B O A B E D E GRAU

ANUL V, 1954 REVISTA DE CULTURA N-rul 5

 CUPRINSUL

BIBLIOTECA UNIVERSITĂŢII
DIN IAŞI (cu 32 figu ri)............. de K A R L K U R T K L E I N

P. E. N.-CLUBUL ROMÂN (cu 18 figuri) de E M A N O I L B U C U Ţ A

IN JUGUL DOMNULUI (IX) . . . . de I O S 1 F N Y I R Ö

(eu 6 figuri de B. Szabó) din ungureşte de Ute Däxanu

CRONICA. Căr ţ i , conferinţe, congrese, e x p o z iţii: Pentru satul românesc;

Romane macedonene; George Alexandru Matei la cincizeci de am.
T urism , sport, educaţie fiz ic ă : Ţara în imagini.
(Cu 9 figuri).

Planşă colorată: Barbu Dimitrie Ştirbei, Domnul Munteniei

Redactor: E M A N O I L B U C U Ţ A

Un exemplar 25 lei

A b o n a m e n tu l p e an 280 lei

E D IT U R A :
M O N ITO R U L O F IC IA L ŞI
IMPRIM. STATULUI
R E D A C Ţ IA :
A D M IN IS T R A Ţ IA :
D IR E C Ţ IA E D U C A Ţ IE I
IM PRIM ERIA N A Ţ IO N A LA
P O P O R U L U I
BUCUREŞTI, V
B U C U R E Ş T I , II
Calea Şerban-Vodî, 133 — 135
Str. General Berthelot, 38
 Palatul Universităţii din Iaşi
Biblioteca Universităţii ocupă partea de mijloc din frontispiciu, atât la etaj cât şi la subsol (« Başcă »)
BIBLIOTECA UNIVERSITĂŢII DIN IAŞI
Biblioteca, al cărei istoric îl facem în paginile
de faţă, astăzi proprietatea Universităţii din Iaşi,
fu înfiinţată în ziua de 8 Noemvrie 1838.
Fiind ziua onomastică a Domnului Mihail
Sturza şi totodată şi patronul Academiei Mihăi-
lene din Iaşi, această dată, aşa scrie istoriograful
universităţii ieşene, este « însemnată în istoria
învăţământului Moldovei prin aceea că Domnul
dărui atunci Academiei 600 de tomuri alese care
au a fi începutul pentru înfiinţarea unei biblio­
teci publice, aceea care există astăzi la Universi­
tate şi care numără acum — adică în anul 1885 —
peste 30.000 de volume »1).
Istoria acestei biblioteci se grupează în trei
etape bine distincte. Prima cuprinde istoricul B i­
bliotecii « Mihăilene » şi merge până la anul 1860,
data înfiinţării Universităţii din Iaşi. A doua
etapă începe cu transformarea Bibliotecii Mihăi­
lene într’un aşezământ universitar, « Biblioteca
Ulpia », care peste puţin timp, în 1864, devine
x) A. D. Xenopol: Memoriu asupra învăţământului superior
în Moldova. Iaşi 1885, pag. 67.
« Bibliotecă Centrală », şi dăinueşte ca atare până
în anul 1916. A treia etapă cuprinde desvoltarea
bibliotecii delà 1916 până în momentul de faţă
care, prin înfiinţarea la Iaşi a Bibliotecii Funda­
ţiei Ferdinand, aşezată şi gata să fie deschisă,
pare a însemna începutul unei ere nouă şi pen­
tru Biblioteca Universităţii. Este delà sine înţeles
că încăperile luxoase ale Fundaţiei vor atrage
cititori şi din rândurile studenţimii, care avea
până acum numai o singură bibliotecă mare la dis­
poziţie, aceea a Universităţii. Dar nu există niciun
motiv care ne-ar putea face să credem că din
cauza noului aşezământ, Biblioteca Universităţii
va deveni de prisos; ba nici numărul cetito­
rilor, în continuă creştere până acum — vezi gra­
ficul la pag. 283 — va da simţitor înapoi. Dovadă
că nici bibliotecile facultăţilor universitare, deşi
în ultimii ani mai bine dotate şi sălăşluite decât
Bibilioteca Universităţii, nu au adus nicio scădere
bibliotecii centrale.
Din contra: Luându-i-se Bibliotecii Universi­
tăţii o parte din sarcina pe care a trebuit să o
poarte până acum singură, ea va putea cultiva
 b o a b e d e g r â u
25 §

cu atât mai mare energie rosturile ei propriu începe să fie biblioteca aceea care este pusă în
zise (şi care diferă mult de menirea mai univer­ imposibilitate de a ţinea pas cu celelalte organe
sală, şi de aceea oarecum mai grea, a unei biblio­ ale corpului universitar ».
teci de cultură generală, cum este aceea a Fun-
I. începuturi de biblioteci publice în
Moldova. Biblioteca Mihăileană
18 3 8 — 1860

înainte de a intra în istoricul propriu

zis al Bibliotecii Universităţii credem ni­
merit să aruncăm o scurtă ochire asupra
împrejurărilor culturale şi bibliotecare, din
care a luat naştere acest aşezământ.
Nu este nevoie să ne întoarcem privi­
rile până în timpurile lui Alexandru Lă-
puşneanu care, precum se zice, îşi avea
biblioteca lui de autori antici pe cari îi
citea în original, sau până la Despot-
Vodă, humanistul luteran pe tronul M ol­
dovei şi întemeietorul — cel puţin în teo­
rie — al bibliotecii şi academiei de la
Cotnari.
Dar, pentru a înţelege soarta zbuciu­
mată a bibliotecii universitare ieşene, tre-
bue să pomenim, măcar în treacăt, de
acele începuturi de biblioteci occidentale
Clădirea fostei Academii Mihăilene care, însoţind şi promovând orientarea nouă
In casele din stânga astăzi şcoala de Belle Arte, în cele din dată culturii moldoveneşti de un Gh.
dreapta (într’o clădire nouă) Liceul Naţional. Arcul dm fund Asaki şi de ajutorii lui, au luat naştere
care lega cele două corpuri de casă, e astăzi dărâmat pela începutul secolului trecut în mândra
capitală a Moldovei. Căci biblioteca aceasta,
daţiei), anume: a fi bibliotecă de studii, lăcaş şi rămasă până în momentul de faţă singura instituţie
focar al cercetărilor ştiinţifice. publică de acest fel în întreaga Moldovă, şi care delà
In felul acesta Universitatea din Iaşi îşi va 1864 până la 1916 se denumia şi era de fapt « Biblio­
recăpăta acel institut central, bi­
blioteca, ce cu drept cuvânt s a
numit inima oricărei şcoli de înalte
studii. Tocmai în vremurile de criză
în care trăim şi când cei răspunză­
tori de soarta neamului şi a ţării
sunt dispuşi a lăsa interesele ştiinţei
pe al doilea plan, este bine să ne a-
mintim de faptul că aportul unui
neam la înălţarea culturii umane
este condiţionat, în bună parte, de
activitatea ştiinţifică şi universitară,
iar această activitate depinde direct
şi imediat de starea şi funcţionarea
bibliotecilor universitare. N ’au pier­
dut nimic din valoarea lor cuvintele
spuse în 1870 de distinsul jurist şi
profesor Rudolf Heinze cu privire la
importanţa bibliotecilor universitare :
« Biblioteca este cel mai durabil şi Vechiul palat al Universităţii, astăzi Facultatea de Medicină.
cel mai rezistent, în acelaş timp şi Biblioteca era adăpostită în subsolul din aripa stângă
cel mai ferit de îmbătrânire dintre
institutele universitare. A neglija biblioteca unei
universităţi înseamnă a O lovi pe aceasta în însăşi *) Reproduse după Zentralblatt für Bibliothekswesen, vol
străfunzimile centrilor săi nervoşi. Şi neglijată 49, 1933, pag. 396.
 K A R L K U R T K L E I N : B IB LIO T E C A U N IV E R SIT Ă Ţ II DIN IAŞI 259

teca Centrală » a întregei provincii, şi-a asigurat
astfel un rol care trecea de cadrul strict univer­
sitar şi o punea în strânsă legătură nu numai cu
desvoitarea celorlalte instituţii de cultură, ci cu
întreaga evoluţie spirituală a Moldovei. Dacă
viaţa ştiinţifică şi culturală a Principatelor a că­
pătat delà Iaşi imbolduri din cele mai roditoare,
o parte din merit le revine şi aşezămintelor cul­
turale la umbra cărora marii bărbaţi ai spiritului
şi-au format şi desvoltat cultura; printre aceste aşe­
zăminte « Biblioteca Mihăileană », «Ulpia », « Cen­
trală», «Universitară» ocupă un loc de frunte.
muri, în Moldova. D -l lorga, într'un studiu al
său despre vechile biblioteci rom âneşti*), arată
lămurit cum bibliotecile delà Neamţu, Bisericani
ş. a. au continuat până mai în zilele noastre marea
tradiţie bisericească din secolii anteriori. Şi pe
lângă acestea face menţiune de renumitele biblio­
teci boereşti, cum a fost aceea a lui Costache Co-
nachi, pe care d-sa a găsit-o trântită în podul
bisericii Bărboiu din Iaşi; mai descrie o altă
bibliotecă botoşăneană « bine chibzuită şi aşa de
sănătoasă » cu cărţi bisericeşti, politico-econo-
mice, istorice şi literare; apoi biblioteca fa-

Sala de cetire a Bibliotecii. înfăţişarea înainte de 1933.

Incinta sălii ocupate de vitrine pentru obiectele de artă, predate în 1916 Muzeului de Antichităţi

In asemenea împrejurări ţi se pare curios la
prima vedere că savantul doctor sibian Andreas
W olf, în cunoscuta sa descriere a Ţării Moldovei
din 1805, nu pomeneşte şi de biblioteci; ba dim­
potrivă susţine că această ţară, de ale cărei frumu­
seţi se arată atât de încântat, ar fi chiar lipsită
de asemenea aşezăminte. Monumente, inscripţii,
biblioteci nu se găsesc, spune el, nici pe lângă
şcoala Mitropoliei din Iaşi, nici la biserici sau
mânăstiri x).
Se ştie doar îndeobşte ce strălucite biblio­
teci mânăstireşti şi bisericeşti au existat, pe vre-
1) Andreas Wolf, Beiträge zu einer statistisch-historischen rurilor, anul I (1907), pag. 65— 82.
Beschreibung des Fiirstenthums Moldau. Erster Theil. Sibiu
1805, pag. 356.
miliei Canta 1*2) cu autorii francezi, greci, poloni,
unguri şi ruşi: toate acestea vrednice continua­
toare ale acelor tezaure adunate de Brâncoveneşti
şi Mavrocordaţi în Ţara Românească, de un
Dosoftei Mitropolitul, Gligore Ureche, Miron
Costin în Moldova.
Este evident că doctorul W olf căutase (şi nu
găsise) altfel de biblioteci decât acestea despre
care d-l lorga cu drept cuvânt spune că aveau
un «oarecare caracter public », întru cât posesorii lor
le puneau cu largă bunăvoinţă la îndemâna altora.
x) N. lorga: Vechile biblioteci româneşti. In: Floarea Da­
2) Cumpărată în 1840, de M. Kogălniceanu pentru gu­
vernul moldovenesc şi trecută Bibliotecii Mihăilene.
 BOABE DE GRÂU
260

riotă » (Xenopol), fu întemeiat pe lângă mănă­

El se va fi gândit fără îndoială la acel tip de
stirea Socola'Seminarul Veniamin unde, precum
bibliotecă publică cu care se familiarizase la
ne vesteşte Gheorghe Asaki, « se preda întaia
Sibiu — Biblioteca Brukenthal — sau la Braşov —
dată gramatica romană şi alte cunoştinţi ce se
Biblioteca Honterus, înfiinţată în 15431) ŞÎ dis-
socoteau trebuitoare pentru epanghelma de paroh »j
punând pe vremea aceea de considerabile co­
în 1814 începu, în româneşte, în şcoala domnească
lecţii de cărţi — sau poate chiar la bibliotecile
din Iaşi, cursul de inginerie şi hotărnicie predat
de însuşi Asaki; în 1819 ieşiră primii absolvenţi
«ce până acuma plinesc lucrări de inginerie»;
în 1828 luă fiinţă, în mânăstirea călugărilor greci
delà Trei Ierarhi, şcoala vasiliană care, în 1835, fu
transformată de Domnul Mihail Sturza, prin adăo-
garea câtorva cursuri superioare, în Academia
Mihăileană. .A „A
învăţământul occidental progresa deci mea încet
si pândit de multe pericole în tânăra lui existenţă.
Trebuia însă să învingă, pentrucă un popor întreg
se îndrepta înspre razele binefăcătoare ale culturii
apusene şi îşi asimila cu un dor nespus de mare
energiile ei. A.
Fii de boieri cari în număr tot mai mare îşi
făceau studiile în centrele din apus, Paris, M ün­
chen, Viena, avură prilej să cunoască aşezăminte

Sala de cetire. înfăţişarea după 193a.

Vitrinele înlocuite cu mese pentru cetitori

întâlnite în străinătate pe când îşi făcea studiile;

anume tipul bibliotecii fondată şi susţinută pentru
uzul publicului cult, mereu la curent cu progre­
sele culturii apusene, mereu preocupată să atragă
un cât mai mare număr de cetitori dedaţi culturii
cârtii»
Dar acest tip de bibliotecă era imposibil în
laşul anului 1800, pentrucă îi lipsea cea mai
esenţială condiţie de a putea fi realizat: publicul
cetitor. „ c ,
învăţământul occidental, care formează un asttei
de public, abia pe timpul acela începea să înlă­
ture slova grecească şi metodele « didaskalilor »:
în 1804, « pe când era mai în floare epoca fana­ Sala de cetire, aspect dinspre sala profesorilor.
De remarcat tavanul ornamentat şi picturile murale
!) Braşoveanul Ioan Honter scrie în i 543 : <«Constructa
bibliotecare de rang. Şi peste puţin timp, nici
est pro necessitate studiosorum publica bibliotheca, omni-
în ţară prilejul acesta nu lipsi cu totul. Ne gândim
genis bonis auctoribus, theologis, medicis, jureconsultis. • •
în primul rând la bibliotecile boereşti, augmentate
referata ». cf. Archiv /. siebenbürgische Landeskunde, vol. i 3>
după modelul occidentului tocmai de acei tineri
1876, pag. 154-
 K A R L K U R T K L E IN : B IB L IO T E C A U N IV E R S IT Ă Ţ II D IN IAŞI

boieri reîntorsi din străinătate. In 1827 întâlnim avea să se realizeze în 1838: bibliotecile consulilor
la Iaşi un singur librar străin, d -1 Wild, în 1834 şi ale « sudiţilor », adică ale unor intelectuali de
deja 'patru 1), elveţianul J. Bell, prusianul H. supuşenie străină — deşi in parte romani ardeleni
Hemschieg, polono-armeanul F. de
Bogusz şi supusul austriac (?) A.
Emanuel, şi treburile le mergeau
destul de bine. Din listele cenzu-
rei, instituită în 1828 de guvernul
rus şi pentru librării 2), se vede că
ei primeau dese şi uneori mari co­
menzi de cărţi. Amintim numai o
singură comandă, făcută prin li­
brarul Heinrich Hemschieg şi desti­
nată vistiernicului D u m i t r a c h e
Ghika: Cele 235 de volume cât cu­
prindea ea — cărţi în majoritate ger­
mane, dar şi câteva franceze — re­
prezintă cea mai înaltă treaptă de
cultură şi ar face şi astăzi cinste
oricărei biblioteci; găsim între ele
operele lui Schiller, Shakespeare,
Herder, B a l z a c , Nibelungenlied,
Istoria Imperiului Otoman de Ham­
mer ş. a. 3).
Pe lângă bibliotecile boiereşti şi
şcolare la începutul v e a c u l u i al Picturi murale în sala de cetire. Pictura din stânga înfăţişează Cetatea Neam-
X IX -lea sunt de amintit încă două ţuiui, cea <jfn dreapta Podul lui Traian la Turnul Severin
feluri de biblioteci care, prin reia- ’ . w
ţiile lor cu apusul, erau indicate a pregăti terenul pen- şi bucovineni — stabiliţi în ţară ca medici, far-
tru tipul de bibliotecă vizat de doctorul W olf şi care macişti, comercianţi, profesori, ingineri etc. Din
cercurile lor era să vie îndemnul
pentru crearea acelei societăţi de
cărturari, Societatea Medico-Natu-
ralistă, care a fost leagănul atât al
evoluţiei ştiinţei româneşti cât şi al
primei biblioteci occidentale de tipul
doctorului Wolf în ţările noastre,
întâi bibliotecile consulilor.
Din scrierile cunoscutului filoro-
mân Wilhelm v. Kotzebue (căsătorit
cu o româncă din familia Kanta-
kuzineştilor moldoveni) care a stat,
după 1830, ani de-a-rândul consul
rusesc la Iaşi, se poate deduce că
el trebuie să se fi aflat în posesia
unei biblioteci bogate. Şi într'adevăr
în lucrarea citată a d-lui Radu Ro-
setti despre cenzura în Moldova
citim că pe la 1830 consulii străini
primeau colete de cărţi, iar comi­
sia de cenzură interveni la locul în
drept cu întrebarea, dacă poate să
le dea drumul necontrolate. Răs-
Biroul periodicelor. Dulapuri pentru depozitarea revistelor curente punsul fu că « trebueSC slobozite fără
__________ cenzură, însă comisia să bage de seamă ca particularii
*) Radu Rosetti în Analele Academiei Române, Ser. II. '
Mem. Secţ. Ist., Tom. 39 şi 30: Despre censura In Moldova. s) Conferinţa d-lui Rudolf Suţu, Despre librarii şi libră-
BucUreşti 1907. riife vechi din Iaşi, Tip. Opinia, Iaşi 1929, reoglindeşte o
2) Op. cit., voi. 29, pag. 326— 327. situaţie mult mai recentă.
a6a B O A B E
să nu profite de această cale spre a introduce cărţi ne-
permise » 1). Despre biblioteca consulului francez
avem unele indicaţii în autobiografia contelui
Karl Friedrich Reinhard, württembergez de ori­
gine, care reprezenta în 1806 la Iaşi voinţa lui
Napoleon. El povesteşte în această scriere, tri-
Birou administrativ. Prin uşa deschisă se vede o parte
din Biroul Periodicelor
measă lui Goethe în 1828, că tocmai când căminul
lui era instalat şi «lăzile cu cărţile» sosiseră din
Viena, veniră şi Ruşii *2). Iar despre viceconsulul
Prusiei delà Iaşi aflăm că în Aprilie 1822 eferă
spre vânzare 8 dintre cărţile sale unui înalt func­
ţionar turc 3).
Că sudiţii străini, transplantaţi din ţări cu cul­
tură apuseană în mediul laşului, care abia pe
atunci începea a se lepăda de haina fanariotă,
n'au renunţat la predilecţiile lor culturale între
care era şi cartea, se vede pe de o parte din listele
de cenzură, pe de alta din faptul că din sânul
acestor cercuri porni iniţiativa înfiinţării unei bi-
h Ibidem, pag. 311.
2) Eugen I. Păunei, Informatorii lui Goethe asupra Prin­
cipatelor Dunărene. Cernăuţi 1932, pag. 15 (extras din «Ju­
nimea Literară »).
3) Hans Petri, Evangelische Diasporapfarrer in Rumänien
im ig. Jahrhundert. Berlin 1930, pag. 64.
DE G R Â U
blioteci de lectură în sensul bunului doctor Wolf.
Protomedicul miliţiei moldovene, doctorul Jakob
v. Czihak, după nume ceh, după origine neamţ
din Bavaria, şi cu protomedicul oraşului Iaşi,
doctorul Mihail de Zotta, român bucovinean, în­
fiinţară, cu ajutorul unui număr de circa 20 inte­
lectuali în mare parte germani, acel « Jassyer
Medizinischer Leseverein », adică Cercul Ieşan
de lectură medicinală care avea să devie sâmbu­
rele mişcării ştiinţifice române moderne1).
Secretarul societăţii fu ales Czihak, iar sediul ei
provizoriu fu stabilit în casa secretarului, în dosul
Sf. Spiridon unde astăzi strada Vasile Conta face
colţ cu strada Muzelor.
Cercul avea de scop să înfiinţeze un cabinet
de lectură şi să pună la dispoziţia membrilor săi o
serie de reviste, fie pentru a fi citite la faţa lo­
cului fie pentru împrumut acasă. Planul avu parte
de o realizare din cele mai fericite. «Mădularii» socie­
tăţii au fost în majoritatea lor medici şi farmacişti;
găsim însă printre ei şi câţiva intelectuali de altă
profesie (î. a. pe Alexandru şi Niculae Ghika,
pastorul Daniel Roth, doctorul în drept Anton
Winkler); este deci firesc ca revistele comandate
în număr de 12 (dintre cari 11 în limba germană,
una franceză) să facă parte mai ales din domeniul
medicinei şi farmacologiei: Hufelands Journal für
practische Heilkunde; Magazin für Pharmacie
und die dahin einschlagenden Wissenschaften;
Heidelberger Klinische Annalen etc. Insă aproape
jumătate din reviste erau de cultură generală:
Neues Bildwerk oder Karlsruher Unterhaltungs­
blatt; Musarion oder Zeitschrift für die elegante
Welt; Das Ausland, Monatshefte in München
ş. a. In anul următor singura revistă franceză
(La Clinique) fu înlocuită cu una nemţească,
afară de aceasta mai fu schimbată Magazin der
ausländischen Litteratur der gesamten Heilkunde
cu Salzburger Medicinisch-Chirurgische Zeitung.
Din Cercul Ieşan de Lectură Medicinală se
desvoltă în anii următori renumita Societate Me-
dico-Naturalistă, prima societate ştiinţifică româ­
nească, în plină prosperare şi astăzi. Rolul pe care
această societate l-a jucat în procesul de închegare
a culturii naţionale este prea bine cunoscut ca să
mai insistăm. In paginile acestea societatea trebue
pomenită pentru motivul că, ducând mai departe
activitatea bibliotecară a cercului de lectură, ea
a înfiinţat cea dintâi bibliotecă publică în sens
occidental în Moldova.
Dacă d -1 Iorga — şi cu drept cuvânt — re­
marcă despre vechile biblioteci mănăstireşti şi
boiereşti că ele aveau un caracter semi-public, cu
h I. Simionescu, Evoluţia culturii ştiinţifice în România.
Academia Română, discurs de recepţiune X LI. Bucureşti
1913, pag. 18 ş. u. Pentru cele ce urmează cf. N. A. Bogdan,
Societatea Medico-Naturalistă şi Muzeul Istorico-Natural din
Iaşi, 1830— 1919, Iaşi 1919.
 K A R L K U R T K L E IN : B IBLIO TECA U N IV E R SIT Ă Ţ II D IN IAŞI 363

*1 n i i a r i S 4 f fâ !;

..Jr*' 0/
/< >/.
Â-rVy Ä.VJ», /»♦■<♦ </
.y^>;■<

'A i* »**'ftvA&ér <» <•/.'

