal de pe santierul de la Dealu

voi

mentiona numai faptul ca ridicarea, in vecindtatea imediat a unui alt oras-resedinta domneascd a Munteniei,

la Curtea de Arges, a unei .alte biserici mAndstiresti

menit a deveni tot o necropol princiard

este vorba
de mult comentata ctitorie din 1517 a lui Neagoe
trebuie cititd" in primul rind drept o replied ; una, inde-

lung gindit si sub raport decorativ, a chiar bisericii

mdriastirii Dealu, si ea cu caracter chinovial, si ea necropold voievodal

a unui Basarab
si ea ziditd in
apropierea unui oras-resedintd domneascd. Biserica de
la Arges se datora, ca ideatie, voievodului care la numai

o lund de la luarea domniei, in 1512, se intitula deja

Basarab", intregul monument implicind, cum s-a mai

spus, con tatii dinastice care 1-au fdeut a avea posteritatea tipologicd i ideologica artatd. Decorarea acestui
monument de impecabil stiintd constructivO si de traditionald arhitecturd s-a fOcut intr-un mod innoitor, cu
o abundentd a elementelor orientale, intr-un spirit mai
putin logic insd, mai complicat morfologic decit la Dealu,
cu o eutare obstinatd a nnoului", a nemaivdzutului" ce
a rinduit acest monument la cea mai inaltd cot& a fastului ortodox poStbizantin. Toate elementele decorative
incepind cu portalul de marmura care copiazd pe cel
de la Dealu
erau imprumutate din aria artisticd otomand (cu tripla-4 comiponentd arabo-persano-turceascd) ;

imprejurarea nu trebuie sd mire prea mult pe istoricul

ce stie ca. Neagoe a vizitat Stambulul inainte de luarea
domniei si a avut durabile legdturi printre marii feudali
osmanlii cum era apropiatul Craiovestilor Mehmed beg,

sangeacul de Nicopole. Cdutdrile mesterului sau ale mesterilor ce au impodobit fatadele bisericii mAndstirii Arge-

suflui au mers, cu o profunziune mult sporitd f atd de

Dealu, spre decorul geometric si vegetal geometrizat,
29

www.dacoromanica.ro

cu impletituri si flori de crin

care erau vechiul insemn

regal turc din primul mileniu, alcatuind aici Horne"

sapate in piatra la care face aluzie textul Vietii lui
Nifon"

cu stalactite de straveche sorginte selgiucida ;

mai mult, colaborarea pietrarilor cu arhitectul este cea

ce va fi dus la ciudatele, pitorestile turle torsate de pe
pronaos, amintind foarte indeaproape de un minaret de
moschee din Adrianopol, mai vechi cu sapte decenii
(1448) decit ctitoria neagoeana.
Dealtminteri
trebuie adaugat de indata

in devenirea culturala a oraselor-resedintd domnesti din evul

mediu romanesc si, mai tirziu, din prima epoca moderna,
Stambulul, marele oras cosmopolit ce unea Asia cu
Europa si care adapostea una dintre cele mai fastuoase,
mai stralucite si mai opulente curti suverane din intreaga
istorie a civilizatiei universale, a reprezentat, la rindul
sau, si de departe, un reper constant, cu o permanent&
nedisimulata seductie. Reper pentru o decoratie abundent& chiar supraincarcata, uneori eclectic& ta ceea ce
am socotit, cu alt prilej, a fi fost
gindindu-m la un

adaos posibil in celebra tipologie a lui Eugenio d'Ors

un barocchus orientalis" ce-si va fi .avut aici epicentrul ; reper, de asemenea, pentru costumul aulic, de
aparat, comparat cu vesrnintul sultanului turcesc, devenind un autentic topos" al textelor din secolele
XVIXVII scrise de diversi calatori ce se refer& la costumul nobiliar al Europei rsaritene
al unor principi,
magnati, cneji si boieri
sau care vorbesc despre cel
al voievozilor moldoveni (de pilda, calugrul italian
Barsi, ierarhul balcanic catolic Bandini, aristocratul polon
Oswiecim), in timp ce in secolul al XVIII-lea cabanita
fanariota era apropiata flatant, intr-o condica de ceremonii alcatuita la Iasi de Gheorgachi al doilea loofa",

de aceleasi somptuoase haine ale padisahului.

Fireste, mediul predilect al acestor inriuriri stambuliote

era, in primul rind, in veacurile XVII si XVIII, cel al

oraselor-resedinta domnesti ce deveneau, treptat, capitalele moderne ale principatelor, Ia.sii isi Bucurestii. Debe

intimplator, in primul oras al Moldovei si in apropierea

curtii princiare, de mare fast si eticheta, a unor Radu

Mihnea i Vasile Lupu, a inflorit, in deceniile trei si
30

www.dacoromanica.ro

patru ale secolului al XVII-lea, o artd ou puternica

amprentd levantind ; ea era mArturisitd fie de un monument atit de neobisnuit precum biserica mndstirii Sf.
Saya care, in 1625, prezenta o structurd de edificiu otoman remarcat de toti contemporanii
protomastron"

fusese aici un crestin din Constantinopol", pe numele

su Gheorghe , fie de tfataldele bisericii undndstirii Trei
Ierarhi acoperite in intregime, la 1639, cu o ciopliturd
decorativd in piatra, cu motive geometrice si fitomorfe
geometrizate pe care Orientul turco-caucazian le furniza

din belsug si pe care, in alta parte, le-am socotit ca

apartinind unui baroc ortodox postbizantin". Nu mai
putin, acelasi ores al domniei care era Iasul dovedea
disponibilittiie stilistice neobisnuite ale lumii moldo-

venesti, dintr-un veac esential pentru geneza civilizatiei

noastre moderne, de vreme ce, intr-o altd etapd, occiden-

talizatd, a domniei Lupului vodd cdtre 1650, putea fi

ridicat un monument de un baroc atit de pur, de clash:

si de roman" precum biserica mndstirii Golia.

Intr-o mdsurd identic, celdlalt oras domnesc al romdnilor care era Bucurestiul prezenta, cdtre 1700, aceeasi
disponibilitate stilisticA deslusit intr-un episod caracte-

ristic : un mare si original otitor, marele spdtar Mihai

Cantacuzino
fratele intemeietorului Cotrocenilor si
unchiul celui mai cunoscut fondator de ldcasuri al timpului, vodd Brdncoveanu
putea acum s edifice, in
vatra i in marginea orasului princiar, cele cloud monumente de la Coltea i Fundeni care, in ciuda aerului lor
de familie" comun, primeau un decor in relief
soulptati la portal saut stuc pe fatade
lbsolut divergent sub raport stilistic. In cazul celei de a doua biserici,

elementul de rococo oriental al epocii lui Ahmed al

111-lea si al stilului lal"
prefatat deja in Stambu-

lul sfirsitului de secol XVII prin domnia iubitorului de

flori care a fost sultanul Mahomed al IV-lea
evoca
pared, sub modelajul unor stucatori al loculul, un vast
paravan cu chiparosi, lampioane, seraiuri, fructe i puni,

de felul acelora mult prizate in resedintele monarhice

ale Occidentului lui Ludovic al XIV-lea si al Regentei,
amatoare de turcisme" decorative inainte si dupd 1700..
31

www.dacoromanica.ro

Si din nou ecouri limpezi ale Stambulului, nu doar

in moravurile timpurilor fanariote, ci in chiar capitolul,
ciar conturat i datator de masura pentru o intreasf
sensibilitate, al. erhitecturii rezidentiale din preajma
lor i Bucurestilor, vor fi regasite in cazul unor chioscurl i foisoare de secol XVIII, datorate indeosebi acelui
iubitor de asemenea efemere si pitoresti constructii de
,loisir"
socotite de cronicile tarn a fi fapturi de
de la Frumoasa, Copou sau Pantelimon,
Tarigrad"

care a fost, prin anii '30'50 ai veacului, Grigore al

II-lea Ghica.
Urmrirea chipului in care orasele-resedinta dornnesti

din perimetrul romanesc au putut constitui modele intru

ale artei
dincolo de ideologii princiare subiacente,
ele pline de interes
sau a chipului in care au privit

catre modele similare de pe alte meridiane, ar putea

face obieetul unei vaste anchete intemeiate, deopotriva,

pe monumentele pastrate si nu deajuns investigate, ca
si pe textele inca insuficient explorate. Doar ca o simfragmentara' introducere la o asemenea viitoare
cercetare am gindit, de fapt, rindurile de fata.

www.dacoromanica.ro

ARTA SI POLITICA IN TARILE ,ROMANE

(1400-1700)

Modul in care evolutia unei epoci istorice, trsturile sale majore pot fi intelese prin mijlocirea fenomenului artistic
a celui cultural, in genere
constituie de mult timp pentru istoriografia rom'neasc o
preocupare ce prenumr inaintasi ilustri. Este firesc ca
pentru istoricul de art
care rdmine, in fond, un
istoric cu preocupri multiple, ce nu trebuie s ignore
nimic din dorneniul evenimentelor politice, al ideologiei,
literaturii, spiritualittii
sd devin un teritoriu de
cercetdri predilecte epoca de maxima insemntate care a
fost, in spatiul carpato-danubiano-pontic, cea a secolelor

XVXVII, vreme de inflorire medieval si de indepdrtate geneze ale timpurilor moderne, de constituire a
unei estetici, a unei nforma mentis" romnesti in sfera
civilizatiei.

Prin mijlocirea artei

a arhitecturii, a sculpturii
in lemn i piatr, a picturii murale si de manuscrise,
a broderiei liturgice
prin limbajul specific al unor
programe artistice proprii epocii, al unor monumente
reprezentative, citeva trsturi particulare ale istoriei
politice romnesti pot fi, adesea, mai bine luminate decit
printr-o pagin de cronic, printr-un document intern
sau extern al cancelariei voievodale. Rindurile ce urmeaz
au tocrnai rnenirea de a scoate in evident citeva cistiguri
33

www.dacoromanica.ro

ale cercetarii recente pe marginea raportului dintre artis-

tic si politic in spatiul romanesc al celor trei veacuri

dintre 1400 si 1700. Intilnim ilustrat acest raport atit
de rodnic
ca si pe alte meridiane ale Europei rasaritene i est-centrale
in citeva sfere bine precizate ale
vietii si mentalitatii istorice medievale si premoderne.

l regasim de la o anumita atitudine militanta a romanilor aflati in lupta pentru pastrarea independentei, mai
apoi a autonomiei lor statale in fata pericolului otoman,
pin& la corolarul spiritual al acestei atitudini care a fost
permanenta sprijinire i ajutorare a unor intinse zone
ale Rasaritului ortodox de catre voievozii romani ; de
la evidentierea unei continuitati a ideii dinastice pina la

identificarea unor modele de cirmuire in ideologia rornneasca a timpului ; in sfirsit, de la sublinierea unitatii
spirituale impresionante a parnintului locuit de roma-ni
pina la indicarea unui specific cultural anume al marilor
provincii istorice, conturat i prin consonantele felurite
ale civilizatiei romanesti cu stilurile europene postbizantine si postrenascentiste, influentate si de unele optiuni
politice, intr-o Europa in care, politic si economic, romani se implicau tot mai mult la sfirsitul evului mediu.
Este stiut faptul ca dup dramaticul moment al cuceririi turcesti a Constantinopolului
cu ecouri imediate

in constiinta publica a Occidentului ce furea planuri

de cruciadd tirzie" i, mai ales, in Rasdritul european,
in Rusia si in Balcani
singurele actiuni antiturcesti
efective s-au datorat, in secolul al XV-lea, unor con-

ducatori romani : este vorba de voievodul Transilvaniei,

devenit regent al Ungariei, Iancu de Hunecloara, de voie-

vodul Trii Romanesti, Vlad Tepes, in sfirsit, de voievodul Moldovei, Stefan cel Mare. Actiunile politico-militare ale romanilor impotriva Semilunei s-au tradus
intr-un caracter militant" al culturii 0 al artei romcine0i medievale, descifrat in primul rind in pictura murala a secolelor XV si XVI din acel voievodat romanesc

ce s-a aflat in fruntea luptei pentru independent:a, anume

din Moldova.

Dupa incercarea zadarnica de a aduna intr-o vasta

cruciada pe toti potrivnicii noului stat de cucerire al
lui Mahomed al II-lea

de la papii din Roma si dogii

34

www.dacoromanica.ro

Venetiei, la regii Ungariei i Poloniei si la indeprtatul

Stefan cel Mare, athleta Christi"
cirmuitor al Persiei
simbolic continuator al operei bazileilor, singurul suveran european ce infruntase cu succes stile otomane in

deeeniile ce au urmat caderii Bizantului, era silit in

1487 s incheie cu turcii o pace ce respecta neatirnarea

tarn sale. 0 pace care, trebuie adaugat de indat, nu

parea deloc s fi indepartat ins din planurile voievo-

dului Moldovei ideea cruciadei antiotomane de vreme

ce chiar in acelasi an, in pronaosul micii biseriei de

la Ptruti, din imprejurimile Sucevei, era zugrvit pe

toata ltimea unui zid o scen admirabild prin elegant
si foarte gritoare prin continut : ea reprezintd o solemn
ceata de calareti, de fapt o simbolic procesiune de personaje sacre intovrsind pe impdratul Constantin cel
Mare si ilustrind o legend legatd de viata acestui intemeietor al Constantinopolului, orasul imperial" ce trebuia acum recucerit. Evocare in 1487, la Patrauti, intr-o

biseric cu hramul, si el semnificativ, al Sf. Cruci, a

primului impArat crestin si a patronului de cruclada
care a fost
pretutindeni in Europa medieval
Constantin cel Mare, consuna perfect, dealtminteri, cu

atmosfera cruciata a epocii stefaniene, in care era eopiat,

in sbornice de la Putna, Panegiricul" aceluiasi Constantin, scris cu un veac inainte, la sud de Dundre, de edtre
Eftimie de Tirnovo.

Rezistenta antiotoman ale cArei reflexe aveau sh

fie regsite in secolele XVIXVII i in alte spatii sud-est
europene

in operele unor eminenti scriitori di Croatia

si Dalmatia, de pild
avea s rmina un leit-motiv
al civilizatiei medievale romnesti, cu ecouri in cronici,
dar si in unele domenii ale artelor figurative. Este, de
pildd, cazul reprezentrii dusmanilor islamici, turci
ttari (alturi de unii neortodocsi, armeni, evrei, latini"),
In monumentala scen a Judecatii de Apoi" din pictura
exterioard moldoveneascd a epocii lui Petru Rares si a
urmasilor sal imediati (Voronet, 1547) ; este, nu mai
putin, cazul foarte elocvent al ansamblului figurativ si
epigrafic constituit de lespedea funerar, din pronaosul
bisericii mnstirii Argesului, a voievodului Trii Rornanesti Radu de la Afumati (1529), reprezentat ca un
35

www.dacoromanica.ro

caldret purtind buzdugan pornit impotriva agareenilor"

a turcilor, deci
in douzeci de rdzboaie ce
sint narate de lunga inscriptie ce-i insoteste imaginea

sculptat (grditor este si faptull c, In descendenta acestui tip iconografic de lespede figurativd, in arta muntenease a secolului al XVI-lea si a inceputului de secol
XVII, vom regdsi alte piese similare legate, de asemenea,

de personaje ce s-au ilustrat in lupta pentru apdrarea

independentei tdrii, precum aceea a marelui stolnic Stroe

Buzescu, boier i cdpitan al lui Mihai Viteazul, reprezen-

tat pe lespedea sa funerard de la Stnesti, din 1602, in

luota cu hanul tAtar).
Cderea Bizantului i cucerirea turceascd a Peninsulei
Balcanice in secolul al XV-lea au fcut sd dispard defi-

nitiv traditionala politica de patronaj a suveranilor de

ortodoxe, politica ilustrat

cindva prin ctitorirea unor ldcasuri de cult si ajutorarea
acestora cu odoare, mari sume de bani si bunuri de tot
aici asupra spiritualittii

felul. Iat de ce, intr-a doua jumtate a secolului al

XV-lea si mai ales dup 1500, tot mai multi ierarhi si

sirbi, greci, dar si de alte nearnuri

clugri strdini
vin la nord de Dundre, in trile romne, la initiativa
lor sau a voievozilor din secolele XVIXVII, primind
ajutoare pe care inaintasii lor le cdptaserd altdatd din
Constantinopol, din Bulgaria Asenizilor si din Serbia
Nemanizilor. Faptul era posibil, in primul rind, gratie
imprejurdrii cd
aidoma marilor cneji i apoi a tarilor
de la Moscova, aldturi de care erau singurii cirmuitori
ai Rskitului european ce-si pastraserd demnitatea suverand si statutul de independentd sau autonomie in
epoca Turcocratiei
domnii rorndni au fost initiatorii
unei opere de patronaj cultural, deci si artistic, de dimensiuni geografice si de insemndtate morald si rnateriald

foarte vaste, ce prelungea in timp si in spatiu opera

similar& a disprutilor imprati si dregatori bizantini,
a tdrilor, cnejilor i despotilor bulgari i sirbi. Md' refer,
s-a inteles desigur, la patronarea ortodoxiei sud-est

euro pene i orientale de ceitre voievozii romeini, din seco-

lul al XIV-lea incepind

prin munteanul Vladislav I,
ctitor si protector al manstirii Cutlumuz de la Muntele
Athos , continuind in secolul al XV-lea cu *tefan ce)
36

www.dacoromanica.ro

sprijinitori la manastirile
in secolul al XVI-lea cu
Neagoe Basarab, nnoul Solomon"
ctitor si donator

Mare si Vlad Calugarul

athonite Zograf si Vatopedi

la Meteore in Grecia, la Constantinopol, Sinai si Ieruin secolul al XVII-lea cu Vasile Lupu noul
salim
protector si arbitru al patriarhatelor orienJustinian"
tale de la Constantinopol i Ierusalim, dar si al comunittii ortodoxe de la Lvov , sau cu Constantin Brancoveanu, noul Constantin", sprijinitor al bisericilor din
Sinai, Antiohia, Alexandria si Alep, acolo unde ajung
crti liturgice greco-arabe tiparite la Bucuresti i Snagov
In primii ani de dupa 1700.
Era, acest patronaj cultural-artistic romanesc,

actiune politica in primul rind. El se putea deslusi in

ridicarea unor lcasuri de cult ortodoxe in Balcani, ca

si in ajutorarea material continua a unor comunitati din

intregul Levant mediteranean, flind o parte a acelui

Bizant dupa Bizant" pe care Nicolae Iorga l-a intuit

magistral si care insernna oarecum i preluarea vechiului

patronaj de natur imperiala din sfera bizantino-bal-

canica de etre voievo7ii rornAni de la Arges, Suceava

si Tirgoviste, de la Bucuresti si Iasi, ca $i de negustori
greci din diaspora venetiana si, rnai apoi, de catre tarii
moscoviti.

Ca pretutindeni in Europa, in evul mediu sau la Incaputul epocii nioderne, si In trile romne afirmarea
unei pozitii sociale eminente, a unei autoritati dobindite
mai ales de catre dornni ce nu aveau legaturi directe cu
dinastiile voievodale ale Prii Romnesti i Moldovel
Basarabii si Musatinii , dar care pe plan intern si international marcaser cirmuiri de autoritate monarhicA
si de patronaj asupra intregii ortodoxii supuse turcilor
s-a facut in secolele XVI si XVII prin afirmarea rteconteniai a unei legti turi cu tradifia si a unei idei dinastice
Aceasta afirmare, devenita un autentic program politic,
s-a reflectat mai cu searnA in cronici, dar nu a lipsit
nici din arhitectura sau din pictura romaneasca a abia
arnintitelor secole. Vom constata, in acest sens, c si
In tarile romane apartenenta la vechile neamuri domnesti
a constituit, in ultimele veacuri ale evului mediu, temeiul
37

www.dacoromanica.ro

firesc al aspiratiei catre scaunul domnesc. Din acest

motiv aproape fiecare dintre noii veniti in fruntea ierarhiei feudale romdnesti, aproape fiecare dintre incepatorii de noi dinastii mai durabile sau mai efernere, va

asocia reusita sa politicd prin dobindirea tronului, cu

afirmarea unei obrii voievodale. Era o afirmare, uneori

sonora
ca in cazul unor Neagoe Basarab, Serban Cantacuzino si Constantin Brncoveanu in Tara Romaneasca , a unei coboriri din neamul domnesc ce daduse

atitia inaintasi de faima si a carui noblete era si mai

mult sporita de aura genezelor", de urcarea in timp

pin in veacul al XVI-lea, cel al intemeietorilor de tara".

Se poate remarca faptul cd de cele mai multe ori

pretentiile genealogice de acest tip se fceau evidente in

epoca in care, prin actul ctitoririi unuia sau mai multor
monumente de exceptie, foarte semnificative
prin planul de .arhitectura adoptat sau prin decoratia pictata sau
soulptata

pentru o anume legatura eu traditia, res-

pectivul ctitor voievodal vroia s marcheze descinderea

sa dintr-un nearn ce daduse tdrii ctitorli similare, ea si

intemeierea unei noi dinastii care prin noutatile

le aducea in sfera culturala, in cea artisticd In primul
rind, binemerita admiratia contemporanilor.
La inceputul secolului al XVI lea, in cazul lui Neagoe,
noul Basarab" format de marii boieri Craiovesti, aceastd
mentalitate este perfect vizibila Inca' de la debutul dom-

niei, in 1512. Legatura sa voitd cu dinastia istorica" a

Trii Romdnesti se facea exact in masura in care domnul

incepea, foarte curind dupd urcarea sa in scaun, monumentul de anvergurd sud-est europeand care a fost biserica
mnastirii Argesului incheiata in 1517, linga vechea rese-

dintd de secol XIV a Basarabilor. Edifieiul,

constituia o replica fideld

se stie,

in piatrd de talie, cu bogatul

somptuosul sal decor de origine islamica cioplit pe

a unei alte biserici mdnastiresti, cea de la
Dealu, asezatd lingd o alta resedinta voievodala, Tirgovistea, si inaltata cu mai putin de cloud' decenii inainte,
In 1500, de catre voievodul Radu cel Mare. Mai mult,
In pronaosul noii biserici a lui Neagoe Basarab aveau
fie zugraviti programatic", la acelasi inceput de secol
XVI, primii voievozi ai Tarn Romdnesti, vechii Basafatade

38

www.dacoromanica.ro

rabi", i in tot acest spatiu arhitectonic aveau sd se

ingroape, ca intr-o noud necropold voievodald, membrii

familiei noului Basarab", ratiune pentru care aceastd

parte a lAcasului avea sd fie conceput intr-o dezvoltare

spatiald neobisnuiti prin supralArgirea pronaosului i dispunerea aici a unor coloane. Aceast conceptie de arhitectur va fi copiatd ulterior in cazuri cu substrat ideo-

logic similar. In veacul al XVII-lea cind, din diferite

motive, o dat cu domnia lui Matei Basarab mai ales,
posteritatea voievodului Neagoe i cea a ctitoriei sale

argesene vor deveni puncte de referintd, rnesteri construc-

tori diferiti vor prelua si prelucra planul bisericii de la

Curtea de Arges exact pentru acei ctitori ce aveau sid
urmreascd, de la inceputul domniilor lor incd, afirmarea unei descendente din vechea dinastie medieval
sau sublinierea faptului cd o nou5 dinastie
de ei 'ratemeiata
era pe cale sd se impun : asa s-au petrecut
lucrurile la Bucuresti cu biserica mitropoliei ce a inceput
sd fie construit dupd 1654 de catre Constantin Serbaa

descendent al unui domn muntean de la inceputul

secolului al XVII-lea
apoi cu biserica mOnOstirii

Cotroceni (1679) a lui Serban vod Cantacuzino

urmas,
deopotrivd, al unei familii constantinopolitane si al unor
domni i boieri din Tara Romneasca
iar la Hurezi

cu biserica principald a asezAmintului monastic de aici,

ridicatd dupd 1690 de Constantin Brdncoveanu, si el
urmas al Craiovestilor, Basarabilor i Cantacuzinilor pictat ca strmosi" in vastele tablouri ctitoricesti din
pronaos (acestea erau inrudite stilistic i, mai ales, ideologic cu portretele de grup ale Cantacuzinilor munteni
zugrvite de Pirvu Mutu la Filipestii de Pduire i Mdgureni, tot in ultimul deceniu al secolului al XVII-lea).
Asa cum la inceputul secolului al XVI-lea, in Tara
RomneascA, domnia lui Neagoe Basarab inregistrase o
spectaculoas transpunere in arhitecturd a ideii dinastice,
la sfirsitul aceluiasi veac, in Moldova, pictura murald a
unui ideas de mari dimensiuni
biserica mnstirii
Sucevita
avea sd fie martora unei identice ilustrri
de ideologie princiara cu substrat genealogic. Imprejurarea cd Movilestii
care au fost socotiti mult timp
drept primii mari boieri ajunsi in scaunul domnesc al
69

www.dacoromanica.ro

Moldovei, in 1595, prin Ieremia vodd

erau, pe cit
se pare, descendenti directi pe linie materna din musetinul Petru Rares este aceea care explica faptul cd ctitoria i necropola lor de la Sucevita a fost
dupe- o
intrerupere de citeva decenii, in cursul celei de a doua
jumtti a secolului al XVI-lea
unicul ideas religios
moldovenesc pe ale crui fatade reapiiruse, pentru ultima
oard In istoria ei, vestita picturd exterioard ce decorase
tocmai principalele ctitorii (Probota, Suceava, Moldovita,

Humor, Arbore) ale timpului lui Petru Rares, bunicul

prezumtiv al fratilor Ieremia, Simion i Gheorghe Movild.

Acest fapt artistic, mult timp neexplicat, capdtd astfel

o semnificatie neasteptat, devenind ilustrarea subtil
a unei filiatii domnesti grin mijlocirea unei filiatii artistice : caci exact in anii in care allele izvoare scrise afirmau explicit descendenta lui Ieremia Movild din voievozii

musatini, nepotii de Mee ai lui Petru Rare i strnepotii lui Stefan cel Mare indltau o ctitorie ce incepea
s fie tot mai des mentionatd dui:A 1586 si al crei exte-

rior, neobisnuit de amplu, trebuie s atragd eel dintii

privirea, amintind instantaneu, ca un act genealogic

sui-generis, de ctitoriile domnesti ale Moldovei din prima

jurndtate a secolului al XVI-ea.

Atit afirmarea legAturii cu traditia eit si aceea a

unei continuitti de idee dinasticd au determinat in tdrile
rorndne, in aceeasi perioadd a secolelor XVIXVII, cdutarea i identificarea unor modele politice anterioare,

glorificate din diferite ratiuni asupra erora nu este

locul a insista aici. Plin de interes pentru istorici este
insd fenomenul convertirii modelului politic intr-un model cultural-artistic, descifrabil n preluarea
cu scopuri
ideologice precise, tinind de legitimarea unei anumite
atitudini monarhice, a unui anume program de domnie
a unor tipuri de monumente ce avuseserd o semnifi-

catie sau o strlucire deosebitd in epoca de glorie a

modelului politic copiat.

Un caz grditor, dar mai put:x-1 cunoscut, este acela

inregistrat in istoria principatului Transilvaniei dintr-a
doua jumtate a secolului al XVI-lea. Ne afldm intr-o
epoc de accentuate' erizO politiod i confesional& mareatd
40

www.dacoromanica.ro

de domnia tindrului principe loan al II-lea Sigismund,

protectorul plin de toleranta al antitrinitarienilor si al

unor umanisti veniti la curtea sa din Alba Julia din

diferite colturi ale Europei, mai ales din Italia (energica

mama si regenta a suveranului, Isabela, Mea a regelui
Sigismund I al Poloniei si a Bonei Sforza ducind
turi de fiul ei
o politic de patronare a unor cercuri
umaniste, amintind indeaproape de mecenatul peninsular
al epocii).

Trecind peste unele aspecte, recent cercetate, ale raportului artei cu Reforma de la curtes din Alba Julia a
lui Ioan al II-lea Sigismund, voi aminti doar faptul ca

idealul monarhic al doctrinarilor si al cronicarilor acestei

curti a fost, intr-a doua jumatate a secolului al XVI-lea,
epoca
mci vcche cu un sol
a Huniazilor si a lui
Motel Corvin. Aceasta situatie s-a reflectat cu neobisnuita pregnanta intr-o realitate artistica in primul rind, investita. e drept, cu sens simbolic : intr-al treilea sfert al
secolului al XVI-lea, pentru mormfintul Isabelei
moarta
In 1559 , ca si pentru cel al lui loan Sigismund
mort
in 1571
a fost reluat un tip de monume,nt funerar antichizant, au unele sugestii gotice inca, anume sarcofagul

cu gisant la partea superioar, tip iesit deja din uz la

acea vreme pe plan european, dar intilnit, in chiar catedrala din Alba Julia, la alte doua monumente similare,
anterioare cu aproape un seco!, pe care cele dou exemplare de veac XVI le-au copiat in ceea ce priveste conceptia. Este vorba de doud monumente funerare, cioplite
probabil Ctre 1480-1490 la porunca lui Mqtei Corvin,
pentru rudele sale cele mal apropiate, cel dinitli fiind sarcofagul Presupus a fi apartinut lui Ladislau de Hunedoara, fiul mai mare al lui Iancu, cel de-al doilea fiind
sarcofagul lui Iancu de Hunedoara el insusi, piesa funerar

decorata au un relief narInd luptele voievodului transil-

van cu turcii in prima parte a secolului al XV-lea (la

sarcofagul de secol XVI al lui loan Sigismund conceptia
plastica este schimbata, in looul reliedului, modelat in
spirit italian quattrocentist, aparind acum un relief plat,
pictural, infatisind asedierea unei cetati, subiect curent si
in gravura Renasterii tirzii).

41

www.dacoromanica.ro

Un al doilea caz de model politic devenit model 'cultural-artistic poate fi localizat in Moldova secolului al
XVII-Lea, in pensoana lui Vasile Lupu. Daca este sigur ea
acest voievod de origine balcanied a imitat in buna parte

el insusi, in prima jumatate a seoolului amintit

de la
ceremon:alul aulic La unele aspecte ctitoricesti
cirrnuirea levantinizatului vaievod oare fusese Radu Mihnea,
Vasile Lupu a devenit la rinclul &Au, dupd cum o marturisesc i textele de epoca, run model demn de urmat,
intx-a doua jumaitate a secolului al XVII-lea, deopotriva
pentru rivalul i urmasul sau imediat, reprezentantul boierimii de tara care a fost Gheorghe Stefan, ca i pentru
cellalt sud-dundrean ajuns in scaunul de la Iasi c.are a
fost Ghearghe Duca. Pentru eel dintil, fost mara logofat
al lui Vasile Lupu, devenit voievod in arma victoriei asupra clomnului su i a aliatilor cazad, ctitoria-i din Moldova de vest, de la Casin
inaltata in 1655-1656, curind
dupd uzurparea tronului domnesc
a insemnat o replica
autohtonizat i plind de pitaresc, dar nu mai putin o replica, cu valoare simbolica, data elegantului monument
baroc, cu atitea sugestii
care era biserica
manstirii Golia ridicata catre 1650 de Lupu bei" in capitala trii, la
; la fel, pentru Duca, fostul mare cmaras si slujitor in casa" al lui Vasile Lupu, ridicarea,
incepind din 1669, a bisericli manastirii Cetatuia, focar
de cultura greceasca in cultura tirnpului, trebuia sa constituie alta replica, rnult mai modest, der nu lipsita de
unele noutati stilistice, in decorul sculptat i pictat, a
fastuoasei biserici-necropola a aceluiasi Vasile Lupu, bise-

rica mandstiril Trei Iararhi, inaltata tot la Iasi cu exact

trei decenii inainte, in 1639 (nu mai putin, In texte tiparite la Cettula in aceasta vi-eme, descendenta spiritual
a lui Gheorghe Duca din rnodelul Vasile Lupu era, metaf oric, afirmata).

Un deosebit interes in ,oeea ce priveste ilustrarea napartului dintre art. i politica 11 prezinta, in secolele
XVIXVII mai cu seama, inriurirea optiunii po/itico-culturale asupra optiunii artistice, atunci chid ctitori sau
grupuri de ctitori, domni i bolea-i, materializeazd in a-nonumentul de art orientarea lor catre unul sau altal dintre principalele centre europene ale timpului.
42

www.dacoromanica.ro

Daca tot mai mult, indeosebi dupa 1600, se constata

in arta romaneascd o consonanta precisa cu princapalele
stiluri ale continentului
anume manierismul j barocul
sacolului al XVII-lea, cu izvoare felurite regasite in Italia si Polonia, la Strambul, Kiev si Moscova, imbrdcind, in
cazul rarnanesc, o haind locala, spercific, plina de l'iteres
In cirnpul ristorbei culturii
diversificarea, nuantarea
peisajului politic est-european, schimbat Imeori de la deceniu la decenio, au operat modificari substantiale in jocul
alianteloa- politice ale voievozilor Moldovei i Tarii Ramanesti sau ale principilor Transilvaniei aflati In mijlocul
rivalitatilor Poloniei, Habsburgilor, Venetiei i Imperiului
toman.
Sinteza .artistica moldoveneascd a celei de a doua jumtti a secolului al XV-lea in care, aldturi de bogatul
fond local, se pot recunoa.ste elementele bizantine paleologe si cele occidentale gortice
de la arhitectura ctitorillor epocii lui Stefan cel Mare (Balinesti ante 1493,
Neamt, 1497), la decoratia unor manuscrise (tetraevanghelul de la Humor, 1473) sau a unor broderii (epitaful Mariei
de Mangop, 1477)
fusese mai putin expresia amor opti-

uni politice, cit mai ales cea a unui sincretism estetic

ajuns intr-o virsta clasica, intr-o zona de interferente ale

RasAritului cu Apusul ; la fel, receptarea anorfologica a
Renasterii in lumea oraselor si a curtilor episcopale sau
princiare transilvane din secolele XVXVI
receptare
ajunsa uneori la o sinteza originala, inconfundabild, pa-ecum aceea a unor forme toscane si lombarde cu clemente
gotioe tirz-ii (capela Laz de la Alba Iulia, 1512)
se
integra, miau i curind, unrui fenomen de difuziune europeana

a unor aspecte figurative ale epocii umanitsmului la nard

de Alpi.
Una dintre noutatile pe care le aduce u sine secolul

al XVII-lea consta' tocmai in reflectarea fidela a unor

orientari politice in formele de arta adoptate. Gritor, de
pild, este cazul Moldovei unde primul deceniu de dupa
1600 va fi dominat, la nivel a.ulic, de elemente manieriste
de sorginte polona, reounoscute fie intr-o brodere fumerara de la Suoevita (cera a lui lerernia vod, 1606), fle in
arhitectura i sculptura bisericli Dragomirna (ante 1609),
intr-o epoca de aliante politice statornice ale Movilestilor
43

www.dacoromanica.ro

Cu Republica nobiliard a regilor de La Varsovia ; Fi fe!,

in anii '30 ai secolului al XVII-lea legdturile lui Vasile
Lupu cu curtea otomand a lui Murad al IV-lea explicd In
bun parte puternioul gust al primei prti a domniei valevodului de la Iasi i decorul fabulos, cu motive islamice,
al fatadelor bisericii Trei Ierarhi ; dupd cum tendintele
aceluiasi voievod de apropiere politicd de regatul polonolituan, dup 1645, explica' in cea mai 1-liare parte celaban
aspect, occidentalizant, al aceleiasi domndi, ilustrat de
formele barocului italian venite prin Micra' polonez
descifrate in modenatura fatadelor bisericii mAndstirii
Golia din Iasi.
Explicatii similare se pot propune in legAturd cu ceracterul singular al citorva ctitorii reprezentative din secolul al XVII-lea in Tara Romaneasca : ne referim la cele
ale boierului cArturar Udriste 1\ldsturel, la cele ale Cr'ntacuzini/or
familiarizati, in egald mdsurd, ou arta orientald si cu mediul de cultura veneto-padovan , la cele
ale lui Constantin Brancoveanu ce si-a imprurnutat nu-

mele unui stil romdnesc care sintetiza intreqga traditie

artisticd local a veacului cu unele forme ale barocului
constantimopolitan, transilvan si nord-italian.
Venind de la nivelul optiunilor politice pe plan inter-

national la cel al relatiilor permanente intretinute intre

ele de Orne romdne in cursul aceleiasi perioade, voi remarca In final ea arta a reflectat fidel apropierea erescind dintre romdnii de o parte si de alta a Carpatilor.
Aceastd apropiere

realizat mai ales in timpul 1-uptelor

amtiotomane la nivelul caselor feudale, dar permanerit
la nivelul folcloric si Cu strAvechi origini
avut o
oglindire plind de interes in monumentele cnejilor rom.dni
din Transilvania si Banat, prin receptarea unor sugestii
bizantine venite die la sud de Carpati, sau in arta ctitoriilor domnesti i boieresti din Moldova si Tara Romdneascd unde nu au lipsit sugestii ale goticului provincial
transilvan.
Insd mai ales o datd cu a doua jumtate a secolului aI
XVI-lea i cu epopeea militar din timpul lui Mihai Viteazul, primul unificator al romnilor, unitatea spirituald

a pdmintului romnesc, evident in limbd, in literatura,

In obiceluri, in folclor, devine usor de descifre si prin
44

www.dacoromanica.ro

mijlooirea artei. Elementele moldovenesti ale unor ctitorii

bucurestene (biserioa Curtea Veche, circa 1550), muntenismele" .unor ctitorii iesene (Galata 1583, Aroneanu
1594), ecourile Renasterii inflotrate" ardelene din secolul

al XVII-lea in arhitectura si soulptura Tara RomOnesti

In epoca Cantacuzinilor si a lui BrOncoveanu, in fine, rdspindirea impresionanta a deooratiei briincovenesti pinL
In inima Transilvaniei, in Bihor, in Maramures, in Banat,
la nivelul artei populare a secolului al XVIII-lea, stau
toat mOrturie in acest sens. Dupd cum, in cadrul larg al
acestei unitOti artistice romOnesti din pragul epocii

icanografia unor picturi mtuale taranesti de traditie brncoveneasca in Mehedinti, in Gorj, in Vilcea, in
Buzdu, sau unele imagini ale icoanelor si gravurilor
populare din Transilvania nu au fost lipsite nici ele de
conotatii sociale i politice. Ele explicii, in bund parte,
mentalitatea prerevolutionard a epocii din jurul lui 1800,
ea o nou'O' clovad a legturii intre politic si artistic ce
caracterizase altddat cele mai rodnioe momente ale culturii vechi romAnesti.

www.dacoromanica.ro

REPERUL BRANCOVENESC

Prin rAcelile ei cristaline si definitive istoria aruncd in

penumbra izbinzilor majore ele pclliticii 0 ale statelor

puzderia de drarne ootidiene ale oamenilor, i aceasta

adesea decit s-ar cuveni. Luindu-si o superba revansd, po-

ezia, cu miscAtoarea ei umanitate fixata intr-un ouvint

portrivit" face dinir-un moment dramatic al omului confruntart ou aceeasi istorie, o amintire mereu perpetuati si

evocat de imaginerul postetrittii. Aproape fiecare romn

stie, desigur, pe calea celei mai celebre Scrisori" emi-

nesciene, infruntarea mosneagului" cu sultanul in preziva

Rovinelor sau, pe drumul legendelor oulese de Namlce,
teribilele lupte ale inving&torului de la Podul Inalt. Dar
probabil nimic nu 1-a impresionat mai rnult
In ordinea
imediat a afectivului
ca tragedia singeroasd din inima
veril 1714 cind un voievod de fastuoasa aura monarhica,
carre domnise peste un sfert de veac intr-un soaun prin-

ciar de la miaznoapte de Dundre, murea decapitat au

fiii sal in Stambulul Ialelelotr" lui Ahmed al 111-lea.

Prin Cintecul lui Constantin vod l3rancoveanu", devenit de-'a lungul ultimelor doua secole balad, vicleim,
colind, ba chiar i joc", drama folclorica intrata- in repertoriul unor minen i din Transilvania, fiecare generatie

a putut citi i asculta, presrata cu eterne pilde morale

despre nlrile i caderile omului, o poveste mintunata
46

www.dacoromanica.ro

I Auzita in lumea toata", al carui ecou, pierdut, Striga

Oh pagine i spurcate,
/ Pre inparatul blestema : /
/Cum ne tai fard dreptate ? / Cu ce-ti sintem vinovati,
/ De perim nejudecati ?".
Rsunind atit de dureros intre cosingenii dornnului de

la Bucureti, grozava fapta petrecuta in Seraiul turcesc

Petru
intr-o vreme de parelnic zenit al Sublimei Porti
cel Mare abia fusese invins la Stanilesti pe Prut, Moreea
si Venetia emu amenintate de campaniile acum pregatite
a avutt ecouri in constiinta publica europeana, tragedia
Brancovenilor fiind istorisita, cu variante inerente, in corespondenta agentilor con.sulari din Levant, in inforrnatii
anonime, relatan i de calatorie rasfrinte a endul lor in
contemporane pagini de beletristica occidentala, cum ar
fi catare roman exotic al faimotsultui abate Prevost care
aflase de moartea de martir a ctelui pe care Il tia drept
le Prince Bessarabe".
Sfirsitul lui Brancoveanu a fost volt, de calaii sAi,
departe de chioscul sultanului, aidoma unui spectacol care
sa infricoseze, de felul celor pe care ulitele Stambululul
nu-1 clispretuiau niciodata. Se incheia, astfel, o vtiata de

erau pared desprins dintr-o drama baroca tasa cum se

scriau atitea in veacul nasterii lui Constantin v0(15_ 0

viata ce ilustrase exemplar acele fortuna labilis" i roata

vietii", de atitea ori rechemate In texte l imagini ale Tarii
Romnesti. Se incheia haluoinant, lsind lamintirea
alaa celei mai teribile
turi de moartea lui Mihai Viteazul
jertfe romanesti din epoca veche.
Sfirsita printr-un asemenea spectacol violent, precum
at-Rea existente nobiliare ale timpului In chiarr n,ernijlocita
mide pieriserd astfel nu
apropiere a Brancoveanului

putini dintre cei imediat inraditi, incepind cu tatal sdu,

Papa postelnicul din Brancoveni, continuind cu ambit bunici, Tnarele postelnic Constantin Cantacuzino si marele
cariera domneasca a .acesttnia
ban. Preda Brancoveanu

debutase, premonitoriu parca, tot sub semnul spectacolului.

Citind cronicile TaJrii Romanesti ai fi tentat sa crezi

chiar, Ica insutsi actul chemrii la idomnie a lui Constan-

dinlauntru si
tin Branctoveanu acum trei sute de ani
nu dinafara, irnprejurare ce poate da un oacrecare inteles
47

www.dacoromanica.ro

politicii ideologiei romanesti din aceste ultime deoenii

prefanariote
va fi fost o uriasa punere in scena, demnd

de teatrul timpuiliui. Caracterul scenic al dialoguraor din

Letopisetul cantacuzinesc"
ou finete sesizat de Calinescu
te-ar putea face sa suspectezi o funciara duplicitate a celui care raspundea astfel celor care 11 pofteau

In scaunul unchiului sau matern abia disprut, Serban

vocla Cantaouzino, banuitul de veleitati imperiale si rein-

tregiri bizantine : mi-am lsat odihna i toate

mele si mai mult fara voia mea m-ati ridicat domn".

Ezitarea, citit Intre rIndurile acestui vechi text romdnesc, va fi fost una prolund reala si sincera de vreme ce
o regsim, cu minime diferente, exprimata la fel in toate
izvoarele naa-ative importante ale tirnpului : Cu mult nerv,
cu schimburi de replici, iari aproape teatrale, Cronica
anonima brancoveneasca" 11 pune pe bogatrul si puternicul

logoft Consta.ntin, in stare boiereasca inc, sa rosteasca

cuvintele dattoare de masur pentru ceea ce va fi fost

statutul seniorial pe acest meridian est-european : Dar

ce as vrea eu cu domniea, devreme ce ca un domn sint la

case mea" (marturisesc a fi tentat sa vad In aceasta oasd"
a unui autentic dominus", echivalentul socio-politic, si
nu doer semantic, a cc-ea ce era tot mai mult aoum, in
Extremul Occident, vocabula m,aison", cu sensul ei de
apartenenta la o nobil stirpe
au aratat-o limpede oercetarile sociologice mai vechi si mai noi ale ha Norbert
Elias
exact asa cum, in acelasi veac al XVII-lea romnesc, o insoniptie de la Bistrita olteand putea evoca

inparteasca casa a Cantacuzenilor" sau un pasaj din

Minen Oostin putea deslusi, in neamul moldoveneasc al

Movilestilor, o casa a lui Simion-voda" si o alta a lui

Ieremia-voda").
Declaratia Brancoveanului tintea un adevr ou atit mai

evident cu cit o relua intr-un alt registru

dupa ce, ca
intro punere in scen din commedia dell'arte", aflam
despre precipitarea boierilor care inconjoara pe alesul lor

si4 luara de miini

Impingea de spate" , reamin-

tindu-le oelor ce-1 aclamasera stpin al Tara Muntenesti :

bine stiti toti ea eu am fost la casa mea ca un doron"

obsesiva marcare a apartenentei la o ordine nobiliar,

eu nimic inferioara rangului suveran in Europa Ms' ari48

www.dacoromanica.ro

trteand a crizelor politice si a atitudinilor baroce

domnia aceasta
it-am turn am vrut, nimic
eu nu o pohtese ca sd-mi inmultesc grijile i nevoile, ci
dumneavcastrA m-ati pohtit si Lard voia mea m-ati pus
domn in vrerni ea acestea turbura.te...".
Once gind al duplicittii politice, al travestiului psihologie, al jocului actoricesc trebuie, aici, refuzDt. Este
drept, cu dou seoole inaintea lui Constantin din Brancoveni, la un alt oapAt de Eui- opd si sub o altd zodie, Richard de Gloucester ,ar Ii putut sA adrese_ze lui Buckingham i lordului-primar al Londrei, intr-o situatie aproape
similarA, imaginatd de dramaturg, vestitul stih I am unfit
for state and dignity" ; dar stim bine, din istorie si din
Shakespeare, cit de aprig ii dorise schilodul i hiperinteligentul invins de la Bosworth acea coroan a unui regat
apusean Gane, oricit de marcat de violentd si orime, era
IncA departe de mentalitatea unor oamoni
fie ei si
printi
trind in nesigurantA endemicA, in arbitrariul
total al vremurilor i locurilor Turcocratiei. CA un cinag,oman subtil i versat in ale politicii precum Alexandru
Mavr000rdat Exaporitul
cel soolit eindva in Universitatea padovanA
putea sA-si dea singur palme si s pling (!) lu vestea inscAunArii fiului situ Nicola?
primul
domn fanariot
in Moldova anilor de clupd 1700, sau
un boier cultivat din neamul Sttn-zestilor, la curent cu noutatile eviropenesti", posedind diplome strine de innobilare, inrudit cu domnii trii, putea, in acel still-sit de veac
XVII, s refuze cirmuire.a princlard oferit de boieri m.ergind pinA la amenintAri ou m.oartea, tata serrme ale unei
mentalitti despre purtere
mai curind neobisnuit
care explicA resortul profund al argurnentelor discursului inaugural" brAnoovenese a cAror soliditate va fi verificatA in chip tragic.

Intr-un ev al ascensiunilor si prAbusirilor spectacueroul costinian ce fusese Vasile Lupru, hire impArteascd" si exponent al unei monarhii culturale" si
al unor atitudini regale", nu a fost oare cel mai evident
loose

precursor, ,cronologic si ideologic, al BrAncoveanului ?

intr-un timp al preoaritAtilor, al instabilittilor, al esoterismelor si al incitrArilor hieroglifice, al conjurrii astrilor i destinelor prin mijloacele oculte ale astrologiei
49

www.dacoromanica.ro

sub aceast fata saturnian" a rtirnpului se VOT fi asouns

temerile sau nadejdile voievodului si ale apropiatilor sad,
'mire care stolnicul Constantin Cantacuzino, icrezind in
nertulburat miscarea stelelor", cerind talmaciri de honoscoape politice din Germania sau de almanahruri estrologice
din Italia, devenite Foletul novel" , Intr-o vreme a
mortilor singeroase si a exilurilor fra spenant, asemenea
atitudini sint simptomele, care nu Inseal, ale unei crize
In care singura, aparenta salvare era ceca a compensarii
vizuale printr-un fast orbitor al vesmintelor, al alaiurilor
si al ceremonialului curtilor princiare de la Bucuresti si
Iasi.

In lumea romaneasca de la 1700, unde un privilegiat

al sortii putea s astearna, intr-o sorisoare, cuvintele

Nu-mi trebuiesti alt nimic cit o farima de Viata fara

groaza", iar enconomiasticul cronicar princiar Radu logofat

Greceanu se tinguia retoric pe marginea atitor vexatiuni

ctomone (O, varvara i pagineasc neomenie, pina Inalt
si cum necajasti pa supusii taj !"), incercarea lui Constntin Brancoveanu de a instaura, cu ambitii pe masrura, o
stabilitate politic demult neatinsa, precurn i apetente
oulturale care cereau timpuri mai fiaste, ramine, In istoria noastra, un gest eroic.
Sincroniile indiscutabile ale civilizatiei romanesti Cu
Europa
puse In lumina' de fieoare generatie de istorici,
pe urmele lui Icrga
si dare pot fi reliefate ou osebire
In citeva zone esentiale ale vietii aulice, ale artel, ale
instructiei si ale lecturriii nu trebuie s oculteze nicicum
distantele, uneori uriase Inca, Intre mentalittile de la
Durnarea de Jos si cele de la Atlantic, apropiate treprtat
5i contradictoriu abia mai tirziu, In secolul Enciclopediei,

7n cel al nationalitatilor si al rrevolutiilior". Exista aici

cite un detaliu neasteptat a crui licarire poarte deveni
necrutatoare, dar neoesara : In chiar anrul 1688, cind
13rncoveanu isi inaugura domnia lin Tara Romneasca,.
miezul atitor incentitudini orientale
sporite de un lung

rzboi dintre Poarta i Habsburgi , la cealalta margine

de continent, In ,aceeasi abia evocata AngLie, cea a revolutiei glorioase", a contractului politic" Intre popocrsi
.coroana, a sfirsitului dorrmiei Stuartilor era pentru
50

www.dacoromanica.ro

oard mentionat simbolul certitudinii occidentale care pind

astdzi poartd numele lui Edward Lloyd, intemeietorul asigurdrilor moderne...
Czeatia prin excelentd a acestei domnii, asezate crono-

logic intre toamna 1688 si primavara 1714, se numeste

stilul brancovenesc". A fost un stil de art si un stil de
unul al ceremonialului si al reoulegerii, al culorii si
al organicului, al cdlatoriei si al zabavei". A fost, intr-co
mare msurd, un stil al spectacolului, acordind esteticul
politicului
i tocmai prin aceasta purtind
pecetea barocului , run spectaool care nu era doar
pus in scend la o petrecere domneascd unde
ne istori-

seste un co:Orator venit din inirna Europei in 1698

s-au

fdcut si multe alte jocuri si tot felul de dansuri turcesti,

arbesti, chinezesti, tatresti, frantuzesti, spaniole i lesesti", verirtabil caleidoscop coregrafic si, negresit, costu-

mar. Soenografia" putea fi cea a arhictecturilor chiar, a

pridvoarelor de 16casuri desehise spre peisaj, infrdtind cultura edificiuLlui construit cu natura inconjumatoare ; ase-

menea slomnuri cu morfologii ineldite, poligonale sawetajate, vibrind pitoresc i neasteptat intrdrile principale
pregatesc nemijlooit epoca brancoveneasca dupd mijlocul
veacului al XVII-lea la Pitesti, Ludesti sau Filipestii de
Padure, pentru ea mai tirziu foisoarele i logiile oaselor
lui Branooveanu de la Potlogi i Mogosoaia aceasta din
urmd, primind in 1702 apelativul de palat", marca o data
In civilizatia reziclentiala a romanilar
sa prelungease,
In cunduirile bogate ale stucrurilor policnome sau ale balus-

tradelor, caloanelor i consolelor sculptate, prea plinul

unei naturi calptate ou superiaard intelegere a formelors.
cind geametrizate oumpanit, cind Moan* cate Inca de seva.

Dealtminteri, voi adduga de indatd ca, sub specie stillstica, preferinta timpului pentru miscarea liniilor si a volumelor, pentru chogalia materialelor puse in opera', pentru fuziunea mai multor mestesuguri artistioe avea s conducd treptat, in cuprinsul aceleiasi dornnii a lui Constantin,
\Todd, spre o specie de rococo atectoniuc" in care primalpala modalitate de decoratie, usoard i fluida, este toomai
stwcul, regsit in interioare de palate, dar si pe fatade de.

lcasuri dintre oare cele mai vestite sint la Fundenli

51

www.dacoromanica.ro

Daamnei ; imprejurarea nu poate s nu aminteasc de

ecoul direct al rococoului accidental in arta ottomanA aulic de dupd 1700 si de implioatiile acesteia din urrna in
destinul artei brancovenesti si postbrncovenesti ce inftiseaza, in aceast ordine de dei, o ultima' Laza de baroc
vernacular.
Stilul vremii lui Brncoveanu, inichegat i difuzat pe
santierele otitoriilor princiare, este cancentrat in ornamen-

tica logic si elegant a lemnului si a pietrei, a picturii

si a broderiei atitor monumente ivite acum din Mehedinti

pin in B117,5U, de la Simba% de Sus a Transilvanicl pina'
la Obilestii BArganudiui.

Fastul vegetal geometrizat al deooratiei brncovenesti

adun laalaltd apulente broce si abstractizri orientale,
devine epiderma unei civilizatii a tactilului, a relictului

bogat, a armoniei cromatice subtile scAldate in fonduri de

aur, instaurind o gramatica a formelor vizuale in oare,

treptat, se va recunoaste o intreaga cultura* pe cale de a
deveni national" (in treacdt fie spus, nu altfel se va fi
ajuns la vlaho-musichia" unui Filothei sin Agai Jipei, in

primii ani ai veacului al XVIII-lea, romnizare a sonurilor

de traditie bizantinO,purtind ceva din gravitatea reculeasEi,
dar si din pitoresoul debordant al fatadelor de la Funtdeni

si Stravopoleas sau al portalului de la Antim). Mai mult

si mai pretios chilar , in sinuozittile unor frie si

cartuse decorative cu vrejuri si flori, fructe si chiparosi,

I Date deseriate cu un sentiment al naturii reale de nimic
corupt, mi se pare cd put,em citi i ceva din spiritul cel
nou al deceniilor brancovenesti, atasatte unor realitAti ale
physis--ului si ale miscrii, adincite de ramani in scolile
'ruin intemeiabe la Buctiresti si Iai, dup modelul aoelei

Universitati a Padatvei pe tunde trecuse unchiul dorrmesc,

invdt-tul stolnic Canstantin Cantacuzin,o. Curtea lui Constantin Brancoveanu iscoala sa superioara de la Sf. Saya
(Tau, inainte i dup,5 1700, locurile de notabila conver-

gen% spiritual unde s-au perindat atiti iatro-filozofi",

urmasi ai aristatelismului untui Corydaleu, oare s-au numit

Iotan Cariofil, Sevastos Kymenites, Iacob Pylaninos, loan
Molybdcs Caminen, medid, geografi, istorici, naturalisti,
teologi, demni de enciclopedismul veacultui lui Leibrilz

al lui Canternir, preocupati inca, in zorii timpurilor mo52

www.dacoromanica.ro

derne, de comentarea scolastica a Stagiritului, cu un plus

de liberalism tolerant, rationalism si realism pragmatic
fata" de instructia contemporana de la Academia din Fa-

narul stambuliot, ce a oonstituit si ea un model pentru

inaltele coil ortadoxe din tarile romne, Balcani si Rusia.

Deschis noutatilor, momentul brancovenesc i trage

raideinile din traditie intr-un chip eclatant, programatic
si teoretizat, pe alocuri, in prefete ale unor arti tiprite
la Snagov si Rimnic, la Bucuresti si Buzau, pregairte de
ierarhi i carturari ca Antim din Ivikrul Caucazului, autorul Didahiilor" imbibite de fast retoric i alegorism, sau
Teodosie din Vestemul Transilvaniei, sub Damaschin,
fiul de Vrani din Dimbovita.

Refenirea la trecutul glories al dinastiei Rasarabilor,

de care Brancoveanu se lega genealogic si prin Criiovestii

evului mediu, este un topos" al ideologiei muntenesti

din epocd, asa oum subtilele trimiteri livresti catre Bi-

zantul imperial, din care se stia ca vin Cantacuzinii, pig-

menteazA o pagin6 de cronicA sau o alcAtuire iconograficd

menit a sugera si descendenta ilustrafa a voievodului de
la Bucuresti, si posibila sa apropiere de modelul monarhic
prin excelentd al vechii Europe care era omonimul prim

bazileu crestin din orasul de pe Bosfor, Constantin cel

Mare.

Dunga cea mare bAtrinA i blagorodna a rodului si

neamuluii sau, atita depre tatA, cit i depre murn" era

vizualizat de vasta frizA de portrete boieresti si domnesti din prima incapere a Hurezilor zugravit de balcanioul Constantinos si de ajutoarele sale autohtone, in

1694. Ea cuprindea
Intr-un autDntic manifest politic
pictat cu ostentatie
efigii ale antecesorilor incoronati
de la Serban Cantacuzino si Constantin Serban la Matei
Basarab si Radu Serban, de la Neagoe la Laiot Basarab,
invecinati orgolioaselcr portrete nobiliare ce aminteau de
frizele votive pictate in Prahova de un Pirvu Mutu, cu
chipuri ale boierilor scoboritori din David postelnicul si
ale boierilor postelnicesti", urmasi ai Seitanoglului, cu
totii inaintasi directi ai ctitorului voievodal, fiul lui Papa
din Brncoveni si al Stancdi Cantacuzino. In ceea ce am
numit cindva istorismul brancovenesc", aceste portrete
aidoma celor din anii 1698 de la Potlogi sau Tirgo53

www.dacoromanica.ro

viste
sint testimonii ale unei gindiri politice, ale unei
continuitati dinastice i statale al carei punct de zenit voia
s fie tocmai domnia lui Constantin vodd Brancoveanu,
munificient protector al ortodoxiei, al lumii greco-si arabofone din Levantul unde trimitea danii, odoare i tipar-

nite, al acelui venerabil Munte Athos, aflat cindva sub

patronajul impratilor celei de a doua Rome", sprijinit
de toti voievozii romani Inca din veacul Intemeierilor
de tara, dar pentru intiia oard pictat, intr-o rard i ampl
perspectiva panoramica, in 1712, in pridvorul ctitoriei

brancovenesti de la Polovragi.
Sigua- este ca dorrinul roman care s-a aflat in oentrul
celei mai somptuoase curti din Europa de Sud-Est In timplin de orgolii nepurile postbizantine, care si-a dorit
msunate, dar si de temen i mereu soptite
domnia pe
viatd i ereditard, care prianea din Viena Habsburgilor so-

nare titluri insotite de armoarii, cane descoperea in cartile sorise In tara sa Ca' omul este o zidire cumintatoare"
capabila de eroism si doritoare de faima
nu pentnu el,
oare, unul dintre fiii princiari adapta Vietile paralele"
ale lui Plutarh ?
s-a vrut un model demn de urmat.
Si a fost, intr-adevar, Constantin \Todd Brancoveanu, ca
si stilul care-i paarta numele, o paradigma politick morala, artistica. Intregul veac al XVIII-lea nomanesc
teva deconii dupa 1800 au stat, in lumea satelor si a tirgurilor Munteniei i Olteniei, a ctitoriilor de capitani",

schileri", vdtafi de plai", ierei", baiesi" i neguta7

tori", sau mai departe chiar

in cuprinderile unui stil
fololoric panromanesc , in orizontul popular al Tnansilvaniei, al Banatului, al Moldovei, sub semnul gustului
pentru poveste i apocrif, al exuberantei decorative, al
canonului iconografio brancovenesc, al lecturii din carti
izvodite sau tiparite In epoca liul Brancoveanu, cum va fi
deschizind, simbolic aproape, un sefost, la 1700 chiar

col al strii a treia"

mult cittita Floarea darurilor".

Pentru succesorii sal domneti din veacul zis Janariot",
pentru cei care, in prima noastra epoca moderna, au re-

flectat cu frinele puterii In minala locul real al

romanilor intre marile imperil absolutiste ce tocmai in

deceniile Brancoveanului ii Incepeau ascensiunea, prudenta, asteptarea, negocierea au fost doar citeva dintre
54

www.dacoromanica.ro

virtutile unei Idomnii, ale unei atitudini si ale unei vieti

care au putut deveni, In timp, punote de reper.
aureolat, prin
Orgoliosul, mult bogatrul voievod
moaritea de marrtir, domnia zbuciumatd i minet de inJoer-

titudini pe care si-o peresimtise acum trei sute de ani, a5a

cum prin opera sa ctitoreasca si-a cistigat gloria de print
al culturii, asa cum prin gestul &du de obladuitor al celor
de o credintA cru el, din intregul R'd.srit, si-a dobindit
faima de urmas al impdratilor de odinioar.

De fapt, este incd si mai sigur c la judecata din

urm a istoriei romriesti, Constantin Brncoveanu ar putea fi rinduit printre marii si nu intotdearufna stiutii ei
intelepti.

www.dacoromanica.ro

PORNIND

DE LA UN MANUAL DE LEG'

Cu ani in urma aparea la Atena un masiv volum de

erudit cercetare in sfera dreptului vechi, volum in care
atit sublectul, cit i contributia romaneasc sint hotaritoare. Aparent titlul cartii, in francez si greaca, spime
prea putin celui ce nu este cit de cit familiarizat cu istoria culturala a veacului al
: Nomicon Procheiron.> elaborat de Mihail Foteinopoulos la Bucuresti
(1765-1777)". Rod al unei colaborari strinse si indelungate intre crturari romani i greci, distinsi de mai multe
decenii in atare cercetri
in fruntea lor s-au aflat
membrul Acadea-niei ateniEne Panayotis Zopos si profesorul bucurestean Valentin Al. Geotrgescu, una dintre personalittile de prim plan ale istoriografiei noastre oulturale,
invtat die aleasa stirpe umanista crunoscut si recunoscut

de confratii si din intreaga Europa , cartea aceasta (la

care au fost coautori Anastasia Sifoniou-Karapas si Nestor Gamariano) vedea lumina tiparului intr-un moment
In care, ca niciodata parc, secolul fanariot" ajungea in
atentia specialistilor din toate domeniile istoriei

Daca o semnalez, acum si aici, imprejurarea se datoreste faptului ca, clincolo de o admirabila acribie, de studii si analize adincite pe care, specialistli dreptului vechi
le vor pretai cei dintii i cel mai competent, lucrarea
56

www.dacoromanica.ro

profesorilor Zepos i Georgescu altura o perspectiva in-

noitaare altor puncte de vedere, exprimate pentru alte

cimpuri culturale, invecinate celui juridic, in peisajul

romanesti dintre 1700 si 1800.

Esenta acelui secol de prime prefaceri esentiale in

iar aceasta carte o
sens modern nu poate fi inteleas
demonstreaz si mai bine
lard a se tine seama de
valul de medievalism intirziat, persistent in mentalittile
in care soaunele de la Bucuresti si
erau ocupate de membrii acelei subtiri, cultivate si prea
hulite aristocratii a Fanarului stambuliot, prelungind lumea dragomanilor din Pera si arhontilor din primele
timpuri ale Turcocratiei, urmasi indepartati, pe pmin-

tul Bizantului, mai putin ai spiritului si mai mult ai

formelor de orbitoare splendoare ale aoestuia.

Luminind, in fond, o ultima etapa de adoptare a

dreptului bizantin in Sud-Estul european i cea dintii

de modernizare legislativ nazuind la codificarile.ce au
caracterizat, la noi si aiurea, seoolul al XIX-lea, volumul
publicat in 1982 la Atena schiteaza profilul unuia clintre
eminentii reprezentanti ai spiritului cultural balcanic din
epoca sa cea mai internationala" poate, practician, moralist si teoretician al dreptului, Mihail Foteinopoulos
sou Fotino, nasout in Chios si activ pe meleagurile Tarii
Romanesti, intre 1768 si 1781, secretar domnesc, ispravnic i om de carte omagiat de oonternporani, deschis

noului, aidoma acelui ierarh rimnicean cititor al Enciclopediei", faimosul Chesarie, caruia in 1780 ii facea
elogiul funebru.
Bizantinul impenitent" venit la Bucuresti din Egeea,
alcatuia in 1765, 1766 si 1775-1777 trei manuale de legi

raspindite in numeroase manuscrise (intre care cel aici

editat a ajuns in 1908 in fondurile Bibliotecii Nationale
din Paris), talmcite
unul dintre ele, de fapt
in
romaneste, in 1869, probabil de George Baronzi, poetul

usor exotic, dramaturgul, istoricul, romancierul vulgarizator productiv ca o uzina", dupa oaracterizarea lui
Clinescu. Cele trei manuale erau, in fond, tot atitea proiecte de cod legislativ modern ce adunau, intr-o sinteza
juridic realizat pentru principii fanarioti din Munte57

www.dacoromanica.ro

nia, alaturi de jurisprudenta locala, de dreptul domnesc

elemente ale dreptului imperial laic si ale celui nomocanonic din Bizant, ounoscute trilor noastre din veacul
intemeierii" Inca'. La nivelul unei noi reoeptri, foarte
tardive, a dreptului bizantin, o atare incercare realiza,
nu mai putin, o unitate a dreptului romnesc de la finele evului mediu si de la inceputurile epocii moderne,
textele aoestea fiind de mult i pretutindeni stiute de
legiuitorii nostri. Patino reproduce in aceste manuale,
in plin inceput de epoca luminilor", legi bizantine, texte.
in greac medievala i moderna, citeaza opere si autori
clasici al dreptului bizantin
Basilicalele, pe Blastares, pe Harmenopoulos
incercind a adapta totul
realitatilor romnesti, intr-un efort meritoriu, dar care
avea sa se soldeze intr-un firesc esec, prin incongruente&
cronologica i mental& Se contura astfel, in deceniile
sapte si opt ale secolului al XVIZI-lea, un surprinztor
bizantinism juridic
la oiteva dr!cenii numai de codificarile in sens modern, ce aveau sa utilizeze iz-voare occidentale precum codul civil austriac , parte integrant&
a unei medievalitati intirziate pe care, mai ales la miazdzi de Carpati, intreaga dvilizatie romneasca a veacului
pare a o inregistra, indioind cit de mult, cit de atent
trebuie nuantata imaginea culturii noastre dintr-un timp
pe care Il socotim, de altminteri, ea apartinin.d unui inceput de certa modernitate spiritual. Un bizantinism
care putea s afirme, de pilda, statutul principelui
muitor, Fotino fiind, .aidoma indepartatilor sal stramosi
bizantini, un adept si un doctrinar al puterii monarhice

de origine divina, ceea ce era departe de a displace

celar care erau, la rindu-le, adepti ai despotei luminate",

preeum nu putini dintre cultivatii principi fanarioti ai
celui de-al XVIII-lea secol.
In fond, largind putin aria asupra oreia se opreste
oartea, putern remarca faptul c intr-o lume romneasca

aulica ce nu neglija talmciri grecesti din Bossuet

unde un Alexandru Mavr000rdat, oirmuind in Moldova

intre 1782 si 1785, putea s se declare, inaintea lui Kaunitz si a Austriei imperiale, ca apartinind unei familii
58

www.dacoromanica.ro

suverane si unei calitati princiare intr-un imperiu, fie

el si otoman, ce suoceda Bizantului, apetenta pentru intariri juridice de rezonanta bizantina nu putee decit sa
creasca. Mai rnult, inselati adesea de efemerele, fugarele
nestatomicele aparitii pe tronurile romanesti ale uner
unii inruditi cu vechile dinastii
principi din Fanar
medievale ale locului (oazul Mavrocordatilor), altii cu
stramosi domnind inca in secolul preoedent (cazul Ghi-

culestilor), altii, multi altii, apropiati de familiile boieuitam poate prea lesne ca nu au
resti autohtone
fost inexistente nici unele tendinte de timide intoomiri
dinastice noi, de perpetuare in scaun a unui recent neam

princiar", intr-un sens (traditional, cu un substrat ce

nu era strain nici el unor incercari de monarhile autocrata

in cheie fanafriota, traduse prin citeva succesiuni in

soaunul domnesc din tata in fiu, prin anii

1730-1760

(din nou Mavrocordatii si Ghicu1etii, apoi Racovitestii

cei din neamul Calimachi), prin succesiuni in sThul acefamilii (oazul Ghiculestilor in Muntenia anilor 1765

prin cirmuiri paralele ale unor domni inruditi

la Iasi si Buouresti (Mavrocordatii la sfirsitul deceniului
1769),

al cincilea al secolului al XVIII-lea, intr-un fel chiar

uttestii la capatul extrem al secolului fanariot, imediat

inainte de evenimentele din 1821).
Intr-un moment in care, mai ales In Moldova, se citeau sau se cereau spre lectura, Fnelon, Kant, Rousseau,
Metastasio i Lavater ; in care se zideau case si biserici
in amdupa gust baroc tirziu i neoclasic, inflorind
i arhitecturi rezidentiiale de tip mobele prinoipate
dern ; In care gustul heraldic pentru steme noi, preoum
cea a Dudestilor sau pentru armoriale de familie de tfelul
celui al Balsestilor, tradau o constiinta nobiliara europeand ; In care reformele lui Constantin Mavrocordat si
atitea initiative (administrative i urbanistice ale unor
Alexandru Moruzi i Grigore al II-lea Ghica incepeau sd

schimbe treptat fata realitatilor rornanesti, traditia bizantina, cu radacini atit de venerabile in trecutul national, ranane o constant:a a civilizatiei noastre : in
materie juridida, asa cum o atesta manualele lui Mihai
59

www.dacoromanica.ro

Fotino, dar si cutare hrisov bucurestean al KA Alexandru

Scartat Ghica din mai 1768, de care primul nu era

strain, cu reglernentari de drept orasenesc in materie

de otitorire aproape burglaeze, cu referiri la stravechea legislatie a Bizantului tiinpuriu si la un tratat de

arhitectura din secolul al VI-lea ; in chestiuni de ceremonial si de viat cotidiana a curtii domnesti, asa cum
o dovedeste cuno9cuta Condica" a tui Gheorgachi akatuita la Iasi in 1762, unde alturi de normele si de terminologia venite din Orientul turcesc sint numeroase
elemente de sorginte bizantina in legatura cu atitea prilejuri oficiale i cu sarbatori ale calendarului traditional,
gustul pentru ceremonialul bizantin i pentru textele sale
fundamentale fiind inregistrat la noi Inca de la sfirsitul
secolului al XVII-lea, o data cu stolnicul Constantin Can

tacuzino i ou Hrisant Notara ; in domeniul artelor vi-

zuale, nu mai putin, dominat de fastul nesbuit, de cheltuiala nebuneasca" pe care atitea interdictii somptuoare
ale veacului al XVIII-lea zadarnic cautau a le stavili, din
principatele romane uncle calatorii ramineau uluiti de
stralucirea vesmintelor si a interioarelor, pina in Franta
lui Ludovic al XV-lea. Sintem intr-un domeniu al ochiului si al spiritului in care, aldturi de imagini de ev nou,

de tipologie baroca sau clasica, gravate i pictate de

artisti occidentali sau de unii romani scoliti in Apus,
erau cui mult mai numeroase imaginile de tip traditional, rasarind din sirurile de voievozi, mitjropoliti, episcopi, boieri, cupeti i rani pictati in tablouri votive, in
maniera pur medievald, efigii isooefale i proa putin
expresive, dar foarte decorative, ale unor ctitori din 01tenia de sub munte sau din mima tirgului Bucurestilor,
zugravite mai ales dupa 1750 si pina catre 1830, marturisind prelungirea neverosimil de tirzie a oanonului bizantin, a unor morfologii de ev mecliu pe care mentalitatea i sensibilitatea tirnpului le depaeau, in fond, vertiginos.