*•t& « « M » "

jS»«tiÂ<î/»'V ,V.;

,r.r/swnJs->’t< fygm átárv .

U* V ...... ' > '***

ÍÍU*!
. .U ' ... '•■>- ■'"■■■ tff«$t*£ft&uu* //►
.a aïÛ. ,.^ ,- ... T

/jm>

Actul de fondare al Universităţii din Iaşi. Jos iscăliturile Domnului Alexandru Ion Cuza şi a lui M. Kogălniceanu
264 BOABE DE GRÂU

cât mai mult îi revine acest titlu de glorie Socie­ « trunchierii » şi luptă cu înverşunare pentru men­
tăţii Medico-Naturaliste care a înţeles să dea ţinerea propriei sale biblioteci, reuşind în cele
bibliotecii ei din capul locului, o publicitate cât din urmă să respingă definitiv atacurile pornite
mai largă, punând-o la dispoziţie chiar şi mem­ contra ei. Pe de altă parte încercarea epitropilor
brilor din provincie. Iată ce spunea articolul res­ şcoalelor pornea dintr’o consideraţie foarte justă,
pectiv din statutul din 28 Ghenar 1834: anume: Pentru ca să poată lua naştere o viaţă
Toţi mădularii lăcuitori în M oldova... se vor putea bibliotecară ştiinţifică, e nevoe întâi de centra­
folosi de bibliotecă, de cabinetul de lectură şi de cele- lizare, descentralizarea avându-şi rostul abia după
lante (Art. 35). atingerea unui anumit nivel cultural şi bibliotecar.
In tot cazul, pe data de 1 Septemvrie 1841
Iar zece ani mai târziu noul statut (din 1844), Biblioteca Mihăileană fu deschisă fără să fi în­
redactat în româneşte şi nemţeşte avea deja un globat tezaurele bibliotecii Societăţii Medico-Na­
capitol întreg şi bine chibzuit despre « Biblioteca ». turaliste.
Şi este de reţinut că nu numai membrii ordinari, Despre avutul şi modul de funcţionare a Bi­
sau cum le spunea pe atuncea: « mădularii or­ bliotecii ne informează prima ei publicaţie, un
dinari adevăraţi » aveau dreptul de împrumut, ci catalog tipărit tot în anul 1841 în două limbi:
şi « mădularii ecstra-ordinari împreună-lucrători », Katalogul cărţilor de cetit în Biblioteca Aka-
« mădularii onorari sau cinstitori », « mădularii co­ demiei Mihăilene — Catalogue des livres de lec­
respondenţi », în sfârşit precum se pare toţi inte­ ture de la bibliothèque de l'Académ ie1) «Condi-
lectualii, oamenii de bine şi doritorii de cultura
cărţii. încă din 1834 articolul sus citat prevedea că:
Mădularilor împreună-lucrătoare, ce lăcuesc afară
din Eşi, se vor împărtăşi jurnalurile şi cărţile ţirculare
seau acele ce se vor cere, însă această după reţepisă, şi
care după trecerea a şesă săptămâni, au a să înturna fără
vreo plată a portului.
Iată acum această bibliotecă binişor înche­
gată intrând în legături directe cu Biblioteca Aca­
demiei, înfiinţată de Mihail Sturza.
Actul de fondare al Bibliotecii Academiei Mi-
hăilene datează din anul 1838; până ce biblioteca
putu fi pusă în mişcare mai trecură însă câţiva ani.
Este oare de mirare că Epitropia învăţăturilor
Publice, sub oblăduirea căreia se afla atât Aca­
demia cât şi biblioteca, încerca să contopească
biblioteca Societăţii Medico-Naturaliste, care nu­
măra atunci zece ani de existenţă prosperă, cu cea
de curând înfiinţată? La data de 10 Mai 1841
Societatea se trezi cu următoarea întâmpinare:
Potrivit cu luminata hotărîre a Prea înălţatului
Domn atingătoare de înfiinţarea unei Biblioteci publice,
în care doritorii să se poată îndeletnici cu cetirea căr­
ţilor folositoare, urmează a se statornici această Biblio­
tecă in casele Kabinetului Istorico-Natural, prin întru­
nirea atâta a cărţilor acelui Kabinet, cum şi a celor a
Academiei. Apoi, până la deşertarea acelor case, pentru
a nu întârzie un asemenea lucru dorit, Epitropia a ho­
tărât a aşeza provizoriu această Bibliotecă în o sală a
Academiei şi spre aceasta pofteşte pe acea Soţietate a Aspect din « başcă » înainte de anul 1932.
da după un înadins catalog şi cărţile Bibliotecii Kabi­ Fotografie din Arhiva Bibliotecii
netului, ca să se poată orândui pentru acest scop, iar
îndată ce va fi cu putinţă se va strămuta toată Biblioteca
x) Institutul Albinei, Iaşi 1841. In 1843 şi 1844 a apărut
în casele Kabinetului, adăogându-se şi acele ce sunt
câte un Supplément au Catalogue Général de la Bibliothèque
rânduite a se cumpăra pe tot anul1).
de l’Académie Michel. Autorul catalogului a fost primul bi­
Este un lucru aproape firesc că societatea nu bliotecar, D. Guşti. Deosebit de aceasta s’a publicat un Re­
se conformă invitaţiei Epitropiei. Ea se opuse*) gulament privitoriu despre organizarea unei Biblioteci publice,
de ţinerea şi condiţiile intrării în sala citirii, Iaşi 1841, elaborat
*) Bogdan, op. cit., pag. 82. prin îngrijirea Mitropolitului Veniamin.
 KARL KURT KLEIN: BIBLIOTECA UNIVERSITĂŢII DIN IAŞI 265

ţiunile de primire în sala de cetire » puse la înce­ aceluiaş autor, ambele ediţii căutate în lumea
putul acestui catalog, sunt un fel de regulament bibliofililor.
de funcţionare. Ele prevăd consultarea operelor Desvoltarea exterioară a Bibliotecii mergea pe
Bibliotecii numai în interiorul ei; împrumut acasă îndelete şi cu noroc. Se remarcă dădăcirea
nu există; lectorii pot cere cel mult 3 volume îndeaproape de către Epitropia Şcoalelor, deve­
deodată. In ceea ce priveşte condiţiile de admitere, nită mai târziu Departamentul de Cultură şi In­
strucţiune P u b l i c ă în Ministerul
Moldovei. încă mult mai târziu M i­
nisterul se interesa de toate amănun­
tele, până şi de emiterea cărţilor
de intrare, îşi dădea avizul cu pri­
vire la împrumutarea câte unui vo­
lu m — aşa prin anul 1853 per­
mise să i se împrumute profesoru­
lui Titu Liviu Maiorescu pentru
studiile ce urmează nişte cărţi, însă
nu mai mult decât trei volume
cdată, — atrase atenţia biblioteca­
rului să întrebuinţeze o parte din
alocaţia bugetară şi pentru legatul
cărţilor şi alte asemenea escapade
ale unei administraţii prea puţin
încrezătoare în capacitatea funcţio­
narilor săi.
împreună cu toată Academia,
Biblioteca a trecut prin zile grele
în 1847, când Domnul Grigorie
f?mmfv ' . î î p *.!«- Ghika realiză planul conceput încă
cu ani în urmă de Domnul Mihail
Acelaş depozit. Aspectul în 1934. In nişele din dreapta şi din stânga se văd Sturza de a înlătura limba română
dulapurile de lemn confecţionate de oamenii Bibliotecii
ca limbă de predare a cursurilor şi a
introduce franceza. Abia în 1851 Aca­
oricine poate fi primit ca cetitor în urma unui demia îşi recăpătă vechea ei înfăţişare, biblioteca
« bilet » al Epitropiei : « referendarul », profesorii intrând şi ea într'o nouă fază de prosperare. De
şcoalelor şi toţi aceia cari « pentru darurile folo­ mare folos i-a fost în timpul acesta aşa numitul
sitoare » sunt consideraţi « binefăcătorii aşezămân­ « depozit legal » introdus după modelul bibliote­
tului » sunt scutiţi de această formalitate. cilor mari din apus şi care obliga pe fiecare autor
Stocul de cărţi puse la îndemâna publicului a ceda Bibliotecii din toate publicaţiile sale nu
cetitor era pe atunci de 562 opere în 2059 vo­ mai puţin de cât cinci exemplare 1). Biblioteca
lume, grupate pe cinci categorii corespunzătoare la rândul ei era obligată a reţine cel puţin un
cursurilor ce se predau la Academie, şi anume: exemplar din publicaţiile primite, acesta fiind un
i. Teologia; 2. Jurisprudenţa; 3. Filosofia, fi­ mijloc sigur de a lăsa moştenire posterităţii tipăritu­
zica, istoria naturală, medicina, matematicile şi rile apărute pe teritoriul Moldovei; restul de 4
arta; 4. Gramatica, retorica şi poezia; 5. Bio­ exemplare putea fi întrebuinţat pentru schimb.
grafii, geografia, istoria. Un mijloc tot aşa de binevenit pentru creşterea
Cărţile, precum era şi firesc pentru timpul colecţiilor au fost bogatele donaţii de cărţi şi
acela, erau scrise mai mult în limbi străine. La obiecte, făcute Bibliotecii de foştii profesori şi
secţia teologiei găsim numeroase opere în limba elevi ai Academiei. îndeosebi treime pomenită o
greacă, la celelalte materii opere franceze şi ger­ donaţie a poetului Vasile Alecsandri din 1853
mane. Nu lipseau însă nici cele româneşti, aşa precum şi o colecţie de cărţi ajunsă în posesia
d. e. Petru Maior, Despre începutul Românilor Academiei din Biblioteca renumitului jurisconsult
în Dacia; G . Seulescu, Gramatica românească; Christian Flechtenmacher ( + 1843).
Gh. Asaki, Poesii; A . Doni ci, Fabule; Iordache In felul acesta până la anul 1860 biblioteca
Golescu, Băgări de samă asupra canoanelor gra- ajunse la 1823 de opere în 4166 de volume.
maticeşti etc. La reviste găsim Arhiva Româ­
nească, Dacia Literară ş. a. Găsim pe urmă unele b Despre avantagiile şi desavantagiile depozitului legal
tipărituri rare, d. e. un Aristotel din 1539, Eu­ vezi ciclul de conferinţe publicat de Institutul Social Român
sebius Pamphilius, Evangelicae demonstrationes în Buletinul Secţiei Bibliologice Nr. I din 1933 sub titlul
din 1545 şi Ecclesiasticae históriáé din 1544 ale Depozitul legal, Bucureşti 1932.
266 BOABE D E G R A U

IL Biblioteca „Ulpia“ (1860 — 1864) Dar nici particularii nu se lăsară mai prejos.
şi Biblioteca Centrală (1864 — 1916) Cât era de mare încrederea în viitorul Bibliotecii,
se poate vedea din faptul că printre donatori în­
In anul 1860 învăţământul superior din M ol­ tâlnim oamenii cei mai de frunte din acea vreme.
dova îşi găsi constituirea sa sub o formă defini­ începem lista cu B. P. Hajdeu, bibliotecarul
tivă prin transformarea Academiei Mihăilene în- Bibliotecii « Ulpia », care lăsă ca amintire un
tr'o universitate cu patru facultăţi*). număr de cărţi, urmează apoi: D. A. Fotino în
Biblioteca Academiei, luând numele de « Biblio­ 1863 cu 39 volume de valoare; d-na Agnes Ho-
teca Ulpia », fu cedată Universităţii şi se mută în dorici în acelaş an cu 88 opere în 135 volume,
localul ei — vechiul palat al Domnilor Moruzi, iar în 1864 cu 340 volume; bătrânul Gheorghe
unde se găseşte astăzi Facultatea de Medicină. Asaki în 1866, apoi Cesar Boliac în acelaş an cu
Biblioteca fu instalată în mod provizoriu în trei trei manuscripte greceşti; iar cu un an mai târziu
încăperi. Cu ocazia aceasta biblioteca se degrevă Mitropolitul Calinicu Miclescu; în 1868 profe­
de o parte din inventar, obiecte ce nu ţineau în sorul Stoica cu 371 volume şi 29 manuscripte;
sens strict de cărţi, ca pânze, sculpturi, monete, în 1869 fostul bibliotecar Câmpianu, urmaşul lui
antichităţi, etc. Aşa fură cedate Muzeului de Hajdeu, cu 226 voi.; în 1871 Prinţul Grigorie
Pictură, înfiinţat de curând, un Rubens (Cezar Sturza cu 384 voi.; în 1874 Titu Maiorescu cu
primind capul lui Pompei), tablouri din şcoala lui 44 opere în 75 voi.; în 1904 Theodor Burada cu
Rembrandt, Murillo, un număr de pictori olan- 95 opere în 118 voi.; apoi donaţia Gh. Bantaş
deji, portretele Mitropolitului Veniamin şi al Prin­
cipelui Mihail Sturza, ambele executate de Schoefft,
în totul 28 de tablouri, — un material după cât se
pare preţios de 63 de litografii şi un mare număr
de opere plastice, 18 capete de ghips, 1 figură
anatomică, 1 cap de taur, 13 mâini în diferite
poziţii ş. a. cari serviseră pentru învăţământul
artistic în Academie.
De pe urma ridicării Academiei la gradul de
universitate profită şi Biblioteca. Ce mândru se
înfăţişa antetul pe scriptele ei: Bibliothèque de
rUniversité Nationale à Jassi.... Noua eră se in­
troduse sub cele mai bune auspicii. Domnul în­
suşi, povăţuit de către Mihail Kogălniceanu, se
interesa îndeaproape de rosturile culturale ale ei;
minţile cele mai luminate îi supravegheau pro­
gresele; Bogdan Petriceicu Hasdeu ca bibliotecar
era chezăşia unei eflorescenţe strălucite. Biblio­
teca fu astfel părtaşe la entusiasmul care patronă
înfiinţarea Universităţii. El se evidenţie printr’o
sporire valoroasă a stocului de cărţi. Din ordinul
Domnitorului, cărţile mânăstirilor secularizate tre­
cură asupra Bibliotecii. Aşa intrară în 1861 căr­
ţile din biblioteca vechii Mitropolii, în 1862,
240 (opere) în număr triplu din vestita bibliotecă
a mânăstirii Doljeşti.
Prin aceste două donaţii Biblioteca se îmbogăţi
cu 1055 de volume (printre cari 13 broşate şi
96 incomplecte), în cea mai mare parte cărţi
vechi bisericeşti. In anul 1864 Biblioteca deveni
proprietara renumitului manuscript al lui Ne-
culai Costin « Ceasornicul Domnilor », un model
splendid de veche artă a scrierii, cu chenare pic­
tate cu mâna, manuscript aflat la mânăstirea Ră- O nişă din « başcă », înainte de asanare.
chitoasa; în 1866 urmă biblioteca mânăstirii ie­ Fotografie din Arhiva Bibliotecii
şene St. Sava, un an mai târziu o colecţie de
cărţi greceşti delà biserica Nicoriţa din Iaşi. în 1889/90 cuprinzând 696 voi., donaţia Hachette
în 1898 cu 330 voi., donaţia Meleghi 1900 cu
b Facultatea de Teologie fu desfiinţată chiar în acelaş 220 voi.; înainte de toate însă marea donaţie a
an; în 1879 fu înfiinţată facultatea de Medicină. lui Vasile Adamachi. Acest nobil bărbat, care
 KARL KURT KLEIN: BIBLIOTECA UNIVERSITĂŢII DIN IAŞI
gospodărise o viaţă întreagă cu atâta economie
pentru a lăsa Academiei Române o moştenire de
2 milioane jum., a înzestrat Biblioteca ieşană cu
1498 volume.
Alături de Vasile Adamachi trebue trecuţi la
loc de frunte în cartea de aur a Bibliotecii doi
Aceeaş nişă după 1932
dintre ctitorii ei: Constantin Hurmuzaki şi L u ­
dovic Steege. Primul descendent din renumita
familie Hurmuzaki, de origine moldoveana, dar
stabilită în Bucovina, fiind împământenit în M ol­
dova, a jucat un rol important în viaţa publică în
calitate de ministru de justiţie şi preşedinte al
Curţii de Casaţie şi unul dintre principalii lup­
tători pentru unire. Infiinţându-se prin 1850 « B i­
blioteca Teritorială » (Landesbibliothek) la Cer­
năuţi, el se grăbi să-i facă o donaţie de 202 cărţi
româneşti, pentru ca literatura românească să fie
reprezentată în med demn şi în această biblio­
tecă. Mort la Viena în anul 1869, el lăsă întreaga
sa bibliotecă, bogată în cărţi de valoare mai ales
din domeniul istoriei, în totul 7461 volume, B i­
bliotecii Centrale din Iaşi, care le luă în primire
în anul 1871. In anul următor donaţia Hurmuzaki
fu instalată în două încăperi noi în frontispiciul
palatului universitar, formând un « catalog » pro­
priu (azi catalogul III). Aproape în acelaş timp
fură luate în primire din succesiunea lui Ludovic
Steege, fost ministru de finanţe sub Ioan Alexan­
dru şi Principele Carol, 892 opere în 1449 voi.
Rareori o bibliotecă s'a bucurat de mai mare
sprijin din partea unor nobili donatori decât B i­
blioteca din Iaşi. Cu o zestre atât de bogată, cu
bibliotecari destoinici şi având sprijinul Ministe­
rului, Biblioteca « Ulpia » ar fi putut corespunde
de minune menirii sale de bibliotecă ştiinţifică şi
367
universitară. Iată însă că legea învăţământului
universitar, promulgată în 1864, omite a se ocupa
de bibliotecă. In schimb în acelaş an fu întocmit
un regulament pentru bibliotecile publice, care
avea de scop să organizeze în mod unitar biblio­
tecile din ţară. Acest regulament schimbă ra­
dical situaţia bibliotecii « Ulpia ». Bi­
blioteca Universităţii devine o bibliotecă
publică, « Biblioteca Centrală ». Acest
lucru ar putea să pară curios, este
însă foarte explicabil. Căci nu exista
încă pe atunci viaţă universitară, o
comunitate de magistri şi discipoli ai
ştiinţei în înţelesul de azi. Numărul
studenţilor era redus; nici vorbă de o
clasă de savanţi1). încă legea învăţă­
mântului superior din 1879 prevede
scopuri pur practice pentru Univer­
sităţi : pregătirea profesională a viitorilor
funcţionari, a profesorilor, medicilor,
avocaţilor etc. Rostul propriu zis al
Universităţii, educarea spiritului cu aju­
torul cercetării ştiinţifice, nu era luat
în consideraţie. Necorespunzând aşa
dar unei trebuinţi reale, Biblioteca Uni­
versităţii îşi pierdu în mod firesc si­
tuaţia ei specială şi fu integrată în
cadrul bibliotecilor publice.
In ce priveşte situaţia bibliotecară a
aşezământului, ea rămase destul de bună
şi după această schimbare. Regulamentul din 1864*2)
prevedea trei tipuri de biblioteci publice: biblio­
teci didactice speciale; biblioteci comunale, în ora­
şele mai mari, şi biblioteci centrale. Dintre acestea
din urmă erau a se înfiinţa două: una în Bucureşti
şi alta la Iaşi.
Având în vedere că timp de 62 de ani Biblio­
teca din Iaşi a fiinţat ca o bibliotecă centrală,
schimbându-şi complet structura ce-o avusese
mai înainte, istoria desvoltării sale delà 1864—
1916 trebue privită în funcţiune de Regulamentul
din 1864.
In ce priveşte definirea în principiu a tipului
Bibliotecilor Publice Centrale, legislatorul pare a
se fi gândit — deşi evită termenul special — la
tipul bibliotecii ştiinţifice cu un adaos de atri­
buţii de arhivă şi muzeu. De aceea împarte biblio­
teca în cinci secţii: cărţi, manuscrise, stampe,
numismatică, rarităţi. Ştim că în anul 1860 Biblio­
teca înlăturase din inventarul ei tot ce nu ţinea
în mod strict de cărţi. Ei bine, în 1867, adică nu­
mai şapte ani mai târziu, ea poseda din nou 400
de monete şi medalii de argint din timpul lui
Nero, Domiţian, Traian, Deciu, Constantin Clorus,
’ ) Cf. critica lui Alexandru Philippide, Specialistul român,
contribuţie la istoria culturii româneşti din secolul X IX . Iaşi 1907.
2) Reprodus în Anuarul Universităţii. Iaşi 1895/96, pag.
276— 286.
a68 B O A B E D E G R Â U

altele româneşti, precum 133 de pe vremea lui a secolului X IX , ba şi în secolul X X , relatează