Sensurile exacte ale unei asemenea persistente fac

parte din insesi intelesurile aoestei epoci de rscruoe in
ca si arta, ca si politica, cta
care si literatura
60

www.dacoromanica.ro

tocmirile juridice
i are partea sa de medievald mostenire tardiv, oronicile sale rimate, textele sale populare intoarse catre trecut, paginile cu iz ecleziastic sau

de goala retoricA. Mai buna deslruisire a acestui timp cultural face parte, in cele din urrna, din mai lesnicioasa in-

telegere a civilizatiei romanesti a celor doua sute de

ani ce au urmat, a noastr insine in ultimA instant.

www.dacoromanica.ro

INTERFERENTE ARTISTICE ROMANOOTOMANE

(1500-1800)

Fraza din 1919 a celebrului om de litere francez Paul

Europa este, de fapt, un mic cap al continenpare a fi avut posteritate in lumea istotului asiatic"
ricilor civilizatiei. Oricum, nevoia tot mai imperioas a
istoriografiei de a cunoaste datoria Europei fatd de un
Rihrit pe care I-a descoperit treptat, in infruntri crudate cu turcii selgiucizi, dar si in negotul cu arabii, in
luptele nesfirsite cu turcii otomani, dar si prin rafinaaceasta
mentele Persiei si ale Indiei Marilor Moguli
Valry

spre a md limita la contactele cu Islamul, lsmnd cu totul

de o parte pasionantul si complexul capitol al raporturilor europene cu Extremul Orient , a dus la cercetri
adincite din care cele asupra morfologiilor artistice nu
au lipsit, fireste.

pe
Rindurile de fat tintesc, de fapt, o schitare
a principalelor momente in
alocuri, sper, innoitoare
care spatiul romnesc a fost, la hotarele Europei crestine,
un factor activ al circulatiei formelor, motivelor, structurilor artistice, dinspre si catre zona islamick din ratiuni

care au fost felurite si cu intensitati care au fost diferite, intre secolul

turcilor osmanlii in SudEstul continentului i cel in care imperiul sultanilor a
incetat de a mai fi efectiva putere tricontinentald a evului mediu si a primei epoci moderne.
62

www.dacoromanica.ro

Abordarea aceasta nu este facuta doar din perspectispecifice istoriei de arta

vele cronologica i stilistie&

ci si din acelea, inrudite, ale istoriei mentalitatilor si

ale sociologiei artei care pot considera, pe drept cuvint,

un asemenea capitol special drept simptomatic in evolutia civilizatiei sud-est europene unde, cu un mileniu inaintea ecourilor otomane, Rasaritul s-a manifestat artistic
prin inriuriri succesive sau concomitente ale ariei Iranului sasanid, ale zonelor nord-pontice, caucaziene si microasiatice.

Daca interferente precise romno-turcesti pot fi deasadar la o jutectate abia o data cu momentul 1500
mtate de veac dupa cucerirea Constantinopolului devenit Stambul
in epoca in care insasi arta islamica, integrind multiple si divergente traditii ale Levantului bizantin, devenea, intr-o formula proprie, imperiala i supranationala", un autentic Commonwealth otoman", premisele unor contacte ale Dunarii de Jos cu Orientul medieval sint, se stie, mult mai vechi.
n capitolul de premise istorice ale legaturilor artistice romno-otomane, al pregatirii i familiarizarii
orientale" cu formele decorative ale unei lumi
mult deosebite de ea, etnic si estetic, se inscrie un intreg
cortegiu de elemente morfologice orientale care, in ultima parte a primului mileniu, i in cea dintii parte a
mileniului nostru au materializat sporadicele contacte directe cu Orientul sau pe cele
Cu mult mai frecvente,
chiar daca indirecte
prin Bizant, patrimoniul artistic
al acestuia din urma, ca si al intregului Ilasrit crestin,
fiind un rezervor inepuizabil de forme, structuri, motive
tehnici orientale rspindite pe o arie vasta, atingind
lumea crestind a Mediteranei
din Sudul Italiei pind

In cel al Balcanilor , mai ales o data cu apogeul arab

si cu momentul iconoclast si post-iconoclast din impa-

ratia greceasca, in secolele VIII, IX si X.

La cele doua extrernitati ale Dunarii de Jos rom-

nest, in veacurile X si XI, se regasese razlete elemente

orientale de sorginte sasanid sau arabo-selgiucid, cele
dintii In citeva vase ale tezaurului bnatean de la Sinnicolaul Mare
forme animaliere, ornament rasaritean
tipic in structura i viziunea ceaprazariei", decor antro63

www.dacoromanica.ro

pomorf

i zoomorf evocind oufftul suiveranu1ui si mi-

turi din Asia Centrala , cele din urma in forma arhi-

tectonica islamica a ttirbe"-ului, miniaturizata in chatonul unui inel de aur gasit in asezarea bizantina din Dobrogea, de la Dinogetia-Garvan, somptuoasa si exotica
pies& de podoaba venita probabil din chiar capitala imperiala unde stim ca era, tocmai in acea epoca, o 'deosebita yoga a artelor somptuoare orientale.
Intr-o alta epoca istoric, cea a intemeierii statelor
romanesti, mai exact spus intr-a doua parte a secolului
al XIV-lea, ne intimpina, de asemenea, in Moldova si in
Tara Romaneasca, aceleasi izolate urme ale unui contact
sporadic cu Orientul ttaro-turcesc, intr-un moment de
infruntri ale nou aparutelor OH de la rasara si miazazi
de Carpati cu ceea ce era inca amenintatorul orbis mongolicus" i cu ceea ce avea sa devina, tocmai pe atunci,
puternicul imperiu al sultanilor de la Brusa i Adrianopol.

In cercetarile arheologice de la Radauti, sub actuala

bazilica, s-a descoperit ea un mormint atribuit voievodului intemeletor cuprindea o podoaba deosebita, un inel
de aur purtind numele de Alah scris in araba
proba-

bila podoaba-talisman ce nu putea veni, catre

1360,

decit din lumea tdtara invecinata a stepei de dincolo de

Prut
in vreme ce la Cozia epitaful sud-dunarean din
1396 are la banda inferioard o fi-iza de palmete despicate
de factura islamica (ca si, partial, in cazul palmetelor rigide sapate in piatra ancadrarnentelor coziene catre 1388,
aceast inspiratie orientalizanta a fost posibila, banuiesc,
pe filiera balcanica a Constantinopolului si a Salonicului
unde eceurile artei din Caucaz si Asia Mica erau de multa
vreme curente, pe alte drumuri, dunareane-pontice, ajungind in secolul urmator, in Moldova, elementul de sculptur orientala care e impletitura, decorind iarasi ancadramente, la 1440 la Cetatea Alba, la Dolhesti inainte
de 1481).

O analiza' mai atenta a realltatilor artistice rornnesti,

muntene i moldovene, dupa 1500
o data cu stabilirea

relativa, pentru trei secole, a raporturilor romno-otomane, dup marele efort cruciat dintr-a doua jurnatate
a veacului al XV-lea , ingaduie o periodizare a contac64

www.dacoromanica.ro

telor artistice romano-otomane de-a lungul a patru momente majore care tin seama si de evolutia launtrica a
civilizatiilor romAna i turceasca, si de locul lor in contextul cultural european, mai ales al celui din Sud-Estul
continentului.
Cel dintii dintre aceste momente poate fi lesne asezat,

in Tara Romineascd, in primele cloud decenii ale secolului al XVI-lea. Este, ne amintim, vremea cirmuirii unor
Radu cel Mare si Neagoe Basarab, voievozi-ctitori in timpul crora imperiul turcesc, ajuns la Dunare, reprezinta%
marea putere politica a Peninsulei Balcanice stapinita de
inlocuitori ai bazileilor
sirul de sultani cuceritori
de la Mahomed al II-lea i Baiazid al II-lea la Selim I,
pregatitori ai zenitului otoman din vremea lui Soliman I

Magnificul. Amintesc acest fapt spre a se intelege mai

bine de ce contactul direct cu Poarta al domnilor munteni care se afla acum in relatii nemijlocite cu sultanii
sau cu reprede la Stambul
unde fac i calatorii
zentantii lor la fruntariile imperiului care sint pasalele
dunarene, s-a rasfrint asupra principalelor ctitorii din
cele dou'a principale resedinte voievodale muntene, intr-un chip pe care doar arta ne rnai lasa astazi sa-1 intrevedem.

Un asemenea contact direct, cu o expresie culturald

de natura imperiala
substituita alteia, de asemenea cu
caracter imperial, cu vocatie mediteraneana i balcanica,
aceea a Bizantului
datatoare de moda, apartinind unei
civilizatii ce devenea tot mai mult, M rasritul Europei,
un reper, s-a rasfrint in imprumuturi directe de elemente
exterioare, pe deplin caracteristice, regasite in primii ani
ai secolului al XVI-lea la cele douii manastiri-necropole
ale vechiului" i noului Basarab, Dealu i Arges.

Dupa ce timp de aproape o jumatate de secol de la

caderea sub stapinirea Semilunei orasul ce fusese a doua

Roma" nu a cunoscut, intre 1460 si 1500, decit unele

constructii monumentale servind nevoilor de cult cu to-

tul specifice ale noii credinte instapinite in orasul de

pe Bosfor

iar acestea au fost moschei de clara simpli-

fate (cele nurnite Mahmud Pasa, Feruz Aga, Atik Ali

Pasa), apartinind inca primului stil turcesc, cel de
Brusa", la rindu-i mult tributar viziunii spatiale bizan65

www.dacoromanica.ro

tine , abia in 1501, era indltat primul lcas al stilului

clasic" otoman, rupt de traditia microasiaticd, a secolelor XIVXV, i inaugurind seria edificiilor reprezenta7
tive imperiale ale Sublimei Porti ; este vorba de mash
cheea lui Baiazid al II-lea, ridicatd pentru fiul i urmaConstantinopolului, de cdtre cel dintii
ul
mare arhitect al impdratiei turcesti, Hayreddin.
in aceDar
coincidentd intre toate semnificativd
lasi an 1501 era incheiatd, inceputd fiind in 1499, in chiar
preajma Tirgovistei, resedinta voievodald a Tarn Roma-

nesti, biserica mndstirli Dealu. Ea lua locul unui alt

monument ce fusese necropola cel putin a unui clonal
intr-o
muntean al veacului al XV-lea, fiind menitd
a deveni si ea necroperfectd continuitate dinastica
pol basarabeasc. Mai mult, i acest lucru 1-am serrma-

lat undeva mai sus, Dealu este primul monument de

arhitecturd ecleziastic de o oarecare insemndtate artistic i dinastic ridicat in Sud-Estul european dupd cdderea Bizantului, in statul crestin neatirnat aflat cel mai
aproape de hotarele Islamului".
Noutatea coviqitoare a ctitoriei de la Dealu in ceea
ce priveste aspectul exterior
ca planimetrie ea dezvoltd, i aici cu multe si esentiale inovatii, tipul trilobat
al Coziei
rezid, desigur, in aspectul orientalizat, neobisnuit in spatiul romdnesc, in placarea fatadelor cu
Inca nefolosita
la nord de Dundre
piatr de talle,
fdtuit i profilatd (frecventd ins tocmai in arhitectura
otoman a timpului) ; in ritmarea acelorasi fatade prin
registre cu arcaturi oarbe semicirculare separate printr-un briu, ca si prin panouri cu impletituri geometrizate
ce apar i la bazele turelelor ; in folosirea, la portal, a
marmurei bicrome, alba i rosie, a boltarilor cu tdieturd
ondulatd, intrutotul identicd la abia citata moschee stambuliotd, strict contemporand, a lui Baiazid al II-lea ; ne
aflrn, prin acest detaliu semnificativ
este vorba de
intrarea principald in cele cloud ldcasuri, cel mahomedan,

cel ortodox , inaintea unui ecou netdOduit al capitalei otomane de unde va fi venit arhitectul crestin de
care a lucrat
poate un caucazian
formatie orientald

pentru principele crestin de la Tirgoviste, adaptind pentru

un monument crestin moda islamicd a timpului, din sin66

www.dacoromanica.ro

gurul model imperial efectiv al Bizantului dup Bizant",

cel otoman.

prin forma de turban

Un element turcesc evident
*i motivul crinilor stilizati, vechi simbol al regalitAtii tu-.
apare, tot in vremea lui Radu cel Mare, prin
ranice

1503-1505, *i tot in spatiul tirgovi*tean, la bazele de

piatr ale crucilor disprutei biserici a mitropoliei, gasindu-ne *i aici, ca *i la Dealu, ca *i, putin mai tirziu, la
ctitoria lui Neagoe, inaintea unui caz tiple de transfer
decorativ peste rigide granite spirituale, intre arii apartinind unor religii nu numai diferite, ci *i potrivnice (alte
situatii similare ce ar putea fi evocate in arta medievala
european& ar fi cea a romanicului Frantei de sud-vest
sau cea a Siciliei normando-bizantine
*i una *i cea-

lalt contaminate de arta arabA in secolele XIXII

sau cea a Rusiei veacului al XVI-lea, unde fatade de arhitecturd din timpul lui Ivan cel Groaznic pAstreaza ceva
din strdlucirea policroma *i din decorativismul unui Islam
ce fusese invins prin hanatele de Kazan *i Astrahan).
In 1517 terminarea bisericii mAnstirii Arge*ului coincidea, in Tara Romneasca, cu aparitia unei autentice
replici ideologice" data Dealului de catre Neagoe Basarab ce se voia
in pofida sau tocmai din pricina incertitudinii ce plana in legAtur cu descendenta sa legitima
din neamul domnesc traditional
creatorul unei stirpe
voievodale pentru care pronaosul lrgit trebuia sa" devinA
un mausoleu dinastic. Si aidoma lui Radu cel Mare, care
i*i- ridicase monumentul de noutate cert 1ing5 re*edinta
basarabeascA a Tirgovi*tei, Neagoe si-a construit, la citiva

ani distant& propria ctitorie-necropol lingd cea mai remaroabila residencia" a voievodatului muntean, oncepind-o In aceia*i parametri ai noutAtii absolute, ai nemaivAzutului" fastuos *i stralucitor policrom care nu putea fi, in spiritul timpului, decit cel de inspiratie orientan Mai incarcata, mai complicat formal, mai putin lostructura arhitectonia
gica in ordinea decorativului

Bind cea traditionalk si extrem de logicd, asa cum s-a

demonstrat , noua Sf. Sofie", cum era ea numit hiperbolic *i encomiastic de catre contemporani recrutati
din mediul levantin postbizantin, avea o profuziune spo67

www.dacoromanica.ro

rita de elemente morfologice orientale : portal de marmura cu boltari ondulati in cloud' culori, panouri cu impletituri, flori de crin taiate in relief plat, alveole, stalacacestea venite din stravechiul fond selgiucid al
tite

Asiei Minore , torsarea turlelor mici de pe pronaos

amintind de cutare minaret al vreunui lacas turcesc din

Balcani (cazul asa-numitului ,burmali minaret" din 1448
de la moscheea Utci crfli din Adrianopolul devenit
Edirne). Din partea lui Neagoe, legat, ca i Craiovestii
care i-au patronat inceputurile, de lumea turceasca sudintre altele de Mehmed beg, sangeacul de
dunareana
si calator la Stambul, chemarea unui meter
Nicopole
crestin, ca altAdata cel de la Dealu, era perfect fireasca,
capitala sultanilor devenind un rezervor de pietrari, decoratori, ba chiar i arhitecti crestini, care o data cu secolul al XVI-lea i pina in cel de al XVIII-lea, au lucrat

in Wile romane pentru edificii ortodoxe.

Un al doilea moment major al interferentelor artistice
romano-ortomane poate fi asezat in Moldova sfir0tu1ui de
secol XVI 0 primei peirfi din secolul XVII, desfasurin-

du-se de-a lungul a mai bine de o jumatate de veac,

intre 1580 si 1640.

Dezvoltatd asijderea la nivelul aulic, unde formele

orientale erau asimilate unui eclectism stilistic propriu
sfirsitului de medievalitate din jurul lui 1550, aceasta

etepa acopera practic momentul istoric sours intre apogeul

otornan care a coincis cu domniile uno- Solirnan I Magnificul i Selim al II-lea
In timpul carora hotarele tur-

cesti au fost duse din Ungaria si Cipru pind in Irak si

Yemen
si ofensiva unui Osman al II-lea impotriva

principalului rival din Europa rasariteana, Republica regala a Poloniei.

Epoca de criza politic i morala compensata prin fastul exorbitant al unui Orient contemperan cu manierismul si ou primul baroc, timp al renegatilar, al turcitilar"
gasiti chiar i In stirpea medievala voievodald a Wilor
romane cazurile Ilias Rare**i Mihnea a II-lea sint cele
vreme a colaborarilor ou turcii din ce in
mai notorii
ce mai atotputernici sau a unor exiluri in Orientul otodin nou Mihnestii inrudirilor levantine sint exemman
plul cel mai cunoscut, de la Alexandru al II-lea Mircea
68

www.dacoromanica.ro

Petru Schiopul, pin la Radu Mihnea si Alexandra Coperioada de edutare a unor aliante cu imperiu/
sultanilor de catre suverani i ideologi reformati din
Transilvania unor loan al II-lea Sigismund, Johann Sommer sau Giorgio Blandrata, deceniile pe care le-am amintit stnt cele in care patrund tot mai mult In mentalitatea
romneased, in aceea a Moldovei cu osebire, aoele obiceiuri turcesti (ohyczaie tureckie") pe care le aminteste
Ieremia Movild intr-o sorisoare polond din august 1598
(P. P. Panaitescu, Documente privitoare la istoria lui Mihai Viteazul", Buouresti, 1936, p. 52-55). Ele vin direct
din Balcani, dar si
paradoxal
prin Polonia catolied
si protestantd Invecinatd Moldovei pe care o inriureste
din timpul Lapusneanului pind In cel al lui Vasile Lupu.
Ne afldrn, trebuie reamintit, in rnomentul in care sute de
ouvinte de origine turco-fatard patrund in idiomul poloconul

nez, cind doctrina nobiliard a sarmatismului"

moda orientald a acelor res turcales" sau turcalia" ce

Liov
dar si spre miazdzi, In Transilvania si Banat , unde, in fine, mesteri greci din Stambul lucrind dupa modele turco-persane inlocuiesc, in Podolia, pe mesterii flamanzi care lucreazd dupd izvoade

ajung la Cracovia

italo-spaniole ; ne aflam, nu mai putin, in spatial unei

Europe rsdritene uncle elemente imediat sesizabile ale

civilizatiel turcesti, de la artd la costum, pigmenteazd cultura aulic a Poloniei, a Ungariei, a trilor romne, unde

vesmintul si seraiul sulta,nului sint repe,re pentru magnati,

sleahtici i boieri
este vremea In care moda otornand
atinge i ourtea celei mal riguroase etichete eufropene, cea
a Spaniel lui Filip al II-lea
unde luxul turco-persan
vzut la Iasi coloreazd descrierile unor calatori cum ar fi
cAlugrul italian Niecol Barsi, arhiepiscopul catolic de
neam balcanic Marco Bandini, nobilul leah Stanislaw Oiwieeim.

Timidele dar certele elemente islamice receptate In arlifted:Jura moldoveneascd din ultimul deoeniu si jumdtate
al seoolului al XVI-lea si din primul deceniu al veaoului
al XVII-lea
dupd 1584 micile pridvoare cu uncurl in
aoolad de la Sucevita (ou analogii in cutare chiose datat
1579 In Seraiul din Stambul), Inainte de 1595 registrul de

caneluri verticale de la Aroneanu, zvelta turld a Drago69

www.dacoromanica.ro

minnei, inainte de 1610, cu cioplituni intr-un singur plan,

intr-o reprezentare plata orientalizanta, ou ancruri in aco,pregtesc etapa manumentelor leLadd, rozete, palmete
ene apraape integral arientalizate din decenitile trei
patru ale secolului al XVII-lea, Sf. Saya i Trei Ierarhi.
calAtori orientali ca
Asem5nArboare unei moschei
Paul din Alep Ii remarca structura familiara Rsaritului
islamic si crestin
in stilul sever si simplu al veacului
al XVII-lea otoman, biserica Sf. Saya din Iasi a fast ridi-

cata in 1625, intr-'un climat mult levantinizat, specific

urmasul Mihnestilor, levantinizati si filoturci de la sfirsitul secolului anterior ,

de catre un dregator de origine greceasca, Ianache Ca-.
domnillor runui Radu Mihnea

ragea, pentru o comutnitate monastic:a conclusa de un egu-

men cipriot, prin efortul unui arhitect crestin din Stambul, protomastron"-u1 Gheorghe din Constantinopol".
Aoest edificiu orientalizant din oapitala Moldovei aves
ca spirit, nu stilistic
sa fie direct continuat
in prima
etap, on!rentalizanta si ea, din domnia lui Vasile Lupu :
ma refer la deceniul 1634-1644/1645, cel al unui efemer
triumf atoman, al influentei partiale greoo-levantine din
jurul sultanului Murad al IV-lea, al folosirii de Care

Lupu bei" a ,unui signiu cu clemente turcesti si a unor

podoabe parietale din faianta alba, verde, rosie i albastra

de la Iznik si Kutchya (din casele cele cu cinii", amintite de Miron Costin cu o donumine ce evoca indepartatele

origini chineze ale acestei luxoase faiante microasiatice

ajunse in Moldova.)

Chintesenta acestui moment de puternica amprenta

orientala in civilizatia romaneasca a fost, fara indoial,
la 1639, biserioa manastirii Trei Ierarhi.
Cu fatadele impodobite pe de-a-ntregul intr-un reper.

toriu abstract-decarativ de sorginte arientala, cioplit in

materialul nobil care e piatra de talle
ca altadat la
Dean! si la Arges
cu frize ou anoe in acolad, vase cu
flori, impletituri, flori geometrizate devenite rozete sau
discuri de soare" oum le numeste calatorul tuno Evlia
Celebi
ca,re le vedea in 1659, calaarind din Persia si
Armenia pina in Austria , biserica Trei tanarhi este o
paradigma a fastului aulic.
70

www.dacoromanica.ro

Conceputd, pe o structur traditionald a arhitecturii,

intr-o criguroasd compozitie a fatadelor, Cu savanta dozare
a decoruilui sculptat care urc treptat de la geometric spre
vegetal, biserica vasiliand reprezintd un moment de refe-

rintd al atitudinii monarhice romanesti traduse in artd,

reliefind rolul de patron al Orientului crestin detinut de
catre noul Justinian" i al doilea Ahile" ce i-a voit aid
necropola, intre aurul, marmura, abanosul i fildesul interiorului desarise ou vddit pldcere senzoriald, mai ales de
cane peregrinii veniti din lumea turco-persand a cdrei peaete este atit de evidentd in vesmintul somptuos al aces-

tei singulare otitorii iesene a lui Vasile Lupu. Nu mai

putin, va ranine principala rnrturie pentrU acest tactil
acel horror vacui" care domina estetioa moldoveneasc
a secolului, de la broderii si icoane la argintdrii, pentru
ceea ce am nurnit cindva barocul ortodox postbizantin",
stil al artelor vizuale pus in slujba unei autoritai cu valeitai absolutiste, care apeleazd la repertoriul decorativ
mkslamic dominant in acel timp i in aceste pdrti de lume.

Al treilea moment avut in vedere aici aaoperd, in

Tara Rorruineaseci de data aceasta, sfirsitul secolului al

XVII-lea i inceputul celui de-al XVIII-lea, Tnai exact
spus jurnaatea de veac dintre 1680 si 1720.
Cu alte cuvinte este verba despre aspectul orientalizat
al artei pat:Donate de Cantacuzinii iesiti din grecitatea tarigradeand
postelnicul Constantin, intemeietorul ramurii muntenesti, era nepotul de fiu al eitanoglului
ca si de ruda lor apropiatd Constantin Brancoveanu. Iat
aici, deopotriv, intr-a treia generatie, dupd acel faimos
mgas pragmateuts" al sultanilor patronajul princiar
al lui $erban Cantacuzino, posesor al unui palation" la
Stambul i atitor aj Cotrocenilor uncle, In 1680, enau
luiate, la aoloanele de piatrd ale pronaosului, stalactitele
florile de crin de la biserica argeseand a lui Neagoe
Basarab (pe care acelasi erban vodd o restaurase in 1682),
si opera de ctitor, atit de singulard, a fratelui sdu marele

spdtar Mihai Cantacuzino, al cdrui ideas de la Fundeni

reprezenta, la 1700, cel mai important eoou al rococoului

stambuliot, prin fatadele decorate cu stuc infaisind,

Iii subtile vibratii de lumina', palate orientale, pduni,

filtrate, lampioane,.chiparosi, amintind de un paravan tur71

www.dacoromanica.ro

co-persan dintre cele ata de gustate i in Occidentul epocii Ludovic al XIV-lea *i celei a Regentei.

Cit despre a patra generatie cantacuzina a descendentilor arhontelui constantinopolitan, ea cuprinde pe un ctifiul lui Dra.tor ca marele stolnit Pirvu Cantacuzino
*tiutor de limb turca *i capuchehaie la Stamghici
bul, ale carui case de la Magureni etraulasemanatoare celor turceIti, prin structura lor clou etaje in jurul tunui
prin decorul in stuc, prin acoladele
turn cu troj caturi
stalactitele venite din arta islarmica, ca *i, indirect, prin
fiul Stancai Cantacuzino, Constantin \roda Brancoveanu,
unul dintre cei mai fastuo*i monarrhi i unul dintre cei

mai mari druitori *i ctitori din vechea cultura roma-

neasca, singurul principe valah al carui patronimic a generat nuanele unui stil.
Decorativismul fundamental al tuturor ramurilor
arta brancoveneasca, frecventa arcului polilobat, begatia
motivelor in stuc policrorn asemanatoare celor din mosin interioarele de la Potlogi in 1698, la erutare foichei

*or al palatului de la Mogowaia in 1702 , preschimbarea treptata a unor broderil liturgice ortodoxe in auten-

este cazul, in 1704,

tice covoare islamice de rugciune
al acoperamintului de mormint al lui Radu IIia, ultimul
ridicarea unor
mu*atin, ginerele lui Constantin \Toda
parti din curtea domneasca bucure*teana dupa norme tarigrdene i aducerea din Stambul a mor me*teri cre*tini armeni amintiti in cronici, arhitectura rezidentiala a
lui Brancoveanu aducind In minte arhitectura de Joisir"
de pe malurile Bosforului, cu foiware i chio*curi pentru

zabavd" i priveala" ce aveau s devina elemente definitorii ale mentalului fanariot, apartin, toate, acestor In-

terferente de civilizatie romno-turceasca. Interferente pe

are trebuie sa le retinem ca elemente de rafinare a moravvrilor 1 a formelor vizuale in pofida tragicului deznodamint care punea capt, in vara lui 1714, domniei *i
viii acelui cirrnuitor muntean a carui domnie fusese ifrnpregnata de atitea, sugestii din Stambulul unde-# incheia
existenta.
A patra *i ultima etapa deslu*ita alci acoper suta de
ami dintre primele decenii ale secolului al XVIII-lea
72

www.dacoromanica.ro

cele dintii ale secolului al XIX-lea, adica intre 1720 si

1820.

Epoca socotit ca definitorie pentru orientalizarea intregii civilizatii romnesti, de la aulic la folcloric, o data
eu cortegiul aducartor de obiceiuri ale Rasaritului turcesc
prin domniile fanariote, atit de intim legate de Stambul
si de vointa Inattel Porti, ea este mareata de criza lenta
dar decisiva a aoesteia din unm, intre clomnia vestitului
sultan al stilului lal", Ahmed al III-lea
omoritorul
Brancoveanului
i Mahmud al II-lea, initiatorul primelor masuri de europenizare" otomana i preouisorul direct al Tanzimatului.
Pentru principii greci sau grecizati veniti din Fanarul
Stambulului, coboritoni din Damilii de dragomani i slujitori crestini ai Portii
de la Ipsilanti, Calimachi
Moruzi la Racovita, Caragea iSup
sau apartinind
unor neamuri legate de traditia dinastica locala a sewlului anterior
preoum Mavr000rdatii
modelul de locuinta aulica este, in continuare, eel al arhitecturilor rezidentiale de pecete tot mai accentuat tut-ceasc, intr-o prelungire a stilului anterior dezvoltat in

aspecte postbrancovenesti". Un iubitor al atmosferei

ludice si al constructiilor fastuoase, dar sezoniere, amintitoare de Stambul
din nou foisoare i chioscuri
pare a fi fost, prin anii '30'40 ai veacului al XVIII-lea,

Grigore al II-lea Ghica, acel amator de cintece hagimesti" si pehlivanii" turcesti, care construieste la Frumoasa, linga Iasi, o resedint cu incaperi dupa moda
mahomedand
selarnlic" si harem" (aici amenaja, in

1762, Grigore Calimachi o arhitectura peisagera cu lac,

pentru ginerele lui Mustafa al III-lea si tot aici era

primit un sol turc care compara palatul cu un altul,

Ghson, de pe malul asiatic al Bosforului) ; tot acestui

principe, nepot al celebrului Exaporit, i se datoreste,
linga Iasi, un foisor de la Copou
despre care stim,
din cronica atribuita lui Enache Kogalniceanu, ea era
f5ptura de Tarigrad, cu tot felul Ncle boele" (Letopisetul Trii Moldovei", ed. A. Ilie, I. Zmeu, Bucuresti,
1987, p. 3)

asadar puternic colorat, dupa moda

iar lingd Bucuresti, la Pantelimon, in 1751, o

combinatie eclectica intre chiosc si o fintina islamica
73

www.dacoromanica.ro

de ablutiune careia i-am gash o buna analogie In resedinta lui Ahmed al III-lea de la Sddbad (sintem
departe de anii 1765-1766 cInd, la Iasi din nou, erau
ridicate fintini de tip cesme" cu o puternica amprent
a barocului otoman, prin aspectul de portaluri oarbe cu
panouri polilobate vegetal-florale, cele de la Sf. Spiridon
Golia ale lui Grigore al III-lea Ghica).
In ceremonialul i fastul fanariot, stiut printr-un do-

cument precum condica" lui Gheorgachi al doilea logofat (1762), erau reunite, dupa cuvintele unui caltor
occidental, fastul Asiei cu luxul Europei" (Memoriu

despre starea Moldovei la 1787 de comitele d'Haulterive",

Bucuresti, 1902, P. 190), in bijuterii precum cele ale

admirat la Viena pentru somptuosul salt costum, intr-un timp al inclinatiilor occidentale spre tot ce erau turqueries"
in vesminte de
Jul. Ienachita Vacrescu

taietura oriental al cror model absolut e cabanita"

reeditare, deci, a unei situatii din veaoul
sultanului
precedent , imprejurare legata de un context politicoideologic in care un fanariot ortodox de la finele secolului al XVIII-lea isi putea declara cu orgoliu apartenenta la ierarhia unui imperiu Islamic precum cel al

sultanilor, mostenitor al celui bizantin al bazileilor.

Reflexul acestei situatii de profunda orientalizare
aulic au fost orientalismele folclorice care merg, decenii
la rind, intr-un decorativism ce invecineaza Orientul cul-

ttnii populare, de la pictura si stucul unor biserici la

structura hanurilor orasenesti, la formele unor tavane
de lemn ale unor case de negutatori legati prin origini
sau interese de imperiul otoman si de Balcani
este
cazul unor exemplare din Bucuresti i Ploiesti, sau din
erase dundrene , la portul arnauteso care contamineaza,
catre 1800, portul starii a treia" dinainte de epoca
pasoptista.

Concluziile acestei succinte incursiuni de istorie . a

formelor artistice se impun de la sine. Simptom al unor
raporturi de civilizatie indicind o orientare cultural,
o mentalitate, unele mutatii din sfera politicului, morfcYlogiile
cele otomane, in primul rirvd:.-.din vechea arta romaneasca rarnin, in ciuda profuziunii
recurentei lor, o haina exterioara. O haina fastuoasa,
74

www.dacoromanica.ro

adesea, compensatoare a unei crize multiple inaugurate,

In structurile de civilizatie, o data cu instaurarea Turcocratiei tocmai, dar una fara aderente efective la restul
fenomenruluzi artistic romanesc. O hainA, In fine, extrem
de moderna" in fiecare virsta a acestor interferente
In Muntenia secolelor XVIXVII, in Moldova secolului
al XVII-lea, in ambele tri romaneW extracarpatice in

secolul al XVIII-lea , caracterizind mai ales curtea

princiara ce urma, din motive de inteles, in parametrii
oportunitatii politice, modelul Seraiului din Stambul.
Abia catre prima epoca moderna', mai cu searna in satele libere 0 in ora*ele sau tirgurile tot mai bogate ale
Munteniei i Olteniei, aceste orientalisme aveau sa se
extinda progresiv in zona unui folcloric ce patrundea in
veacul trecut, sub vemintul bakanizant cu pecete turceasca indelebila
dar din nou exterioar
pe care,
ca un exotism colorat i pitoresc sau doar ca o motenire cu parfum traditionalist 11 vor prelua artele, muzica
i literatura romana a timpurilor mai noi.

www.dacoromanica.ro

DESPRE CORIDOARELE CULTURALE" ALE

EUROPE' DE SUD-EST
crede de obiceiu ca acela care studiazd ceva, lucreazd asupra subiectului.
E tocmai contrariul : subiectul lucreazd
asupra aceluia care se ocupd de ddnsul`..
N. IORGA

R ostite intr-o

celebra conferinta, publicata in 1928,

despre Drumurile de comert creatcere ele statelor romanesti", aoeste cuvinte ale istoricului roman care, in
chipul cel mai eclatant si mai constant totodata, a cautat,

In cultura noastra, s desluseasc permanentele" isto-

riei nationale i universale, mi-au revenit adesea in minte

atunci chid, in timp, am incercat s adun noi argumente
pentru o tez pe care, ,pentru intiia oara, am prezentat-o
cu aproape doua decenii in urm. (Del interesati de ches-

tiunea inceputurilor culturii medievale romanesti ii vor

fi amintind, poate, c in capitolul final al unei carti pe
care am publicat-o in 1974 am cutat sa sugerez, limitindu-ma la rastimpul acolo discutat, rolul activ, dinamic, international"
prin locul detinut aici, alaturi

de romani, in colaborare sau in infruntare cu ei, de

catre diferite neamuri sau marunte grupuri etnice intilnite in primele secole ale mileniului nostru (bulgari,

pecenegi, maghiari, sirbi, greci, tatari, italieni, turci)

al prtilor apusene i rsaritene affe bazinului Dunrii
de Jos, rol evident in primul rind In vehioularea unor
forme de cultura local& sau imprumutate zonelor imediat Invecinate.

Subliniind statutul fntrucitva aparte al acestor regiuni in ansamblul spatiului ca'pato-dunareano-pontic

76

www.dacoromanica.ro

existenta unor particularitti ce aveau sa fie oarecum

estompate care mijlocul veaoului al XV-lea, incercam sa

ark totodata integrarea organic& a acestor pap rom-

nest ce delimiteaza bazinul Dunrii Inferioare in ceea ce

am numit coridoarele culturale" ale Sud-Estului european, acele ccrridoare" pe care au circulat, precumpdnitor
dinspre miazzi inspre miaznoapte, bunuri culturale,
idei, inovatii, osteni, carturari, fermenti de civilizatie fe-

luriti ce au legat Intre ele, ou intensitati si consecinte

diferite, Bizantul, Bulgaria, Serbia, Ungaria, lurmea dalmata, aceea italo-ponticd, polono-lituaniana i microasiatica, intr-'un complex cultural viu i activ ce a cuprins
in secolele XXIV i acele nuclee de via-VA politic&
culturala ale romnilor aflate tocmai acolo unde integrarea actualuluti teritoriu romnesc In istoria antic& si premedievala europeana se Mouse mai repede.
Cu acelasi prilej, amintind Imprejurarea ca imparti-

rea geografic naturala a Peninsulei Baicanice intr-o

regiune apuseana, pindo-clinarica sau adriatica, intr-una

centrala sprijinita pe vile Moravei si Vardarului, intre
Drava, Marea Egee i Dunare, intr-una orientala sau
pontica, intre Dunre, Muntii Rodope si Marea Neagra,
s-a oglindit i intr-o diviziune geopolitica nu fara substrat cultural, in sisrtemul provindilor romane inca, insistam asupra preluarii variate a mostenirii antice
si
In aceast. privinta
de catre neamurile sud-slave i turanice aici stabilite dup.& mijlocul primului mileniu, ca
asupra faptului ea spatiul nord-dunarean i carpatic
s-a configurat limpede in mentionatele zone in perioada

romana: Banatul, Oltenia ou o usoar extindere spre

vestul Munteniei facind legatura intre tinuturile apusene

centrale ale Peninsulei Balcanice i cumpla panonica
cu prelungirea sa transilvan, pe de o parte, Dobrogea,
Moldova meridional, estul Munteniei, colijul de sud-est
al Ardealului, paminturile de dincolo de Prut si de la
nordul gurilor Dunarii, unind Balcanii de rsarit, Bulgaria maritim i Consta,ntinopoluil legat de Asia Mica,
ou stepa ruseasc i cu intinderile nord-pontice, pe de
alta.
Remarcam itotoldata, acolo, faptul c inssi pozitia
geografic a aoestor zone
prelungiri peste fluviu, ca
77

www.dacoromanica.ro

adevrate coridoare geografice", fie, ca in oazul Mindde Jos rsritene, ale tinutului de cimpie, coline si
podis din Estul baloanic legat orografic de stepa de la

nord-vestul i nordul Mari Negre, fie, ca in acela al

Dundrii de Jos apusene, ale regiunii muntoase tiate de
lungi vi i depresiuni din regiunea central-balcanica,
egeo-dunrean
le impunea o anume deschidere de
orizont cultural spre tariile invecinate, determina o anume
continuare prin aceste zone, spre nord i spre sud toto-

dat, a formelor de cultura' materiald i spiritual, fol-

clorica i oulic." deopotriv, din Baloani, din stepa

ruseascd si din iaceea ungard, legate La rindu-le de Orientul
i Occidentul european. Pozitia spatiului extracarpatic romnesc fatA de acela baloanic era de fapt

asiatic

oea care crease, din vechime inc, drumuwile de migratie,

de negot si de cucerire la sud si la nord de Dunre

tocmai prin prtile vestice ale Dunrii de Jos

intre
Portile de Fier si limita oriental:a' a Olteniei dunrene,

legate prin cimpia Banatului de bazinul Tisei, iar in

jos de Valle Moravei, Titmocului i Iskerului, de Craina
slrbeasc, de Vidinul bulgar i mai departe de tinuturile

macedonene, de Salonic si Marea Egee

i prin cele
rdsritene ale aceleiasi Dunre de Jos
intre gurile
fluviului i Giurgiu, cuprinse in sistemul geografic al
sbepei dintre Prut si Marea Neagra continuatd ou stepa
sud-moldoveneasc i dobrogean, cu cirnipia muntean,
cu nord-estul Bulgariei I cu litoralul pontic, pin in
cimpia Maritei, la Adrianopol i Cons-bantinopol, cele
dou'd centre ce prelungeau pe pamint european, istoric
si cultural vorbind, lumea Asiei Mici
drumuri care
poate niciodata nu au fost atit de mult traversate ca
In evul mediu timpuriu" ; asadar, intr-o epoca de instabilitti etnico-teritariale, de miscri metanastazice,
care au fost inglobati slavii perioadei prestatale, turco/milli in cautare de prada', dar si unele grupuri rom-

nesti din Peninsula Ralcanic intrate in istorie in secolele XXII sau unele grupuri balcanice .ajunse in

seoolele XIIIXIV La nord de Dunre.

Exprimat astfel, ideea coridoarelor culturale" ale
.Sud-Estului european la inceputurile evului mediu nu
fost lipsit de ecou, rind pe rind arheologi interesati
78

www.dacoromanica.ro

de evolutia unor specii ceramice, etnologi preocupati de.

istoria vechii tehnologii romanesti, istorici de art ur-'
marind tipologia unor fortificatii medievale
aceasta
spre a da cileva exemple numai
venind s confirme;.
cu argumente ce-mi lipsiser, teza avansata public acurn'
aproape douazeci de ani.
Nu mai putin
i aici reflectiile lui Iorga puse, prezuintios poate, in fruntea acestor rinduri s-au dovedit
cu prisosinta adevdrate pentru once cercetare istoric
noi lecturi, calatorii noi in spatiul balcanic, ba chiar
noi evaluri ale unor date ce nu-mi fuseserrt straine in
1974, dar pe care nu le interpretasem ca atare, au avut

darul a m Indemna spre prelungirea treptata

dincolo de limitele cronologice stricte impuse de ceea ce
fusese pe atu.nci numai o teza de doctorat i dincolo
chiar de granitele specialitatii mele de istoric al culturii
vechi romanesti
a investigarii functiei culturale detinute de aceste coridoare", spre cautarea unui specific
al lor, de la epoca la epoca, a unor trasaturi de unire
sau a unor elemente deosebitoare intre ele. Este poate,
aici, o exemplificare, cu valoare probatorie indiscutabila,

a acelui timp geografic" pe care

alaturi de timpul
social" si cel individual"
11 distingea cindva Fernand

Braudel, a fund permanente dintre cele ce alcatuiesc du-

rata cea lunga" a istoriei si care este fixitatea surprinzatoare a cadrului geografic al civilizatiilor" (Ecrits sur

l'histoire", Paris, 1969, p. 51), rememorind Fora' vestitul

aforism herderian potrivit caruia istoria nu este altceva
cleat o geografie In misCare.

si de la bun inceput trebuie precizat acest

coridoarele oulturale" ale Sud-Estului european, ce pot fi distinse apelindu-se la argumente din
Caci

lucru

mai multe sfere si specialitati ale stiintelor istorice, prin-

tr-un demers generalizator si integrator legitim, Ii au

o existenta a lor de-a lungul timpului In strinsa legatura.
cu, dar nu arareori independent de principalele cai de
awes economic si politic dinspre mijlocul spre nordul Pe
ninsulei Balcanice, ca i In conexiune directa cu, dar
nedepinzlnkl Intotdeauna de acea, de acum traditionala, demarcatie Intre regitmile elenizate si cele romanizate
79

www.dacoromanica.ro

ale partilor de miazazi-rsarit ale continentului, stabilita'

la inceputul secolului nostru die Constantin Jiretsek.

Pentru ca aceste coridoare culturale" sint limpede

altceva decit marele drum diagonal" al Balcanilor
cu valoare continentala in masura in care prelungea pe
acela renano-dunarean
drurnul imperial" (tarski
put", basilik strata") nascut in antichitate dintr-o via
militaris", intre Singidunum i Bizant, mind asadar Belgradul cu Constantinopolul prin Ni, Sofia, Plovdiv si
Adrianopol de la romani, bizantini i cruciati la turcii
osmardii si la strategii moderni ; la fel, ele sint altceva

decit drumurile secundare i ra.mificate din Balcani,

la Kostolac la Constantinopol, prin regiunea Timocului,
de la Ni s spre Morava si Adriatica, de la Raguza prin
regiunea argentifera Novo Brdo pina la Bosfor sau pe
stravechea Via Egnatia" de la tarmul adriatic albanez,
de la Apollonia i Dyrrhachium, prin Ohrida, Monastir
(Bitolia) i Salonic, din nou la Constantinopol ; dupa cum,
iarasi, aceste coridoare" cuprind in egala masura i fara
discriminare cultural-lingsvistica tinuturi grecofone si latinofone, asezate de o parte si de alta ta celeilalte linii
transversale balcanice
aceasta cu un caracter mai

curind ideal , linia Jireek", inceput5 la Marea Adriatica si pe cursul Drinei spre a se incheia pe coasta vestpontica si la gurile Dunarii, dup ce a strabtut peninsula pe linga Skoplje si Ni, ea si pe crestele de
miazdnoapte ale muntilor Haemus.
Cercetarea intreprinsa asupra coridoarelor culturales'
trebuie sa tina seama de imprejurarea esentiala ca o inlntuire si o interactiune continua' a unor zone diferite,
cu specific anume, cultural si istoric diferit, le-au creat
acestora un statut distinct, indiferent de momentul istoric, inluntrul unei continuitati culturale incontestabile, din antichitatea finala pina in epoca modern& sau
si mai vast inc, indiferent
ca in cazul prtilor cende unele
trale sau de rasarit ale Peninsulei Balcanice
solutii de continuitate sub aspect etnic, evidente para-

lelisme de situatie culturala fiind consemnate atit in

epoca roman, cit si in aceea a migratiilor popoarelor,
atit in epoca bizantina, cit si in vreme turceasca : asa
cum date ale geografiei au putut explica in bun parte
80

www.dacoromanica.ro

o anume dezvoltare istorica felurita a tarilor romane

sa ne amintim de observatiile in legaturd cu consecintele orientarii retelei hidrografice a Transilvaniei sau
a Moldovei, de pilda, a incidentelor istorice avute

tot a5a ele sint cele ce au conferit roluri istorice bine

precizate si de lunga durata, o anume diversitate sub-

sumata unei unitti culturale certe, ariilor de civilizatieceva mai vaste Inlauntrul carora s-au nascut, s-au ciocnit
sau au convietuit mai multe state medievale si moderne.
Exempolele ceae mai notabile in oazul de fata salt, iarA5i,

cele date de cele cloud mari parti componente ale SudEstului european, anume spatiul balcanic propriu-zis 5i
spatiul carpato-dunarean.
Cel dintii este format, cum se 5tie, din cele trei zone
distincte geografico-istoric pe care le-am mentionat deja :

ceea pindo-dinaric, cu lanturi de munti paralele cu

Marea Adriatica, faramitata etnic in vaile sale adinci
intramontane ; aceea istro-pontica, unitara prin vile
sale plate sau ondulate strbatute de cursuri de apa
adinci cum ar fi Manta i Tundja, cuprinzind fertila

cimpie a Traciei 5i platoul prebalcanic, cu golfuri propice navigatiei maritime intre Bosfor 5i delta dunreana
folosite ca atare din epoca greaca Inca (Sozopol, Anchialos, Mesembria, Varna, Cavarana) ; in fine, aceea centrala facind legatura intre Dui-IA.1.e 5i Marea Egee, stra.
btuta de drumul Moravei 5i de cel al Vardarului, consti-

tuind punctul de greutate 5i de dominare strategica a

peninsulei. Cel de al doilea, tinutul Dunarii de Jos, este
alcatuit din ceea ce Simion Mehedinti denumea cele
cloud Dacii", aceea carpatica si aceea pontica, legate intre

ele prin ceea ce ilustrul geograf socotea a fi fost drumurile de codru", de stepa" sau de lunc" unind Ardealul prin Arges, prin Baragan sau prin Valea Siretului, ou Dobrogea si Marea Neagra. El prelungea, prin
aceasta, spatiul balcanic intr-un chip ce dezvaluie Olt
de strins datele geografiei se impletesc cu cele ale istoriei si care ne face sa deslusim mai bine de ce si OA de
mult se poate vorbi mai bine despre o efectiva unitatede eivilizatie a Sud-Estului european In intregul salt.

Se vad deja schitate cloud sfere de influent si de

scria cu multi ani

civilizatie pe teritoriul romnesc"

81

www.dacoromanica.ro

in urma, intr-o carte a sa fundamentalk Gheorghe Bra-1

tianu, prelungind pared gindul geografului
una din:
jurul masivului apusean al- Carpatilor, purtind pecetea
de neters a latinitatii care a reusit sa-si asimileze vechiul fond geto-dacic 1 cealalta in jurul gurilor Dunarii,deschisa curentelor diverse ale stepel si ale regiuniler
balcanice. i se and aici, intr-un germene ce-0 asteapta ecloziunea, intreaga problema a originii poporului roman,

a formara limbii sale in secolele intunecate ale evului

mediu" (Le problme de la continuit daco-roumaine",
BucureW, 1944, p. 22).
Observatia generala i mult prea global potrivit
careia teritorifie rom.ineW au prelungit de fapt, cultural

vorbind, pe cele din Balcani sau Panonia, a fost amendata cu nuante numeroase pe care istoriografia noastra
din ultimele decenii le-a adus in Mina parte i din care,
poate, nu a lipsit nici teza coridoarelor culturale" ale
Sud-Estului european aa cum am avansat-o cu ani in
urma.

Integrarea unor prti ale pamintului romanesc in

aceste coridoare", dincolo de antrenarea romanilor carpato-dunreni in legaturi multiple ale unor arii foarte
diverse sub raport economic, politic, cultural, dincolo
de contacstele directe
avute tocmai n asemenea zone
de amestec etnic, de civilizatie mai international"
mai cosmopolita cum au fost intotdeauna in istorie cele
dou extremitati ale Dunaril de Jos
cu regiunile cele
mai avansate sub .aspectul creatiei intelectuale i artistice antice, medievale i miodeme, ca i cu marile metropole ale lumii balcanice precum Salonicul in cazul

coridorului" apusean sau Constantinopolua in cazul

celui rsaritean, a adus o data mai mult in raporturi
strinse, mai ales in epoca etnogenezei romaneti si in
secolele imediat urmatoare, pe romanii de la nord de
Dunare cu romanitatea balcanied. In acest sens, tocmai
coridoarele" mentionate, si mai ales acela vestic, au

lost cele unde romanii balcanici au fost mai numer4,

din Macedonia de nord 0 Serbia de sud 'And la Vidin, in
vastele miscari metanastazice.ale evului mediu si ale inceputului epocii moderne, cercetate cindva, in clasica-i
82

www.dacoromanica.ro

lucrare asupra geografiei umane a Peninsulei Balcanice,

de catre Jovan Cvijie (cele dinarice, kosoviene, vardariene), miscari traditionale dinspre Balcani spre Dunare
unde elementul vlah
precum cel din nordul peninsulei

a constituit, in chip constant, un autentic filtru

cultural ; dealtminteri, trebuie adaugat, miscarile vlahiler

balcanici dinspre fosta provincie roman Moesia Supe-

rior, intre Timoc si Morava, pin in Panonia, sau permanenta, pe alocuri spectaculoasa, alimentare a Europei
est-centrale cu elemente aromanesti dinspre Macedonia,
din Pind si din Tesalia, ea si miscarile, relativ mai putin
stiute, ale vlahilor dinspre Haemus i Rodope, dinspre
cimpia Traciei si litoralul pontic bulgar, de la Anchialos
Mesembria, s-au facut constant tocmai si numai prin
coridoarele" avute .aici in vedere.

Daca, din ratiuni pur metodologice si de studiu, am

separa coridorul" oriental de acela occidental, cel dintii

ni s-ar infatisa deja conturat cu foarte mult timp inaintea inceputului mileniului ce sth acum sa se incheie.

Nu voi recurge prea mult, desigur, la argumentul

al istoriei celei mai
pe care Il stapinesc cel mai putin
indepartate care, indicind succesive migratii din Anatolia spre Balcani, confirma tot mai mult fiintarea aici,
In regiunile orientale i, partial doar, in cele centrale
ale Peninsulei Balcanice, inca in virsta piotrei slefuite,
a unui asa-numit, de specialisti, complex balcano-anatolian" cu ceramic& pictat, interferent la rindu-i cu un
altul invecinat, dar cu alte trsaturi i orientari, din
zonele central-balcanice si din Panonia (iata deja schitate, pe cit se pare, in neoliticul vechi i mijlociu

doua vaste zone sud-est europene pe care aveau s le

strbata, digtincte dar mereu in contact, atitea cal de
civilizatie !) dupa cum, iarasi, nu voi zabovi asupra
imprejurrii ca arheologii socotesc tot mai mult c in
vremea de trecere de la epoca bronzului la cea a fierului a existat o fireasc si foarte strinsa legatur intre
Troada microasiatica, partile orientale ale Balcanilor
civilizatia Dunarii de Jos rasaritene asa cum e ea ilustrata, de pila, de descoperirile de la Babadag.
Mergind mai departe pe firul istoriei, legaturile, de
atitea ori i in atitea domenii studiate, dintre metropole
;

83

www.dacoromanica.ro

intre, de pilda, Micolonii in epoca arhaica greac

letul de pe coasta de apus a Asiei Mici si salba de ce-

ti

5i pontice, incepind cu Sinope, Amisos

si Trapezunt, continuind cu Abydos pe Hellespont si Cu
Cyzic pe Propontida, ou Apollonia tracic, Odessos, Tomis,

Histria, Tyras, Olbia i Panticapeea, conturind toate o

adevdratd zon cultural ioniana, sau intre Megara

i Chalcedon, Bizant, Mesembria, Dionysopolis

prin aceasta, cu Callatis si
sau Heracleea Pontica
Chersones)
erau menite sa sporeasc unitatea de civilizatie a acestui spatiu anatoliano-est balcanic, pregatind ecourile culturale ale lumii tracice pina, deopotriva,
In Asia Mic i in Ucraina apuseana sau, iarsi, pe cele,
atit de des evocate, ale Pontului Sting in mediul getodacic dintr-a doua jurntate a mileniului I inaintea erei
crestine, mai cu seam& in spatiul extracarpatic, cind stateri callatieni i drahme histriene ajung pin in Moldova

,egeand

meridionala.

Sigur este insO c epoca cuceririi si a stapinirii romane in acest spatiu istorico-cultural a fost cea care a
marcat efectiv punctul de pornire al unei autentice unitali de civilizatie, intemeiate pe imprejurarea extrem de
insemnata si durabila a existentei unor forme comune
de organizare politica de-a lungul imensului rstimp de
aproape optsprezece secole, inluntrul a trei vaste organisme care 'au fost imperiile ce s-au succedat aici nemijlocit, cel roman, cel bizantin si cel otoman. Ele au
cuprins in intregime coridorul" oriental al Sud-Estului
european, cu exceptia citorva zone numai, supuse in
epoca medieval unor state de succesiune bizantin, altele
decit imparatia sultanilor, anume voievodatele Moldovei
si Tarii Romanesti si mai apoi statul moscovit (din acest

punct de vedere, putem remarca faptul ca istoria cori-

-dorului" apusean, intrucitva similar& a cunoscut in timp

spatiu o continuitate cu mult mai relativ 5i mai sin-

copata, daca reflectam la angrenarea regiunilor de el

traversate in sisteme politico-statale foarte deosebite
'structural, de la imprtia turceascd la regatul maghiar

mai apoi, la Imperiul habsburgic.)

Ocuparea romana a oraselor grecesti din Pontul Sting

Ja inceputul secolului I inaintea erei crestine, mai apoi

84

www.dacoromanica.ro

controlul legiunilor romane de aici asupra unui vast teritoriu ce mergea din Moldova pind in Crimeea la mijlocul
secolului I, au reprezentat, de fapt, preliminariile strategiei romane manifestate in dispozitivul de apdrare a
hotarelor imperiului si in organizarea provinciald, o datd
cu crearea de Care Domitian a Moesiei Inferior (86), cuprinzind acele pdrti orientale ale Peninsulei care tineau
de la regiunea balcanied din fata vrsdrii Oltului in Dunre pind la Marea Neagra i ale crei trupe controlau
deopotrivd Muntenia, Moldova de Jos ping atre Transilvania de sud-est, la Angustia (Bretcu). Ca o consecint'a

a acestei situatii, dupd victoriile lui Traian de la Carpati si Dunre, de aceeasi Moesia Inferior vor tine
fiind controlate, cum stim, prin garnizoane tinuturile
aflate imediat extra fines Imperil"
Oltenia de est,
Muntenia si Moldova de Jos, ca si, pe cit se pare, pind
in 119, o fisie a Ardealului de miazzi-rdsdrit, de-a lungur

\Tali Oltului, de la pasul Turnu Rosu la pasul Oituz ;

mai mult, i foarte semnificativ pentru cele aici discu-

tate, de aceeasi provincie est-balcanicd aveau s depindd,

aldturi de amintitele anexe transdanubiene" ale Romei,

dotate cu castre, monumente de arhitecturd si de artd

i Bugeacul i coasta de

romand imperial provincial,

nord a Pontului Euxin.

Aldturi de mai vechea, puternica, elenizare a litoralului egean al Traciei, ca si a litoralului pontic
deunde au ajuns in lumea iliric, traded si dacied atitea
ecouri ale civilizatiei grecesti
istoricii inregistreaz
si o romanizare puternic
chiar neasteptatd, avindu-se
a aaIn vedere densitatea neasteptatd urband de aici

numitei Ripa Thraciae" ce a cunoscut o mare dezvoltare, mai ales o datd cu veacul al II-lea ; o romanizare

pe care aceiasi factori externi o vor ameninta de fiecare.-

datd, tocmai pe o parte a coridorului" rsdritean (am

in vedere infiltrrile sarmatice si cele gotice din secolele II si III, dinspre stepele nord-pontice, pe la Olbia
Tyras, spre Moldova de Jos si spre cimpia dundreand
a Munteniei, ilustrate fiind, unele, de descoperiri arheologice funerare specifice, mai apoi controlul hunic pe
aici exercitat, deopotrivd asupra Bugeacului si asupra
Bakanilor de est) ; o romanizare, in fine, pe care de fie85

www.dacoromanica.ro

care data insa, ca o contrapondere, o vor spori succesivele momente de expansiune a imperiului roman tirziu
si romano-bizantin, in secolele IV, V si VI. Cresterea
insemntatii istorice a tinuturilor tracice est-balcanice,
in general, o data cu ridicarea Constantinopolului nou intemeiat la rang de capitala imperiala sub Constantin cel
Mare
foarte curind dupa restructurarea organizarii
provinciale datorate lui Diocletian, a crui diocesis
Thraciae" a pus Inca o data alaturi tinuturile dobrogene
din provincia Scythia, cele foste ale Moesiei Inferior din
acum constituita Moesia Secunda sau cele din jurul Bizantului, din provincia asa-numit Europa ; mai apoi interesul justinianeu evident pentru tinuturile asezate pe
semnifiacest coridor" oriental, pina catre Crimeea
cativa imi pare, In acest sens, reorganizarea administrativa din 536 potrivit careia Scythia si Moesia Secunda

erau detasate din dioceza Traciei spre a fi inglobate

intr-o quaestuara exercitus" cu centrul la Odessos
(Varna), intinzindu-si autoritatea pina in Caria microa-

siatic, in Cipru si in Ciclade , au adus. toate, pe un

acelasi vast spatiu o suma de elemente culturale absolut

identice ce au conferit un profil aparte coridorului"

oriental al Sud-Estului european, mai ales o data cu epoca

de sfirsit a antichitatii. Este vorba de prezente arhitectonice specifice la bazilici sou elemente de decor, cu
motive si tehnici comune In sculptura decorativii din
secolele IVVI, cu analogii din Asia Mica si din spatiul egean pina In Callatis, Tropaeum. Traiani, Tomis,
Histria si mai departe pina la Chersones ; de prezente
ecleziastice bine particularizate, de felul celor legate de
misionarismul grecofon din secolul al IV-lea In mediul
germanic nord-dunarean, depinzind de biserica Cappadociei

de unde venea si Bretanion, cunoscutul episcop

tomitan, si unde aveau sa se trimita moastele nu mai

putin vestitului Saya Gotul martirizat undeva In Baraganul buzoian , biserica de care vor fi tinut si mucenicii ingropati in cripta bazilicii de la Niculitel, cu

nume asternute aici In limba greaca ; in sfirsit, de simple

prezente umane, deslusite In inscriptii si In alte marturii
de civilizatie cotidiana, ce marturiseau circulatia In acest
spatiu, pe drumul militar si de comert ce mergea de la
86

www.dacoromanica.ro

:Bizant, prin Odessos i Callatis, spre Tyras i Olbia, mai

ales intr-a doua jumtate a secolului al V-lea i in. secolul al VI-lea
vreme a unei accentuate orientalfzciri

culturale a partilor est-balcanice , a unor militari, ne-

gutatori, mestesugari sau simpli colonisti din Frigia, din

Bithynia, din Siria si din partile Egeei pina la Odessos,
Callatis i Tomis.

M voi intoarce acum la coridorul" apusean pola-

rizat de-a lungul marii axe de comunicatie sud-est europeana pe care au reprezentat-o vane Vardarului i Moravei
prelungite spre Europa est-centrala de vane
Savei i Dravei
traversind de la Marea Egee la Du-

are, pe singura cale lesne practicabil in partea de vest

a Balcanilor, tinuturile muntoase cu cele mai mari inaltirni din peninsula (Rila, Olimp), acolo unide s-a pastrat,
in primul rnileniu al erei noastre, populatia romanizata
sud-dunarean, acolo pe unde au circulat pastori si negustori, calugari i mesteri, dar pe unde au patruns
importante osti de invazie in ambele sensuri (pe aici
au atacat avarii, mai apoi turcii, i tot pe aici s-au intreprins in epoca moderna unele campanii austriece) ; ecoridor" cristalizat in genere in jurul cheii de bona a Sudlastului european care a fost regiunea centrala a Balcanilor, caracterizata prin cele mai vaste miscari metanastazice ale regiunii, mai cu seamd in evul mediu, intre
secolele XIVXVII, dinspre Macedonia si Morava spre
Timoc, Saya i Dunre, pina in Banat si in Ungaria de
est, stabilindu-se aici durabile legaturi etnoculturale, deslusite la nivelul toponimiei si al etnografiei, de pilda, pe
un spatiu ce merge din Craina sirbeasca, de la Vidin, In

Oltenia, in Banat, spre valea Muresului i spre Transilvania de vest.

Din nou, ca i in cazul coridorului" oriental,
intitnpina aici pe istoric corTf igurarea straveche a unei
relative unitti culturale din mima Peninsulei Balcanice

pin& in Cimpia Tisei : o demonstreaz faptul ca inca din

neoliticul vechi si mijlociu o parte a Serbiei, Panonia de
.sud si Transilvania au cunoscut un acelasi complex cultural caracterizat prin ceramica rosie pictat ; ca pentru
neoliticul final arheologii surprind
explicindu-le pi-in
unele miscari de. populatie de-a lungul Moravei. si Van87

www.dacoromanica.ro

darului, datorate dislocarilor dunrene provocate de vasta

migratie indo-europeana
legaturi intre grupuri culturale din Pelagonia macedoneana, din zona moraviana
(Bubanj-Hum) si din acea olteana (Slcuta) ; in fine, ca

in vremea de tranzitie de la epoca bronzului la aceea

a fierului asezari din Macedonia aveau sa fie distruse

iari in cadrul unor miscri etnice complexe, cele asa-numite egeene"
de catre purtatorii unui aspect cul-

tural ivit pe valea Moravei, in apatile Nisului si ca in

Grecia aveau sa se produca uneie schimbari ale ritului
funerar in legatura directa cu realitti din prtile Ohridei si ale Albaniei de sud, in timp ce in perioada arhaica
greac populatia ilirica avea s'a primeasca pe valea Vardarului produsele Corintului care, prin Corcyra, coloniza
acum Epirul i coasta Adriatica (Ambracia, Apollonia

ilirica, Epidamnos).

Prin acelasi mediu central- si vest-baleanic, la sfirsitul primei epoci a fierului aveau sa ajunga in spatiul

-carpato-dunrean unele noutati in sfera civilizatiei celei

dintii epoci geto-dacice, vehiculate dinspre Macedonia si

Iliria pe drumul, de acum traditional, al Vardarului

-Moravei, intilnindu-se, fapt semnificativ,

cu cellalt

curent balcanic venit din sfera pontica mai puternic

elenizata prin Tracia
asadar de-a lungul celuilalt

coridor" sud-est european

undeva in partile
teniei de sud-vest (Alexandria) unde, in secolul al V-lea
inaintea erei crestine, fibule din lumea iliric coexistau
cu o ceramica locala lucrata la mata dupa modele grecesti
(remarc aici, pentru ilustrarea unei permanente geografic-culturale, imprejurarea ca, pina la identitate aproape,
asezate pe harta, se vor desfasura lucrurile cu mult mai
tirziu, in plina epoca medievala, cind, de pila, in seco-

lul al XIV-lea, podoabe si argintarii gasite in cimpia

munteana de vest, la Olteni, vor mrturisi tipologic
tilistic aceeasi asezare a lor la nevazutul hotar de confluenta a celor doua coridoare" culturale, cel de apus
cel de rasarit).

Rolul insemnat al Macedoniei in timpurile clasice

-antice este cunoscut fiecrui istoric, nu doar celui specializat strict in epoca greco-romana ; in ceea ce mi
priveste, ma voi multumi sa reamintesc ca aceasta re88

www.dacoromanica.ro

giune balcanied, placa turnata din .antichitate inc, legind

Asia Mica de Italia prin Via Egnatia", ca si Marea

Egee cu Dunarea pe vile Vardarului, Drinei, Moravei

Timocului, a devenit, nu intimpltor, i cel dintii
obiectiv insemnat al instapinirii romane in Balcani, de
aici pornind cucerirea romana a Peninsulei, dupa crearea
in 146 inaintea erei crestine, a provinciei Macedonia de
care avea s depincia comandamentul militar roman creat

de Augustus la inceputul erei noastre, ce a prefigurat

provincia Moesia Superior din actuala Serbie si din Bulgaria de nord-vest, in bazinele anticelor Margus (Morava)
Timacus (Timoc), puternic romanizate dupd o initial
rezistenta a tracilor, ilirilor i scordiscilor de aici in fata
noii stapiniri (pentru sublinierea unui paralelism istoric
nu lipsit de interes si care se va repeta aproape aidoma
in momente diferite, in epoca bizantina i otomana
voi
mentiona coincidenta unor evenimente militar-politice
cu ecou cultural pe cele cloud coridoare", amintind ca
atunci chid stile lui Terentius Varro Lucullus supuneau,
In 72 inaintea erei crestine, orasele grecesti din Pontul
Sting si gurile Dunarii, trupele lui Scribonius Curio atingeau Portle de Fier dunarene !). Intreaga epoca romana si
postromana va consolida sensibil orientarea tinuturilor

de la jonctiunea Dunarii de Jos cu Dunrea mijlocie

care prtile vest-

si central-balcanice. Se *tie, de
pilda, ca in jurul provinciei romane Moesia Superior au

gravitat, pind in timpul domniei lui Traian, tinuturile

bantene i vest-oltene ; indatd dup retragerea aureliana
sub Diocletian, cind se constituie o diocesis
Moesiae", cuprinzind, intre allele, vechile teritorii ale
Moesiei Superior si ale provinciei Macedonia, alaturi de
o diocezd a Panoniei cu resedinta la Sirmium, ca *i sub
Constantin cel Mare cind apar doua mari dioceze, cea
a Daciei cu capitala la Serdica i cea a Macedoniei cu
centrul la Salonic
de tinuturile centrale ale Balcanilor,
indeosebi, vor fi legate prin multiple fire destinele romanittii din Oltenia, Banat, Transilvania apuseand

sudul Ungariei, crestinismul popular de nuanta latind

al vechii Dacii de dupa mijlocul secolului al IV-lea fiind

sustinut i nutrit de contrate relatii, organizate In ie-

rarhii pe care le cunoastem, cu biserica bizantino-bal89

www.dacoromanica.ro

mnica din partile centrale si de nord-vest ale peninsulei

Intr-un chip ce se va repeta identic in epoca mediobizantina

asa cum s-a intimplat, spre pilda, in timpul

lui Justinian cind prin cunoscuta Novella XI din 535

Banatul si Oltenia cdeau in jurisdictia intinsei dioceze
a arhiepiscopiei cu centrul la Justiniona Prima in Macedonia.

Un asemenea crestinism popular, limitat nu doar la

spatiul romanic nord-dunrean, ci privit in ansamblul
istoriei sud-est europene de la sfirsitul antichittii si de

la inceputul epocii medievale vdea, dincolo de credinte,

preferinte i obiceiuri nu o data pastrind reminiscente
pagine sau colorate de heterodoxie, un atasament deo-

sebit fat de cultul unor anumiti eroi ai noii credinte,

ce-si gaseau prototipuri, pare-se, in vechi divinitati ale

locului (sint stiute, in acest sens, discutiile despre posteritatea mitologic i iconografica a cavalerului trac"
si a cavalerilor danubieni"). Un asemenea caz, semnalat
Inca acum mai bine de o jumtate de veac in legatura cu
istoria cultural si economic a Balcanilor in epoca bizantina, i reamintit de mine in treact nu demult, tocmai
In raport cu cele cloud coridoare" sud-est europene, este
cel al cultului celor doi sfinti militari Dumitru si Gheorghe, sigur cei mai venerati in crestinismul popular medieval si modern al Peninsulei.

Foarte bine cercetatul cult al celui dint% patron al

Salonicului, marele oras al Imperiului bizantin cel mai

insemnat centru politic, economic si cultural al tinuturilor ce alcatuiesc coridorul" apusean, este documentat

pas cu pas in Macedonia, in Serbia, pina in Ungaria

meridionala unita cu Salonicul printr-un drum ce strbtea infloritoarele centre de cultura greaca i slava care
au fost Skoplje, Novo Brdo, Novi Pazar, Pe6 ; In acest

mediu cultul Sf. Dumitru traseaza o impecabila harta

a coridorului" in discutie, dar mai ales, si inainte de
toate, una a sensibilittii folclorice fata de personajul
hagiografic pe care, nu intimplator, la sfirsitul secolului
vor anexa, tocmai
al XII-lea, Asenizii de la Tirnovo
in sensul .afirmarii unei legAturi ideologice, peste timp,
cu .amintirea cirmuirii lui Samuel; din secolul al XI-lea,
In prtil Macedoniei. Era, e.cesta, un cult ce cunostea
90

www.dacoromanica.ro

o deosebit favoare de la Salonic si Ohrida la Sirmium,

difuzat fiind in primul rind prin miscri de oameni
atit de numeroase in centrul si vestul Peninsulei Balcanice
prin tirguri periodice
precum aceta de
toamn, de la sfirsitul lunii octombrie, din Salonic, prz-

nuind chiar srbtoarea sfintului, sau precum tirgul

Sf. Dumitru" din secolul al XIV-lea de ling& Prilep,
intre Monastir si Veles , prin circulatia unor mrunte

piese de art& sau prin difuzarea unor cicluri hagiografice

este cazul acelui sigiliu de secol XI purtind imaginea Sf. Dumitru si care a apartinut bizantinului Teofilact, episcop al turcilor", sau cel al picturilor murale

din secolul al XIV-lea de la Deeani si din secolul al

XVII-lea de la Pee
prin ridicarea unor lcasuri purtindu-i hramul
de la cel, faimos, de pelerinaj pentru
intreaga ortodoxie, care e bazilica tesaloniciand, la acela

de la Sirmium (ambele inltate in secolul al V-lea de

ctre prefectul Illyricum-ului Leontius), de la Zve6an,
in regiunea Novi Pazar, din secolele XIIIXIV, pin la
Szeged in Ungaria. Toate aceste realitti culturale si-au
avut ecoul in toponimie
Dimitrovci, devenit Kosovska

Mitrovica, era amintit in secolul al XV-lea, iar cu un

veac mai devreme Sremska Mitrovica, orasul Sirmium
al antichittii, atilt de legat de Salonic i unde in 1344
papa Clement al VI-lea amintea o mandstire a calugdrilor greci ce prelungea pe o alta, similar, din secolul
al XI-lea, era mentionat in documentele maghiare drept
Szvaszentdemeter"
dupd cum ele au avut rezonant

In sarbtori populare precum aceea de Sumedru" a

macedo-romnilor ce-si coborau atunci turmele de la
munte, sau ehiar In neasteptatul mod de celebrare a zilei

Sf. Dumitru in catolicul regat al Ungariei arpadiene,

dup canoanele bisericii orientale bizantine si nu dup

cele ale Romei papale.

Pe cellalt coridor" al Sud-Estului european, oultul
Sf. Gheorghe constituie iardsi o incontestabila realitate

cultural, regasit de la Bosfor pin dincolo de gurile

Dunrii, cunoscind o deosebit difuziune in Tracia si
In Bulgaria ; intilnim numele acestui dint in hramul
unor mnstiri i biserici
la Provadia, la Varna, la
Iambol si, bineinteles, la Constantinopol unde, de pild,
91

www.dacoromanica.ro

pe malul european al Bosforului se ridica in secolul al

XI-lea asezamintul monahal al Sf. Gheorghe al Manganelor ce si-a imprumutat, probabil, numele, in epoca
primei cruciade, unui brat din vecintatea orasului, fiind
mentionat ca atare in izvoarele occidentale (Brachium
Sancti Georgii")
ca i in toponimia est-balcano-pontic& de la un curs de apa aflat la rasarit de Adrianopol,
pina la Giurgiu i 'Ana la bratul Sf. Gheorghe din delta
dunreana. Fervoarea pentru acest cult al unui patron
de negot si de cruciada
atit de fireasca intr-o zona
precum aceea istro-pontica, unde stim care a fost insemnatatea medievala a comertului italian si care au fost
ecourile culturale occidentale felurite, tocmai gratie aces-

tui negot, de la Galata constantinopolitana la Caffa In

a fost pusa in legatura cu importanta pe

care a avut-o tot timpul, pe acest coridor" oriental,
Crimeea

Constantinopolul bizantin (importanta comparabila cu

aceea a Salonicului pe coridorul" apusean), cetatea imperiala fiind numita uneori, din cauza marelui tirg de

primavara tinut aici la finale fiecarui aprilie, orasul

Sfintului Gheorghe". Si nu ar fi inutil, poate, s amintesc, ca un ecou foarte indepartat In timp al unui ase-

menea cult din vreme bizantina, laptul c.a. in Bulgaria

est-centrala, in zona de mestesug traditional si de scoala
de pictura post-medievala care a fost Triavna, intr-a
doua jumtate secolului al XVIII-lea si in cursul veacului trecut inca
cu zografi" lucrind la Varna, Provadia, Sumen, Iambol, Ruse
erau populare icoanele
infatisindu-1 pe Sf. Gheorghe, ca o reminiscenta plastic
tirzie a unui gust folcloric cu stravechi premise in aceste
regiuni tocmai.

Unitatea relativa, desigur, a coridorului" oriental

in istoria civilizatiei medievale sud-est europene s-a

manifestat in variate chipuri, s-a calchiat, as spune, pe

o anume unitate imperiala" ce a fost proprie acestei

parti de lume in epoca bizantina' i otomana, intr-un
mod asupra caruia nu este cazul a insista aici. Va fi

suficient sa mentionez, de pild, CA in chiar timpul incheierii etnogenezei romanesti In spatiul carpato-dunareanopontic i cel dintii al afirmarii efective in Balcani a
abia-venitilor protobulgari rasariteni
asadar In secolul
92

www.dacoromanica.ro

al VIII-lea si la inceputul celui de-al IX-lea , Imperiul

bizantin, dei aflat in momentul uneia dintre cele mai
serioase eclipse ale puterii sale in peninsula, a determinat nu mai putin aici unele reduse, dar semnificative,
miscri de populatie, indeosebi din ratiuni i cu consecinte tinind de mentalitati si credinte ale acestei zone
m gindesc, de pild, la acele transferari in Tracia ale
unor elemente eretice, heterodoxe, din Asia Mica orientala .si sud-oriental
din zonele Theodosiopolis, Melitene, Germanikeia
sub Constantin al V-lea Copro-

nimul (755) si Leon al IV-lea (778), precedind cunoscuta

colonizare, iarasi in Tracia, la Philippopolis, a paulicienilor amintiti in vremea lui Ioan Tzimiskes (circa 975),
cu ecouri culturale pina in prtile paristriene, asa cum
am incercat a le deslusi, mai demult, in monumentele
rupestre de la Murfatlar ce-si gasesc dealtfel analogii
arhitectonice i iconografice (cruci, psari, bestiariu fantastic) in aceeasi zona a coridorului" oriental, dincolo
de cunoscutele cazuri ,microasiatice cappadociene, si mai
aproape decit acestea, in prtile Traciei bulgare, la Topcika,
in cele ale Traciei turce, la Midye, analogii datate in secolele finale ale primului mileniu (in genere,
transferari de populatie in aceste tinuturi de cimpie

step ale coridorului" oriental nu vor fi fost, ca si in

antichitate, deloc exceptionale, dac ne amintim si de
acei locuitori din preajma Adrianopolului capturati de
hanul bulgar Krum, ajunsi in prima jumatate a secolului al IX-lea undeva in partile de la nord de Dunarea
de Jos rasriteana si eliberati de flota bizantina a impratului Teofil).

Dezvoltarea primului stat bulgar in prtile de nordest ale Peninsulei, acolo unde se vor ridica monumentele

complexe ale celor trei resedinte politice si spirituale,

In epoca pgin turanica i cretina slava, affe nou venitilor bulgari in secolele VIII, IX si X, Pliska, Madara
Preslav
nu intimpltor intr-o zond legatd spre miazanoapte, prin stepa dobrogeana i basarabean, de acel
Barbaricum nord-pontic iunde se aflau cosingenii lor
nomazi, iar spre miazki de lumea de 'Malta' civilizatie
a Bizantului spre care ducea drumul de la Sumen, prin
lambol si pe valea Maritei, spre Adrianopol, i legata
93

www.dacoromanica.ro

chiar, mai departe, cu lumea Asiei Mici in secolul al

a marcat mult, desigur, istoria acestui coridor"

cultural oriental, dup cum, nu mai putin, au contat in
X-lea

mai precisa sa configurare legturile Bulgariei medievale

cu spatiul rusesc si cu Crimeea.

Dac prin negot cu coasta anatolian i prin rapor-

turi politice precise, de dependent& cu Constantinopolul,

vechiul centru de viat greceasca ce era Chersonesul,

devenit la jumAtatea secolului al IX-lea resedint a unei

theme bizantine a Crimeii, se integra din nou, cu hinter-

landul sau, ca i in antichitatea elenic sau in epoca

roman& tirzie i romano-bizantin, spatiului balcanopontic
principala-i functie cultural fiind aceea de
a face legAtura dintre o civilizatie mostenitoare a celei
greco-romane si o lume ce era partial succesoarea celei
barbare" antice i premedievale , beneficiara cea
dintii a acestor legdturi a devenit Rusia kievean.
Aceasta s-a vzut, in mod firesc, legat de Bizant si de
sfera bulgar balcanic prin coridorul" oriental al SudEstului european cu care a avut multiple legdturi, in
secolele X si XI mai ales, tocmai prin intermediul Crimeii

(ca un detaliu exemplificator, pe care Il iau din sfera

toponimiei, voi mentiona cd un ecou al spatiului rusopontic a fost semnalat la Dunrea de Jos orientald unde

antica Transmarisca din Moesia Inferior, devenit in

epoca bulgarA medieval Tutrakan, amintea indeaproape,
ca nume
pe Cal asupra cdrora nu existii 'Inca un con-

sens general al cercettorilor , de Tmutarakanul dintre

Marea Neagr si Marea Azov).

Pe drumul de uscat care, pornit din Constantinopol,

trecea prin Anchialos i Mesembria
poate cel mai insemnat centru bizantin al coastei vest-pontice, cu monu-

mentele sale religioase atit de pitoresti si de specifice

, mai departe prin Varna si tinuturile dobrogene si de
dincolo de gurile Dunrii, ca si pe drumul de mare paralel, de la Bosfor la golful Burgas si in delta dunAreand,

pe care rusii coborisera in secolele IXX Inca spre

Bizant si pe care, in sens invers, Il vor imprumuta mai

tirziu, in secolele XIIIXIV mai ales, corbiile geno-

veze i venetiene ajunse In coloniile-emporia de la Caffa,

94

www.dacoromanica.ro

Soldaia (Sudak), Tana, Cetatea Alba, Vicina si Trape-.

zunt, asigurind o data mai mult o remarcabila unitate a.

peisajui cultural din bazinul Marii Negre in evul me-,

diu. pre-otoman (de la practici oomerciale la tipuri de,
fortificatii, de exemplu), soseau la miazanoapte mrfuri.
bizantine rare : broderiile din secolele XIXII, cu fir
de aur i argint in relief cu motive florale, vegetale
geometrice, gasite de arheologi la Chersones, Sudak
Mangop, orada de bun calitate din secolele XIII si XIVintilnita, deopotriva, in Crimeea i In centre ale Hoardei
de Aur din spatiul basarabean (Costesti i Orheiul Vechi)
sau ceramica de lux smaltuit, mata cu motive heraldice bizantine, gsit in sudul Dobrogei, la Pacuiul lui
Soare, i In sudul Crimeii la Chersones.
Pe acelasi coridor" oriental, istoricul culturii medievale sud-est europene va intilni fenomenul particular al

extinderii, in secolul al XIV-lea, In vremea de criza

treptata a puterii imperiale bizantine, a autorittii nemijlocite a celuilalt factor de stapinire cu vocatie ecumenica din Constantinopol, Patriarhatul. Este o trsa-

tura pe care nu o regasim pe celalalt coridor", apusean,

si care tine, In cea mai mare parte, de mult mai marea
permeabilitate a litoralului pontic la cultura si la rInduielile unei ierarhii spirituale grecesti, care era, curind
dup 1300, atotputernica In acele patriarhika kastllia" aScultatoare de Contantinopol. Ele se Insiruiau

din partile Varnei, de la Cavara si de la Caliacra

centru ecleziastic al despotatului dobrogean, cu lacasuri

de cult si cu o ceramic ce-si gasesc apropiate analogii
deopotriv spre sud, la Mesembria, i spre nord, la Enisala , pina la Dristra (Silistra)
unde se bteau, la
finele aceluiasi veac, monede cu legencl in limba greaca-

i .unde in primii ani al secolului al XV-lea se punea

In cinstea lui Mircea cel Batrin o inscriptie in acelasi
grai
si mai departe, pina la Chilia dunarean.
Integrate organic istoriei acestui coridor" oriental se
vor intelege mai bine, desigur, unele date si fapte ale,
istoriei romnesti propriu-zise din evul mediu, unele
dintre traditionalele legturi ale oraselor i statelor dinspatiul nostru vor deveni mai limpede inserate intr-o
istorie a Sud-Estului european. Acesta este, spre

95

www.dacoromanica.ro

cazul a ceea ce a fost denumit de Iorga

si acceptat ca
atare si de alti istorici de mai tirziu
coridorul unguresc" al Munteniei rdsritene, in legdtur cu stiutul docu-

ment din iunie 1358 al lui Ludovic de Anjou pentru

negustorii brasoveni ce puteau circula pe acel drum al
Brdilei" care avea s devin treptat drumul mocanilor"transilvani spre Dundrea de Jos si Marea Neagrd, treeind intre riurile Buzdu i Prahova, din locul unde Jalomita se vdrsa in Dunre pind acolo unde se varsA Siretul
incercare angevind de afirmare a unui drept

politic, mai curind, ce ar fi izvorit din fictiunea peri-

matd a episcopiei Milcoviei" (M. Holban), ea insdsi descinsd din amintirea efemerei expansiuni, din sud-estul
ardelean spre Muntenia, a cavalerilor teutoni (cu probabile ecouri in toponimia de rezonankd occidentalizanta
din zonele prahovene, buzoiene si ialomitene
Baldovinesti, Baldovinu, Didrich devenit Dridu, Almanu, Barto-

lomeu devenit Bertea). Acest document era urmat de

privilegiul din ianuarie 1368 al lui Vladislav I al Tdrii
Romnesti dat acelorasi brasoveni, in legAturd cu acelasi

drum al Brilei, exact in acelasi n in care locuitorii

Brasovului erau prezenti, cu rosturi de negot, in prtile

tAtresti"

ale lui Demetrius" princeps Tartarorum",

undeva in prtile Dobrogei de nord, sau ale Moldovei

meridionale poate, sau Care Chilia i Cetatea Alba' ; asemenea texte indic clar e in secolul al XIV-lea impor-

tantul centru urban din Tara Birsei se lega firesc de

zona istro-ponticd, pe cdi care fuseserd cu multe veacuri

inainte cele ale legturii spatiului Daciei cu cel al Moesiei

Inferior. Ele aveau s fie din nou traversate, de la sud

spre nord, de acei negustori din Nicopole, Varna, Silistra

si Constantinopol
asadar, cum se vede, din orasele

aflate exclusiv pe coridorul" oriental al Europei

sud-est , mentionati in registrul vamaI brasovean din
secolul al XVI-lea, lar mai apoi, de la nord spre sud,
de oierii mocani sdceleni, brdneni, bretcani, covdsneni,
purtdtori ai unei culturi folclorice originale i specifice,
ajunsi pentru iernat in suhaturile din Baragan, din
Burnas si din bAltile Dundrii, sau dincolo de fluviu, prin

vaduri ale oilor", pe la Hirsova, pe la Brdila i prin

alte pdrti, in Balcani, in Dobrogea, pind spre Cetatea
96

www.dacoromanica.ro

Alb, in cadrul unei transhumante ce a fost recent

reconsideratd ca inteles istoric, originile sale fiind puse
ctre 1300, iar momentul s'a:u de apogeu cdtre veacul
al XVIII-lea.

Aceeasi este situatia legdturilor dintre inceputurile

celuilalt stat medieval romnesc, Moldova, si zona

istro-ponticd, daca interpretdm in aceast fireascd lumind
de curind valorificata informatie din actele Caffei, pentru

anul 1386, in legtura cu acel Constantin-Costea stpinitor, probabil, pentru sudul Moldovei
curind dup

incetarea aici a stdpinirii vreunui beg" ttar cum va

fi fost, citeva decenii inainte, abia amintitul Dimitrie

in viitoarea Tara de Jos" a voievodatului de la rsdrit

de Carpati, cuprinzind tinuturile Vaslui, Tutova, Birlad,
Tecuci, Covurlui, cu stiutele sale particularitti regionale,
mult timp pstrate din sf era institutiilor pina in aceea
a culturii materiale, chiar i dup epoca primilor Musatini
ajunsi cu stdpinirea la Cetatea Albd ; acelasi este si cazul,
cu mult mai complex, al directei stpiniri turcesti dupd
1484 in bazinul Mdrii Negre, atunci cind cad Chilia si
aceeasi Cetate Alba* (cdreia Mahomed al II-lea 11 dAduse
privilegii de negot cu Constantinopolul, cu Adrianopolul
cu Brusa), stpinire organizatd metodic in cuprinsul
pasalicului de Rumelia in secolele XVXVI
in cele

doud sangeacuri ale sale, cel al Bulgariei cu capitala

la Nicopole, cu raialele Turnu si Giurgiu, cel al Dobrogei

cu resedinta la Silistra, cu raialele Brilei, Chiliei si

Cetdtii Albe
i intre hotarele pasalicului Silistrei,
de la inceputul secolului al XVII-lea, cuprinzind o bund

parte a coridorului" oriental, de la strimtorile meridionale pina la Oceakov si la gurile Niprului.

Aidoma acestui coridor" rdsritean al Europei de

sud-est, cel apusean s-a infdtisat in epoca medievald pe

atit de unitar in perspectiva istoriei culturale, pe cit

era de frimitat sub cel al alcdtuirii politice
atit
de indeprtate de acea unitate imperiald" de care vorbeam pentru coridorul" oriental , strbdtind deopo-

triv pdrti ale imperiului bizantin, ale cirmuirii Nemanizilor sirbi si ale Sismanizilor de la Vidin, ale regatului
apostolic maghiar si ale extremitAtii vestice a voievo97

www.dacoromanica.ro

cu exceptia celui din

datului muntean, toate devenite
provincii otomane in secolele XVXVI.
urma
Vechile legaturi ale Moesiei Superior sau ale partilor central-apusene ale Peninsulei Balcanice sub Justinian
cu regiunile transdanubiene erau reinnodate, o data cu

secolele VIIIIX, cind terra Avarorum" a izvoarelor

occidentale, situata pe Tisa i Dunarea mijlocie, constituia un obiectiv al patrunderii protobulgarilor lui Krum
Omurtag spre Panonia ; catre 900 si 1000 cind prtile
vidinene si cele ban:gene sint unite intre ele prin calugarii greci" adapostiti de Ahtum la Cenad, cind unele
centre timisane apartin, prin intermediul unui episcopat
nord-balcanic, cel de Branicevo, de arhiepiscopia Ohridei

reorganizata in 1019-1020 de Vasile al II-lea, ca o

continuatoare, intr-un program cu substrat ideologic si

politic precis al celui mai important bazileu al dinastiei
macedonene, a romano-bizantinei Justiniana Prima ; in
secolele XIXII cind clerici bizantini ajung la Szeged,
la Tihany, la Veszprem i in tot cuprinsul acelei mitro-

polii a Turciei" plasat de istorici in sudul Ungariei,

amintita in izvoare in primele decenii de dupd anul 1000,

aducind in regatul arpadian piese de arta minora" din

Bizant, ca i unele, timide, forme arhitectonice sau motive

ale sculpturii decorative ce se pot gsi pina la Szkesfehrvr, sau programe iconografice bizantino-orientale de

felul celor din cripta romanica de la Feldebr dintr-a

doua jumatate a secolului al XII-lea, pregatindu-se

iarasi sub semnul Bizantului

unele posibile contacte stilistice sirbo-maghiare din jurul lui 1200, detectabile, de pilda, in cele cloud monumente regale" de la
Studenica i Esztergom.

Inflorirea Salonicului sub Comneni, in legatura tocmai cu drumul ce unea orasul in golful Thermaic cu
Belgradul i cu anticul Sirmium, devenit in 1181 posesiune maghiara sub Bela al 111-lea, ca i dezvoltarea
politic& a Macedoniei

in forme specifice i cu tendinte

particulariste in cadrul imperiului Paleologilor, vadite

In izvoare numismatice i diplomatice

la sfirsitul seco-

lului al XIII-lea si la inceputul celui de al XIV-lea au

fost perfect paralele cu inflorirea cultural a regiunilor
macedonene. Acestea devin iari, pentru mai multe
98

www.dacoromanica.ro

veacuri, intre secolele XXIV mai cu seam, pe mai

multe planuri (istorie ecleziastic, arhitectura bisericeasc, arte minore"), un autentic centru de difuzare

a unor experiente spirituale i estetice in prtile apusene

centrale ale Peninsulei Balcanice, lar la nord de Dunre in zonele oltene si bnatene.
Nu voi strui aici in detaliu
am fcut-o altdat,
intr-un studiu special consacrat acestei chestiuni
asupra modului In care rspindirea misionarismului monahal
in limb slavon, pornit de la modelul monastic balcanic
prin. excelent reprezentat, in jurul lui 900, de asezmintele de pe malul lacului Ohrida intemeiate de discipolii
chirilo-metodieni Clement si Naum, a fost Insotit sistematic de rspindirea planului arhitectonic al triconcului,
cu o simbolica trinitar precis i cu o precisa functionalitate liturgicd, pentru lcasurile calugresti ; o rspindire
In formele In care fusese folosit, la sfirsitul secolului al

XI-lea si la inceputul celui de al X-lea, la mnstirile

Sf. Pantelimon i Sf. Naum de la Ohrida, mai apoi, in

aceeasi epoca i aceeasi regiune, la Gorica, Zlesti, Zglavenica, In secolul al XI-lea la biserica Panaghia Coubelitissa
din Castoria, iar in a doua jumtate a secolului al
XIV-lea
intr-o structurd contaminat sau nu de asa-

numitul triconc dezvoltat" de la Muntele Athos , In

tinuturile slrbesti, la ctitorlile vestitului Isaia de la Ili-

landar
manstirile Sf. Arhangheli din KuCevigte, in
Skopska Crna Gora i Rdjavale, in Kosovo-Metohia
apoi in mnstirile oltene ale nu mal putin cunoscutului
clugr venit din Craina sirbeascA si din Vidinul bulgar,
Nicodim de la Vodita i Tismana, iar care 1400 in Banat,
la milnstirea Hodos-Bodrog (amintesc, in acelasi timp,
ci ecouri directe ale aceluiasi triconc in arhitecturii, dar

si ale seulpturii decorative de pe valea Moravei

besti, de la Ravanica si Lazarica-Krur.evae, apar in

aceeasi epoc, uneori pin la identitate exprimate, la

Cozia oltean). Nu vol insista, la fel, niel asupra faptului

di exact acelasi traseu, din Macedonia pin in Olteria si
Banat, 1-au avut, in exact aceeasi epocd a secolelor X-XIV, unele argintrii liturgice i laice ajunse a fi fost
caracteristice artei medievale din Balcanii de vest si de
la Dunrea de Jos apusean, ilustrate de descoperiri des99

www.dacoromanica.ro

cinzincl tipologic si decorativ din cercul cultural" al tezaurthlui bdridtean de la Sinnicolaul Mare, de felul celor
de la lzgherli in Bulgaria de sud-vest, Temska in Serbia,
Gorno Orizari i Stobi in Macedonia, Gogosu in Me-

hedini, cu persistente pina in secolul al XVI-lea, la

Covei in Dolj g la Smederevo in Serbia clundreand.
Ne afldrn, desigur, prin asemenea exemple, inaintea
unei prea mari coincidente a difuzdrii acestor forme de

arhitecturd si de artd medievald nu doar pe drumuri

de negot ci si, sau mai ales, pe cdi ce uneau intre ele

marile sau micile mdridstiri din pdrtile centrale ale Balcanilor, uneori izolate fat de principalele artere traditionale de comert, pentru a nu conveni asupra integrdrii
unor asemenea fapte culturale
ca si a altora, de mai
mic insemndtate poate, dar extrem de elocvente cum
ar fi ceramica cotidian, decoratd cu vopsea rosie, datata
in jurul lui 1300 si rdspindit doar in pArtile nordice

ale Serbiei orientale, in regiunea Portile de Fier, in

regiunile oltene i argesene, deosebitd de aceea mai
tirzie, din jurul lui 1400, decoran* cu culoare alba
gdsit doar in prtile Dundrii de Jos rdsdritene
in
coridorul" apusean al Europei de Sud-Est, solicitat in-

tens in epoca finald a statelor bizantin i sirbesc, inainte.a

prdbusirii Balcanilor sub stdpinirea turceascd.

Aceasta din urmd, asezind pentru citev a secole pe

aceleasi temeiuri de viat istoricd tinuturile sud-dunrene aflate, in egald msur, pe cele doud coridoare"
culturale, a continuat s pdstreze, ba chiar a si sporit
In insemndtate, unele vechi ci de comunicatie transbalcanicd, precum anticul drum diagonal ce unea acurn
Stambulul, prin Plovdiv si Pirot, cu Beigradul, Buda si
pArtile austriece sau boeme din inima continentului, dezvoltind chiar i unele drumuri laterale precum acela ce

ducea de la Belgrad, prin Kladovo si Vidin, la Caransebes, pe unde pdtrundeau in Transilvania seco] ului al
XVI-lea, aduse de greci" aici rezidenti, mrfurile asa-zise

turcesti". Mai mult decit atit,

ca

pe coridorul"

reluind amplificat tendintele imperiale ale

Romei si ale Bizantului, ca si din ratiuni strategice de
statul otoman a organizat dincolo
toat lumea stiute
de Dunre, in momente ale apogeului sdu politic si
oriental

100

www.dacoromanica.ro

militar din secolele XVIXVII, forme de stpinire nemijlocit a Cimpiei Romane de Vest, dupa modelul pasalicului de la Buda abia creat : in 1552 pasalicul Timi-

soarei, ce cuprindea cimpia Banatului intre Dunre *i

Tisa, iar dincolo de Mures tinutul pina la Cris, dupa un
veac, in 1660, pasalicul Oradei, contribuind direct si
intens la prelungirea legturilor traditionale dintre civilizatia vest- i central-balcanic si aceea din spatiul
bantean si vest-transilvnean. Cu sprijinul aceleia*i
autoritati turcesti, aceeasi la sud si la nord de Dunre,
in aceste regiuni infloreste acum un autentic comert balcanic transdanubian a cdrui harta coincide, nu intimplator, cu cea a coridorului" apusean i ai carui factori
au fost mai ales elemente vlahe, macedonene, tesaliote,
epirote, un comert ajuns de la Salonic, pe valea Strumei,
pina la Belgrad si, mai departe, pina la Leipzig. In secolul al XVIII-lea, cind Habsburgii vor inlocui pe otomani

In stapinirile de la miazanoapte de fluviu si in unele

parti ale Serbiei, asemenea negustori rnacedoneni, impreun cu cei greci, din Castoria, Moscopole, Monastir,
urcind pe valea Vardarului si a Moraviei pina la Saya,
intrau pe pamintul criesc la Zemun (Semlin), formind
colonii in Serbia, in Vojvodina Veche si in Banatul timisan la Novi Sad, Zenta, Subotica, Sremski Karlovci, Bukovar, Sremska Mitrovica, PanCevo, Becicherecul Mare,

ajungind in Cimpia Romana de Vest la Arad, Ineu **1

Oradea, ca i in sudul Ungariei sau in sus pe Tisa, pina
la Tokaj, fiind indeobste purtatori ai unei culturi relativ
riclicate, rspindind crti in limba greaca si o instructie
oarecare, producind bunuri mestesugresti mult cautate
de pild, in domeniul artei metalelor
sau fiind mesteri constructori reputati. Si din nou, legdturi ale ortodoxiei

sud- si nord-dunarene, pe

drumul ce lega

Macedonia de Dunarea de Jos apuseand, au facut ca la

sfirsitul secolului al XVII-lea, o dat cu marea migratie
sirbeasc spre miazanoapte conclusa de patriarhul Arsenie
al 111-lea CernojeviC (1690),

acoperind un spatiu ce

mergea din Kosovo pina in Banatul timisan, ca si unele

relatii de ierarhie eclaziastica din secolui al XVIII-lea
s-au mulat pe realittile politice si spirituale ale regiunii
101

www.dacoromanica.ro

uncle unele teritorii din Arad pina in Bihor tineau, in

acest din alma veac, de mitropolia sirbeascade Karlovac,

stapinirea austriaca' contribuind la o noua, chiar daca efemera, unitate politica a acestui spatiu atunci chid, dupa
pacea de la Poiarevac (1718) anexa Banatul, Serbia de
nord, partea de sud a Sremului, ca si Oltenia. intr-un ase-

menea peisaj devin si mai inteligibile, de pilda, unele

influente artistice certe ale partilor vest- si centralbalcanice pina in partile apusene ale actualului teritoriu

romanesc, continuind pe cele stiute din secolul al XIV-lea,

dar si pe altele, mai palide, de la sfirsitul secolului al

XVI-lea (cum ar fi opera acelui Jovan din Kratovo, minia-

turistul de la Craiova unde poposise, catre 1580, acest

srbin" originar din Macedonia) : ma ginclesc la acele singuiare, dar graitoare prezente de iconografie sud-dunareana foarte precis circumscrisa, intr-o biserica mehedinteana din timpul lui Constantin Brancoveanu, cea de la
Baia de Arama (1699-1703)
unde baiasul" sirb Mico
inchina lacasul manastiresc de el ctitorit asezamintului
athonit sirbesc de la Hilandar, punind sa fie infatisati in

pictura murala pe vestitii eroi politici i culturali ai

istoriei sirbesti, Saya Nemanja, Simion Nemanja si Stefan

Dusan
sau la tot mai atent studiatele ecouri stilistice

ale barocului sirbesc in arta din Banatul secolului al

XVIII-lea, sau, in fine, la elementele comune ale culturii

populare identificate de etnologi in satele Bulgariei de
nord-vest (Vidin, Kula), de pe valea Timocului cu atitea
a5ezari romane:Ai i in cele ale Mehedintilor i Banatului.

Ajungind cu urmarirea evolutiei celor cloud cori-

doare" sud-est europene in pragul epoch moderne, acolo

uncle, in cea mai mare parte, marcar2a accentuat a

particularitatilor de civilizatie nationala a inlocuit formele

de civilizatie supranationala, lar disparitia treptata

vechilor organisme politice vaste cu caracter imperial

a lasat loc statelor nationale, intretinind intre ele relatil
diverse si nu o data contradictorii, putin apte de a asifie ea relativa si oricum depasita de
gura unitatea

a unor arii de cultura supraetnice de felul

istorie
celor implicate de fiecare dintre cele doua coridoare"
culturale invocate, 1ml sta la indemina nu atit o inche-

iere teoretica sau istorica, ci mai curind exprimarea unui

102

www.dacoromanica.ro

deziderat de viitoare cercetare. Asemenea coridoare"

specifice, cum s-a vzut, Europei de miazdzi-rdsrit, cu

viata lor proprie tinind de stabilirea treptatd a unor

legdturi spirituale intre Sud si Nord, avind tot merea
inddrAtul lor o unitate de geografie politicd i economicd

pe care au putut sd o sporeasc i nuanteze in fiecare

virst'd istoric, pornite din .prtile mediane ale Peninsulei Balcanice
lsind asadar complet in afara lor Grecia

mediteranean ce particip, in bun parte, legat tot

timpul de restul peninsulei, la istoria unui alt complex

de civilizatie, intre Est si Vest, intre Italia si Asia Mick

intre Mediterana occidentald si Orientul Apropiat
pot

oferi, cred, fiecdrui istoric al culturilor din zon (si cu

atit mai mult celui al civilizatiei spatiului romnesc,
singurul dintre cele ale Sud-Estului european cuprins
egald msur in ambele coridoare", la rsdrit si la apus)
cai mai potrivite de intelegere a unor fapte tinind de
istoria civilizaiei in primul rind.
Fdrd sd fi fost, din unghiul geografiei sou din cel
istoriei, nici rigide si nici etanse
intreptrunderile lor

ar putea constitui, cindva, obiectul unei alte investiaceste coridoare" culturale si-au vddit, nu mai
putin, din epoca primei mari unifican i politice din acest
spatiu al continentului care a fost, netAgkluit, .aceea imperial roman& un specifib propriu si o net configurare
care va strui cel putin pin& la incheierea a ceea ce s-ar
gatii

putea numi, eventual, ciclul imperial" al Sud-Estului

european, adic pin cdtre veacul al XVIII-lea, cel de
crizd acutd i definitivd a imperiului otoman sortit unei
curinde disparitii.
Structura pluristatald medievald, circulatia mai
intens
sau in once caz mai bine cunoscutd
a unor

grupuri balcanice, romnesti sud-dunrene mai ales, ca

si a unor elemente de viat spiritual, indeosebi in hainii
slavond, pornite indeobste din Macedonia, de la Muntele
Athos si din Serbia, tinind de monahismul ortodox, pe
coridorul" apusean menit unei frdmintate istorii politice
pind in miezul epocii moderne ; structura statal cu malt
mai unitar, de aproape perpetue cuprinderi imperiale,
a coridorului" rsritean, circulatia aici, cu osebire, a
elementelor nomade orientale in epoca premedievald
103

www.dacoromanica.ro

in cursul evului mediu sau legaturile culturale preferentiale intretinute cu .acel centru creator de ierarhii
spirituale care a fost Patriarhatul grecesc
semnificativd mi se pare, in acest sens, pentru istoria romaneascd, imprejurarea c de pe acest coridor", de la
Viena si, foarte probabil, de la Moncastro, au venit acum
sase veacuri, la Curtea de Arges si la Suceava, primii
mitropoliti bizantini sau oameni ai pdmintului, in Wile"
abia intemeiate
sint numai citeva din trsaturile

ce u deosebit intre ele cele cloud largi uniati de civi-

lizatie ale Sud-Estului european. Altele, tinind de detalii

ale cursului evenimentelor politice, ale orientdrii cdilor
de negot ce au reprezentat scheletul acestor coridoare",
fard a se confunda cu ele, ar putea fi de pe acum addu-

gate de istorici, in timp ce, nu md indoiesc, viitoare

investigatii cu profil multidisciplinar obligatoriu vor

pune in lumin i noi f apte de cultur specifice. Mdcar
numai in asteptarea lor, paginile acestea, semnalind, o

directie de cercetare posibild, nu vor fi fost, poate,

inutile.

www.dacoromanica.ro

VESTUL ROMANESC SI CIVILIZATIA

MEDIE VALA

la connu
numai spatiul carpato-dunareano-pontic, ci intreaga arie
a Sud-Estului european, partile Crisului au pstrat de-a
lungul intregii lor istorii o functie eulturald de contact
ncheind, in fapt, spre miaznoapte-apus

juncia cu Tisa superioard i cu Carpatii nbrdici

a Europei de miazazi-rasarit, de traditie si coloratura

mediteranean, cu Europa centrala si occidentala. Este
o functie ce se poate descifra la fiecare pas, in mai

toate compartimentele civilizatiei acestor tinuturi romdnesti. Vizibila in bogata creatie populara din fiecare

subzona de aici, ea se vadeste de altminteri, de la partile muntoase pina la cele de cimpie, recongnoseibila
in arta si cultura scrisa a acestui pamint, unde Oradea
a insemnat in evul mediu, in Renastere i in timpurile
rnoderne un centru de prim ordin ; aceasta functie a
Nord-Vestului romnesc se poate intelege cel mai bine,
cred, tocmai in legatura cu pozitia zonelor bihorene
in genere, a Cimpiei Romne de Vest
ea o ramificatie,

spre Nord, a unui coridor cultural" inceput departe in

inima Peninsulei Balcanice, facind, in evul mediu, cu

osebire, legdtura dintre sfera bizantina, lumea sirbo-buigar, zonele oltene si banatene, pe de o parte, si Europa
est-centrala, pusta panonica, drumurile transcontinentale
clinspre Occident spre Polonia si Rusia, pe de alta parte.
105

www.dacoromanica.ro

Fat de ceea ce am numit cu ani in urm (1974) cori-

dorul cultural" apusean al Sud-Estului european, pdrtile

crisano-somesene au, desigur, o dependent oarecum
relativg, in unele momente ale istoriei medievale si premoderne
mai cu seam in epoca apartenentei lor la
regatul ungar al Arpadienilor si al Angevinilor sau la imperiul Habsburgilor
ele detin o pozitie intrucitva laturalnica ; nu mai putin, prezentele culturale sud-dunrene
In regiunea Bihorului, contactele neintrerupte cu restul
cu celelalte tinuturi romOnesti
Sud-Estului european
eu cele balcanice
i-au conferit acesteia de la inceput

amintita functie cultura16, de contact intre dou arii

insemnate ale civilizatiei continentului, f apt ce imi pare

a nu fi de minima insemntate, mai cu seama in epoca

medievald pe care o am aici in vedere si care a fog-

decisivd in conturarea unor viitoare culturi nationale_

NIArturia unor asemenea legturi cu Sudul spre jumatatea primului ev mediu este, fard indoiald, in pdrtile
bihorene, limpede atestat de acele remarcabile cOni
de argint cizelate, cu sigurantd, intr-un atelier balcanie,

decorate cu frunze de acant si cu vrejuri, cu scene

bachice, pastorale si marine, de o notabild elegantd elenistico-romand perpetuatd pin in epoca protobizantind,

descoperite la Tduteni, datate in jurul anului 400, cu

analogii in piesele de argint de la Apahida, din apropierea Clujului, si de la Concesti, pe Prut, in Moldova ; o
asemenea mrturie va fi regaSit, citeva secole mai tirziu,

pe acelasi drum al Bizantului", dinspre miazazi spre

miazAnoapte, dovedit de aproape insolita prezent la
Salacea, in secolul al XI-lea sau in cel de al XII-lea, a
unei amulete de bronz apartinind unui credincics de confesiun2 ortodoxa, infAti.5ind, in relief, un sfint militar
probabil SI. Gheorghe, cel al cArui cult era niai pretuit

la inceputul evului mediu in pArtile transilvano-un-gare

produs mestesugAresc ajuns in niediul romnilor
ardeleni dintr-un atelier bizantino-balcanic de dupA
anui 1000.

Este drept c in acest context cultural legaturile cu

Europa central rmin, pentru Nord-Vestul romanesc,
predominante, ca o orientare constantd a civilizatiei, tinind si de datele geografiei si de cele ale politicii, nu
106

www.dacoromanica.ro

mai putin ; aoeasta regiune pe care stpinirea roman nu

o cuprinsese niciodat, dar care, prin dacii liberi, a stat

in indelungi contacte cu neamurile din Barbaricum, a

cunoscut, se pare, spre sfirsitul primului mileniu, unele
ecouri ale tinuturilor slavilor de vest : In acest sens au
fost interpretate unele descoperiri arheologice din necropola tumulara de incineratie de la Nusfalau, datata catre
800, unde s-au descoperit piese de podoaba de bronz
este cazul unel aplici pentru centura , decorate cu animale fabuloase amintind de grifonii de pe garniturile

avarice tirzii din Ungaria si din Moravia, regasiti in

veacul al X-lea pe vasele de aur ale tezaurului bantean

de la Sinnicolaul Mare, ca i cu palmeta de descendenta
romano-bizantinid, pe care atit avarii, cit i alretii maghiari ai secolului al X-lea au avut-o ca motiv decorativ
predilect.

La cumpna amintitului veac al X-lea cu veacul precedent, atunci &Ind Gesta Hungarorum" a lui Anonymus plaseaza aici, in Tara Crisurilor, intre Mures *i
Some*, intre Tisa si pdurea Igfon" din Bihor, infrun
tarea dintre ducele" Menumorut i ducele Arpad al
maghiarilor", abia veniti in cimpia panonic, directia
unor leg'turi sudice ale acestui ducat" roma'nesc cu
alogene orientale (cazare, de pildb) devine foarte

linipede.

In aceast tara a lui Menumorut" ce se intindea a

i, mai departe, pina la Portile Mesesului (usque ad portam
Mezesinam") , cele dou centre principale, castra"
iluvio Morus usque ad fluvium Zomus"

In terminologia latin a izvorului de secol XII, Byhor"

Zotmar" au constituit puncte de rezistenta, intr-o
lupt in care invadatorii semi-nomazi intilneau o populatie locald cu vechi temeiuri culturale i cu legaturi
in spatiul meridional, bizantino-balcanic, in Imperiul de
care tinuturile romnesti invecinate spre sud apartinusera
cindva, legaturi pe care
gratie izvorului pretios
reprezentat de opera notarului regal al regelui Bela
*tim ca le avea, la acelasi sfirsit de secol IX si inceput
de secol X, *i nducele" Glad, stapinitor al pmintului
dintre Mure* i Dunare.

107

www.dacoromanica.ro

Este vorba de o masa romanica autohtona in care, ca

pretutindeni in evul mediu de inceput, in zonele de

intilnire si confruntari etnice ale Europei dunrene,
constatam patrunderea, pe diferite ci si in etape diferite,
a unor grupuri restrinse de migratori asiatici si de slavi,

luptind alturi de romani impotriva pericolului comun

pe care Il reprezentau aici calaretii maghiari, aflati in
prima jumatate a secolului al X-lea in epoca pustiitoarelor lor invazii spre Occident si spre Balcani, si fiind
hied departe de a constitui o unitate etnica sau politica
de felul celei pe care o vor configura abia un veac mai
tirziu.

in acest context etnic si politic indeajuns de tulbure,

imprejurarea c doi dintre cei trei conducatori amintiti
de Anonymus, in epoca infruntarii populatiei Transilvaniei cu luptatorii lui Arpad, s-au aflat in relatii directe
cu Sudul bizantino-balcanic, merita a fi consemnata, ea
indicind cel putin o anume orientare. Orientare care
era, la sfirsitul secolului al IX-lea si inceputul celui de
al X-lea, nu una a politicii
in ciuda insemnatatii pe
care o recistiga, dincolo de hotarele sale, Bizantul o data
cu primii imparati ai dinastiei macedonene i la care
ajunsese statul bulgar de la Preslav in timpul lui
Simion
cit una a civilizatiei, mai ates, pe dira ,unor
vechi traditii, a contactelor spatiului carpato-dunarean

cu acest Sud bizantino-balcanic ce avea sa devina curind,

total sau numai partial, un exemplu i pentru maghiarii
In curs de sedentarizare si de organizare in secolele

XXI.

Atunci cind aflm ca. pentru Menumorut

cel cu
nu de tot clare, dar certe, legaturi balcanice
bazileul din Constantinopol era un autentic dominus" (per

gratiarn domini mei imperatoris Constantin opolitani"),

conducatorul din Bihor pregatindu-se chiar sa se retraga

In fata inva7tei maghiare in Greciam", sau ca. Glad, conducatorul bntean al carui nume este reintilnit in onomastic si toponimie, iesise" din nordul Peninsulei Batcanice, de la Vidin (Bundyn"), informatiile fragmentare
ale lui Anon ymus capata un con tur mai ciar, completate
fiind cu alteie, de natura arheologico-artistica, ca si
unele concluzii tinind de logica unei istorii care ne amin108

www.dacoromanica.ro

teste cit de intensa a fost propaganda politico-ideologica

a Bizantului in Europa balcanica, est-centrala i centralA,
intr-a doua jumatate a secolului al IX-lea si in secolul al
X-lea ; nu mai putin, ele se completeaz cu unele inche-

ieri tinind de datele geografiei care ne indica limpede

faptul c legturile cu Balcanii i cu Bizantul erau mai
intense, catre 900, tocmai in extremitatea apusean a
Transilvaniei, in partile Cimpiei Ron-lane de Vest unde
stapineau Menumorut si Glad, confederati" ai Bizantului i, poate, ai statului bulgar, acolo unde se incheia,
de fapt, ramificatia principala a unui coridor cultural"
al carui celalat capat se afla chiar in Lentrul Peninsulei
Balcanice, in Macedonia, coridor" pe care Il vor fi urmat
elementele de civilizatie bizantina stiute din plin, in

cimpia panonica, de cultura maghiara a secolelor IX,

X si XI.

Pe tin fond de unitate cultural certa a Cimpiei

Romne de Vest

am in minte, ca un detaliu revelator

si tinind de conditii ale locului in primul rind, faptul

ea' in secolele XIIXIII, aici, din Banatul de cimpie pina

In Bihor, s-a construit, in stilul romanic al epocii, mai
ales in caramicia, ca o trasatura stilistica si constructivI
deosebita, pentru aceasta stind mrturie atit ruinele faimoasei abatii cisterciene de la Igris, cu bazilica amintind de cele din partile meridionale ale Ungariei, cit si,
la nord de Mures, in prtile somesene, cele ale fortificatiei de la Cheresig din secolul al XIII-lea sau bazilicile
de la Tmasda i Sinnicolaul de Beius, datate intr-a
cloua parte a aceluiasi veac
medieval a
Vestului romanesc si-a sporit unitatea, o data cu evenimen tele politice precise ale iieacurilor XVIXVII. Am
In vedere fenomenul specific unora dintre aceste tinuturi

legat, ca si in partile Dunrii de Jos rsritene, in

secolele XV si XVI, de ratiuni strategice in primul rind

cel al cuceririi turcesti si al ,prefacerii unor insemnate

teritorii din Banat si Crisana in provincii direct supuse
imperiului otoman, in doua momente diferite de expansiune a Semilunii.

Evenimentele ce au urmat formrii, in 1541, a principatului autonom al Transilvaniei sub suzeranitatea PorVi

crearii, in Ungaria de mijloc, a pasalicului de

109

www.dacoromanica.ro

Buda, au condus la importante cuceriri turcesti in Bana-

tul de apus i in regiunea de cimpie dintre Mures si

Cris, cu ocuparea unor insemnate centre urbane precum

Timisoara, Arad si Lipova, inglobate in 1552 intr-un

papa al Timisoarei, urmat, la un secol aproape distant&
de infiintarea, in 1660, a unui pasalic al Oradei cu cinci
sangeacuri, ca urmare a infringerii, de catre turco-tatari,

a coalitiei ce avea in frunte pe muntenii Mihnea al

III-lea si Constantin Serban, pe ardeleanul Gheorghe

Rkczi al II-lea.
Caderea principalului centru politico-cultural al tinu-

turilor romanesti de nord-vest, in august 1660, urmata

de anexarea unor noi teritorii din principatul Transilvaniei, din Partium, de colonizan, de turci, de balcanici
islamizati si de crestini adusi din diferite parti ale Europei de Sud-Est de-a lungul celor trei decenii de ocupatie
musulmana a unor tinuturi din Tara Crisurilor, pina
ce avea sa unifice, din nou, in
la cucerirea habsburgica
au
epoca moderna, aceasta Cimpie Romana de Vest

conferit regiunii in discutie un profil politic si culturaleconomic nu mai putin, intrutotul asemanator celui aI
invecinatului pasalic bntean, reeditind, la secole distanta si tot in legaturi cu Imperiul de la sud, particularitatile unei unitati de la sfirsitul mileniului nostru.
Era o unitate pe care, in secolul al XVIII-lea, sta.adaugind, penpinirea austriaca .avea sa o accentueze
tru citeva decenii, in acest complex cultural, in prima
jumatate a secolului abia amintit, i tinuturile oltene,

cum bine se *tie , dar pe care, in orizontul vietii

spirituale, bisericesti, o vedem subliniata, nu intimplator,

si de relatiile sud-dunarene ale ortodoxiei banatene si

bihorene.

Voi reaminti doar faptul ca aceasta ortodoxie

cu

interesantele sale rinduieli mult mai vechi, cele din

secolele IXXI de la Cenad pe Mures, sau cele mai
tirzii, din secolele XIIIXIV, poate mai modeste dar cu
atit mai semnificative, de la Voivozi din nordul Biho-

s-a -aflat, tocmai in legatura cu un anume sperului

cific si cu anume particularitati ale acestor zone, derivind
*i din complexele relatii dintre imperiul otoman i imparatia austTiaca, in raporturi precise si directe cu lumea
110

www.dacoromanica.ro

balcanicd a veacului al XVIII-lea, mai exact spus cu

patriarhia sirbeascd de la Pee care

activa pind intr-a
ii intindea jurisdictia
doua parte a amintitului veac
pind in tinuturile arddene ; atunci cind, in 1690, vestitul
ierarh sirb Arsenie al 111-lea Cernojevie trecea, in fruntea numeroilor sal credincioi, in imperiul habsburgic

i cind la Sremski Karlovci se creeazd mitropolia de

Karlovitz (Karlovac) cu centrul initial in mAndstirea

Krugedol, Oradea va deveni, ca i Timisoara, Viret sau

Seghedin, o eparhie a acestei noi mitropolii atit de importante pentru ortodoxia sud-est europeand. Relatiile
de naturd ecleziastic aveau sd fie sporite de cele neguttoreti intretinute in Bihor, ca i in pdrtile Aradului
Indeosebi m acei ale Ineului, de elementul balcanic
do-romn
ajuns aici pe cane, de veacuri strAbdtute
cdtre miazdnoapte, de negustorii, de meterii artisti
de crturari ai peninsulei. Aici, de la unitatea epocii primelor ducate" dinainte de anul 1000, ale lui Glad 5i
Menumorut, la aceea din vremea paalicurilor de Timioara i Oradea sau la aceea a timpurilor habsburgice,
fluxul istoric a fost continuu, neintrerupt, conferind
acestor tinuturi un profil aparte, de cert interes intr-o

viitoare istorie comparatd a diferitelor regiuni romdneW.

Firul row ce strdbate aceastd continuitate Il putem socoti
a fi fost, in ultimd instantd, tocmai legdtura permanent
i plind de consecinte, chiar dacd uneori i plind de contradictii, cu Sudul balcanic, a ceea ce obisnuiam s numim,
tocmai in numele unei .asemenea unitdti, Vestul
romnesc".

www.dacoromanica.ro

CELE TREI EUROPE

Spuneam intr-o interventie la Academie pe marginea

comunicdrilor din colocviul consacrat Viitorului Europei"
un viitor care nu se lasd ghicit frd constiinta
aculd a trecutului
dacd Paul Vairy nu a avut
dreptate socotind Europa ca pe o mica peninsula a Asiei
nu cred ea* exprimd un adevdr istoric nici cei care vorbesc, cu candori entuziaste si exaltate, despre o sinq,urd
Europa contemporan. Contemporan, zic bine, pentru
daca la genezele spirituale ale continentului a putut
exista o unic universitas" crestind, foarte repede
schisnie, cruciade si invazii au scindat-o.
Ne-am obisnuit sd repetdm cd sintem europeni. Este
perfect adevrat si tonic, dar nu trebuie s uitArn, prin
aceasta, identitatea noastr est-european.
Apartii uneori
spunea Iorga , mai mult tintef

spre care privesti decit locului unde te afli. lar tinta

aceasta a fost pentru noi, de-a lungul timpului, alternativ sau concomitent, Bizantul ortodoxiei, Polonia catolick
Stambulul sultanilor, Rusia imperial, Franta Luminilor".

si revolutiilor. Pluralitatea tintelor s-a intilnit fericit cu

asezarea noastr la confluente geografice, cu originalitatea pozitiei noastre spirituale
o insuld latinA Intr-un
ocean de nelatinitate , de unde s-au conturat i citeva
particularitti pe care nu aici am a le adinci.
112

www.dacoromanica.ro

De trei sute de ani, cel putin, o Europa atlantica, catolic si protestant.

Cu fatada sa americana, de la
Mayflower" pina la debarcarea in Normandia
Europa rasariteana ortodox'a, cea a Turcocratiei si a Rusocratiei, au fost tot mai separate de imprejurarile istorice, intilnindu-se i opunindu-se in momente cruciale si
dramatice ale continentului si ale planetei. Intulnirilor i
opozitiilor de altadata le urmeaza, intr-o zodie mai elementa, intilnirile i reconcilierile de acum. Cele intre
Apus unde, cu secole in urma, triumfasera de timpuriu

ia

natiunile, dar care s-a atasat tot mai mult, catre vre-

murile noastre, unor tendinte supranationale, comunitare

si un Rasrit dominat, veacuri de-a rindul, de imperii

supranationale, ale tarilor i padisahilor Cu supusi rusi,

romni, ucrainieni, sirbi, bulgari si poate tocmai de aceea

inclinat astzi spre unele afirman i nationale exacerbate
Ceea ce s-a observat mai putin este faptul ca intre
cele cloud Europe a existat, mereu, o a treia. Si poate ca
ea, a treia Europa, exista acum intr-un chip si mai evident. Este vorba de acea lume a Europei de mijloc sau,
mai precis spus, a Europei central-rsaritene cuprinzind
Polonia, Ungaria, Cehia, Slovacia, Boemia, care din vremea etnogenezelor inca, a pendulat intre Roma si Constantinopol, care a participat in unele momente din plin
la viata Europei apusene
in evul mediu si in Renastere, Praga a fost de cloud ori capitala a imperiului german, Buda corviniand a fost un centru al umanismului,
iar Cracovia renascentista si baroc a fost o sucursala a
Italiei
iar in altele, nu mai putin insemnate, la aceea
a Europei rasritene (m gindesc la Moravia chirilo-metodiana, la Ungaria bizantina, la Polonia ruseasca, si
exemplele s-ar putea inmulti).
Atasat confesional si moral Occidentului
aici
mentul Austrocratiei a fost decisiv, unind un spatiu ce

mergea de la Carpati la Rin , atasatii politic, nu a

data, in vechime ca si in secolul XX, Orientului, aceasta

a treia Europa inseamna astzi, o vedem cu ochiul liber,
o zona ce nu poate fi confundata cu Europa rasariteana
propriu-zis, chiar daca aceste cloud 01.0 de continent
au fost unite, dupa Ialta, prin aceeasi conditie de zona
satelit a Moscovei.
113

www.dacoromanica.ro

O dictatur pe alocuri teribil si un spirit national

mai treaz si mai virulent ca oriunde, traditiile unei ortodoxii care a colaborat, prin inssi natura sa istoric,i, cu
puterea, o structur agrar evidentd au facut din comunismul est-european altceva decit buna sa rud est-central european. In spatiul material si spiritual al acesteia,
mosteniri manufacturiere au pregtit o industrie respectabil, institutii, morala, credinta au pstrat nu putine
reminiscente esentiale ale evului habsburgic si tot aici
se gseste, in fine, singurul tinut aflat dincolo de hotarele nevzirte ale Europei occidentale unde, in semlul
nostru, nu s-a practicat dictatura : este vorba, s-a inteles prea bine, de tara lui Masaryk si a lui Benes, unde

au putut s apar, deloc intimpltor, un Dubcek si un

Havel.

A pune de-a valma, intr-o judecat istoric, cele dou

Europe care au stat din 1945 incoace, sub secera si ciocanul comunismului, este o gaf. A le compara
chiar
si in orizontul gratuit al unei if history"
este util,
este plin de invtminte. Dar atita tot.

www.dacoromanica.ro

ISTORIA ARTEI INTRE CULTUROLOGIE $1

MORFOLOGIE

Daca este adevarat ceea ce seria cindva un mare istoric de arta al veacului acestuia Intr-o monografie inchinata unuia dintre mirabilii pictori ai Toscanei quattrocentiste, anume ea a descifra trairea formelor trecutului de cdtre fiecare generatie, potrivit normelor ei, in-

seamna un mod anume de a face istorie i daca, am adauga

astazi, asemenea forme sint talmacite diferit de la istoric

la istoric, dupa formatia, cultura si ptrunderea sa, dup

structura-i de cercetator, sigur este ca istoria artei medievale
asadar a acelei arte care, spre deosebire de

creatia timpurilor noastre, s-a aflat ea in slujba sim-

bolului

sporeste diversitatea cercetarilor si dificultatea

lor. Este dealtminteri semnificativ c aici, pe terenul istoriei artei evului mediu, in buna parte, se infrunt, de
un secol aproape, cele cloud tipuri fundamentale de abor-

dare pe care insusi titlul de mai sus Il indica : aceea

venit dinspre istoria culturii, asa cum au conceput-o un

Lamprecht sau un Braudel, heteronoma prin cuprinderea, deopotriv, a istoriei literare si lingvistice. juridice
religioase, tehnice si, in sfirsit, artistice
o istorie

culturala in care aceea a artei este privita numai ca o

component, de catre un Burckhardt pentru Renasterea
italiana sau de un Huizinga pentru finalul evului mediu
franco-burgund, lar in care faptul de arta la rindu-i este
115

www.dacoromanica.ro

conceput intr-o larga heteronomie, implicind politicul

socialul, filosoficul si religiosul, economicul i psiholo-

gicul , i aceea care prefer cronologiei anistorismul,

heteronomiei faptului artistic autonomia sa deplin, nzuind la alctuirea unei gramatici a formelor plastice (linie, culoare, contur s.a.m.d.), analizind doar acele structuri optice" care alcatuiesc materialul esteticii fiedleriene a vizualittii pure", al carel principiu subiectiv inlocuieste pe cel obiectiv al reprezentarii. Stirn ci istorio-

grafia europeana a artei medievale si a Renasterii, in

cele opt decenii ale veacului ce sta s'a' se incheie, a fost

marcat de aceste dou orientri net deosebite ca metoda,
conceptie i rezultate, a culturologiei si a morfologiei.
Aceasta din urma, sistematizata in jurul lui 1900, con-

temporana i cosubstantiala cu doctrina artei pentru

art A" in epoca unui Wilde si cu estetica lui Croce, cu al

su fanatism al formei" si monism" al operei de art,

excluzind din aceasta istoricul i socialul, culturalul si

tehnologicul, si-a consumat momentul de triumf prin
scoala austro-helveto-german a formalismului, a morfologismului (asa-numita Gestaltwissenschaft") a unor
Wickhoff, Riegl, Strzygowski, Worringer i Wlfflin
operind, mai ales, asupra materialului medieval, cu evidentierea unor principii structurale", a geometricului,
organicului, a liniarului, a picturalului, a formelor inchise i deschise, a reprezentarii plane si in profunzime,
cu ecouri pina azi in istoriografiile de arta
nu mai
putin in cele din Europa rsriteana, inclusiv in aceea
romneasca , ea nascindu-se ca o reactie impotriva sociologizrii
sau largii ei culturologizari" la un Taine
-sou Burckhardt ; de la acesta, in schimb, a pornit orientarea opusa, cu profunda rezonanta in istoriografia memai ales in lumea germana si anglodieval:a de arta
cu deschiderea neobisnuit de vasta, umanista,
saxon
a orizonturilor cercetrii si cu o apropiere netgaduit,
prin anii '30 ai veacului nostru, de istoriografia marxista,
cercetind implicatiile faptului social in opera de arta
ajungind chiar la exagerri sau schematizari de detaliu
sau de ansamblu, la un Antal si IIauser in anii postbeanalizind raportul artei cu politicul
cu remarlici
cabile reusite, de pilda, privind reluarea I raditiei imperiale
116

www.dacoromanica.ro

romane in lumea occidentala medievala i protorenascen-

tista, a celor republicane romane in Renasterea florentin& , al artei cu filosofia

remarcindu-se legaturile
goticului cu scolastica i nominalismul sau cele ale esteticii bizantine cu gindirea lui Plotin
in fine, ale artei
cu economicul chiar, ajungindu-se, dincolo de vulgari.zari inerente, la unele concluzii neasteptate privind, de
raporturile arhitecturii palladiene din preajma Venetiei cu introducerea unor culturi agricole in cursul veacului al XVI-lea.

Locul eminent pe care l-a dobindit in abordarea de

nutrita de
tip culturologic sa-numita iconologie"

filosofia cassireriana pentru care formele devin simboluri

ale culturii si nu ale vizualitatil , se datoreste incer-

carii de impresionante dimensiuni

poate cele mai vaste
atinse de o disciplina umanista din timpurile noastre

de a inchega o Kulturwissenschaft" privind evul me-

diu i Renasterea, pentru care arta devine esentialmente

un simptom cultural", pentru care imaginea este eminamente deschis", descifrabila prin cultura unei epoci,
cercetata interdisciplinar i intr-o integralitate

cu cunostinte de mistica si de matematic, de psihanaliza

si de imnologie, rezonanta mondiala a numelor inv-

tatilor ce s-au consacrat aeestei directii de cercetare, dela Warburg la Saxl i Panofsky, Gombrich i Krauthei-

mer, indicind succesul urias al acestei tendinte ce a

influentat, in ultimele decenii, si pe unii istorici rnarxikti

din Polonia si Ungaria. Un succes pe care, in epoca

cereetarii umaniste, ni-1 explicarn

mai usor si gratie orizontului cultural larg al iconologiei,

opus aparentei ariditati i gradului mai inalt de teoreti-

zare i de abstractizare al demersului morfologic, dar

pe care unele excesive cdutari de forme emlinnatice, de
sensuri criptice, de topoi" plastici
excese asupra carom au atras atentia reprezentanti ai metadei nsei
risca sa-1 dimlnueze sau sa-1 preschimbe, uneori, intr-o
vana speculatie cultural-istorica.
Atenti la cursul istoriografiei artel vechi romane*i
al carel obiect de cercetare apartine sferei est-europene in care studiile iconografice au prevalat, unde particularitti bine stiute ale operelor de art medievala,
117

www.dacoromanica.ro

ale textelor i mentalitatilor colective din evull de mijloc, de apartenenta sau traditie bizantin, absenta unor
expresii culturale de umanism renascentist propriu-zis
ridica probleme structural deosebite de cele cercetate de
iconologia occidentan
vom remarca situarea ei in
suta de ani ce-i msoara existenta, pe un Pagas liniar
unde nevoia de sistematizare clara a evolutiei forliulor
artistice a alternat sau a fost contemporana cu tendinta

explicaril culturale a faptului de arta (in consens cu

alte damenii ale cercetarii umaniste romanesti), Para ca

niel una din aceste orientari s'a fi fost absolutizan dar,
totodan, rara ca
pina in ultimele decenii
vreuna dintre ele sa tincla si la orizonturi mai largi decit
cele circumscrise de fenomenul romanesc, studiat cu
precadere (aici consensul cu domeniile invecinate, de
cu cel al istoriel, este mult mai relativ). Ceea ce
frapeaza insia, in primul rind, in aprecierea tipului de
abordare culturologica a artei vechi romanesti
cu
exceptia momentului marcat de chiar intemeietorul studiilor de istoria .artei in Romania, Alexandru Odobescu,
cunoscator al formelor i erudit om de cultura in acela5i
timp, pentru care importanta monografie a tezaurului
premedieval de la Pietroasa fusese un prilej de fastuoas
etalare a unor date din domeniul istoriei politice si religioase, al istoriel costumare, al istoriei literare, in spiritul acelei Kunstarchaologbe" dominante in a doua parte
a veacului trecut in Europa
este remarcarea
pe care 1-au detinut mai ales specialistii de formallc is-

Nu intimpldtor, cred, prima istorie a artei

vechi romanesti a fost publican, in 1922, de cel mai rnare
istoric pe care 1-a dat cultura noastra ; 1-am numit, desigur, pe lorga. Pina astazi o lectura folositoare, in ciuda
imenselor progrese facute de atunci, cartea lui Iorga este

torica.

inainte de toate o istorie culturala romaneasca vazut

prin monumentul de arta si o intelegem mai bine prin
chlar cuvintele savantului serse In acela.si an in fruntea unei alte eirti ce avea sa apara in 1923 si care se

nascuse dintr-un curs universitar dedieat artei me-

dievale i moderne in legAtura cu dezvoltarea societgii"

scria limpede Iorga

Caci parerea mea
e ea arta
e explicabild numai prin societatea ciareia trebuie sa-i
118

www.dacoromanica.ro

fie aplicabilti dae nu vrem s fie o simpl jucrie individuar, un simplu exercitiu de tehnic, o simpl di-

buire de drumuri, care nu duc nicdiri" (Istoria artei

i moderne in legtur cu dezvoltarea societtii", Bucuresti, 1923, p. 3). In decenille din urrn, din
perspectiva istoriei culturale, politice sou ecleziastice, a
textelor scrise, a ideologiei medievale, s-a incercat sa se
lumineze aspecte variate ale arhitecturii sau picturii vechi
romnesti, de pild, explicindu-se sensul dinastic al unui
medievale

anume plan arhitectonic de la Curtea de Arges si cel

politic al unei legende medievale din Transilvania, sau
raportul planului de rcas triconc ou misionarismul monahal, sau leg:aura dintre sobrietatea, calmul si simplitatea unor monumente romnesti din veaoul intemeierii
de Ord" i o anume forma mentis" carpato-dunarean
comparar cu viziuni estetice total deosebite din Europa
oriental, slavd sau slavo-turanic. Toate aceste incercari

cdrora li se adaugA, tot mai mult, altele

se

pot reclama de la aminititele abordri culturologice incereate acum sapte decenii de Iorga, ele apartinind in
(-gala* msur istoriografiei noastre culturale in sens
istoriografiei de art in sens restrins.

Riguroas prin profesionalismul celor ce au slujit-o,

cealaltd orientare, preoumpnitor indreptat spre viata
spre
spre a relua cuvintele lui Fociilon
formelor"
calle evolutiei unei morfologii artistice in evul mediu
romnesc, a inregistrat, mai cu seam in deceniile al
treilea si al piatrulea ale secolului nostru, suecese de
marcd prin contributia unor specialisti formati in cea
mai bun traditie pozitivist. Numelui lui Gh. Bals
excelent cunosetor al tipologiei arhitecturii moldovene:Tti

ca i celui al lui N. Ghika-Budesti, ce s-a dedicat

arhitecturii din Oltenia si Muntenia (continuatorul lor
a fost Gr. Ionescu), li s-a adugat, pentru sfera picturii
murale, cel al lui I. D. Stefnescu, ambeie domenii, ca
si cel al artelor decorative 'Dina in secolul al XVI-lea,
fcind apoi obiectul primului volum din Istoria artei
feudale in Trile Romne", monumentaia lucrare apii-

rut acum peste treizeci de ani sub semnAtura lut V. Vtsianu, el insusi elev al scorn morfologiste vieneze, for119

www.dacoromanica.ro

mat in atmosfera cunoasterii adincite a evolutiei formelnr

:artistice rnedievale, pentru care sinteza savantului de

la Cluj rdmine, in ceea ce priveste meridianul romdnesc,

o opera de referintd. incercrile de cercetare morfologicd a artei vechi romdnesti sint in ultimul timp mai
rare, dar nu pot fi omise in acest sens cele, de netAgdduit subtilitate, prin care s-a voit descifra cu ajutorul
decoratiei medievale, al sculpturii in lemn mai ales, o
anume unitate, un anume specific al esteticii vechi roma-

nesti diferit de aceea balcanic, sau cele tinzind spre

conturarea, strict formald, a unor elemente de manierism

i de prim baroc" in Moldova anilor de dup 1600, pe

care cercetarea din directia istoriei culturale propriu-zise

ar fi fost cu neputintd sa le evidentieze, din lipsd de corespondente stilistice.