Simeon Movilă, o serie de monete ale diferitelor că până prin secolul X V III bibliotecarul putea în­
state europene moderne; la acestea se mai adaogă chide instituţia pe tot timpul iernii « din motive
vreo 150 de monete de bronz, două treimi antice de sănătate », fără ca cetitorii sau autorităţile să
şi o treime moderne; vreo 50 de medalii moderne se scandalizeze de această stare de lucruri; iar
şi o serie de obiecte de alt soiu, precum o statuetă alţi bibliotecari în dările de seamă anuale îşi ex­
a lui Cupido, o imitaţie în miniatură a Columnei primau satisfacţia că prin reducerea orelor de
lui Traian pe postament de marmoră, idem co­ frecvenţă au reuşit « în mod excelent să stăvi­
lumna lui Antonin, 4 vârfuri mici de suliţe, o lească prea marea afluenţă » a vizitatorilor. Cărţile
bucată de pafta cu trei pietre roşii ş. a. — obiecte, erau ferite cu multă grijă de deteriorare, deci nu
care se înmulţiau mereu prin donaţii şi care evi­ se împrumutau. Şi profesia de bibliotecar era
dent nu-şi aveau locul într’o bibliotecă modernă. concepută cu totul altfel decât se obişnueşte astăzi.
Căci după concepţia nobililor ei ctitori, cari o Bibliotecarul se străduia să facă cunoscute bogă­
înzestraseră cu atâtea cărţi de mare valoare, B i­ ţiile bibliotecii pe care o conducea prin publicaţii
blioteca din Iaşi trebuia să fie o bibliotecă mo­ savante cu caracter filologic, arhivar etc. Nimeni
dernă. Din păcate însă nu şi după organizarea nu-i cerea însă să-şi pună la încercare pregătirea
pe baza Regulamentului din 1864 şi nici după sa ştiinţifică, ocupându-se de probleme de biblio­
conducerea ei. teconomie, de călăuzirea cetitorilor, sporirea şi
Pentru a feri avutul Bibliotecii de înstrăinare şi selectarea stocului de cărţi, catalogare etc. Multe
deteriorare, Regulamentul din 1864 adoptă privitor volume a publicat şi în multe polemici s’a angajat
la bibliotecile centrale sistemul, atunci deja părăsit Gotthold Ephraim Lessing ca bibliotecar la B i­
în apus, al aşa ziselor « biblioteci de sală » (Saalbi­ blioteca din Wolfenbüttel, aşa încât deveni cu­
bliothek). Spre a înţelege motivele pentru cari noscut în toată lumea; se zice însă că n’a existat
biblioteca din Iaşi a corespuns, în acest lung răs­
timp atât de puţin aşteptărilor mari care se puse­
seră în funcţionarea ei, este necesar a se arăta pe
scurt în ce constă sistemul bibliotecar impus prin
Regulamentul din 1864.
Se ştie că în evul mediu exista obiceiul de a
expune cărţile, în anumite cazuri legându-le chiar
cu lanţuri, pe pupitre. In secolul 16 şi 17, datorită
tiparului, cărţile începură a se înmulţi enorm.
In faţa acestei avalanşe, biblioteca medievală tre­
buia să facă loc unui nou tip de bibliotecă, anume
« bibliotecii de sală ». Se concentrau adică toate
cărţile pe cât posibil într'o singură încăpere, mare,
instalate fiind în nişte dulapuri încăpătoare lângă
păreţi. Cărţile înmulţindu-se, dulapurile se ridicau
şi ele tot mai sus, astfel că delà o vreme nu mai
puteau fi abordate decât cu scări sau cu ajutorul
unor galerii anume construite de-a-lungul
pereţilor.
In mijlocul încăperilor rămânea mult loc liber,
nu numai pentru mesele cetitorilor, ci şi pentru
mesele de lucru ale funcţionarilor; ba în aceeaş
încăpere mai intrau şi dulapuri şi vitrine pentru
monete, rarităţi, busturi, statuete, curiozităţi ş.
m. a.
Datorită acestui sistem cărţile puteau fi servite
pe loc, lucru foarte comod pentru cetitori, cu toate
că umblatul prin sală producea zgomot. Pe de
altă parte bibliotecarul de regulă nu prea punea
preţ pe un număr mare de cetitori. H. Uhlendahl, Depozit din «başca» înainte de anul 1933.
care face descrierea amănunţită1) a acestui tip Fotografie din Arhiva Bibliotecii
de bibliotecă veche, ce seamănă perfect cu starea
Bibliotecii Centrale din Iaşi în a doua jumătate niciun singur om, căruia bibliotecarul Lessing
să-i fi împrumutat vreo carte.
b In Bibliotheken von gestern und heute. Berlin 1933, pag. Acestea s’au petrecut în secolul al X V III-lea. Cu
145 Ş- u. un veac mai târziu, « Regulamentul Bibliotecilor
 KARL KURT KLEIN: BIBLIOTECA UNIVERSITĂŢII DIN IAŞI
Publice » ar fi putut şi ar fi trebuit să înlocuiască
sistemul bibliotecii de sală cu un altul. Când colo,
de frica pierderii cărţilor sau a uzării lor prea
repezi, s'a adoptat sistemul bibliotecii de prezenţă,
care a degenerat însă până la tipul învechit al
« Bibliotecii de sală » descris mai sus, stabilin-
Acelaş depozit în 1934.
Dulap de broşuri « format III ». Depozitare sistem Gülich-Kiel
du-se prin art. 50: « Nici o carte şi nici un obiect
al bibliotecii, sub nici un cuvânt, nu se va da
afară din sala de lectură, fără de specială autori­
zare a comitetului bibliotecii ». Iar din comitet
făceau parte: decanii celor patru facultăţi, revi­
zorul şcolar şi bibliotecarul în calitate de secretar.
In sarcina acestui comitet cădea toată admini­
straţia bibliotecii, bibliotecarul şi ajutoarele sale
nefi'ind decât organe de execuţie. In afacerile
administrative se mai amesteca însă în mod
direct şi Ministerul, înăbuşind prin aceasta orice
iniţiativă a bibliotecarului. Cu un sistem învechit,
c u ’ o administraţie birocratică formată de nespe-
cialişti, era firesc ca Biblioteca să nu poată pro­
spera. Nu este de tăgăduit că în postul de director
au fost numiţi îndeobşte oameni destoinici, un
B. P. Hajdeu, Mihai Eminescu, D . Petrino, Dar
din nefericire nu s'a gândit nimeni că funcţia
de director cere toată puterea de muncă a unui
om. Căci cum altminteri s'ar explica tradiţia
269
ieşană de a însărcina cu conducerea bibliotecii
dé obiceiu universitari cu interese cu totul în
altă direcţie decât în domeniul biblioteconomiei,
şi totdeauna fără pregătirea bibliotecară necesară?
Pentru tipul bibliotecarului erudit în felul lui
Lessing avem la Iaşi câteva exemple foarte eloc­
vente. Aşa de pildă, în calitate de bibliotecar,
Mihai Eminescu îşi propuse redactarea unei gra­
matici a limbii sanscrite, ceea ce a şi făcut. Sau:
Fiind bibliotecar, Hajdeu se adresă bibliotecii din
Odesa pentru o carte rară din secolul X V II, « H i­
stoire des troubles de Moldavie », şi se apucă să
o copieze. Iar ani de zile după plecarea lui Hajdeu
delà Biblioteca din Iaşi, consulul rus intervenea
mereu ca să se restitue acea operă....
Tocmai Hajdeu era de altfel prototipul biblio­
tecarului patriarhal, schiţat mai sus. Plecând delà
Bibliotecă, el a lăsat «în urma sa un trecut sgo-
motos datorită războiului dus cu Consiliul U ni­
versitar de pe vremuri. Evacuat din domiciliul
particular, Hajdeu se mută cu toată mobila per­
sonală în Bibliotecă, unde ia măsuri să nu mai
intre nici un cetitor, care desigur îl incomoda.
Ocazia este bine venită numeroşilor adversari cari
prin Consiliul Universitar îl somează să plece,
ceea ce Hajdeu nu se grăbeşte să facă, după cum
se vede dintr'o vastă corespondenţă dintre el şi
Consiliu » (Budac).
Cam aceeaş stare de lucruri patriarhală^ o reo-
glindeşte şi ancheta ce fusese înscenată în anul
1875 contra lui Eminescu.
Actele procesului sunt publicate *) şi se vede
clar că totul fusese o înscenare a partidului la
putere care, prin acuzaţia că Eminescu ar fi sus­
tras cărţi şi obiecte din Bibliotecă, vroia să lo­
vească în « Junimea ». Se mai adaogă şi ura per­
sonală a unora dintre protagoniştii înscenării
triste, prin care i se imputa directorului-poet că
ar fi înstrăinat « un dulap boit galben cu geamuri,
un dulap boit cenuşiu, două foteluri îmbrăcate
cu piele şi muşama şi o masă de frasin de formă
eliptică»;’ afară de aceasta mai era acuzat că ar fi
furat sau pierdut 99 « opuri » în 173 volume.
Lui Eminescu i-a fost uşor să respingă acuza­
ţiile ce i se aduceau. Pledoaria sa aruncă o lu­
mină semnificativă asupra stării Bibliotecii. Emi­
nescu susţinu că operele « din procesul-verbal
al d-lui Primprocuror într'adevăr nu se vor fi
găsind în rafturi sau la locul lor, pentrucă sis­
temul vicios de a ţine patru, cinci biblioteci
într'una face să se întâmple foarte uşor aşezarea
unei cărţi în capitolul de acelaş nume din cele­
lalte biblioteci. Astfel eu cred, că acele cărţi nu
lipsesc în realitate, ci că trebue să fie neregulat
puse în bibliotecă » *2).
!) De Octav Minar în lucrarea sa Eminescu în faţa justiţiei.
Bucureşti 1914, pag. 41— 89.
2) Minar, op. cit. pag. 83 ş. u.
27° BOABE DE GRÂU

Eminescu se referia aci la sporurile de cărţi ximativ doi ani de zile; se compilau cataloage
şi la modul lor de inventariere şi catalogare, fixe după sistemul arătat mai sus, şi anume câte
începând cu anul 1865, toate cărţile noui erau un catalog pentru fiecare an în parte. Astfel că
trecute într’un registru inventar. Donaţiile mai pe la sfârşitul epocii de care vorbim, cetitorul era
mari se păstrau şi inventariau însă ca biblioteci nevoit să răsfoiască mai bine de 15 cataloage
de sine stătătoare. Din registrul inventar cărţile (scrise cu mâna!) pentru ca la urmă de multe
erau apoi trecute într’un alt registru, un soiu ori tot să nu afle cartea de care avea nevoie. Căci
de catalog primitiv pe materii, întocmit pe baza din cauza acelui « sistem vicios », cum îl carac­
unei clasificări sistematice şi a unei subclasificări teriza foarte bine Eminescu, « de a ţine patru-
în cadrul celei dintâi, pe limbi. Avem a face în cinci biblioteci într’una », sistem care nu admite
fond cu acelaş sistem de catalogare pe care îl nici cea mai mică neglijenţă din partea funcţio­
întâlnim în catalogul din 1841, şi apoi şi mai narilor, cărţile începură a se rătăci în număr din
clar încă în « Catalogul Generalu alu Bibliotecei ce în ce mai mare, fără ca să fi existat posibilitatea
Centrale din Iassi redigeatu de Cesar Catanescu, unui control eficace. Se poate afirma fără exage­
Bibliotecariu »1). rare că într’o bibliotecă mai mare rătăcirea unei
Catalogul Cătănescu are o clasificare ceva mai cărţi e tot una cu pierderea ei. Iată cum Biblio­
amănunţită decât cel din 1841; aşa de pildă teca din Iaşi ajunse cu timpul într'o stare, în
ştiinţele naturale sunt împărţite în istorie natu­ care cu toată bogăţia ei de cărţi, îi fu tot mai
rală (botanică, zoologie, mineralogie), chimie, fi­ greu de a-şi servi vizitatorii.
zică şi astronomie, iar în privinţa limbii cărţilor, Din această situaţie nu schimbară nimic nici
graiul românesc este mult mai bine reprezentat fondurile speciale şi nici mutarea Bibliotecii din
decât cu 15 ani în urmă. Riscat din punct de palatul Moruzi în noul local al Universităţii
vedere bibliotecar este însă amestecul a două din strada Carol. Mutarea în falnicul palat din
principii diferite — materia şi limba — adică un str. Carol, care adăposteşte şi astăzi biblioteca,
principiu de fond cu altul formal, în catalogul avu loc în anul 1897. Dar în noul local minunat
sistematic. Lucrurile se încurcară însă şi mai mult, ornamentat şi cu picturi murale, nu existau în­
din cauză că periodicele, care din punct de vedere căperi pentru administraţie şi nu existau nici
tehnic cer un tratament deosebit de cel al cărţilor, magazine pentru cărţi. In schimbul celor şase
fură operate în registre şi cataloage după aceeaş camere din vechiul local, i se dădu Bibliotecii
reţetă.
De dificultăţi serioase nu putea
fi vorba atâta vreme cât stocul de
cărţi era relativ mic; în curând însă
numărul cărţilor începu să crească
în mod considerabil pe cale de do­
naţii şi prin cumpărături, pentru
care Biblioteca dispunea de un bu­
get anual de 4000, apoi 4500, 7000
şi la urmă de 15.000 lei, — dar mai
ales de pe urma depozitului legal.
In anul 1876 existau în Bibliotecă
după i n v e n t a r 10.265 opere în
27.596 volume, 813 monete, 227
tablouri, 234 bucăţi rarităţi; în luna
April 1904 Biblioteca poseda 121.113
voi., în anul ig io 80.000 opere în
300.000 voi.
Pentru o mai uşoară depozitare
a unui atât de mare număr de cărţi,
fu introdus în anul 1893 numărul
curent, o inovaţie îmbucurătoare
din punct de vedere bibliotecar,
dacă aplicarea ei s'ar fi făcut în
mod consecvent şi dacă cetitorului
i s'ar fi pus la îndemână un bun catalog. Iată însă în fond o singură sală. Şi ce folos că această sală
care era procedeul în această privinţă: cărţile era mare şi peste măsură de frumoasă, cu mobilier
erau catalogate cu o întârziere regulată de apro­ de stejar şi parchet, cu un plafon splendid, care
singur costase — pe atunci — suma fabuloasă de
l) Tip. Societăţii Junimea, Iaşi 1868. peste 100.000 lei, cu fresce de-a-lungul pereţilor
 KARL KURT KLEIN: BIBLIOTECA UNIVERSITĂŢII DIN IAŞI
reprezentând edificii monumentale din antichi­
tate şi din trecutul românesc etc, etc. Impresia
pe care această sală o făcea asupra vizitatorilor
era de aşa natură, încât un călător atât de versat
cum e d -1 Iorga putea să afirme că nicăeri în Eu­
ropa nu a întâlnit alta mai splendidă. Dar ce
Aspect din legătoria Bibliotecii
folos? Nu frumuseţea este esenţialul pentru o
Bibliotecă, ci condiţiile de studii pe care ea le
poate oferi. Decât, în ce priveşte Biblioteca Cen­
trală din Iaşi, în preajma veacului al XX-lea, acele
condiţii deveniseră cu totul insuficiente.
Există din partea d-lui Niculae Iorga o descriere
amănunţită, prin care a atras luarea aminte asupra
acestei stări de lucruri. Intr'o serie de articole
în limba franceză, publicate la 1899 în l’ Indépen­
dance Roumaine ]), el făcu o aspră critică siste­
mului de conducere şi administrare a bibliote­
cilor româneşti în general, şi în special a celei
din Iaşi. Tabloul ce ni -1 prezintă este impresio­
nant, iar sentinţa de-adreptul zdrobitoare. Se
prea poate ca d -1 Iorga să fi greşit în unele che­
stiuni de amănunt. Profesorul I. Caragiani, pe
atunci director al Bibliotecii, s’a şi grăbit de alt­
minteri să-i arate pe larg « inexactităţile » *2). Dar
privind lucrurile în totalitatea lor, critica d-lui
Iorga a fost îndreptăţită. Cea mai bună dovadă o
constitue experienţele de mai târziu *) şi măsu-
x) Strânse în volumul Opinions sincères. La vie intellectuelle
des Roumains en 1899, Par N. Iorga. Bucureşti 1899.
2) I. Caragiani, Neadevărurile calomnioase ale profesorului
Nicolae Iorga in privinţa Bibliotecei Centrale Iaşi. Bucureşti
1899.
3) Cf. mai ales G. Pascu, Cronica Ieşană (Biblioteca Cen­
trală). Viaţa Românească, voi. 19, 1910, pag. 475— 482.
27I
rile ce fură luate chiar de către cei în drept pentru
înlăturarea neajunsurilor.
Obiecţiile d-lui Iorga se refereau la trei lucruri,
întâi la stocul de reviste, cărţi şi manuscripte,
care toate erau necomplete, fiindcă nu fuseseră
colectate în mod sistematic; şi situaţia era inva­
riabil aceeaş atât privitor la cum­
părături cât şi la depozitul legal.
(Dar, în definitiv, ce rost avea o co­
lectare cât de perfectă, dacă materia­
lul adunat nu se putea utiliza?).
Cetitori d -1 Iorga nu întâlnise în
timpul vizitei d-sale la Bibliotecă.
Dar ce anume aveau de căutat ce­
titorii la Bibliotecă, întreabă d-sa,
dacă această Bibliotecă nu era în
stare a le oferi nimic?
O a treia observaţie a d-lui Iorga
are ca obiect administraţia. Dar des­
pre ce fel de administraţie putea fi
vorba, dacă nu exista nici loc ne­
cesar, nici mobilierul administrativ
şi nici bibliotecari pregătiţi ? Este
adevărat că unul din bibliotecarii la­
şului, d -1 Eugen Boureanul, a pu­
blicat chiar şi o lucrare de bib­
lioteconomie, un r e z u m a t după
manualul clasic de ştiinţă biblio­
tecară al lui Graesel. Această broşură
are meritul de a fi, după câte ştim,
prima lucrare în materie de biblioteconomie în
limba românească1). Ceea ce reprezenta însă această
publicaţie, nu era decât un pium desiderium —
cel puţin pentru Iaşi — departe de realizare.
Căci iată ce constată cu 12 ani mai târziu Rec­
torul şi Senatul Universităţii din Iaşi într’un ra­
port oficial către Minister:
« Nu există în Iaşi decât o singură bibliotecă
care serveşte şi studenţilor şi particularilor. Această
bibliotecă nu are local propriu, ci e adăpostită în
localul universităţii. Nu are catalog şi a fost ani
de zile astfel administrată, că mai toate lucrările
în mai multe volume sunt descomplectate. E lip­
sită complet de spaţiu şi de loc încât nu poate
primi o serie de vreo 20.000 de dublete pe care
Academia Română i le pune la dispoziţie. Mare
parte din cărţi se găsesc într’o rezervă, în subsolul
Universităţii, în care umezeala distruge ce mai
rămâne delà şoareci » 2).
Intr'o altă dare de seamă adusă şi ea ca şi cea
de mai sus la cunoştinţa opiniei publice sub formă
de broşură, însăşi Comisia Bibliotecii constată
că Biblioteca Centrală « este atât de primitiv or-
b Eugen Boureanul, îndrumar in organizarea şi admini­
strarea Bibliotecilor. Iaşi 1913.
2) Alex. Slătineanu, Situaţia Universităţii din Iaşi. Extras
din Anuarul Universităţii Iaşi 1924/25. Iaşi 1925, pag. 20.
(In Anuar pag. 120).
2?2 BOABE DE GRÂU

ganizată şi deci în neputinţă de a funcţiona, că studiile în străinătate, mai ales în Germania. C o­

fără exagerare ar merita titlul de Bibliotecă ante-
diluviană »’ ).
Era clar că această stare de lucruri nu mai
putea dăinui.
Reorganizarea porni dintr’o ideie nouă despre
menirea studiilor academice, despre rostul ştiinţei
şi al bibliotecii ştiinţifice.
III. Biblioteca Universităţii 1916— 1932
La 9 Octomvrie 1904, cu ocazia solemnităţii
deschiderii cursurilor universitare în prezenţa M . S.
Regele Carol I, d -1 I. Găvănescul, profesorul de
pedagogie delà Facultatea de Litere, rostind dis­
cursul solemn de deschidere, vorbi despre fiinţa
şi' menirea universităţilor -). Legea universitară
din 1879 nu vedea în Universitate decât o insti­
tuţie de pregătire a slujbaşilor statului şi a profe­
sioniştilor intelectuali. Conferinţa d-lui Găvă­
nescul ilustrează cât se poate de bine cât de mult
evoluaseră în răstimp opiniunile cu privire la
rostul studiilor universitare. Vorbind de o triplă
misia bibliotecară, compusă din unii din aceşti
profesori, între ei şi profesorul de sociologie
Dim. Guşti, fu însărcinată din partea colegiului
universitar să examineze situaţia şi să facă propu­
neri de îndreptare. Se întocmi un memoriu, care
fu înaintat colegiului pe data de 20 Noemvrie
1911. Acest memoriu, dat apoi şi publicităţii1), era,
după cum spunea redactorul principal, d -1 Guşti,
o « constatare de fapt a stărei în care se află astăzi
Biblioteca centrală din Iaşi ». Rezultatul consta­
tării este însă înfricoşător de trist. Memoriul
arată « că această bibliotecă nu este organizată,
căci n’are local (nici pentru cărţi, nici pentru
cetitori şi nici pentru administraţie), n’are personal
suficient ca număr şi suficient pregătit, n’are
buget îndestulător pentru cumpărare de cărţi
şi personal. Dar chiar dacă Biblioteca din Iaşi
ar fi fost bine organizată, n’ar fi putut funcţiona
în mod normal, căci n’are un catalog general de
persoane şi pe materii, n’are o bibliotecă uzuală,
f g lM I P H T fc S -t M K S

menire a acelor studii, conferenţiarul arată că »»tmn m««t

ele au totuş un singur centru către care converg: j]âijy/aişai
ştiinţa. Astfel universitatea urmăreşte « 1. de a
à
transmite spiritelor studioase ştiinţa modernă şi
metodele de investigaţie; 2. de a cerceta... na­ {Mt XÎ.
tura lucrurilor în toate direcţiile, sporind canti­
tatea de lumină şi adevăr a ştiinţei omeneşti; 3.
de a îndruma spre stăpânirea şi utilizarea natúréi
pe baza ştiinţei, dând posibilitatea unei profesiuni
practice în societate»3). ' < //, » r* A •sOsAfâfAft
Dar prosperarea ştiinţelor, în specie a ştiin­ A 4í nfsa/a / W , a* sAm A#istA fv ..Sy/,/
ţelor noologice, este strâns legată de existenţa şi ■ Ui / ! é/ty*« ,4»"*sAs /> ffλA*t, Vfa i*

buna funcţionare a bibliotecilor moderne. , Aa, U i « ,.4 jÁfA/A ..*/»**: f>

\
Ui, / ✓ A, * .U .■ I— ■■ > ■
Pe la anul 1910 noua concepţie despre rostul
învăţământului universitar devenise bunul comun
al păturii culte, mai ales al corpului profesoral.
Şi structura studenţimii era cu totul alta decât
cu 25 de ani în urmă, după cum foarte frumos
arată acest lucru Spiru Haret în 1910, într’un
discurs rostit cu ocazia împlinirii a 15 ani delà
întemeierea Fundaţei Carol I din Bucureşti4).
In faţa acestei situaţii nu era decât firesc ca
şi Biblioteca, cea mai generală şi totodată cea
mai importanţă instituţie universitară, să fie su­
pusă unei temeinice revizuiri şi modernizări. In
vremea aceea la universitatea din Iaşi se bucurau f e - '
de mare vază o serie de profesori cari îşi făcuseră O i— M
</„„ ,1 . U »
x) Dimitrie Guşti, întemeierea Bibliotecei şi Seminariilor de
pe lângă Universitatea din Iaşi. Iaşi 1914, pag. 7. Hajdeu ca bibliotecar
2, Discursul festiv e reprodus în Anuarul Universităţii. O adresă de reclamare a « depozitului legal »
Iaşi 1904/5 pag. 3— 14.
3) L . c., pag. 8. n’are o sală de cetire pentru reviste, n’are sistemul
4) In: Fundaţia Universitară Carol I. Raport despre mersul
Instituţiunii delà 1 Aprilie igog— 31 Martie ig io . Bucureşti *) Dimitrie Guşti, Necesitatea reorganizării Bibliotecei Cen­
1910, pag. X I ş. u. trale de pe lângă Universitatea din Iaşi. Iaşi 1913.
 KARL KURT KLEIN: BIBLIOTECA UNIVERSITĂŢII DIN IAŞI 373

împrumutului cărţilor acasă, în sfârşit n'are un rând prin faptul renunţării la tipul « bibliotecii
regulament în care să se prevadă exercitarea unui de sală » (bibliotecii de prezenţă). In locul lui,
control sever în întrebuinţarea cărţilor. Este tristă preconizează acel tip de bibliotecă modernă
această constatare, căci Biblioteca Centrală din care şi-a găsit desăvârşirea teoretică prin ge­
Iaşi este singura bibliotecă mare din Moldova şi nialul conducător al bibliotecii Muzeului Bri­
tanic din Londra, italianul A . Pa-
/tu* nizzi, iar desăvârşirea practică în a
! Op«'. ........ ...... - -................... ...lifir «
doua jumătate al secolului al XIX-lea
? «• ............... ' •■ - t J § în ţările cu tehnică înaintată, în Ame­
ffi/3. V-V/ M “r * ' / M rica şi Germania.
t( Noul tip este o consecinţă a cre­
a l şterii enorme a producţiei de cărţi în
> 'B t'm J a * * * *'*«<•*' •* ' -V decursul secolului al X IX -lea. El este
!.} . J W v r 4 ţ dominat de ideia că atât stocul de
* tÂvanwJttipt t» «* ■■***< : *'*5 " : ■f cărţi cât şi administraţia bibliotecară
trebuesc îndepărtate cu totul din
atii'nf r p ijtt, < .<«..* ?•» sălile de lectură şi instalate separat.
Sala de lectură rămâne exclusiv la
dispoziţia cititorilor, cărora li se
lif i /; ' •' > pune la îndemână «biblioteca uzuală »
cu bibliografiile, enciclopediile şi ma­
nualele mai mult căutate, pentru a
V se servi singuri de ele, eventual şi
ultimele numere din revistele cu­
Eminescu ca bibliotecar. rente. Stocul de cărţi se depozitează
Ultima foaie a unei consemnări de cărţi făcută de Eminescu în afara sălilor de cetire, în ma­
gazii anume construite după crite­
este singura bibliotecă de care dispune Univer­ rii strict tehnic-bibliotecare, spaţioase,oricând în
sitatea Ieşană. . . Această stare de lucruri nu poate stare a fi mărite pentru mulţimea colosală de
dăinui, căci ea pune Universitatea din Iaşi în- cărţi ce intră într’o bibliotecă modernă.
tr'un grad de inferioritate vădită faţă de orice
universitate din lume ».
Urmară propuneri de îndreptare grupate pe
de o parte într'un « Proiect de lege pentru orga­
nizarea Bibliotecii Universităţii din Iaşi » (ela­
borat de d-nii Philippide, Dimitrescu, Guşti,
M yller şi Rainer) 1), pe de alta într'un sistem de
nouă organizare a bibliotecii.
Corpul profesoral şi forurile universitare, se­
sizate de alarma dată şi cunoscând acum situaţia
reală a frumoasei biblioteci, interveniră cu energie
pentru îndreptarea relelor. Iarăş începu pentru
Biblioteca din Iaşi o epocă de speranţe şi aştep­
tări ca şi în preajma anului 1860. Universitatea
dispunea de un fond propriu de o jumătate
milion lei, sumă enormă pentru vremurile acelea,
care sumă pare-se că intenţiona să o utilizeze
pentru nevoile Bibliotecii. Propunerile făcute de
Comisia Bibliotecii găsiră asentimentul autori­
tăţilor universitare.
Dat fiind că lucrările din acest timp au rămas,
până în ziua de azi, punctul de plecare pentru
toate încercările de refacere, se cuvine să le
acordăm o atenţie specială.
Amândouă proiectele sunt caracterizate în primul

1) Iaşi 1914. Retipărit cu unele modificări şi o expunere

introductivă de d-1 G. Pascu, Proiect de lege pentru Biblio­ O pagină din gramatica sanscrită întocmită de Eminescu în
teca Universităţii din Iaşi. Iaşi 1914. timpul funcţionării sale la Biblioteca Universităţii din Iaşi
274 BOABE DE GRÂU

Dacă pe vremuri bibliotecarul se temea de Cum s’a putut ajunge la o asemenea stare de
uzarea prea rapidă a cărţilor şi le servia în conse­ lucruri ?
cinţă numai cu mari restricţii, bibliotecarul mo­ Răspunsul la această întrebare îl dau o serie
dern tinde la o cât mai intensă circulare a căr­ de rapoarte, jalbe, întâmpinări, păstrate în arhiva
ţilor, chiar şi cu riscul deteriorării lor. Pentru Bibliotecii. Motivele exterioare trebue să le căutăm
a-1 apropia pe cetitor de cărţi şi a-i facilita utili­ în urmările războiului mondial şi în imposibili­
zarea lor, biblioteca modernă posedă un sistem tatea de a corespunde îndatoririlor «depozitului
întreg de diverse cataloage — ca un minim : un legal » şi cu caracter arhivar ale bibliotecii (înda­
catalog alfabetic pe nume de autori şi un catalog toriri pe care le prevedea şi regulamentul din
pe materii, — în acelaş timp şi o întreagă insta­ 1916). In anul 1922 legea depozitului legal
laţie tehnică pentru administraţie, contabilitate, fu extinsă şi asupra noilor provincii. Zilnic
accesiune, lucrări bibliotecare şi bibliografice, etc. năvăleau în bibliotecă zeci de volume şi fasci­
Cu un cuvânt, biblioteca modernă este un or­ cole. Să se reţină spre exemplu că în 1928 s’au
ganism extrem de complicat a cărui stăpânire tipărit în România cca. 4.000 cărţi şi vreo 2000
nu cere numai calităţi ştiinţifice, ci şi aptitudini de periodice, pe cari biblioteca trebuia să le
tehnice şi comerciale.
Iniţiatorii reorganizării din 1914
îşi dădură seama poate de dificul­
tăţile teoretice ce avea să întâm­
pine planul lor de refacere; nu vă­
zură însă destul de bine dificultăţile
practice care se puneau în calea lor,
şi nici nu era cu putinţă să prevadă
acel eveniment care avea să împie­
dice definitiv refacerea aşa cum a
fost plănuită, războiul.
Intr’adevăr, regulamentul nou fu
aprobat şi promulgat prin decret
regal Nr. 2271 din 9 Iunie 19x6,
scoţând biblioteca ieşană de sub
regimul nefast al legii din 1864.
« Biblioteca Centrală » deveni iarăş
ce fusese mai înainte: bibliotecă
universitară cu caracterul mai ge­
neral al unei biblioteci de studii.
Propunerile practice însă, ca: edi­
ficiu propriu, organizarea admini­
strativă potrivită cu cerinţele noului
regulament, cataloage, pregătire bi­ Donaţia C. Hurmuzaki (« Catalogul I »)
bliotecară a personalului, fonduri
pentru înzestrarea Bibliotecii cu cele necesare: primească pe toate în dublu exemplar. Admini­
toate acestea şi încă altele în plus au rămas strarea acestui vast material nu cerea numai un
baltă. corp funcţionăresc disciplinat şi bine specializat,
Dar războiul avu consecinţe încă şi mai grave ci şi un ’ aparat tehnic în perfectă stare. Dar
pentru Bibliotecă. din nenorocire Biblioteca nu dispunea nici de
După evacuarea Munteniei, laşul fu inundat unul nici de celălalt. Un lăudabil început fu
de refugiaţi, persoane particulare şi autorităţi, care realizat de către d -1 P. Andrei, câtva timp direc­
profitară în număr destul de mare de dispoziţia tor al Bibliotecii. Fără a schimba sistemul de ad­
noului regulament: acordarea de împrumuturi ministrare, d-sa aşeză cărţile pe două rânduri în
acasă. Serviciul împrumutului însă fu organizat dulapuri, realizând astfel o considerabilă economie
de aşa manieră încât Biblioteca în foarte multe de spaţiu. Dar aceasta era prea puţin. D -1 Andrei
cazuri rămase pentru totdeauna păgubaşe de căr­ însuşi nu vorbia decât de 3— 4 ani « cât ar mai
ţile împrumutate. In anul 1875 Eminescu fusese putea funcţiona această Bibliotecă înainte de a fi
dat în judecată pentru lipsa a mai puţin de 200 închisă »*2).
volume — volume din care unele lipseau atunci de
jumătate secol. Dar, în raportul directorului pe *) Cf. adresa directorului Bibliotecii către Comisia de
anul 1925, publicat în Anuarul Universităţii, nu­ conducere a Bibliotecii, reprodus în Anuarul Universităţii
mărul lipsurilor se ridică aproape la 30.000 vo­ Ia şi 1934/25, pag. 113.
lume x). 2) L. c. pag. 113.
 KARL KURT KLEIN: BIBLIOTECA UNIVERSITĂŢII DIN IAŞI
Cu câţiva ani în urmă se începuse şi cu înlătu­
rarea cataloagelor fixe, trecând la sistemul de
catalogare pe fişe şi punând bazele unui catalog
alfabetic pe nume de autori precum şi a unui
catalog pe materii.
Ambele lucrări rămaseră însă neisprăvite. Cau­
zele au fost multiple. Pomenim aci în deosebi una:
salarizarea cu totul disproporţionată a personalului
bibliotecar ştiinţific în raport cu colegii de ace-
Statuia lui Miron Costin delà Iaşi
laş rang delà alte biblioteci din ţară şi în raport
cu personalul universitar în genere. Şi astăzi încă
directorul Bibliotecii din Iaşi este mai prost re­
tribuit decât mecanicul universităţii, iar prim-bi-
bliotecarul, funcţionar titrat şi cu 18 ani de ser­
viciu, primeşte un salar de 3600 lei lunar, adică
aproximativ a treia parte din salariul colegului
său delà biblioteca universităţii din Cluj.
Este explicabil din punct de vedere psihologic,
dacă în asemenea condiţii râvna şi zelul de
muncă al funcţionarilor au lăsat de dorit. Lucră­
rile rezultate depe urma schimbării sistemului
375
de catalogare — ce-i drept: o muncă uriaşă —
au fost lăsate în cea mai mare parte pe seama
diurniştilor. Aceştia, ignorând disciplina severă şi
instrucţiile numeroase pe care le implică pro­
fesia de bibliotecar, aveau să prezinte doar lucrări
greşite din capul locului.
Cu toate că în anii buni, Ministerul sporise
bugetul pentru materiale şi cărţi — în anii 1928
şi 1929 alocaţia bugetară fu sporită la suma de
800.000 lei, la care se mai adaugă şi sume spe­
ciale pentru diferite lucrări de reorganizare, —
asupra Bibliotecii se lăsă totuş o atmosferă de
fatalism, care îşi găsi expresia în darea de seamă
a directorului pe anul 1926/27. Aci se spunea
răspicat că « fără sală de lectură încăpătoare, fără
săli de serviciu pentru funcţionari, fără magazii
şi fără săli de rezervă, lectorii, cât pot încăpea,
stau înghemuiţi, funcţionarii îs obligaţi să lucreze
la mesele lectorilor, fiind tot timpul incomodaţi
de public, cărţile, revistele şi ziarele nu pot fi
aranjate, iar servitorii nu pot supraveghea sufi­
cient pe lectori. Din această cauză inventariarea
şi catalogarea cărţilor, revistelor şi ziarelor merge
greu, aranjarea fişelor merge încet, consultarea
Bibliotecii este anevoioasă, şi se constată şi lip­
suri, şi foarte curând nu vom mai putea pune în
Bibliotecă niciun petec de hârtie »1).
S'a întâmplat apoi într’adevăr ceea ce preve­
stise d -1 D . Guşti cu două decenii în urmă: pa­
chete întregi de cărţi erau aruncate fără a mai fi
desfăcute, în subsoluri sau aşezate prin colţuri
dosnice pentru ca să nu se mai dea cu ochii de
dânsele. La aceasta se mai adaugă un început
de incendiu în Februarie 1932, apoi şi o serie de
neînţelegeri de ordin intern. Criza îşi atinse astfel
apogeul.
Schimbarea situaţiei surveni în vara anului
1932. Vechiul director, dându-şi demisia, Comisia
Bibliotecii luă hotărîri decisive. Renunţând la im­
posibil — , între altele şi la frumosul vis al unei
construcţii proprii pentru Bibliotecă — s’a căutat
să se realizeze posibilul. S ’a abandonat, înainte
de toate principiul nefast al bibliotecii de pre­
zenţă (« Saalbibliothek ») şi s’ahotărît crearea unei
biblioteci de studii după modelul bibliotecilor uni­
versitare din Germania. Ca model servi minunata
bibliotecă a Institutului de Economie Mondială a
LLiiversităţii din K iel (Germania), creaţia învăţa­
tului Bernhard Harms şi a d-lui Wilh. Gülich,
unul din cei mai competenţi specialişti în materie
de biblioteconomie aplicată.
Dacă lucrările începute în 1932 vor putea fi
duse la capăt, acest an va putea fi privit ca hotă­
râtor pentru istoria Bibliotecii. Este evident că
nu toată lumea a fost încântată de inovaţiile in­
troduse. Nu vorbim de controlul sever « jignitor »,*)
*) G. Pascu în Anuarul Universităţii din Iaşi, pe anii
şcolari 1926— 27 şi 1927— 28, pag. 249.
376 BOABE DE GRÂU

de interzicerea accesului liber la dulapuri şi în fire, cel puţin într’atâta ca să poată face grosso
depozite, prezentarea anticipată cu o jumătate de modo faţă cerinţelor ce i se iveau din cercurile
zi a buletinelor de lectură şi de
împrumut, limitarea numărului
volumelor ce puteau fi împrumu­
tate, fixarea duratei împrumuturi­
lor şi multe altele. In general,
sistemul bibliotecii de prezenţă
este mai plăcut pentru cetitori:
numai că la Iaşi dăduse faliment
complect.
Cu toate supărările însă, şi cu
toate că o parte din cetitorii Bi­
bliotecii trecu la bibliotecile fa­ m
cultăţilor de drept şi litere — de
curând instalate în frumoase lo­
caluri noi — nici la Biblioteca
Universităţii numărul lor nu a
KI 3 W W k
dat înapoi. Dimpotrivă, în 1933
el crescu subit, cu aproximativ
10.000 faţă de anii precedenţi:
TACOffifim
ceea ce arată pe de o parte că
inovaţiile au dat rezultate satisfă­
cătoare, pe de alta că în trecut
administraţia Bibliotecii lăsase de ,,
M llilU J fU
rrr, , 1 / f J a ' " 1 * -■
/jSrnAW , b ei< n A î fiCTo
dorit; căci iată ce spune înţe­
,, / /f /
lepciunea bibliotecară: « O bib­ (5î h ^ l i K ^ U T f e i i m C K o c n p e A n y & i
liotecă bine c o n d u s ă arată o
creştere regulată, liniştită a între­ ty o A jL p B 'k H M .a v i, : J L j j M î C Â T x H a «
buinţării; o sporire pe sărite lasă / a g *I a tr
A AH K o c t h TA CpO u AO :
a se bănui greşeli de admini­ IA O y / m ^ /
straţie » 1). ß tu tiO A V h K s n o p o rc i [ ß n ^
Al doilea principiu adoptat de
Comisia Bibliotecii pentru organi­ K em V tA A A , A v y tH H A ^ a
zare a fost acela ca, în acelaş
timp, să nu se atace toate proble- H X A * HOCTâX, l o t H î k o / t Î e , A a € & A

melç ce se puneau. Ea şi-a dat É ' —i- U / ,

IÖCKO UJtaJfiÂ^XJCTOjJW LEjjJA
seama că mai folositoare decât
risipirea puterilor în prea multe C A jC K jJ H C l.A « J (5 4 U tfc ,
direcţii este limitarea lor la un
număr redus de lucrări, acelea 7/ s
însă de importanţă primordială. jfk7' A , * / 1 ^ ^
^ c A A Ç i ^ n j S A m / y i e n ,^ C K K :
Aşa au rămas, deocamdată, deo­
parte o serie de operaţii, im­ HAiţi’bfA A x r c :
portante şi ele, amintim numai:
* *A / f
organizarea secţiei manuscriptelor, H4rrtjJ£H4f A m i J ^ í / t y o A A tjv
ordonarea ziarelor, fişarea duble­
telor, îndeplinirea conştiincioasă v ; . » *. âlkiCAAÎ / ^ Ä V H A A X i U & ţ S H l Ă :
a obligaţiilor impuse prin « de­
pozitul legal » şi multe altele,
care trebuiau să rămână pe al
doilea plan, pentru a nu periclita
acel minim ce părea a putea fi
realizat. «Kartea ce să kiamă Ciasornicul Domniloru ». Ms. Nr. 304 din anul 1714 (cel
Intr’adevăr, chiar în timpul re­ mai vechiu manuscript românesc al operei). Reprodus după fotografia d-lui
lativ scurt de mai puţin de doi N. Cartojan din « Revista Istorică Română »
ani, Biblioteca a început să-şi revie
studenţilor şi profesorilor cetitori. Aceasta bine­
) P. Ladewig, Katechismus der Bücherei. Leipzig 1923, pag. 39. înţeles totdeauna în cadrul posibilităţilor date
 K A R L K U R T K L E I N : BIB LIO TEC A U N IV E R S IT Ă Ţ II DIN IAŞI 277

prin fondurile existente şi sprijinul primit din
partea autorităţilor universitare.
Despre acestea în capitolul ce urmează.
t M t i H t i t H m O l rt,10 <rttfrt-tiy
'. A f r T î i UiH c n u M
.«ríHMírtniíM
t t t j f -. f a n
ju h
ţj*.ciA11Î / Jijrnz %1,
WtHfu juiMfei/ Hl'fllilli
H^nKtrÍr’jH
/ tr j Hv « < J* i v 0/«
h
cărţilor şi revistelor în posesiunea Bibliotecii poate
fi evaluat numai cu aproximaţie. Majoritatea căr­
ţilor face parte din grupul ştiinţelor noologice,
bine reprezentate fiind mai ales
filologia, istoria şi ştiinţele de stat ;
ştiinţele exacte sunt în general
slab reprezentate.
Biblioteca posedă cam 135.000
de cărţi şi broşuri tipărite în peste
300.000 de volume; trebue însă
menţionat că în această sumă intră
şi un mare număr de scripte, care
în bibliotecile occidentale trec la
aşa zisă « literatură moartă », şi
care, la dreptul vorbind, ar trebui
să rămână afară din calcul.
In posesiunea Bibliotecii se mai
găsesc cca 4000 de colecţii de pe­
riodice şi reviste, numărând cam
30.000 de volume. Colecţiile sunt
însă, din păcate, cam descomplec-
C— ' tate. Până mai ieri nu am avut
nicio singură colecţie întreagă —
”" r dealtminteri, o situaţie semnalată
de directorul de atunci al Bib­
íU ím tH A - ií liotecii (d-1 prof. Andrei), încă
ţltrtt ßirmn u „r „,
de acum zece ani. Cu toate acestea,
WHISCf f
jhYîîf iî(ţ din punct de vedere bibliotecar,
cnijju g r-
aserţiunea că revistele constitue

b
i i * '« Vju h

wCrrxMrn r jr t o e in i j j» i « i« H £ jf « B.n. m u
m Jju iy »H /«ö

avutul cel mai de seamă al bib­

liotecilor ştiinţifice moderne ră­
0
CM
"ŢTÍ m
T.<, ffiïfc. 7
£ U U f h ju in A i d ] J i S H h l i t*riJÂnÂ>2 m
5 fC
gitJHM)
OJ|f
mâne valabilă şi pentru noi. Cu
J •• h' is 1.7' . J ' atât mai mult cu cât revistele
î ih ^ » r /p iij f t t r r iî
h ih
'f'j ' ijjtLj Yţrvu.' tT “
ltj|« "»‘m i j l f y x l y t n V ij n gHiyVim r tU (t* iţJ « l t o t fr 'ttr ştiinţifice străine s’ar putea com­
'- i r plecta relativ uşor, cel puţin în
»it-ÄCrnfe, nbtirfş: finirm'JLqmwiac na n "f parte. Biblioteca este relativ bine
VW1ÍJ|ÍH fO fro rn tcm Ă rM fJL i
ă i î jj j m <rtfit((Hjji (oonûiM|'|f f»' nţfjn
asortată cu reviste româneşti; nu­
jrun.TCMM ű M t n / i -. iunHDVU^'A
tjt*H Mift trtK “"
T ” - f < ‘ " '. - .„ t j .
mai că, aci lipsurile sunt şi mai
Y- -^ir^ţintiinţt i- 'WHifariurt ■ a*. i t n v n \ o tY ifm * " n > h ii
mari şi mai greu de completat.
7 r*r#c„T»« v
M enţl (trUamU , jii. !* nyr r•otriumfe-Lm. Un neajuns greu de înlăturat
*MÍ rt\l rt 7KVtM
' l? £^\ . _ rtAUt*v
MJ jMMHtWl« bf'd'ri* îl constitue însă faptul că abia o
^J*Y1HHIMHYîMţtt « « <rf
ih m hi cm m m
r rT i <Tf mică parte din stocul de cărţi şi
m»<oientî ţiiorttţn&i Ui}ţnn\fCHH •ŢT reviste este până acum legată. Iată
th3h» j/!őjum'T
f t r t 'T n;TT'
tţ) Iybm't ..--hr^9i Crn*ivntrX-9*»M9 •■ /rrr unde trebue căutată uria dintre
i- cauzele de căpetenie ale relei
* > ,r întreţineri pomenite mai sus. In
n V î
1A ■
trn* 7 .
. ?}\ \ *■«, ^ această privinţă repararea omite­
rilor trecutului impune Biblio­
tecii o considerabilă sarcină ma­
Ceasornicul Domnilor, manuscript din 1731.
terială. Străduindu-ne a feri cărţile
Reprodus după fotografia d-lui N. Cartojan din « Revista Istorică Română
şi mai ales revistele de peire, ne
scoatem pentru moment din în­
curcătură, efectuând legături pro­
IV. Starea şi funcţionarea actuală vizorii, totuş fără a permite ca volumele să devie
a Bibliotecii impracticabile, prin aceasta. (Trebue de relevat
că mai toate legăturile ce s’au făcut în trecut sunt
i. S E C Ţ IA C Ă R Ţ IL O R , P E R IO D IC E L O R de toată soliditatea, de regulă în piele şi pânză).
ŞI Z IA R E L O R T IP Ă R IT E . — Neexistând inven­ In ce priveşte broşurile, — îndecomun o pa­
tare sistematic alcătuite pentru trecut, numărul coste a bibliotecilor, — am adoptat sistemul de
378 BOABE DE GRÂU