Dei la noi, ca aiurea, au existat fericite cazuri in

care unul si acelasi specialist s-a dedicat deopotrivd celor

dou tipuri de cercetare, culturologica i morfologicA, se-

pararea net a acestor moduri de investigare este incd

un fapt curent, ele tinzind prea mult, fiecare in parte, spre

absolutizri. Si aceasta in ciuda imprejurdrii cd le este

comun spiritul comparatist, c materialul este in ullimd
instant acelasi, c perspectiva istoric rut poate lipsi
din evaluarea morfologicd, dupd cum istoria culturald
a artei nu se poate dispensa de rigoarea cercetdrii formelor (de altminteri, este semnificativ cd in descendenta
formalismului vienez se ivise un Max Dvorak cu al ski
concept de Kunstgeschichte als Geistesgeschichte") sau
cA, asa cum s-a remaroat deja, pentru once tip de cercetare istorico-artistic fiecare analizd este o interpretare, nu interpretarea" (W. E. Kleinbauer, Modern
Perspectives in Western Art History", New York, 1971,
p. 77). Cdci ramine incontestabil faptul c intr-o interpretare globalii a fenomenului artistic medieval, aceea
cultural poate da sugestii nebdnuite interpret:41-1i morfologice
dac nu ar fi decit s amintesc, in acest sens,

pentru arta romanicd i goticd, mai vechile cercetri

,asupra formelor simbolice crestine ale unor Focilion si
Baltrugaitis scriind despre legea cadrului" romanic,
despre anamorfoze" si aberatii" sau pe alocuri excesivele, dar stimulatoarele perspective sociologizante
120

www.dacoromanica.ro

asupra formelor de sculpturO i arhitectur datorate unui

Scobeltzine (care vorbe5te chiar despre infeudarea"

volumelor arhitectonice, despre feudalizarea" tutor semicoloane in jurul stilpului de zid din arhitectura medievald apusean, despre rezonanta sociald a cadrului"
dupd cum morfologicul el singur poate
in sculpturd)
pune in lumin conexiuni de istorie artisticd 5i cultural pentru care nu existd elemente suficiente in afara
lumii formelor (ma gindesc, de pilda, la rolul cromaticii
austere sau vii in atribuirea unor fresce lumii monahale
sau celei aulice din Bizant, la apropierile, recent sugerate, intre cele cloud internationalisme" cultural-artistice ale Europei de rAsrit 5i de apus din secolele XIV

XV pe temeiul unor paralelisme formale tinind de

senzorialitate, rafinament, dinamism, suavitate melodicd

a liniilor i culorilor, sau la ceea ce am socotit a fi o
civilizatie a tactilului" in epoca romneasc premodernd
a veacurilor XVII-XVIII).
Din chiar unele exemple abia oferite i dintr-o perspectivO oricit de grbit asupra vechii arte a romdni-

lor reiese cit de necesar este astdzi ,alierea metodei

morfologice cu .aceea culturologie in cazul !artelor din-

tr-un spatiu de sintez culturald 5i formald precum

unul dintre cele exemunde

acela carpato-dunArean

plare in Europa din acest punct de vedere

deslmirea fondului local urmdrit pind intr-o esteticd a

protoistoriei regdsita, partial, in aceea a folciorului plas-

tic modern, merge mind in mind cu inregistrarea urmelor

de inriurire fecundA, problema punindu-se, desigur, in
mod diferit pentru zonele transilvnene 51 bOncitene legate de aria romanico-goticd i renascentisti a Europei
centrale i apusene sau pentru cele de dincoace de Carpati, angrenate in sistemul artistic al lumii bizantino-balcanice. 0 separare tramantd intre abordarea culturologic
5i aceea morfologica nu ar putee, In viitor, decit s tie

tot mai pagubitoare pentru intelegerea corecta a unei

arte unde evolutia formelor, nu o data preluate 5i in-

terpretate creator in duhul pdmintului, nu se poate

judeca fard argumentul de istorie cultural ce explicd

preluarea sau in care adevAratele resorturi ale civilizatiei medievale se pot citi, in primul rind, in destinul
121

www.dacoromanica.ro

unor asemenea forme. lata de ce, mai mult decit In

alte cazuri europene
dar asemantor unor situatii de
aculturatie Orient-Occident din peninsula iberica, din
partile scandinave i adriatice, din cele poloneze sau
sud-italiene

sinteza artistica' romaneasca medievala

reclama, la rindu-i, o sinteza a modului de cercetare,

In care istoricul unui limbaj artistic pentru care forma
e doar un semn, este si istoric al continutului semnificat, care este durat, cultura i politica totodata.

www.dacoromanica.ro

O GLOSA LA IBRAILEANU

Nu tiu citi dintre istoricii nostri, obisnuiti a iscodi

fatetele variate ale unitatii romanesti, de la politica la
cultura, vor fi zabovit, in urma cu citiva ani, pe marginea unui text al lui Geo Bogza publicat in hebclomadara tablet din Romania literara". Era intitulat Pajistea", iar cuvintele sale, incitante pentru oricine se
ocupa de stiintele omului, puteau deveni prilej de reflectie Inca mai adinca pentru cei care se apleaca indeohste asupra cite unei virste din istoria nationala
pe care, nu o data, demonetizarea excesiva' a unor cuvinte ii poate, cu indreptatire, exaspera : Unitatea
care ramine aspiratia suprema a inimi i tinta suprema
a societtii omenesti
presupune neaparat un principiu uniformizator sau e ou putinta, cu toata forta si
desavirsirea ei, si in diversitate ? Da.-.!a, in aceasta privinja, as mai avea vreo indoiala in timpul iernii, la fiecare reintoarcere a primaverii, pajistea ar risipi-o. Aceste
uriase covoare de iarba smltate cu mii de flori, accste
fermecatoare privelisti ale lumii, de care inchipuirea popoarelor nu a despartit niciodata imaginea paradisului,
imi pare cea mai bun& dovada, cea mat fecunda pledoarie, de pe pozittile naturii, cu toata forta i intelepciunea

naturii, pentru ideea fecunda' a unitatii in diversitate".

M-am bucurat la citirea acestor propozitii. Pentru ca
123

www.dacoromanica.ro

ele inchideau, in amplele falduri ale unei imagini somptuoase

i luxuriante, un adevr elementar. Acela care

spune c nimic din ceea ce ne place s vedem, In fieoare

zi, in lumea fiintelor i in cea a ideilor, ca perfect

conturat, armonios, rotund, indiscutabil trnonolit, neted

ses, nu este cu adevrat esa dac nu are, dincelo de

aparente, oolturi i asperitati, discontinuitati si nebanuite adincimi, accidente ale reliefului.

O axioma' a istoriei noastre este proclamarea fireasc

sobr a unitatii nationale. Un popor care a putut fi

separat timp de secole prin hotare artificiale si care
a stiut sa se regseasca in vremea moderna cu .firescuL

care de atitea ori cuprinde in sine jertfe

eroisme

anonime, binemerit recunoasterea unanim a- acestei

incheieri ce se numeste unitate si la care nu ,au ajuns,
In istoxia civilizatiei, foarte multe neamuri. Un popor
care vorbeste aceeasi limb in toate tinuturile genezei
sale istorice, si o face fara variatiuni dialectale, Sara
smintiri ale intelesurilor unor cuvinte de la loc la loe

atit de intilnite aiurea, in cazul unei aceleiasi nanu ponte s abdice nici o clip de la un drept
care este cucerit, magnific, de la o istorie arareori setiuni

nina : dreptul
Nu mai putin ins, oglinzile adinci ale acestei uniri
a tuturor romnilor
ce-si coboar raclacinile politice

in strafundUrile a patru veacuri, iar pe cele spirituale

In veacurile si mai vechi ale evului de mijloc
aveau
sa reflecte tot mereu fetele ,ades felurite ale unui aceluiasi peisaj spiritual integrat, la rindu-i, unei geografif
variate si ea
de la sesuri la piscuri , dar deplin
unitare in marele amfiteatru al naturii dintre Dunre,

Mare si Carpati.

Moldova si Muntenia, tarile romne" ce au cunoscut de-a lungul citorva sute de ani, in vremea Turcocratiei, o viatA statala independentd i apoi autonornk
sint cele care ofera istoricilor chipul unei civilizatii unde
s-au topit mostenirile traditiei vernaculere, ca si influxurile rodnice ale Apusului si Bizantului (cit despre

Transilvania, a treia tara a romnilor", cu o civilizetie ce a evoluat intre hotarele unor monarhii ale Europei centrale
in evul mediu i in prima epoca mo124

www.dacoromanica.ro

derna , ea si-a unit mereu cugetul si fapta cu acelea

ale cosingenilor de la rasarit i miazdzi de munti, prin
crturari si zugravi, prin oameni ai bisericii si oameni
ai

Ca Moldova, mai deschisa Occidentului prin datele

inainte de 1600 chiar
geografiei si mai permeabila
acelor innoiri pe care, prea grabiti, unii le-au citit drept

semne ale unei Renasteri autohtone, a fost pamintul

romnesc care a tintit, in paturile superioare ale societtii sale, sore anume forme de viata nobiliar-aristocratied Inca din veacul deschis de Movilesti este o imprejurare istorica pe care a semnalat-o insusi Eminescu
sa nu uitam, insd, ca poetul national gasea aici argumentul hotaritor al unei stravechi si orgolioase boierii"
moldovenesti pe care si-o puteau lesne i indrituit proclama conservatorii creatori si sprijinitori ai Junimii" jeene inaintea rosilor" munteni eoboritori din pasoptistii
unei revolutii ce triumfase o clipa la Bucuresti.
Specificul acesta moldovenesc, mai afin innoiri!or
Europei apusene, esential diferit de democratismul"
muntenesc i oltenesc atasat trecutului, statului i lumii
balcano-fanariote
un specific perceput inainte de 1859
de Russo sau Alecsandri
era cel evocat, nu o data, in
ziaristica eminesciana, amintindu-se, intre altele, c su-

flarea euceritoare a Miezenoptii e mai tare sore 'Moldova"

{Opere, XII, Publicistica 1882-1883, 1888-1889", Bucuresti, 1985, p. 34), fata de o Muntenie unde stapineau
ramsitele haimanalelor de sub steagurile lui Pasvanoglu si Ypsilant si resturile numeroase ale cavalerilor de
industrie din Fanar." (Opere, XII, Publicistica, 1 ianuarie 31 decembrie 1881", Bucuresti, 1985, p. 266).
Contextul ideologic al afirmarii unei atare dihotomii
provincial-romanesti inc la finele veacului trecut, rasfringind o alta dihotomie
cea a politicii contemporane
de partid
este prea bine stiut, mai ales in cazul ilustrului i efemerului redactor-ef de la Timpul". Ce trebuie adaugat neaparat este imprejurarea ca In toate
abordarile acestei chestiuni de specific provincial romanesc, intre Marea Unire si dramaticele pierden i teritoriale din preajma ultimului razboi
abordari facute din
125

www.dacoromanica.ro

perspective atit de diferite cum sint cele ale psihologiei

recursul la
ale economiei, ale socialului, ale climei
argumente din veacul lui Eminescu si al Unirii celei dintii

a fost, mai mult sau mai putin, permanent. Si aceasta_

pind tirziu, la Simion Mehedinti sau la George Calinescu,

incepind, dac nu cu extravagantele rasiale" ale lui

lIenric Sanielevici, in once caz cu Eugen Lovinescu cel

pentru care
cu ingrosari neasteptate la un spirit cum
a fost mentorul Sburatorului"
proximitatea geogra-

fled a Occidentului a fcut din Moldova veacului al

XVII-lea i inceputul veacului al XVIII-lea sub influenta

culturii apusene, filtrat prin catolica Polonie, .adevratul punct de plecare nu numai al unei culturi superioare,
ci si al difuziunii limbii romnesti in bezna ortodoxismului slavon si greeesc". Ca o asemenea investigatie,
fAcut din unghiuri de tot diverse, cu mobiluri pe care
nu am a le comenta aici (cazul teoriei lovinesciene a sincronismului, de pilda) era in tonul vremii, la noi i aiurea, o arat literatura european de istorie cultural,

exemplele oferite, in acest sens, de la spatiu la spatiu

fiind numeroase, lar preocuparea ca.atare fiind regsita
Pina catre zilele noastre, exersat asupra unui caz

aproape clasic, ecela franeez, in paginile celebrei reviste

a Analelor" fondata de Bloch si Febvre (am in minte

studiul, de acum mai bine de dou decenii, al lui Jacques Rougerie, Faut-il dpartementaliser l'histoire de
France ?", In Annales", 1, 1966, p. 178-193).
Para indoiala insa ca intregul secol de cultura moderna

romneasca ce s-a oprit asupra specificului provincial"

ca parte a specificului national", de la Eminescu la Calinescu nu ar putea fi inteles exact, in aceasta privintd,
faril rememorarea acelui moment hotaritor de acum peste
optzeci de ani cind, la Iai, sub semnul abia aparutei
Vieti Romanesti", Garabet Ibraileanu isi publica cel mai
celebru op al sau, Spiritul critic in cultura romaneasca".

Ca si in cazul lui Eminescu, sint prea de tot limpezi

ratiunile pentru care intemeietorul Vietii Romiinesti"

I)fire pasionat de paradoxuri i fanatismul provirrciei"
s-a oprit, in pricuni il delinea un mare istoric literar
mul deceniu al veacului nostru, asupra specificului pro126

www.dacoromanica.ro

vinclei sale natale ce i se pdrea a fi dat cele mai multe

trsturi distinctive ale unui specific romdnesc", intre
care nu cea mai neglijabild este spiritul critic. Aceast
carte ce se vrea o aplicare a teoriei specificului" si care
citez din nou pe Cdlinescu, alt fin autor de disjunctii
In aceast materie, peste decenii
incintd intelectul si-1
stirneste la gindire", fiind o adevratd drama ideologicd,
o capodoperd in felul ei" (Istoria literaturii romdne de
la origini pind in prezent", Ed. Minerva, Bucuresti, 1982,

p. 666), rdmine cea mai largd abordare de istoria cul-

turii romdnesti dintr-o vreme de acute ciocniri ideologice

cum a fost inceputul secolului nostru.
Subiectivitatea certd a lui Ibrileanu i exagerdrile
sale in legalurd cu imprumuturile" culturale din istoria
mai veche romdnilor
ele au continuat a fi exprimate
de autor, in paginile
Romnesti", in diferite studii din anii '20 despre caracterul national, despre influentele strine, despre structura social raportate la literatura romana
nu au fost dintre acele scdderi care
s dduneze acestei cdrti fundamentale din cultura noas-

trd, rdu primit la vremea ei de catre un Iorga, dar cu

o posteritate impresionantd in reflectia sociologicd i culturald romneascd din secolul XX.

Prea putinul adus in discutie de Ibr'aileanu despre

cultura rorniineascd dinainte de secolul trecut

dincolo

de enormitatea, cu iz polemic, a frazei Romnii, care

n-au creat aproape nimic, au imprumutat aproape tot",
gsim mentionate, in prolegomenele Cdrtii, cele doud
momente de influentd salutard strdind" din secolele XVI

si XVII ce au constituit, pentru Moldova, traditia"

creeazg certa impresie (de nimeni imprtdsitd astazi, desigur, in chip serios) a unei emulatii culturale abia dupd
1800. Rdmine de vdzut insd, pentru discutia de aici, cit
de mult va fi contat, in rationamentul lui Ibrdileanu
in schema de el propusd, nu atit informatia, cit intuitia,
remarcabila intuire a unor diferente specifice regionale
intre o Moldova' unde a lipsit o clasd mijlocie nationald"
cu instincte revolutionare, unde s-a produs subtiarea
creierului in mal multe generatii" si o Muntenie care se
127

www.dacoromanica.ro

caracterizeaza prin lupta revolutionarti impotriva vechiului regim i prin inferioritatea culturii".
Pasajul-cheie, in sensul aici comentat, Il gasim undeva
In fruntea capitolului despre factorii culturii romdnesti
din secolul trecut : Muntenia reprezint, s-ar putea zice,
vointa si sentimentul, pe cind Moldova mai cu seamd inteligenta. Muntenia face o opera mai utilitar ; ea isi cheltuieste energia in lupta pentru schimbarea ordinii sociale,
cauta sa transplanteze din Apus formele noul Moldova

face o opera mai de lux : ea cauta s adapteze la noi

formele cugetdrii apusene. De aceea in Muntenia vona

gasi o legiune de patruzecioptisti ; in Moldova, o legiune

de spirite critice si de literatori" (Spiritul critic in cul-

tura romaneasca", Ed. Minerva, Bucuresti, 1984, P. 17).

Ceca ce m-a interesat ins, glosind pe ;narginea gin-

dului lui Ibrdileanu, a fost, in primul rind, msura in

care argumente venite din alte sfere decit aceea a literaturii, a limbii, a institutiilor sociale, invocate de marele profesor si critic iesean intru teoretizarea specificului national si a unui nuantat specific provincial romanesc, ar putea confirma ipoteze de lucru pe care le intrevedem, implicate la tot pasul, in demersul sat teoretic
si istoric.

Cu alte cuvinte, ramine de vdzut dacd in epoca pe

care o socotim drept trecerea dinspre medievalitate spre

modernitate, aceea a secolelor XVII 4i XVIII, acolo unde
Ibrileanu gasea rdcina unor realitti ottocentiste, expresia cultural cea mai pregnant nu se va fi realizat,
In primul rind, prin imagini pictate si monumente construite, asadar prin latura vizuala a culturii, i abia

subsidiar prin texte de cronica, carti populare, stihuri

de ev mediu intirziat si folclorizat (dar la care se apeleazd

incd, aproape exclusiv, pentru explicitarea unor mentali-

tali de tranzitie").
Si aceasta, deopotriv, intr-o Moldova unde istoricul
va constata lipsa unei clase de mijloc, aristocratismul
social si intelectual al paturii nobiliare, receptarea originala a unor ecouri de civilizatie occidentala indeosebi pe
calea republicii regale a Poloniei, instaurarea unui spirit
critic ce va evolua spre junimismul combAtut de Ibrdiintr-o Muntenie si
leanu de pe pozitii liberaliste, ca
128

www.dacoromanica.ro

o Oltenie unde ne intifnpina, mai ales intre 1700 si 1800,

robustetea i initiativa unei taranimi libere si a unei
negustorimi prospere, deschiderea ,,democratica" a boierimii mari i mijlocii catre starea a treia", permea-

bilitatea sporita fata de spatiul cultural levantin, toate

conducind catre o emulatie revolutionara pe care contemporani ai Vladimirescului i ai Balcescului aveau sa
o mrturisea-ca i ti-Masca eclatant.

Cultura romneasca din secolele XVIIXVIII ofer,

prin insasi existenta unor diferite, azi tot mai bine identificabile, mentalitati i sensibilitti regionare, provinciale
nebnuite inca, in rosturile lor lduntrice, pe timpul lui
imaginea caleidoscopica si colorata a unei
Ibraileanu

civilizatii pline de nerv i sev, a crei unitate subiacenta

de tot evident in limb, constiinta de neam,
criterii estetice si norme morale comune
nu venea s
uniformizeze tern glasul fiecarui tinut caruia o geografie
si o istorie proprii i-au dat propriul har. Lumea formelor
plastice a fost, la noi si pretutindeni, cea care a intrupat

fidel i inconfundabil duhul locului, receptacolele sale

fiind indeobste arhitecturile, pocloaba pictat sau cioplit,

cromatica, raspunzind, in planul mai larg de istorie a

culturii, unui anume chip de a citi si de a judeca al oa-

menilor aceluiasi loc.

De ce oare, pentru istoricul artelor care isi d osteneala sa reflecteze la ce se afla dincolo de o asemenea
lume a formelor romnesti in pragul modernittii, peisaju! muntenesc si oltenesc dintre, s'a* sounem, 1600 si
1800 este, in detaliile sale revelatoare, sensibil deosebit
de cel al Moldovei contemporane ?

Inspunsul se afl intr-o suma de factori a caror origine coboara pina spre epoca in care Ibraileanu banuise
ea se gasesc germenii indepartati ai evolutiei viitoare
pentru universul textelor i pentru cel al institutiilor fundamentale ale civilizatiei romnesti.
Va trebui analizata atent fateta traditionalist a epocii lui Matei Basarab
paradigma a spiritului national
romanesc, peste veacuri, pentru Eminescu insusi
cu
ideologia sa atasata ,,inceputurilor de tara" i mitul rscind al strmosului Neagoe voievod
o ideologie rzbatind in cronici, monumente, pisanii si carti tiprite
129

www.dacoromanica.ro

pentru ,a intelege mai apoi, dincolo de innoirile evidente ale deceniilor brancovenesti cu aer de baroc central-european si de lume veneto-padovand, adinca lor
implintare in solul romnesc al aceleiasi traditii. Vor trebui descifrate mai bine mecanismele prin care inaltii
dregdtori cu nume i pretentii bizantine care erau Cantacuzinii, ctitori de monumente remarcabile i oarneni de
certd culturd umanistd, s-au aflat permanent, in epoca
mririilor politice chiar, in raporturi strinse ou lumea
negutdtorilor si a preotilor ; acea lume mruntd care, aidttu-i de tranii liberi, avea s dea In veacul al XVIII-lea
puzderia de ctitorii indltate si decorate in traditionalul
stil brAncovenesc, sporindu-i farmecul, culoarea, inclinarea spre fabulos i apocrif, in tirgurile i in satele slobode din Mehedinti i Gorj, din Vilcea i Lovistea, din
Muscel i Buzau. Acolo unde, adaug, se citeau pind dincolo de 1830 romane populare si cronografe de sorginte
bizantind sau vieti de sfinti pe care nu le dispretuiau,
iardsi intr-un spirit traditionalist i folcloric impregnat
de medievalitate, chiar i n-arii boieri din Bucuresti si
Craiova, cei ce continuau aievea gusturile vremii lui
Brancoveanu la finele veacului fanariot.
Aceast Tara Romneascd a traditiei, unde se pstra
geloas, in aceeasi cheie folcloricd, mostenirea cArturdreascd anterioar
cazul centrului de la Rimnic este
elocvent
unde noutatea occidentald din pictura ideaselor era sever reprimat la 1805 ca uritd i neprimitd
corcire papistseascd", unde luxurianta decorului vegetal
zugrdvit pe fatadele de la Stravropoleos rdspundea gus-

tului popular pentru pitoresc intretinut pind tirziu de

stihurile i melosul colportate i romnite" de un Anton
Pann, era in chip WAR zona unde forta sociald a stdrii
a treia" a rascut o veritabild atmosfer democratia per-.
petuat chiar si de clasele de sus pind cdtre vremea Unirii.
nu intimplAtor, in 1836, un observator apusean, atent
iavizat precum Saint-Marc Girardiniavea s poat scrie,
premonitor aproape, dar si ea o concluzie pentru realitti
socio-mentale ale veacului precedent : Si lex deux Prin-

cipautes taient runies, il y aurait plus d'lments de

tiers-tat en Valachie et d'aristocratie en Moldavie".
130

www.dacoromanica.ro

Spirit aristocratic moldovenesc ? Ei bine, da, si aici,

o data mai mult, intuitia Sara gres a lui Ibraileanu isi

gaseste verificarea in orizontul vizualului mai ales.

Deschiderea continentala a spatiului est-romanesc strabtut cu trei veacuri in urrna
adica tocmai in vremea
cu care Ibrdileanu
inceput analiza din Spiritul 'critic..."
de un Milescu si un Dosoftei, de un Cantemir
un Nicolae Costin, innobilat de ctitoriile cu atitea sugestii
intre care Golia ieseana
de baroc ale lui Vasile Lupu

a avut o posteritate longeviva in arhitectura capitalei

Moldovei, si nu doar aici, prin preferinta aratat sobrelor

jocuri de umbra i lumina ale reliefurilor, consolelor,
poate fi prefrontoanelor, capitelurilor neocorintice
simtita, cel mai bine, tocmai prin asemenea monumente
de arta, indeosebi prin cele din mult hulitul (si prea
putin intelesul, inc) secol al XVIII-lea.

In chip firesc, pentru boierii moldoveni, stapinitori

privilegiati de intinse domenii, atasati mult timp orgoliilor separatiste, dar care citeau curent pagini din Mar-

montel si Florian, din Volney si Voltaire, din Fnelon

Montesquieu, sau care puneau, la Tirgu Ocna si la Botosani, pravoslavnice inscriptii cu text frantuzesc,, artele
vizuale de ei prizate trebuinu sa se rinduiasca, asijderea,
intr-un registru european. Caci ei erau cei care la Iasi
ridicau
precum un Scarlat Sturza, pe la 1780
case
nach dem feinsten curopischen Geschmack", dintfre cele

pe care un occidental ca englezul Wilkinson avea s le

socoteasca, si el, inaltate in the most modern style of

European architecture" ; era, aceasta, arhitectura palatial

pe care se simtea dator s o consemneze unul dintre cele

mai internationale personaje ale cosmopolitului secol

al Luminilor", printul Charles-Joseph de Ligne, in care
se colectionau, ceva mai tirziu, opere de arta european,

In care erau pstrate armoriale cu samne" inchipuite

dupa regulile stricte ale heraldicii ,apusene

precum cel
al neamului Balts din 1813 , in care osteneau, decorind
interioare si fartade, arhitectoni" veniti din imparatia

Habsburgilor sau chiar de la Pariz", cum va fi fost

cel care la Iasi punea, la casele unui mare boier, dup.
buna moda neoclasica ivita si la bisericile din jur, o
131

www.dacoromanica.ro

fruntespitie unde apdreau figuri de zeitti antice, Apollo

si Diana, Minerva si Hercules.
In acest fel se poate spune, fdrd teamd de a gresi,
In Moldova secolelor XVII si XVIII, unor structuri artistice precis configurate in sens novator si modern, le-a11
corespuns mentalitti innoitoare, la nivelul textului
la cel al imaginii, cal putin in acea parte a societdtii care,
prin pondere i constiintd istoricd, avea s decid cursul
viitor al civilizatiei de aici.

Pentru a sti ce si cum sd ne insusim din cultura

strdin, trebuia o mare putere de discernmint ; trebuia

priceperea si a culturii strdine, si a imprejurrilor sociale ale tdrii, si a sufletului acestui popor, si conceptia
eland a idealului ce avea s fie urmrit. Trebuia, cu alte
cuvinte, un spirit critic luminat, dar in aceiasi timp constrictly, care s prezideze la introducerea i asimilarea
acestei culturi". Cuvintele abia citate sint cuprinse in incheierea volumului tipdrit de Ibrdileanu in 1909,
dedicat tocmai lumindrii acestui spirit critic pe
care co-fondatorul Vietii Romncsti" ta incercat sd-1 des-

cifreze prin cunoscutele sale, alternative, radiografii ale

spatiilor cultural-literare moldav i muntean din secolul
trecut. Departe, foarte departe de a incepe cu acesta din
urrnd
cum credea Ibrileanu
creatia culturald
originald a poporului romn, cu inevitabile influente Intelept i armonios receptate din toate punctele cardinale

un lac eminent revine aiici, desigur, Apusului , a

fdcut obiectul a numeroase studii care, in ultima jumdtate

de veac, au subliniat cu trie celdlalt spirit esential al

civilizatiei latinilor Rdsdritului" : cel al sintezei.

A spune azi cit si cum datoreaz aceastd sintez, in
veacurile mai indepdrtate, fiecareta dintre marile provincii istorice ce compun pdmintul romanesc, fiecdrui
spatiu cultural ce s-a integrat, cu profil inconfundabil,
civilizatiei noastre, s-a incercat, in tot cazul, prea putin.

Si m gindesc cd nu va fi fost atit de zadarnic gindul

lui Cdlinescu, din 1940, de a avea intr-o bund zi, pentru
istoria culturii romdnilor, o mica hartd de geografie

terard". Aceste studii rmin de fdcut", propozitia din

prefata la prima editie a celei mai citite si m,ai citate
cArti a lui Ibrileanu se potriveste la fel de bine dome132

www.dacoromanica.ro

niului de geografie culturald romneasca pe care, cu sau

Mr& vole, tot el l-a stimulat i asupra c'aruia, ici-colo,
urmaii s-au aplecat cu argumente venite din zona literelor i a socialului, a psihicului i a imaginii. PinA cind
asemenea studii necesare vor exista cu adevrat, s'a incerca'm a nu uita c diversitatea civilizatiei romanesti,

sub semnul indelebil al uniatii, ar putea avea, drept

efigie, o paji*te.

www.dacoromanica.ro

PROLEGOMENE MOLDAVE LA JUNIMEA"

n anul 1805, descriind istoric si statistic cu o meprincipatul Moldovei, meticulozitate curat germanicd
dicul sibian Andreas Wolf, membru ,corespondent al SocietAtii britanice de Stiinte din Gttingen", spiter metro-

politan si al inaltelor fete boieresti din Iasi, relua o observatie, mai veche cu citeva decenii, a unui alt calator
de formatie apuseanA, baronwl de Toth, potrivit cAreia
tara romAneascA de la rsrit de Carpati ar putea fi
comparatA cu Burgundia...
MAnoas, prosperA, aflatA la rscruce de drumuri europene, sintezA de culturi divergente, Moldova va fi putut
oferi cercetAtorilor ei mai vechi un atare chip, al unei tAri
de marcA", la cumpAna imperiilor, si am evocat altAclat,

In alt loe

este aici o coincident5 mai mult decit reposibila apropiere pe care unul dintre cei
mai notorii medievisti ai lumii mi-o sugera acum dou
zeci de ani, sub zidurile mAndstirii Neamtului, intre marii duci ,ai Occidentului" din dinastia burgund si voievozii Orientului ortodox din stirpea musatind.
Simbolic, aceast apropiere a reliefului, a climatului,
a oamenilor, de un tinut al Extremului Occident aseza
Moldova
desigur, intr-o imagine fugard a peregrinilor
din secolul luminilor"
intr-un peisaj european uncle,
velatoare

134

www.dacoromanica.ro

In fapt si de multa vreme, propria sa civilizatie o rinduise.

Am avut deja prilejul sa glosez pe marginea Spiritului critic in cultura romaneasca" si a unui fragment

din meditatia moderna asupra specificului national si regional pornita de la Ibraileanu. Incercam sa arat atunci
cum un anume spirit aristocratic moldovenesc, in plan
social, si-a aliat, in plan cultural, o timpurie propensiune
catre nouttile europene, incepind cu veacul primei, indepartatei noastre modernitti, care a fost cel al pravilei
lui Vasile Lupu primind innoirile juridice ale doctrinei
unui Farinacci, cel al fatadelor Goliei cu aerul si modenature lor de baroc roman clasicizat, cel al cutarui prolog
de tragedie italo-cretand scris de mitropolitul Dosoftei in
stihuri surprinzator de moderne, pe tema iarasi baroc

a lui ubi sunt", cel al uneia idintre primele talmaciri

moderne ale lui Herodot intr-o limba vernaculara, cel al

eruditiei livresti marturisite de elevul iezuitilor din Iasi
care a fast Nicolae Costin, cel al preocuprilor pentru
incifrri, din nou baroce, in tratate savante sau in romane cu cheie", la un Milescu sau un Cantemir (toate,
de negsit in invecinata Tara' Romneasca, traditionalista
si medievalizanta in veacul lui Matei Basarab cel devenit,
peste ani, un autentic model national" pentru traditionalistul de suprema fosforescenta care a fost Mihai Eminescu, atit de apropiat, structural, de conservatorismul

junimist maiorescian).
Adincita i nuantat in atmosfera de emulatie sette-

centesca a culturii romanesti, alinierea Moldovi la cultura europeana cea mai noua se desluseste in plastica
baroc i pitoresc miscata sau neoclasica a lacasurilor

ctitorite de boieri si de ierarhi iesiti din boierime, in

partile iesene i nemtene, cu amestec de Orient constantinopolitan si de Occident italo-austriac autohtonizat, in

talmaciri dupa serien i apusene frantuzesti, italiene :,41 englezesti facute de sau pentru boieri cultivati din neamurile
Darmanescu i Beldiman, Jora si Virnav, Palade si Carp,
in compilatiile de texte stiintifice franco-italiene ale lui
Amfilohie episcopul de Hotin sau in mecenatul unui farmazon" ca Gherasim episcopul Romanului, preocupat de
135

www.dacoromanica.ro

esoterisrne culturale si de productii artistice ale neoclasicismului vienez.

Ajunsi in acest punct, o intrebare legitima se isc. Va
fi existat cumva, va fi fost aievea, un raport intre aceast

Burgundie a Orientului", de la 1700 si de la 1800, atit

de evropeneasca", pe de o parte, si consonantele ideologice europene regasite in programul cultural al Junimii" iesene in 1863 si in cel al Convorbirilor 'iterare"
In 1867 ? Intrebarea este aproape retorica, fireste. Totul

sau aproape totul, de la faptul de arta si arhitectura, la

cel de literatura si de lectura, de la relatarea calatorului
strain pina la constatarile romanilor luminati ai vremii,
indica o impresionanta continuitate, o traieetorie perfect
rectilinie care explica pe ce sol, in ce mediu si sub ce
zodie au putut sa rocleasca citeva noutati fundamentale
din programul celor ce-1 inconjurau pe Titu Maiorescu.

spiritul critic, i nevoia Amor corespondente launtrice,

temeinice intre fondul si forma unei civilizatii erau, in
cele din urma, rezultartul unor rnai vechi legaturi cu Europa, al unei mai demult deprinse usurinte intru minuirea instrumentarului cultural, atunci cind, curind dupa
mijlocul secolului trecut, i incheiau studiile la Berlin
si la Bonn, la Heidelberg si la Paris, un Theodor Rosetti
si un Petre P. Carp, un Iacob Negruzzi si un Vasile Pogor, pentru a nu mai evoca treceren, atit de stralucita,
pi-in Theresianum"-u'l vienez, a MaioreScului el insusi.
Adevarata asociatie de doctori" pe care o formau
ne arnintim, sintagma apartine lui Calinescu
era continuatoarea, de drept si de fapt, a unei atmosfere
culturale moldave ale carei radacini erau vechi, coborau
pina la acel timp de infrigurata;iaparent eclectica, dar in
fapt foarte rationala alegere a unor modele de civilizatie
din spatiul ,germanic al Europei de mijloc, din indepartatul Occident sau chiar din Levantul greco-turcesc, modele potrivite unui timpuriu inceput de modernitate, modele ce inlocuiau o traditie locala si bizantina ce fusese
a evului de mijloc, pina catre 1600.
Ce fusese, de fapt. in eivilizatia romaneasca, Moldova dinaintea Junimii", Moldova cautarilor febrile, innoitoare din veacul al XVIII-lea si din primele decenii
ale veacului al XIX-lea ?
136

www.dacoromanica.ro

Fusese locul unei configurari sociale particulare, al

unei boierimi puternice si cultivate, din care se recruteaza, inainte de 1820, prenumerantii pentru tot ce era
carte !loud si pretentioasa, o boierime ce daduse cindva
pe marii cronicari si din care va veni majoritatea junimistilor (dar nu si Maiorescu, cel abia sosit in Moldova
cu directe antecedente rurale ardelene, nu si Eminescu
coboritorul din razesii deveniti tirziu boiernasi). Fusese
provincia cu un domeniu rural in care, economic, rezerva
mosiereasca crescuse sensibil, legat de comertul extern
cu grine, imbogatind ,mai ales o aristocratie cu diplome
de innobilare straine ce merg inapoi 'Ana in al XVII-lea
imparti privilegiile
veac, patura social:a putin dispusa
cu .altii (in 1834 un diplomat francez precum baronul
Charles Joseph de Bois-le-Comte nota, pentru Moldova
la tte se prsentent les Boyards de premire classe,
fiers de leurs richesses et de l'anciennet de leur origine,
et conservent enoore entre eux et les autres Boyards, une
separation de rang, qui est dj beaucoup moins marquee
parmi les Valaques").
Fusese, de asemenea, spatiul unor preocupan i neobis-

nuite pentru acest meridian, nu mult dupa 1800, de la

invatamintul predat la Iasi de catre Asachi, petraychizantul trecut si prin atelierul roman, al 1111 Canova, la
gravurile anatomice realzate, dupa prototip vienez, de
cutare calugar de la Neamt sau la lecturile facute din
Rousseau, din Kant, ba chiar si din con.stitutia american (spre a nu mai vorbi, perttru o epoca putin anterioara, de concertele de muzica italiana, cum a fost ce!
din 1788, cu Te Deum"-ul lui Sarti).
Fusese, in fine, principatul romanesc al unor
fanariote novatoare
codul lui Scarlat Calimachi din
1816-1817, cu ecouri notabile ale codului civil austriac
si superior celui ,contemporan din Muntenia dat de Caragea , al unor cldiri palatiale neoclasice .foarte moderne, in Iasul
cette nouvelle Capoue" 11 numise, in
1807, un Louis de Rochechowart -- ce putea sa apar,

inainte de 1820, consultilui englez William Wilkinson, fatal

de B-utcuresti, drept un smaller but better-built town",

al unor lacasuri boieresti precum ce! din Tirgu Ocna

uncle, la 1762, intr-o pisanie cu stihuri pravoslavnice, cti137

www.dacoromanica.ro

torul Rdducanu Racovitd, ce fusese mare vornic, vistiernic i logofdt al Moldovei, punea sd fie scrise versuri
frantuzesti cu vocabule trimitind la sensuri voltairiene :

Apres avoir rgl les fortunes publiques / J'ai dorm&

des leons / Aux plus grands politiques".
Junimea", pe care ne-am obisnuit sd o socotim drept

o bornd de hotar a eulturii noastre moderne, a putut

s insemne de f apt, in capitala Moldovei, la cItiva ani

dupd Unirea din 1859, prelungirea unui climat mental
si sensibil ce
avut amprenta specified si istoria deloc neglijabild intr-o lungd epocd anterioard. i dacd
aceastd grupare de inteligente si bundvointe care s-a

numit Junimea" a putut fi, cu adevrat, o prezentd

salutar, metodicd i criticd, intr-o vreme de entuziasme

grdbite, creatii facile si confuzii valorice, imprejurarea

se va fi datorat i unui duh al locului In care ea s-a

ndscut, cu ochii larg si avid deschisi spre toate

Alinierea Moldovei la spiritul european, intre veacul lui

Cantemir i cel al lui Maiorescu, inseamnd o traditie si
o constant culturald ne care se cade sd o eitim in filigranul unui capitol hotritor al devenirii noastre ea
civilizatie.

www.dacoromanica.ro

GRATIILE UNUI ERUDIT :

ISTORIA ARCHEOLOGIEI"

Probabil c singurul punct in care posteritatea lui

Otlobescu s-a intimplat s'a' fie unanim a fost judecarea superlativa a frumusetii armonioase si elegante
a omului i Crturarului. Acea frumusete intrat de-acum in legenda culturii noastre, stdruind peste ani, spre
pild, in 'amintirea a doi romni ilustri, dar atit de
deosebiti intre ei, precum Iorga si Arghezi, Crora seniorialul personaj le-a intersectat biografia in cite o zi
fastd, celui dintii ca eminent candidat pentru o catedra
universitard, celui de-al doilea ca mrunt elev de scoald
primar.

S-a spus despre acest om al formei indelung cize-

late, al formei plastice inainte de toate, cd a fost un

ins contemplativ, un fragil inaintea existentei, uitindu-se

indirjita, teribila sa lupt pentru o idee sau carte, pentru cartea vietii sale, Tezaurul de la Pietroasa", c a
fost, mai ales, un aristocrat, fr a putea fi trecute sub
t'acere vederile sale adinc democratice cu rdcini pasoptiste ; c a fost un in'dolent, a chiar un lenes, con-

fundindu-se, prdbabil, hrnicia ou poligrafia, ignorindu-se

cuprinsul laborios al atitor note odobesciene, pastrate

in manuscris in vederea unor studii, lectii, conferinte ;
cd a fost, in fine, un livresc cu mai putine opinii personale, omitindu-se mrturii ale unor discipoli ai
139
www.dacoromanica.ro

ea Tzigara-Samurca care, intors de la lectiile de arheologie din Universitatea berlineza, unde Il ascultase
pe faimosul Ernst Curtius, gasea in incheierile rostite
la Universitatea din Bucuresti de Care profesorul sal
de arheologie si istorie a artei asupra unor subiecte
identice
in speta, abia atunci dezgropatele sculpturi
de la frontoanele templului lui Zeus din Olympia.
opinii mai echilibrate, si mai convingator expuse, decit
chiar cele ale arheologului german ce nu era altul decit
insusi descoperitorul acestor capodopere ale artei eline.
In prelungirea unor asemenea judecati contradictorii,
o anume neintelegere
drapata, desigur, in valurile
unei deferente pretuiri
pluteste i in jurul operei asanumite stiintifice" a lui Odobescu, dei, de la Vladimir
Streinu (1938) incoace, o anume fuziune subtild intre
in f apt, as adauga, intre o parte a
aceasta din urma
ei numai
si opera literal-a propriu-zisa, aflate si una
si alta sub semnul eseului, a fost tot mai limpede
trevazuta. Cu siguranta, de un asemenea stimulant punct
de vedere va trebui sa ne delimitam macar in ceea ce

priveste Tezaurul de la Pietroasa", care ramlne o tipica monografie arheologico-artistica scrisa In

spiritul

veacului- de un specialist cu alese daruri literare (in-

trucitva, aidoma chipului In care, cu doar citeva decenii

inainte, in Franta, un nuvelist de talla lui Prosper Merimee incheiase, intr-un limbaj si spirit clasic-stiintific,
cercetarea celebrului monument romanic de la Saint-Se.
vin-sur-Gartempe). Cad, neinidoios, Intr-o anume parte
atit de
a operei sale de istorie a artei si arheologie
Odoputin unitara, chiar ateasta, la prima vedere
bescu nu mai este teoreticianul din tinerete cu Viitorul
artelor In Romania", nu mai este eseistul sau, cum 1-am

numit cu alt prilej, connaisseur"-ul din Cfteva ore la

Snagov", i Falsul tratat de vInatoare", crescut
o
spunea singar, intr-0 lectie la UniVersitate

cu acea

educatiune anticarie pe care o da deasa vedere si neincetata pipaire a multor i feluritor monumente vechi"

ci este specialistul, asa cum era el inteles la acel

ceas, pe la inceputul anilor '70, si care se yta dezvalui
ca atare, cu sigura nazuinta formativa si cu teluri precise pe care le-a urmarit i realizat tenace, In corespon140

www.dacoromanica.ro

dent, in cursuri universitare tinute in ultimii douazeci

de ani de viata si, mai cu seama, in lucrarea sa capitala
care a fost prezentarea i interpretarea, cu o metoda
proprie si inimitabila ce I-a facut cunoscut pretutindeni
in Europa savanta, a tezaurului din pertile Buzaului.
intre Odobescu scriitorul, cel vzut de o parte a istoriografiei literare ca neschimbat sub specia stilului
de la scrisorile copilriei la cele din preajma tragicului
Odobescu invatatul erudit intru arta i arsfirsit
heologie, tot mai circumscris sub speoila metodei, exista,
mi se pare, o deosebire deloc neglijabila in ceea ce privcste formatia. Ea vine se' nuanteze o biografie cultural:a de nespusa frumusete si de mare zbucium interior pe care, nu mai putin, Calinescu o putea percepe
intr-un portret splendid, dar intr-o judeoare incompleta
oa egala, fard evenimente, cum se cuvine unui
om de rasa".

Se poate spune cu tarie ea in istoria de inceput a

eruditiei Polmanesti, acolo uncle se asaza si o parte a

operei lui Hasdeu, a existat o cale regala", care a condus de la un diletantism superior, luminat, al unui Odobescu trecut, fare' licenta, prin scolile franceze de arta
arheologie, auditor al lectiilor unor Charles Lenormant

si Alfred Dumesnil la College de France, la acest alt

Odobescu, specialistul ascultat si consultat in chestiuni

anume de istorie a artei si de arheologie artistica, corespondent al savantilor rusi i spanioli, francezi i scandinavi pe subiecte de stricta eruditie i specialitate. Era
acelasi Odobescu care scria in 1870 de la Florenta sotiei

sale, je ferai mon possible pour me spcialiser", sau

care la Milano se indrepta premeditat, intre atitea co-

mori, doar catre opere de arta medievala ce-1 interesau

pentru studiile de moment ; Odobescu cel ce tinea la
Universitate
din 1877 incepind, apoi dupe' 1887
Cursuri speciale, strict delimitate tematic, despre institutiile religioase greco-romane sau despre epoca lui Traian, despre sculpture arhaica greaca sau despre arheologia preistorica europeana, ce abia incepea sa fie mai
bine stiutd, cursuri ce reprezentau ceea ce el insusi
numea prin 1891, intr-un manuscris pstrat la Biblioteca
Academiei, cercetari amanuntite, purtate anume asupra
141

www.dacoromanica.ro

unor cestiuni archeologioe", cu minutiozitatile eruditiei",

conducind la unicul metod de studiare ce... d omului

serioas si adincit stiintd sou cel putin ji pune pe ade-

vrata cale a eruditiunii".

Pe aceast traiectorie, de la diletantism superior la

specializare strict, unicatul literar-stiintific care este

Istoria archeologiei", nsout dintr-un curs liber si preliminar tinut in fiecare marti seara la Facuiltatea de Litere
din Bucuresti, intre octombrie 1874 si martie 1875, constituie un moment au totul aparte.

Aceast carte, muzeul imaginar cel mai atrgtor

din literatura noastrd", cum inspirat a numit-o Nicolae

Manolescu, si-a avut chiar mica ei notorietate european,
mentionat fiind, indat dupd aparitie, in clasicul manual al filologului i arheologului german, profesor la

Jena si Heidelberg, Karl Bernhard Stark (Handbuch

der Archologie der Kunst. I. Systematik und Geschichte

unde inder Archologie der Kunst", Leipzig, 1880)
cercarea lui Odobescu e considerat o premier de acest

fel in literatura stiintifica de expresie romanic (als

si reamintit, dup
zuerst in romanischer Zunge")

mai bine de patruzeci de ani, ca o cercetare important

asupra principiilor arheologiei, de Care profesorul genevez Waldemar Deonna intr-o sintez nu mai putin clasic (L'archologie, son domaine, son but", Paris, 1922).
Pentru cel ce se numea pe sine, cu indulgent ironie,
vieux diplomate archologue", judecindu-si dinaintea

Sasei lucrArile de eruditie drept mes etudes d'anti-

quaire", cursul liber pe care i 1-a oferit in 1874 ministrul Titu Maiorescu
cel ce avea sd fie, de la distant&
un geniu bun al vietii lui Odobescu in cel putin dou

era o noutate intimpinat cu

mare multumire" (o spune chiar autorul, in precuvintarea tiprit in 1877), dar si implinirea unei etape de
inalt diletantism in biografia acestui cultivat, subtil 5i
rafinat degusttor al artelor, precedind, in ordinea spiritului i in cea a metodei, ptrunderea sa in sfera unei
momente hotritoare

specializri mai stricte.

cu perfectd dreptate
Carte de informatie vasta
Tudor Vianu a socotit-o una dintre primele opere ale
eruditiei romanesti in spirit modern" , Istoria archeo142

www.dacoromanica.ro

logiei", cu digresiunile sale captivante, cu asociatiile sale

imprevizibile, cu descrierile sale de remarcabila concretete
concretul, piesa avuta sub ochi 1-au fascinat
mereu pe Odobescu, aa cum o marturisete *it de-a lungul calatoriilor prin muzee
cu gustul capodoperei,
al umorului, al polemicii, este un demers plin de gratie
tiinta precisa, ce pastreaza din rigorile textului universitar doar obligativitatea recapitularilor.
Incintator scrisd, scrisa de la inceput ca un curs citit

de un profesor ce nu avea darul oratoriei, afin mai

curind lui Pseudokynegeticos", cellalt manual", tiparit

In chiar anul inceperii lectiilor de la Universitate, ea

pregatet5te mai ales excursurile, analizele i comparatiile

copioase ce vor rasari pe fiece pagina a monografiei

dedicate vaselor i bijuteriilor premedievale de la poalele Istritei sau in cursurile speciale ce au urmat tocmai
acestui curs general, introductiv, neterminat i extrem

de sui generis" care a fost Istoria archeologiei".

Cursul, ca i cartea ce s-a nscut din el, promis cu
un eontinut i cu dimensiuni abandonate apoi, a fost
mai ales al unor cautari, al captarii bunavointei, atentiei i interesului general fata de chestiuni pe care nimeni nu le tratase, cit de cit sistematic, de la o catedra'
universitara in Romania.

S-a sugerat de catre elevi directi ai lui Odobescu

(Teohari Antonescu, de exemplu) c acest curs a avut

un caracter de unicat chiar pe plan european. O doza
de exagerare exista intr-o asemenea asertiune, caci literatura germana de specialitate
tiuta de Odobescu
fie prin cartile originale, fie prin traducerile franceze
pe care le poseda, uneori, in biblioteca i la care a facut
nu o data referiri in Istoria archeologiei"
avea citeva
manu ale ce cuprindeau i o asemenea tematica (dar nu
in mod exclusiv, e drept), ecoul lor in opera scriitorului
roman fiind evident nu o data.

Conceput la dimensiuni ce intreceau, desigur, interesul din acel moment al publicului romanesc cultivat
.5i savant
mult, putin CA va fi fost el, spre a folosi
o expresie draga lui Odobescu
cursul acesta nu a fost
gindit prea departe de ceea ce era modelul lectillor 5i
143

www.dacoromanica.ro

tratatelor de Kunstarchologie", care debutau in fiecare

caz cu un istoric al cercetrilor. k cuprinsul, ce ne apare
uneori chiar contradictoriu i conatit de restrictiv
fuz , al acestei arheologii a artei" practicate indeosebi
In lumea german a secolului trecut
si astazi respins de doctrina modern a arheologiei i istoriei artei,
atent la once artefact, la once opera., indiferent de orizontul geografic, uman, social din care s-a ivit
intra
de f apt doar .arheologia clasic greco-roman, conceput
ca o arheologie a capodoperei ; era aici o mostenire
iluminist, a Istoriei" lui Winckelmann, ce tintea la o

estetk si la o filozofie a acelei arte careia i se cuta

esenta (das Wesen der Kunst"), o mostenire a utopiei

winckelmanniene despre Grecia cea senin si ideal,

a bintuit spirite ilustre pin ctre 1900 chiar.
Confuzia implicat aici intre arheologie i istoria artei
cea dintii constituind partea mai veche a celei de-a
i regasit in chiar definitia dat de Odobescu
doua
In prima lectie a cursului, potrivit cdreia archeologia"

era o istorie a bellelor-arte din timpii trecuti" ; cercetarea laolalt, fdr recurs la vreo metodd
alta decit
cea a filologiei clasice, prin care se scrutau autori greci
romani , a artelor, credintelor, mitologiei, institu-

tiilor, obiceiurilor (asadar, a ceea ce Odobescu cuprindea

in antichittile estetice" i etice") era o moned curentd in cele citeva tratate germane foarte erudite si
foarte sistematice ce deveniserd modelul pentru multi
autori europeni (nu in ultimul rind pentru cei francezi
precum Ernest Vinet, care publica la Paris, In chiar anu/
cursului introductiv al lui Odobescu, a sa L'Art et

l'Archologie").

ktre aceste lucrri se prenumr Handbuch"-ul celui

mai important arheolog clasic din prima jumAtate a

v,eacului, Karl Otfried Milner

nu numai avut de Odobescu, in a treia sa editie, scoas postum la Breslau in

1848 de alt filolog i arheolog notoriu, Friederich Gottlieb Welcker, ci chiar inspirator direct, divulgat ca atare,
al periodizrii odobesciene din Istoria archeologiei", mai
ales in ceea ce priveste asa-numita epocd a anticarilor"

de la 1600 la 1750 , sau cellalt manual, deja arnintit,

al lui Stark, ce cuprindea la Leipzig, prima referire

144

www.dacoromanica.ro

europeana la abia aparuta, la Bucuresti, Istorie a archeologiei".

Conceputa ca o fireasca introducere in studiul arheoprin inasa cum era ea inteleas in epoca
vocarea celor ce au premers-o ca stiinta inainte si dupd
logiei

Renastere, pina la Graevius, Gronovius si Bernard de

Montfaucon

asadar inainte de etapa savanta" din

periodizarea lui Mller, adoptata si de autorul romn,

cea inaugurata de Winckelmann si de contele de Caylus

Istoria" lui Odobescu devine, pe nesimtite, altceva. Fard
bibliografia obligatorie a unui curs, fra succesiunea
imuabila a faptelor, rand pedanteria trimiterilor la autori
clasici sau moderni, in numeroase note de subsol, precum

In manualele germane la moda, ea devine treptat o pasionanta carte-eseu, disertatie libera despre opere, creatori si eruditi, un caleidoscop al trecutului viu coloraf,
un mozaic de evenimente ale culturii, un potop de fapte
si de crameni" cum, nimerit, o prezenta V. A. Urechia
In raportul pentru incununarea volumului lui Odobescu,
In chiar anul aparitiei sale, cu premiul Ndsturel Herescu
al Academiei Romane.

Era o carte despre anticarii de care Odobescu se v:i

fi simtit structural legat
fulgerele sale indreptindu-se

doar impotriva diletantilor, de la noi si de aiurea,

pgubeau stiinta prin teorii nastrusnice

anticari intre

care se profileaza siluete de eroi ai civilizatiei, de la

Plinius cel Batrin, mort in timpul eruptiei Vezuviului,
la Hugo Grotius cel scpat intr-o ladd cu carti
prilej
de constatare malitioasa : vedeti domnilor, la cite sint

bune cartile" , de la supardciosul" Rafael Fabretti,

stdpinul unui cal ce adulmeca antichittile

dar si autor

al unui volum despre Columna lui Traian, apdrut in

1683, pe care Odobescu 11 dona Academiei
la Athanasius Kircher, iezuitul posesor al unei eteroclite colectii
de antice" si al unor intins-baroce cunostinte din atitea
domenii ale trecutului, toti omagiati ca oameni de geniu"

care au presimVt adevarul si au raspindit asupra in-

duielilor lumina cea mai netgAduita". 0 carte cu poate

prea lungi citate din autori antici, pe care din tinerete
inca Odobescu i-a tradus mereu, dar care, in spiritul
vremii, nu puteau lipsi dintr-o istorie a disciplinei sale
145

www.dacoromanica.ro

Odobescu o spune rdspicat, de altminteri,

undeva intr-o lectie : faptele consemnate in scriitorii
cei vechi, pe de o parte, iar obiectele plastice ramase
din vechime, pe de alta, constituiesc materialul archeologiei"
cui comentarea, intr-o pitoreased dezordine,
sint memorabile
a unor capodopere ale artelor vechi
paginile despre cista prenestin de la Roma, despre
Nuntile Aldobrandine" de la Vatican, despre cupa Ptosau a unor momente tragice din
lemeilor de la Paris
istoria unor opere barbar devastate si distruse (pasajul
despre bombardarea, de catre Morosini i Knigsmarck,
a Partenonului, intr-o noapte de septembrie 1687, este
greu de uitat).
Indubitabil, Istoria" lui Odobescu, cu desele-i opriri
ocolisuri sub forma de dezghinuri archeologice cam
serpuite, cam frinte si cam dezmdulate", cu intariri
pe pipite... invatindu-mi rneseria de profesor pe capetele domniilor voastre"
cum i s-a reprosat si cum
pare a recunoaste singur inaintea auditoriului , nu a
rmas in istoria instructiei superioare romnesti ca un
model de metoda didacticd. Dar ea a fdcut epoca in invatamintul de istoria artei si de arheologie de la no1
pe care, in fapt, le-a si intemeiat
prin largul orizont
cultural deschis (si pe care nu mereu aceste stiinte au
stiut sa
pdstreze), prin intelegerea sensului istoric
preferate

al disciplinei arheologice pe care o despartea de filologie

si pe care o vedea drept necesara i fericita intregitoare
a istoriei : Pasind totdeauna aldturi cu istoria, ea singura o lmureste, o explic, Ii d colori i suflet, o invie,
o implineste".

Stiinta de ordin istoric, estetic si moral, caci era rz

binelui i a frumosului", arheologia nu putea sa negli-

jeze, in conceptia lui Odobescu, nici indepartata primd

istorie"
pe nedrept, cred, i s-a reprosat arheologuluiscriitor c n-a inteles noutatea acestor cercetri preistorice, nici a celor, atunci incepute, ale lui Schliemann de
la Troia si Micene, cind avem, dimpotriv, marturii directe despre lectii ale sale consacrate acestui subiect si
artei prehomerice
nici cercul larg al operelor neclasice, ale barbarittii postromane si ale timpurilor crestine, ale mediului-ev", care nici nu puteau fi dispretuite
146

www.dacoromanica.ro

de un iscoditor al primului mileniu romanesc, bizantin

in aceeasi vreme, i coincidenta e tulbusi germanic
ratoare, cu Eminescu cel din Strigoii" i cu Hasdeu cel

din Zina Filma" , de un cercetator al Pietroasei, al

Ravennei, al Monzei i al Bistritei oltene, ce marturisea,

In acest fel, o viziune mai generoasa decrt multi alti

specialisti europeni din cea de-a doua parte a secolului

trecut.

Ca in aceste lectii-eseuri devenite o carte-eseu a

existat o anume afectare a conversatiei libere", dar si
in fond, debo
a modestiei, o anume regie a textului
surprinzatoare la cel ce era in acelasi timp, la Bucuresti, i dascal de arheologie la Universitate, si director
al Teatrului National , ca efectele retorice, ba chiar
si poanta glumeata erau pregatite si cautate de profesorul-autor ce se stia a nu fi un om inzestrat cu darul
didacticelor adimeniri", lucrul este prea de tot limpede
spre a mai insista asupr-i.

Totul Ins, cind nu era aprig polemic, era plin de

gratie, in tonul alinttor sau colorvial cu care se indrepta spre tinerii studiosi ce veneau sa rataceasca duios
prin pustiele sail ale invatamintului literar" si crora le
dedica, de altfel, chiar Istoria archeologiei". Odobescu,

ce se marturisea a nu fi intelept ca Solon", care comentind texte poetice grecesti i latine se vedea silit
a le trada intr-o pacatoasd proza romaneasca"
ce
e uneori superba, in treacat fie spus

i caruia Ii pla-

cea sa cread ca aceasta varietate asa mgulitoare a

auditoriului meu nu poate decit sa-mi aduca o vie mul tumire, sa ma amageascd chiar asupra meritelor mele",
ba chiar i atunci cind nu era neapastia la nevoie
rata nevoie
sa fie de un sarcasm necruttor cu diletantii i cu patriotarzii culturali ce cochetau cu o istorie
romaneasca care incepind de la tata Romul se sfirseste

cu domnia lui Caragea, uninasul direct al imparatilor

Romei" sau dadeau explicatiuni de monumente antice,
dictate numai de unele aspiratiuni fantastice, cari azi
vor a ne da strmosi pe daci, mime pe celti si mai apoi
pe Dumnezeu mai stie cine". Acestea le spunea Odobescu, vestejind impostura in materie de istorie cultu147

www.dacoromanica.ro

ral national& intr-un curs si intr-o carte unde referirea la romani era constant& unde pretextul romanesc

fie el podul de la Drobeta, mormintul de la Concesti,

cettile iMoldovei, tablitele cerate din Muntii Apuseni

era de indata folosit si organic legat de istoria culturii

europene vechi i noi tunde, de asemenea, nu putine intuitii verificate mai tirziu stralumineaza pagina, ca in
acea fugara, dar remarcaibila, judecata asupra frescelor

brncovenesti de la Hurezi ce marturiseau ca arta noastr

la sfirsitul evului mediu incepea a se rasfata mai voios

In desertaciunile lumesti ale unor conturne mai pline

si ale unui colorit mai viu".

Inainte de a deveni o stiint, arheologia este o ati-

tudine" scria, mai aproape de anii nostri, Georges Daux,

unul dintre ultimii invatati ce si-au luat osteneala

a scrie o istorie a arheologiei. Cuvintele acestea se potrivesc de minune i autorului nostru, pentru care cufundarea intr-un trecut populat cu mirifice, fastuoase
stralucitoare capodopere, cu anticari savanti, dar urmriti de destine furtunoase sau triste, putea fi o compensatie pentru toate, multele sale neimpliniri i infringen.

In devenirea lui Alexandru Odobescu, carturarul de

marc i literatul rafinat, Istoria archeologiei", marturie

tocmai a unei asemenea atitudini de viata, este o piatra

de hotar intre libertatea fantazarii livresti i specializarea erudita, o carte far& pereche, care da masura unei
personalitti in felul ei incomparabile, o carte pe care

nu ti-o poi inchipui altminteri decit asa cum si este,

fa:fa sfirsit. Poate tocmai prin aceasta, ea ramine in cultura romaneasca, aidoma autorului ei, nu doar un sernn
de europeana distinctie, ci i
ceea ce, intr-un fel, este
cu mult mai mult
o mereu retrait nostalgie.

www.dacoromanica.ro

ODOBESCU I ATENEUL ROMAN

Anul 1887 si inceputul celui urmtor nu au fost,

Cu sigurantd, momentele cele mai linistite din neodihnita, ades sacrificata existent a lui Alexandru Odobescu.
In timput verii apruse la Paris Les filles du mande",
acel crud si inutil pamflet al lui Camille Oudinot cel
caricaturizase, mergind pind la infamie, pe savantul-diplomat care zdbovise mai mult timp in capitala Frantei,

iubitor de antichitati, de muzee, de biblioteci, dar si

de trai bun. Lucreaza acum, in conditii ce-i par sordide,

intr-o camera de hotel bucurestean. Sasa Odobescu se
afla inca la Paris si, din corespondenta aproape zilnic
a inclasificabilului crturar, Ii cunoastem cotidiana

umoare. Ii acapareaz mon travail Ptrossien", monografia vaselor si a bijuteriilor premedievale gasite la
poalele Istritei buzoiene, i spre a o publica se razboieste cru adversari redutabili
de calibrull lui Ion C.
Brdtianu, Mamie Vizir", sau al lui Dimitrie A. Sturdza,
Microbul"
ce nu inteleg prea bine rostul unor cheltuieli exorbitante reclamate de un asemenea savant s.antier care se preschimba in opul de captii al lui Odobescu j intr-un monument al eruditiei romanesti de
totdeauna.

ti tine cursurile la Universitate, unde il suplinise

mult timp, gratuit, tinarul Tocilescu. n anul scolar
149

www.dacoromanica.ro

1887-1888 autorul Istoriei archeologiei" preda

monumente religioase ale Greciei vechi" i Iconografia lui Traian" (curs din care citise si la Junimea"),
prornitea o Conferintd pentru Societatea de Geografie

recunoscindu-si, intr-o scrisoare, boala" de a accepta

obligatii ce-i incarcau programul excesiv, fara a-i aduce

satisfactii materiale, constata cu dezolare Ca nu mai are
nici cal-nag bune, nici haine de yard dar, seniorial, ex-

pedia de la Capa pentru cei dragi de la Paris

care,
intre altele fie spus, n-aveau bani sa-si achite nici chi-

ria

cegd marinat si dulceturi...

Quelle existence fracasse que la mienne dans tous

les sens", .aceastd propozitie dintr-o scrisoare a lui Alexandru care Sasa la 30 octombrie /11 noiembrie 1887,
pare a rezuma un crimpei de biografie. Una in care mmtea iscoditoare i sufletul larg ale scriitorului-arheolog

au cunosout arareori rdgazul.

Aceasta va fi fost starea de spirit in care Alexandru

Odobescu

pregAtit, intr-un timp scurt, si a rostit

duminica 14 26 februarie 1888, la orele 8 si jumdtate

seara, o conferint mai putin obisnuitd. Era cea care

inaugura, acum mai bine de un secol, monumentul devenit efigia cultural a Bucurestiului si a Vrii Ateneul
RomAn.

Cum volumul al XI-lea din seria academicd a Operelor" odobesciene (Bucuresti, 1986, ed. N. Lovinescu,
R. Bichis, F. Mihai) poart tocmai asupra anilor
1887-1888, ne-a devenit familiar
la o sut de ani
departare in timp
traseul care 1-a purtat, tot mai des,
pe invAtatul literat pe santierul atunci inltat in fosta
livad a VACareascAi" devenit metohul" Episcopiei Rimnicului.

Din martie 1887 pina in octombrie 1888 Basica lui

Esarcu"

sintagma ironic-afectuoasa nOscocit de bucu-

resteni, unind sugestia cupolei noii cldri cu numele

acelui neobosit animator care a fost Constantin Esarcu,

adevratul ctitor al Ateneului, apropiat grupului de prieteni ai lui Odobescu, impartsind aceleasi inimicitii academice
devine o prezentd statornicA in existenta scriitorului. In legaturd cu proiectul ateneist acesta a strata150

www.dacoromanica.ro

tut, in scurt timp, drumul lung de la scepticism la

entuziasm.

Pe cit se pare contactul cel dintii cu planurile lui

Esarcu 11 are Odobescu la 17 29 martie 1887 cind, lucrind la corecturile Pietroasei", Il intilneste pe insufletitul campion al noului proiect cultural : Esarco nous
les plans
scrie el Sasei la Paris, a doua zi
montr"
de son Athne dont les murs sont dj levs au fond
de la place de rEpiscopie". n toamna aceluiasi an este
de mai multe ori, consultat pe aceeasi ternd. Esarcu vine
la el cind este vorba a faire une liste des grands
hommes dont les noms doivent etre inscrits autour de sa
broicti" (Ant cele citite de fiecare clintre nci de atitea
acelasi
ori... !) pictorul George Demetrescu Mirea
care in 1888 Il picta pe Odobescu
primeste de la el
planul cu dimensiunile medalioanelor de la Ateneu",
infalisind domnii propusi de Odobescu si care slut cei
mai mari si... cei mai oulti domnitori" (pin& astdzi ei au
ramas, in porticul Ateneului Romn, Alexandru cel Bun,
;

Neagoe Basarab, Matei Basarab, Vasile Lupu).

bled detasat, plictisit, preocupat, mizantrop, Odobescu

urmdrind nu mai putin, evolutia santierului de arhitecturd unde se terminau slile laterale spre a se putea
incepe conferintele
ar vrea, asa cum scrie la 21 decembrie 1887 2 ianuarie 1888, tre dja loin d'ici quand
elles commenceront". Ironie a sortii, dar bucurie a contemporanilor i satisfactie a posteritatii, tocmai lui i-a
fost menit s le inaugureze. Foarte curind incepe pared

s o doreasedi el insusi, paate ca o satisfactie, ca o revarnA

pentru acest om care nu a dispretuit niciodat luminile

rampei. Curind tdup Anul Nou, la 8,20 ianuarie, isi petrece o parte a zilei In edificiul unde se lucreazA ne'ntrerupt in vederea pornirii prelegerilor publice. Si, pentru
oard, afldm de gindul liimpede conturat al organi-

zatorilor : Le projet est que ce soit moi qui ouvre la

srie par une conference sur les gdifices circulaires oil je

parlerai des autres edifices pour en arriver notre Attie-

ne".

Acest Ateneu al nostru" incepe

obsedeze, ca
tem de studiu, pe deloc calmul, deloc multumitul Odobescu. Je voudrais pouvoir faire quelque chose de bon,
151

www.dacoromanica.ro

rnais pour cela il faut que j'aie plus de repos d'esprit,

que je n'en ai, et surtout moins d'inquietude pour l'avenir

et pour votre existence actuelle l-bas et la mienne ici",
seria el Sasei Odobescu la 22 ianuarie/3 februarie. Tracasat de mizeriile zilnice si de o stare aproape nevratic,
amind mereu inceputul redactrii si nici chiar cind conf erina e anuntat in ziare grijile nu-i permit s inceapd
lucrul.
Trebuie s-si conceap repede

lecin citeva ore

tiile la Universitate, pentru a avea timp liber, desi quand
on a de soucis comme les miens en tte, il est bien dif-

ficiles de dissiper son travail sur des questions diff-

rentes, chose, dui reste, que je n'aime pas" (test de inalt

rigoare stiintificd din partea eruditului autor, stiut dintr-o
scrisoare datat 2/14 februarie).