depozitare excelent şi în acelaş timp şi ieftin al Şi ca fond ele prezintă importanţă. D -1 Cartojan,
Doctorului Gülich delà biblioteca Institutului de care s’a ocupat de aproape cu studierea acestei
Economie Mondială si Comunicaţie Maritimă dm opere, ajunge la concluzia că manuscriptul din
Kiel. 1714 prezintă dintre toate copiile existente ver­
In anul 1934 s'a instalat chiar în corpul Biblio­ siunea mai apropiată de originalul pierdut; delà
tecii o legătorie cu scopul de a efectua cu mai această copie pleacă d-sa pentru a face compa­
mare repeziciune cel puţin reparaţiile şi lucrările raţia cu textul spaniol al lui Guevara şi interme­
urgente. diarul latin.
Lipsindu-ne mâna de lucru, reorganizarea Dintre celelalte manuscripte sunt de pomenit:
Bibliotecii nu a putut fi extinsă până în prezent şi colecţia letopiseţelor lui Grigore Ureche, Miron
asupra ziarelor. Astfel că această secţie se află şi Costin, Niculae Costin care a servit lui Mihail
acum încă în starea din 1910, când d -1 Pascu Kogălniceanu la tipărirea letopiseţelor Ţării M ol­
făcea constatarea că anumite ziare şi reviste stau dovei; copia de pe letopiseţul lui Ioan Neculcea
trântite în «pod, clae peste grămadă». scoasă tot de Mihail Kogălniceanu de pe copia
Biblioteca mai posedă un stoc de
dublete şi prisosuri, din care ali­
mentează bibliotecile populare. O
donaţie mai mare a fost făcută în
anul 1919 bibliotecii oraşului Chi-
şinău. Se zice că s’ar fi cedat cam
15000 de volume, numărul precis
mpmmiât*, «
nu se ştie, deoarece nu s’au încheiat
■ rím
procese verbale de rigoare, opera­ 1 IfljijP»»'« ■ tmfi*ŞftM
ţiile de predare efectuându-se în i nţtm.*o,TÍ
mare grabă. •ren. . i a » . * r j» < m * t u r m
2. S E C Ţ IA M A N U S C R IP T E ­ mutmmus . nÿmfimtsmm
LOR, STAM PELO R, M ONETE- fiiitVfSÍ jVjiMBrrS«* iMmvif» . « •
LO R , H Ă R Ţ IL O R ŞI S I G I L I I ­ vámftyct.'rHf»»¥•£*• . M*’ **P*
Sfucâ *Ími«,(««* .
LO R. — Secţia, care după regula­ 6f%
H(tinóiét, Amm f f|j|§ um «MfmîmÂd» •
mentul Bibliotecii poartă denumirea ; trinkt, nmvx, . ggş «»ew ú p :. um KÚríÚM i/ţx*
amm m ■ ammfi'ţmici nt*
de mai sus, nu cuprinde în realitate wMfiWKi
, mtî ui
decât manuscripte şi cărţi rare, j£*#» u m A ß .^ ß m m *] rw » « 4®*)«
întru cât stampele, monetele, rarităţile m m ţh ţa ^ ^ f «ti&wfi mapfait», mm»»
Mâţiij[4*91*8 I KU*I ut» «wJtMrtĂ•mi*#
etc. au fost cedate, o parte în anul t ma
1860 Muzeului de Pictură, iar alta «ftMt/mm.. iu n mm*3 » » ^ « tm»
în anul 1916, Muzeului de antichi­ \ modpnep mm mk «jW J » «•

tăţi x).
Colecţia manuscriptelor poate fi
socotită bogată în opere privitoare
«Cartea românească de învăţătură delà pravilele împărăteşti
la trecutul românesc, remarcabile din
(«Pravila lui Vasile Lupu»), Iaşi 1646
punct de vedere bibliofil şi bib­
liografic (deşi nu se poate com­
para, evident, nici pe departe cu colecţia Aca­ Post. Hurmuzachi; copii de pe letopiseţele logo­
demiei). fătului Vas. Damian şi Tudósé Dubău din 1716;
Din cele 325 de manuscripte ale Bibliotecii, copia letopiseţului lui Miron Costin scrisă pentru
280 au caracter religios, restul fiind de ordin logofătul Ioan Ţiuilă în 1825; Popescu Radu,
linguistic, istoric, literar etc. După limbi cca 150 Letopiseţul lui N. Costin pentru domnia I şi a
sunt scrise în româneşte, 40 în greceşte, 35 în Il-a a lui Niculae Mavrocordat în Moldova şi Ţara
diferite limbi. Românească (1755); Gherasim Arhimandritul, Is­
Dintre manuscriptele Bibliotecii cel mai im ­ toria craiului Suediei Carol X II (Iaşi 1792); Hro-
portant este « Ciasornicul Domnilor », opera ine­ nica Românilor a mai multor neamuri, copie de
dită a lui Niculae Costin. Biblioteca posedă două Marcutia (Buda 1821), fost în posesia călugărului
copii, una din 1714, un volum în folio de 283 foi, ardelean Gherman Vida şi care a servit apoi la
legat frumos în piele, a doua mai recentă din 1731 tipărirea ediţiei delà Iaşi ş. a.
ambele scrise îngrijit cu cerneală neagră, având Nu mai puţin bogată este biblioteca în tipări­
frumoase iniţiale şi frontispicii executate în roşu. turi vechi, păstrate la aceeaş secţie, mai ales în
tipărituri privitoare la vechea cultură moldove­
x) Vezi Muzeul de Antichităţi din Iaşi de d-1 Orest Tafrali nească. Din acele cărţi care s'au tipărit la Iaşi
în Boabe de Grâu 4, 1933, pag. 641 ş. u. în epoca lui Vasile Lupu între 1641, data înfiinţării
 KARL KURT KLEIN: BIBLIOTECA UNIVERSITĂŢII DIN IAŞI 379

tipografiei, şi 1647, când se tipăreşte ultima « Divanul sau Gâlceava înţeleptului cu lumea sau
carte, Biblioteca posedă şi anume prima tipăritură giudeţul sufletului cu trupul », Iaşi 1698, prima
din Moldova, la care s’a lucrat doi ani de zile carte tipărită a lui Dimitrie Cantemir.
(1641— 1643): « Carte românească de învăţătură... O serie de tipărituri vechi de mare valoare
provine din biblioteca vechii Mitropolii; ele au
fost înşirate mai sus. Este de remarcat că în
Ü ío HWWfi ** «
afară de tipărituri vechi cu privire la Moldova,
" <> .- -* • , , .
I ((m ţ ţ t u m ţ ţ» , i ’tfia tP i w i w r t ,,
Biblioteca posedă asemenea tipărituri privitoare
* J Mm n.uV *,♦ !!'!!*. s Í; it L. , ţii ■ . la cultura românească din toate ţinuturile. Aşa
vtfOţtKrtmHfm :'W««. i i «**&* deţine d. e. două exemplare din Biblia delà Bu­
' “â '« T 0 a w u $im M ÿfmm Vi * cureşti din 1688 (« Biblia lui Şerban Cantacuzino»)
«*»« * |Uf*_0»n* **,%. 4 -;i-
f t t t Î M t , Q m m » ftm M . » j|}« ,
ş. a.
•■■■ «Ï« *«<«• -V • ' f<....... . , . .. Tot din biblioteca vechii Mitropolii provin o
m t ft i gfilpm.**#. pt&tfjpkÂ,], vŞtnmţt ţ m m J .W .« seamă de tipărituri vechi din Ardeal. Aşa avem:
«§»«» M
« Chiriacodromion sau Evanghelie învăţătoare »,
Q t i s t 'm m tt i i i I t t ţ - m ' i J t gVwiw •
.. ,*•<»MM
. ~ •<** “ f?1 „ >■*/ '■ ‘ J **», Alba Iulia 1699. Iar din tipăriturile efectuate la
|*f

t *ür"K<H!3^. «W . Blaj, Biblioteca posedă dintre primele delà în­

k á l i “, p ‘ ! fiinţarea tipografiei, în parte în original, necu­
* . i '*8/1 V. .'L V '/. noscut de Bibliografia românească veche cum e :
Strastnic. Blaj 1753. Din cele cunoscute posedă pe
cele mai importante tipărite pe vremea episco­
pului Petru Pavel Aaron şi Bob.
"HÔ8BPM * j i e ^ M j f f ! * Din biblioteca vechii Mitropolii au mai trecut,
_ 5Sf**e*/ î “4»* ~v Uf*fje.ÂnsiA * în sfârşit, în proprietatea Bibliotecii principalii
a.*vmím
»zzteizvzami umjmlm»tysewşmx 0mgzmïm0 * părinţi ai bisericii răsăritene şi apusene, mai toate
datând din secolele 17 şi 18, tipărite la Paris,
f6H^ fW ivş x *'***.*> « jtwwiM.í
mÍM « « a * fyrnm» ggfjp» \a-mu « ^ « V
Roma, Veneţia, Lipsea.
JJ * mţlm. Cu părere de rău trebue constatat că starea
f í « .Î, 4 ■: :■■ * , f , , : :; , , ; , acestor manuscripte şi cărţi rare este în general
»*1f î :* *•* - •. î■ , , rea. Nemulţumitoare este şi utilizarea şi despuierea
t m l f t . *A**m m m .m , h >< n m r n u ï> trà& ~ .
•*««>> • mmi-í .?/<
(.Mxfiut u n^*if*rsí?>$pw Vu'
ştiinţifică a acestui tezaur de manuscrise de o va­
«W ïS '.a* loare atât de mare pentru filologia românească.
** ******* ■ .... 75 ,7 * "4><í* .:■ .. t Delà 1860 încoace numai în mod excepţional se
, *:, / f i « i }■ * , , jftí* | ,f <■•' . i
... ■>. , ... .'. í •■ ■ ! .... .........
mai găsesc savanţi cari să se ocupe cu asemenea
lucrări. Aşa d -1 N. Cartojan a utilizat, decurând,
*.»/J.1/1- *■ pentru lucrările sale asupra Ceasornicului Dom­
H l nilor, şi manuscriptele ieşene x).
Secţia manuscriptelor fiind puţin frecventată,
« Viaţa şi Petrecerea Sfinţilor » a Mitropolitului Dosoftei. reorganizarea lor a fost lăsată pentru mai târziu.
Iaşi 1683
3. C A T A L O A G E L E B IB L IO T E C II. — Pro­
din multe scripturi tălmăcită, în limba slavo- blema cataloagelor a format de mult un punct
nească pre limba românească » din 1643 (« Ca­ nevralgic pentru Biblioteca din Iaşi; încă Hajdeu
zania lui Varlaam»); «Şeapte Taine ale besea- se plânge în anul 1860, că, din cauza măririi
ricii » din 1645 — cartea a fost cumpărată de Bibliotecii, cataloagele devin « cu totul îngreui-
Eminescu pe când era director al Bibliotecii, în torii şi mai cu neputinţă de a le ţinea în bună
urma unui raport amănunţit către Minister, care stare », propunând înfiinţarea unui catalog alfa­
se află şi astăzi la acte ; şi « Cartea românească betic pe numele autorului, « de pe care cu
de învăţătură delà pravilele împărăteşti » din 1646 mare înlesnire se poate face unul ştiinţific ». Delà
(« Pravila lui Vasile Lupu »). A patra carte scoasă Hajdeu şi Eminescu şi până în zilele noastre, în
atunci, şi anume : « Răspunsul la catehismul cal- actele Bibliotecii, revine mereu dorinţa după ca­
vinesc » de mitropolitul Varlaam nu se mai gă­ taloage noui şi bine organizate.
seşte nici la Academie, care păstrează numai o împlinirea acestui deziderat s’a tot amânat însă,
copie recentă după un exemplar trimes la Mos­ după cum am relatat, până în preajma războiului.
cova în timpul războiului.
Din epoca mitropolitului Dosoftei Biblioteca *) N. Cartojan, « Ceasornicul Domnilor » de N. Costin şi
are « Psaltire a sfântului prorocu David » din originalul spaniol al lui Guevara în Revista Ist. Română,
1673 de « smeritul Dosoftei mitropolitul din Ţara voi. 3 (1933) Ş- v- — D-I Cartojan a avut bunătatea a ne
Moldovei» ş. a.; din epoca lui Antioh Cantemir permite reproducerea clişeelor delà pag. 376 şi 377.
a8o BOABE DE GRÂU

In răstimp s'a continuat a se lucra cu cataloagele Pentru periodice nu au existat altădată nici
fixe, descrise mai sus. Numărul acestora este de registre nici cataloage (unele rudimente de acest
16 în 22 volume. Cea mai mare parte dintre ele fel, găsite într’o stare deplorabilă, sunt puse la
sunt atât de murdare şi de zdrenţuite, încât le- îndemâna funcţionarilor, care le întrebuinţează de
gătorul însărcinat cu repararea lor exterioară pri­ nevoe). Pentru ca funcţionarii de resort să se
veşte această lucrare ca o adevărată corvoadă. poată orienta cât de cât, s'a compus în cursul
Sub stimulentul regulamentului din 1916 s'a anului 1933 un catalog topografic interimar cu
început transcrierea cataloagelor fixe pe fişe mo­ indicaţiile strict necesare, care cuprinde şi zia­
bile, format 85 X n o mm (trebue amintită aci rele. In primăvara anului 1934, s'a trecut în
şi încercarea de întocmire a unui « catalog unitar » sfârşit, după multe tărăgăneli din cauza lipsei de
pe fişe model sistem « Borgeaud », format 105 X fonduri, de dulapuri pentru depozitare, registre,
118 mm, abandonat însă curând). fişiere, fişe, etc., la înregistrarea definitivă a re­
Această lucrare fiind executată de către diur- vistelor şi implicit la alcătuirea unui catalog topo­
nişti şi studenţi fără priceperea necesară, valoarea grafic destinat cetitorilor.
ei ’ bibliotecară fu foarte problematică. In conse­ In sfârşit, ar mai fi a se menţiona confecţio­
cinţă noul catalog multă vreme nu fu întrebuinţat narea unor cataloage şi cartoteci administrative,
aproape deloc de către cetitori. In anul 1932, el necesare funcţionarilor pentru serviciul intern, aşa
a format obiectul de căpetenie al preocupărilor cum se găsesc în orice bibliotecă mai mare x).
de refacere: după o revizie generală, fură com­ 4. A D M IN IS T R A Ţ IA ŞI L O C A L U L .—
plectate fişele prea sumare sau greşite, apoi fură începând cu anul 1932, administraţia Bibliotecii
introduse vreo 20000 de fişe scrise încă de mai
de mult şi alte vreo 8000 fişe de trimitere; în
sfârşit, toate fişele— 150.000 — care din ^cauza
confecţionării lor defecte, se imobilizaseră în ca­
zare, fură scoase, perforate şi tăiate din nou. In
Sept. 1933 lucrările acestea fiind terminate, ca­
talogul fu pus la dispoziţia cetitorilor sub nu­
mele de « catalog provizor ». De atunci încoace,
cu toate lipsurile sale, la înlăturarea cărora se lu­
crează treptat, a dat rezultate destul de bune, —
şi trebuia să le dea, căci este singurul catalog
pus în permanenţă la îndemâna cetitorilor.
Paralel cu preocupările de continuare şi com-
plectare a catalogului provizor merg lucrările de
întocmire a unui nou catalog alfabetic pe autori,
pe fişe format internaţional 75 X 125 mm. Ca
principiu de alcătuire ne servesc « Instrucţiuni(le)
pentru cataloagele alfabetice » ale Bibliotecii de
Stat din Prusia, cari reprezintă astăzi — dacă
facem abstracţie de bibliotecile americane — cea
mai răspândită normă bibliotecară; în acelaş timp
aplicând aceste « Instrucţiuni », avem şi posibilitatea
de a participa mai târziu la « Berliner T itel­
drucke », de unde va rezulta nu numai o uşurare
în ceea ce priveşte cuantumul de muncă ci, tot­
odată, şi o fundare absolut sigură a operaţiilor
catalogării.
Pentru catalogul pe materii nu există norme
atât de categorice ca pentru cel alfabetic. Sistemul
decimal, indiferent dacă pe cel original al lui
Dewey sau pe cel delà Bruxelles, nu ne-am putut « Cartea românească de învăţătură, dumenecele preste an ».
decide să-l adoptăm. De aceea, pentru catalogul (« Cazania lui Vârlan »). Iaşi 1643.
metodic, ne-am decis pentru un sistem simpli­ Evanghelia la Dumineca Floriilor: Intrarea în Ierusalim.
ficat, lucrând în acelaş timp şi la un catalog
analitic. a suferit şi ea o transformare, condiţionată de
Resimţim mult lipsa unui catalog corporativ renunţarea la tipul bibliotecii de prezenţă.*)
şi administrativ, care să ne facă posibil a cores­
punde în toate obligaţiilor ce incumbă Biblio­ *) Cataloagele tipărite ale Bibliotecii — catalogul Guşti şi
tecii de pe urma depozitului legal. Cătănescu — s’au pomenit mai sus.
 KARL KURT KLEIN: BIBLIOTECA UNIVERSITĂŢII DIN IAŞI 381

Prima chestiune pusă pe tapet în legătură cu
această transformare a fost problema localului.
S ’a renunţat pentru moment, la ideia unei clădiri
numai pentru ziare nu s’a putut găsi până acum
un loc potrivit.
Pentru rest va fi suficient localul de până
acum, după ce se va fi dus la bun sfârşit redepo-
zitarea pe format-mărimi, adoptată după modelul
din K iel — o lucrare care poate însă să mai du­
reze zeci de ani.
Dar trebue să adaugăm că toate depozitele Bi­
bliotecii au un caracter provizoriu; toate au spre
exemplu rafturi de lemn, pe care le construesc
din 1932 servitorii Bibliotecii transformaţi în tâm­
plari; apoi toate sufăr de lipsă de lumină şi aer.
Nici măcar lumină artificială (care în unele lo­
curi trebue să ardă toată ziua) nu avem sufi­
cientă, deşi o considerabilă parte din fondurile
Bibliotecii au fost învestite în instalaţii de tot felul.
In depozite domneşte veşnic un semi-întuneric,
astfel că volumele nu pot fi servite uneori decât
cu lămpi de buzunar. Această situaţie este cu
totul insuportabilă.
In ce priveşte acordarea de fonduri pentru
Bibliotecă, Ministerul este, din nefericire, mai

Desen colorat de mână dintr’o tipăritură Jansson-iană.

Amsterdam, 1657

proprii. Avem în schimb speranţa că vom ocupa

unele încăperi devenite libere în urma mutării a
două facultăţii din corpul vechii clădiri univer­
sitare. Până în prezent aşteptările noastre nu s’au
realizat. Am reuşit în schimb, cu sprijinul rec­
torului şi al Senatului Universitar — ne mai lip­
seşte acum doar concursul Ministerului — să
amenajem, în vechiul nostru local, cinci cămăruţe
mititele pentru funcţionari. Toate sunt însă neîn­
căpătoare. Apoi mai e şi inconvenientul că unele
dintre servicii (de ex. serv. catalogării şi acela al
accesiunii) care, din cauza conexului dintre lu­
crări, ar trebui să fie instalate perete în perete,
sunt totuş nevoite să comunice între ele pe di­
stanţă de mai multe sute de metri. Sperăm însă
că această situaţie se va schimba în avantajul
nostru, imediat ce noua aripă a palatului univer­
sitar va putea fi ocupată în întregime. Petru Maior: Didahii adekă învăţături... Buda 1809
In ce priveşte instalarea stocului de cărţi şi
periodice ale Bibliotecii s’a ajuns până acum la ur­ mult decât econom. Curba reducerilor a fost apli­
mătoarele soluţii: periodicele au fost depozitate în- cată în mod de-a-dreptul brutal tocmai în anii
tr'un subsol destul de încăpător; dubletele, care 1932 şi 1933, ani decisivi pentru reorganizarea
zăceau până acum clae peste grămadă în acelaş Bibliotecii. Pe când celorlalte biblioteci universitare
subsol (başca), fură depuse subt galeria Aulei; din ţară li s'a lăsat de bine de rău o pătrime
382 B O A B E DE G R Â U

din suma de 800.000 lei pe care o primeau ultimele decenii, lumea a devenit sceptică şi nu
altădată, alocaţia Bibliotecii noastre fu redusă la mai vrea să creadă în refacerea Bibliotecii din Iaşi.
suma derizorie de 60.000 lei anual. Dacă fiecare
cetitor al Bibliotecii nu ar necesita decât un leu
şi 50 bani spese de regie anual — în raport cu
condiţiile speciale ale Bibliotecii noastre costă în
realitate mai mult, — atunci cei 40.000 de ceti­
tori ar înghiţi alocaţia bugetară, fără ca să se fi
achiziţionat nicio singură carte sau revistă.
Este de aşteptat ca Ministerul să se sesizeze
de această situaţie, acordând Bibliotecii din Iaşi
cel puţin un tratament de egalitate, dacă nu unul
de preferinţă (pe care şi-l revendică din mai multe
motive), faţă de universităţile celorlalte provincii,
înainte de toate va fi necesar să se acopere o da­
torie externă de aproximativ 350.000 lei, contrac­
tată în anii 1927— 31, datorie care cu niciun chip
nu va putea fi achitată din cei 60.000 lei anual.
In ultimul an, Universitatea ne-a venit în ajutor
cu mijloace proprii. Dar aceste mijloace se dove­
desc a fi insuficiente, avându-se în vedere că

1 Ç T 0 P Ï iî
CKfHnTSfIH W lß HO/lt.
C t i r s -l-TPSEKHHUUrfc fWM/fMSlJlIH
THHg'fHMH.

T î a /v c s h h t î a « nj< a  wsa €,\Hift.'cKî, n i J h o Ác t j * M. Kogălniceanu : Letopiseţele Ţării Moldovii. Iaşi, 1852.

flVVU H O M O .U O B iH i'cK X , A i CMfpti'fV.t

fiOHÎ/îMli! KCOCT/IKS MHT f OH : MCD/iJUfi: Aşa se explică tendinţa ce există chiar în sânul
um T v n a f H i a k V S i l k Universităţii ieşene de a îndopa bibliotecile Fa­
cultăţilor în dauna Bibliotecii Universităţii. Nu se
wfjMAM» aS m H»I4 T%AVm USH Ity £*M hVaS h KCtfjfV
poate tăgădui că această tendinţă — atât de gre­
iCOrfHH O U H U d C T S f» / U C 3 fl8 0 A .
şită, dacă se priveşte mai delà distanţă — se re­
marcă de aproximativ zece ani din ce în ce mai
mult. Există în Iaşi facultăţi care pot cheltui
T O M S / l A A T f S S A £-. - pentru bibliotecile lor multiplul sumelor ce se
. '4 $.. 'M dau Bibliotecii Universităţii. Desigur, concepţia
aceasta va fi părăsită abia atunci când aceste
biblioteci astăzi încă mici vor creşte şi vor deveni
^ OASivni» ß TvnorpI^M CŢimit MnTtoncuf« Muma« : (vorba lui Hajdeu din 1860): «cu totul îngreui-
4 ivfjwu Muu« . ib Ans.\ At.u A c I S 2 4 .
torii şi mai cu neputinţă de a le păstra în bună
• Jţi I c j o a î Â c m î 'a t v A 'V ii A t iA j fV . sta re » ... Căci înjghebarea şi administrarea unei
biblioteci mici este o chestie de bun simţ. Con­
Él . ducerea unei biblioteci mari cere specializare ştiin­
ţifică, tehnică şi comercială într’un echilibru care
Veniamin Kostake, Mitropolitul Moldovei: Istoria Scripturii se întâlneşte foarte rar (nu numai la noi).
cei noaă. Iaşi, 1824.
5. F R E C V E N T A R E A B I B L I O T E C I I ŞI
întreaga instalaţie de administrare a Bibliotecii S T A T I S T I C A C E T I T U L U L — Prin diverse
nu este a se reorganiza — căci ea este inexistentă— împrejurări, ba chiar şi delà tribuna Parlamen­
ci trebue înfăptuită din nou. tului, lipsurile şi insuficienţele Bibliotecii din Iaşi
Iată însă că, datorită experienţelor făcute în au fost divulgate la toată lumea. Nimic mai logic
 KARL KURT KLEIN: BIBLIOTECA UNIVERSITĂŢII DIN IAŞI
decât deducţia că nu prea se vor fi îmbulzind
cetitorii la această bibliotecă.
Statistica arată însă contrariul, ceeace dove­
deşte pe deoparte necesitatea bibliotecilor pentru
Iaşi (sau mai bine zis pentru Moldova); iar
pe de altă parte, zelul de cultivare al tine­
retului.
ă numărul cetitorilor pe ultimii zece
1924/25 ..................... . . . .
1925/26 . . . . . . . . . .
1926/27 . . . . . . . . . .
1927/28 . ................. . . . .
1 9 2 9 ......................... . . . .
1 9 3 0 ......................... . . . .
I 93 1 ......................... . . . .
1 9 3 2 ......................... . . . .
1 9 3 3 ......................... . . . .
1934 (6 luni) . . . . . . . .
E delà sine înţeles că cetitorii se înghesuiesc
mai ales în timpul anului şcolar. (Noemvrie, D e­
cemvrie, Februarie şi Martie sunt lunile cu frec­
venţele mai mari). în lunile de iarnă media zil­
nică a cititorilor este aproximativ 200; în timpul
vacanţelor prea frumoasa sală de cetire este aproape
goală.’ Instalarea unui număr aşa de mare de lec­
tori <<de sezon » este destul de dificilă. Am mai
câştigat locuri scoţând din sala de lectură — în
1932 — vitrinele rarităţilor cedate — în 1916 —
Muzeului de Antichităţi şi adăogând la cele 72
de locuri câte au fost înainte încă 48. Iar prin
mutarea cabinetului directorial s'a câştigat loc
pentru o sală de lectură pentru profesori, s’au mai
instalat două vitrine pentru reviste, în care se
expune ultimul număr a 180 de reviste curente
de toate specialităţile şi în diferite limbi. L ec­
torii dau acestor reviste o atenţie îmbucurător
de mare.
Despre consultarea cărţilor ne lămureşte ur­
mătorul tablou, compus după indicaţiile stati­
stice, din lunile Octomvrie 1933 până în Martie
1934 (inclusiv):
S'a împru­ S ’a servit în
mutat acasă sala de lectură
volumelor
volumelor
Numărul
Numărul
Numărul
Numărul
operelor
operelor
Cărţi . . . . 1.376 1.614 4.498
Periodice . . 145 221 388
Total . . 1*521 1.835 4.886
283
6. R A P O R T U R IL E ŞI S C H IM B U L C U A L T E
B IB L IO T E C I. — Cu celelalte biblioteci din ţară şi
străinătate, Biblioteca noastră întreţine relaţii nor­
male. Din timp în timp împrumutăm şi primim cărţi
în împrumut. Bibliotecile din ţară cu care corespon­
dăm sunt: Bibilioteca Academiei Române, Bi­
blioteca Fundaţiei Universitare Regele Carol I şi
Bibliotecile Universităţilor din Cluj şi Cernăuţi,
Biblioteca Brukenthal din Sibiu. Printre cele
străine numim Bibliotecile din : Cracovia, Lem ­
15.650
15.251 berg, Breslau, Berlin, Wiesbaden, Budapesta, D e­
26.416 breţin etc.
25.001 Schimburi facem cu mai multe biblioteci şi
21.651 instituţii din ţară şi din străinătate.
25.120 In ce priveşte donaţiile ce se fac Bibliotecii
noastre amintim cu deosebită recunoştinţă pe cele
24.108
26.528 primite din partea Ministerelor de Externe ale
37-334 Franţei, Italiei şi Cehoslovaciei, care nu ne
29.630 trimit numai cărţi, ci mai ales ne pun la dispo­
ziţie în mod curent o serie de reviste de mare
preţ pentru noi.
Fundaţia Carnegie pentru pacea internaţională
şi Societatea Naţiunilor trimit în mod regulat din
publicaţiile lor, tot aşa şi diferite universităţi şi
instituţii universitare din Statele Unite, Ungaria,
Japonia etc.
* *
Cu ocazia deschiderii solemne a cursurilor la
Universitatea Mihăileană din Iaşi, în ziua de 1
Noemvrie 1933, M . S. Regele, însoţit de Alteţa
Sa Regală Principele Nicolae şi de o suită strălu­
cită de miniştri, subsecretari de stat, şi reprezen­
tanţi superiori ai armatei, a vizitat şi Biblioteca
Universităţii din Iaşi, rămânând, în mod vădit,
plăcut impresionat. Iar în mesajul rostit în faţastu-
denţimii adunată în aula Universităţii, M . S. a
declarat textual:
« laşul trebue să devie capitala culturii româneşti.
Cunosc de aproape greutăţile în care se sbate Uni­
versitatea Mihăileană şi vă pot asigura că voiu
purta toată grija trebuincioasă pentru a uşura, pe
cât vor permite mijloacele, această stare de lucruri
spre a face aici un focar model al culturii româneşti...
S ’a consultat
în sala de Nu trebue să mai insistăm asupra rolului, care
lectură îi revine Bibliotecii Universităţii în realizarea ace­
stui program regal.
volumelor
Numărul
Numărul
operelor
De ar rămâne cuvântul regesc adânc întipărit
în inimile tuturor acelora care poartă grija şi răs­
punderea acestei instituţii de importanţă covârşi­
toare pentru cultura românească !
4.654 I 5-529 16.248 j K A R L K U R T K L E IN
2.158 922 3-513 Conferenţiar la Facultatea de Litere
6.812 16.451 19.761 -J Directorul Bibliotecii Universităţii
din Iaşi
 Caricatură de Wyncie King («New York Times Book Review», i Iunie 1924). O parte din oaspeţii
delà masa Adunării generale a PENClubului delà Washington.
Delà stânga la dreapta, în picioare: Hamlin Garland, Amerigo Castro (Spania), d-na Olga Ott
(Danemarca), Robert Frost, Fannie Hurst, Arthur Davison Ficke, dr. Ludwig Stein (Germania),
dr. A. T . Barnouw (Olanda). Şezănd in întâiul plan: May Sinclair (Anglia), Mary Austin. In jurul
mesei, din cap încoace: Alexander Black, Jules Romains (Franţa), Marcu Beza (România), Octavío
Barreda (Mexic) d-na Olga Knippev-Cekova (Rusia)

P.E. N. ' CLUBUL ROMÁN

Anul când începe să se vorbească la noi de
PENClub este 1923. Nici în străinătatea de unde
ne venea, numele acesta, atât de englezesc, de
asociaţie internaţională de scriitori, nu era mult
mai vechiu. El apăruse numai decât după războiu,
ca un manifest. Fie că e poet, eseist sau nuvelist,
omul de condeiu mişcă lumea. Dacă scriitorii cei
mai de seamă ai fiecărui popor, în loc să răsco­
lească patimile, s’ar lega să pună în lumină ceea
ce apropie pe oameni, ei ar alcătui cea mai strălu­
cită armată a păcii. Prin aşezarea împreună a ini­
ţialelor celor trei categorii de scriitori amintiţi se
căpătase cuvântul PEN, care în englezeşte înseamnă
pană sau condeiu. Prin strângerea în jurul unei
mese, la o cină, a câtorva reprezentanţi ai breslei
cu acest program, PENClubul se născuse. Delà
o formaţie tipic londoneză, având ca părinte pe
scriitoarea plină de voie bună, Dawson Scott, el
trebuia să iasă din insula cea mândră si 1 să cuce-
rească lumea. Englezii sunt deprinşi cu micile în­
jghebări, aproape familiare la început, din care
mai târziu au scos regule de viaţă sau imperii.
După zece ani de lucru sub preşedinţia lui John
Galsworthy PENClubul pătrunsese în 43 de ţări.
Intre ele se număra şi România.
Cel dintâiu scriitor român care a aflat de P E N ­
Club şi a făcut parte din el a fost Marcu Beza.
El era menit să fie părintele spiritual, un fel de
Dawson Scott mai stăpânită şi mai stilizată, al
secţiei române. Cred că prin 1923, la îndemnul
lui, putuseră să apară la Stratford-pe-Avon, la o adu­
nare anuală a Societăţii în preajma lui Shakespeare,
d-nii I. Al. Brătescu-Voineşti şi M . Antóniádé. Era
ca un fel de întâe luare de legătură, după care trebuia
să urmeze în ţară organizarea. Prin Noemvrie
acelaş an, Marcu Beza se găsea în Bucureşti şi,
între altele, alergând din om în om, izbutea să
înjghebeze acea întâe şedinţă a PENClubului ro­
 EMANOIL BUCUŢA: P. E. N.-CLUBUL ROMÂN
mân, căreia până astăzi n'a mai putut să-i stea
o a doua, la fel de măreaţă, alături.
Ştiu că în « Ideea Europeană » de pe vremuri
a trebuit să îmbrac un stil de mare sărbătoare
ca să nimeresc tonul şi speranţele serii din sala
trandafirie a Hotelului Bulevard şi s’o pot schiţa
în câteva rânduri. Mai bine decât mine,^ Victor
Ion Popa putuse să prindă, pe sub masă, ca să
nu rănească, te miri cum, gravitatea atâtor oaspeţi,
cel puţin chipurile mai apropiate de el. Unele
din acestea au plecat dintre noi. Ar fi păcat să
se uite acela al lui Vasile Pârvan, pentru care
viaţa, tragică, şi elevii lui, adoranţi, au răspândit
cu'predilecţie masca atentă şi întinsă înainte ca
si cum ar asculta glasuri numai de el deosebite.
Buzele parcă şoptesc şi ele, ca şi cum ar repeta
neauzit, pentru sine, ca să nu le piardă mai târziu,
destăinuirile acelor glasuri. Victor Ion Popa n a
mers aşa de departe. El avea în faţă, plin de ve­
selie, făcând glume şi primind împunsături, pe
un Vasile Pârvan mai vremelnic, dar chiar prin
aceasta mai viu şi mai bine cunoscut. Iată-1 cu exac­
titatea pe care' n’o păstrează nicio fotografie şi
mai ales nicio prelucrare plastică, a părului as-
vârlit la întâmplare în căldura mesei, cu tonsura
monahală şi cu ceafa şi urechea lui de ţăran mol­
dovean. Sunt atat de veridice şi astăzi, încât dau
fiori, ca o prezenţă. Şi iată-1, cu sprâncenele vi­
foroase, cu nasul’ şi cu buzele hilare, aşa cum
l-au cunoscut atâţia, înainte să-l întunece boala
sau sarcinile tot mai numeroase şi înalte, naţio­
nale si internaţionale.
Ma’rcu Beza făcuse însă greşala de perspectivă, care
lui, cetăţeanului trimis de Titu Maiorescu de am de
zile la Londra, i se poate ierta, că văzuse în Vasile
Pârvan un secretar, la ordinele unui preşedinte.
II înşelase poate calitatea lui de Secretar^ general
al Academiei Române, unde se socotea însă ur­
maşul hotărît să-l întreacă, al lui Mitiţă Sturdza,
285
care fusese mai tare decât toţi preşedinţii. Pre­
şedinte al secţiei româneşti trebuia să fie Bră-
tescu-Voineşti, scriitorul bunătăţii ! Cât a trăit el,
Vasile Pârvan a înţeles să lucreze singur. Neno­
rocul lui a fost că şi-a luat ca ajutor de secretar,
întâiu pe Dragoş Protopopescu, celălalt scriitor
român care fusese împreună cu Beza membru al
PENClubului delà Londra, dar chiar pe acea vreme
îndepărtat de Bucureşti prin numirea la catedra
delà Universitatea din’ Cernăuţi, sau prin călătorii
de studii în Anglia, şi apoi ca un înlocuitor al
acestuia, până s’ar fi putut întoarce la datorie, pe
mine. După dispariţia neaşteptată a lui Pârvan,
comitetul, alcătuit din preşedintele, uitat, şi din
secretarul, locţiitor de zile rele, s’a trezit cu pu­
terea pe braţe şi a păstrat-o în aceeaş formaţie,
necontestată sau neluată poate destul în seamă, până
în alegerile din 1932. E vorba, fireşte, de alegerile
de comitet ale PENClubului. Trecuseră cinci ani
de interimat. Şedinţa din Noemvrie 1923 arătase
altfel şi făgăduise altceva.
« Intre pereţi şi stâlpi de marmură s'au adunat
întâia oară membrii centrului român al clubului
PEN, la o masă care trebue să aibă totdeauna
ca arhetip Ospăţul lui Plato cu ghirlandeje de
trandafiri ale gândirii. Erau scriitori bătrâni şi
scriitori tineri, scriitori vechi şi scriitori noui, Poeţi,
Eseişti şi Nuvelişti, după litera statutelor, şi era,
m a i’ preţios decât atât, după adevărul acela că
o sumă é mai mult decât punerea la olaltă a uni­
tăţilor alcătuitoare, şi un fragment de atmosferă
încă necunoscută.
Vasile Pârvan (desen de Victor Ion Popa)
Se întâlneau scriitori români,^ dintre cari mulţi
altminteri şi-ar fi rămas ca mai înainte străini sau
s’ar fi ocolit, fără alt scop decât al acestei întâl­
niri. Nu-i stârnise un interes de breaslă nici nu
286
BOABE DE GRÂU

se sărbătorea vreunul din ei. Nu se pregătiseră
nici discursuri sau toasturi de-acasă. Discurs şi
toast erau chiar oprite. Cei mai mulţi nu^ ştiau
cine-i chemase şi de ce veniseră. Dar un orândui-
tor era şi nici sărbătoritul nu lipsea. Se simţea
chiar prin răceala delà început între grupele în
C. Rădulescu-Motru (desen de Victor Ion Popa)
Şi aceasta ca direcţie de venire! Dar, după ce a
fost închegată, ca direcţie de pornire ? O asemenea
concentrare a epocii in trăsăturile fundamentale,
în care epoca haotică şi abia conştientă de pu­
terile ei, se regăseşte uimită şi-şi descopere uneori
firul roşu, rămâne,’ chiar după trecerea acelei epoci,
ca nişte stâlpi înfipţi din loc în loc, tumuli jşi
ghergani de îndreptare, cu tot secolul îngropat în
ele între scule scumpe şi arătând mereu urmaşilor
căile gândului. Nimic mai social decât scriitorul ».
In întâia lui vreme PENClubul român s'a mul­
ţumit cu o existenţă oficială, ca o recunoaştere a
principiului de temelie al Asociaţiei şi ca o pu­
tinţă de păstrat legături cu ea. întâia adunare de
alcătuire, la care luaseră parte atâţia scriitori, mai
târziu pierduţi în mare număr pe drum, n'a fost
urmată, în cei vreo doi ani şi jumătate cât a mai
trăit după aceea Pârvan, decât de încă o adunare,
aceasta de caracter festiv. Era în zilele întâiului
congres de bizantinologie ţinut la Bucureşti. Intre
oaspeţi se afla şi marele savant catalan, Puig y
Catafâlch. Spre'uim irea colegilor români, dintre
cari unul, N. Iorga, fusese proclamat membru de
onoare al secţiei delà Londra, odată cu cate un
reprezentant al scrisului fiecărei ţări culte şi pro­
babil la arătarea lui Marcu Beza, dar n’a ştiut