Ba i se pare n'avoir acune ide bien claire, bien

lumineuse, bien attrayante pour clairer et rendre une
conference intressante" (9/21 februarie), ba, ajuns la pa-

gina 29, i se pare cd cette pauvre conference... c'est un

boulet que je traine lourdement" (13/23 februarie).
asadar in chiar
In sfirsit, duminicA 14/26 februarie
ziva rostirii alocutiunii inaugurale a Ateneului
cele
123 de pagini serse larg de mind erau gata, prilej al unui

luminos intermezzo intr-un an innegurat de multe. A

doua zi, cu amintirea flatant a ovatiilor i aplauzelor

stimulate si de citarea lui Mihai Viteazul si a nu demult
disprutului Cuza-Vod
intr-o atmosfer impregnat
de clasicitatea evocat la Ateneu, ca i in conversatiile
eu arhitectul acestuia, francezul Galleron, Odobescu reven ea la cursu-i universitar cu lectia despre legendele
Atenei si ale lui Tezeu.

Scrisa in citeva zile, conferinta va fi publicata in

doar citeva sAptdmini

intre martie si mai 1888

Socec i Teclu, autorul putind s impart, in Italia

la
la

serbrile Universittii din Bologna la care a fost invitat , citeva exemplare ale excursului sdu arheologicoartistic unui specialist ca Giovanni Capellini, dar si unei
aristocratice gazde precum contesa Gozzadini.

Brosura lui Odobescu de acum un veac este o capodoper a artei tipografice romanesti, de la coperta cartonata si in mai multe oullori, la conceptia elegant a pa152

www.dacoromanica.ro

ginii, Cu desene ce ilustreazd textul conferintei pentru

care autorul regretase faptul de a nu fi avut acele projections lumineuses" pe care, din altd sursd, stim ca le
folosea in lectiile de la Universitate.
intr-o vi-eme a gustului neo-clasicizant tardiv cultivat

din plin si de societatea ateneist, si de cele ce au preprecum aceea a amicilor frumoaselor arte"
din 1872 , si de cdrtile savante publicate, precum chiar
Istoria archeologiei" din 1877 a lui Odobescu el insusi
intr-un timp al asezdrii pretutindeni, dup 1880 mai ales,
la noi i aiurea, pentru edificii publice i particulare, a
unei puzderii amestecate de colonade, metope, frize, triglife, acrotere, statui si reliefuri alegorice, arhitectura
eclecticd a Ateneului Roman, cu dominanta-i stilisticd
antichizant, rspundea unui ideal estetic si cultural. Era
cel al luminrii prin instructie si educatie, intr-un spatiu nobil ce trebuia s aiba 'majestatea si rdceala ideilor.
L-au impartsit, in epoca, junimistii din Bucuresti, arUsti, arhitecti, istorici ; I-a impArtsit fondatorul asezdcedat-o

mintului

acel Esarcu ce fusese ambasador in cele cloud

capitale ale vechiului clasicism, la Atena si Roma , ca

si des consultatul profesor de arheologie de la Universitate, eseist, scriitor si peregrin, ce s-a intimplat a fi, la
acel ceas in Romania, cel mai erudit cunoscdtor al monumen telor antichittii greco-romane.
Rmine conferinta din 1888 a lui Alexandru Odobescu
consultabild i citabil chiar i astzi ? Un rdspuns fArd
exaltdri. la aceastd intrebare, ar putea da mdsura locului

ocupat in traditia europeand a culturii noastre de savantul De care confrati occidentali Il saIutau cu respectul
cuvenit unui invtat 'dublat de un generos, ce of erea tuturor rodul bunei sale cunoasteri a unor colectii de art&
si arheologie putin accesibile la acea data (este semnificativ, in acest sens, omagiul pe care Il aducea lui Odobescu Charles de Linnas
autorul fundamentalei Les
origines de l'orfevrerie cloisonne"
intr-o recenzie publicat in 1880 in Memoriile Academiei din Arras").
Curios sd stiu ce s-a scris, in ultima sutd de ani, pe
tema strict grdnituit de Odobescu in conferinta cu care
inaugura Ateneul Roman, am rdsfoit din nou cloud serieni
153

www.dacoromanica.ro

al cdror subiect coincide, in parte mdcar, cu acela al intemeletorului invtmintului romdnesc de arheologie si
istoria artei. Este vorba de un articol celebru din 1945,

The Dome of Heaven", publicat in Art Bulletin" de

ce s-a ilustrat
clasicistul german Karl Lehmann
printr-o masiva cercetare asupra Coloanei lui Traian de
la Roma, dascal in Heidelberg si Berlin inainte de a deveni profesor de artd an ticd i arheologie la Institut of
Fine Arts" al UniversitAtii din New York , si de volumul Mystique et architecture. Symbolisme du cercle

et de la coupole", scris la Geneva intre 1946 si 1949, dar

publicat la Paris abia in 1954, de Louis Hautecoeur, notoriu istoric francez al artei i arhitecturii ce m-a onorat,
cindva, cu sfaturile si prietenia sa.
Privirea lui Odobescu era, desigur, foarte fugar, avea'
un caracter strict ocazional i, intrucitva, monden, tinea
sd explice unui public mai putin obisnuit cu asemenea
monumente geneza lor indepdrtatd ; in vreme ce investigatiile amintite ale autorilor apuseni din secolul nostru
se adreseazd unui cerc de specialisti cu temeinice si subtile Ouncstinte de istorie generald, asaz
intr-un demers erudit impresionant
un fapt al artelor vizuale
In istoria ideilor si a civilizatiei. Si totusi, incercarea
odobesciand
riguroasd, sintetic, impecabil informat
pentru epoca in care, frd modele apropiate, a fost scrisd
(si scrisd cu atita grabd, in atitea zbateri launtrice !)
minuieste, de cele mai multe ori, aceleaa argumente, se
adreseazd acelorasi surse, rinduieste datele arheologice,
arhitectonice i artistice in acelasi context sensibil, mental si ideologic evocat de savantii moderni crora, evident, schita lui Odobescu le-a rmas cu totul i cu totul
necunoscutd.

Simpaticele digresiuni ale conferintei de la Ateneu

am lsat s m iea apa la dreapta i la stinga", cocheteazd vorbitorul cu publicul, regizindu-si, de fapt, excursurile exact aa cum o Mouse, cu paisprezece ani mai
devreme, in cursul inaugural de istoria arheologiei de la
Universitate
coloratele descrieri de monumente antice, pe temeiul utnor texte din autorii clasici
intre
154

www.dacoromanica.ro

ei Ovidiu, cintdretul canonisat la noi la Constanta"

dar si cele ale palatului bucurestean care este acest al
nostru prim templu inchinat numai si numai inteligentei
aici arcurile se infdtiseazd intr-un lant
rorndnesti"
sau ale recent
sdltdrett, intr-un Tnldios ghiordan"
revelatului monument triumial de la Adamclisi (fantezist
datat i reconstituit grafic de Odobescu i Tocilescu), cu

frize tot sculptate cu arme, cu foi, cu pdsdrele si cu

capete de zmei sau de lupi coltati", in fine, alternrile
inteligente ale prezentrii Ateneului cu cea a unor edificii celebre ale arhitecturii universale, facutd mai ales
dup manualul universitar de mare vog al lui Franz
Kugler, dau farmec acestei cAldtorii in lumea formelor
circulare, care merg de la tumuli preistorici si de la
cromlechul din Stonehenge pind la templul Vestei din
Tivoli, la mormintele din Roma

cel al Ceciliei Metella

cel al lui Hadrian , pin la Pantheonul lui Agrippa

sau la mausoleul teodorician de la Ravenna, cu acopenu1 monolit care il face sd cam aduca cu un cuib de pui
gigantici", adaug plastic Odobescu. Ele sint, aceste
ilustre monumente, cele care intruchipeazd pentru Ateneul din Bucuresti
ce-si avea temeliile circulare din
pricina unui biet manej de cai !
stepenea .. din mosi
strdmosi", pe care publicul luminat al Capitalei era adus
sd o cunoascd mai bine, legind simbolic emulatia clasicist intretinutd de citiva cArturari romdni, in frunte cu
Odobescu, de timpurile strdvechii clasicitdti greco-romane

care vedea, o data ou Platon, in circularitatea cupolei tinute de Atlas sau de Hercule forma perfectiunii
Cind, acum o sutd de ani, Odobescu vorbea despre
,,Atheneul Romdn i cldirile antice cu dom circular", o
fcea in actualul edificiu, intr-o said lungd de jos. Aula
nu era incd terminatd
prima conferintd era tinutd aici,

un an mai tirziu, la 19 martie 1889 , dar, cunoscind

proiectul, scriitorul-savant i ingAduia o clipd sa viseze la bolta viitoare a acestei vaste sail circulare. De

cite ori pdtrund in ea

biografia fiecdruia dintre noi e
marcat putin de vraja acestui spatiu din mima tdrii
iar privirea mi se duce, invariabil, spre inalt, o parte din
155

www.dacoromanica.ro

ceea ce vdd mi-e talmdcit, Inca, de verbul vizionar, cu

sonoritilti muzicale, al lui Odobescu care asez deasupra

caPetelor noastre o cupold rotunjitd in prelarg, strdpuns& cu ochiuri de lumina si ticsit cu -genii aripati,
cu zmei sclipitori, Cu delfini mldiosi, cu pere de fldcdri,

cu steme si cu stele de tot felul, intocmai ca i tdria

cerurilor din basmele bdtrinesti".

www.dacoromanica.ro

LUMEA DIN CARE VENEA EMINESCU

Cu citiva ani in urrnd, s-a putut pAsi pragul unei expozitii memorabile pe care a gazduit-o Muzeul Satului.
S-a numit Picu Ptrut, un chip al locului romdnesc"
s-a voit a fi un omagiu adus frumoasei trude, de acum
un veac, a unui carturar tran din Ardealul de miazAzi.
Nseuit in 1818 si mort in 1872 in Slistea cea vestitO
cum sund un viers" al
de multi oameni locuit"
sat
Picu Procopie Oprea Pdtrut a fost un personaj
inefabil. Apartinea timpului sal intr-un mod neobisnuit
pentru un om al satului, de vreme ce copia pentru sine
tAlmaciri romdnesti, deja tiparite, dup elvetianul Salomon Gessner, dup francezii Eugene Sue si Alexandre
Dumas ; dar tinea si de indepArtate vremuri ale evului
de mijloc prin osteneala
modest, tOcutd, iesitd pared
din timp, departe de freamdtul unei lumi in plind prefacere
deasupra albului atitor sute si sute de pagini
unde texte rare, drame cu irozi, stihuri de tot felul se

invecinau nenumAratelor miniaturi ce inchideau in eon-

turele lor, stingace dar libere, o lume ce nu mai era a

secolului.

Erau, aceste imagini, caligrafiate de-a lungul zilelor

anilor in manuscrisele lui Picu Pdtrut, inrudite i cu
157

www.dacoromanica.ro

cele din picturile pe sticla transilvane ale unor Savu,

Moga i Matei Timforea, dar si cu picturile murale ol-

tene si maramuresene, cu schitele din erminiile veacului

al XVIII-lea, respirind, in cheia medievalittii, a canonului bidimensional, stereetip, geometrizant, un aer al timpurilor revolute.
Totodata insa, pitoresti si decorative, pline de savoare,
de acea concretete i voiciune a desenului si a culorii ce
marturisesc indepartatele radacini ale unei estetici moderne atit de indatorate folclorului, aceste imagini par a
se integra intrutotul gustului posteritatii.
Lumea acestui Picu Patrut apartine, de fapt, vecinatatii noastte imediate, aceleia din care, cronologic i geceea ce, intr-un fel, este
nealogic, descindem direct. Si
aceast
lume
este
tocmai aceea pe care,
si mai graitor
In satele Moldovei de Sus si ale Transilvaniei, o strabatuse in copilarie si adolescenta, Eminescu el insusi.

Este sigur ca o parte esentiala a culturii celei mai

neobisnuite minti pe care a iscat-o vreodat pamintul
romnesc, tine tocmai de acest orizont al culturii taranesti in care reperul medieval era hotaritor inca, la mijlocul veacului cind Eminescu se nastea intr-un neam de
obirsie razaseasca. Prin anii '60 ai secolului trecut, in
timp ce Picu Patrut isi impodobea manuscrisele cu scene
coborite, parca, dintr-un tetraevanghel medieval, dar
copia si versuri din contemporanul Vasile Alecsandri sau
pagini talmacite de altii din romane frantuzesti, fiul caminarului Eminovici, viitor student la Viena si Berlin,
cobora dinspre Cernauti, Blaj i Alba-Julia, ajungind la
Sibiu si in Rasinarii aceleiasi Marginimi de care tinea
Salistea. Cel ce a avut in biblioteca cronografe de seco]
XVIII i Erotocritul", si pe Varlaam i Ioasaf" sau
pagini din veacul lui Matei Basarab nu putea fi decit la

el acasa in aceasta lume sateasca a cartilor populare, a

traditiei si a esentelor din care Eminescu vine de fapt.
Daca s-ar fi intimplat, printr-o potrivire fericita a sortii,
s-I cunoasca pe taranul luminat din Saliste ce copia
versuri noi i cintece vechi, texte venerabile ale Orlen158

www.dacoromanica.ro

tului i pagini la moda" ale Occidentului, este sigur c5

poetul nostru national 1-ar fi inteles si iubit. Va fi fiind
acesta un argument in plus pentru entuziasmul solidar al
celor de astzi inaintea simplitAtii pline de har, a

atit de curate de care s-a inconjurat Picu Pdtrut, mult

pctosul si smeritul", un precursor al cdrturarilor i artistilor moderni.

www.dacoromanica.ro

NOTE EMINESCIENE DESPRE ARTA

ANTICHITATH

Despre interesul constant al poetului national pentru

lumea veche, pentru exemplaritatea evului greco-latin,
dar si pentru civilizatiile Rasaritului s-au scris pagini numeroase i lamuritoare. Se intimpl insa ca noi dovezi
vin Inca sa intareasca o opinie deja avansata, s nuanteze unele ipoteze deja emise de istoricii literari, mai de

fiecare data asemenea marturii provenind din sfera

a
fundamentala in cultura roman de ieri si de azi
cercetarii manuscriselor eminesciene.

Descifrarea citorva file germatie (f. 45 r-f. 49 r) din

manuscrisul 2286 din Biblioteca Academiei Romane, ne-a

pus inaintea unui fragment de biografie intelectual a

foarte tinrului student ce audia, intre altele, la Univer-

sitatea din Berlin, in semestrele de iarna si de yard

1872-1873-1874, prelegerile lui Carl Richard Lepsius

despre Istoria Egiptului", Monumentele egiptene" si

Monumentele si obiceiurile egiptenilor", precum

cursul lui Althaus despre Dezvoltarea si critica filozofiei hegeliene". Mentionarea aici a acestor cursuri de egip-

tologie si de istorie a filozofiei moderne nu este intimplatoare. Cele cinci file pomenite ale manuscrisului 2286

au legtura tocmai cu amintitele cursuri, fiind, foarte

probabil, conspecte ale poetului

mai curind decit note
din amfiteatru
cu ecouri ale unor lecturi facute mai
160

www.dacoromanica.ro

ales pentru adincirea informatiilor pe care le ciao:lea in

lectiile sale cel dintii dintre profesorii amintiti, reputat
istoric si orientalist al Universitatii berlineze.

Notele lui Eminescu despre arta antic& a Orientului

carora,
despre aceea a Greclei grupeaza observatii

fireste, nu li se putea cere originalitate stiintific, dar

in care deslusim o metoda de lectura foarte sigura

despre arhitectura si sculptura Egiptului faraonic, cu reliefarea grandorii monumentelor de pe Nil, despre arta
Indiei, a Palestinei si a Feniciei, subliniindu-se legatu-

rile cu tot ce era gind despre natura si zei la creatorii

acestor indepartate civilizatii, in fine, despre stilurile
grecesti clasice i relatiile lor cu ideologia timpului, cu
epica, cu lirica, cu drama, cu religia Heladei mostenite,
in forme proprii, de Republica si Imperiul romanilor.

Deschis spre tot ce era, in Europa germanica a

vremii studentiei sale, eruditie si interpretare in legatura cu stravechile civilizatii mediteraneene, Eminescu
si aici intervine, imi pare, o anume originalitate a
acestor note germane ce lasa sa se intrevada siguranta
metodei de informare a unui tinr cu o inzestrare putin
comuna
leaga intre ele domenii inrudite, uneste
intr-un tot coerent, spre uzul su propriu, date si
flectii ale arheologiei, istoriei religiilor, filozofiei si isttriei artelor, de care luase cunostinta prin lecturi si
cursuri separate in anii Berlinului, ani ce continuau si
adinceau, se stie, momentul vienez.

Notele acestea, urmate, de altminteri, de cele referitoare la istoria egipteana, au pornit

lucrul este sigur
de la cursurile lui Lepsius, profesorul de mai

multe ori amintit de Eminescu in manuscrisele sale, autoritate stiintifica ale direi lucrari erau citate in acel timp
in toate tratatele academice germane cuprinzind referiri

la arta veche orientala (de la Kugler si Springer, la

Lilbke

i Schnaase), savantul prusian pe care Friedrich

Wilhelm al IV-lea il trimisese, cu treizeci de ani inainte.

in fruntea unei misiuni arheologice in Egipt, Sinai si

Etiopia, publicind, intre 1849 si 1859, bogata recolta a
acestei expeditii in 12 volume de mare format, cuprinzind sute de planse, harti, litografii i desene cu planuri

sectiuni, dar si cu romantice peisaje cu ruine de la

161

www.dacoromanica.ro

Memfis, Giseh i Sakkarah, Fayum, Teba si Abu Simbel,

amintitor de un curs audiat si de Eminescu,

sub titlul
mai tirziu
Denkmaeler aus Aegypten und Aethiopien". Imaginile acestea, desenate i gravate de artisti de
oarecare faim din Berlin, Hamburg si Basel, vor fi fost.
cu sigurantd cele pe care
in parte mdcar
tindrul
romn ajuns in amfiteatrele Universittii Friedrich Wilhelm le-a avut sub ochi la lectiile lui Lepsius sau in bi-

blioteca universitard (si nu numai la Berlin, dar poate

fusese stirnit interesul
inc la Viena, unde stim

pentru Egiptul antic). Oricum, mi se pare a nu gresi prea

mult crezInd c planse precum Ansicht der Ruinen von
Memphis" sau Giseh. Steindamm und Felsengrber vor
der grEssten Pyramide" au putut stimula fantezia poetului, nu doar in notele-conspect in limba german unde
retinea incremenirea statuilor egiptene devenite arhi-

tecturi" (Stille und stumm. Die Arme dicht am Leibe,

ohne innere Bewegung", Die Seulptur als Statue gibt
keinen anderen Eindruck als die l3aukunst") ci si, inaintea acestara, in episoclul Egipetul" din Memento
mori" unde Memfisul faraonilor ii putea apare cu
entice / Mur pe mur, stifled pe stine, o cetate de
gigan.ti", in acel Egipt mide se ridic trufase i.51 eterne

ca i moartea piramidele uriase", zidiri ce sint pentru poet

gindiri arhitectonici de-o grozav maretie", sau in nuvela
Avatarii faraoriului TIA" scris in chiar timpul studiilor
universitare, unde Memfis, divina Memfis, isi ridic colosalele ei zidiri ninse de 1=4 in deprtarea trei", fiind oraul
ou,cupolele albe",lcu ocean de palate uriesesti",
cu strade largi pavate cu pietre lungi i albe" ; in veciniitate, pe Nil, se aflid orase vechi ce-si construiesc zidirilor lor sure si colonadele lor infinite in lumina noptilor, piramidele
morminte de regi
cimpuri de palmiericc

in volumul intii al albumului lui Lepsius le

distingem pe acestea din uraCA, intr-o vedere a ruinelor

palatul faraonului are siruri de coloane

sure si boli uriesesti", in piramid se and colonade",
memfite

,-,deserte hale", chipuri uriesesti i negre de zei in umbra

umed a columnelor".
162

www.dacoromanica.ro

Tot ce este uriesenie" in arhitectura Egiptului este

perceput de Eminescu care vede arhitectural, la scara
colosal, civilizatia Orientului antic. Ceea ce Calinescu
numea naturismul asiatic" din poezia i proza eminesinrudindu-1, si prin aceasta, cu liricii romantici
cian
se aria aici, in uriesenia perceptiei poetice a
germani

naturii si a arhitecturii, a monumentalului si a grandiosului, asa incit desenele, acuarelele, gravurile ce insoteau
descrieri exotice de calatorii occidentale din prima jumatate si de la mijlocul secolului al XIX-lea nu vor fi facut
decit sa sporeasca predispozitia lui Eminescu pentru asemenea subiecte si imagini (in genere, chiar textele unor
manuale universitare germane mentionau, ca un loc comun aproape, die monumentale Richtung" a arhitecturii
artei egiptene).

Dupa certa initiere in unele aspecte ale lumii Egiptului antic in episodul vienez al studentiei sale, de care
par a se lega dasclii Scrisorli a II-a", ce -nvirteau al
mintii scripet / Legal-find cind o planeta, cind pe-un rege
din Egipet" ; dupd referirile incidentale la insemne ale
civilizatiei faraonice, precum in scrisoarea din 1871 trimisa de la Cernauti lui Dumitru Bratianu, unde se iau
la un moment dat, ca element de comparatie, piramidele,
piedici contra pasurilor vremii", ale cror temelii largi
si intinse purtau deja in ele intentiunea unei zidiri monumentale", enii episcopului berlinez var fi clarificat definitiv pe Eminescu asupra sensului succesiunilor marilor civilizatii ale antichittii, asa cum apar ele si in notele germane despre arta si religia Orientului, Greciel
Romei, intr-o ordine asemanatoare, de altminteri, celei
din abia citatul poem Memento mori".
Dac mentionarea, In notele-conspect, a artclor peninsulei hinduse ne apare fireasc, stiind dot de mult fusese

India prezent in gindul lui Eminescu, din epoca .stu-

diilor inc
citea traducen i germane din literatura indiana, cunostea ipoteze cosmogonice indiene despre care
Weber vorbea intr-un curs din 1873 la Universitatea din
Berlin (in paralel cu evocarea monumentelor egiptene de
Care Lepsius), iar mai tirziu avea s copieze, la Iasi, pagini dintr-un glosar sanscrito-latin , nu mai putin, pre-

zenta in aceste note eminesciene in limba german, in

163

www.dacoromanica.ro

ultima lor parte, a comentariilor la arta greco-romand se

Inscrie intr-o preocupare statornicd a poetului.

S-a remarcat deja, de catre altii, interesul lui Eminescu pentru arhitectura si sculptura greco-romand, citarea unor opere si capodopere ale plasticii clasice antice,
referirile la statui ale lui Fidias si Praxiteles, existenta
chiar a unui lexic eminescian adecvat acestor arte si tehnicilor lor.

Aflat, incd in epoca studiilor la Viena si Berlin, sub

semnul reflectiilor de sorginte neoumanist, winckelmannian, ale lui Schopenhauer asupra fenomenului es-

te tic elin, Eminescu va vedea limpede legturile acestuia

cu societatea ce le-a produs, cu statul-polis, cu acea geografie specified a Greciei ce fAcea ca un spatiu ciar lirnitat sa ia locul, vizual vorbind, nerndrginirii orientale

(dupd cum avea prilejul s noteze in chiar notele manuscrisului 2286 : An die Stelle des masslosen tritt das
in sich Begrenzte, nicht das Allgemeine, nicht Brahma,

sondern die in sich gehaltreiche Begrenzune).

Cursurile de specialitate strictd
precum cele ale lui
Lepsius si Weber , lecturile, oricit de fugare, in domeniul egiptologiei si al indianisticii, nu vor fi fost hied' suficiente pentru conturarea unui orizont de istorie culturaid' de lrgimea celui pe care notele germane 11 las s
se intrevad ; pentru interpretarea esteticd a artelor vechi,
pentru asezarea i comentarea lor in contextul ideologiei
antichittii, in legkurile lor cu credintele fiecdrui loc si
timp, asa cum sint ele surprinse in amintitele note, altele

trebuiau s fie sursele de informare la care se putea

adresa Eminescu.

Cu acest gind ne putem indrepta privirea spre un

autor la care, deopotrivd, istoria filozofiei, istoria religiilor si estetica constituiser, cu mal bine de o julmtate
de veac inainte, un cimp de superioard reflectie, un au-

tor cu a cdrui &dire tinrul poet roman se familiariza

la Berlin, de-a lungul unui curs universitar paralel cu
cl de orientalistic. Este vorba, s-a inteles desigur, de
Hegel.

Chiar tlac, cum se stie prea bine, gindirea dialecticianului 1de la Jena, Heidelberg i Berlin nu a asti in
Emineseu 'un partizan (este des amintitd, intre altele,
164

www.dacoromanica.ro

acea propozitie a poetului, din chiar perioada berlineza,

despre die heglich schlecht geschriebene Weltgeschichte")

chiar dacd inriurirea lui Schopenhauer nu va fi facut

decit sa contribuie la antihegelianismul lui Eminescu,
moda filozofica pe care autorul Fenomenologiei spiritului" o crease in intreaga Germanie ottocentesca nu putea
ramine far& ecouri in textele eminesciene, in cele mai
timpurii indeosebi (aspect pe care Cdlinescu I-a cercetat
indeaproape in Opera lui Mihai Eminescu", remarcind

expresiile de scoala hegeliana" sau unele idei secundare scoase in urma vreunei lecturi"). De aici, pina la

identificarea unor sintagme hegeliene chiar, precum cele

din notele germane despre artele vechi, nu este decit

un pas.
Lecturile hegeliene ale lui Eminescu in domeniul eslegate direct, deteticii i in cel al filozofiei religiilor
integrind pe
sigur, de cursul din 1873 al lui Althaus
cele de istorie i civilizatie orientala, pot fi demonstrate

printr-o comparare, fie si sumara, a textelor lui Hegel

din sfera amintit cu insemnarile-conspect din manuserisul 2286.

Daca lectiile ginditorului german despre filozofia istoriei evocaser istoria civilizatiilor din Extremul Orient
Orientul Apropiat, din Grecia si Roma, din Bizant
evt11 mediu occidental sau din epoca moderna, intr-o maniera ce amintea de herderienele Idei asupra filozofiei
istoriei omenirii", scrierile hegeliene despre arta si religia acestor civilizatii
in primul rind Estetica"
puteau constitui, pentru Eminescu, un cadru intru rinduirea datelor de natura arheologica, artisticd, religioasa
despre civilizatiile antice ale Asiei si ale bazinului mediteranean, ele lasind urme in notele germane ale studentului roman ca urmare a unor lecturi sistematice.
operele
Pentru Hegel
in prelegerile de estetica
de arta egipteana sint tainice si mute (Ihre Werke, aber,
bleiben geheimnisvoll und sturnm"), iar :spiritul egiptean
aceasta o spune in preleare un caracter enigmatic
gerile de filozofia religiei
idei ce apar in notele lui
Eminescu, in cuvinte foarte apropiate, de vreme ce Egiptul este vazut, ca si arta sa, drept un tinut tainic si tacut
(es erscheint als ein... geheimnisvolles Land", Das in16,5

www.dacoromanica.ro

nere 'der Natur ist stun= bleibt ein Geheimniss") ; cuvintele lui Hegel despre dublul caracter al arhitecturii
egiptene (Wir haben hier eine gedoppelte Architektur
vor uns, eine berirdische und unterirdische") se recunose, cred, in remarca lui Eminescu in legAturd cu imprejurarea ca pe valea Nilului arhitectura invdluie ceea
ce ar fi trebuit sa reprezinte, uneori fiind ingropatd in

pdmint, alteori indltindu-se spre soare ; constatarea eminesciand potrivit cdreia doud forme de expresie domind
arta egiptean, aceea arhitectonicd si aceea sculptural,

cea din urmd ajungind uneori la efecte ale celei dintii

(despre sculpturd serie : Sie behlt einen schlechthin architektonischen Character und Ausdruck") aminteste de
consideratii hegeliene similare potrivit cdrora, in Egipt,

arhitectura, condensatd in forme independente, putea

trece in sculpturd ; in sfirsit, observatia lui Eminescu potrivit creia arhitectura egipteand este dominat de pondere, regularitate, reguld fixd (Der Drang nach stummer
Gestalt, die Besonnenheit, Regelmssigkeit, festes Gesetz")
aminteste iardsi de ceea ce era, dupd Hegel, specificul
piramidelor (die Regelmssigkeit und Abstraktion der
Formen").

din cele
Aceeasi inspiratie din textele lui Hegel
gasim in inde estetic si din cele de filozofia religiei
semndrile lui Eminescu despre grandoarea Unicului" in
spiritualitatea iudaicA, despre legdturile acestuia cu poezia ebraicd, dupd cum inspiratd direct din textul hegelian

al Esteticii" (Der Kampf der alten und neuen Gtter")

este referirea lui Eminescu la zeitAtile grecesti (Kampf
der alten und der neuen und der Seig der neuen Gt-

ter"). De altminteri, la aceastd sectiune a notelor-conspect

privitoare la arta si mitologia Heladei, prezenta lui Hegel

este constantd. Cercul de zei particulari" (einen Kreis

besonderer Gtter") ce a luat locul divinitdtilor invizibile

ale Orientului, dup cum noteazd Eminescu, aminteste

indeaproape de faptul c, pentru Hegel, zeul grec era

eine besondere Gottheit" ; individualizarea zeittilor $7re-

cesti, subliniatd de Eminescu (es sind begnstigte Indiv iduen"), pare ecoul direct a ceea ce era die einzelne Individualitt der Gtter" la Hegel ; stilul ionic avea
ceea ce toti arheologii clasici o stiu
zveltetea, gra166

www.dacoromanica.ro

Tia si eleganta remarcate de Hegel (Schlankheit, Anmut

und Zierlichkeit"), tendinta spre zveltete (ins Schlankere ilberzugehen...") a acestui ordin fundamental al artelor greco-romane e notata si de Eminescu.
Aplecat asupra cartilor lui Hegel, comentate, evident,
intr-un curs universitar pe care el 11 audia, citind in ace-

lasi timp lucrari felurite tinind de istoria antichitatii si

a artei sale despre care afla informatii de prima mina
de la magistrii sal berlinezi, poetul a pastrat, din toate

aceste lecturi, din ceea ce lectiile ascultate Ii puteau oferi,

o imagine sintetica despre civilizatiile strvechi ale Rasaritului si ale Mediteranei, despre artele si tendintele aces-

tora. Metoda de instruire a lui Eminescu in epoca uni-

versitara transpare limpede si din acest manuscris, indic

remarcabila sa curiozitate intelectuala, gustul ski pentru
informatii precise si pentru idei, orizonturile sale intinse,
judecatile sale clare.
0 !data mai Tnult, se poate crede cu tare, intrarea in
circuitul public a unor asemenea texte
pe alocuri inca
dificile in descifrarea i interpretarea lor
ne va deslui mai bine laboratorul interior al mintii celei mai putin obisnuite pe care a nascut-o, pina astazi, meridianul
romanesc.

www.dacoromanica.ro

IORGA, PENTRU NOI

3)I orga precursorul" nu poate fi decit o imagine firesc intiparita in memoria colectiva a intelectualiatil
romanesti i, indeosebi, in mintea fiecrui istoric roman.
Portretul subiectiv, plastic si celebru schitat de Cannescu
publicat un an dupa crunta sal/11*re din viata a savantului are, din acest unghi, o exactitate pe care fiecare
dintre noi a resimtit-o adesea.
Istoricul national al romanilor, cievenit, alturi
Eminestu, intruchiparea unei excelente spirituale romanesti, a innoit cercetarea istorica, din prima tinerete Inca
pina la sfirsitul tragic din noiembrie 1940, prin puterea unei minti fra comuna pereche. Istoric al oamenilor,
al vietii celei mai obisnuite in expresiile sale coticliene,
dar si al plasmuirilor celor mai inalte intru spirit, Nicolae
Iorga a premers, de fapt, i acelei directii de cercetare
pe care o numim astazi istoria mentalitatilor". I-a premers, chiar daca fara o metoda riguros respectata, chiar
daca fard a urma o doctrin, un curent, o scoala (dei de-

prins precoce cu nuantele istoriei culturale in anii de

studiu din Germania si Franta). Istoric global nu prm
eruditie doar, ci mai ales prin intuitie, Iorga a scris istoria unor mari aventuri
launtrice si nu numai
ale
romanilor instalati de secole in europenitate. i fiecare
dintre noi, cu siguranta, calcind un segment sau altul din
168

www.dacoromanica.ro

sanctuare, ivite din vegetatia muntilor, la Costesti si la

Grdistea Muncelului, pind la figurile omenesti supuse
unor necalcate reguli ale viziunii strAvechi, geometrizante pe relieful cutarei monede sau falere, metope sau
stele funerare, la Her5strau, la Casei sau la Adamclisi,
si mai departe pind la sobrietatea, niciodat austera, a
masivelor alcAtuiri de case si biserici din birne ale
Maramuresului si ale Gorjului, pind la schema geometried si la expresia de o teribild savoare elementard a
imaginii omului in crucile cioplite in piatr din tinutul
Buzaului sau pe mstile rituale, legate de ceremoniile
funerare ale priveghiului, din Vrancea, pin la sculptura telurica" i robust, cu ample desfdsurdri spatiale

si cu sensuri de mitologie, a unui Vida Gheza sau a

unui Apostu, o aceeasi punte uneste inceputurile si prezentul civilizatiei romnesti. 0 face celebrind si transpunind in imagine plastic5 forta covirsitoare i tainele
de tot felul ale naturii si ale omului, nAscind acel limbaj figurativ din orizon tul arhaicului care rdmine o continuitate cultural pe care putine popoure ale Europei

si ale lumii o pot afirma. Din sobrietatea, din monu-

mentalitatea interioara arhaicd a inceputurilor celor mai

indepArtate de artd carpato-dunareanA, avea s e imprtseasca mai tirziu, intr-un orizont de data aceasta

al clasicului, al echilibrului si al armoniei fr cusur,

arta evului mediu romnesc i cea a timpurilor mai
noi, incorporind tot ceea ce, ca tip de meditatie si de
viatd, ca limb4 i ca simt estetic, poporul aparut in
aceste parti de lume acum mai bine de o mie de ani
a primit, firesc si in spiritul sal, din marea traditie
greco-romand pe care a stiut-o nemijlocit i atit de

durabil.

Clasice sint, in sensul cel mai propriu al cuvintului,

proportiile si ritmul decoratiei, inscrierea in universul
din jur ale lacasurilor primilor Basarabi i ,Musatini de
la Arges si Cozia, Rduti i Siret, cele ale epocii stefaniene, cele ale Munteniei i Olteniei dinaintea lui
Mihai Viteazul, cele ale Transilvaniei cnejilor romni,
dupd cum din nou clasice sint, in perfecta lor coeziune
lduntrica, in discretia i inefabila lor cumpanire cromaticd, dispuse cu o consumat *Uinta' a tectonicei arhi188

www.dacoromanica.ro

trecutul national, a trebuit sd se intilneascd cu observatii

fundamentale ale savantului.
Traversind, prin ceea ce mult-putin am scris, un lung

rstimp asezat intre intemeierea statelor medievale

nasterea statului modern la romdni, intilnirea cu Iorga,
petrecuta de sute si sute de ori, in singurdtatea paginii
un Iorga regdsit chiar si intr-o nota, intr-o
tiprite
recenzie, intr-o aluzie, intr-o frazd arborescentd privind,
poate, cu totul altceva decit subiectul ce md interesa ,
a fost i va rmine evenimentul major al destinului meu
de om al cartii.
Aleg, aproape la intimplare. Prin ilustrarea conceptu-

lui de cruciada tirzie", sau prin reflectiile pe marginea

unor mutatii ideologice la finele evului mediu, sau prin
aplecarea asupra istoriei celor mici" in prima virstd a
modernitAtii, Iorga s-a vadit un scrutdtor plin de finete
al unor oscilatii sensibile i mentale de acum citeva sute
de ani, un observator al personajelor sale, al miilor sale
de personaje evocate in miile sale de studii prin detalii,
de el intrezdrite, ale biografiei, ale politicii, ale genealo-

giei, ale credintei, ale vietii si ale mortii lor.

Foarte tinrul Iorga se apleca, cu interesul nedisimulat al unui rdsdritean ajuns in arhivele Apusului de acum
un veac, tocmai asupra unor semnificative intilniri de civilizatie intre Occident, pe de o parte, si universul bizantino-balcano-islamic, pe de alta, ,posibile prin ceea ce au
fost denumite, in posteritate, cruciadele tirzii", fenomen

de ampl rezonantd ilustrat prin caldtorii, prin izolate

cavalcade militare, prin proiecte niciodatd puse in fapt.

De la invocarea acelui campion de cruciadd trecentist
numit Philippes de Mzires, teoretician al idealului cavaleresc impArtdsit de regii Frantei, de ducii Burgundiei,
de suveranii latini" ai Ciprului sau de Angevinii Ungariei, ping la vasta stringere de marturii, piine de culoare,
privitoare la cruciadele secolului al XV-lea care au atins
Europa orientald, de la Raguza i Caffa, la Dunarea de
Jos. sau pin la rescrierea oventurilor sarazine" ale seniorilor francezi, flarnanzi si burgunzi aducind la Arges,
la Suceava sau la Cetatea Alba gusturi, obiceiuri i po-

doabe ale gbticului international", Iorga a redat lumii

savante istoria unui capitol de interferente europene in169

www.dacoromanica.ro

daratul crora regi i clatori, misionan i corabieri, voievozi i sultani scriau cronica unui timp de tranzitie.
dac Il credem pe Borges,
Un alt ev al tranzitiei
intr-un raspuns dat lui Moravia, toate epocile au fost de
era cel al secolului al XVI-lea, la al carui
tranzitie !
mijloc am incercat sa asez debutul trecerii de la medieam mai
val la modern in civilizatia romanilor. i aici
o borna spre care ne intoarcem priscris acest lucru

virea, o data mai mult, este Nicolae Iorga, cel care in

ultima-i sintez de istorie a romanilor intelegea ca ex-

presiile ideologice ale unor fapte politice din vremea lui

Mihai Viteazul si a Mihnestilor de la Bucuresti si
apartineau unei alte ordini decit aceea medievald, in primul rind prin stapinirea concomitent a Munteniei si a
Moldovei, ba chiar si a Transilvaniei, prin pregatirea unor
forme monarhice moderne, prin relativizarea unor norme
morale
prin ascensa nu uitm cazul renegatilor"
siunea i autoritatea unor gusturi si a unor atitudini nobiliare.

In fine, lumea strii a treia", cea a mosnenilor, a razesilor, a micilor preoti si a cupetilor", pregatind, in jurul lui 1800, triumful burgheziei romanesti din secolul
nostru clasic, este una creia Iorga i-a inchinat pagini de
luminoasa intelegere, de o prospetime a viziunii ce pre&tea, parca, incheierile mai tirzii ale unor istorici si sociologi aplecati asupra fenomenului popular mai vechi
sau mai nou, de la Le Goff si Burke, la Mandrou si Muchernbled. Il gsim aici, din nou, pe acel Iorga ale crui
studii prefatau aievea cercetarea men talitatilor, atunci
cind scria despre cultura folclorica sub fanarioti, despre
ctitoriile satelor de sub munte, despre regionalisme de
felul celui oltean, despre inscriptii de biserici, idespre
zapise i rvase, Iorga cel din Istoria tarii prin cei mici",
cum suna titlul unor reflectil publicate in 1921 in propria-i Revista istorica".
C unii dintre noi, cei care nu am avut uriasa sans&
de a fi elevii lui Nicolae Iorga, ne putem revendica de
la demersul sau intemeietor, mi se pare un gest necesar,
care depseste
de fiecare data
adinca reverenta
inaintea geniului.

www.dacoromanica.ro

LAUDA LUI DEDAL

In ultimul eseu al Memorialelor", rostit la 20 aprilie 1921, elogiul adus de Prvan creatorului demiurg sttea sub semnul suveran al tcerli. Al tacerii *i al solitudinii despre care Alegnor, cioplitorul in marmura de la
Atena, *tia ca arta sa va da seam in f ata celorlalti, restituindu-le f ata liluntricd a omului". Spatorul in piatra,
urma al miticului Dedal, era cel care, sub semnul inefabil al tainei, avea s converteascii opera intr-o gindire
monumentald ce inftieaza
din toate cite sint ale
omului
statornicia.
I-a fost dat imaginii lui Prvan, efigiei unuia dintre

cei mai covir*itori directori de con*tiinte pe care i-a avut

vreodat cultura romneasc, s'a fie insotit de nimbul

unei regale singurtti
pe care mAcar i numai o singur, tragic circumstantil a vietii sale o justifica , dar
mai ales, *i pe drept cuvint, de aureola unui intemeietor

de disciplinil *tiintificA, de institutii savante, de opere ce

au nAzuit ele insele
ca la Ha*deu, ca la Eminescu, ca
la Iorga
spre monumental.

Getica" face parte, o *tim cu totii, dintr-un aseme-

nea demers. Mai mult decit o sintez, a fost aceast carte

actul de ctitorire in cultura noastr a unui edificiu care,
orlen de multe noutti avea s adautge la el posteritatea,
si-a pstrat intacte temeliile I structura, Prvan cel din171
www.dacoromanica.ro

tu i cenusind la noi, pe temeiul unei informatii impresionante, prima istorie" a oamenilor spatiului carpato-danubiano-pontic, definind fenomene etnogenetioe de care
Europa savanta, tocmai prin aceste pagini, avea s ja cunostinta. Se explica aici, pentru prima oara perfect coerent, inenegarea si locul spiritualittii getilor i dacilor
in istcria universal, dar si locul Romei in sinteza romaneasca pin in ceea ce, inspirat, autorul numea evul mecu o insistent
diu daco- roman". Cautarea struitoare
pe care urmasii nu au omologat-o

a tot ceea ce insem-

nase legatura a lumii de la Carpati cu aceea de la sud

de Alpi a fost, in acest sens, o constant a gindirii savantului pentru care ideea-mama a culturii romnesti"
fusese ideea romana", prelungind spre civilizatie vegetativul etnografic" al protoistoriei, nu fara sublinierea

persistentelor acesteia din urrna, regasite in geometrismul

funciar al viziunii despre om i lume din satul romanesc.
Istoricul i ginditorul Prvan, universitarul i academicianul, a fost prin excelenta un intemeietor, de-a
lungul unei scurte vieti frinte brusc la numai patruzeci si

cinci de ani. Un intemeietor ca nimeni altul, cred, in

intreaga cultura romaneasca moderna'. A inaugurat cercetrile arheologice sistematice, cele din Dobrogea in primul rind ; a fost, pe parnintul Transilvaniei, printre incepatorii Universitatii clujene, iar la Bucuresti printre cei
ce au initiat Institutul de studii sud-est europene : a fondat in Italia Scoala Romana din Roma, cu publicatiile de

faima eurapeana ce s-au numit Ephemeris Daco-Ro-

i Diplomatarium Italicum" ; a creat Dacia",

prima revista arheologica internationala din Romania.

mana"

A chemat mereu, fara preget, la ridicarea poporului

sat pe treptele civilizatiei si a culturii sale in concertul
mondial de valori, i-a dorit fierbinte unitatea nationala,
a vestejit impostura, neseriozitatea in afacerile de stat,
pe isousitii etrtori ai vietii noastre publice" care au
fost politicienii a cal-or parte nu a luat-o niciodat, a
fidel
fost
cu toate adversittile ce si le-a nascut
datoriei de o viata, aceea de a munci pentru bunul nume
al tarii si al stiintei sale.

S-a vorbit mult de mesianismul" lui Parvan si de

imensul ascendent pe care 1-a captat asupra tineretului

172
www.dacoromanica.ro

a doua zi chip& incheierea razboiului (mi-a fost dat

aflu confesiuni inca strabatute de emotie ale celor care,
acum mai bine de sapte decenii, au ascultat, ca studenti
intorsi de pe front, neuitata Rosalia", cintecul de jale
biruinta), de stoicismul celui pentru care filozofia lui
Marcus Aurelius, imparatul-carturar, a fost ,obiect de
a facut-o Tudor Vianu.
studiu si cugetare. S-a scris
despre conceptia tragica a existentei
printre altii
Parvan, s-au gsit in reflectia sa asupra istoriei i culturii premise ale gindirii lui Blaga si exista o intreaga
literatura de sagace exegeza care cauta s contureze local
ski in istoria spiritualittii romanesti.
Pentru doi portretisti de talia lui Arghezi i Calinescu,
i ibsenian
cu haina neagra incheiat auster 'Dina' sus, calcind pe un
ghetar"
era imaginea care mi-a dominat studentia.

Parvan a fost pastorul", personajul calvin

intr-un amfiteatru al Facultatii de istorie, cu mai bine

de un sfert de veac in urma , solemn si gray ca atunci
cind invoca pe Traian in Parentalia". Dar pentru oricine
a citit o pagina a lectiilor sale inaugurale la Universitate,
o evocare a unui inaintas, o descifrare a unei inscriptii,

ramine de neuitat chipul in care arnanuntul, istoria de

fiecare zi, crimpeiul unei uriase deveniri prind trup inaintea ochilor, alcatuiesc o lume frematatoare
s ne
amintim de admirabilele sale Ginduri despre lume
viata la greco-romanii din Pontul Sting" sau la deschizatoarele de drum Contributii epigrafice la istoria crestinismului daco-roman". Dupa cum exemplare hill par
pentru definirea unei optiuni culturale, mai mult, a

unei optiuni de viata

locurile in care poti, de-a lungul
scrisului sau, sd intrevezi pecetea pe care a lsat-o asupra
lui Parvan tarimul clasicitatii eline i latine, studiate mai
intii asiduu in Imiversittile Germaniei, la Jena si Berlin,
descoperite apoi de el insusi in pamintul romanesc dintre
Dunre si Mare. 0 clasicitate pe care istoricul i tilozoful

pare a o fi iubit pentru ceea ce avea ea auroral si ge-

nuin, pentru ceea ce era in ea inceput cronologic mrginit de barbarie si hotar geografic marginit de stepe, pentru o civilizatie ce cobora inapoi pina la Homer si la zeittile arhaice, in lumea de ap si lumina a Mediteranei
a spatiului clasic perpetuu, in tara unde chiparosii stau
173

www.dacoromanica.ro

de paza celor intru vecinic pace adormiti"..., cum suna

inceputul unuia dintre cele mai celebre discursuri academice ale lui Vasile Prvan.
Spiritul de sinteza prin excelenta si aici omagiul lui
Iorga, la moartea fostului su elev in 1927, spunea cu
limpezime ce a insemnat Pal-van in istoriografia noasfusese discipotra , dar nu mai putin spirit critic

lul lui Onciul si al lui Bogdan , invatatul a stiut

adunarea izvoarelor, interpretarea lor si teoretizarea pe

marginea evenimentului si a faptului de cultura fac un
tot greu de separat
in 1903 articolul sal Aduntori
de izvoare, istorici i filosofi" insemna un crez i un prosi a
gram asupra caruia ar trebui sa reflectam inca
mai stiut, ca un savant de o modernitate &eased, in pas
cu veacul, ea istoria nu trebuie fragmentata, ca ea este
o imensa totalitate, in care, stapinind mai multe discipline ale ei, trebuie sa te cufunzi ca intr-un ocean
Viata unui om, a unui popor, a unei del, a unui sentiment, a unei creatii omenesti, a unei civilizatii universale, a vietii omenesti totale
viata intreaga, din care
fac parte nenumaratele fenomene izolate, cosmice
e
singura accesibila atitudinei istoriei". Viziunea aceasta
grandioasd asupra stiintei pe care a slujit-o, cu ecouri in
conceptia sa despre ritmul istoric" corespunzind unor
stiluri majore care sint, in ordinea tipologiilor morfologicculturale, ornamentalul i monumentalul, regasite pe diferite meridiane i in diferite virste ale umanittii, a implicat si o conceptie personala despre locul i menirea
istoricului in lume. O menire care poate fi definita drept
eroic in masura in care refacerea trecutului poporului
tau si al omenirii intregi implica curajul civic, neprtini-

rea, daruirea si increderea in viitor pe care Parvan a

*tiut sa le aiba. Despre aceast menire a istoricului

in

termeni care nu pot fi rupti de insesi viata si opera sa,

ce se citesc in filigran indartul cuvintelor
a vorbit
Parvan insusi, in mai 1914, in discursul sau de receptie
la Academia Romana, intr-o pagina de suprem echilibru
caruia nici un comentariu nu-i poate fi adAugat, acum
aici : A ilumina cu puterea propriului geniu macar
174

www.dacoromanica.ro

o parte, cit de micA, din obscura poveste a devenirii su-

fletului ornenesc, spre a putea cel putin banui care va

fi captul suferintelor si rtcirilor noastre, e o n5zuint,

care ori de cite ori pina acum ar fi ispravit in intristare
i deznddejde, e totusi prea asemndtoare cu zborul mdret

al vulturului, ca s n-o incerce mereu omenirea, fie si

nwnal spre a muri frumos".

www.dacoromanica.ro

ISTORIA LUI CALINESCU SI

ISTORIA CEA ADINCA A ROMANILOR

S-a spus despre cea mai notorie opera calinesciana

intrat in cultura noastra acum mai bine de cincizeci de
iar mai demult restituit impecabil noilor geneani
Ca este
ratii printr-un efort editorial demn de respect
rodul inspiratiei unui poet, al fortei de evocare a unui
romancier, al subiectivitatii unui critic, a unui critic impresionist s-a adaugat de indata. Dar nu s-a spus, sau
nu s-a spus indeajuns, ca Istoria literaturii romane de la
origini pina in prezent" a fost i ramine una dintre cele
mai superbe crti de istorie a romanilor scrise vreodata
In limba acestora. O istorie care, departe de a fi cea a
faptei marunte si pe alocuri nesemnificative, a cronologiei stricte si pe alocuri rigide, seamana prea putin cu
aceea migalos refacuta de multi istorici de meserie. Este,
in impresionantul, pin astazi, demers al lui Calinescu o
apropiere fara gres de problematica cea mai profunda a
evolutiei noastre nationale
in termeni acum conturati
mai limpede, dar abia intrezariti in 1941 , o respiratie
istorica ampla, o avalansa de sugestii i intuitii in dmpul cel vast al devenirii unui popor si a civilizatiei sale,
dintre acelea care fac dintr-un cercetator cu har al fiecarui domeniu al spiritului un istoric de exceptie. George
Calinescu a fost, n.egresit, dintre acestia prin metoda sa
riguroasa de investigare
deprinsa la inceput, in anii
176

www.dacoromanica.ro

ucenielei romane, atune oind dadea la iveala, in Diplomatarium italieum", documente i interpretri atingatoare.

de vechea cultura romaneasca din secolele XVII si

XVIII , nu mai putin prin conceptia sa clara asupra

caracterului evolutiv si organic al fenomenului cercetat,.

intr-o perspectiva, pe cit cu putint, totala asupra a

ceea ce a insemnat inlauntru-i creatia autentica; aceasta

cum el insusi scria
perspectiva s-a putut limpezi prin
la inceptntul Istoriei"
izolarea culturalului de artistic", departe de pioasa confuzie dntre cultura i literatura", asadar dintre cele dou zone care, de fapt, nu se
contrapun ci se completeaza inefabil sub zodia talentului
literar al inconfundabilului autor, in cea mai fascinanta
sintez dedicata vreodata scrisului romnese.
Exista in Istoria" lui Calinescu, alaturi de sutele de.
pagini si imagin ce alcatuiesc acest singular roman al
literaturii romne, doua texte de mica intindere care sintetizeaza o conceptie, un program, o metoda. Prefata",.
purtind data de 24 ianuarie 1941 s capitolul final, Specificul national", ce pare a fi fost gata redactat o luna
mai tirziu
dupd ce, probabil, insemnase miezul until
curs iesean al lu Clinescu, asa cum reiese dintr-o scrispare a acestuia din 7 decembrie 1940 catre editorul fdra
pereche Alexandru Rosetti
sint acele parti ale monumentalului op care indica cel ma precis, cu o acuitate
pin azi impresionant, i caracterul dramatic al lunilor
si zilelor in care au fost serse
unele dintre cele mai
teribile din istoria Romniei
si climatul intelectua).:
efervescent, tipul de reflectie asupra istoriel romnesti
insasi, care caracterizeazd de-a lungul ultimilor ani ai
deceniului al patrulea i aveau sa caracterizeze in primii
ani al deceniului al cincilea, o buna parle a cugetarilor
si a incercdrilor de teoretizare asupra particularitatilor
etnice" romanesti in ordinea si in orizontul spiritului.
Incercrile de psihologie etnic, pe alocuri prea globale poate, ale lui Mihai Ralea din Fenomenul romanesc", sau analiza subtild a unei axiologii specifice acestui

popor inceputa de Mircea Vulcnescu in Dimensiunea

romneasca a existentei", sau prefigurarile estetice indeprtate pe care, in Frumosul romanesc"
sub semnul
tutelar al lui Parvan
cauta SA le descopere, prin ideea
177

www.dacoromanica.ro

thracica", Dan Botta, se rinduiau, in cuprinsul a abia mai

mult de un deceniu, in acelasi vast si profund demers

de cutare a sufletului n.ational", unde estetica de expresie majord sttea alOturi de nzuinta inchegarii unor

sinteze clurabile. Un demers care cuprindea, deopotriv,

Sufletull national", cartea lui Comil Petrescu i unele

capitole ale lui P. P. Negulesou din Geneza formelor

culturii", Paginile despre sufletul romdnesc" ale lui

Constantin Noica i Psihologia poporului romdn" scrisA

de Rdulescu-Motnu, in fine
si poate inaintea tuturor
acel vestit eseu de morfologie a culturii care a
fost Spatiuff mioritic" al lui Blaga.

Traumatismul pe care 1-a insemnat rpirea Transil-

vaniei de nord prin dictatul de la Viena" la sfirsitul

verii 1940, asadar in epoca in care Clinescu asternea pe

hirtie ultimele texte importante ale Istoriei" sale, s-a

rsfrint sobru in paginile introductive ale acesteia si,

mai ales, in corespondenta febril cu editorul operel. Arstarea noastr de veghe" cum delinea provin-

dealul

cia-martird, in chiar acele zile de cumpnd ale lui august 1940, abia amintitul Noica intr-o conferint radiodevine, in demonstratia lui George Cdlinescu
privind organicitatea evolutiei spirituale romnesti, un argument stiintific. ,.Am dat o mare important provinciilor,
ideea mea e c centrul literaturii noastre e Ardealul",
difuzatd

scria el lui Rosetti la 12 august 1940, pentru ca o lun

si ceva mai tirziu, la 23 septembrie, s'd revin intr-o alt

epistol : dovedesc el literatura romnd isi are sediul

mai ales in Ardealul ocupat (Cosbuc, Rebreanu etc.), pe

versantii muntilor, pe marginile granitilor (Slavici),
teritoriul ei de formatie este tocmai ceea ce ni se contest. Acesta e si adevArul. Vreau s pun o micd hartI
cu geografie
Ar fi izbitoare pentru cititorul
strAin." Preocuparea pentru o propaganda* superioar de
acest fel, ajunsA pina la proiectul
niciodat realizat,
dealtminteri
al unei geografli literare" transpuse
intr-o hart care sd figureze in Istoria" sa, nefiind strAin5

nici de firea, nici de atitudinea civic constant a lui

CAlinescu, se integra in acest fel unei atmosfere, unei
mentalitAti publice strbAtute de patosul istoriei, intr-un

ceas in care pminturi romnesti erau smulse tOril nu

178

www.dacoromanica.ro

demult intregite. Si tot acuril sau foarte curind, provinciilor noastre aveau sa li se dedice eseuri de psihologie
precum, nu intimpltor, cel despre Semnificatia Ardeaacelasi cdruia Blaga
lului" datorat lui Vasile Mudld
cel care avea s serie:
i dedicase Spatiul mioritic"
Moldova e artd si literaturd, Bdraganul e eternitate,
dar Ardealul e istorie...".

Dar ce altceva oare, decit parte a unei asemenea all-

tudini, punct central al ei, fuseserd deja, la inceputul

anului 1941, cuvintele memorabile din pref ata Istoriei"

si din cauza acestei opere de defimare i les-natiune",
lui Cdlinescu, reluate i teoretizate de el, cu un simt tulburator al istoriei, in capitolul final !
In cazul autorului pe care ideologii dreptei politice
aveau sa-1 socoteascd, indatd dupd aparitia Istoriei" sale
drept lipsit de sentimentul onoarei patriotice i romdnesti"
am citat dintr-un obscur, dar violent atac din
ideea unei unianul 1941 chiar, fcut public la Iasi
tti spirituale cu varii accente regionale, a unui mozaic
cultural cu tonuri i culori ce dau strlucire i coerentd
ansamblului, a unor tipologii de civilizatie ce au condus
la structuri ale spiritului diferit dar constant reflectate in
aceast literaturd romneascd, era nu doar semnul unei
suverane libertdti de gindire, al unei mlddieri intelectuale
putin dbisnuite, intr-o epdcd in care razantele incepeau
s lipseascd indeobste atunci cind era evocat trecutul, ci
51 dovada urei intuitii istorice remarcabile. Intuitie mai
curind, decit o ipoteticd cunoastere directd a unor refkcii
istoricilor i etnografilor pe marginea raportului complex dintre geografie, istorie i civilizatie,

atunci Cu totul la inceputul lor in cultura noastr

dacd vom excepta nenumratele observatii ale lui Iorga,

intilnite in locurile cele mai neasteptate din intinsa-i

opera , dar care aveau sd fie curind sistematizate strdlucit de Gheorghe Brdtianu
in 1942, cu 0 enigma' si

un miracol istoric : poporul romdn", in 1944, prin Problema continuittii daco-romne

dupd ce adincite
studii de geoistorie" privind originea insdsi a romnilor
fuseser publicate in 1941 de cdtre un Ion Donat.
179

www.dacoromanica.ro

De f apt, una dintre chestiunile centrale avute aici

In vedere este aceea a legaturii permanente intre doua
sfere ale geografiei si ale reliefului, ale istoriei si ale
spiritualitatii spatiului romnesc : intre, pe de o parte,
zonele de arhaitate cultural din spatiul carpatic, Cu o
straveche i robusta preistorie dacica revelata de un folclor literar, plastic si muzical de severa noblete i nebanuite aclincimi, ivit intr-un orizont aproape geologic,
din Maramures pina in Apuseni, din Cimpulungul moldovenesc pina in Vrancea i pina in Gorj, un orizont
prea putin schimbat, mai ales in lumea satului rornnesc
spre a folosi o sintagma pe eft de
retras din istorie"
seducatoare, pe atit de atasata aparentelor numai
pe de alta parte, zonele de cimpie si stepa istro-pontic,
din Dobrogea si Moldova meridional, de-a lungul Dunrii i dincolo de gurile el, deschise spre Balcani, spre
lumea slava i elenica, spre Mediterana si Asia Mica, cu
interferentele culturale ce i-au conferit, din epoca grecoromana Inca, mai apoi in timpul cel indelungat al Tur-

cocratiei, un facies international caruia nu i-au fost

straine neincetate migratii, calatorii ale oamenilor i ale

ideilor dinspre miazzi spre miaznoapte, zone a caror
insertie in istorie a fost dinamica, surprinzAtoare chiar,
sub latura evenimentului si sub aceea a culturalului nu
mai putin.

Se poate afirma astzi cu argumente ale istoriei

ale obiceiurilor, ale artei si ale limbii, ale credintelor
ale institutiilor c, pemtru romanitatea carpato-balcanica
dialectica intilnirilor perpetue ale lumii de majestuoasa
arhaitate si de creatie culturala epica din jurul arcului
carpatic
aceea care Il putea indreptati pe Calinescu
sa serie Noi nu suntem primitivi, ci ibteni"
cu lumea colorata i pestrita, de extraordinare deschideri, din
intilniri pe
spatiul geografic al Dunarii si al Mrii
care Calinescu le consemrieaza, preocupat de specificul
national din creatia literara, in ultimul capitol al Istoconstituie una dintre cele mai tulburtoare perriei"
manente ale duratei lungi. din- istorie, asa cum a fost
ea teoretizata ctre timpurile noastre de un mare studios
al civilizatiei i mentalittilor ca Fernand i3raudel.
www.dacoromanica.ro

Este cunoscuta, in cultura romana moderna, incercarea staruitoare a unor critici intru distingerea unor particularitati regionale ale civilizatiei autohtone, a unor
spiritualitati diferite, reprezentative pentru una sau alta
dintre provinciile noastre istorice, cu ecouri in atitudinea
politic, morald, estetica, in criticismul" moldovenesc
culminat cu Junimea si in liberalismul" muntenesc pasoptist, asa cum au fost ele consemnate la mijlocul anilor '20 de catre Lovinescu in Istoria civilizatiei romane
moderne", dupd ce la inceputul veacului Spiritul critic"
al lui Ibraileanu, lar la sfirsitul secolului trecut nu putine pagini de publicistica eminesciana marcasera, lucid

sau pasionat, uncle trasaturi culturale

si psihologice

antinomice, diferite dupd orizontul geografic, in cimpul

culturii roman.esti.

Sigur este insa c nimeni pin& la Calinescu nu a

avut atit de acut, de precis si de nuantat sentimentul

specificitatii istorice regionale, indiferent de argumentul

cultural folosit (in cazul acesta, cel al creativittii literare). Daca scepticismul i discretia, rdbdarea i instinctul politic, sociabilitatea si spiritul constructiv sint trdsaturi ale unei psihologii colective romanesti recunoscute,

pe urma altora, si de Calinescu in capitolul final al

Istoriei", considerentele sale privind specificitatea" originara, alaturi de aceea, partiala, a unor elemente exterioare acestui spatiu, dar integrate lui prin mersul istoriei, sint generoase si fertile pe plan intelectual, rdminind exemplare pentru erice tip de cercetare
fie ea
extraliterard
asupra trecutului national : Granitele unui popor nut sunt rigide i nol Romanii ca autoh-

toni ne gdsim semenii pe o raza foarte lunga, cu atit

mai mult in lumea traca. I. L. Caragiale bunaoara e un
trac"

observatii similare facea Cdlinescu, in alte pagini ale MI-0i sale, in legAturd cu Bolintineanu I cu
Macedonski, acesta din urma un trac fdra elenitate",

dintre cei care aduc prudentei noastre mirajul unei

lumi artificiale, instinctul de lux necesar oricarei mari

culturi". Este, Caragiale, un trac care nu ne reprezina
total, ci ingroasa numai una dintre notele noastre meridionale. Asta e un fel de a spune ca exista o specificitate totald (sublinierea mea) si alta partiald (s. m.) i ea
181

www.dacoromanica.ro

un alogen poate sa ne imbogateasca sufletul, deplasind

putin punctul de echilibru (dar nu in sensul cosmopolit,
ci numai al adiacentelor geografice
s. m.)".
Argumentul Caragiale" in configurarea unel zone de
spiritualitate romaneasca de la miazazi, revine in acelasi
capitol
ca si, la 26 februarie 1940, intr-o scrisoare,

In legatura cu o cunoscuta monografie, atunci aparuta,

inchinat autorului Scrisorii pierdurte"

dindu-ne,
o data mai mrult, .mastu.a unei consecventk in atitudinea

critica si istorica : Cit despre Caragiale, el e de la marginea de jos a rasei noastre, el e un balcanic traco-elin.
El aduce sensibilitatea excesiva, iubirea de aglomerare
citadina, spiritul critic exagerat, zeflemist, preocuparea
de politica, apetitie spre o culturalitate maximi, cunoasterea de oameni, mimica repede, teatralitatea, oratoria",
urmind o incercare caracterologica cu valoare antologica,

cu finete si ironie proiectata in istoria cea indepartata

De aceea Caragiale ne-a ingrosat o not pe care noi

o avem de pe vremea intrepatrunderii prin Scitia minor

Tracia cu sufletul elin. Probabil ca Mitic getic exista
si la Tomis". In acelasi capitol despre specificul national,
ea o aluzie la matricea" blagiana, Calinescu marcheaza
Inca o data, distinct, orizontul stilistic in care plaseaza
o intreaga tipologie literara, prin descendenta lui Caragiale din Anton Pann, ambii venind cu un spatiu aprioric subconstient care nu e cel mioritic, in nici un caz,
ci balcanic" ; in scrisoarea mai sus citata, catre Alexandru Rosetti
in spiritul acelor comparatii in cerc inchis" intre autorii vechi si cel moderni ai literaturii

romne, despre care vorbea in prefata la Istorie"

vazind in Caragiale un Nastratin si deci un urmas al
lui Anton Pann si precursor al lui Barbu...", el nota in

aceeasi tonalitate : In fond Caragiale are acea profunda

complexitate a tipului valaho-balcanic
s. m. , mai
fin (in sensul grec) decit tipul moldavo-ardelean s.m.".
Iat-ne asadar, inaintea unor tipologii literar-spirituale
clar exprimate, ce-si gasesc o perfecta acoperire, cum
am vazut, in alte tipologii, istorico-etnografice, cu radacini coborind pina in straturile antice i preistorice ale
solului romanesc.
182

www.dacoromanica.ro

Pentru epoca veche inca, asadar pentru evul mediu

pentru prima modernitate culturala dinainte de 1R00,
In numele acelorasi fizionomii spirituale distincte ;tle
unor provincii istorice
cu simplificari necesare pentru

ai marea peroutant a argumentelor intr-o discutie

pe care, constient, Calinescu o deschidea atunci , divinul critic" remarca imprejurarea ca daca Muntenia e

asimilista", nu la fel au fost Transilvania si Moldova

asadar, se poate adauga, spatiul traditional, arhaic, carpatin
f apt anrturM macar si prin aoeea ca. ...sevele
limbii vin mai ales din Moldova si Ardeal", in timp ce
valoarea de traditie si specificul romnesc al acestora
din urma sint date, in timpurile moderne, de toti marii
scriitori ardeleni

moldoveni, impresionanta galerie

intr-adevar, de la Eminescu si Maiorescu la Creanga,

Cosbuc i Goga, de la Rebreanu la Sadoveanu, consul-

tabili pentru nota specifica primordiala". Cad, dup cum

remarca, cu forta-i eintetica rar iou plasticitatea unica

a discursului critic, autorul Istoriei" In capitolul final

al acesteia ...mai potrivit ne regasim in Eminescu
Sadoveanu. Dar, in fine, taranul de la Dunare e mai
tot epicureni, dar aristocrati, erau
Alecsandri si Odobescu, reprezentativi pentru ramura
noastra meridianald" !
oplecata spre g-ratios i diminutival". Jalea artleleand a lui Goga nu se va gaol la
Dunare si nici ritualul milenar din poezia lui Cosbuc.
Aici la Siret, ori pe Dimbovita, oamenii sunt mai hirsiti
cu imigratii si se lasa cuceriti de soare i ierburile
idilic si epicurean"

cimpului. Podgoriile ii fac dioniziaci. Uberitatea dealului

da spirit panteistic i Blaga apartine acestei zone secundare care excita palmele miinii cu lina mieilor i tlpile
picioarelor cu iarba uda".

Scriam mai sus ca in 1941 Calinescu inaugura de

fapt, indeosebi prin ultimele file ale Istoriei literaturii
romne de la origini pin in prezent", cea dintii dezbatere nuantata asupra unei posibile geografii spirituale romdnesti, parte a unei istorii posibile a eivilizatiei
noastre. Dezbaterea este Inca deschis, ea implica temeiurile noastre cele mai adinci, etnografii, sociologii
istoricii de toate specialitatile aduc, nu o data, noi argu183

www.dacoromanica.ro

mente intru precizarea unor voci regionale distinete, a

unor tipuri felurite de expresie culturalk intr-un acelai
limbaj national al culturii romnqti unitare. Oricum,
indiferent de raspunsurile date, in aceast reflectie contemporana asupra istoriei noastre majore, George Calinescu rAmine, *i aici, inaintaul incomparabil.

www.dacoromanica.ro

ARHAITATE SI CLASICITATE

Cu ani in urrn, intrind intr-o casd de tard din pardintre cele ce gsesti cu sutele
tile Tirgului Neamt
In tinutul nemtean, ca si in cele ale Trotusului sau
cu volumele i liniile calme ale intregii arhitecturi, de la acoperis pind la stilpii prispei celei largi,
cu odile simple in care dungile rosii si negre ale scoartelor i ldicerelor ritmeazd, in frize, albul imaculat al
peretilor, am avut limpede inaintea mea imaginea copildriei templului grec. A unei copildrii din care, in Europa de miazzi-rsrit, nu ne-au rdmas, de fapt, decit
urmele brute revelate pe alocuri de arheologi, si pe care
o punem Cu totii la temeiurile a ceea ce a constituit, in
grandiosul si frustul sdu arhaism, mai apoi in clasicismul sdu senin, tulburdtoarea artd a cetAtii antice, momentul de referintd cel mai adesea citat de istoricii culturii.