picioare şi răsleţe, vorbind încet, dinaintea reci­

lor oglinzi. A răsărit şi când frânele au scăpat
deodată pentru o clipă din mâinile criticii şi tele­
garii primejdiei au trecut cu copitele lor de tuciu
peste creştete. Orânduitorul şi sărbătoritul se afla
de faţă numai în duh. El era ideea că toţi pur­
tătorii de condeiu cu năzuinţă de artă sunt legaţi
între ei prin aceleaşi ţinte, dorite şi urmărite mai
presus de orice ispite şi piedici, şi că această
comunitate, ca să fie activă, trebue să ajungă prin
punere în contact la simţul propriei solidarităţi.
Scriitorul nu creiază pentru artă decât în sin­
gurătatea personalităţii lui. închis acolo, el îşi as­
cultă propriile legi şi’ li se supune. Orice înrâurire
de afară primeşte numai decât tratamentul şo­
ricelului strecurat pe urdiniş în cetatea cu chi-
liuţe de aur a stupului. Numai undele vagi, aerul
plin de muzica mirosurilor grădinii, intră şi ies
nevăzute. Prin ele lucrătorii se mişcă şi prin ele
trăesc, fără să-şi dea seama, aplecaţi pe un lucru
care nu se poate naşte decât din credinţa că e
unic, fără pereche îndărăt şi într’un singur exem­
plar peste secole. Nimic mai individual decât scrii­
torul.
Dar această creaţie se alcătueşte din elemente
care sunt rupte din lumea înconjurătoare. Ea o S. Mehedinţi (desen de Victor Ion Popa)
răsfrânge şi nu poate fi auzită decât în ecourile
pentru care acea lume a pregătit urechea. Când niciodată precis despre ce e vorba, iar al doilea,
creaţia e o mare depăşire a clipei, trebue organul Pârvan, era un fel de preşedinte al centrului ro­
mai ascuţit al criticii de rasă sau e nevoie de o mân, fără să-l preţuiască destul, ei au descoperit,
trecere de vreme până la un răstimp cu sunete nu ştiu prin ce întâmplare, că veselul şi verdele
asemănătoare, pentru ca să fie în sfârşit înţeleasă. bătrân făcea parte din secţia catalană a PENClu-
 EMANOIL BUCUŢA: P. E. N.-CLUBUL ROMÂN
bului. învăţat cu tradiţia Asociaţiei, el a arătat
poate dorinţa să-şi cunoască şi colegii literari ro­
mâni la o cină împreună. In felul acesta, a doua
adunare a PENClubului român o mulţumim Ca-
taloniei depărtate, despre care puţini credeau atunci
că va fi în stare să ajungă vreodată o ţară. Ea
izbutea deocamdată un lucru mai greu şi care
putea să-i dea încredere pentru sarcina, dovedită
mai uşoară, de mai târziu: să strângă din nou
pe PENClubiştii români, cari tocmai bine înce­
puseră să-şi uite de ei.
Masa a fost dintre cele mai calde, dar nu mulţi
îşi pot aduce aminte de ea. Pârvan nu era, în
deobşte, un prieten al numărului, chiar când el
era alcătuit din scriitori, iar atunci, în deosebi, în­
ţelegea să-l înconjure pe Puig y Catafalch într’o
atmosferă, ca să amintesc de numele Asociaţiei, mai
mult eseistă decât poetică şi novelieră. Aceasta
se petrecea pe la mijlocul lui Aprilie 1924.
Participarea centrului român la adunările anuale,
care se ţin tot în altă ţară, de unde vine o invi­
tare a centrului local, şi au un caracter de adevă­
rate congrese internaţionale, se făcea regulat. Biu-
roul nu ştia însă totdeauna nici cine-1 reprezintă
nici cu ce mandat pleacă. Chemările şi ordinea
de zi din străinătate n’ajungeau la adresă decât
după ce nu mai erau actuale. Aceasta n'a împie­
dicat să fim foarte bine înfăţişaţi şi, fireşte, uneori
să creem şi situaţii hazlii, pe care aveam grija să
287
le cunoaştem numai noi. Aşa s'a întâmplat, de
pildă, delegaţiei alcătuită din doi mari scriitori ai
noştri, care, pe de o parte, din întârzierea pusă
în înzestrarea cu mijloace trebuitoare, şi apoi, din
lipsă de informaţie, a ajuns la Berlin tocmai după
ce congresul se încheiase şi congresiştii plecaseră
într’o excursie de a cărei urmă nu s'a mai putut da.
De altminteri, PENClubul însuşi îşi căuta pe
acea vreme formele de organizare. Surprins de
o biruinţă prea repede, el se trezise răsbit în câteva
continente, împodobit numai cu un crez ideologic
într’o singură propoziţie, ca un Apollo cu o ra­
mură de măslin în mână. începea să se simtă
nevoie de mai mult. Dovadă ceea ce găsesc în
aceeaş « Idee Europeană » din Iulie 1924, unde
îmi împlineam, cel puţin în forma unor notiţe in­
formative, sarcina pe care o aveam şi mai mult n'o
aveam, de ajutor de secretar, dacă Pârvan era se­
cretar al PENClubului român.
«Pe la jumătatea lunii florilor s'au adunat la
Washington scriitorii din toate ţările, membri ai
Clubului internaţional PEN. Sol al ţării şi lite­
raturii noastre pornise într’acolo încă delà 3 Mai,
prietenul şi colaboratorul nostru, Marcu Beza.
Starea leului împiedica şi alte plecări.
Primirea a fost vrednică de gazdă şi vrednică
şi de gândul care strângea la un loc atâta floare
a minţii. Scriitorii apăreau, lumii şi lor, ca o pu­
tere. Ei veneau ca să se cunoască şi să se apropie
şi, prin aceasta, să ducă la o cunoaştere şi la o
apropiere între ele a ţărilor care-i trimiseseră. Scu­
tieri ai idealului, se întâlneau pentru o pace, mai
adâncă decât aceea a tratatelor.
Printre hotărîrile luate au fost:
2 88 BOABE
1. Formarea unui comitet central internaţional
la Londra în care să fie reprezentate toate naţiu­
nile unde s'au întemeiat PENCluburi şi
2. Trimiterea la Londra de către fiecare secţie
de rapoarte despre activitate şi redactarea din aceste
rapoarte a unei dări de seamă anuale.
Şedinţa de deschidere a Adunării generale a PENClubului la Oslo, în 1928, în Sala de şedinţe a Parlamentului norvegian
La strălucita cină delà Hotelul Pennsylvania chiar
şi bucatele au manifestat pentru o înfrăţire a celor
mai deosebite popoare. Cantalupul frapat cu care
s’a început masa era Old England, supa mexicană,
ţelina belgiană, ridichile germane, măslinile spa­
niole, peştele american, cartofii, fireşte, cehoslovaci,
sosul la sparanghel olandez, friptura franceză. Nu
lipseau nici bucătăria daneză şi nici cea italiană,
cu toate că literatura nu venise. Cu ce se putea
încheia mai bine acest ospăţ decât cu Café Rou­
manie, care era probabil cafea turcească?
D -l Marcu Beza, care nu s'a cinstit numai pe
sine, dar şi ţara şi breasla, prin chipul cum a
ştiut să ne înfăţişeze şi să se facă preţuit la această
adunare internaţională a scriitorilor, a ţinut cu
acest prilej frumoasa cuvântare de mai jos:
E o plăcere osebită pentru mine a vă saluta
în astă seară din partea scriitorilor români, cari
dintru început au îmbrăţişat din toată inima ideea
lui PEN Club, având în frunte pe însăşi Regina
DE GRÂU
lor ca prezidentă de onoare. România e la o mare
distanţă şi puţin cunoscută d-voastre; dar litera­
tura stă deasupra oricăror mărginiri de loc şi de
timp. Ba, cu cât o literatură e mai distinct naţio­
nală prin depărtare, cu atât mai interesantă de­
vine, completând într’un fel concepţia noastră asu-
pra umanităţii. Vă amintiţi în Pantagruel al lui
Rabelais, acea carte caracteristică pentru larga ve­
dere a Renaşterii, cum călătorii spre templul lui
Bambuc ating în sfârşit mult căutatul oraş şi cum
marea preoteasă le dă să bea vin, care, fiind din
aceeaş fântână, pare totuş fiecăruia dintr'înşii cu
totul deosebit. De mi s’ar făgădui să folosesc aci
o comparaţie din lumea oprită a băuturii, aş zice
că literatura este ca vinul din templul lui Bambuc.
Are în fiecare ţară aroma ei proprie, pe care sun­
tem încântaţi s’o gustăm ».
Cuvântarea a mers mai departe, dar ea a fost
o slabă răsplată, ca şi călătoria peste Ocean în
Berengaria, cel mai frumos transatlantic al şantie­
relor engleze, ca şi toată ameţeala Lumii Noui, pen-
trucă Beza avea să piardă mai mult, lipsind tocmai
pe acea vreme din Londra. Atunci, în Mai 1924,
în capitala Angliei fără ploi ca niciodată, afară
de ziua Derbyului delà Epsom, când a turnat cu
găleata, a fost cel mai frumos episod din viaţa
 EMANOIL BUCUŢA: P. E. N.-CLUBUL ROMÂN
aceasta de zece ani a PENClubului român. Mă
întâmplasem acolo pentru mai mult timp, dus de
alte treburi. Cred că era de faţă şi Dragoş Pro-
topopescu. Ar fi fost păcat să lipsească un martor,
pentrucă m'aş fi sfiit, fără el, să spun tot adevărul,
de teamă să nu pară mai mult decât a fost^ acest
adevăr. In acel timp au venit la Londra, în în­
tâia lor călătorie prin Europa de după războiţi,
Suveranii României, iar Regina Maria a fost săr­
bătorită ca Preşedinte de onoare a PENClubului
român într'una din cele mai strălucite şedinţe pe
care şi le-a putut visa vreodată centrul englez.
De nu i-am fi dat decât putinţa şi măgulirea acestei
şedinţe, şi toată existenţa noastră ca secţie aparte, fără
nicio altă faptă, ar fi fost cu prisos îndreptăţită.
Erau faţă vreo 250 de scriitori în soarele unei
amiezi primăvăratice, care te făcea să crezi din-
dărătul geamurilor Londra năvălită de stoluri de
porumbei albi. La o masă pătrată, la capătul me­
selor lungi, crini mulţi, crini puternici, ca o vedenie
de K ew Garden, umpleau vasele. Spre un loc
de-acolo însoţea pe Regină, cu o pălărie mare albă
ca un fond pentru obraz, John Galsworthy
şi o curte de câţiva mari scriitori, cari aveau să
se aşeze la masa pătrată. Intre ei se afla şi oaspele
obişnuit al zilei, Carol Ciapek. Preşedinta noastră
P. E. N.-Clubul la Viena
de onoare îşi mai aducea aminte acum câteva săp­
tămâni, când i-am amintit de ziua delà Londra,
de englezeasca lui tăioasă şi de privirea albastră
îndrăsneaţă, pe care o plimba peste acea lume
ascuţită, în cuvântarea de răspuns la salutul lui
389
Galsworthy. Numele i -1 uitase. Totul s’ar fi făcut
şi pentru noi legendă, dacă n’am fi avut-o ca atunci
înainte, cu acelaş râs luminat de dinţi şi cu obser­
vaţiile iuţi şi colorate. Ar trebui refăcută poate
acea clipă, ’cu Regina prezidând o masă a P E N ­
Clubului român şi cu un oaspe de departe la
dreapta ei, care ar aştepta, de grija răspunsului,
cuvântul citit al vreunui membru din comitet.
Norocul lui ar fi numai că nici Preşedintei de
onoare nu-i plac discursurile şi lucrul se ştie.
Alţi români, primiţi ca oaspeţi de onoare şi
directori de ziare la Londra, au fost d-nii N.
Lupu si Stelian Popescu.
începând chiar din 1927, PENClubul român intră
într'un nou fel de viaţă, cu manifestări poate mai
puţin măreţe, dar cu forme obişnuite celorlalţi
membri din alte ţări ai Federaţiei şi copiate după ele.
Penclubiştii români au aflat treptat că se pot aduna
la o masă camaraderească odată pe lună. Numărul
celor prezenţi nu era totdeauna mare, dacă nu se
ivea vreun prilej neaşteptat, ca o vizită de scriitor
străin, o discutare de problemă internă sau ceva
care putea să semene cu o alegere de comitet.
Propriu zis comitetul în toţi aceşti cinci ani a fost
alcătuit numai din preşedinte şi din secretar şi a
avut caracterul interimar de care am amintit. Se
poate spune că nimeni nu l-a ales, ci a fost găsit,
cum s’a găsit şi el, fără să-şi mai dea seama în ce
fel si de când,’ în cele două locuri de răspundere.
PEN Clubul român a putut în acelaş timp să
primească mai mulţi oaspeţi şi să facă legături şi
 BOABE DE GRÂU
ago

chiar programe de lucru comun cu alte PEN silvăneni. Ca să-i mângâie sufleteşte stareţul le-a
cluburi. Scriitori francezi mai cu seamă Maurois, învăţat limba şi a descoperit astfel România. Prin
Maurice Bedel, Colette, Géraldy, Duhamel, scriitori rugăciunile lui, în afară de socoteala oamenilor
italieni, Marinetti, Agnoletti, scriitori şi artişti ger­ şi de vitejia vitejilor, au putut să se întoarcă din
mani, Däubler, Ponten, Roda-Roda, Thea Maria trecut în puternice forme de Stat Cehoslovacia
Lenz, scriitori polonezi, Jellenta, scriitori englezi, şi să iasă mărită ţara pe care începuse s’o^iubească.
Lângă scaunul bătut în pietre
scumpe al lui Dumnezeu am
putut ajunge şi prin el. Acestea
au fost începuturile de sânge ale
legăturii noastre.
După ce timpurile s’au aşe­
zat, abatele delà Strahov a înfiin­
ţat o societate ceho-română, al
cărei preşedinte este încă. Ce vi­
zite şi studii de cunoaştere a fă­
cut ea cu putinţă, în câte fapte de
apropiere între cele două ţări,
unele mai zgomotoase şi de toţi
cunoscute, dar altele pentru tot­
deauna rămase într’o voită umbră
creştinească, s’a găsit în cei mai
bine de zece ani amestecată, nu
vreau să înşir aci. Ştiu că smerenia
înaltă a monahului ar fi îndure­
rată şi că m'ar căuta cu privirea
în mulţimea închinătorilor, ca să
P. E. N.-Clubul în parcul Mânăstirii delà Melk mă certe. Ele sunt mai multe
decât ne închipuim şi nu e nici una
Baerlein, scriitori bulgari, Balabanov, Costov şi alţii care să nu fi pus ceva la mai bunul nostru nume
au apărut în cursul anilor, chiar în mai multe rân­ în lume şi la o mai sănătoasă încredere în sine şi
duri la întrunirile PENClubului român sau la în puterile cele fără vestejire ale poporului.
membrii Comitetului şi au învăţat să ne cunoască Călcând pe urmele lui Iarnik, Metodiu Zavoral
la noi acasă. Scriitori români au călătorit în străi­ a ajuns la noi prin Transilvania şi prin fol klon
nătate anume ca să viziteze şi alte PENCluburi şi Limba lui însăşi are ceva din asprimea de scoarţă
au fost întotdeauna bine primiţi. In Bulgaria s’au sau de icoană a Bibliei şi din tinereţea isteaţă şi
pus chiar începuturile unei colaborări, prin tradu­ crudă a unei şezători de ţară. Intre noi, la Bucureşti
ceri şi schimburi intelectuale, care au dat câteva sau în Iaşi, cu vorba noastră iute şi neologistă,
roade neaşteptate. S ’a mijlocit, la Atena, într’o întâl­ abatele ascultă, zâmbeşte şi tace. I-am fost călăuză
nire cu marele poet Kostis Palamas şi după discuţii şi ştiu. Dar l-am văzut şi la Blaj, în sala de mâncare
cu alţi scriitori mai tineri, pentru înfiinţarea, astăzi á mitropoliei unite, cu mitropolitul român de faţă,
faptă, a unui PEN Club elen. S ’a luat parte la el însuşi un baciu măreţ de suflete, şi cu toţi cano­
comemorarea unor scriitori internaţionali, cum a nicii şi prelaţii întâmplaţi acolo, ca să-i facă o
fost aceea a împlinirii de 50 de ani a scriitorului curte de învăţaţi şi de smeriţi întru Domnul. Era
de idiş din Polonia, Şalom Asch. altul. Se simţea la larg. Spusa lui se împletea cu a
Dar cea mai mişcătoare serbare din acest timp lor, fără nició silinţă. Parcă vlăstăriseră pe aceeaş
a fost poate proclamarea de membru de onoare al tulpină. Nici biblioteca barocă din mănăstirea de
PEN Clubului român, singurul pe care îl avem, departe, nici Maica Domnului cu mantie albastră,
a abatelui Metodiu Zavoral. Această proclamare o de Dürer, din Pinacotecă, nici întreaga tradiţie
făcea însuşi Ministrul Cultelor şi Artelor, d -1 romană, atât de vii la el acasă şi înconjurându-1 cu
Alexandru Lapedatu, la o cină anume întocmită, un chenar străin, nu se mai simţeau dincoace.
într’o seară de Mai 1928. Stareţul alb, cu inel alba­ Sub hainele de înalţi prelaţi şi prin rama de aur
stru de episcop catolic, e nu numai cel mai mare ora­ a bisericii catolice, ţăranii ardeleni şi ţăranul ceh
tor bisericesc al ţării lui, dar şi un scriitor foarte citit. se simţeau aproape ».
« Povestea, care-1 leagă de noi a abatelui Zavoral, Participările prin delegaţi împuterniciţi în regulă,
o cunosc astăzi şi copiii. In timpul războiului, la adunările anuale, au dus, în afară de foloasele
sălile sihăstriei lui de deasupra oraşului Praga, se prezenţei şi ale legăturilor individuale, la o cola­
schimbaseră într’o casă samariteană care adăpostea borare efectivă. Existenţa PENClubului român a
răniţi. Printre ei se nimeriseră destui români tran­ putut fi urmărită în publicaţiile internaţionale ale
 EMANOIL BUCUŢA: P. E. N.-CLUBUL ROMÄN
asociaţiei şi în dările de seamă ale congreselor ei.
In câteva rânduri, cuvântul lui ducând la alcătuirea
unui quorum necesar, a putut fi hotărîtor. Textul
moţiunii delà Budapesta, hotărîtor pentru activi­
tatea şi îndreptările viitoare ale PENClubului, în
ultima lui formă, mult slăbită, se datoreşte inter­
venţiei noastre, la care s'au alipit numaidecât Italia,
Elveţia, Suedia. In chestiunea încuviinţării de func­
ţionare a unei subsecţii a scriitorilor de limbă
ungară din România, în cuprinsul PENClubului
român, două congrese au stăruit şi în cele din urmă
a intervenit însuşi John Galsworthy, ca să dăm
această pildă a înţelegerii spiritului în care a fost
gândit PEN Clubul şi să servim o lecţie altora mai
puţin largi. încercarea noastră, de înjghebare a unei
colecţii de traduceri din literaturile mai ales ale
popoarelor vecine, a stârnit, cum era firesc, un
deosebit interes şi o prietenească pismă. E de
altminteri singura experienţă făcută şi întâia ieşire
în domeniul practic din propunerile şi discuţiile
pline de perspective şi de bunăvoinţă ale adunărilor
generale, dar care n’au izbutit să treacă din ideal
în real. Cel mai tipic fapt în această privinţă rămâne
Premiul literar al PENClubului, care trebuia să
fie începutul şi semnul unei conlucrări interna­
ţionale, nu numai cu elemente ideologice. Lucrarea
premiată nu urma să aibă o răsplată în bani, ci să
Una din şedinţele de lucru ale Congresului delà Varşovia al P. E. N . Clubului
găsească porţi deschise prin traduceri în toate
ţările care au o secţie a PENClubului şi, prin
imitaţie, şi mai departe. Numărul romanelor şi
nuvelelor trimise spre cercetare n’a trecut nicio­
dată peste şapte. întreprinderea a căzut din multe
291
pricini, dar în deosebi din lipsa de înţeles a marilor
literaturi, care îşi găsesc, şi fără o asemenea reco­
mandare, calea lor largă în lume. înlesnirea privea
în cea mai mare parte literaturile cu o limbă de rază
restrânsă. Apoi, poate că şi condiţiile de prezentare
erau destul, dacă nu de grele, de incomode. L u ­
crarea trebuia să fie nu numai inedită, şi să aştepte
o hotărîre a juriului care s’a amânat trei ani, până
a fost lăsată în lumea bunelor gânduri neîndepli­
nite, dar să fie într’o traducere franceză, scrisă
la maşină în cel puţin 50 de exemplare şi într’o
formă fără greş, gata de tipar, care să nu-i ştirbească
valoarea din limba originală. Limba franceză ea
însăşi, pe care noi pe continent suntem, printr'o
veche tradiţie, deprinşi s'o privim ca limbă univer­
sală, rămânea închisă cel puţin pentru jumătate din
secţii. Premiul literar al PENClubului a căzut şi
lucrările înaintate au fost, cu arătare de păreri de
rău, întoarse autorilor.
PENClubul român începe tot de atunci să aibă
o cronică, pe care oricine o poate găsi răsfoind re­
vistele vremii şi mai ales « Gândirea » şi « Boabe de
grâu ». In fiecare an el e întâlnit tot în altă ţară din
Europa. încheierile şi aspectele congreselor anuale
au fost popularizate, prin comunicări publice, prin
scris şi prin radio. Uneori a fost nevoie şi de scrisori
deschise, ca aceea către Jules Romains. Asociaţia,
care era la început numai o ciudăţenie, prindea
o închegare proprie şi îşi câştiga un rost, în care
oamenii de bună credinţă, tot’ mai mulţi, se obiş­
nuiau treptat să creadă. In 1927 delegaţia noastră
la Bruxelles era alcătuită din Nichifor Crainic şi
292 BOABE
Marcu Beza, venit de peste mare. Se mai găsea de
faţă, Panait Istrati, mai mult ca scriitor francez şi
legat de literatura Franţei, şi se mai găsea loc­
ţiitorul de secretar, care era mai dinainte în
capitala Belgiei, adus de alte însărcinări, mai
puţin literare. In 1928 delegaţia română, alcă-
Câteva mese delà banchetul P. E. N. Clubului (între oaspeţii nevăzuţi in fotografie, d-1 Zaleski, ministrul de
externe al Poloniei)
tuită de rândul acesta numai dintr’un membru,
acel locţiitor, lua drumul de miazănoapte al capi­
talei Norvegiei.
Iată în «Gândirea» din Octomvrie 1928, ca un
fel de punere în scenă şi prezentare a unui congres
de acestea anuale, care seamănă în linii mari cu
toate celelalte, o schiţă a zilei întâia delà Oslo.
Poate că e mai bine ca PENClubul să vorbească
el singur, spunându-şi mica poveste aşa cum şi-a
schiţat-o în cursul anilor, decât să fie făcut din
nou, bucată cu bucată, de mâini străine.
« Marea Nordului fusese rea. Vapoarele plecate
delà Anvers înaintaseră anevoie împotriva vântului
care le sufla drept în piept — şi erau vase grele ocea­
nice ! Vaporaşul delà Newcastle la Bergen, lovit toată
vremea în coastă, se mişcase mai mult în loc şi-şi
îmbolnăvise toţi călătorii. In marea daneză, vasul
de poştă delà Hamburg, după ce străbătuse canalul
Kiel, intrase între insule în căutarea Kjöbenhavei
pe o zi ceţoasă şi rece. Delà Sassnitz la Trälleborg,
Marea Baltică ne legănase vânătă, cu izbituri de
DE GRÂU
talazuri. Oton Zupancici, urcat în aeroplan la
Viena, venise prin ploaie şi grindină. Parcă trebuiau
să dea o luptă toţi, stârnită în aer şi pe apă de
vechile zeităţi scandinave, ca să ajungă în Oslo,
într'o zi de Iunie, cântăreţi de câteva continente.
Miss Dorothea Mackellar pornise de mai bine de
o lună de acasă, şubredă şi albastră, din Sidney al
Australiei.
Dar delà locul întâlnirii puţini lipseau. Lipsea
Bojer, romancierul, care atâta stăruise anul trecut
la Bruxelles, ca să ne aibă. Zăcea doborît de o
aprindere de plămâni, la doi paşi de noi. Lipsea
Galsworthy, care se întorsese din drum, din G er­
mania. O telegramă de boală a soţiei îl chemase
acasă. In schimb feţe noi înviorau adunarea. Uite
capul pletos şi uite mădularele de mitologie ger­
manică, ale lui Theodor Dăubler. Când se mişcă
el, parcă se întâmplă mutări din loc în toată sala.
Un secretar, bălaiu şi subţire, atent de după
ochelari, îl însoţeşte pretutindeni. El vorbea de
odăiţa florentină, cu fereastra sub streaşină lată a
Renaşterii, cu porumbeii albi şi cu vedenia măgu­
rilor cu campanile de chiparoşi şi cu campanile de
piatră, unde transcrie manuscrise de ale maestrului.
Acesta, însuşi, întrebat de amintirile studiilor gre­
ceşti, făcute ani la Atena, între ruinele fără moarte,
şi apoi prin insule şi pe sub Olimp, povestea de
 EMANOIL BUCUŢA: P. E. N.-CLUBUL ROMÂN
origina triestină, de legăturile pe care le avea la
Liubliana, de şederea la Paris, ca o adevărată în­
trupare de fiziologie şi de cultură trirasistă, a
Europei. Uite alături, mic, fin şi alb, ca un contrast
voit, pe Caries Riba, scriitorul şi omul de ştiinţă
catalan. El se strecoară şi zâmbeşte. E din oamenii
cari vorbesc prin simplă apariţia lor şi cu cari duci
dialogurile sufleteşti fără cuvinte. După ce au
trecut, eşti mai odihnit şi plin de propriile răspun­
suri, ca un tufiş de liliac de mireasma lui. Stări^ pe
care le lasă după ele mai de obiceiu femeile, când
sunt candide şi fără zguduiri sensuale în jur, ca
nişte figuri prerafaelite sau ca o statue greacă.
Ri’ba e un mediteranean îndrăgostit de Barcelona,
unde e profesor auxiliar la universitate, dar îndră­
gostit şi de Acropole, pe care o cercetează des.
Conduce secţia greacă a Fundaţiei Bernat Metge,
care la expoziţia cărţii catalane delà Madrid, de
aniil trecut, a stârnit admiraţia şi pisma Spaniolilor.
Delà masa dată P. E. N.-Clubului de oraşul Budapesta
Riba era însoţit de alţi doi conaţionali, poeţi şi
eseişti, născuţi tot după 1893 ca şi el, şi tot ca el
îndârjiţi luptători pentru drepturile la viaţă proprie
a Cataloniei. Spania şi Primo de Ribera sunt pentru
ei pânza roşie plimbată pe dinaintea taurului în
293
arenă. Trec, tineri toţi, cu flacăra din ochp cu
mişcările iuţi şi cu limba dulce, atat de asemănă­
toare cu a noastră, care stârnesc o bunăvoinţă
caldă şi liniştită, ca un subiect desvoltat şi coborît
în lume, de: metopă clasică ateniană. Nimeni nu
poate vedea în ei nişte revoluţionari şi dărâmători de
State. Spun aşa de’frumos versurile şi sunt aşa de
bine crescuţi *şi de parizian îmbrăcaţi! Uite pe
Julius Germanus, profesorul orientalist delà U ni­
versitatea din Budapesta, care luase anul acesta
locul contesei dramaturge Teleki, şi cu zâmbetul
lui roşcat şi împăciuitor căuta să slăbească supă­
rările de trombon naţionalist ale celui de-al doilea
scriitor ungur dintre noi, doctorul Anton Rado.
Ca să-mi facă plăcere vorbea de chestia optanţilor,
cum în Ungaria prin urmare publicul era tendenţios
informat, când i se spunea că pământul expropriat
delà magnaţi se împărţea numai Românilor, şi se
scăpa, pe semne din obişnuinţă, să ceară lămuriri
despre « Transilvania de sub ocupaţie ». La îndrep­
tarea mea, care fără să vrea se făcea ascuţită, cu­
noscătorul de limbi arabe şi mic-asiatice dădea
îndărăt cu zâmbetul şi mai trandafiriu, pe când,
pentru mine, contesa ’ dramaturgă în călătorie de
294 BOABE
propagandă naţională îşi arăta alături de el gura
cam trecută, cu buzele roşii prea răsfrânte de ani,
dar cel puţin cu argumentul de-a-dreptul. U ite -1
pe Felix Salten, hotărît să ducă pe toţi scriitorii
anul viitor la Viena şi începând din ziua întâia
convorbirile de culise; pe puternicul Ferdinand
In grădina vilei scriitorului Hatvany (delà stânga spre dreapta: Emanoil Bucuţa, Şalom Asch, Victor Eftimiu, d-na
Hatvany, d-nul Hatvany, d-na E. Bucuţa).
Goetel, care, deşi de obârşie germană, se uită la
toată această societate învechită, de ţări în deca­
denţă, cu încrederea în sine de înoire mesianică
panslavă, a Polonezului de astăzi; pe Iosif Opa-
tovsky lângă el, prognat violent şi cu fruntea fugă-
toare de necrezut, ca o mască de luare în râs, a
scriitorilor în idiş, cu organizaţia la Vilna; pe Ivan
Şişmanov, cu lunga lui redingotă, mereu vânturată
de neastâmpărul curios şi adânc omenesc al purtă­
torului, care nu lasă pe nimeni neîntrebat şi ne­
scotocit; pe Martin Andersen Nexö, danezul aşezat
în Germania, cu toată înfăţişarea rotundă, plină de
viaţă, tunătoare şi filogermană, până la punerea în
încurcătură a colegilor germani de baştină înşişi,
care mi-aduce aminte aşa de bine de anii mei’ de
studenţie şi de profesorul Roethe delà Berlin. Uite,
din cunoscuţi, pe Jules Romains, politicos şi
precis; pe Benjamin Crémieux, vorbăreţ şi vesel,
care istoriseşte despre minunile parcului Tivoli,
o grădină aproape obişnuită cu « distracţii ameri-
DE GRÂU
cane » şi altele, de lângă staţia centrală de tren a
capitalei daneze, şi unde a trebuit să văd, atunci
când nu m'aş fi gândit niciodată la Bucureşti, pe
inginerul Zechini aruncat din tun într'o plasă la
cincizeci de metri; uite pe Sven Borberg, cu soţia
lui diafană, ca un Hamlet uitător de răsbunare,
însurat cu Ofelia şi scriind piese de teatru; uite pe
toţi Englezii şi Olandezii, pe Arne Kildal, gazda
şi pe ajutoarele lui, Barbra Ring, ascunzându-şi
foarte bine anii, şi pe Fritz von der Lippe, înda­
toritor şi spelb ca un german crescut în nisipurile
pomeraniene.
Alcătuiau toţi la un loc al şaselea congres al
Clubului internaţional al poeţilor, eseiştilor şi
nuveliştilor (PEN), deschis într'o zi de Iunie
însorită la Oslo.
Douăzeci şi trei de ţări şi o sută de oaspeţi erau
de faţă. Şedinţele puteau să înceapă!».
Iar cronica'ştie să’ povestească mai departe, alte
şi alte întâmplări.
In 1929 PENClubul se aduna la Viena. Din
partea României luau parte Nichifor Crainic şi
locţiitorul de secretar. Pentrucă se găseau de faţă
Emil Riegler, care se nimerise în capitala Austriei
ca să-şi întregească lucrarea lui de doctorat mu­
zicolog şi descoperise delegaţia românească, precum
 EMANOIL BUCUŢA: P. E. N.-CLUBUL ROMÂN 395