Fost-au oare, cum o sugereazd nu putini invdtati

si cum mi-a pldcut s mi le imaginez intr-o reconstituire tinind doar de imaginatie
primele ldcasuri ale
primei istorii dintre Balcani i Mediterana, constructii
simple ca o casd de locuit, asternute cu tencuial i impodobite cu zugrdveli elementare in mai multe culori,
ale cdror ecouri strlat pind in vremurile istorice, la
incepututrile stilurilor grecesti ? i, mai departe mergind,
185

www.dacoromanica.ro

oare coborirea dinspre Dunkea de Jos a unora dintre

neamurile ajunse acum citeva milenii la Micene, in Arhipelag

in Creta, va fi putut 'asa inIdrt, ca un

vestigiu pina astAzi in fiintd, ceva din chipul de a concepe casa si sanctuarul al oamenilor bronzului si fierului
carpato-dunrean, atit de iubitori, o stim, de geometrizri tainice si de bogate ornamente, dac judecam dupd
unele mrturii plastice ale protoistoriei romnesti ?
RAspunsurile la asemenea intrebri iscate de cercetarea figurativului din cele mai vechi timpuri ale acestui
meridian pot fi diferite si nu ele conteazA aici in cele

din urm. Ceea ce m-a indemnat s pun in 1egaturd

impodobirea, printr-o armonioas ordonare orizontald in

registre si in frize, a incperilor trnesti cu testuri

e:di-ora li se adauga strlucirea stins a icoanelor i smaltul olriei, contrastind cu varul sau lemnul peretilor
impodobire nicieri mai bogata in Europa ruralA ca aici,
In arta satuilui rornanes
Cu principiile si monumentele artei celei mai rafinate i mai obstesti din vechime,
Cu unul dintre cele mai inalte piscuri din istoria inteligentei si a sensibilitatii omului, nu a fost decit dincolo
de impresia deja marturisit, trAitA de mine intx-o cas
din Moldova de apus convingerea, intemeiat pe date
ale etnologiei, c exista' o cert relatie tipologicd si estetica- intre templul de perfect: geometrie si de potolit,
dar stranie, policromie al Greciei egeice i locuinta trneasca, cu rdcini milenare, din Carpati.

Nimeni nu va face, desigur, eroarea de a socoti arta

popular romAneasc drept o relicv Incremenit, drept

un tezaur imuabil al unui stravechi substrat de civilizatie si de plastic sud-est european, cind stim, sau
presimtim numai, cite inriuriri s-au insinuat in firele
evolutiei sale, cite imprumuturi rodnice dinspre artele
culte" ale epocilor istorice, din timpurile antice pina'

In cele contemporane, au fost receptate, adaptate, transfigurate chiar de mesterul .anonim al satelor si al oraselor romAnesti. Ceea ce imi pare sigur, irisa, este faptul
c aici, intr-o insuld de romanitate orientara' prea putin
alteratd de valuri de migratii, aici unde
spre deose-

bire de Balcani sau de pusta panonic

niel o rsturnare etnic fundamentar nu s-a produs, din vremu186

www.dacoromanica.ro

rile protoistoriei geto-dacice incepind, i unde nici o

preschimbare lingvisticA sau confesional de marc nu

a avut loc din veacurile antichitatii finale si din cele

ale primului ev mediu, era In firea lucrurilor ca statornicele temelii de civilizatie, de creatie intru frumos s

stea sub semnul unui spiritus loci" care este, dintot-

deauna neschimbat, cel al impletirii spontaneittii fruste,

pline de viat si de savoare, a timpurilor aihaiioe ime-

moriale, cu armonia, echilibrul i linistea unui timp

clasic la a crui configurare nu cel mai mic adaos s-a
datorat
in spatiul pontic i dunrean mai Intii, in cel
carpatic mai apoi
legturilor cu Grecia, cu Roma
cu primul Bizant.
Ceea ce imi pare a fi notabil In evolutia figurativului
romnesc

ca o trstur Cu totul originar, in ter-

menii stilului i In cel ai istoriei spirituale vorbind

este unirea patosului vital al arhaicului cu nobletea

calma a clasicului. Conjunctia aceasta atit de raril, dar
atit de fericit, in istoria artelor lumii, ne intimpin,
de altminteri, la geneza unor mari cicluri culturale, in
figurativul, spre pild, al inceputurilor artei din Elada

veacului lui Pericle sau al celei din Apusul romanic in

secolele dintii ale mileniului ce st s se incheie ;
de fiecare dat, ea nu constituie doar un caz aparte 5i
exemplar al istoriei artistice, mal mult, al istoriei civi-

in primul rind, traducerea unei lente dar

sigure urcri dinspre origini, niciodatil uitate, spre o
netulburat i splendidd afirmare a unei constiinte spilizatiei, ci,

rituale superioare. Regsirea binomului arhaic-clasic in

curgerea neintreruptd a operelor figurativului romanesc,
intilnirea permanent& a esentializrilor i sublimrilor
lucide si poetice ale lumii din jur, cu vigoarea adincu
rilor unei mentalitti aproape magice, vor fi deslusite

in arta noastr de prea multe ori spre a nazui macar

a le face inventarul. De la monumentalitatea aproape
geologicA a arhitecturilor dacice din lantul Carpatilor

acel nucleu al geografiei romanesti unde, din veac in

veac, piatra stincilor si lemnul padurilor au configurat

o lume de art ce prelungeste lumea naturii , de la

severele zidiri, epurate de once detaliu, in cettile timpului lui Burebista i Decebal sau de la aproape cripticelo
187

www.dacoromanica.ro

tecturilor pe care le inveleau ca intr-un pretios vesmint,

picturile murale ale ctitoriilor voievodale i boieresti
din vremea lui Rares, sau ale celor trnesti din Gorj,
din Mehedinti si din Vilcea in preziva ridicrii lui Tudor
Vladirnirescu. Venite, uneori, s tempereze tumultul si
.ostentatia barocA, fastul sclipitor peste msurii, acolo
unde i atunci cind, nu de prea multe ori, ele s-au ivit
ca ecouri cu motivatii isIn cimpul artei noastre
toric-culturale si social-psihologice, mai curind decit cu
acest clasicism, aceastn ordine latemeiuri estetice
tinl a formei si a structurilor au fost cele pe care artistii
romni cei mai de seama ai veacului acestuia le-au resimtit ca o nesfirsit seductie i ca o indeleoild pecete.
M gindesc la unii dintre maestrii picturii noastre in-

terbelice, dar mai ales m gindesc la acel sculptor de

mondial faim care a slefuit Pdsrile", Portile"
Coloanele" sale cu migala alexandrin a unui Irtizan
aproape manieriSt de sorginte clasic, marturisind a fi
esenta trecerii vremii
cutat intreaga sa viat esenta
dinspre nastere, prin Pubire, spre moarte saui esenta uneia
dintre supremele armonii ale universului care este
dup ce la inceputurile sale de artist inchizborul
puise, la antipod, intr-o arhaicA descendentd i comuniune Cu pmintul, rntelepciunea" acestuia.
Sensul artei romnesti, mai mult, permanenta, neos-

toita sa modernitate, st poate, mai mult decit ne in-

chipuim, tocmai in aceast rar impletire i concurent

a arhaittii si a clasicittii spirituale ce-i confer un
chip inconfundabil in peisajul artelor de pretutindeni.
lar inceputurile istorice ale acestei arte, reflectind psihologia unui popor asezat in obiceiurile, in credintele
si in gusturile sale de veacuri aceleasi, se pot converti
astfel in genezele unei formule stilistice de o uimitoare
clinuire, patetice si calme, vitale i nobile deopotrivA,
care struie peste vreme ca unul dintre insemnele distinctive si de electie ale civilizatiei acestor prti de continent.

www.dacoromanica.ro

DUHUL PAMINTULUI

ccp acA ar trebui s rezum in sin:eza unui scris

ieroglific notiunea cuvirrtului (Romnie>, as tia o linie
orizontald care ar inftisa zarea netrmurit a cimpiei

noastre cu unghiul ascutit al ,unei cumpene de put".

Cuvintele acestea, nzuind s defineascd o realitate majoriA, au fost scrise intre cele dou rdzboaie de G. M.
Cantacuzino, arhitectul rafinat i scriitorul subtil pe care
urmasii nu au incetat s-1 descopere. Ele incercau
vizualizeze un spatiu de cultur, intr-o vreme in care,
deloc intimplator
printr-o afini-tate intru spirit ,
perspectiva istorica 1,arg a lui Gheorghe Brtianu conducea la schitarea dialecticii deschiderilor de orizont
cultural si a replierilor conservatoare in functie de relieful geografiei carpato-duniirene, intre step:A, fluviu
munte, iar reflectia filozoifica a lui Lucian Blaga pro-

punea uin spatiu-matrice, un orizont spatial indefinit

ondulat, pornind si de la sugestia unui alt element fun-

damental al aceluiasi relief romnesc, plaiul. Revenimi

insA la expresia geografica a pArnintului natal propusd

de autorul Introducerii la studiul arhitecturii", al PAtrarului de veghe" i al atitor eseuri din revista Simetria", voi spune c ea impresioneaz prin puritatea imaginii oferite. i dincolo de aceast imagine, prin sugestia unui orizont de strveche, aproape geologicd
190

www.dacoromanica.ro

arhaicd istorie, tdiatd in liniile drepte ale unei clasicitdti imemoriale. Arhaitate si clasicitate, iatd doi termeni, pe care i-am aldturat voit, urrndrind in conjunctia
lor
fericitd si rand' in istoria civilizatiei, gsitd indeobste la inceputurile unor mari cicluri culturale, in
arta greaicd dinainte de Fidias sou in romanicul apusean, de pild
un destin al figurativului romnesc.
Plecam, s-a vdzut, de la imaginea unei obisnuite case
tardnesti din Moldova muntoasd unde volumele si liniile

de supremd simplitate, albul zidurilor si subtila alternare de rosu si negru a testurilor decorative m-au dus
cu gindul la geometria perfect& si la cromatica stranie
a primelor temple din Fiada, ndscute din simplele locuinte ale celor despre care arheologia ne spune cd au
coborit, in preistoria indeprtatd, de la Carpati si de la
Dundre pind la Micene i in Creta.

Drumul duce mai departe intre aceste doud extreme

ale unei aceleiasi dimensiuni care se numeste civilizatia

spatiului romnesc, intre ceea ce stim c a fost, de-a

lungul istoriei, patosul vital al arhaicului i nobletea

calmd a clasicului. De la monumental-severele arhitecturi dacice la constructiile populare robuste de lemn din

tdrile" lantului carpatic sau de la sculpturile contemporane, implintate intr-o istorie uneori miticd si intr-o
umanitate primordial, acest orizont al unei arhaitdti

de concentrate tensiuni i fort luntricd se invecineazd

cu celdlalt chip al civilizatiei carpato-dunrene care este
orizontul
hotritor
al clasicitstii, al echilibrului,
al limpezimii formale ce trddeaz armoniile interioare
ale omului si ale comunitAtii qntregi. O clasicitate necurmatd, care distinge acest tinut al romanicilor Orien-

tului" de ariile culturale invecinate

nu mai putin,
si ele, creatoare de reale si respectabile valori , o clasicitate care exprim o stare de spirit latentd, un stil
de viatd de-a lungul timpului, care
in sfera vizuarespinge ostentatia, incArcarea (s-a remarcat de
mult linistea gray:O., monumentald chiar, a unui cimp
ornamental in decorul popular romnesc, in contrast cu

lului

acel pitoresc horror vacui" al folclorului plastic balcanic, inclinarea hotdrit spre echilibrul cromatic in
contrast cu gustul pustei si al stepei pentru culorile
191

www.dacoromanica.ro

puternice, complementare), iar in sfera moralei, a credint.elor, refutza violenta, exaltarea, entuziasmul mistic,
maniheismul transant.
Era, aceasta, o clasicitate pe care am putea-o numi
ordinea latin a gindului si a formei, a structurilor mentale, pe care o recunosteam in primele noastre arhitec-

turi, pe fatadele Coziei si ale lacasurilor lui $tefan cel

Mare, in decoratia vremii lui Matei Basarab si a lui
Brancoveanu, in zugravelile murale taranesti ale vea-

cului luminilor", in pictura atitor artisti ai veacu1ui

nostru. Este o cumpanita, discreta putere de a dainui,
de a persevera
pe care, e drept, nu intotdeauna istoricul o recunoaste de indata
o suverana stiinta de

a alege, cea care a putut aseza alaturi, intr-o aceeasi

opera a celui devenit una dintre paradigmele creatoare
ale lurnii noastre, Pasarile" indelung, alexandrin slefuite, nazuind sa capteze esenta uneia dintre armoniile
cele mai inalte
armonia zborului
si telurica, misterioasa Cumintenie a pamintului" venind din adincuri
insondabile ale fiintei si ale gliei.

n acest duh al pamintului, spirit tutelar al locului

nostru aici, in aceasta clasicitate cu rezonante in timp
se all
si se cade a fi pretuit cu masura, fra hiperbole si fara complexe inutile,
Insemnul de noblete
si de durata al civilizatiei romAnilor dintotdeauna.

www.dacoromanica.ro

SOBRA ARMONIE

)7Daca s-ar intimpla ca noi, romanii, s locuim

Peninsula Pirineilor sau in Insulele Britanice poate ea
am striga mai mult, dar ne-ar psa mai putin. n pozitia geografica in care sintem insa, ne pasa mult, dei
vorbim putin".

A flarn aceste cuvinte intr-un articol de ziar tratind

despre locul destinelor romanesti la punctul de interferenta al atitor interese ale marilor imperii vecine. Cel
ce le-a scris, in 1880, se numea Eminescu, iar la mai

bine de un veac, tilcul lor adinc nu ne apare debe

estompat. Exista pe alocuri, la noi i aiurea
am

auzit-o mai demult, proclamata vehement sau timid, la

un congres mondial , prejudecata potrivit careia stiinta
despre istoria gindului, a scrisului, a operei de arta, despre istoria faptului politic, social sau religios, nu ar
trebui sa mai fie atasata afirmrii unor drepturi natio-

nale in concertul, tot mai complex si mai subtil, al

civilizatiilor.

Naive, atunci cind nu sint premeditat ofensatoare,

ce ajung, uneori, la postularea unui
soi de filetism" al micilor natiuni cum ar fi cele din
uita sau se prefac a uita superba
Sud-Estul european
definitie pe care un mare poet-erou al Frantei inceputului de veac o dadea patriei ; patriei care presupune
asemenea opinii

193

www.dacoromanica.ro

istorie, si geografie, si oameni, dar care deasupra tuturor

acestora ramine intinderea de parnint unde un suflet

poate sa respire".
Respiratia aceasta, individuala si colectiva deopotrivI,

o percepe, de secole i milenii, in once colt de lume,

forma plastica prin care omul a vizualizat cosmologii,
mitologii si ideologii, unja i culoarea, mereu altminteri
potrivite, cu care omul si-a declarat identitatea, legatura
cu un pamint anume, Cu o patrie, inaintea cuvintului
rostit spre a fi memorat de posteritate.

Atunci chid intilnesc inc zimbetul sceptic al unor

confrati sau colegi, istorici ai culturii, critici ai artei
sau literaturii, in timp ce se evoca existenta aievea a unui
specific national romanesc, imi vine in minte un exemplu
ce poate da, oricui, de gindit : cu citev. a zeci de ani in
urma, intr-o 'tara de mare traditie intelectuala si politica,
ce nu-si uita locul ocupat c'n'dva pe esichierul mondial,
un istoric celebru al artelor si al arhitecturii, Nikolaus
Pevsner, a scris o carte de rasunet, ce se intitula Anglicitatea artei engleze". Fara sfial si fara temerea unor
critici acerbe din partea agresiv-maruntei eruditii, reputatul autor a pus in lumina tot ce a putut fi permanentii
stilistica, propensiune formala, spirit al ,epocii in fiecare
mare monument al artei insulare. Cantea si teza ei au
convins. Ar fi excesiv oare s vorbim intr-o zi, in termeni cumpatati, epurati de complexe inutile, intemeiati
la tot pasul pe datele observatiei istorice, etnografice,
stilistice, de romanitatea artei romanesti" ? Daca avern

In minte tot ce s-a putut fauri conceptual in cultura

romaneasca a primei jurnatati din acest secol, de fiecare

data la nivelul unei superioare eseistici, intru conturarea
si demonstrarea unui spirit, a unui specific, a unui
suf let national", de catre scriitori
fitozofi, psihologi
si artisti, esteticieni si istorici, arheologi si critici, de
la Ibraileanu si Lovinescu la Blaga, de la Draghicescu
la Ralea sau irato, de la Parvan i Calinescu la Mircea
Vulcanescu, de la Camil Petrescu i Mircea Eliade la

Dan Botta si la Noica, naspunsul nu ar fi nici foarte

greu, nici lipsit de aura autenticei, pasionantei reflectii

pe marginea faptului de cultur, de arta romaneasca.
194

www.dacoromanica.ro

Dar, a gsi contur potrivit si incdpAtor tuturor elementelor ce alctuiesc un atare fapt artistic, delimitin-

du-1 suplu, dar limpede de altele, din imediata vecindtate

european, nu inseamnd altceva decit a gdsi o continuitate

estetic, fapt lndisolubil legat de continuitatea moral:A

si istoricd a poporului acestuia de la Carpati si Dunarea de Jos.

Poate numai graiul latin vorbit aici de dou milenii

constituie un argument mai evident decit arta pentru
romanitatea noastrd funciar (romanitate, adicd accentul vietii", scria Focillon, intr-o constatare venind toemai din cimpul istoriei artei si fiind valabil pentru
intreaga Europ latinofond).

Lipsa de ostentatie a unui vechi popor sedentar

contrastind vizibil cu nevoia de fast sonor si compenregdsitd in simplitatea severa
sator a fostilor nomazi

a zidului dacic si daco-roman de cetate sau sanctuar,

in eleganta paramentelor de lcasuri medievale, in gravitatea reculeasd a caselor tdrdnesti din birne de sub
munte sau din pereti lutuiti la ses, face parte, intru-

citva, din spiritul prelatin incd, si mai ales latin, simplu,

ciar, al unei arte ce nu a fost nici retoricd, nici violent
strlucitoare (strdlucoarea" ctitoriilor lui tef an cel

Mare, despre care scria, la aproape cloud sute de ani

distantd, mitropolitul cdrturar i stihuitor Dosoftei, era
linistea pietrei si a cArdmizii ritmatd de discuri colorate

si de fresca decorativd 'ce unea fatadele arhitecturilor

cu nesfirsita culoare a naturii imprejmuitoare si proteguitoare).

O artd interiorizat si calmd, o arta a sobrei armonii

este aceeasi, in fond, de la rafinamentul cromatic al

vaselor cucuteniene pind la cel al costumului din Muscel,

de la negrita maiestate a frescei acoperind ctitoria lui

Luca Arbore pin la stiinta coloristicd a pinzelor lui
Pallady sou ale lui Petrascu.

Un duh al geometriei ordonatoare, In fine, ddinuie

de-a lungul intregului ciclu romnesc de artd, din strdvechime pind azi, de la metopele Adamclisi-ului pind
la arhitectura brancoveneascd, din opera brdncusiand pind
la cea a contemporanilor lui Vida.
www.dacoromanica.ro

stau
simplitate, interiorizare, armonie
toate
imarturio pentru o clasicitate care este ea insasi continui-

tate, ainuire fard hiatus in orizontul

Argumentul artei convertit in argument al istoriei
explica nu doar originalitatea etnogenezei romanesti
intr-o jumatate oriental a continentului Cu trsaturi
ci
morale si estetice altele deck cele ale latinitatii
si atitea dintre confluentele cultural-istorice, ba chiar
nu putinele sincronisme ale civilizatiei romanicilor
saritului" cu restul Europei. O Europa regasita, din veac
In veac, in interpretari pline de romanitate", pe drumul
sinuos, dar neintrerupt, al culturii noastre dinsipre medievalitate kSiore evul modern.

www.dacoromanica.ro

SATUL CA LOC"

S-a spus ea satul romanesc este, prin structura sa,

lectie de armonie. S-ar putea adauga, la fel de adevarat,
cercetat nu din unghiul etnograficului pur, ci din
c
perspectiva cu mult mai larga a diacroniei, a unei istorii
acelasi sat, deslusit ca un nucleu
de dincolo de istorie

al geografiei si al moralei romanesti, este o lectie de

initiere. De initiere intr-un univers aparte, derutant pen-

tru cei veniti de pe alte meridiane, purtind memoria

unor mitologii coborind catre protoistorie, dar marturisindu-si, totodata, sporul de echilibru, de clasicitate

latina careia Ii repugna entuziasmele mistice si heterodoxille maniheiste in orizontul credintei, creia Ii este

strina ostentatia volumelor si stridenta cromaticii in

registrul creatiei.

C satul romanesc, adunat sau rasfirat, cu casele

inalte de sub munte
din Oltenia pina in Apuseni
cu casele joase din cimpie i stepa
catre Mare kli
catre Tisa, deopotriva,
este o miraculoasa insertie in
peisaj, o descoper si ochiul cel mai putin pregatit.
Exista aici o stiinta inefabila, si de nimeni pus& in sistem, a succesiunii planurilor de la un acoperis de sindrila la o liziera de padure, de (la ,o cumpana de tintina la o colina, de la o turl de biserica la o margine
197

www.dacoromanica.ro

de orizont, curgerea anotimpurilor adaugind mereu previzibil, si intotdeauna altf el, culoarea.

Strbtindu-1, drumurile satuluti due, drepte sau serpuite ca un dans taranese, spre aceleasi popasuri ce-si
au
ca altadata, in orawl grecesc din vechime
intelesurile

i ascunsurile, .deschiderile si inchiderile lor,

rinduindu-se intr-o tacut si perpetua celebrare a mira-

colelor pamintului si a virstelor omului.

Aceste popasuri ale satului, marginind spatii de viata,
dar si de nefiinta
ograda, poarta, gardul, ldcasul,
troita, crucile
au, imi pare, in idiversitatea atit de mare
a asezarii si impodobirii lor, o fixitate .aproape
Aceeasi fixitate imemoriala pe care o au, in casa s'ateanului, mobilierul vatra, laicerele si paretarele, sau

veRmintul su cimpurile ornamentale mereu si mereu

desfsurate, ;in aceleasi locuri, la gil si la umeri, la

mineci si la piept.
Neschimbat de milenii in alcatuirea fiintei sale celei
ca un dat al geologiei aproape
mai adinci
meandrie
perpetuat de-a lungul secolelor prin structurile sale fundamentale
ca un dat al istoriei
mereu neprevazut
in desfasurarile sale in peisaj
ca un dat al naturii
satul romanesc apare ca o magnifica scenografie. O sce-

nografie la scara cea mai omeneasca cu putinta, pentru

un scenariu mitic ale carui sensuri dainuie chiar si atunci
cind ele par a fi cu desavirsire pierdute pentru noi.

www.dacoromanica.ro

IMAGINE $1 REFLECTIE ISTORICA MODERNA

IN EUROPA DE SUD-EST

La 2 noiembrie 1922, Robert William Seton-Watson,

binecunoscutul specialist in istorie est-europeand,
inaugura cursul la faimoasa School of Slavonic Studies
de pe lingd Universitatea din Londra cu o lectie inspiratd
din realifati postbelice ale noilor state nationale ivite in
Balcani i in tdrile cindva supuse coroanei habsburgice
ceea ce istoriografia britanic numea, destul de vag,
Europa ,centrald". Titlul alocutiunii sale inaugurale era,
In acelasi timp sugestiv i semnificativ : The Historian

as a Political Force in Central Europe". Intr-adevdr, se

poate spune cd numai in Germania veacului al XIX-lea,
unde principalii doctrinan i ai ideii nationale prusace au (
de la Niebuhr la Mommsen
fost
istoricii, acestia
din urrnd au avut rolul director intr-o civilizatie, compa-,
rabil cu cel al istoricilor Europei rdsritene in ultimele
cloud veacuri. 1mi pare cd pentru o epocd si un vast
teritoriu in care istoria trecutd a fost, cu sigurantd, fermentul intregii vieti politice, principalul reper al istoriei
recente, al evolutiilor si ale revolutiilor aici sdvirsite,
unde ea
aceastd istorie trecutd
a fost, in aproape
fiecare demers, o experientd prelungitd in prezent, nu
este debe excesiv a cuta ecourile aceleiasi istorii

usor

identificabile intr-un roman, intr-un poem, intr-o piesd

199

www.dacoromanica.ro

de teatru

si in lumea imaginilor vizuale create de

pictori, de sculptori, de arhitecti.

Cei a cdror preocupare constant a fost istoria
vreau s numesc prin aceasta nu numai sau nu in primul

rind pe istorici, ci pe toti acei intelectuali umanisti,

critici, scriitori, filozofi, care au facut din istorie obiec-

tul unei indelungi reflectii , au fost si cei care au

putut determina un interes colectiv pentru trecut, pentru un trecut national sau pentru un trecut primordial
legat de mituri, pentru traditiile unui spatiu cultural ce

au dus, la rindu-le, cdtre un repertoriu de imagini rdmase,

uneori, exemplare pentru intreaga istorie a artelor moderne dintr-acelasi spatiu. Iatd de ce, inainte de a cobori
spre zorii aceleiasi arte moderne, spre momentul final al
unor morfologii i ideologii ale epocii vechi, asezate
pentru Europa de sud-est in secolul Luminilor", nu este
mutila intrebarea : ce a reprezentat oare, ca forme si
sentimente, in anii '20 ai secolului nostru, pentru artele
vizuale ale iaceleiasi Euirope sud-orientale, traditia istoricd ?

Obsesia trecutului, zestrea unei mosteniri culturale

etnice foarte precise in forme specifice

sintem in
chiar anii cind era scris acea carte atit de zgomotoasii,
mai curind superficial, dar nu lipsit de influentd, care
a fost Das Spektrum Europas" a contelui Hermann
Kayserling
stau, desigur, la originea interesului pentru artele vechi, traditionale, .artele unui ev mediu glorios sau ale unui folclor venerabil. Cdutarea sufletului
national" era in Europa de sud-est principalul cuvint
de ordine, i nu doar al traditionalistilor pdtrunsi adesea

de un spirit romantic intirziat, modernistii ei mnii scrutirul aceastd traditie ce devenea pretextul poetic al unor
noi experiente. Si unii i altii mosteneau, de fapt, un
veac i jurntate de creatie modern& traversat de patosul
istoriei, i unii si altii reprezentau posteritatea acelui
sfirsitul secolului al XVIII-lea si inceev iluminist
putul celui de al XIX-lea
in care intregul Sud-Est
european exalta idealurile nationale in lupta ce opunea
popoarele sale celor dou imperil, austriac si otoman,
intr-un timp al modernizdril aecelerate a tuturor structurilor civilizatiei, de la institutii la arte.
200-

www.dacoromanica.ro

Aceasta este epoca in care referirile la un trecut de

bravura insemnau principiul fundamental al propagandei

politice si revolutionare, al ideologiilor Europei de sud-

est. In Grecia, Marea Mee" (Megan Idea) a timpurilor

paleologe bizantine era reluatd, intr-o atmosfer de elenism tniurnfator ce cobora pinA in veacul lui Perkle,
In vreme ce Rigas din Velestino tiprea la Viena gravuri
intruchipind pe Alexandru cel Mare ; iar tot acum, elenismul clasic si romantic de sorginte occidentald era ilustrat pe rind de un Winckelmann, intemeietorul istorio-

grafiei de arta europene, de un abate Barthelemy Cu

al s5u Anacharsis scitul", de un Chateaubriand ce pro-

clama : Franta este fiica cea mare a Greciei".

Spre aceeasi antichitate priveau acum romanii, descoperindu-i strabunii latini, precum
Ar-

delene", in vreme ce inspre un trecut mai apropiat,

medieval, se indreptau cu admiratie slavii sud-dunreni

bulgarii, pentru care in 1762 Paisie de la Hilandar scria
a sa Istorie slavo-bulgar", incercind s acrediteze idee a
preeminentei acestor slavi din Balcanii de Flas

data intemeietori de imperil", sau sirbii pentru care in

1768 Jovan Rajie scria, la rindu-i, o istorie slavo-balcanica, pentru care un Vuk Karadzie incerca sa clasifice
limbile i folclorul slay, pentru care un pictor ca Zaharia
Orfelijn imagina chipul cneazului-martir din evul mediu, Lazr.

Este, aceasta, vremea care, entuziasmindu-se pentru

civilizatia slavilor primitivi
Antichitatile slave" ale
lui Safaric sint publicate in 1836-1837 , cunoscind inceputurile carierei slavofilismului rus sau exaltind, in
Ungaria, scitismul" i hunismul" descendentilor lui
Arpad, inregistreaza i originile a ceea ce a fost denumit
,,filetismul" istoriografiei sud-est europene prelungit
intregul secol trecut, pind in Istoria neamului grecesc"
a lui Constantin Paparigopoulos
text fundamental al
culturii neoelenice, sustinind o continuitate neintrerupt

pe solul grecesc, in materie de civilizatie, de la eroii

Iliadei" homerice la regii bavarezi i danezi de la
Atena pina in hasdeiana Istorie critica a romanilor"
sau chiar in Istoria romnilor din Dacia traian" a lui
Alexandru Xenopol.

201

www.dacoromanica.ro

Ideii nationale iluministe i romantice ilustrate de

toti acesti istorici Ii rspunde imaginea istoricd moralizatoare multiplicata in zeci de variante, exaltind trecutul medieval printr-un mestesug corect dar rece, deprins
de artistii sud-est europeni in scolile de arte frumoase
ale neoclasicismului de la Viena, Mnchen si Paris : in
Serbia un Dimitrij Avramovie
pictorul influentat de
nazareenii germani. in acelasi timp primul cercetator
al pioturii medievale sirbesti de la Muntele Athos , in
Bulgaria un Nikolai Pavlovici cu ale sale litografii si
pinze glorificind pe Asparuh, Krum si Boris crestinatarul", in peisajul romnesc 'un Constantin Lecca
Theodor Aman evocind epopeea lui Mihai Viteazul
mari momente ale cruciadei impotriva Semilunei.
0 atare traditie a istoriei si a imaginii, adaptata noilor conditii politice atit de contradictorii ale timpului in
care Balcanii deveneau punctul fierbinte al Europei, explica desigur
in anii cind Seton-Watson i inaugura
amintitul curs londonez
acea obsesie a trecutului,
acea cutare a identitatii nationale, intilnite la fiecare
pas in civilizatia sud-est europeana a primei jumatati

a veacului nostru. Cautarea unei elenitati" perpetue

reprezenta, de pilda, linia de forta a artelor, a culturii

grecesti, mai ales dupa evenimentele din 1922, cu revenirea la morfologii i spiritualitati bizantine, la folcloru/

elenic, ajungindu-se chiar la o neaderenta a artistilor

greci la unele forme plastice occidentale, la teoretizri

precum cele ale pictorului Fotios Kontoglu sau la .definitia istoric" a culorilor ioniana i doriana, datorata lu
Chatzikyriakos-Ghikas ; era aceasta, de fapt, mostenirea
unui neo-bizantinism" de inceput de veac, contemporan
cu rzboaiele balcanite, eu monumentala opera istorica
de reabilitare a Bizantului, acum inchelata (1914), a unui
Constantin Sathas, cu programul din 1913 al unui loan
Dragoumis care cherna, in numele unui elenocentrism"
teoretic, pe arhitecti, pe pictori si pe muzicieni sa imite,
in cheie moderna, casele de la Mistra, frescele i mozaicurile medievale, cintecul liturgic ertodox.
gasite, de
Nu foarte departe de asemenea atitudini
altminteri si in Rusia pre- sau post-revolutionar,
202

www.dacoromanica.ro

Cu ai sal artisti de avangarda interesati de experientele

iconarilor de la Novgorod, Kiev i Moscova
se afla
Turcia lui Mustafa Kemal unde cautarea radacinilor
nationale m.ergea care straturi si mai adinci ale istoriei,
prin nturanismuls" indreptat care orizontul preislamic
al civilizatiei Anatoliei, aceeasi Anatolie unde aveau loe
primele aercetai arheologice asupra protoistoriei hittite
unde se instala noua capitala de la Ankara, impodobita
cu monumente ale stilului neo-hittit" de felul mauso-

leului lui Atatiirk ; nu mai putin, ecouri notabile ale

trecutului medieval si ale folclorului, regasite in morfo-

logiile artistice, caracterizeaza o buna parte a culturii

din Romania si Serbia in primele trei decenii ale secolului nostru. Aceasta este epoca ce apartine, in Sud-Est-ull
european, momentului de conjunctie intre imaginea istarizant-folclorizantei i o anume misticti nationalei" moderncl. Ilustrativa' pentru acest moment istoric este faza
asa-numita eroica", consumat la Paris intre 1908 *i 1914,
a sculptorului Ivan Mestrovie, egata de conceperea acelui, niciodata' realizat, Templu al Vidovdanuilui", eclectic
contradictoriu proiectat, cu ecouri din stilul Sezession"

si din Rodin, alcatuit din colosi, telamoni, cariatide si

sfincsi, omagiinid sacrificiul medieval sirbesc de pe cimpia de la Kossovo la finele secolului al XIV-lea ; proiect

cuprinzind, intr-un .ansamblu mai curind deficitar sub

aspectul raportului dintre arrhitectura si sculptura, citeva
remarcabile realizari precum imaginile celor doi eroi ai
ciclului kossovian" Milo* Obilie i KraljeviC Marko.
Ilustrativa, de asemenea, este in Romania dinainte i dup5

unirea din 1918, acea faza de caitare a sufletului national" si de reflectie teoretica pe marginea traditiei
reflectie a unor esteticieni, dar si a unor pictori precum
Sirato
deslusita in atmosfera unor piese de teatru, a
primelor filme romanesti, a Rapsodiilor romane" ale
tinarului George Enescu, in stilul neo-romanesc
prelungit pin'a care 1920
al unor arhitecti din scoala
lui Mincu, ou inspiratie din ctitorille medievale, dar si din
Art Nouveau" sau dintr-o soulptura' din 1912 a lui Paciu-

rea, un relief al Adormirii Maicii Domnului" de o surprinzatoare picturalitate, stilizat in spiritul evului mediu
oriental ; in deceniile ulterioare
cele ale unor mari
203

www.dacoromanica.ro

sinteze isturice datorate lui Nicolae lorga sau lui C. C..

muzica de inspiratie bizantina a lui Paul
Giurescu
cu exemConstantinescu, muralismul medievalizant
plare ce impodobesc, la Bucuresti, o inalta .scoala comer-

ciala, un institut de cercetare istorica si chiar Ateneul

sau reliefurile sculpttu-ale sintetice si sobre
Roznan

ale unor Milita Petrascu i Medrea, evocind inceputurile

istoriei noastre, nu fac decit s'a completeze, cu note speacest peisaj de arta nationala".
A treia si ultima intilnire a reflectiei istorice moderne
cu un anume tip de imagine in Sud-Estul european
are inceputurile inaintea jumatatii secolului nostru, ea
reflectind o tendint aproape mondial i fiind o realitate spirituala a timpurilor noastre inca. Ar putea fi definita ca o intilnire dintre imaginea arhetipald i cercetarea istorica a primordialului 5i a mitului ; intr-un anume
sens este implicat aici, de asemenea, recursul la traditie,
dar la o traditie majora, ontologica i esentiala, un,recurs
profund, lipsit de accentul istorist", arheologizant si folclorizant ce nu merge dincolo de unele forme-citat, de
unele morfologii elementare. Daca' voi lua, ca paradigma
sud-est europeana, cazul romanesc este spre a afirma ca

reflectia istorica de substanta apartine aici, dupa anii

Iorga, cu intuitiile sale ful'30, mai putin istoricilor
gurante privind performantele istoriei", a fost o mag-

nifica exceptie
cit mai ales ginditorilor, filozofilor
antropologilor culturii, dornici de a deslusi semnificatia
este
si straturile unei Urkultur" mult timp ignorate

cazul lui Blaga, teoretician al matricelor stilistice" ale

unui spatiu si ale unei civilizatii sau cel al lui Eliade,
intr-un
istoric si teoretician a fenomenologiei religiilor
demers nu lipsit de analogii cu alte culturi moderne ale
continentului. Ale unui continent unde, la rindul lor,
se adresau adesea marartistii
scuiptorii, de pild

fologiilor plastice ale unor strvechi civilizatii (arta mega-

litelor nordice inspirind pe Barbara Hepworth, straniile

divinitati villanoviene din Alpi influentind pe Giacometti
sau idolii din Ciclade pe unii saulptori greci contemporani). In spatiul romanesc, atit de ancorat in folclor

in prima istorie", morfologii similare se regasesc in

rnitologiile arhaice ale sculpturilor unor Vida si Apostur,
204

www.dacoromanica.ro

de pild, rapeluri ale unei memorii colective legate de

istoria recent& sau imemoriald, in descendenta, de fapt,
a artistului modern exemplar si universal al acestui spaVu sud-est european. Caci Brancusi, ilustrind la superlativ aceastd etapa de creatie plastica din Europa sud-orientald, este cel care a convertit la Tirgu Jiu, la sfirsitul

anilor '30, celebrarea unor fapte ale istoriei recente

anume luptele i sacrificiile romanesti din timpul prim uintr-o expresie inedita i debe
lui razboi mondial
retorica a monumentalului, aspirind spre puritate si spre

absolutul pe care un poet credea a-1 Intilni in portalul

de piatra legind locul unei comuniuni, amintind synthronon"-ul clasic si crestin, cu o axis mundi" apartinInd, mai mult sau mai putin, tuturor credintelor lumii.
Locul detinut in acest spatiu de intuirea istoriei prio intuire dirijatd, intr-un climat strabatut
mordiale
de o reflectie pe alocuri dramaticd pe marginea istoriei

este mrturisit de expresii stilistice foarte diferite : de

o parte, aoeea epic& monumentald, amintind de vechile
fresce, unde efigii si embleme se ivesc din colectivitali

solemne ca In Epos legendar" al unui pictor precum

Virgil Almasanu, sau geometrizate, limpezi si somptuoase,

presrate cu accente heraldice, in fresca Intemeierii",

datoratd lui Ion Nicodim (ambele opere concepute la
Inceputul anilor '70) ; de alta parte, o expresie simbolica,

nonfigurativa, sugerInd arhitecturi ale spiritului si ale

duratei, precum Boltile de lumina", Cupolele", Absidele" pictorilor Paul Gherasim i Marin Gherasim (nu
fara unele apropien i surprinzatoare, la nivel formal si
conceptual, cu compozitii abstracte ale unui alt artist
al Sud-Estului european, pictorul turc Adnan Coker al
cdrui Cer i cupola." nu e strain de spiritul si de spatiul
vechii arhitecturi anatoliene).
Imaginea istoricA moralizatoare legata de ideea natio-

nald iluminista si romantica ; imagine istorizanta si folclorizantd raspunzind unei mistici nationale" ; imagine
arhetipala, in sfirsit, ca ecou al unei cautari a primordialului
acestea sint trei momente posibile in evolutia
unei vieti spirituale moderne In Europa de sud-est. In203

www.dacoromanica.ro

tr-o viitoare istorie a civilizatiei .acestei prti de continent

moderne la ceasul intregii Europe , istoria
arta pot intra astfel intr-u'n dialog continuu i fertil in
care, cu mult mai des decit se crede, in registre diferite
si in diferite limbaje, putem regsi sinuozitdtile evenimentulrui in metamorfozele imaginii.

www.dacoromanica.ro

REZONANTE MEDIEVALE IN CULTURA

EUROPEI RASARITENE DIN SECOLUL XX

ntr-un pasaj din cartea pe care a dedicat-o lui

Piero della Francesca, sruibtilul qtiutor si teoretician al

artei care a fost Henri Focillon i marturisea credinta

ca un chip de a fi istoric este si acela de a arata cum

generatii succesive au trait, dupd nevoile lor, formele
trecutului. O asemenea reinviere a morfologiilor trecute
alcatuieste un capitol aparte al civilizatiei europene moderne, cercetat din perspectiva unui vast fenomen
revival" corelat ideii nationale, din Wile mari (Franta,
Anglia, Rusia, Germania) pina in cele ce-si dobindeau
abia unitatea sau independenta (din Finlanda in Balcani). Era, de f apt, un fenomen specific celei de a doua
parti a veacului al XIX-lea si inceputurilor secolului
nostru, in ceea ce a fost secolul nationalitatilor" i ce!
al revolutiilor".
O privire asupra Europei rasaritene dintre, sa spunem,

1870 si 1920, ne aduce inainte imaginea unei parti de

lume supusid unor preschimbri hotaritoare pentru intreaga planeta, acolo unde seisme sociale si politice, o
criza mondiala i estetica pe care drama Razboiului ce!
Mare a convertit-o in temele apocaliptice ale artei i literaturii au contribuit la exacerbarea sentimentelor si
ideologiilor nationale, dar si a unor tipuri de interna207

www.dacoromanica.ro

tionalisme", fie ele imperiale sau asa-ase revolutionarproletare. In acest fel, la capatul unui veac al XIX-lea

romantic, cel al unor citate" istorice in arta care nu

intereseaza aici
ele apartinind imaginilor istorizante
sau folclorizante ce au corespuns unor mistici" nationale
moderne
11 intimpin pe istoric o epoca de recurente

spirituale, cu rasfringeri literar-artistice, ale acelui trecut mai indeprtat, insa esential, care a stat la temeiurile
mai indepartate ale nationalismelor si ale internationalismelor Eutropei rsritene : anume, spre a-1 parafraza pe
Eminescu, ale acelei primveri estetice" care a fost evul
mediu.

Marcat de traume politico-sociale, vremea imediat

nremergatoare primului razboi mondial a fost, nu mai

nutin, cea a unei adinci spiritualitti
epoca marii spiritualitti" a numit-o pictorul Kandinsky intr-un text
din 1910 , ceea ce reprezenta un cert element de apropiere fata de o medievalitate redescoperita intr-o epoca
de criza. Celelalte elemente care puteau nrudi, peste
secole, epoci atit de diferite precum cea de la 1900 si
cea de la 1400, s-ar putea numi : conceptualizarea simbolic
cea mrturisit, de pilda, si de unii pictori
romni contemporani ce descoper, in felul lor propriu,
trecutul in registrul esential al simbolurilor
atopmentul fata de simbol frizind un anume, aparent, ermetism
chiar si atunci cind formele plastice sint perfect
lizibile, realiste", practicindu-se, de fapt, o pictur sim-

coerenta ideologicet intern(' tinind si de un program spiritual, conceptual

deslusit in cicluri care sint,
de fapt, programe iconografice ale epocii noastre
in
bolic

fine, atasamentul pentru un anume tip de abstractizare

si geometrizare in spiritul gindirii si al artei moderne.
In acest context, peisajul spiritual al Europei rasaritene in secolul XX prezinta, de fapt, mai multe cazuri`
de reinterpretare a trecutului medieval : cel al unei coerente ideologice intemeiate pe o anume tentatie imperiala", regsit din filozofie pin& in politica in Rusia
prerevolutionar ; cel al constituirii unei doctrine" ctt
accente livresti si, pe .alocuri, eclectice, ca in Grecia
in Iugoslavia ; oel al unei difuze prezente a modelului

medieval in literatura prin anii '20'30, cu reclesco208

www.dacoromanica.ro

perirea .unei spiritualitati traditionale in plastica anilor

'70'80 In Romania. Nu trebuie uitat, cercetindu-se
asemenea fenomene, Ca prima parte a secolului nostru
a fost marcata profund, mai ales in tinerele state nationale, de ceea ce s-a numit cautarea specificului national", a sufletului national", fie cel maghiar in formele
turanismului" pe care Il ilustra, dupa 1910, un istoric

ca Gyula Szekfil, in cel al sufletului nostru nelatin"

pe care 11 evoca Blaga in 1921 (cu 1ntreaga linie de eautaxi de acest tip, ,alimentate de .arheologie i filozofie,
literatura' i estetica, de la Parvan la Ralea si Camil
Petrescu, de la Mircea Vulcanescu si Dan Botta la Calinescu).

Discutind rezonantele medievale din cultura Europei

rasa-Rene In acest secol, trefbuie spus Ca nu am in

vedere o reinviere formala a unui ev mediu revolut

cel al ortodoxiei bizantine, de pilda
ci crearea
unui limbaj nou, a unui nou vocabular, in Intregime
modern, afin, in ordinea spiritului si a morfologiilor, tra-

ditiei medievale devenite traditie nationala si parte a

unui specific national.

Primul caz, cronologic vorbind, este acela rusesc din

preajma Revolutiei din 1917. intr-o acolada ce poate

merge de pe la 1890 pina care 1924, criza profund, dar

contaminata de o exalrodnica a spiritualitatii rusesti
tare a rolului mesianic al acesteia, in contextul Revolutiei din 1905 si a infringerilor din razboiul cu Japonia -a fost exprimata, pe linia slavofilismului din veacul lui
Aksakov, Dostoievski si Tolstoi, de asa numita filozofie
religioasa" ilustrata de Vladimir Soloviev si Nikolai Berdiaev

(teoreticianul

unui nou ev

mediu") sau

de

sofiologia" unor Bulgakov i Florenski, rodit'a in carti

cu iz utopic, soteriologic, ce cautau sa integreze realitatile timpurilor moderne intr-o traditie medievala universalista, intr-un soi de eclesiologie cosmica". Intr-un
asemenea climat are loe, in Rusia, o foarte sPecifica conde la simjugare a unor cautari artistice moderniste
cu marea traditie a Bizantului
bolism la avangarda
sI a Rusiei vechi ; dupa epoca anilor '90 al secolului trecut, cea a ilustrrii eposului legendar in pictura unusi
Viktor Vaznetov si a proiectarii frescelor de la biserica
209

www.dacoromanica.ro

cel
Sf. Vladimir din Kiev de catre Mihail Vrubel
admirat de gruparea artistica de la Mir Iskustv" , are

loc redescoperirea icoanei vechi rusesti colectionate de

un Liheciov, un Tretiakov, un Ostruhov, admirata de

Matisse, inspiratoare a avangardistilor Mihail Larionov

si Natalia Goncearova, reinterpretata, catre 1911-1912,
in sensul unei elaborri liniare si a unui ritm abstract,
de catre Vladimir Tatlin, Cazimir Malevici
parintele
suprematismului" si Kuzma Petrov-Vodkin (ne &lam,

nu trebuie uitat, in epoca atitor cautari formaliste in

cultura rusa, cu ecouri pina in sfera lingvisticii sau a
cercetarilor de morfologie a basmului intreprinse

Fropp, in cea a unor inrluriri antropozofice In poezia lui

Andrei Belli, autor de poeme utnde revolutia rusa putea
fi identificata cu un mister fundamental al crestinismului
primitiv !).

Un ai doilea caz de receptare artistic& medieval& in

.spirit modern s-a petrecut la celalalt capat al Europei

rsaritene, in Grecia. Aici, istoricul este intimpinat mai
ales de cautari de tip morfologic
si nu de continut
In coordonatele unei spiritualitati traumatizate mai ales
de evenimentele politice din 1922 : Inca inainte de acest
moment ins& afirmarea unei idei nationale grecesti ce
prelungea Marea Idee" (Megali Idea) de sorginte bizantin, condusese la crearea conceptului de elenitate" sau
elenocentrism" unde ,bizantinismul romantic" din jurul
lui 1900 propovacluit de un loan Dragoumis devenea o

cautare a sufletului elen", a trecutului grecesc, fie in

poezia lui Ely-tis

cu al sail Axion sti" , fie, mai

ales, in pictura interbelica a unor artisti trecuti pe la

Athos, practicind un muralism amintitor de Bizant, teoretizind chiar conceptia lor in scrieri asa oum au facut-o

Fotios Kontoglu sau Nikos Chatzikyriakos-Ghikas. O asemenea orientare politica neo-bizantina nu a ingaduit, de
-cele mai multe ori, aderarea picturii lor la nonfigurativ,
dar in acelasi timp nu a condus
ca in cel de-al treilea
caz est-european, acela sirbesc
la eclecrtismul transpunerilor plastice ale ideologiei nationale, romantice, de
tipul celei incercate, in jurul lui 1910, de sculptura lui
Ivan Mestrovie. Opera acestuia, se stie, a gravitat in
.jurul ilustrarii unei scheme filozofice i literare prin asa
210

www.dacoromanica.ro

numitul Templu al Vidovdanului"

comemorarea dezas trului slrbesc din 1389 , preocupare inauguratd

prim unele proiecte din faza parizian a artistului (1908

el comstituiau un amalgam de sezessionism vicnez, ecouri din Rodin si Bourdelle, intruchipate de telamoni, cariatide, sfincsi si eroi medievali ai ciclului
kossovian, intreg acest esafodaj ,arhitectonic si sculptural ilustrind o conceptie artisticd
mrturisitd de Mestrovie in 1915
despre menirea si istoria slavilor de1914) ;

sud unificati".

Un alt caz de revival" medieval din Europa rasari-

tean este cel romdnesc. Dar aici, metodologic, nu voi avea

In vedere citatele" istorisite, ce nu au lipsit nici din

neo-romanescul epocii 1900

si

cea a arhitectului

a scolii sale sau a singularei opere a sculptorului

Paciurea care este relieful cu Adormirea Maicii Domnului" de o picturalitate pur bizantind
nici din sculptura monumentald sau din pictura murald a anilor '30-'40 (Milita Petrascu, Corneliu Medrea, Cecilia CutescuStorck, Olga Greceanu). Cazutl romdnesc se particularizeazd cred, mai ales, printr-o cdutare de imagini arhetipale corespunzind unor coboriri spre primordial, ilustratd in deceniul antebelic (dar i dupd rdzboi, in conditiile grele, contradictorii ale epocii ianilor '50, la noi sau

pe alte meridiane) de gindirea lui Lucian Blaga, de.

sculptura universal recuncsoutd a lui Constantin Brancusi, de viziunea stiintific a lui Mircea Eliade. Era,
acesta, inceputul unei traditii hotdritoare in cultura romneascd, continuatd i astzi, incorporind, deopotrivd,
prima istorie" i evul rnediu, receptind Orientul, Occi-

dentul, ca si Bizantul intr-o viziune de o echilibratd

latinitate. Prin anii '60'70 asistdm in arta plasticd
romdneascd la inceputul unui fenomen major, cel de

recuperare a traditiei medievale pe cloud directii principale (yea -a lectiei frescei medievale, a unui epic tradus in muralismul lui Ion Nicodim sau Virgil Almdsanu
ces a semnului simbolic medieval citit in cheie modernd, in opera unor Horia Bernea, Marin Gherasim,
Gheorghe I. Anghel sau tefan. Rdmniceanu.
Ilustrind, intr-o haind contemporand, o estetica perend a trecutului, rdspunzind, de fapt, unor constante
211

www.dacoromanica.ro

ale vizualitatii din acest spatiu geografic, uneori chiar

i imprejurarea poate fi regsit in fiecare deceniu
din veacul XX, in Rusia ca si in Grecia, in Iugoslavia
ca i In Romania
unor traume, unor angoase, unor

sperante i unor utopii, ,aceste rezonante medievale din

plin ev modern vorbesc, o data mai mult, despre atasamentul fertil al civilizatiei noastre la istorite. Adic la
trecutul si la viitorul nostru comun.

www.dacoromanica.ro

MODELUL CULTURAL-ARTISTIC, CA MODEL

ISTORIC

intr-o incitant carte despre Modele, imagini, pri-

velisti" (Cluj, 1979), Alexandru Dutu sugera mecanismul

fin al reconstituirii modelului cultural in momentul in

care a fost identificat schema mentar ce a dorninat
intr-o anume epoca ; aceastd schem a fost inspiratd de
viata cotidiana si de fondul de idei existent la acea data,
pentru ca apoi s dirijeze activitatea ootidiand i explorarea intelectuald". Modelul cultural ca reflector al unei
mosteniri spirituale, elaborat de clase si de grupuri so-

ciale in functie de traditiile si aspiratiile lor, preschimbat

de [la epoc la epoc, dar, alteori, traversind aproape neschimbat secolele, oglind a -unor mentalitAti, psihoze,
sperante ; modelul cultural ca punct de reper al unei
sectitmi dintr-o civilizatie ce incearcd sd gaseascd in el
coordanate oardinale demne de preluat i adaptat intr-un spirit nou, cu finalitti altele decit cele ce ,au fost
face parte
proprii epocii cind modelul s-a zmislit
din once incercare de schitare a unei istorii a eivilizatiei
omenesti pornind de la o noud lectura' a textelor, de la
o interpretare noud a irnaginilor, de la o laborioasd adunare de date variate din sfena literaturii i artelor, citite
sub lupa mdritoare a istoriei mentalitAtilor. Este, de fapt,
aceasta, o orientare dintre cele mai rodnice si mai generoase ale istoriografiei veacullui nostru, pornitd o data cu
213

www.dacoromanica.ro

(3.oala francez de la Anuales", dar regasita si in opera,

In atitea privinte deschizatoare de drumuri, a unui lorga.
In cele citeva pagini ce urmeaza, si schema mentala",
fondul de idei", si explorarea intelectual:a." vor fi

cautate in c:teva exemple culese din evul mediu, vast

teritoriu i rastimp ale unor geneze de mentalitati modenle, de inchegare a unor atitudini spirituale, a unor
stiluri artistice cu vadit vocatie ecumenie, mai mult,
a unor norme morale si estetice ce au dominat veacuri
de-a rindul istoria oficiala
a curtilor imperiale, regale, princiare, voievodale , dar si pe aceea, nestiut
tirgurilor si a satelor, a celor umill, a anonimilor.
Modelul pe are Occidentul carolingian i 1-a gasit
:in Roma imperiala i in Bizantul timpuriu, in vreme
ce, simptomatic, Italia primei Renasteri avea sa se indrepte la un moment dat, tot in cautare de model, spre
Roma Republicii finale ; cel pe ciare Europa rasariteana
1-a avut prin imperiul bazileilor de pe Bosfor sau cel pe
care secolele tirzii ale evului mediu ronianesc si ale
primei epoci moderne (1600-1800) si-1 descopereau in
epoca de inceput a statuluti si a oulturii noastre artistice
literare din veacurile XIVXVI (exemplele s-ar putea,
desigur, inmulti cu altele luate din aceeasi epica, chiar
pentru zone mai indepartate, de la cazul istoriei irlandeze asa cum este el vdit in modelul celtic", din
epoca monahismului faimoesei Insula sanotorum", pina'
In vremea Stuartilor, la modelul aztec" al istoriografiei mexicane de dupa cucerirea spaniola!) ; in fine,
.cel de coloratura' medievala, dar uneori chiar si mai veche, deci i u-mi ilustra, antica sau protoistorica, ce a
stat, sub forma de revival", uneori livresc i mai mult
superficial, dar raspunzind unor cautari, cu reverberatie
rriai profunda, ale intelectualitatii din unele state nationale imai mici din Europa ultimelor doua veacuri, mar-

turisesc toate nevoia tadiuca a recursului la forme ce

pareau exemplare, luate din cultura trecutului, la idei,

Ja morfologii artistioe care erau socotite drept structural

oorespondente unor situatii culturale noi, orora le vor

fi putut da sugestii si, mai ales, un sullet nou", intelesuri simbolice si ex-terioare

214

www.dacoromanica.ro

De-a lung& primului mileniu al erei crestine, in

Apusul Europei seductia clasicismului greco-aroman a fost
vadita deopotriva de opere literare, filozofice, istoriogra-

fice daca judecam dupa productia unor Boetius si Cassiodor, Isidor din Sevilla i Grigore din Tours, dupa.
persistenta neobisnuita a unor tipuri de arhitecturi traditionale
este cazul bazilicii pentru care Roma papilor
a artat o mare predilectie (exemplele cele mai notabile
erau Santa Maria Maggiore, Lateranul, Vaticanul), cel al
mausoleului (adaptat la Ravenna pentru locul de veci al
regelui ostrogot Teodoric), al baptisterului (Poitiers), al
hipogeului
unele, des intilnite si in epocile carolingland i ottonian, reaparind infloritoare in OccidentuI
romanic i gotic.

In resedinta de la Aachen, acolo unde in ultimii ani

ai veacului al VIII-lea se consuma, in jurul lui Carol cel
Mare, o autentica si programaticd renovatio Romanorum
Imperii", suveranul ce intemeiase cel dintii imperiu al
Europei medievale si ce se voia un Novus Constantinus"-

dup modelul primului imprat crestin intr-o Nova

Roma", nutrit cu invtatura unui autor al Romei tirzii,

Augustinus, i cu acees a contemporanilor sai hraniti de.
asemenea cu cultura romana
un Alcuin, un Paul Diaconul
s-a inaltat, intre 792 si 805, monumentul de
arhitectura ce avea s ilustreze pina astazi, in modul
eel mal frapant, fenomenal de civilizatie ce se numesterenasterea carolingiana".
Basilica Sanctae Dei Genitricis Aquisgrani", Opera
minunata" (opus mirabilis"), dupa cuvintul biografului
imperial Eginhard, era impodobita cu aur i argint, cu
balustrade si porti de bronz masive, cu colosne aduse
de la Roma si Ravenna, jucind de-a lungul veacurilor
rolul unui laces investit cu sensuri ideologice precise
ce 1-au transformat intr-un prototip urmat de importante
edificii ale romanicului european. Spo1iil aduse la porunca lui Carol cel Mare din orasul imparatilor i papilor
care fusese si era Roma sau din cetatea dregtorilor bizantini, exarhii ravenati erau, pe tarimul realittilor
215

www.dacoromanica.ro

materiale, un element de legturd intre momentul medieval si antichitate.

La fel cum din Italia timpurilor clasice Carol cel

Mare luase titlul de imperator" sau planul unor monumente romane ale lui Constantin cel Mare, coloanele
antice ale capelei din Aachen aduse din Ravenna lui
Justinian adaugau, parcd, legitimitii mostenirii politice romane i indreptatirea scoboririi spirituale i ideologice din cei doi cirmuitori ce dAduserd, pin'a atunci,

cea mai mare stralucire celei de a doua Rome". Si

subliniind o atare filiatie, insusi planul octogonal al mo-

numentului palatin de la Aachen construit de Odo de

Metz relua, la trei secole distant, pe cel al ctitoriei
justinianee San Vitale din Ravenna, legindu-se astfel
de traditia monumentelor pe plan central care, in epoca

roman& tirzie i romano-bizantind, mai apoi in evul metliu de inceput, au ilustrat o anume, precis, ideologie
a puterii imperiale, de la Pantheonul din Roma la mormintul lui Diocletian din Spalato, la numeroase ideasuri din Orient, de la Constantinopol, din spatiul regatelor barbare germanice (Kln, Toulouse, Benevent,
Pavia. La rindu-i, capela carolingiand din Aachen, monument cu simbolisticA imperiald pentru mostenitorii
politici sau doar spirituali ai lui Carol cel Mare, a fost

menita a deveni model pentru numeroase alte monumente

pe plan central, mai ales rotonde din Europa occiden-

tal si de mijloc, in secolele X si XI, din partile renane pind in cele boeme si polone, ungare i transilvane.

Pe alte coordonate istorice un fenomen similar se

petrecea, in aceeasi vreme, in pArtile rdsritene ale con-

tinentului, unde imperiul bizantin se infatisa si el, tot

mai mult, ca un mostenitor indreptAtit al statului
al ecumenismului roman. In planul civilizatiei, imprejurarea s-a exprimat intr-o prelungire crtur5reasc a
traditiei greco-romane, regsit din secolele IVVI pinA

In secolele IXXI, atunci cind un Fotios patriarhul

*i

un Constantin Porfirogenetul patronau importante

216

www.dacoromanica.ro

,scriptoria" i coli unde erau copiate si citite manuscrise romano-bizantine, tratate elenistice si romane, texte
ale tragicilor greci, scrieri imbibate de referinte mitologice intilnite in tot eneiclopedismul livnesc al bizan-

tinilor, sau cind nele santiere de arhitectura si de

arta a mozaicului prelungeau si ele mostenirea grecoromana si oriental& amestecind clasicul" i neclasicul", elemente ale viziunii neoplatonice de tip platinian,
ale iluzionismului elenistic cu hieratismul, frontalismul
simbolismul cromatic, cu gustul arhitecturii pentru
spatii centrale, venite din repertoriul si din ideologia
micToasiatica sau iraniana.

Aceasta lume bizantina avea sa pastreze in sud-estul

ca i, de altfel, in alte forme, pe spatii mult
Mai largi, de la Venetia la Novgorod , dinoolo de
primul mileniu, pina tirziu, catre stfirsitul ei definitiv,
o anume preeminent de natura ideologica &supra tuturor
statelor din aceasta parte a continentruilui (fenomen pe
care rigidul sistem de vasalitati si suveranitati medievale vest-europene nu-1 cunostea), cesaropapisinul"
bizantin, unirea permanente-, la nivel doctrinar, a lui
din nou absenta, practic,
regnum" eu sacerdotium"
Europei

din Apusul cu mult mai antrenat in luptele politice

oferind temeiurile unitatii de actiune poseculare
Mita i culturala a Imperiului si a Bisericii din Con-

stantinopol, in ceea ce a fost denumit Commonmealth"ul bizantin.

Credinta ca' imperium romanum" (romaik basi-

leia") este o imagine rasfrinta a imperiultui ceresc"

de fapt, o ilustrare a eoriei monarhiei divine elenis-

tice regasite, in vremea lui Constantin cel Mare, la Eusebiu din Cezareea, ca i, mai frziu, in epoca bizantina

a justificat propensiunea spre universalism a Bizantului si a indemnat statul bizantin sa-si asigure, la

toate hotarele, aliati legati de Constantinopol prin forme

politice care derivau din antica foederatio" romana. $i
chitar atunci cind, dupa inceputul secolului el XIII-lea

si victoria celei de-e IV-a cruciade, noura realitate a

unei pluralitti de imperii si de patriarhate in Rasastaritul european va inlocui vechea oikoumne"
pinit singura, teoretic macar, de imparatul si de patri217

www.dacoromanica.ro

arhul de la Constantinopol
creata bizantinilor in
misiunea universala a imperiului lor va constitu o rea-

litate ideologica semnificativa.

Intr-o asemenea perspectiva de conturare precisa a

unui model major in Europa medieval
anume modelul bizantin dainuind peste secole
trebuie situat
inteles fendmenul de vaste dimensiuni si adinci consecinte ale misionarismului bizantin din secolele IXXI
in Europa est-central& i rasriteana, traducere ideologica si culturald a tendintelor de expansiune politica
ale imperiului a doua zi dupa incheierea definitiva a
crize iconoclaste. Speculind slabiciunea temporar a
Occidentului carolingian, imperiul bizantin a initiat o

actiune ferma de propagare a doctrinei si autoritatii

sale in acele tinuturi, mai apropiate sau mai indepartate, catre care conduceau interesele politice ale
statului bizantin i unde structurile sociale, economice
si culturale locale reclamau trecerea la o noua etapa a
vietii istorice, pe baze crestine i sedentare.

Cu exceptia teritoriului carpato-dunarean, cel locuit

de romnii de veche credint cretina

mostenitori
directi ai crestinismului latin provincial de epoca romana, pe care migratiile de dupa secolul al IV-lea nu
1-au putut nici altera, nici inlatura
zonele sud-est

europene, ca i cele rusesti, au cunoscut acum actiunea

misionara a Bizantului. Era o actiune intovarsit& de

rdspindirea unor modele artistice si ideologice pline de
fast si de pompa, reluate in fiecare arie misionara, in
chiar anii convertirii crestine, in cite un monument de
exceptie, un monumentum princeps" cum 1-am denumit
mai de mult, durat la vaste dimensiuni i in materiale
ndbile (bazilica mare de la Pliska, biiserica rotunda si

aurita" de la Preslav, cea a Sf. Sofia de la Kiev, cea

a manastirii sirbesti Studenica), devenit necropold a
primei dinastii a tarli, loc de incoronare, prototip stilistic pentru posteritate, evocat in scrierile i in cronicile timpului ; toate aceste monumente, trebuie adaugat,
erau incomparabil mai stralucitoare decit cele ale misionarismului occidental contemporan din Panonia
Moravia, din Polonia si Boemia. Intr-o concurenta per218

www.dacoromanica.ro

manentd Cu acesta, misionarismul bizantin va reusi, cu

unele rezultate politice, crestinarea izolata a unor membri ai paturii conducatoare rusesti i maghiare in se-

colele IX si X dupa ce, intr-a doua jumatate a se-

colului al IX-lea, reusise aducerea definitiva in aria

civilizatiei bizantine a tinuturilor balcanice unde se

crea, pentru supusii hanului Boris, o dioceza ce trebuia

sa prelungeasca traditiile romano-bizantinei Justiniana

Prima, si pe cele ale culturii romane tirzii locale in

capitalele de la Pliska i Preslav.

n acest fel, amintitul misionarism ii pregtea momentul de culme al istoriei sale, cu consecinte de multipla natura, anume convertirea in masa, spre sfirsitul
secolului al X-lea, a rusilor, convertire continuata de
o puternica bizantinizare la nivel aulic in timfpuil unor
Vladimir si Iaroslav, tradusa in inltarea unor monumente de tip cruciform, bogat impodobite in manierd
constantinopolitana sau greceasca provinciala, dar si cu

unele corectii" apartinind spiritului slay, la Kiev, la

Cernigov si in alte parti ale Rusiei secolului al XI-lea.

Prelungind acest moment din jurul anului 1000 misionarismului est-european va juca un rol de prim ordin
In vehicularea unor valori i prototipuri culturale
de la planuri arhitectonice specifice, pina la stiluri ale
picturii murale, de la anume norme iconografice la manuscrite
dinspre Bizant spre Balcani, spre rtrile romane i spre Rusia in prima jumdtate a mileniului
nostru.
In acest sens trebuie intelese diferitele monumente

etape ale nasterii monahismului de la Ohrida si Athos,

de la Paroreae, Tismana i Zagorsk sau cele ale pendularii spirituale intre Est si Vest a noilor state si civilizatii ndscute iT1 'Eur pa Oriental la cumpna celor dou'd

milenii. Daca inclinarea spre Bizant va fi in cele din

urma hatariboare, pe planul civilizatiei, in, cu mult cea
mai mare parte a creatiei medievale din aceste parti de
lume, celelalte tendinte politico-culturale
efemere, e
drept
spre Ocident, nu trebuie neglijate (infra aici
si apropierile Bulgariei de papalitate in secolul IX-lea,
notabilele ecouri pre-romanice in arta Rusiei de vest
si secolele XIIXIII, si prezentele occidentale
filtrate
219

www.dacoromanica.ro

prin Italia si Dalmatia, pe drumul cruciadelor

in
Serbia, in arhitectura i scluptura, dar si in literatura
ce inregistra aici romanele cavaleresti ale lui Tristan".
si Lancelot", in obiceiurile curtene, in titulatura).
n cele din urrna victoria modelului bizantin" avea
sa fie definitiva, prestigiul Constantinopolului fiind
imens pentru intreaga Europa rasriteana, pentru popoarele slave ce-1 socoteau, prin excelenta, orasul im:paratesc", Taringrad". Semnificativ, gasim urmele acestei victorii in titulatura si in simbolistica puterii unor
conducatori din aceasta parte a continentului.
Daca in secolul al IX-lea, Inca pginul sef bulgar

qan"

este echivalent cu rhon", la inceputul se-

colului al X-lea crestinul i grecizatul Simeon se proclama basileuf3" al bulgarilor i romeilor" ; in secolul
XI regii maghiari arpadieni, Andrei I si Geza I, primeau simbolic de la Constantinopol diaderre cu imagini

smaltate ale unor suverani bizantini, iar cneazul rus

Iaroslav era amintit ca tar" intr-un grafit din acea Sf.

Sofie kieviana ce prelua, iarasi simbolic, dindu-i replica,

hramul celui mai important si mai venerabil monument
al Bizantului ; in fine, in secolul al XIII-lea, ,Nemanizii
sirbi, considerindu-se egali cu imparatii bizantini, Ge
proclama, ca si acestia, autocrati", la mijlooul secolului

al XIV-lea. Stefan Dusan este tar" al sirbilor si gre-

cilor, la sfirsitul aceluiasi veac domnul Trii Romnesti,

Mircea cel Batrin, ca si multi alti voievozi romani

damn singur stapinitor", isi va lua titlul bizantin de
despot", in timp ce la inceputul secolului al XV-lea, in
Moldova, Alexandru cel Bun se va intitula si el autocrator", intr-unul din ultimele rnomente bizantine"
autentice din civilizatia medievala a Europei rasa:I-Rene.

Moclelul bizantin" va fi o binestiutd realitate in

poez:a imnica, in muzica liturgic& in hagiografie, in literatura polemic i omiletica din Europa oriental&
prestigiul uncialei grecesti se va rasfringe asupra scrierii slave chirilice, portretistica aulica i, in general, acel
simbol al ortodoxiei care a fast tot timpul aici pictura
murala
fie ea la Studenica sirba in secolul al XIIIlea, fie la Ivanovo in Bulgaria sau la Curtea de Arges

In Tara Romaneasca in secolul al XIV-lea -- au fost

220

www.dacoromanica.ro

replici ale artei de nivel imperial din Bizant ; dreptul

bizantin, intemeiat pe codificara justinianee a dreptu-

lui roman, va fi receptart in intreaga Europa de est unde

a fost foarte rAspinditd acea compilatie a lui Matei

Blastares din Salonic (Syntagma" din 1365) ce sintetiza traditia nomocanonica i dreptul civil bizantin, si

pe care, de pildd, romnii o vor cunoaste in traduceni

slavone copiate in Moldova intr-a doua parte a secoluLui al XV-lea, lor dartorindu-li-se i raspindirea ei, in
vetacul urrnaor, in Rusia lui Ivan al IV-1ea.
Dar vigoarea i specificul noilor culturi apArute in
Europa de rdsrit
tinind adesea de mosteniri strvechi in sfera instituftionrar sau estetica
aveau sa se
constitutie in replici locale, pline de interes, in fata inriuririi prestigioase a Bizantului, +alcatuind unul dintre
capitolele de istorie a civilizatiei, de aculturatie, pe
care istoricul trebule s'a' le sublinieze.
Suprastructurile de lemn ale palatelor Je piatt'A de
la Pliska, ca i preferinta arAtat aici
cu motivatii
kleologice, se presupune
pentru vechiul pLan arhitectonic bazilical din Bizant, devenit anacronic in epoca
(imprejurare ce aminteste, la alt nivel cultural, rdspindirea in Europa estick pin in secolul al XV-lea, a
Eclogei" isauriene din secolul al VIII-lea, culegere de
drept civil bizantin comandatd in chiar Bizantul posticonoclast !) sint exemple de esemenea replici. Le regasim in Rusia, in tendinta piramidala, deloc ibizantind,
a numeroaselor cupole de la Sf. Sofia din Kiev, in asanumitul bizantinism nordic" al Novgorodului cu logica
sa sever sau, dimpotriv5, in decorativismul exuberant al
sculpturii parietale in mplat" orientalizat de pe Facas-u/11e Vladimirului si Suzdalului, in fildesurile mai radimentare, lucrate in matertale mai ieftine, in Crimeea,
dupli model bizantin, cm si in caracterul nebizantin al
codului kievian, Russkaia pravda", intr-o epcy..... de re-

zistent a cutumei in Uta pravilei grecesti (ecouri ale

aceleiasi cutume vor fi sesizate, in secolul al XiV-lea,
intr-un alt cod juridic al Europei rasdritene, de data
aceasta foarte tributar Bizantului, Zakonik"-u1 sirbesc
din 1349).
221

www.dacoromanica.ro

In epoca umanismului ortodox, aldturi de afirmarea

unei independente politico-culturale sud-est europene inaevident in Moldova, Tara

intea ofensivei Islamului
Romdnease, Transilvania i Dalmatia secolelor XV

XVI --, un alt fenomen specific epocii va fi cel al prelurii

ca un model poimperiale bizanitine
litic si ideologic
de cdtre suveranii singurelor state
nesubjugate de Semilurid in Rdsritul european, anume
domnii romini i marii cneji, mai apoi tarii rusi. In ceea
ce-i priveste pe acestia din urm, trebuie spus ea sfirsitul
secolului al XV-lea i inceputul celui de-al XVI-lea este
momentul istoric in care prinde contur definitiv eunoscute tezd ideologicd ce echivale Moscova ou cea de a
treia Roma". Avind un caracter ecleziastic accentuat,
cu raddcini mai vechi in ruptura dintre Rusia si Constantinopol in epoca oonoiliului de la FerraraFlorenta,
aceast idee cu nuante teocratioe i mesianice aparc limpede exprimatd, intre altele, in 1492 chid, pentru mitropolitul rus, marele cneaz Ivan ea 111-lea
suveran ce
se secotea egal cu monarhii Europei cu care intra in legAturi, prin Germania si Italia mal ales, ca i prin cdstoria-i cu o descendent a Paleologilor bizantini -- era
un nou Constantin", cloud decenii mai tirziu, in 1511. o
celebrd scrisoare a urnii clugdr din Pskov afirmind rds-

picat cd a treia Rom" de pe riul Moscova este mos-

tenitoarea definitivd a celorlalte cloud', de pe Tibru

Bosfor, doctrind ce explied unele imprejurdri istorice ale
evului mecliu final din Rusia. Ea ajut sd se inteleag5
mi bine atit preluarea programaticd a unui tip de monument vechi rusesc, de origini bizanitfine, din Vladimirul secolului al X1I-lea, in Kremlinul moscovit al secolului a XV-lea, sub privegherea unui arhritect venit din
Italia Renasterii, Fioravanti, sau sensull proclamdrii ca
Jar"
asadar caesar"
in 1547, a lui wan al 1V-lea,.
in contextul unei cunoscute
absolutiste 'al care
doctrinar a fost un Ivan Peresvetov (ce oferea drept model stpinitorului sdu pe voievodul Moldovei Petru 'flares), cit i apelul rusesc la traditiile culturale bizantin_

vddit, intre altele, in .aducerea in Rusia a lui Maxim

Aghioritusl, traducdtor de cdrti grecesti
222

www.dacoromanica.ro

i carnpicn al

ideli de crueiadd impatriva turcilor sau, In fine, recursul

la forme exterioare ale suveranitAtii din Bizant..

In conditiile particulare ale tarilor romdne din se-

colele XV, XVI siXVII, ale unei permanente infruntdri,

deschiSe sau mascate, cu Poartia otomen, ale unui:rol
international foarte activ pe tdrimul culturii, tradus In
patronarea ortodoxiei sud-est europene si orientale de
care voievozii romitni, ale unei necontenite afirrnri a
legAttrilor eu traditia si a unei idei dinastice, asistAra la
o recurent a fenamenului convertirii unor modele politice in modele cultural-artistice. Voi relua aici uneori cu
aceleasi cuvinte chiar, cele serse undeva mai sus &sore
acea'st fetetd a vechii civilizatii romnesti.
La inceputul secolului al XVI-lea, in cazul lui Neagoe,
noul Basarab" format de marii boieri Craiovesti, aceastd
mentalitate este perfect vizibil inc de la debutui domniei. Leg&lure voltd cu dinastie istoric" a 'Tdrii Romnesti se fdcea exact In mdsure in care domnul incepea,

foarte =rind dup urcarea sa In seam (1512), monumentul de anvergurd sud-est europeand care a fost biserica ninstirii Argesului, incheietd in 1517 lingd ve-

chea resedintd a Basarabilor intemeietori de tara".

Edificial, se stie, constituia o replica fideld in piatrd
de talie, cu bogatul si somptuosul sdu decor de origine
a unei alte biserici mndstiresti, ce:a de la Dealu, asezatd ling o altd resedinta
islamicd cioplit pe fatade

volevodald, Tirgovistea, i Indltat cu mai putin de cloud

decenii inainte, in 1500, de calre voievodul Raclu cel

Mare. Mai rnult, in pronaosul noului lces al lui Neagoe
Basa-rab aveau s fie zugrdviti programatie, la acelasi
inceput de secol XVI, primii voievozi ai Tdrii Romanesti,
vechii Basarabi", si tot In acest spatiu arhitectonic aveau
s se ingroape, ca intr-o nou'a' necropold voievodald,
mernbrii familiei nnoului Basarab", ratiune pentru care
aceasta parte a monumentului avea sd fie canceputti Intr-o ciezvoltare spatiald neobisnuitd, prin suprairgira
pronaosului i dispunerea aici a unor colo ane. Aceastd
conceptie de arhitecturd va deveni un model, deopotriv
223

www.dacoromanica.ro

ideologic si artistic, ce va fi copiat ulterior in cazuri ca

substrat politic similar. In veacul al XVII-lea cind, din
diferite motive, o data cu dornnia lui Matei Basarab mai
ales, posteritatea voievodului Neagoe i cea a ctitoriei
sale argesene vor deveni puncte de referinta, mesteri
constructort diferiti vor prelua i prelucra planul bisericii
de la Curtea de Arges, exact pentru acei ctitori ce aveau

urmareasca, de la inceputul domniei lor inca, afirmarea

unei descendente din modelul politic care era vechea
dinastie medievala sau sublinierea faptului ea o nouti.
dinastie
de ei intemeiata
era pe cale sa se impuna :
asa s-au petrecut lucrurile la Bucuresti cu biserica metropolitana ce a inceput s'a' fie construita dupa 1654 de
catre Constantin erban
desoendent al unui domn
muntean de la inceputul secolullui
poi cu biserica
manastirii Cotroceni (1679) a lui .Serban Cantacuzino
urmas, deopotriva, al unt.,i larnilii constantinopolitane si
al unor dornni si boieri din Tara Romaneasca
iar la
Hurezi cu biserica principala asezamintului de aici, ridicata dupa 1690 de Constantin Brancoveanu, si el urmas
al Craiovestilor, Basarabilor i Cantacuzinilor, piotati ca
15stramosi" in vastele tablouri ctitoricesti, inrudde stilistic si ideologic cu portretele de grup ale Cantacuzinilor
rnunteni zugravite de Pirvu Mutu la Filipestii de Padure
Magureni, tot in ultimul deceniu al secolului ai XVIIlea.

Tocmai asemenea afirmad ale legaturii cu traclitia, ale

continuitapi de idee dinastica sint cele ce au determinat
In tarile romane, la sfirsitul epocii medievale, cautarea,
identhicarea i glorificarea unor modele politice anterioare, convertirea lor in tot atitea modele cultura-le in-

vesmintate ir haina artistica fiind descifrabila in preluarea cu scopuri ideologice precise, tinind de legiti-

marea unei anumite atitudini monarhice -- a unui ahume

program de domnie, a unor tipuri de monumente ce avusesera o semnificatie sau strdlucire deosebita in epoca
de zenit a modelului politic coplat.

Un caz interesant este cea surprins in istoria prin-

cipatului Transilvaniei dintr-a douu jumatate a secolului

al XVI-lea, intr-o epoca de acuta eriza politica i spirituald marcat de domnia lui loan al II-lea Sigismund,
224

www.dacoromanica.ro

protector al unor reformati radicali si al unor umanisti

veniti la cm-tea din Alba Julia din diferite coil,uri ale
Europei, mai ales din Italia. 0 cercetare atenta a mentalului artistic transilvan al epocii woate la iveala imprejurarea c idealul monarhic al doctrinarilor si al
cronicarilor acestei curti princiare a fost, intr-a doua
jumatate a secolului al XVI-lea, epoca, mai veche cui un
seco!, a Hunedorestilor romani si a lui Matei Corvin.
Aceasta situatie s-a oglindit intr-o realitate literara

in-

teresul artat tipririi operei lui Antonio Bonfini, istoriograful corvinesc de origine italiana, de catre un Martin

Brenner din Bistrita sau un Kaspar lielth din Cisnadie

si intr-una artistica' investita cu sens simbolic : intr-al

treilea sfert al secolului al XVI-lea, pentru mormintul

lui loan Sigismund si pentru acela al mamei sale Isabela,

descendenta' a regilor poloni si a neamului ducal italian

Sforza, a fost reluut un tip de monument funerar antichizant, cu unele sugestii gotice Inc, anutne sarcofagul
cu gisant la partea .superioara, tip iesit deja din uz la
acea vreme pe plan european, dar intilnit n ehiar catedrala din Alba Julia, la alte cloud monumente similare,
anterioare cu aproape un secol, pe care cele doua exemplare de veac XVI le-au copiat in ceea ce priveste con-

ceptia. Este vorba de cloud monumente funerare, cioplite

1490, la porunca lui Matei Corvin,
probabil ogre 1480
pentru apropiatelle sale rude Ladislau i Iancu de Hunevestit cpitan de
doara, sarcofagul acestuia din uirma
fiind decorat ca un recruciada impotriva Semilunei
lief ce-i nara luptele cu turcii in prima parte a secolului
al XV-lea.
Un alt caz de model politic, devenit model culturalartistic, poate fi localizat in Moldova secolului al XVII-

lea, in persouna lui Vasile Lupu. Daca este sigur ca

acest voievod de origine balcanica a imitat in buna parte

el insusi, in prima jumtate a secolului amintit

de

cirla ceremonialtd aulic la unele uspecte ctitoricesti

muirea levantinizatului voievod cure fusese Radu Mihnea,
Vasile Lupu a devenit la rindul su, dupa cum o m'artu-

risesc si textele de epoca, un model demn de urmat,

intr-a doua jumatate a secolului al XVII-lea, deopotriva
225

www.dacoromanica.ro

pentru rivalul i urmasul ski imediat, reprezentantul

boierimii de tara care a fost Gheorghe stefan, i pentru
celalalt sud-dunarean ajuns in scaunul de la Iasi, anume
Gheorglie Duca. Pentru cel dintii, fost mare logofat al
lui Vasile Lupu, devenit voievod in urma victoriei asupra dornnului su i a aliatilor cazaci, ctitoria-i din
inaltata in 1655-1656
Moldova de vest, de la Casin
a insemnat o replica, cu valoare sirnbolica, data elegantului monument baroc, cu atitea sugestii italo-polcne,

care era biserica manastirii Golia, ridicata catre 165u

de Lupu bei" la Iasi ; la fel, pentru Duca, fostul mare
camaras si slujitor in casa" al lui Vasile Lupu, ridicarea, incepind din 1669, a bisericii manstirii Cettuta,
centru al unui focar de cultura greceasca in Moldova

timpului, trebuia sa constituie o alta replica, mai modest,

dar nu lipsita de unele noutati stilistioe, in decorul sculptat si pictat, a fastuoasei biserici-necropola a aceluiasi
Vastle Lupu, biserica manastirii Trei Ierarhi, inltata tot

la Iai, cu exact trei decenii inainte, in 1639 (nu mai

putin, in textele tiprite la Cetatuia in aceasta vreme,

descende.nta spirituala a lui Gheorghe Duca din modelul

Vasile Lupu era afirmata, metaforic, prin cuvintele din
1682 ale unui Dositei Notaros).
Dincolo de hotarele evului rnediu, modelul oferit de
o epoca indepariata devine cu predilectie, ca in cazul
romanesc, cel autohton, national" -- in chiar epoca triumfului lirnbilor vernaculare, nationale"
far-a recursuri la modele imperiale i ecumenice, suprastatale,

precum Roma si Bizantul. Un caz aparte, de referire a

individualismulul renascentist italian la modele de puternica individualitate antica, inflorite cu un mileniu si
jumatate inainte pe acelasi sol al peninsulei dintre Alpi
si Mediterana, intimpina pe istoricii artei, ai
ai icieologiilor politice, in cazul Florentei, in zorii acelui

Quattrocento ce a schimbat fata continentului.

In lungul i greul razboi ce a opus, la sfir4itul cxtrern

al secolului al XIV-lea si la inceputul celui de-al XV-lea,
republica mestesugarilor si a negustorilor florentini feudalelor i aristocraticelor cirmuiri din ducatul Milanului
si regatul Neapolelui, textele timpultri si operele de arta
226

www.dacoromanica.ro

sint autentice marturii, nu doer pentru o mentalitate

publica, ci i pentru recursul la un model anume.

Sintem in vremea In care primii umanisti ai cettii

de pe Arno
un Coluccio Salutati, un Leonardo Bruni,
un Poggio Bracciolini
redescopera, Cu prilejul acestei
aprige infruntari dintre o republic a Renasterii si monarhiile medievale, zvonul luptelor celor ce au fost contemporani cu Brutus si Cicero, impotriva tiraniei. In

acest fel cuvinte magice si cu inteles precis in textele

clasice

antice

acum descoperite

si public comentate,

latinele virtus" si libertas", deveneau cuvinte de or-

dine ale scriitorilor-cetateni si ale ideologilor ilustrului

oras din Toscana. La rindul sat', asa oum s-a demonstrat,
modelul Romei republicane a putut duce la aparitia

nu intimpltor, in chiar acel moment istoric si in chiar

ac'el perimetrui geografic
a unei statuare in piatra si
marmura reprezentind divinitati i eroi, ai paginismului
si ai crestinismului deopotriva, impodobind edificiile
publice ca o noua forma de discurs civic, t,inut intr-un

nou limbaj, acela al morfologiilor plastice de imensa noutate ale unui Donatello. Ele Sint cele ce vorbeau orasului

cel mai modern" al Italiei Renasterii despre virtutile

unei colectivitati ce-si ,apara libertatea, dreptull la viata,

la creatie, la gindire. In conflictul dintre cloud lumi, dintre dou mentalitati publice
una tinind de evul mediu,
cealalta de Renasberea moderna ce-si recunostea, in
parte, modelul in stravechea Republica romana
imag,inile eroice datorate unor sculptori
precum David"
sau St Gheorghe" ale lui Donatello
puteau inocula
privitorilor ior, obstei florentine, sentimente ce consuinau

eu idealurile unei societati pe cale de radical prefacere.

Momentele de revival" sint cele care, in sfera literaturii si a artelor vizuale indeobste, aui cautat in seeolul
al XVIII-lea, in veacul trecut, dar si in primele decenii
de dupa 1900 sa reinvie modalitati formale si tematice
revolute pentru ea, pornind de aici, sa imprime, din diferite ratiuni politice si ideologice, Intregii spiritualitti
contemporane, o nota de reintoarcere
nu numai in
ideal

spre ceea ce s-a socotit atunci a fi, de la loe la loe

si de la timp la timp, virsta de aur" a trecutuflui. An997

www.dacoromanica.ro

tichitatea pentru Franta revolutionara si mai apoi nap6leoriand

celebrind Fiinta Supremd i instaurind con7
sulatul, construind Pantheonul parizian i dezvoltind cunoscutul stil Ludovic al XVI-lea; evul mediu gotic pen-

tru romantismul german al epocii Sturm und Drang"

sau pen tru cel francez al Restauratiei

cu si mai vechi
origini in Anglia lui Horace Walpole
sint ,e.xemple prea
bine cunoscute spre a mai fi comentate aict, ele aspun-

zind unor nevoi programatice si livresti de model cultural investit cu sensuri istorice notabile.
In Wile mai mici, istorismul ottocentesc avea
ducA asijderea, in Europa dar nu numai aici, la forme
specifice de revival" rdspunzind unor idealuri i nzuinte aie burgheziilor nationale al cAlor program politic
se putea reclama de la venerabile traditii, windu-se in
detalii ale arhitecturilor oficitale din noile state, in po-

doaba lor pictatd sau sculptatk forme locale din acel

ev mediu ce statea la temeiurile culturale ale popoarelor. Coincidenta cronologica si de motivatie spultuala
sau formal unor stiluri atit de diferite precum hispano-maurui" catalan sau Kalevala" scandinavA, a unor
forme de revival" est-european atrage atentia tocmai
asupra acestei nevoi de model cultural-artistic pe care
miscarile nationale din secolul trecut si diri veacul nostru
au resimtit-o. O autentica obsesie a trecutului, o cautare

struitoare a identittii nationale e intilnit la fiecare

pas in civilizatia sud-est europeanA a seoolului nostru,
spre pild
am spus-o deja inainte, in exact aceiasi
termeni
traducind ceva din febra acelor mistici na-

tionale" ce s-au repercutat definitiv in gindirea istorica,

in literatura romanesca, in dramaturgie, in muzicA, in
imagini.

Cautarea unei elenitAti" perpetue reprezintd, de

linia de fortA a arbelor, a oulturii grecesti, (alai
ales dupa evenimentele din anii '20 ai veacului nostru,
cu recursul la morfologii bizantine, la folclorutl Eladei,
ajungindu-se chiar la o non-aderent a artistilor greci la
formule plastice occidentale, la teoretizAri precum cele
ale pictorului Fotios Kontoglu sau la definitia istorica"
a culorillor ionianA si doriand, datoratA lui Chatzikyria-

kos-Ghikas ; se vadea, astfel, mostenirea unui neo-bi298

www.dacoromanica.ro

zantinism" de inceput de semi, contemporan cu rzboaiele balcanice, ou monumentala opera' istoric de roabilitare

a Bizantului, acum incheiata (1914), a unui Constantin

Sathas, cu programul din 1913 al lui loan Dragoumis care

cherna, in numele unui elenocentrism" teoretic, pe arhitecti, pe pictori, pe muzicieni sa imite in forme moclerne
casele de la Mitra, frescele i rnozaicurile medievale,
cintecul liturgic ortodox.
gasite, de
Nu foarte departe de asemenea atitudint
altminteri, si in Rusia pre- sau postrevolutionara, cu

artistii sag de avangarcid interesati totusi de experienta

se afla Turcia lui Mustafa Kemal

iconarilor medievali
uncle cuftiarea radacinilor nationale mergea catre straturi

si mai adinci ale istoriei, prin turanismul" indreptat

catre orizontul preislamic al civilizatiei Anatoliei, aceeasi

Anatolie uncle aveau loc primele cercetari arheologice asupra protoistoriei hittite si unde se aseza noua capital& de
la Ankara, ornata cu monumente ale stilului neo-hittit"
de felul mausoleului lui Atatiirk ; nu mal putin, ecouri no-

tabile ale unui trecut medieval, instaurat drept autentic

model, pot fi regasite in morfologiile artistice din Serbia
si din Romania primelor trei decenii ale secolului nostru, de la eclectismul arhitecturii i sculpturii. Templului Vidovdanului conoeput de Ivan Mestrovie pina
la reflectia toorctica a unui pictor precurn inato pe
marginea traditiei, dar si la realizan i de arhitectura neoromaneasca", datorate colii lui Ion IvIineu, la unele

caut:Ari ale compozitorilor, dramaturgilor, romanoierilor

si chiar ale cineastilor romani din epoca interbelica, la

sintezele de istorie nationala intre care cea mai cunoscuta

este, cu siguranta, cea a lui Nicolae Iorga, istorioul de

exceptie amintit in chip firesc i la inceputul acestor
pagini.

Si poate ea nu exist& o incheiere mai potrivita pentru o privire cit de fugara asupra modelului cultural si
artistic inteles ca model istoric, decit cuvintele acestui
mare invatat rostite sub cupola Academiei Romane, in
urma cu peste saptezeci de ani, despre eartile reprezentative ale romanilor, observatia sa putindu-se extinde
la cartile tuturor popoarelor, la opera lor cultural& in
intregime. Spunea, in mai 1915, istorioul ce a intiprit
229

www.dacoromanica.ro

in cultura noastr dintotdeauna urma cea mai adine,

dind sensul cel mai inialt misiunii istoriei de a regsi,

pentru generatiile succesive ale prezentului si viitorului,

In trecut, modele demne de urmat : Epocele din istoria
omenirii nu se caracterizeaza numai prin cArtile ce se
scriu, dind o nou forma potrivita cu dinsele elemen-

telor ce se gasesc etern in sufletul umanitatii. Ele se

recunosc, uneori, adeseori, in opere de o vechime si o
depArtare fuerte mari, in cari se all tot ceea ce le trebuie pentru a tri sufleteste, pentzu a da un nou impuls

si o noud directie actiunilor de cari se simt capabile.

Astfel se lace ci scrisori alcaulte cu veacuri in tima
sint norme dup eari se indreaptd o societate mult mai
tirzie".

www.dacoromanica.ro

O IMAGINE A CELUILALT" PRIN CALATORI :

CAZUL ROMANESC

Cineva a scris cd a cldtori intre doud puncte

de c;t departate este, cu sigurantd, una dintre virtutile
speciilor superioare. S-ar putea adduga cd a cAldtori cu
folos, spre a invdta mai multe despre oameni, spre a
intelege mai bine lumea din jur, spre a pdtrunde mai
lesne in ceca ce a fost, spre a compara ce stiai deja cu
ceea ce afli astfel, Eird prejuidecAti pe ell cu putintd
cu universald simpatie, a devenit un apanLij al o;.menilor
de superioard inteligenta i culturd, rnai ales odatd cu
antropocentrismul Renasterii cu umanismul enciclo-

pedic al Luminilor" europene. Mostenind pe acesta din

urrn, in 1842, intr-un curs dedicat studiilor asupra trecutululi, titularul catedrei de istorie i morald de la College de France care era Pierre-Claude-Franqois Daunou,
erudit si om politic al vremii napoleoniene si al epocii
Restauratiei, fcea o constatare la care se poate subscrie
incd : Progresele geografiei, de-a lungul tuturor
purilor au corespuns mereu progreselor inteligentei si ale
civilizatiei... Prin geografie speta umand a luat in stdpinire globul i s-a recunoscult ca o singur si imens
familie".

Progresele geografiei au fost, de fapt, cele ale COI-

toriei. De la misionarii i negutAtorii italieni in Extremul

Orient al secolelor XIII i XIV, la marile descoperiri
231

www.dacoromanica.ro

sub pavilioane iberice de acum o jumatate de mileniu,

care au revelat misterioasele, fabuloasele Indii asiatice,

dar si celelalte Indii", dinspre Vest
surprinzator botezate dupd numele florentinului, deice notoriu, Amerigo Vespucci, intr-un elan literar livresc, tipic renascentist, ce reclama denrtmiri feminine pentru toate continentele, de cdtre utn uitat cosmograf german dintr-un

marunt colegiu loren ! , de la olandezii i rusii se-

colului al XVII-lea, cdutatori de drumuri arctic@ 5i -;

beriene, la englezii i francezii strbatind pustiettile
Pacificului in secolul al XVIII-lea, homo viator" a fost,
fard indoiala, principalul erou 'al aventurii intelectuale
care se numeste mondializarea istoriei. O mondializare
treptat, cu pasi lenti, sau cu rdsturnri spectaculoase,
clescoperind alteritati culturale extra europene judecate in
numele identittii culturale a unei Europe ea ins-dsi
scindatd in numele credintei ; dar incercind. Fnereu, tentatia sau chiar nevoia de intelegere a celuilalt", ce patea avea virtutile pe care le descoperea Giovanni di

Pian Carpino la mongolii de acum sapte sute de ani,

ce nu era vinovat
o spune Dante, undeva in Paradisul" -- de necunoasterea tainelor crestine de vreme

ce era ndscut pe meleagurile Indusului, ce putea sd participe la revelarea sacruilui, fdrd marginalizri schis-

matice"
o proclam insusi Luther , aici, in Europa
orientald a ortodoxiei, chiar daca nu Iusese cuprins in
acea universitas christiana" a medievalitatii occidentale.
Paradoxal, akosmia", nituarea extra fines Imperii",
in afara lumii civilizate din perspectiva greco-roman, a
devenit, dupd cruciade i diva* schisma majord a veacului al XI-lea, apanajul grecitatii si al romanittii orientale din perspectiva ,apuseana. lar pind la sonora redescoperire rottnantica a celeilalte Europe" din Orient
prin Byron, Delacroix si Hlderlin, prin Hugo, La-

martine j Nerval
le-a revenit secolelor Renasterii si
Barocului conturarea tot mai coerenta a unei geognafii
spirituale din partea exotica de continent aflatd dincolo

de nevazuta linie HamburgTriest, dintr-o lume spre

care porncau si din care se intorceau, cu judecati si preudeciiti felurite, diplomati marunti i uitati negustori,
232

www.dacoromanica.ro

clerici fanatici i nobili aventurieri, carta' ari obscuri

emigrargi l'ara voie.
In aceasta descoperire" est-euiropeand care corespunde, in liniile ei foarte generale, epocii dintre 1500 si
1800, interesul calatorilor a mers
din ratiuni politice
sau confesionak, comerciale sau strategice
catre

imperiul sultanilor, marele adversar ce incheia cu Occideptul primele sale capitulatii" (cea mai celebra ra,
mine aceea denumit ailanto Crinului si a Semilunei",
intre curtea de la Fontainebleau si Seraiul stambuliot),
dar si catre Sarmatia" poloneza devenita paradigma
nobiliara a continentului, catre Moscovia" a carei stea
urca fulgerator pe firmamentul Europei, dar si catre
inextricabilul amestec de neamuri din Sclaviniile" balcanjee
catre grecii
rascieni", ilirieni", bulgari

Marii Idei" postbizantine care-i cobora pe acestia din Pericia si din Demonsthene sau catre izolata insula de rcmanitate rasariteana, infatisata in Quattrocento de cei ce puteau fi, pentru umanistii italieni ca Flavio Blondo, pentru
cultivatii pontifi romani ca Pius al II-lea Piccolomini saut
pentru unii cronicari ai Bizantului tirziu, ca I.aonic Chalcocondil, dacii" saui valahii" (uneori in chlar formularea Daci sive Vlachi" !).

Calatorind in spatiul acestui posibil iezervor de viitoare cruciad antiislamica

ce-si dovedise, dealtminteri, virtutile luptatoare in drarnaticele infruntari
ale unor campanil conduse triumfal in Balcani, in cimpia
munteand si in podisul moldovenesc de catre lancu de
Hunedoara, Vlad. Tepes

si Stefan cel Mare , un pa-

dovan al veacului al XVI-lea, Francesco della Valle

asculta, de la calugarii manastirii Dealu, istoria intreagd

(tutta l'historia") a venirii romandlor in spatiul dacic,

italianul fiind cel dinitli strain, stiut pina astzi, care
citeaz in textul &d'II o propozitie romaneasc doveditoare

cosangvinitatii culturale intre hotarele vaste ale unei

romanitati aflate in virsta umanismului, cautindu-si pretutindeni venerabilele inceputuri latine.
Oglindirea caleidoscopica a imaginii romanesti in ochii

peregrinilor a sugerat-o magistral, din 1920 inca, Nicolae Iorga intr-a sa Istorie a romanilor prin calatori"
titlul insu.si indica impletirea destinului calor veniti
233

www.dacoromanica.ro

de departe cu cel al oamenilor pamintului", din veacul

intemeietor de tara i pina in cel al independentei naiar cercettorii contemporani au adaugat intionale
cheierilor la eare ajunsese istorieul national noi pagini
noi interpretri, in mult ecensultata coleetie academic& Calatori straini despre tarile romane", in a card
editare un merit aparte revine Mariei Holban si lui Paul
Cernovodeanu.

Pentru istoricul civilizatiei romanesti aproape fiecare

marturie a unui caltor

indiferent de forma-i iite-

mergind de la texte de uscata consemnare statistica

pina la suculente jurnale de voiaj sau chiar de romane
cuprinde informatii
de felul celui al lui Thomas Hope
sau mai
si nuante demne de interes ; chiar i atunci
ales atunci
cind imaginea celuilalt" este alterata de
prejudecti confesionale si politice care se cer amendate,
de idiosinerazii occidentale MO de Orientul Turcocra-

tiei in care, de-a valma, peregrinii dintr-al XVI-lea, al

XVII-lea si al XVIII-lea secol puneau pe balcanicii din
pasalicurile Rumeliei si pe romanii autonomiilor norddunarene. Secretan i domnesti recrutati mai ales din Italia si Franta, dregatori ai Mari Biserici din Stambul sau
din patriarhatele Rasarittului, ierarhi catolici ai Sud-Estului european sau simpli osteni ai armatelor otomane,

reverenzi si negustori protestanti sau calugari iezuiti, generali straini in solda imperiilor din Est sau seniori amatori de exotisme plecati din spatiul britanic si valon
ne-au lasat puzderie de pagini unde cultura, inteligenta
si interesele fiecaruia transpar in impresiile de calatorie,
in stiinta de a vedea si de a intelege aceasta romanitate
de la Carpati si Marea Neagra care are obiceiuri proprii
eurti suverane
singurele din Europa de rasaritmiazazi
ctitorii remarcate prin unicitatea lor nu numai aparenta, bogatii inumerabile ale unui sol si ale unui
subsol din care puternicii locului i imparatia suzerana
store ultima picatura. Dealtminteri, contrastul romanese
dintre uberitatea naturii j vexatiunile istoriei este, abia
daca mai e nevoie sa o spun, locul comun al literaturii
de cal:Rorie de la inceputurile timpurilor moderne.
Sosind pe un meridian ce semana prea putin cu patria lor, multi calatori dintre cei mai cultivati si mai um234

www.dacoromanica.ro

blati prin lume vor remarca, in primul rind, efortul romanilor de a dura semne ale dainuirii lor in istorie sint
monumentele reprezentative pentru politica i credinta,
palate si biserici, care puteau exprima si un alt chip cultural decit cel oferit de Islamul ce prea a covirsi totul
la rsarit de Adriatica si de Portile de Fier ale Dunarii.
Monumentele acestea, unele pastrate pima la noi, altele
disparute sau ciuntite
refacerea lor, cu ochii mintii,
este uneori decisiv ajutata tocmai de asemenea marturii
de clatori ce se preschimba, astfel, din perspective exterioare i liminare in date esentiale ale culturii rornanesti vechi
reflectau, de f apt, atitudini si ideologii

monarhice, erau simboluri ale puterii conducatorilor acelorasi romani, principii suverani de la Tirgoviste i Bucu-

resti, de la Suceava si Iai, ramasi

alaturi de tarii de
la Moscova
singurii protectori morali i materiali ai
ortodoxiei coboritoare din Bizantul imperial. Sint, acestia, cirmuitorii voievodali ai romanilor din epoca premodern, cei despre care tocmai un asemenea calator,
germanul Erasmus Heinrich Schneider von Weismantel,
aflat in slujba Suediei lui Carol al XII-lea, trecut pe la
noi prin anii 1709-1710, putea sa remarce : Orice
domn, atit timp cit domneste, este tot atit de suveran cit
poate fi un principe din Europa".
Cele mai multe dintre aceste priviri occidentale asupra
zidirilor noastre sint facute tocmai intru relevarea etrropenitatii lor, solidare ou restul continentullui din care ctitorii lor de grai latin faceau parte (si aceasta chiar si
atunci cind imaginile arhitectonice sau picturale sint, in
mod vadit, in contradictie cu normele vizuale, estetice
iconografice, ale civilizatiei din care venea calatorul catolic sau protestant). Iatd-1 pe Franco Sivori, credinciosul
secretar genovez, de la finele veacului XVI, al carturarului principe rfluntean de Renastere care a fast Petru Cer-

fiul lui Patrascu cel Bun si fratele lui Mihai

teazul, supranumit dupa un detaliu de port al modei
cel

apusene din vremea ultimilor Valois, calatorit pe la mari

curti ale Occidentului, apreciat de papa Sixt al V-lea si

autor al unui Imna italienesc care divinitate, tiparit la

Venetia in 1586 de Stefano Guazzo

descriind princi-

pale ctitorie a stapinului sat', in traditionala medievala

235

www.dacoromanica.ro

resedinta a Basarabilor : Sosind luna februarie a anului

1584 inaltimea sa o hotarit sa-si schimbe rcsedinta i sa
se retraga intr-un oras numit Tirgoviste, la o departare
de o zi i jumatate de Bucuresti, fiind un loe mult
ales si mai la indemina, unde isi aveau pe vremuri resedinta principii... Palatul printului, cldit de strilmosii
5i, este de proportii mari si de o arhitectura Ingrijit

a fost de indata marit de Care inltimea sa care i-a

adaugat incaperi frumoase i mindre. A pus sa se fac
cu mare osteneald si cheltuial pe esplanada o fintina

aducind apa de la un izvor departat de oras... ; principele

a pus in acelasi timp s se inalte o biserica frumoas

alaturi de palat, astfel ea pe un pod acoperit inaltimea
sa putea intra in biseriba din inbaperile sale, far& sa fie
Vzut... A pus sa se faca apoi custi nespus de mari si
frumoase pentru a tine salbticiuni si mindre gradini italienesti, care erau asezate chiar linga palatul su. i a

fAcut totul cu atita graba, c prea b minune. In mai

putin de sase luni totul era dus la desavirsire, lucrind

mai bine de 1000 de oameni neincetat". Pina astazi, marturia Iui Sivori poate fi controlat, uneori in detalii chiar,
inaintea capelei domnesti tirgovistene pe care Brancoveanu avea sA o impodobeascd cu fresce si a apartamentelor cu ()dal simetric dispuse, pe care acelasi munificent

urmas din secolul urmator avea s le decoreze cu stub

La fel reactionau, inaintea unui monument de exceptie cum era biserica manastirii Trei Ierarhi din Iasi, ctipatronul, cu
toria cea mal celebr' a lui Vasile Lupu
nume imperial bizantin, al intregului Orient ortodox, ce!

cu hire impArAtesca" dup" cuvintul, si el celebru, al lui

cu fatadele sale luxuriant decorate in
Miron Costin
spiritul geometriilor abstracte ale Rasaritului, cdlatori cu
educatii vizuale atit de diferite precum catolicul balcanic
Pietro Deodato Baksie, diaconul sirian melkit Paul din
Alep i peregrinul rnahomedan Evlia Celebi, inainte
dup mijlocul acelutasi secol al XVII-lea. Comuna le este

admiratia pentru bogatia nemaivazuta a acestei mera-

viglia" in cheie baroco-oriental, fiecare dind informatiile

pe care sensibilitatea sa le alegea dintr-un noian de impresil. Cel mai sobru dinitre el, sluditorul Rornei pontifl,
236*

www.dacoromanica.ro

cale, ofera date precise despre ctitoria schismatica"

rnanstirea era noua i biserioa pe care o cldeste domr
nui... e frumoasa dintr-un fel de piatra alb, sculptat
toat'a pe dinafar, lar inuntru zugravita cu diferite

purl de sfinti si o pictau acurn (in 1641s.m.) mesteri

adusi din Polonia si Tara Moscovita". Insotitorul patriarhului Macarie al Antiohiei devine retoric, in spiritul RA-

saritului crestin din care sosea in 1653 : In intregime

din platr ftuith, iar pe dinafar este toata sculptata cu

o maiestrie artistica ce uimeste mintea...", adaugind am-

nuntul atit de definitoriu pentru o sensibilitate oriental : nu este nici cit un deget care sa nu fie acoperit
de sculpturi", incheind cu locul exceptional al ctitoriei
vasiliene in aceste prti de continent : toata lumea
spune intr-un glas c nici in Moldova, nici in Tara Ro-

mneasc si niel la cazaci nu este vreo biserica comparabila cu aceasta, nici prin podoabe, nici prin frumusel;e,
caci ea .minuneaza mintea celor ce o viziteaz" (nu intimplator, inaintea celeilalte paradigme a somptuozitatii
artistice romanesti din epoca veche, care era biserica manastirii Argesului a lui Neagoe Basarab, acelasi Paul din
Alep gasea cuvinte ale unui aceluiasi discurs admirativ :

privinta arhitecturii e cu neputinta cuiva sa dea o

descriere potrivita, atit de felurite sint sculpturile i ornamentatille ferestrelor... Toate sculpturile i ornamentele
de pe pereti i turlele acestei biserici sint acoperite cu
aur 0. lapis lazuli si tbate culorile posibile"). $ase ani
mai tirziu, in 1659, calatorul turc amintit exclama Inaintea unel feerli demne de imaginatia colorata a unui inchintor al lui Alah : Nu poate fi descrisd nici cu graiul
nici cu pana" (acelasi oriental topos" al inefabilului !).
,,Fiind cldita de curind, pietrele de marmura stralucitoare lucesc si scinteiazd... parcA ar fi fruinzele de pe un
pergament iluminat... Pe pietrele fatuite ale peretilor exterior l ai acestei biserici se afl, ca podoabe, figuri
inflorituri. lndeosebi infloriturile de pe o piatr sint astfel incadrate in ornamente sapate cu discuri de soare, cu
frnpletituri de lauri, cu dantele de piatra si Cu inscriptii

ornate, incit cel care le priveste ramine uluit de felul

cum mesterul sculptor a cioplit marmura cu dalta sa"
.(tot calatorul turc ne-a lasat o descriere memorabila
237

www.dacoromanica.ro

a interioarelor, atit de
exotice, ale disprutului palat princiar din Alba Julia:
Toti peretii i tate usile lui erau zugrOvite in fel de fel
de culori i toate coloanele erau impodobite cu granit
verde si cu marmur... Toate ferestrele aveau ramele de
bronz si erau incadrate cu geamuri de cristal, si oglinzi
prin somptuozitatile evocate

de Murano, lar podeaua era acoperitd cu niste mozaicuri

de India, cu pietre de marmur fina").

De la aceasta descriere a Trei Ierarhilor care suge-

reaz perfect decorul opulent, dar de o rigoare algebric,

al necropolei lui Vasile Lupu impodobit cu ceea ce atit

de fericit au fost numite, in pasajul datorat lui Evlia

florile geometrizate de
Celebi, discurile de soare"
piatr ce dau senzatia frusta a ornamentului popular
sapat in lemn
putem trece la cuvintele prin care,
citeva decenii mai tirziu, anglo-francezul hughenot Aubry
de la Motraye descria, in toamna lui 1714, palatul de la
Mogosoaia al lui Constantin BrOncoveanu, abandonat a
doua zi dupd tragica disparitIe a ctitorului acestui pi. in-

cipal monument al arhitecturii rezidentiale romnesti

Am avut curiozitatea de a intra inuntru pentru a-I vizita ; 1-am gsit cladit cu multO simetrie dup moda eu-

ropeanA, impodobit pe dinuntru cu plafoane bogat sculptate i cu picturi bune" (sint imagini cu sens genealogic,

probabil cele pe care le vedea Inca, in deceniul al saptelea al secolului al XVIII-lea, elvetianul Franz JOsef
Sulzer
aflat la curtea unui Ipsilanti fanariot
trist
promotor, intre altele, al teoriei pretinsei noastre origini
sud-dunttrene : Intr-una dintre salle de la Mogosoaia se

puteau deslusi imagini-bust ale Basarabilor si ale strmosilor familiei brncovenesti, pictate pe zid, sub bolti").
Este locul a adauga indat c alte arhitecturi reziden-

tiale ale fiului lui Papa din Brd.ncoveni erau socotite,

asijderea, ca europene", intr-un mediu oriental. Este
cazul unei resedinte domnesti din Bucuresti unde era
adapostit William lord Paget
ambasadorul regilor engrafist Edmund Chishull, ce nu poate fi bnuit de exascrisa de universitarul oxonian care era reverendul epigrafist Edmund ChiShull, ce nu poate fi bAnuit de exagerri inutile : Este o casA frumoas i aleasa ; cldit
din piatr i acoperit dupa obiceiul acestui loc cu un fel
238

www.dacoromanica.ro

de tigle de lemn, i fiind rinduit pe dinduntru dupd moda

crestind, poate fi socotit mdret in comparatie cu

rile barbare ale turcilor din vecindtate. Din fatd se deschide asupra unei grdini mari, si aripa dreaptd dd intr-alta ceva mai mica si amindoud sint frumoase i oferd
dupd cum vrei umbra i frunzis verde".
Insertia arhitecturii in peisaj, spectacolul naturii orin adevdratele orase-grdini"
ganizate ce inconjoard
arhitecturile palatiale
care sint capitalele romdnesti
ale Munteniei i Moldovei, rinduirea interioard a acestora din urrnd sint leit-motive ale caltorilor din veacul
fanariot, corespunzind in Europa intreagd unei constructomanii" tipice epocii Luminilor i unui loisir" care devine romneasca zdbavii" a vremurilor unor Vdcdrescu
sau Conachi. Sint Calkori de tot felul, aventurieri sau
aristocrati ce au vdzut lumea in lung si in lat, de la mai
prieten al unor vestiti artisti ca
sus-amintitul Hope
Thorwaldsen i Flaxman, campion al unui neo-clasicism

In varianta English Empire", autor al romanului de

mare yoga Anastasius" in care se and crimpeie din

chipul Bucurestiului sub Nicolae Mavrogheni , la Eli-

sabeth Craven, Malta nobild care, cu infinitd morgd aristocraticd si britanicd, ironizeazd parcurile-gradini englenumai
zesti" ale unor boieri valahi din aceeasi epocd
cd de aceastd privire superioard i insulard avea parte,
in memorialul sdu de cAldtorie, aldturi de Bucurestii finelui de secol XVIII, si Franta reginei Marie-Antoinette,
imitatoare a gusbului Albionului pentru grAdini de o sdlbticie orchestratd
pind la cosmopolitul print CharlesJoseph de Ligne scriind despre jardinomania" aproape
romantica a iesenilor i despre superbele lor palate",
pind la Alexandre-Maurice Blanc de Lanautte conte de
Hauterive, vremelnic secretar domnesc in Moldova inainte de a deveni diplomat acreditat pe pdmint american
sau la Louis-Alexandre Andrault, general-conte de Langeron evocind pracutul amestec de european si asiatic"
din casele de tara ale boierilor moldoveni.
In drumurile lor romnesti de dupd 1600, mai cu
seamd, cAldtorii strdini aveau prilejul de a intilni, ca un
complement al acestei treptate europenizdri rezidentiale pentru care deceniile canbacuzin-brdncovenesti
239

www.dacoromanica.ro

cele fanariote au fost momentul culminant, acea pece{e

barocA a civilizatiei noastre in znrii rnodernittii care.
este propensiunea spre fast, regsit o data cu autorittile si atitudinile monarhice inaugurate prin cirmuirile

princiare ale unor homines novi", levantini sau oa-

meni ai pmintului, dar si ale unor reprezentanti al vechi traditii dinastice de la Radu Mihnea la Vasile Lupu,
de la Gheorghe Duca la Brancoveanu el insusi. Triro
pe care ortodoxia rsAritean intilnea Contrareforma tridentin a Apusului, fastul secolelor XVII si XVIII tine,
in fapt, de sfera senzorialuaui si a tactilului pentru care
stau mrturie i fatadele Trei Ierarhilor sau ale Fun4denilor, i sculptura iconostaselor, i stucul policrom, si ferec-

turile icoanelor,

mai ales

costumul aulic de

stralucitoare materialitate, cu brocarturi, mtsuri, bijuterii nemaivzute, reperul suprem fiind, in aceasta pri-

vint, haina sultanului el insusi, intr-o vreme de vog

a ornamentelor turcesti si a luxului stambuliot difuzate
In punctele extreme ale manierismului si ale primului
baroc care sint Polonia sarmatismului" i Spania

mai strasnice etichete continentale.

Fastul costumului i cel al interioarelor aulice sint
locuri comune in impresiile de cltorie prin spatiul romanesc intre 1600 si 1800, ajungindu-se la mrturii coplesitoare ale cutrui consul prusian sau ale cutrui viceconsul francez pentru care aplecarea spre somptuozitate a
claselor suspuse romanesti desfide once concurentd occio spune un aristocrat al Vedentalk intr-o lume care

chiului Regim, ajuns vremelnic la Iai

ar voi

uneascd fastul Asiei cu luxul Europei". Probabil ea" momentul de zenit al impresionrii, prin stralucire curtean,
a martorilor strdini, 1-a reprezentat domnia lui Vasile
Lupu, acest adevdrat erou de dram baroca ilustrind,
putini, motivul literar i uman al fortunei labilis", balcanicul de obscure origini compensate prin sonorittile fas.
tului tocmai, devenit nu numai domn roman, ci si protector si arbitru al patriarhilor Rsritului, ctitor al celui mar
somptuos 15cas ortodox din secolul XVII-lea, asa cum

noul Basarab" Neagoe fusese intemeietorul celei mai

splendide biserici din Levantul crestin in veacul precedent.

240

www.dacoromanica.ro

Dac fiul lui Nicolae Coci, arndutul din Arvanitochorinumele amintitor

ajuns dregtor in Muntenia,
cci Vasile este ecoul lui vade bazileii Bizantului

silevs", adied basilleus" , a fast un inovator in atitea

privinte, de la pravile la arhitecturi, el pare a se fi ase-.

zat, in materie de stralucire aulicd, in descendenta domnilor imediat premergkori, devreme ce cu putin inaintea
urckii sale in soaunul Moldovei, in 1634, un cdlugr italian Niccol Barsi din Lucca, putea s descrie cam in
acesti termeni pe un inaintas al Lupului \Todd, precedat
de un cortegiu care avea caii impodobiti cu margdri-

tare, cu aur si cu tot felul de nestemate" : Dupd toti

acestia urmeazd domnul singur, imbrdcat dup moda turceased, numai in mtase fdr broderii de aur i purtind
pe cap un calpac dup moda tureilor, cu un surguci de
nestemate la mijloc peste un mAnunchl de pene nespus
de frumoase. El edldreste pe un cal turcesc, cu harnasamentul impodobit cu aur si cu pietre scumpe ;
este bdtut aproape tot cu peruzele, diamante i safire,
de asemenea fruntarul poart o tuf de pene prinse cu
u.n giuvaer tot de mare pret. Dupd domn vine careta
lui, aurit toat, cu tapiseria brodatd peste tot cu aur"
(dealtfel, despre caretele fdoute ad usum et modum terrae
Valachiensis" avem mArturia ambasadorului lui Carol al
II-lea Stuart la Stambul, contele de Winchilsea, in 1662).
Cu asemenea antecedente costumare nu va mira fastul oriental de care avea sa se inconjoare, cu magnificent, Vasile vodd Lupu si in care il vedea, in 1643, scldat pared in aur i pietre soumpe, nobilul polon Stanislaw
ce avea experienta Parisului si a StambuOiwiechn
lului , ea si viitorul principe al Transilvaniei loan
Kmeny, in 1645 : Maretia domnului este un lucru cu
adevrat vrednic de privit, intru toate era vrednic de adavea pe dinsul o haind impodobitd,
miratie. Intre
atit de mdreat, 'Melt n-ai putea vedea una ca aceea nici
la sultanul turc si nici la vreun alt monarh. Materia dia
care era croit mi se pare ca era stofd turceascd tesutti
cu aur in relief pe care erau brodate in aur flori inalte
de un deget ; avea cloud perechi de nasturi de diamante.
splendide... Haina era cdptusit cu bland' de samur, care
241

www.dacoromanica.ro

desigur trebuia sill fie potrivita cu restul"... ...friul era

batut cu pietre scumpe si aur, tot asemenea i scara de
la sa ; la fel si sabia. La cusma avea un surguci bogat, numai din cinci diamante, dar mari ; un asemenea
diamant mai avea la inelul din deget. Ceea ce avea pe
el si pe cal, cu imbrcaminte si podoabe, putea s pre-1
tuiasca, dupa socoteala noastr de atunci, vreo 40.000
de talen". Completind aievea alsemenea descrieri arnanun-

tit evalluatoare, doi oameni ai bisericii catolice umblati

prin Moldova vasilian si-au spus admiratia pentru stralucirea curtii din Iasi : peretii dinuntru, imbracati in
covoare, tapiserii, draperii de matase stralucind de aur
si argint, infatiseazd o maiestate oarecum regeasca a
acestui principe"
seria misionarul catolic Marco Bandini, iar cuvintele sale nu sint departe, aici, de ouvintul
faimos al lui Miron Costin cronicarul, nici de imaginea
in vreme ce
tablourilor brodate" de la Trei Ierarhi
iezuitul Paul Beke nota : Despre preastralucita curte
a domnului nu sint multe de zis. Un lucru este absolut
sigur : foarte putini principi crestini i se pot potrivi, fie
t!A privim numarul nobililor straluciti de felurite nea7
muri de la Curtea sa, fie c'a privim luxul vesmintelor
maretia pompei".

Prelungind fastul si complinind un anume spirit lucid al curtilor princiare atasate serbarilor i scenograIiilor
sau Barocului
acele joyeusets" care
au inriurit considerabil artele vizuale
gustul pentru
petreceri stralucite si pentru efemere infiripari teatralarhitectonice sint consemnate de calatori in Ardeal,
Moldova si Muntenia, pentru o intreag epoca care era,
la noi ca i aiurea, cea in care triumfa parelnicul, similiul,

In vara lui 1547 francezul Pierre Lescalopier vedea la

Alba lulia cortul de cainpanie al abia disparutului prin-cipe loan al II-lea Sigismund, italofilul scoboritor din
neamurile Zapolya, Iagello si Sforza : Era intins pe o
pajiste i parea Ca este un castel mare, zidurile de pinza
aveau creneluri si de departe parea sa fie zidarie ; erau
doua porti mari de iesire i in partea din fat si in cea
din dos. Inauntru erau patru pavilioane mari, avind al-

turi alte patru mai mici drept camari. In mijlocul lor

242

www.dacoromanica.ro

era o sal mare, de jur imprejurul zidurilor erau staule,

despartite in locuinte pentru scutieri 5i slujitori ; toate
corzile erau de mtase". i ca un ecou direct, pared, al
scenografiilor de aparat de la curtea albensa, Bandini
vedea peste citeva decenii, in Moldova vecina, cum Vasile Lupu, calatorind prin tara pune sa i se intinda de
obicei cinci corturi foarte mari de matase stralucind de

fir de aur, i sa fie inconjurate de perdele de matase, asemenea unor ziduri". lar dupa alti zeci de ani, la cuirtea
brancoveneasca acum, 51efuitoru1 de cristal Georg Franz
Kreybich din Boemia 5tia CA la nunta unei fiice domnesti
cu fiul puternicului Exaporit din neamul Mavrocordatilor,
injghebarea de teatru, cu deloc ascuns sens politic
in

vremea razboiului dintre Habsburgi 5i Poarta

implica 5i asemenea scenografii 5i eclectice coregrafii ce dau
masura climatului de civilizatie din Muntenia, inainte de
1700 : A fost veselie mare 5i aveai ce vedea..., caci dupa
terminarea osptului, in aceeasi sala in care se prinzise,
a fost ridicata o cetate impresurata de turci, iar in cetate erau nemti. Turcii bteau cetatea cu tunuri i bombarde 5i-i sileau s se predea i sa ceard pace. Si s-au
facut 5i multe alte jocuri 5i tot felul de dansuri, turce5ti,
arabe5ti, chinezesti, tataresti, frantuze5ti, spaniole 5i le5esti 5i au tinut toata noaptea pina la ziva". Cu o asemenea enumerare ne-am putea lesne opri. n ochii unui
european venit din imperiul habsburgic acum trei sute

de ani, petrecerea princiara va fi aprut ca un straniu

caleidoscop cultural, proiectia unei mentalitati unde se
incruci5au cele mai neasteptate prezente.

incepusem rindurile de fata cu gindurile despre progresele geografiei 5i ale civilizatiei. Dar nu era oare condensat o intreag geografie, o geografie aproape fabuloasa, ce incepea la Atlantic incheindu-se la Marele Zid
este exact drumul altui cltor, al unui roal Chinei
man foarte invtat, de data aceasta, Nicolae Milescu,
in aceasta serbare
doar citeva decenii mai inainte !
a unei curti do.mne5ti din Tara Romaneasca in februarie
1698? Propozitia sticlarului Kreybich, insignifianta pentru unii, pitoreasca pentru altii, ar putea sta drept motto
la once studiu despre imaginea romnilor in pagini straine de clatorie.
243

www.dacoromanica.ro

SPATIU CROMATIC - STIL - CIVILIZATIE

Pdstrez, din cdlatoriile mele, amintirea citorva momente faste ce mi-au revelat intr-un chip de neuitat dimensiuni istorice sau estetice ale faptului de arta, refa.cindu-mi instantaneu inainte o lume care, fdr limbajul
lormelor plastice, mi-ar fi rdmas, in bun parte, inchis.
Daca hotarele artistice i geografice ale Europei dare
Asia le-am putut presimti, nu departe de Volga, atunci
cind am intrezarit, intr-un amurg aspru de decembrie,
'fatadele inflorate in piatr, cu fabuloas sculpturd parietala, ale lacasului de la Iuriev Polski in prtile Suzdalului, sau daca teribila cruzime a rdzboiului feudal pustiitor mi-a fost sugerat, la un ceas de amiazd al veril,
pe cind patrundeam in Sala del Mappamondo a Palatului
public din Siena scrutind profilul trufas al seniorului
condotier Guido Ricio da Fogliano, sigur este ca forta
Psihologic si imensa fascinatie a culorii le-am inteles,
cel mal bine, in penumbrele mausoleului" Gallei Placidia din Ravenna.
Albastrul adinc, de o adincime neverosimil, ce razbate din fondul pretioaselor i rafinatelor mozaicuri de
acum un mileniu i jumatate primeste aici, prin ingus-

tele ferestre cu placi subtiri de alabastru, reflexe portocalii-aurii ce nasc o atmosfer heal& un joc cromatic sub244

www.dacoromanica.ro

tu l de griuri care te transporta aievea, intr-un trim at

reculegerli si al maiestatii daurite a mortii.

Exemplul monumentului ravenrrat este aproape claam descoperit-o abia mai tirziu, citind cunos,cut
sic
imprejurargcarte dedicata culorii de Johannes Itten
be se explica, desigur, prin impactul extraordinar al unui
atare spatiu cromatic care invaluie parca pe privitor trans7
figurind realitatea fizica, conducind la consecinte de na-;

turd psihologic ce lasa loc, la rindu-le, unor senzatii,

sentimente i idei pe care, cu sigurantd, ctitorii si artistii

le-au dorit.

Intre toate ramurile de arta tocmai mozaicul mediea avut, in msura,

fie el bizantin sau apusean
cea mai mare, aceasta capacitate transfigurativ, prin
uriasele sale suprafete colorate, scinteind cu mine lor de
cuburi, rasfringind sau captind lumina, nascincl iluzia
unor adincimi si spatii ireale, sporind factice, dar superb,
somptuozitatea aproape stranie a unor incaperi aulice, a
la Dafni, Hounor lacasuri de notorietate universald
val

sios Lukas, Constantinopol, Salonic, Roma, Venetia, Torcello, Palermo, Kiev sau Germigny-des-Prs
marturisind, totodata, sinuozitatea gustului, estetica unei epoci,
stilul el.

Culorile preferate pentru mozaicul din Bizant, de

sint, de la epoca la epoca, altele, singura permanenta intruchipind-o binomul aur-purpura investit cu

binestiute sensuri imperiale, desemnind majestatea baziI

leilor si a porfirogenetKor. S-a constatat, astfel, c in cel

de-al VI-lea veac, sub Justinian, albul si verdele sma,

rald sint culori mult freeventate de artistii ce au decorat cu vaste mozaicuri interioarele a doua celebre monumente, San Vitale din Ravenna i Sf. Sofia din Con-

stantinopol, pentru aceasta din urma gustul artistic al

vremil in materle de cromatic fiind sugerat si de texte
precum hexametrii lui Paulus Silentiarius. Citeva secole
mai tirziu, in timpul Comnenilor, atit in mozaicul, oft
in frescele Bizantului, in cele asternute, sub directa

sa inriurire, in ctitorii princiare ale Europei orientale

- la Nerezi, la Baelovo; la Kurbinovo sau la Vladimir , o anume tensiune a culorilor contrastante, traducid o tensiune psihiea, si un stil al veacului al XII-lea,.
24$

www.dacoromanica.ro

in preziva destrmrii efemere a Imperiului, alikura roului albastrul intunecat (semnificativ, in exact aceeasi
vreme, la Chartres, celebrul vitraliu Notre Dame-de-laBelle Verrire" unea, aidoma, albastrul iradiant, dttor
de lumin, cu rosul care o absoarbe !). Intregul ev meintemeiat estetica in primul rind
diu, de altminteri,
pe efectele psihologice scontate prin alturri de mase,
de volume, de culori menite a trezi asociatii spirituale,
simbolice, in bazilicile Orientului i in catedralele Occidentului, deopotriv. In sfera cromaticii o asemenea simcu ecouri statornice,
boiled era la tot pasul invocat

pin in vremea moderna, in iconografie sau in heraldic , de vreme ce teologii veacului al IX-lea stiau ca
once razd de lumin trecutd printr-o supraf ata de sticl

devenea intruchiparea Incarnrii (s-a constatat, de altfel,

efectul avut asupra frescei de ferestrele translucide,
dind nuante de verde si glbui), in timp ce papalitatea
inceputului de seco! XIII oficializa, prin Inocentiu
al III-lea, culorile liturgice" simbolizind, fiecare, o virtute : albul purittii, rosul dragostei divine, verdele spe-rantei, violetul penitentei. Era aici, de fapt, prelungirea
si normarea scolasticA a unei strvechi simbolici a culorilor pe care nici Orientul antic, nici lumea greco-roman nu au ignorat-o si care acoper, in timp i spatiu,
vaste intinderi (in acest registru, regsit pe varii meridiane, albastrul, culoarea cerului, era corespondentul credintei si al armoniei, galbenul luminii solare era si al
ratiunii logice, verdele era semnul fecundittii si al sperantei, rosul al pasiunilor si al spiritualittii, violetul al
tenebrelor si al mortii). Constatarea fizic a faptului c
-raportul dintre culori tine, in foarte bun msur, si de
ducind la ceea ce a
mrimea suprafetelor colorate
lost denumit efectul spatial si de adincime al culorilor
ca si locul preeminent detinut de culoare in sfera vizuaMAW, cu tot ceea ce decurge de aici ca efect psihologic,
conduc pe istoricul artei la surprinderea unor realitati

figurative mai vechi sau mai recente in care o anume

dominant cromatic, o anume juxtapunere de culori, o
anume preferint, mai mult sau mai putin struitoare,

pentru o anume combinatie coloristica tlmaceau o stare

246

www.dacoromanica.ro

de spirit, o sensibilitate si o mentalitate publicd, defineaa

un stil si o civilizatie anume in resorturile lor launtrice,.

nebnuite nici prin texte literare de epoca, nici macar

prin expresii arhitecturale sau alcatuiri iconografice contemporane.

Preferinta aratata, la inceputul evului mediu occirosu-verde sau galben-violet , folosite pentru voite efecte iritante in picdental, culorilor complementare

tura unor scene de Apocalips" din manuscrisele veaculut

al XI-lea englez i spaniol sau aceea marturisita, spre finele acestei lungi epoci istorice traversate de flageluri,
devastari pustiitoare si cruzimi fra numar, de utilizarea
culoarea preferosului brutal, dinamic i razboinic
rata, de altminteri, de primitivii tuturor culturilor straintilnit acum in costumele, ceremovechi ale lumii
niile si panourile pictate din Burgundia si Flandra, reprezinta miirturia eclatanta a unor obsesii, temen i si sfi-

sieri colective din lumea ce a vietuit intre cruciade si

Renastere ; o lume in care romanicul i goticul erau sti-

Iuri ale culorii adesea violente, lacasurile erau pictate

culori puternice, policromia
altdata la mare cinste in
redevenind un principiu major al
Grecia antichitatii
artelor aplicate, al arhitecturii nu mai putin. Dupa cum
dincoace, in Europa rasriteana si in Balcani, in aceeasi
epoca istorica, pictura bizantin de stil paleolog vadea
paliere diferite de sensibilitate, deosebite dupa un dublu,
criteriu, social-spiritual si pur stilistic, acesta din urm
tradus, de fapt, tocmai in cromatica : s-a constatat, astfel,.
Ca in veacul al XIV-lea si la inceputul celui de-al XV-lea
coloritul viu, luminos, dar, combinatiile de nuante multiple, mostenind smalturile viu i somptuos policrome dela inceputurile mileniului nostru, tratarea volumelor reprezentate in fresce dupa principiul coloristic, corespundeau, de fiecare data, scolilor artistice de traditie elenistied tinind de cercurile aulice, de aristocratia laica,
asa cum leultimele ceasuri ale umanismului bizantin
ilustreaza suprafetele pictate in lacasurile de la Mistra
sau cele din Chora constantinopolitana, sugerind o condeptie scenografica aproape, cu adincimi spatiale obtinute
in timp ce culorile terne, inchise si
prin efecte optice
asadar obtinerea voaplicarea principiului tonalitatii
247

www.dacoromanica.ro

/umelor prin tonuri de aceeasi culoare

efectele de
clar-obscur conferind dramatism i accente ascetice, marcheaz frescele acelor zugravi ce lucrau la comanda monasttir, in lumea clugareascd de la Athos. Nu znai putin,
in spatiul romnesc, aceast dualitate stilistica talmdcita
prin cromatica este sesizabild in cele cloud prime ansam-

bluri de pictura din Tara Romneasc, in a doua jumdtate a veacului al XIV-lea, in atit de princiara Curte de
Arges a voievozilor Basarabi si a mitropolitilor trii intimpinindu-ne, in pitorescul compozitiilor ample, o culoare cald i luminoasa, in timp ce pronaosul monahalei
Cozia ofera imagini isocefale si plate de pustnici, decupate pe un fond albastru intunecat, i intr-un caz si in
celalalt, ca pretutindeni In lumea Sud-Estului european
si in aceea a Occidentului medieval, culoarea trada o
conceptie, o stare de spirit, un mental colectiv, un stil.
Agonia evului mediu i cea a limbajului de semnificatii simbolice ale culorii nu aveau s aducd dintr-o data
si plirea calittilor ei de semnal stilistic, de insemn al
unor mutatii spirituale i conceptuale intr-o civilizatie
anume.

Odat cu Renasterea cromatica joacd un rol nou

Giotto sau Van Eyck individualizau prin culoare, efec-

tele tridimensionale aveau s fie obtinute adesea prin

perspectiv coloristic& artistii incepeau s fie interesati
de calitatea luminii, de reflectie, de transluciditate
in
vreme ce mai vechile combinatii de culori puternice, con-

trastante scad simtitor pe paleta pictorilor (dei nu lipsesc, nici aici, unele permanente stilistice ale unor zone
foarte traditionaliste j ancorate in sensibilitti rurale cu
imernoriale origini, precum cele din artele slave ale Rasiiritului ce juxtapun cu fervoare, in arta iceanelor i in
aceea popular& verdele si rosul
culoarea frumoasd",
prin excelenta, in graiul rusesc
sau din unele arte
asiatice unde pina tirziu, ctre veacul al XVIII-lea, era

regsita, ca in Tibet, o asemenea combinatie coloristic&

fastuoas i crud totodat, intemeiat pe intensificarea
reciproc a celor dou complementare).
Evul modern, purtind cu el acel suflu de individualism
:pe care negutatorul, crturarul sau artistul si-1 faceau,
in egala msur, deviz, avea s stie tot mai putin vas248

www.dacoromanica.ro

tele fenomene stilistice de cuprindere europeand, de felul

celor pre-renascentiste, dar avea s primeascd tot mai

mult, in cuprinsul unor stiluri si curente cu evolutii diferite de la tara la tara, pecetea stilisticd a unor creatori
cu formatii, temperamentendzuinte i tehnici foarte deooricit de
sebite, dintre cele pe care artistii medievali
ialentati, dar inainte de toate mesteri", artizani, geniali
nu o data, ostenind in slujba divinittii sau a cetAtii,
intr-un atelier de caracter corporatist nu simtiserd
ear nevoia de a le etala constient, ca semne de distinctie,
de personalizare. LAO de ce si culoarea incepe acum sd
atriexceptind zona folclorului
fie tot mai putin
butul unei anume sensibilitti colective, al unei anume

pdturi sociale, al unui stil si al unei civilizatii, spre a

deveni, intr-o mdsurd cu mult mai vizibild, eel al unui

artist izolat, retras cel mai adesea in orgolioasd sau reculeasd singularitate.
Pe de o parte, cromatica populard, transmitind mosteniri i invariante stilistice ale preistoriei nc, exprimind o psihologie, o sensibilitate etnicd, o forma mentis" regionaF sau nationald bine precizatd (latinitatea
sedentarismul poporului romdn sint demonstrabile, astfel,
printr-o estetica a culorilor, vii dar calme, cu o gamd
echilibratd de la rosul somptuos al Banatului si al Olteniei pind la albastrul profund si gray al Moldovei, dupd
cum nomadismul si deprinderile rdzboinice ale popoarelor de stepd se citesc i in gustul slav si turanic pentru
violenta culorilor complementare) ; pe de altd parte, crornatica specified unui artist, sau cel putin unei faze din
creatia sa, mrturisind un mental si un psihic aparte, o
predispozitie si o educatie anume
culorile simple si
clare ale unui Piero della Francesca, culorile parnintii,

infiorate incd de simbol medieval, la Bruegel cel Bdtrin, savantele nuante i clar-obscururi cu tonalitiiti ne.-

numdrate ale unui Leonardo sau ale unui Rembrandt, ro-

i verdele unor exaltdri lduntriee la un Van Gogh,

sobrele si rafinatele griuri ale melancoliei lui Andresul

escu

acestea sint cele doud extreme spre care conduce,

in linii generale si fatalmente apartinind unei scheme,

eercetarea raportului dintre culoare i stilul sau stilurile

-unei epoci, dincolo de rdstimpurile medievale unde, mai

249

www.dacoromanica.ro

mult ca oricind inainte sau dupa, suflul unei civilizatii

a fost captat in chiar preferintele ei cromatice.
lar atunci cind incercm, uneori, sa descifram in cro-

matica unui artist al zilelor noastre consonante tainice

cu o estetica a locului si a poporului sau, reperul pe care
il alegem este, indeobste, tocmai cel al creatiei din secolele medievale. Din epoca in care arta romaneasca ea
definit un profil inconfundabil, prispre pilda,
mind mosteniri diverse si venerabile, in care nu doar folclorul, ci si Bizantul, Orientul, protoistoria carpato-dunareana si-au avut partea. Procedind astfel savirsim, cu sau

lard voie, o reasezare a sa, a creatorului contemporan

Cu noi, la izvoarele artei cu adevarat nationale, aproapede opera, adesea anonima si frusta, dar miscator de sincera, a Zugravului.

www.dacoromanica.ro

SCUTUL DE NUME

A. tunci cind un filozof din descendenta lui Platon

scria, cu aproape cloud mii de ani in urma, c amintirea

este pentru cei care au uitat", ei sigila cu inefabila subtilitate a limbii grecesti efortul multor veacuri de culturd
intru pstrarea, prin scris si prin imagini, a vietii, a vietii
adevrate, cu faptele ei rsuntoare sau anonime impotriva a tot ce fusese vitregie a timpului i oamenilor.
DacA aceast aducere aminte este, in sens clasic, o vir-

tute prin ea insasi, a-i face pe altii sgt ptrunda alaturi

de tine in spatiul memoriei tale si alor ti, intr-o solidaritate pe care vremurile noastre o cer mai mult ca oricind, rmine un fapt de acuta constiintd culturald pe care
asuma
citiva artisti romni din generatia mijlocie
firesc si de mult vreme, fr jucate smerenii i neavenite orgolii. Unul dintre ei, calm, gray, reflexiv, pictind
scriind in orizontul ideii, cu setea neostoit de senzocdutind mereu i odihnindu-se in cAutri, este prietenul meu Marin Gherasim. $i poate dintre toti pictorii
nostri pe care ji strAbate licrul unui gind, pe el 1-as
aseza cel mai firesc sub zodia luminoas a nevoii de
amintire.

Drumul" su
simplu si adinc titlu de expozitie,
inchizind nu doar sugestia unui traseu, ci si melancolia
duratei, solitudinea peregrinrii, jubilatia mersului nea251

www.dacoromanica.ro

batut

este calatoria sub semnul memoriei. Dar este si

ratacirea in spatiu a unuia dintre eroii si preferati ce

pare a fi vesnicul pelerin. Este un urcu abia rostit, mereu sugerat, al intregii sale opere picturale si al fiecarei
pinze in parte ce se lasa descifrat, parca, de jos in sus.

Dar este si metamorfoza, reiterarea unei star, a unei

idei, a unor nostalgii in care, discret, artistul ne ja partasi.

Nu pot structural s fac o arta de agrement optic",

insemna demult Marin Gherasim, la inceputul jurnalului

sau de atelier, iar acum mai bine de un deceniu, tot

acolo nota : SA' confer geometricului inflexiuni vitale,

cistig." Daca i-am
iat un pariu pe care va trebui

amintit propriile cuvinte asternute pe hirtie la intervale

mari de timp, am facut-o spre a-i pune inainte artistului
ce si-a ramas credincios intr-un chip exemplar
oglinda picturii sale de astazi. Imaginea sa simbolica, con-

centrata si iradiant, purtindu-si semnele in care se reflecta arhetipuri ale culturii si ale istoriei este cea a unei
bogate simplitati ce reclama, in sobra ei alcatuire, laconismul culorli abia strabtute de strigtul unor fulgerri
de rosu. O culoare asezat acum, uneori, in cumpanite
dar nervoase reliefuri ale pastei, amintind parca de efervescenta magmei, de tumultul unei materii riguros ordonate intr-o stare lirica a fizicii i geometriei.
Marin Gherasim se infatiseaza privitorilor operei sale

ca si mesterii vechi ptrunsi de stiinta si de poezia

unor lucruri pe care ochiul nu le vedea
Cu ciclurile
unui program iconografic de o coerenta fara falie, citit
iconologic. Drumul" su de astazi, cu semne pictate ce
se rinduiesc potrivit unor subtile inrudiri morfologice,
tinteste la o incheiere morala care este regasirea de sine.
El poate strabate spatiul unei vieti, dar si pe cel al unui

neam. El are, ea si in orasul antic saui in satul arhaic, po-

pasuri al caror ritm este modelat ritual, pornind de la

umilitatea patriei de pmint, a Prispei" unei case, aidoma porticului de lut al unui templu primordial de lemn,
strbatind initiatic Vatra", Fintinile", Pragurile",
Treptele", catre marea, indelebila nostalgie a artistului

cea a constructiei in spatiu, a structurilor tridimensionale, singurele ce pot fi adjudecate de om drept con:252-

www.dacoromanica.ro

gruente superbei sale alcatuiri (nu foarte demult, seria

pictorul : Cred c in mine subzistd un arhitect doric ori
romanic"). Arhitecturile pictate ale lui Marin Gherasim
se afld de-acum printre izbinzile artei romdnesti. Ele sint
Cettile" de aur, cetdtile-fagure ale comunitdtii active ce
mi-au amintit de o metaford literard, cred, a lui Ambrozie din Milan, asa cum inciziile pictorului in verdele in-

tunecat al acelorasi arhitecturi, sugermd contururi de

laca, mi-au readus in minte tmisteriosul Edificiu" din
romanul lui Eco. Dupd cum ele sint Cupolele" ce in-

seamnd genezd, dar si constructie, devenire dar si edificare, alcdtuind vizual sedimentele unei fabuloase arheologii a spiritului, mergind de la obiectualitatea, grea de

materie si de culoare, a unui mausoleu revennat spre

metafizica plutire. in alburi, a Sofiei bazileilor, legatd de

cu funii de aur.
spunea un text bizantin
cer

Acesta este celdlalt Drum" al lui Marin Gherasim,

cel de la obiect la idee. El se incheie la Synthronon", la
acea imbrdtisare schitat la jumdtatea dill de la arhitecturd spre picturd, adunind proteguitor semenii, umanitatea intreagd, pe cei de ieri si pe cei de astdzi, pe cei ce
purpuriul de la temeliile Absidelor" este
s-au jertfit
rdmasul lor si pe cei care le-au urmat.
Existd in expozitia lui Marin Gherasim un motiv nou,
repetat obsedant, ca un contrapunct al ciclurilor pictuTale. Este scutul. Emblemd a apdrdrii, semn apotropaie,
el ja aici inftisdri diferite, de la aceea a piesei preistorice, 'some de cocleal, pind la aceea a hdrtii entice cu lumi

imaginare sau la aceea a unui zapis medieval purtdtor

de nume. i numele acestea pe care Marin Gherasim nu
le insileazd decorativ i nici nu le inventd, numele acesca i cdrmizile Cutea ce se aseazd unele sub altele
fremAtind de viata
polelor", ca i fagurii Cettilor"
ce a pulsat in carnea si singele lor, numele acestea de
strdmosi si de contemporani devin, intr-o anamnezd co:
lectivd, nu un pomelnic lent psalmodiat, de oameni uitati, ci pavza eroicd a unui gind despre omenescul din
noi, mereu ddinuitor. Sub pinzele sale scrijelate cu nume,
prietenul meu i pictorul nostru rdmine o constiintd de
veghe.
253

www.dacoromanica.ro

INSULA

3,13e insula abia rAsArit peste fata mrii, cetatea

Apollon parea a iesi, cu portul, zidurile, templele ei de-a

dreptul din valuri, plutind pe ele ca o nou Argo".

Aceast frazd dintr-un inceput de dialog platonizant unde

Parvan rechema, solemn-invocator, prin Anaxandros

convorbitorii si, spiritul grec al clasiciatii antice ve-

ghind Orasul de pe Razelm, polisul de la hotarele stepei,

simbolul civilizatiei implantat in Barbaricum, mi-a reve-

nit in minte si m-a urmrit struitor dup ce am privit

iar desenele i picturile mai vechi ale lui Anghel. Simpl sugestie livresca inaintea unor subtile metamorfoza-ri de cicluri, in care formele se deduc logic unele din
altele, semnele naturii devenind efigii ale culturii, de la

Insul" la Tumul", de la Castrul roman" la Monu-

mentuil bizantin" ? Nu cred. Mai mult, cu mult mai mult

decit atit, opera artistului, de pe acum inconfundabild in
peisajul plastic contemporan, imi pare inruditd, in ordinea spiritului, unor incercAri fundamentale
ce au ilustrat acest meridian al nostru
de redescoperire a unor
trasee primordiale pe care s-au prefirat, de milenii, succesivele civilizatii ce ne-au dat nastere. Ceea ce iscti in
tempera si ulei, in guasA i creion colorat acest gray si
discret artist care este Gheorghe I. Anghel, devine universul unei miraculoase intuiri de istorii, ba chiar si de
254

www.dacoromanica.ro

geologii ascunse ale unui spatiu care, ca o paradigma

pentru mine cel putin

la chipul inefabil al Histriei.

Un spatiu ce ramine, ca rareori altele in lume, unul al

memoriei si al legendei, intre mediteraneana Creta ou
frinturile unui zid, in aur i albastru, ale Labirintului"
cimpiile Rasaritului eurasiatic, cu setea de necuprins
ce va fi dat acestui ochi meridional Nostalgia orizontalelor".

ca i la alti
Am deslusit mai demult la Anghel
(-Alva artisti ce aduc har si noblete generatiei mele
acea cultur, pe cit de neostentativ pe atit de profunda,
care inchipuie trama nevazuta a unui demers figurativ ce
vizualizeaza stari definitorii ale unui sentiment al timpului i spatiului.
Cad, neindoielnic, insula sau cetatea ce stau singuratice, parca la margini de lume, cufundate in verdele, ro-

sul sau intunericul unor clipe care nu sint numai ale

zilei sau ale noptii, ca i centaurii abia pititi printre stufrisuri, ierburi i marcini, intr-o prafoasa, imaginara
Scitie de griuri colorate unde mitologia capat conotatii
omenesti aproape fruste, inainte de se preschimba in

Cavalerii bizantini hieratic topiti intr-un halo de aur,

apartin de fapt acutei, simultanei perceperi, temporale
si spatiale, a unei istorii de frontiera", mereu deschis
catre Sudul clasic al perfectelor armonii si cenzurata
mereu de Orientul arhaic al unor alte intocmiri morale
si estetice.
In melancolia si solitudinea funciar a oricarui semn

al trecutului, artistul modern i va fi presimtind o parte

din destinul asumat sobru, cu unda de lirism i intelepdune ce poate transfigura o viata. Poezia i seninatatea

de gind a lui Anghel, cu rafinamentul culorilor sale

stinse, in tonuri mate, de eleganta fluiditate si transparenta, muzicale aproape (oare nu in atmosfera de Debussy si Mallarm ii gasesc, cel mai bine, locul desenele
laviurile evocind mitologicele iubiri ale semenilor lui
Chiron si ale frumoasel Pasiphae ?), Ii croiesc drum aces-

tui creator de exceptie spre intelegerea unei intocmiri

deopotriv puternice si fragile : aceea a umanitatii noastre

asa cum au plasmuit-o, rind pe rind, maiestatile carpatacerile Dunrii si ale WAHL peanurile Traciei, ges255

www.dacoromanica.ro

tele fabuloase ale Olimpului, strlucirile neasemuite ale

in
Bizantului. Catre acestea din urma, reper perpetuu
pentru pictura mai
travestiuri stilistice mereu altele
veche sau mai noud din aceste tdri ale Europei, priveste
si Anghel, proiectindu-i, in fundaluri de aur crepuscular
si de verde adinc, edificiile, cupolele, portile si mozaicurile ale caror umbre si lumini aveau s acopere un spatiu din care artistul romn vine, pe care l-a strabatut
cu care se skate, de veacuri parca, solidar.
Calatoriile lui Anghel in aceastd lume pe care a nazuit sd o converteasca in morfologii si cromatici de puri-

tate nespus, sint departe de a fi incheiate. Sigur este

insd 6", ajuns la un popas hotaritor pentru arta sa, el se
va reintoarce inaintea sevaletului, asternind pe hirtie
pinzg, cu gravitatea i discretia ce i le pretuim, un nou
segment din traiectoria superbil care uneste, ideal, sin-

guratatile geologice ale Insulei cu sinergiile culturale ale

Cetatii.

www.dacoromanica.ro

FEREASTRA SPRE CER

Nu

m indoiesc c fiecare dintre cei care au cercetat ,obiectele" lui tef an Rdmniceanu inftisate privirilor acum patru ani la Ctotea Veche stiu cd nu au vdzut
acolo obisnuita expozitie, mdcar i numai pentru faptul
c ele nu erau expuse in acel spatiu cu aura istoricd. Ele
se impuneau, instantaneu i definitiv, pentru cd se impuneau acelui spatiu care, intr-o ordine inversatd miraculos, s-a nscut dupd aceste obiecte, a venit sd le inconjoare intr-o solidaritate ideaticd, le-a devenit o necesar,
superbd complinire.

Ne-am aflat atunci inaintea unei experiente unice.

pe cite stiu
la noi, si a unei reusite tulburdtoare,
stranii, dar
oricum
de mult asteptate.
Curtea cea Veche a Bucurestilor in octombrie 1988
asadar in anul si luna celebrdrii unei epoci care acuna
trei veacuri a dat suprema strAlucire acestor ziduri, a
putut tri, prin ddruirea misctoare a artistului cu nume
de personaj brncovenesc care e *tefan Rmniceanu,
magic transfer de personalitate.
Prin fatd-i trecind zilnic artistul in drum spre atelier,
s-a nscut o complicitate, o treptat comuniune pe care
ne este ingduit sd o presimtim doar. Prin gestul
larg
deschis, ca o imbrtisare
al acestui tindr contempo257

www.dacoromanica.ro

ran, ea intrd in matca unei posibile istorii primordiale,

apreape mitice, care i-a precedat istoria real.

Dincolo de regnul pitoresc si colorat, cu miresme tari,

al personajelor lui Mateiu Caragiale, dincolo de afectaa unui Bizant inderea
dealtminteri memorabild
prtat i fastuos, obsedind pe un Pantazi sau un Pasadia,
scena aceasta zdrentuit de ruine, locul acesta al nimnui si al tuturor care este Curtea Veche a devenit, pentru o frintura de timp, locul experientei Rmniceanu. Una
profund contemporan, dac vrem s intelegem prin contemporan, deci prin al nostru", tot ceea ce, in vesmintul
formal al anilor nostri, ne revel structuri esentiale ale
fiintei noastre dintotdeauna. Rostind vocabula vesmine,
am spus chiar numele citorva dintre obiectele pe care
acele ziduri le-au ocrotit benefic.

Vesminte" se numeau cele citeva panouri pictate in

aurul clarittii sublime, ferecate in metalul dureros protector, pe care se decupau sinuozittile de imagine bizantina cu care ochiul romnesc e de secole obisnuit.
Se va fi retras ins in el, in acest vesmint, artistul de
asfzi, ca altdat zugrayul medieval, de vreme ce stim
ea' vesmintul, mantia erau, in simbolica altor timpuri,

locul de retragere din lume a solitarului ? Nu cred de

fel, pen.tru c la *tefan Rmniceanu totul este iesire
lume, este jubilatie, triumf al materiel spiritualizate.
Este, mai ales, rememorarea emblematic a jertfei, prin
obsesivul motiv al pironului strpungind scuturi, coifuri,

clopote, cupole care puncteazd si coplesesc un drum

initiatic parc
de templu sau lcas oriental, amintindu-ne c nu exist bucurie fr suferint, niel
gere fr sperant.

Stefan Rmniceanu, artistul care la debut picta peisaje de o andreescian intoarcere Ca-re sine, dovedeste
cit apartine neabtut acestei culturi prin grava, monumentala reculegere a formelor sale, prin cordiale armonii
ale cromaticii, prin imaginarul su ce descinde din toti
acei care, in aceste prti de lume, au putut s ajung la
splendicla erezie, la convingera c o bucat de lemn
purtind o imagine
o eikona"
poate fi venerata

ea inaintea ei omul poate s treacd dincolo de propriile

258

www.dacoromanica.ro

sale limite prin ceea ce, literal, cei vechi numeau kstasis".

Secolul nostru, mai mult ca altele atasat simbolului,

eshatologicului i universalului, s-a recunoscut, indeosebi

prin marii artisti ai Rsritului i ai revolutiilor, in spiritualittile de altdat

de la Kandinsky, sau Tatlin,
sau Malevici incepind
iar recurentele acestor spiritualitti pot fi si ele argumente ale triei, ale tcerii, ale
asteptrii.

Mi s-a intimplat s strAbat drumul obiectelor" aces-

tea spre amiaz.. Am privit printr-o Fereastr" zvelt

indltat, in succesive curburi, imaginat de artist, iar
peste ea, am privit mai departe, prin sprtura unei alte
ferestre, acum ruinate, inchipuite de istorie. Si dincolo
de suprapunerea lor plind de tilcuri voite, in vintul amiezii de octombrie, tremura imperceptibil o iarb.
Prin aceast unduioas, mdruntd, dar autoritar prezent a organicului, magia locului nu s-a rupt, ci a sporit. Fie ca ochiul nostru s caute inc, intr-un loe care
poart numele lui Stefan Rmniceanu, alte fire de iarb
si alte ferestre spre cer.

www.dacoromanica.ro

GLOBUL DE CLOROFILA

")1) acd arunc ochii pe harta panoramica a timpului

nimic nu mi se pare neverosimil". Sigur este cd

aceste cuvin.te ale lui Dobrian, ale lui Dobrian poetul
pot sd in,cuprinse intr-un volum mai demult aprut
semne orgolioasa devizd prin care Dobrian, Dobrian graTheu

ficianul si pictorul, d seama tuturor contemporanilor

:sdi de propria-i cAldtorie prin viat.

A iscat de multd vreme, si pentru multi, adrniratia.

.Si dacd a fdcut-o este, dincolo de intinderile si de intelesurile operei sale plastice, pentru imensa, pentru fertila sa nestatornicie sub semnul statornic al aceluiasi gind

despre artd. Vasile Dobrian care a debutat ca pictor

iata, se implinesc cinci decenii si jumtate , care a

marcat arta trii sale printr-o oper in care i dau mina

.strlucitul grafician cu ilustratorul unor texte cu care
avea afinitdti neascunse
precum cele ale lui Bacovia , scenograful mai putin stiut de publicul larg, Dobrian artistul care se numrd printre putinii, printre
foarte putinii, CAI-0ra li se potriveste, in toat rigoarea

gravitatea sa, calificativul de militant"

ce vrea s
insemne, in cele din urrnd, apdrtor a tot ceea ce este
revine tot
atingkor de fiinta inalienabild a orrtului
mai mult in anii nostri, adincit intr-un univers care este
al formelor i al gindului numai, la o nostalgicd dragoste.
260

www.dacoromanica.ro

La acea dragoste, cea mai mare dintre toate, de care nigi

o silnicie a sortii nu 1-a putut desparti si care se cheama
pictura.
Caci pe Dobrian va trebui, cred, sa-1 socotim cu totii

cu tot mai mult in istoria, ce se va serie cindva, a

artei romanesti de azi, drept pictorul prin excelenta, picdeprins

torul care se rosteste mai totdeauna in graiul
de el ca nimeni altul, probabil, pe meridianul nostru
al gravurii colorate, al unei cromatici ce poate hotari compozitia prin amanuntele definitorii ale tonurilor sale. Culoarea lui Dobrian, o culoare cerebrala, limpede, mata,
ce mi-a amintit, nu o data, glazura rugoasa a ceramicilor
moderne, are in ea si ordine, j sobrietate, i robustete,

si meditatie, are tot ceea ce inseamna pentru artistul

acesta atit de nesovaitor intelesul adinc al actului de

creatie, al unui act pe care, intr-o noua, sintetica exprimare, 1-am contemplat in expozitiile sale de dupa 1980.
Regasim aici cautarile mai vechi ale lui Dobrian in sfera
definitorie, chintesential pentru geometria si simbolica
lumilor vechi care este cea a cifrei si a literei, regasim
iarasi setea de inaltare, de zbor captat in semne plastice
pe care artistul ni le mai daruise, demult, intr-o alta expozitie. Dar regasim, inainte de toate, ordinea severa, orsi nu intimpladinea graficianului de Oita pe care
tor
capitala Toscanei, a unuia dintre cele mai ordonate si mai severe paminturi de arta universala, 1-a ales
a fi membru de onoare al unei Acadernii unde este celebrata expresia plastica cea mai desavirsita a ordinei, ordinea desenului.
Constructiile i arhitecturile lui Dobrian
cindva
artist al zidirilor din mahalalele bucurestene sau din bur-

guri ale Europei de mijloc

s-au transfigurat in constructii si arhitecturi abstracte, ale gindului, lince
meditative, secrete, insingurate si melancolice, desfasurate in suprafete de o liniste parelnica unde verdele
adinc, negrul mai vechilor sale gravuri i culorile teroase
se intilnesc cu alaturari, mult gindite, de albastru i verde,
de verde si rosu, de rosu i albastru iari, explodind in
retina sau vibrind aproape dureros.
Daca Frontonul" sau Memoria peisajului" sint,
esentializate, imagini de oras arhetipal, daca "admirabila
261

www.dacoromanica.ro

Intrare in rosu inseamna, intr-un anurnit fel, reluarea

motivului mai vechi din arta lui Dobrian care este des-

savant contrapunctate aici de

chiderea" spre Altceva
cloud imi par a fi,
tonalitatile unei culori suverane

intre multe, pinzele exemplare pentru ceea ce artistul

octogenar reprezinta in peisajul culturii plastice romanesti.

Prima este Meandrul". Marturisesc c pentru mine,

vazind-o acum citiva ani in atelierul lui Dobrian, pinza
aceasta s-a numit instantaneu Semnul Greciei", al unei

Grecii pe care artistul nu a vazut-o niciodata, dar pe

care a intuit-o superior, in arhaitatea sa impregnat de

geometrii egeice (nu de tot deosebite de celelalte geometrizari, din Carpati), in simbolul abstract de unde descind
semnul i spiritul cifrei si cele ale literei, si cele ale ar-

hitecturii, toate ingemanate de-a lungul anilor, ca un

ecou al reflectiilor indelungi, in opera acestui artist vital.
s-a inteles, poate, din titlul ce 1-am dat
Cealalta

este Globul de clorofila".

cuvintelor mele de aici
Ceea ce va ramine viu din amintirea noastra va fi o
umbra transparenta' pe care suflud aerului -o va mentine
suspendata deasupra oceanelor ca pe o fantastica panorama", asa suna un comentariu al lui Vasile Dobrian la
unul dintre versurile sale ce vrea sa uneasca destinul
oamenilor cu destinul copacilor". Si clocotul de viat
vegetal, de viata pur i simplu ce d aici masura perenitatii, a tineretii nezagzuite din fiintele i insufletirile
lumii, se preschimba treptat intr-o emblema a credintei
unui artist in valoarea i in durata artei sale ; iar oamenii care, dimineata, aidoma poetului-pictor deschid
ferestrele i sertarele gindurilor / pentru a ouprinde cu
bratele / vegetatia luxuriant a planetelor", sint cei care
cred i inteleg o asemenea arta, calma imbratisare. a tot
ceea ce in jur tresalt de o viata ascunsa, de viata pe
care cel nscut in umbra pdurii si a muntelui, aidoma
acestui fiu de Mrginime sibiana, o poate descifra inaintea noastra i mai fidel decit noi.

Intre clipele efemere i sferele visului / fiecare

poate alege destinul". Sigur este ca aceste cuvinte ale lui

Dobrian, ale ,lui Dobrian poetul, talmacesc optiunea de
viata si de art a lui Dobrian, a lui Dobrian graficianul
262

www.dacoromanica.ro

pictorul ce si-a ales, intr-un fel, destinul si care este,

la rindu-i, un ales al acestuia. Parafrazind titlul unei

piese celebre scrise in anii nostri de un dramaturg englez ce si-a luat drept erou o personalitate cardinald a
Renasterii insullare ass fi Indemnat, poate, s'a scriui la findu-mi ca Dobrian, pictorul de inteligenta gravitate, altul

acelasi mereu, poetul meditativ din mai vechiul su

volum Un anumit anotimp", rmine pentru noi, contemporanii sal, un artist al tuturor anotimpurilor.

www.dacoromanica.ro

PICTURA-RASUNET

CInd culorile nu au in ele inltimi spirituale... ,nu

tered c poate exista arta". Aceste cuvinte erau asternuto

pe o fil de jurnal, cu citeva decenii in urm, de un

Toarte tinr artist care se numea Vasile Grigore. lar

pictor care se rostea astfel despre intelesurile unei prti
esentiale a mestesugului ski nu putea deveni decit un
senior al culorii.
Putini au fost artistii nostri contemporani care sa aiba,
ca el, dincolo de pragul unei consacrri eclatante, cu o
staruint neabtut, curajul sincerittii. Al sincerittii de
a se arta coboritor al unei traditii ce se confunda cu
o cale regala a spiritului romnesc : traditia colorismului

rafinat prin care se merge spre jubilatiile luntrice,

neauzite, ale miezului solar de fiint a acestui loc, numite

zugravul de la Arbore sau Luchian, Pallady sau Ciucurencu.
E bucurie adevrat in ceea ce ne d Vasile Grigore de
ani i ani, dar una la care s-a ajuns, ca in marea mutzica,
prin tceri suverane. Caci nu ne aflm niciodat, cu pinzelle lui, in sfera inseltoarelor seninatti deooratitve. Nu
mingiierea privirii, ci instruirea sufletului e telul acestui
pietar oare stie s incinte ochiul la superlativ. Exista
uneie portrete ale sale impovrate, parcA, de purpuriu
drama abia presimtit, dufp cum exist atitea
264

www.dacoromanica.ro

palpitind in explozii de culoare, in arlechini in verde si

rosu, cei ce ar putea mima, prin gesturi jucuse, veseie
propozitii despre adevruri infinit durerouse.
Lirismul lui Vasile Grigore este melancolic cum sint
pinzele cu secvente de Brgan sau cu margini de )3ucuresti, Cu orizonturi ce-ti par negrnituite, simple si
dup cum melancolia nu lipseste din senluminoase
zorialitatea picturii sale si as prefera cuvintul acesta celui
de senzualitate" ce a fost rostit in legAtur Cu opera
artistului. E o pictur cu tonuri ce vibreaz unele in al-

lele, ingduindu-se, completindu-se, cuprinzind aievea totul intr-o incapere omeneasc croit dup scara omului.
Acodo uncle pretioasele, exoticele alctuiri minerale

vegetale care sint cochiliile, orhideele, anana0i din naturile statice devin obiecte-pat de culoare.
lar acele pete de culoare subtil desenate, care sint cele
florile
mai notorii in pictura lui Vasile Grigore
far parte din .aceeasi melancolic struire inaintea efemerului, a evanescentului, care triumfase o clipA, superb,
In lumina.
Macii, ca i floarea soarelui, ca i alte, mereu alte com-

binatii de corole cu voluptate pictate sint, mai curind,

un mod de trire interioard. Sint senzatia de floare
inainte de a fi flori. Dup cum trupul femeii, pictat sau
in tus, in creion, in arbune, cu o autoritate
desenat
ce poate fi rivnit de multi graficieni
trupul acela
pe care toate epocile de art l-au infdtisat in somptuoasa-i alctuire, in fragilitatea si, uneori, in efemeritatea
sa, poate deveni, la Vasile Grigore, tremurul unei corole
de floare. i florile, 1 nudurile sint aid, in experienta
unui figurativ hranit la lectia modernitatii, semne colorate i esentiale, semne ale unui univers luminos,
tonurilor pure, al efectelor cromatice transante, semne
ale vietii (tot ce e viu aspira spre culoare", a fost, ne
amintim, propozitia celui mai vital dintre clasicii lumii).
Strigat care soare, harul mereu implinit al lui Vasile
Grigore este cel de a sonoriza paleta, in modulatiile infinite ale acestei picturi-rasunet.

www.dacoromanica.ro

FURCA

Intr-o pagina din cea mai vecheliteratura a lumii

se istoriseste un vis fabulos al carui erou era o scara.
Era scara aceea care, Intrezarita de Iacov, personajul
veterotestamentar, a fost rezemat de bolta cerului, urcata i cobOrita de angelice fapturi ireale.
Treptele de lemn ale scarii lui Teodor Moraru tisnesc

spre universuri nu de tot limpezi si celeste. Ele duc,

aparent, dincolo de noi, in chier miezul nostru, tintind
lucid si profilactic tocmat materialitatea, obiectualitatea
noastra cotidiana aspra, colturoasa, suferinda, dramatic&

si, pe alocuri, utopia Una din care irumpe, ca un stri-

aproape fiecare plasmuire vizuala a acestui pictor ce

dpartine hotarit, indratnic, constant, acelei specii de
creatori care sint gata
impotriva tuturor, la nevoie
sa insrbatireze ca &utoritate i intr-o parelnica singuratate,
In filigranul lumii din .jur, propria lume vazuta tot intr-un vis; dar intr-unul de o -acuitate rara care are meritul de a tine cit tine o viata.
Caci iat, Teodor Moraru care s-a aflat, -cu o expozitie a sa /a clteva zile numai de pro'priul semicentenar, a
trecut de acel mezzo del carnin" care nu -are nimic- dinL
tr-o rascruce zgomotoasa, festiva', ci totul dintr-un mar*
tcut, aprig, incordat i, pin la urma, liberator, care
seamana nespus cu propunerea plastica inconfundabild
266

www.dacoromanica.ro

ce se cheam Moraru. Da, opera seaman& cu artistul

aceasta nu de azi, nu de ieri, ci de mai bine de douzeci
de ani income. Ea are nervul iideii, franohetea privirii,
vehementa polemicii, severitatea gindului, a gindului cA
timpul nostru in lume e atit de drmuit..
Opera aceasta nu este frumoasa in sensul curent al

cuvintului, ci in acela vechi, de ordine a gindului si a

lucrului bine fdcut (medievala .piilchritudo". era, s nu
uitm, rodul unei asceze I)

Ea este laborioas, vesnic cuttoare, navalnic. Te-

odor Moraru imi spunea odat, simplu, cd a nu lucra

e teribil" si tot el imi mrturisea ea idealul sau de pinz

pictat este cea care S nu aib mai putind intindere

decit amplitudinea bratelor sale deschise.

Ea, aceast oper, este de o fidelitate pe care o constatdm fieoare dintre noi, Cu gindul la expozitia de acum

citiva ani de la Simeza" i chiar la inceputurile sale

In acel orizont al peisajului pe care de-acum l-a str-

bAtut demult, Care un alt orizont : cel al obiectului insufletit intr-un magic si mereu repetabil ritual.
Aceast pictur fdr oameni, dar traversatd de tot
fiorul omenescului, ar putea avea drept emblem

Furca" decupat, ca un sceptru dintr-o deprtatd si

exotic preistorie
fr nimic linistitor in ea , pe un
fond rosu singeriu fulgerat de tuse portocalii. Este o

emblem si vital, i magica, i violent. Dar violenta

aceasta devine, cumva, aproape tandrd uneori, in mase
de culoare mai deschise, mai limpezi ca altddat, configuriRd stiutul univers al lui Moraru : Scara", Plugul",
Trunchiul" care pare s tin de o uscat, diavoleascd
padure desfrunzit in care Capra", cu duhuri bune
rele, danseazA aievea pentru un alt tOrim.

Bnuiesc ca Teodor Moraru ar avea ceva de spus

in trei dimensiuni. IatO cA reliefuri de pinzd lipit
colorat ne conduc spre noi morfologii, i acestea de o
funciard non-clasicitate, care Sint cele ale suprafeteler
convulsionate, agitate. Cad pictorul nu si-a incheiat cOutrile si este evident ca pe el drumul 11 intereseaz cu
mult mai mult decit tinta.
267

www.dacoromanica.ro

Sint tentat sd rn intorc iarsi la ,,Scara" lui Moraru.

Iesit din lut, din vreascuri, din paie, din fibra lemnoasd
a alcdtuirilor noastre strvechi, ea duce spre un loc nelinistit ce poate fi si cel din imediata noastr apropiere,
si cel al unor depArtri niciodat atinse. Sigur este ins
6, altfel decit in visul lui Iacov, scrile acestea de lernn
sint urcate si coborite de spirite care ne soptesc ca nimic
nu este in ordine in afara ordinei ce trebuie sA existe in
noi.

www.dacoromanica.ro

STOLUL DE CULOARE

Un albastru adinc ce vibreaza peste intinderi de

brun i ocru, brazdate de verdele vegetalului pe

care abia 11 bnuiesti in cutele pmintului, prevestind
amurguri sau toamne ale naturii, dar care pot fi, dureros, si ale noastre mnine. Haturi ale lumii suspendate
intr-o facere unde rzbate doar glasul gliei, intr-o liniste
parelnica, departe de incremenirea formelor geometrice
pure. Asa mi-a aprut ,,Cimpia" lui Constantin Blendea,
o pinza dintre multe altele de respiratie calm& de intelepciune a lucrurilor, de rafinament subtil al culorii,
adunate intr-o expozitie careia i-ar fi putut sta, metarosu,

f ore, drept emblem&

De f apt
i neobisnuit

reintilnirile pictorului cu
publicul i masoara pregtirile in ani. In ani de-a lungul
ckora i solitudinea atelierului, i invatatura pe care a
dat-o
cu rigoare i generozitate
viitorilor sal confrati, 1-au invtat la rindul lor pe Blendea ca asteptarea

si cumpnirea pot valora in arta mai mult, mult mai

mult decit efemerul unui succes de citeva anotimipuri.

Exista in truda frumoasa a lui Constantin Blend2a
o stpinire suverana a nuantelor si a tonurilor de culoare, ajunse pin la acea boare a alburilor imaculate,
alturate altor alburi, in materialitti sau transparente
ce mkturisesc un pictor de inalta vocatie. Dar mai
269

www.dacoromanica.ro

exist aici
l imi place s o gsesc, regindit malectia unei traditii venerabile : aceea a frescelor
dern
vechi, in fundaluri uniforme doar in aparent, intunecate dar pline de tilcuri dincolo de fire, dind corporalitate itnaginii i intensitate culorii, fresce pe care, in
chip vdit i salutar, artistul le-a cercetat indeaproape,
indelung.

Cu simtmintul unei cordiale ptrunderi spre taina

obiectelor umile ale cotidianului nostru de aici, spre
sufletul ulcelelor de lut prefirate in mici compozitii respirind candoarea zugravilor de odinioar5, Constantin
Blendea i trimite spre inalt superbe stoluri de culoare
In Zboruri" ce-i stpinesc, fertil, imaginatia, pared amintinclu-ne frd voie c in Gorjul unde a vAzut lumina
zilei s-a nscut, demult i pentru totdeauna, un mare
sculptor al lumii care a cAutat o viat intreag ceea ce
el insui numea esenta zborului".
La conjunctia dintre cimpia Ge st sub zarea de albastru profund i bolta unde filfiie aripi colorate in roz,
In negra sau in tonurile cerului, s salutdm amiaza unci
picturi pe care Constantin Blendea ne-o druiete spre

neuitare.

www.dacoromanica.ro

O ANU1VIE PADURE

Se afla undeva, in celebra nuvela eminesciana ,

Sarmanului Dionis", in paginile acelea fosnind de fal
bulos, de inefabile metafizici
pentru care lumea este
un vis al sufletului
i unde se evoca, parca, absolutul ratacitor prin spatii selenare i paridisiace, un pasaj memorabil : cel al cimpiei cosite in inserare, sub
cerul albastru i adine cu sarcini de purpura, traversat
de pasari ce ar putea fi maiastrele" mitologiei populare.
Este o natura in care omul nu apare, dei '11 presimti
pretutindeni, o natura pe care Eminescu nu a descris-o
niciodata in concretetea prizata de un Alecsandri, de
pilda. Este natura ca fiin abstracta', in a carel viat
ce pulseaza, din codrul preistoric, dacic, pina in paien-;

jenisul de frunze
omul nu poate sa intervina cu ni-;
mic, topindu-se in ea ca intr-un Eden miraculos.
Am reamintit aceasta pagina eminesciana descriind q
natura' abstracta, ideala, o natura milenara in care
spunea Calinescu
tarani milenari i abstracti vietuiesc ca niste martori aproape geologici, gindindu-ma
la ce subtila i tainica inrudire dainuie intre chipul
imaginat natura
care cel mai mare poet al romanilor
grandioasa, cosmica, coplesitoare, aidoma arhitectul
i modul in car.q
rilor, .aidoma istoriei eminesciene
au vizualizat-o pictorii acestui meridian. De la cei ai tre271

www.dacoromanica.ro

cutului, de la dramatismul sever si tulburtor al padurti

in lama la un Andreescu, pina la cei ei prezentului intre care Viorel Marginean ocupa un loe eminent.
Panoramele sale in care veai de sus obcine, turme si
case
peisaje dintre cele -strabatute cindva de Eminescu, din Bucovina /Ana in inima Anlealului, in Blajul

linga care s-a nascut pictorul nostru

panoramele
acestea in care oamenii nu-s i sint totusi, parca, pretutindeni, tin de o aceea0 natur-idee, de o natura

aproape abstracta, arhetipal, de o nobila asprime, de

o rusticitate sobra. Este natura in care citiva arbori pot
insemna chintesenta padurii, iar citeva dealuri pot deveni
esenta unei geografii nationale.

Este un peisaj ideal, cu morfologii ale reliefului ce

devin locuri paradisiace", multiplicri ale unui locus
amoeTnrs" de vis, acelasi cu al vechilor poeti, un loo fa-

bulos, de mitologie, cu fluturi ce pot fi uriasi, ca alta

data furnicile impartiei lui Por din Alixandria", asa

cum le-a plsmuit miniaturistul moldovean de acum doua

sute de ani.
si
Ca in fiecare ceas al comemorarii eminesciene

in expozitia deschis de Marginean acum citiva ani, la

Botosani, in preakna unuti 15 iunie aducator aminte, o
in acel
asemenea comemorare s-a consumat solemn !
loe binecuvintat uncle s-a nscut, printr-o extraordinara
coincidenta, poetul national si istoricul national, ache& oei

dot' romani, care, ei singuri, ar putea marturisi destinul

nostru in lume, in acel spatiu al gratlinilor adInci sa ne
amintim de notatiile lui Iorga despre copilria sa botosaneana, intr-un perirnetru magic coplesit de melancolie
de o natur' exultanta , in acel spatiu care rarnine, de

f apt, o paradigma a intregului spatiu romnesc, expozitia

lui Viorel Marginan a fost mai Inuit decit un omagiu adus
Poeziei i Istorlei. A fost o superioara, cosubstantiald pa-

trundere intr-o geografie a sufletului nostru. O geografie nevazuta care poate arunca punti ce sint numai ale
noastre, ale jubilatiei si ale tragediei ce ne apartin tuturor, intre visul lui Mihai Eminescu intr-o poiana
codru, ideal si jertfa lui Nioolae Iorga la tnarginile unei
teribile paduri.

www.dacoromanica.ro

SEMN PENTRU NICHITA

Nimbul genuin al oricarui inceput

fie el de lume
sau drum, de viat sau Istorie
pare facutt, 'din totdeauna, sa obsedeze pe ereatorul culturii ce-4i va fi recunoscind, din totdeauna iarasi, ceva din pulsatia inimii

si din altitudinea gindului in promisiunea aurorala si

perpetua a genezelor. Spatiul nostru spiritual, in care au

rasunat cindva versurile eminesciene sugerind inefabilul nasterii universului din a chaosului vi", este si cel
In care, mult mai aproape de noi, Nichita Stnescu, bintuit de obiectele cosmice", scria acel imn despre inc,lputul iubirii ce poate fi Alfa" :
Mai departe mai aproape de centrul spatiului
inima mea se consuma".
Cind am intrat pentru prima oar in atelierul lui Iulian

Olariu, Semnul pentru Nichita" a fost cel dintii pe

care 1-am descoperit intre cele sapte sculpturi ale primei expozitii deschise de un artist tinr despre a carui
complexitate rafinata se va mai vorbi, cu sigurant. Iulian Olariu, fara nici o afectare, are franchetea si gravitatea, are
mai mult
cultura ce le recunoastem,
de pe acum, in lumea formelor sale. Care au si sansa

de a deveni, de timpuriu, inconfundabile.

La numai patru ani de la absolvirea studiilor de sculptura de-a lungul carora, cioplind piatra si modelind
273

www.dacoromanica.ro

ghipsul, morfologiile simbolice par a-1 fi atras staruitor,

conducindu-I spre plasmuiri cu valoare memoriala de
felul Acoperamintului pentru Mircea", Iulian Olariu
ales drept emblema, pentru prima sa expozitie, primul
dintre semnele alfabetiforme. Cel al originilor, care, poate,
care trebuie sa fie, totodata, i ciel al sperantelor.

Arhitectura obiectelor sculptate de artist apartine,

unui dinadins cautat registru simbolic. La prima
citire, cultural vorbind, ea evoca antichitati imemoriale
exotice
asa Piramida de air", zigurat scInteind
pretios ca un giuvaer dintr-o necropola abia dezvelita,
asa Obeliscul" care a incitat atitea realizri monumentale, cu sens incifrat i criptic, in arta europeana a R'2-

naterii i Barocului

sau cheam in minte forme cladite ale .aproape tuturor meridianelor i virstelor lumii,
precum Acoperisul" in zenit sau in crepuscul, triumfind
In soare pe un templu sau prabusit in trna unei colibe.

La a doua citire descoperi, de fapt, un itinerar spiritual al oricarui inceput ce-si cauta reperele i arhetipurile, intr-o simplitate reala si sincera creia visul de
tinerete Ii d culoare si lumina feerica, unind
acesta Itrni pare a fi pariul rar, cistigat de Iulian Ola-

arhaitti telurice i strluciri solare.

Modelate savant si subtil
este greu sa uiti, de
pilda, silueta Slujitorului" din edicula pe care o domind
solitar, ironic, melancolic
lemnul i ghipsul se lasd
deslusite, dincolo de albul maculat de palimpsest
aceIasi din remarcabilele desene colorate, cu straturi parca
rupte, zdrentuite, evocind nu doar trecerea vremii, ei
si un imens, infinit sacrificiu
intr-o deconcertanta intilnire : aceea cu umila sfoar de cinepa, tactil desfasuran' i infasurata pe lemn, care primeste
si ea }leastptat
patina cea nobila si fstuoasa a aurului vechi:
Reverie si reflectie, totodata, despre spatiu i culoare,
proiectie a unui gind plin de bucurie i putere, arta lui
Iulian Olariu sta marturie pentru irepetabila frumusete
riu

a adevaratelor inceputuri.

www.dacoromanica.ro

PLECAREA SENIORULUI

.A. tunei, imi amintesc, cind am primit vestea mortii

lui Ion Frunzetti, prima imagine ce mi-a stat inainte

a fost una, de acum indepartata, veche de peste treizeci

de ani. Aceea a clipei in care Frunzetti a intrat in constiinta mea.
Nu i-am fost elev, precum atitia dintre studentii vechii

Facultati de Litere din Universitate sau atitia dintre studentii de la Arte Frumoase. Eram student al Faculttii

de Istorie in deceniul acela al saselea, atit de bintuit

de furtuni si de pinze de intuneric, eel caruia multi dintre noi i-au pltit un tribut greu, de neuitat. Profesorii
mei erau importante personalitati universitare si aca-

de la Otetea si Nestor, la Berza si Conduformati intr-o buna traditie autohtona, dar si

In mad centre europene, ceea ce si explica, poate,
demice

rachi

europeana instructie ce ne-au dat-o intre hotarele specialitatii lor i dincolo de ea. Dar dincolo de ea, de aseme-

nea, noi, eel oe aveam saptesprezece, optsprezece sau

riouasprezece ani, citeam mult, citeam acele carti ce pur-

fau pe coperta nume prohibirte, pe atunci, ele eulturii

rioastre, Iorga i Blaga, Arghezi si Ion Barbu.

Structurile esentiale ale istoriei, ale literaturii, ale

thuzicii

ascultam, pe eft ne ingaduia punga, concertele

de la Ateneu dirijate de Silvestri si Georgescu mcc275

www.dacoromanica.ro

peau sa se lase descifrate de noi, din ce in ce mai putin

haotic ; dar, daca ceva ne lipsea inc, mai ales in sis-

temul universitar, aceasta era lectura adecvata a unor

structuri culturale fundamentale, cele ale imaginii.
Pentru cine va voi s scrie, intr-o zi, o istorie a vietii

publice i intelectuale bucurestene din anii '50, un capi-

tol admirabil va fi cel al intilnirilor de duminica

neata din sala de Yin& Biserica Amzei. Aici, sub egida
Societatii pentru Rspindirea Cunostintelor Stiintifice

s-a tinut, prin anii '55'56'57, un curs public liber

dedicat istoriei artelor din Renastere pina in 1900, unde

prezenta publicului nu era comparabila decit cu ceea ce
avea sa fie, peste citiva ani, afluenta la cursurile lui Calinescu de la Universitate.

Vorbitorii erau putini. Se perindau inainte-ne eleganta sobra a lui Ion Marin Sadoveanu, luciditatea

deloc retorica, dar atit de adinca

a lui Eugen Schileru,

ubicuitatea improvizata, dar saturata de cultura, a lui

Petru Comarnescu. Intr-o zi a aparut la tribuna cel mai

avea mai putin de patruzeci de

tinar dintre vorbitori
dizertind asupra barocului. Era Frunzetti, Vorbea
ani

superb, dezinvolt, ironic, Cu o concentrare de idei ce

aveam sa o admir statornic in timp.

De la istoria semantic a ciudatei perle cu sonoritate
lusitana ce a dat numele stilului, pin la pinzele Renas-

terii italiene tirzii sau ale secolului de aura spaniol

secolul din care alesese, spre a-I traduce, pe Cervantes ,
totul- era un tip de lectura cu totul. nou pentru noi, in
istoria culturii si, mai ales, a forxnelor, a liniei, a culorii, a compozitiei. Cind, dupa ani, aveam s citesc eseul
su din prima tinerete
scris in seminarul multpretuitului, de el, Alexandru Busuioceanu
despre desenul
lui Leonardo ca o incercare de critica' configurativista

unde opera tine locul biografiei artistului, unde istoria

artei e. o istorie a vazului, uncle fazele artei sint faze
ale cunoasterii , mi-am amintit, inca o data:, de acele
lectii libere ale lui Frunzetti care ne-a familiarizat cu
adevratul cod al imaginii pe noi, cei educati intr-un
-sens precumpanitor istorist.

Dupa citiva ani 1-am cunoscut, dupa alti ani ne-am

apropiat mai milli
eu aflat statornic sub farmecul
276

www.dacoromanica.ro

spectacolului Frunzetti, unul dintre cele mai admirabile

dupa Inca niste ani
in cultura romand' a timpului
aveam sa-1 secondez, pentru o vreme mie foarte fasta,
la conducerea unui Institut de specialitate, inainte de a-i
deveni succesor in Comitetul International de Istorie a
Artei.

Pot depune marturie ast'zi, cind Ion Frunzetti nu

mai este printre noi, nu doar pentru ceea ce a fost el ca

reprezentant al istoriografiei noastre de arta, al spiritului nostru in Europa (mobilitatea sa intelectuala uimea
pc specialisti notabili ai unui domeniu sau altul, admirind
pe acest carturar care, nevroind sa se specializeze in ceva
anume, stia atitea despre domeniile fiecaruia dintre ei) ;
nu doar despre prestigiul sail de vorbitor, cad Ion Frunzetti, de o cuprindere enciclopedica peste msura, ramine
unul dintre marii orali al culturii romane. Pot depune
marturie pentru generozitatea, cu greu mascata, a acestui hiperlucid i hipervisator, a acestui prieten 'oial al
inteligentei i vestejitor fara pereche al stupiditatii agra-

mate, a acestui agent cultural ce a facut epoca intr-o

epoca cu nu putine cupe inclemente, in care el insusi a
trebuit s semneze cu initiale numai.

A fost statornic, asa cum doar spiritele mari stiu sa

fie, fat de un profesor ca Tudor Vianu ling care a stat

neclintit la bine si la rau, fat& de elevii sal apropiati

despre care imi vorbea cu o caldur putin obisnuita la
cerebrali de tipul lui Frunzetti.
Spuneam despre el ca a fost un spectacol al culturii.
Daca a fost, probabil, cel mai important critic de arta aI
epocii sale
creator de scoal si de limbaj
dacd a

fost un estetician de exceptie ce n-a apucat sa-si serie

opera de teoretizare pe marginea faptului de arta
mereu conceptualizat cu desavirsit stiinta

daca a fost

un foarte mare profesor, acestea toate le-ar putea marturisi i altii. Din parte-mi, acum, voi mai spune doar ca
pentru o intreaga epoca de asprimi i entuziasme, de luciditate i resemnare, de sperant i prefaceri, cultura
romaneasca a stat, in parte, si sub semnul verbului sau a
scrisului lui Frunzetti.
Ar fi putut, cu mult timp in urma, sa aleag alt drum,

pe alte meridiane, atunci cind i s-a oferit, in 1942, po277

www.dacoromanica.ro

sibilitatea plecarii .1a celdlalt capt al continentului,

nota Frunzetti in 1980
Spania. O asemena autoexilare
...rni-ar fi pus la dispozitie, poate, biblioteci diva care
am jinduit multd vreme, l muzee pe care le-am vazut

doar pe la cincizeci de ani, dar m-ar fi impiedicat,

aceastd plecare, s cunosc niste realitti pentru care binecuvIntez soarta care m-a Malt sd le trdiesc, pentru cstiu
ce-a insemnat zi de zi,. ceas de ceas, viata natiunii mele,

aici, si nu din afar& i asta m-a facut sd inteleg niste

sensuri ale istoriei..., niste adevruri adinci, care-s tezaurul meu, la care tin, la care n-as renunta pentru nimio
in lume".
Acesta e fost Frunzetti, senior al cuvintului i senior
al mintii, impodobind, ca putini, cultura unei tdri pe care

n-a voit sd o pdrseascd, pe care a stiut sd o reprezinte

ca un ambasador spiritual de elit, pe care a iubit-o
gesturi grandilocvente si in pamintul careia odihneste.
Acesta a fost Frunzetti pentru noi toti si dacd putem
sd mai proclamdm ceva intru amintirea sa
noi, cei ce
i-am stat, intr-km fel sau altul, aproape, lubindu-1 frd
a-1 intelege mereu, spre pierderea noastrd
este faptul
ca prin el am fost, in multe cupe ale vietii noastre, mar7
torii unuia dintre miracolele care ne dau dreptul, ne dau
obligatia a-I imprtdsi i altora. Miracolul inteligentei.
Pentru foarte multi dintre noi, aici, in Romania, intr-a
doua parte a veacului XX, miracolul acesta a avut un
nume simplu, sonor i percutant : numele lui Ion Frunzetti.

www.dacoromanica.ro

PROFESORUL

A.0 trecut mai bine de treizeci de ani din ziva in

care, student al Universitatii bucurestene, 1-am ascultat

pentru intiia oar& pe Profesor evocind o pagin memorabil a istoriei Romei, pin in aceea cind 1-am vilzut
pentru ultima oard, putin timp inaintea mortii. Mi-a vor-1
bit mult atunci
cu nOdejdea oamenilor puternici

despre un text la care tinea mult si care era dedicat

aceleiasi Rome vechi ce i-a fost, de-a lungul intregii sale

vieti de om si de savant, reperul durabil si paradigma

supremO.

Roma, romanitatea, destinul ecumenic al Cetatii

Eterne de care se legau strins inceputurile stiintifice ale
Profesorului
si in primul rind acel studiu fundamental care rmlne teza sa de doctorat despre monumentele

crestine din Illyricum ; au constituit materie de re-

flectie viagerO pentru acest adevrat european, preocupat

de geneza civilizatiei continentului, fenomen crucial al

unui trecut care, la rindu-i, poate explica oamenii

popoarele prezentului.

La sfirsitul colotviului de la Mamaia dedicat Surs&

for arheorogice ale civilizatiei europene", tinut in primele

la o rAscruce dramatic&
zile ale lunii septembrie 1968
profesorul Emil Condurachi,
a is'toriei contemporane

secretar general al Asociatiei Internationale de Studii

Yt9
www.dacoromanica.ro

Sud-Est Europene, suflet si brat al tuturor intilnirilor

acestui organism de vocatie inalt stiintifica, rostea urm-

toarele cuvinte, inaintea unui parter de savanti

veniti din toate orizonturile geografice Dace' sintem cu
a spune ca este cu neputinta s
totii de acord

c Europa are propriul su chip, in pofida dinu fim

vergentelor psihologice si politice care persist Inca in
gindirea noastr, cu totul altfel stau lucrurile de indata
ce este vorba de explicarea genezei acestui patrimoniu
cultural relativ unitar sau a genezei unei anume psiholo-

gii comune oamenilor acestui continent. Intram, am

intrat deja, aproape fr s vrem, in cursul dezbaterilor
noastre, in domeniul istoriei culturii, in domeniul rezervat cercetarii acestui lung proces de stratificare, de
decantare, la capatul cruia chipul Europei va trebui sa
se profileze, s se deseneze cu totul altfel decit al ericarui alt continent sau al oricarei alte tad din lume. let&
de ce, tinind searna de imensele dificultati, de ordin teoretic in primul rind, ce trebuie invinse inainte de a putea explica, intr-un mod stiintific, naterea unei anumite
civilizatii, era necesar sa se inceapa cu inceputul. Trebuia, inainte de toate, sa se faca bilantul cunotintelor
noastre asupra urmelor celor mai vechi i asupra acelor
vestigii ce ilustreaza epoci care au preeedat naterii civilizatiei si contiintei europene".

Chipul Europei...". Pentru cei care au avut prilejul

de a cunoate bine pe profesorul Condurachi era evident

locul de onoare pe care acest spirit plin de nuante

acorda faptelor si oamenilor trecutului ce au oolaborat

la edificarea continentului. Genezele, convergentele cul-turale Il pasionau, inteligenta sa vie i deschisa le scruta
neincetat
am avut sansa magnified de a serie, impre-

una cu el, un raport, pentru Congresul Mondial de Istorie de la Bucuresti (1980), asupra unei asemenea terse

si nu voi uita inaltul sens moral pe care stia s-1 dea

misiunii istoricului in marile dezbateri internationale

.aa cum putea, cum dorea s gaseasca in cutare text

vechi, in cutare strat arheologic, dovada unei sinteze de
civilizatie.

Este gritoare, de altminteri, imprejurarea ca Emil

Con-durachi si-a inceput cariera tiintific

280

www.dacoromanica.ro

cu mai bine

de o jumatate de veac in utma

printr-un demers de
o anvergura inteflectualla ce comandii respectul, vizind

mai multe capitole din ceea ce a reprezentat, la frontiera

dintre antichitate i evul mediu, asa-tnumita Making
of Europe". Vechiul student al Universitatii din Iasi
unde a fost elevul i, mai apoi, asistentul lui Oreste Tafrali
bursierul Scolilor Romane din Valle Giulia si
de la Fontenay-aux-Roses, s-a simtit curind atras de do-

roenii ce I-au ramas predilecte pin la sfirsit istoria imperiului roman tirziu, istoria primului Bizant, istoria balcanica din antichitatea greaca pina in vremea Turcocratiei, vzute din perspective foarte diferite, de la economie

# moneti, la ideologie, arheologie # arte. Acestea au

fost, de la bun inceput, domenii privilegiate de reflectie
# cercetare pentru cel care avea sa fie, intr-o buri'd zi,
ptintiplul artizan al unui organism stiintific international inchinat Europei de sud-est, presedinte al Societatii
Ron-lane de Numismatic, vicepresedinte de onoare al Co-

mitetului International de Studii Bizantine, director al

Inistitutului de Arheologie din Bucuresti.
Articolele sale de tinerete anuntau o personalitate si

un stil, deopotriv, lapidar si elegant. Prin anii 1935

1938 Emil Condurachi se apleca deja asupra unor subiecte de arta bizantina
Ii datoram pretioase lumini
asupra unui spatiu liturgico-ceremonial precum mitatori6n-u1", ca # priviri comparatiste noi asupra iconografiei greco-egiptene si mariale dupa conciliul de la
Efes
pentru ca in anii 1940-1945 tinarul titular al
catedrei de numismatic # arheologie al Scorn Superioare de Arhivistica din Bucuresti sa se intereseze de economia antichitatii tirzii # a primului ev mediu pornind,

in acelasi timp, de la cercetari asupra monedei # a politicii fiscale, de la un pasaj din Symmachos sau de la
un tezaur din Vianinaciurn. Si tot pentru aceast epoca el

legat numele de un cimp de analiza' si de sintezd

pe care I-a iubit mult, anume ideologia Romei si a celei
de a doua Rome" ; cel care, catre anii '40, se oprea la
ideile politice ale lui Zosimos
acest admirator al lui
Tullan Apostatul al carui ideal politic putea fi Inca, lit
sau la
geeolul al V-lea, vechea Republica romana
uneIe particularitti ale Vietli politice # ideologice din
281

www.dacoromanica.ro

Irthlia epocii lui Cassiodor si a lui Teoderie eel Mare

este vorba de factiuni i jocuri de circ, spre pild

revenea in anii '70 la studiul perenitAtii tirzii a ideilor

elasice, in veacul al IX-lea bizantin, prin ceea ce autorul

identifica drept traditie si inovatie in gindirea juridic a
unui Leon cel Intelept.
Destinul stiintific al savantului roman care dispgrea
putin timp dup ce comunitatea saintifica internationald
recunostea, inca o datg, marea .sa stiintg i experientg,
incredintindu-i conducerea celui de-al treilea volum al
Istoriei umanittii" publicate sub auspiciile UNESCO
volum purtind asupra unui mileniu de istorie mondialg,
c;le la timpurile arhaice grecesti ping la inceputurile Bizantului elenizat
1-a condus la cercetarea acelor chestiuni istorice fundamentale ce au pregatit indelung conturarea chipului Europei". Am in vedere etnogenezele
balcanice i solidaritgtile Europei sud-orientale, din timpurile homerice ping in cele ale sultanilor, dialectica dialogului neintrerupt intre clasicitate i Barbaricum, un

loe eminent fiind conferit de Profesor vechii istorii de

la Carpati la Dun'rea de Jos, acelei Daco-Romania
Antigua"
spre a prelua titlul primului volum postum
al lui Emil Condurachi
istorie pe care o socotea inseparabil de aceea a continentului, la jonctiunea Orientului cu Occidental. SA nu uitgm ca ,profesorul Condurachi a fost eel ce a condus multi ani sgpgturile arheologice din antica asezare urband a Pontului Euxin care
este Histria,. descoperit cindva de Vasile Prvan, arheologul-filozof cgruia tot profesorul Condurachi i-a dedi-

cat un studiu care face dat in posteritatea critic a

autorului Geticei". Tot el a fost cel ce a stiut, ca nimeni altul, sg aseze istoria getilor si a dacilor in amplul
su context euroasiatic, al elenismului in crepuscul si
al imperialismului roman incipient sau sa lumineze realitgtile etnice, politice si culturale ale romanitatii dunrene dupg evacuarea aureliand a Daciei. Profesor al.Faculttii de Istorie din Bucuresti i membru al Academiei
Romane, Emil Condurachi a incarnat pentru multi dintre compatriotii si valorile active ale istoriei. CAci,
doar i poate, acest mare animator ce avea un dar Inngscut i adrnirabil pentru dialog, pentru contactul uman
282

www.dacoromanica.ro

a fost, nu mai putin

ceea ce nu trebuie uitat , istoricul roman cel mai ascultat al timpulu sdu, prezentd
mereu ateptatd in sdlile de conferinte, la radio, pe ecra-

nul televizorului. La rindu-i, el ii iubea publicul, ii

iubea misiunea, ambasada sa de profesor si de istoric.
Prima pagind a unui studiu al sdu publicat in 1971
continea o frazd discret dar ferm polemicd, vizind faimoasa Gographie cordiale de l'Europe6( a lu Georges
Duhamel. Era o frazd aducdtoare de adevar i. facdtoare

de dreptate, in apdrarea Balcanilor cei atit de huliti, a

Balcanilor cei prea putin iubiti i prea putin intelei de
istoriografia continentului. Cred, nu mai putin, ca profesorul Condurachi ar fi subscris, din acest volum al lui

Duhamel, la frumoasele cuvinte citate de scriitorul francez i pe care i le-a adresat, intr-o zi, Miguel de Unamuno :

Pentru a avea multd sperantd, trebuie sd ai

multe amin.tiri". Cdci, inainte de toate, opera Profesorului a slujit derrin, in aceastd parte de lume, deopotrivd
amintirea istoricului i sperantele oamenilor.

www.dacoromanica.ro

TACERILE INTELEPTE

bstea istoricilor, a medievistilor romani s-a despdrtit in 1987 de unul dintre cei mai ilustri reprezentanti ai si, iar generatia noasted a pierdut atunci pe
unul dintre indrumdtorii sdi cei mai iubiti.

Nu se va putea spune niciodatd indeajuns ce si cit a

insemnat Emil Ldzdrescu la inceputurile fiecruia dintre
noi pentru cA adesea, foarte adesea, indrdtul unor pa-

gini scrise de discipolii sdi mai tineri s-au gdsit lungi,

pasionante si de neuitat dialoguri cu el, gInduri i sugestii sclipitoare ale celui care, printr-un unanim consens, era pentru toti profesorul LAzdrescu, instantd ultim, de foarte multe ori, in judecarea unui manuscris de
comunicare, de articol, de carte...

Imensa-i eruditie, inteligenta sa vioaie i generazitatea sa absolut iesit din comun nu au fost egalate decit
de o modestie cu totul l cu totul de exceptie, de multi

neinteleas in expresiile ei cotidiene.

Intr-o vreme i intr-un loe din care nu lipseste o

anume zarv febrild a celor ce se indeletnicesc cu istoria, Emil Lazdrescu s-a inconjurat mereu de o nespus
discretie, de un halo de simplitate care 1-au facut, de
fapt, si mal pretuit.
Deed scoala noastrii SuperioarA a pierdut demult sansa

de a avea in rindurile magistrilor sal un profesor ca

284

www.dacoromanica.ro

Emil LAzdrescu, Institutul de Istoria Artei al Academiei

pentru care
a fost locul in care acest distins cdrturar
lectia lui Iorga a rmas decisivd, ca un reper absolut
putut desfsura munca in linistea atit de meritatd,
dupd nedrepte incercki. Au fost anii sill cei mai rodnici.
Cel care debutase, foarte fink, cu studii despre incepupublicate in Revista istoricd"
turile statale romnesti
si care trecuse un
si in Memoriile Sectiunii Istorice"
doctorat cu o tezd rAmasA, din pkate, inedit (dar care
reprezintd unul dintre lucrurile cele mai luminoase care
s-au scris despre secolele XIIIXIV in istoria romdneascd, vAzute din perspectiva istoriei europene), avea
dea rind pe rind, acum, articolele sale fundamentale, ai
cdror eroi s-au numit Laurentiu de Longo Campo, Nicodim de la Vodita $i Tismana, biserica mAnstirii Cozia,
cea a mndstirii lui Neagoe de la Arges. Toate inseamnd su-

perbe pagini de metodd, de analiz minutioasd, dar de

larg respiratie sinteticA in care Emil LazArescu a excelat. Autorul lor rdmine, cred, printre rarii savanti ai istoriografiei romdnesti al cAror privilegiu a fost ca fiecare
cuvint scris sau rostit sA se afle la locul potrivit, ca fiecare descoperire sau interpretare innoitoare a sa sd deschidA o cale noud altora. De aceea numele lui Emil LzArescu se poate citi, in ultimul sfert de veac mai ales,
in filigranul atitor altor scrieri despre evul mediu romdnesc ale colegilor si elevilor, ce-si fac o datorie de onoare
in a spune cite ii datoreazd in ordinea spiritului.
$i mai datordm, multi dintre noi, lui Emil Lkdrescu,

sansa unei lectii de verticalitate morald ce ne-a dat-o

prin tdcerile sale pline de inteles, ca si norocul unei prietenii pe care o dkuia total.
Se cuvine spus acum, ca i atunci, la despktirea din
urmd, c Emil LAzArescu a fost o personalitate rard, dintre cei care dau sens adinc cuvintului de om i numelui
de savant.
De aceea, intr-o zodie de vertiginoase si teribile disparitii de profesori i colegi, plecarea dintre noi a lui
Emil LAzArescu a lAsat un gol nespus si o incA mai dureroasd solitudine.
SA ne inclindm inaintea memoriei sale si sd o facem
s dureze ca o flack& a culturii, a prieteniei si a rnintii.
285

www.dacoromanica.ro

CUPRINS

.
. .
Domnia Intemeietoare
Exista o Renastere romaneasca ?

5
.

13

Un posibil model In vechea civilizatie a

romanilor ....

Arta si politica In
rOrntine (1400-1700)
Reperul brancovenesc . . . . .
Pornind de la un manual de legi . . .
Interferente
artistice
rom. ano-oiomane
(1400-1800)

..

21
33

46
56
62

Despre coridoarele culturale" ale Europei

de Sud-Est

Vestul romanesc si civilizatia medievala .

Cele trei Europe . . . . . . . .
Istoria artei Intre culturologie i morfologie

O glosa la Ibraileanu

Prolegomene moldave la Junimea" . .

Gratiile unui erudit Istoria archeologiel"
.
Odobescu i Ateneul Roman
Lumea din care venea Eminescu .
Note eminesciene despre arta antichitatii
Iorga, pentru

noi

Lauda lui Dedal"

Istoria" lui Calinescu i istoria cea adinca

a romanilor . . .
Arhaitate i clasicitate
Duhul pamintului

...

287

www.dacoromanica.ro

76
105
112
115

123
134
139
149
157
160
168
171

176
185
190

armonie

Sobra

Satul ca Inc"
Imagine

193
197

reflectie istorica modernii in

Europa de Sud-Est

199

Rezonante medievale In

cultura Europei

rasaritene din secolul XX

Modelul cultural-artistic, ca model istoric

199
213

0 imagine a celuilalt" prin caltori : cazul

romanesc

231

Spatiu cromatic

civilizatie

stil

Scutul de nume
Insula

Fereastra spre cer

Globul de clorofila.

244
251

254
257
.

Pictura-rasunet
Furca
Stolul de culoare

26a
264

266

0 anume padure

Semn pentru Nichita

Plecarea seniorului

Profesorul
Tacerile Intelepte

.
.

Tehnoredactor : CORNEL CRISTESCU

Tiparul executat sub cd. nr. 8 la

ROMCART" S.A.

www.dacoromanica.ro

269
271
273
275

279
284

ERATA
Pa g.
17
20
26
29
36
38
44

47
50
53
53
54

66
89
91

96
97
99
101
104
125
129
144

146
156
162
163
164
166
172
174
179

199
201
204
210
211
214
215
218
219
220
221
229

Rfizdul

In loc de

se va ad!

10 sus
11 sus

a adus

e adus
ca habitudinile

3 sus
2 jos
6 s 15 jos
12 sus
13 jos

1 sus
18 sus
12 sus
20 sus

4 sus
11 jos

1 sus
1 sus
9 sus
9sus

18 sus
20 jos

6 sus
20 jos
11 sus
10 los
16 sus

2 sus

8-9 jos

16 los

2 jos
12 jos
1 sus

4 sus

ol habitudinile
meqteugareqt1

profunzune
ttirilor
XVI-lea
easelor

al eArui ecou, pierdut

enconomiastcul
sub Damaschn
ilustrata
munificient
turelelor
turnatA
favoare

se varsa
legatura
XL-lea

Moravei
Viena

statulu
regionare
se prenumara
cu intariri
aseza
zidirilor lor
episcopului

a gasa

manAstiresti
profuziune

tarilor
XIV-lea
claselor

al carel erou, pierind

encomiasticul
sau Damaschn

ilustra
munificent
turlelor
turnanta
fervoare
se varsA

legatura
IX-lea
Moravei
V icina

satulu
regionale
se prenumara
cu inaintari
aseza
zidirile lor
episodului

a gasa

der Selg
cenusind
spirtul

der Seg
desluOnd
spirit

ale

al

g a faric

g afarik
permanentele

11 Sus se asaz&
dupA 15 sus

5 jos
13 jos
17 jos
8 jos

4 sus
18 jos
15 jos

1 sus
11 jos
1 jos
2 sus
9 sus
16 Jos

18-19 los

performantele
poltica
el

epica

plasticA
ele
epoca
a

s-a
rreatia
Paroreae
s secolele

credinta
Parorea
in secolele

sclupturA

sculpturA

Taringrad

Tarigrad

comandatA
. Templului

condamnatA

templului

www.dacoromanica.ro

Pag.

Rindul

233

17 sus

238

5 jos

In loc da

se va citi

Demonstitene
-grafist Edmund Chishull,

Demosthene

ce nu poate fi

bAnuit de exa-

ludic

1547

1574

monasttlea

monastiell
el
acesta

17-18 Jos
9 jos

248
251
256
272
274
281
282

3-4 sus
3 sus
2 sus

el

5 sus
13 jos
1 sus

Poart6-, de-

lucid

242

2 Jos

-glezi la curtea vienezi

i apoi la malta

acestea
codru, ideal
care, poate
al Ecolii
Teoderic

codru ideal
care poate
a $colii
Teodoric

www.dacoromanica.ro

Au fost adunate in aceasta carte articole

apdrute de-a lungul anilor '80, in reviste
cu o circulatie mai mult sau mai putin
restrins. Dedicate istoriei, artei, litera-

turii nationale, dar si civilizatiei dintr-acea

parte de continent in care ne aflarn intru

spirit si geografie, preocupate de zone mai

putin stiute ale operei unor scriltori, gin-

ditori sau critici din veactil trecut si din

secolul nostru, ca i
nu mai putin
de profilul unor artistic romni ai prezentului, aceste notatii prea adesea fugare

apartin, iriainte de toate, unui istoric.

Unui istoric cdruia
potrivit faimosului
adagiu
cea mai mare surpriz i-o pro-

voac, mai de fiecare dat, ziva de ieri.

Lei 296

ISBN 973-9132-21-9

www.dacoromanica.ro