şi soţiile celor doi scriitori, şedinţele PENClubului câte o zi puteam să vedem Casa ovreiască din
puteau număra nu mai puţin decât cinci Români. Varşovia, unde ne primea, ca o elegiacă, dar
Faima împărătescului oraş a ispitit între zidurile îmbietoare gazdă, însuş Şalom Asch, cu o întreagă
lui lume şi probleme. Atât că vechea ospeţie expoziţie în jurul nostru, de cărţi, reviste şi gra­
vieneză şi frumuseţe a locurilor au avut grijă să fice, a literaturii de idiş. Descopeream acolo lucrări
nu lase prea mare răgaz lucrului. Cei mai activi şi autori delà noi, pe cari nu-i cunoşteam de-acasă.
membri s’au dovedit şi de rândul acesta Francezii. Evreii polonezi puteau să arate această informaţie
Pe lângă nelipsiţii Jules Romains şi Benjamin bogată, pentrucă au un centru al lor, la Vilna.
Crémieux, a apărut Julien Benda, filosoful eseist Câte un mare liric locuia în faţa Bucovinei noastre,
de la Nouvelle Revue Française, care a prezidat într’o fermă pe dealurile Ceremuşului de pe malul
una din adunări. Propuneri, moţiuni, discursuri, stâng, şi voia să ştie tot felul de amănunte despre
intervenţie pentru aşezarea din nou în şea a unei scriitorii şi viaţa românească, de care se simţea
discuţii care alunecase, glume, avânt, curtenie şi foarte aproape. El şi alţii se legau maicuseamă
uneori mână tare, toate erau puse, cu voe bună de delegaţia românească, pe care o urmăreau şi
şi luare aminte, la îndemâna liniştitului John călăuzeau’ în toate părţile, în propriile taine şi
Galsworthy, ca să ţie în făgaşul cel bun atâtea în tainele ţării slave din câmpiile Vistulei. Nisi­
fiinţe aprinse şi gata să se ciocnească. Meritele purile pe-aici sunt ţinute în loc de plantaţii nesfâr­
centrului francez pentru ceeace PEN Clubul a şite de pini, care aduc aminte de celelalte plan­
izbutit să ajungă ar fi vrednice de cea mai caldă taţii de pini, ale Hohenzollernilor, din întinderile
preţuire, dacă n’ar fi tot el care a adus cu sine de depozite glaciare ale Prusiei. Viaţa oamenilor,
obiceiul de-acasă al punctelor de vedere politice primejduită şi ea, încă din zilele şleahtei, să fie
şi al principiilor doctrinare cu valoare în sine. Mă
tem că bună parte din zbuciumul de astăzi al
PENClubului faţă de biruinţa în atâtea ţări a
curentelor dictatoriale de dreapta se datoreşte
acestei înrâuriri franceze. Mi-aduc aminte că la
Bruxelles, când protestam în plină şedinţă, nu
mai ştiu cu ce prilej, că a discuta mai departe
cum se discuta, însemna să facem politică; Georges
Duhamel, care şedea pe scaunul din faţa mea,
s’a întors către mine, cu privirea lui spirituală de
sub ochelarii puşi pe după ureche, şi mi-a zis
mirat într’adevăr : « Crezi că facem altceva aici
decât politică?» O politică a drepturilor omului
şi a libertăţii oricărei păreri rostite artistic, dar
nu mai puţin o politică şi care a dus la conflicte
atât cu lumea de afară cât şi în sânul însuş al
asociaţiei. Francezii au fost în această privinţă
neînduplecaţi. Am impresia că liniştea nu se va
putea întoarce decât atunci când puterea lor va
fi înlocuită sau slăbită. Pentruca PENClubul să
nu sufere, va trebui să se găsească altcineva cu
aceeaş râvnă pentru idee, simţ al organizaţiei şi
ştiinţă a conducerii din umbră, pe care le exer­
cită până astăzi scriitorii francezi. Lucrul e din
cale afară de greu şi PEN Clubul va merge mai
departe, încă multă vreme, pe acelaş drum semănat
de primejdii.
In 1930 PENClubul poposea la Varşovia. Centrul
românesc era înfăţişat de Jean Bart şi de loc­
ţiitorul de secretar. Radu Dragnea, care se afla
în acel timp în capitala Poloniei ca ataşat de Dubrovnik (Ragusa)
presă, a însoţit pretutindeni pe delegaţii români
şi lucrările congresului, crescând astfel reprezen­ ridicată şi purtată din loc în loc de vânturile
tanţa noastră cu încă un membru. Şedinţele au istoriei, a trebuit să fie prinsă, deopotrivă, de
fost instructive şi strălucite. Cadrul lor s’a păstrat aşezăminte, ca biserica latină, sau de idealuri, ca
măreţ, atât când a fost vorba de discuţii, cât şi panslavismul, care, după ce a apus, cel puţin
când’ a fost vorba de festivităţi. Planul zilelor şi deocamdată, ca panrusism, îşi mişcă astăzi pendulul
împlinirea lui au fost uimitoare şi fără greş. In de aur între Varşovia şi Praga. Pe o piaţă de-aici
 396 BOABE DE GRAU

Mickievici de marmură aşteaptă mereu, chiar şi Scriitorii francezi, doctrinari ai libertăţii şi ai

dupăce unitatea Poloniei e un fapt împlinit In Revoluţiei, pe cari îi vedeam îndărătul moţiunii,
câte o altă zi eram prin Cracovia, cu palatele şi împinseseră iară lucrurile prea departe. Tragedia
şcolile ei de demult, pe unde ne pierdeam căutând pentru noi, tragedie amestecată ca în antichitate
urme de-ale Moldovenilor învăţaţi din veacul al cu antracte de comedie, era alta. Şi, când zic: noi,
XVII-lea. Pe lespezile curţii închise între clădiri mă gândesc nu numai la Români. In cazul celor
mai multe centre, dacă nu există
o atârnare faţă de guverne,
există însă o destul de strânsă
legătură de colaborare. In unele
ţări PENClubul seamănă ai­
doma cu o simplă secţie a
unui serviciu de propagandă
în străinătate. Centrul primeşte
o subvenţie, delegaţii la adu­
narea generală capătă cheltuie­
lile de drum din aceleaşi fon­
duri, iar, dacă însăş adunarea
generală se face în acea ţară,
după încuviinţarea prealabilă
a guvernului, acesta ia asupra
lui organizarea şi mai cu seamă,
finanţarea. In asemenea îm­
prejurări i-ar fistat bine P E N ­
Clubului naţional să se ridice
într’o bună zi ca judecător al
propriului guvern! Dar mai
Penclubiştii la Rab, insulă dalmatină era ceva, mai adânc. In ţările
din centrul şi din răsăritul
a bibliotecii jagelone auzeam paşi cunoscuţi; la Europei, PENClubul, atât prin membrii cât şi prin
reprezentaţia sub cerul plin de stele, din tinda activitatea lui, nu mai arată de fel ca o mişcare de
cea mare a Palatului Regal, a unei piese din zilele stânga. Un patriotism sigur de sine şi care poartă pe
Movileştilor, ni se părea că nu suntem singuri şi umerii lui, fără să-i simtă greutatea, mantia cu stele
că boieri din cronici ascultă lângă noi. a celor mai înaintate cuceriri sociale şi politice,
In 1931 PEN Clubul, chemat în Olanda, apărea umple asociaţia cu spiritul lui şi-i duce paşii. D e­
la Amsterdam. Datorită împrejurărilor din ţară, claraţiile de internaţionalism cu orice preţ sunt în­
unde era de puţină vreme Prim Ministru un tâmpinate cu neîncredere şi nu sunt puse în aplicare
membru de onoare al PENClubului englez, pentru decât într'o oarecare măsură. De aici şi primej­
întâia oară după atâţia ani centrul român nu-şi dia de rupere în două a PENClubului, furat prea
putea trimete un reprezentant. Noroc numai că mult de controversele politice ale timpului şi în­
el avea un membru al său la Haga, pe Ştefan cercând să ridice un steag pe care cei mai mulţi
Neniţescu, ataşat de presă, care a primit însăr­ din comunitate nu-1 mai pot recunoaşte ca fiind
cinarea să ia în numele nostru parte la adunarea al lor.
generală. Lucrarea ei de căpetenie a fost o moţiune In 1932 PEN Clubul ajungea însfârşit, după ce
destul de buclucaşe, dacă nu începutul, cel puţin atâta se ferise, la Budapesta. Noi, Românii, şi
vestitorul necazurilor de mai târziu. PENClubul împreună cu noi şi alţii, nu fuseserăm prietenii
înţelegea să facă răspunzătoare guvernele pentru acestei idei, din temere tocmai pentru ideile cele
orice om prigonit sau întemniţat pentru ideile lui. mai dragi ale PENClubului. In nici o ţară na­
Moţiunea trebuia să găsească, prin membrii PEN- ţionalismul nu e astăzi mai vulcanic şi toată
Cluhului, cea mai mare publicitate. Când m’am viaţa publică organizată ca un protest împotriva
dus la Prim Ministru ca să-i cer părerea, atât ca unei aşa zise nedreptăţi a istoriei. In ce privea
om de Stat cu puterea în mână cât şi ca membru în deosebi pe Români, Iugoslavi, Cehoslovaci,
de onoare al Asociaţiei noastre, am fost zeflemisit Austrieci şi Italieni, ne puteam găsi în starea să
şi împiedicat să împlinesc porunca Londrei. Aceasta fim prinşi în valurile acestui protest. Au fost
nu mai era o iniţiativă de ordin literar, ci dea- clipe când ne-am îndoit dacă lucrul nu s'a întâm­
dreptul o acţiune politică în care PENClubul plat: înaintea Ungariei milenare făcute din flori
n avea nici dreptul nici pregătirea să se amestece. în grădina unei staţii balneare de pe lacul Bala­
Niciodată nu m’am bucurat mai mult că nu ton, a plimbării oficiale prin piaţa provinciilor
mi-am făcut datoria. Eram şi eu de aceeaş părere. înstrăinate, sau a cuvântării lui Jules Romains
 EMANOIL BUCUŢA: P. E. N.-CLUBUL ROMÂN 397

delà masa primăriei Budapesta. In al doilea rând, şi şervete de o strălucire anglo-saxonă la un restau­
scriitorii unguri înşişi se găseau desbinaţi într'un rant londonez, s'a revărsat însă în lumea largă
grup foarte aproape de principiile politice ale şi a prins mai mult poate decât orice aşteptări.
Ungariei de astăzi, care organiza congresul PE N I se adăuga astfel conştiinţa unei mai mari puteri
Clubului, şi altul, mult mai aproape de princi­ şi freamătul, mai greu de înfrânat, al ideologiilor
piile PENClubului însuşi şi exclus delà program. continentale. PEN Clubul încăpea încet pe planul
PEN Clubul s’a găsit în împrejurarea, destul de înclinat al acţiunii. Ceeace se înţelegea delà sine
neplăcută, să fie găzduit şi sărbătorit de cel din­ înainte, că organizaţia, în ultimă analiză, lucrează
tâi şi să ignoreze sau să ia contact mai mult pentru pace şi că punerea la un loc a scriito­
clandestin, ca să n'aducă jicnire gazdei, cu cel rilor de diferite naţionalităţi înseamnă cel puţin
de-al doilea, cum a fost vizita la scriitorul ostra­ o manifestare a unei dorinţe şi putinţe de apro­
cizat Hatvany. Centrul român era înfăţişat de piere între naţiuni, căuta o formulare precisă. Ea
Victor Eftimiu şi de locţiitorul de secretar. era încă destul de generală şi putea întruni,
«Scriitorii din toată lumea, cari s'au adunat la cum a întrunit, toate voturile. S ’a auzit întâia
Budapesta pentru o săptămână de cunoaştere şi oară la Haga şi şi-a găsit loc în statutul Fede­
de lucru, n'au uitat să pună în ordinea de zi a raţiei Internaţionale a PENCluburilor, cu urmă­
congresului lor problema păcii. Ea avea această toarele trei puncte:
formulare: In ce fel membrii PENClubului pot i. Literatura, dacă ştie de naţiuni, nu ştie de
servi cauza păcii în afară de orice politică, şi hotare, şi schimburile literare trebue să rămână
urma să fie organizată de delegaţia germană
ca o serie de comunicări şi de discuţii. In ziua
hotărită s'a constatat că delegaţia germană
făcuse mai mult decât i se ceruse, dar nu
ce i se ceruse, şi marea şedinţă n'a mai pu­
tut să se ţie. Aceasta n'a împiedicat apariţia pă­
rerilor în materie şi de-atâteacri ciocnirea lor
de fulger. Pacea se pare că nu poate fi discutată
niciodată în linişte, nici chiar între pacifişti.
O adunare internaţională de scriitori nici
nu se poate închipui fără această preocupare,
ca de altminteri, orice adunare la fel, de
orice breaslă. Pacea începe, să fie ca ocea­
nul, mijlocul de legătură între cele mai
depărtate popoare şi o stare firească inter­
continentală. Să o primim ca atare şi să ne
încredinţăm ei. Să înţelegem în acelaşi spi­
rit, mai larg, şi luptele care se dau pentru
ajungerea până acolo, la orizontul oricărei
linişti, cu mirajul unei lumi noui mai bune
şi cu plutirea fără piedică sub constelaţiile,
aproape să le apuci cu mâna, ale tuturor
idealurilor. Suntem doar mai în domeniul
oamenilor de închipuire decât oriunde aiurea.
Oricui pe pământ i s’ar putea închide, cu lan­
ţuri de datini şi de imperative, un fragment de
lume, dar nu lor. M ’am trezit de aceea luând
parte şi eu la discuţie şi ajutând-o, cât mă iertau
puterile, să înainteze, cu toate că aş fi vrut-o
lăsată în seama altor cercuri şi prilejuri...
Când este vorba de atitudinea P E N Clu­
bului faţă de problema păcii, am avut im ­
presia chiar la Budapesta că s'ar putea strânge
elementele unui adevărat istoric al ei. La John Galsworthy într'un grup de scriitori la mijloc: la stânga lui
început, la acel început când a fost numai Jules Romains şi d-na Dawson Scott, la dreapta Duhamel.
cuvântul delà Londra ,se urmărea crearea de
legături între scriitorii tuturor ţărilor, cunoaşterea tot timpul neatârnate de accidentele vieţii poli­
lor personală prin schimb de vizite, putinţa discutării tice a popoarelor.
împreună în fiecare an a unor probleme generale. 2. Membrii PENCluburilor cred că, în orice
Mişcarea, din jurul unor mese cu sticlărie, tacâmuri împrejurări şi cu deosebire în timp de răsboiu,
ag8 BOABE DE GRÂU

respectul operelor de artă, avut obştesc al ome­ locţiitor de secretar, la care, dacă se adaugă şi
nirii, trebue să fie menţinut mai presus de pati­ soţiile unor membri, ele însele artiste, dramatice
mile naţionale şi politice. sau plastice, numărul Românilor prezenţi s’a ridi­
3. Membrii PENCluburilor îşi vor folosi tot cat la zece. La Edinburgh nu s'au putut duce
timpul înrâurirea, care ar putea decurge din per­ decât Victor Eftimiu şi Leopold Stern. In răstimp
soana şi scrierile lor, în sprijinul bunei înţele­ însă împrejurările se schimbaseră, nu numai în
geri şi al respectului reciproc între popoare. lăuntrul PEN Clubului internaţional, dar şi în
La Budapesta s’a încercat un pas mai departe. acela al PEN Clubului român. Se alesese în sfâr­
El a întâmpinat împotriviri şi n'a putut fi făcut şit un comitet. Se înjghebaseră întâile statute
decât cu unele amendamente de îngrădire. A fost scrise. Se deschiseseră porţile unui mai mare
ca un semnal, cel dintâi, că nu trebue să se număr de membri. Pentru noua istorie trebue
treacă peste anumite margini... şi un alt cronicar. Eu mă mulţumesc numai cu
Pasul acesta mai departe era o moţiune prin câteva cuvinte de încheere.
care se hotăra să se protesteze pe lângă acele Viaţa PENClubului român s'a îmbogăţit prin
guverne, care ar pune piedici libertăţii de păreri înfiinţarea unei subsecţii a scriitorilor unguri din
a scriitorilor. Am crezut că oricât se vorbea de Transilvania la Cluj. Pusă mai de mult la cale,
limpede despre punctul de vedere literar şi nu amânată şi reluată în lupta punctelor de vedere
politic, nu era mai puţin o alunecare într'un deosebite, cum se simte şi din articolul lui Nichifor
domeniu, care poate fi tot atât de respectabil, Crainic în « Gândirea », «PEN Clubul românesc »
dar unde şi criteriile şi luptătorii sunt alţii. Prin­ din Septembrie 1927, ea s’a închegat curând după
cipiul în sine e un bun câştigat încă de Revo­ congresul delà Budapesta, unde a apărut şi pre­
luţia franceză, nu numai pentru scriitori, ci pen­ şedintele ei de mai târziu, contele Nicolae Bânffy.
tru orice cetăţean al lumii, dar transformarea lui întâiul pas în activitate a fost o serie de conferinţe
într'o metodă de acţiune a PENClubului ni se despre legăturile dintre scrisul şi scriitorii români
părea tot pe atât primejdioasă, pe cât nerod­ şi unguri, care însemnau şi un punct de program.
nică... In cele din urmă a trebuit să se dea PEN Clubul are rostul, între propriile hotare,
întâmpinărilor noastre o formă, care să intre în să facă în folosul conlocuitorilor, când ei sunt
textul primit cu unanimitate. Protestul se face de altă limbă şi cultură, ceeace urmăreşte să
de comitetul executiv, dar numai la cererea unui ajungă în lumea fără hotare a scriitorilor de
PEN Club prin comitetul lui şi cu valabilitate pretutindeni. Subsecţia ungurească delà Cluj e
numai pentru ţara de origine a acestuia. Princi­ întâia formă de colaborare, sinceră şi efectivă,
piul înaintaţilor şi al activiştilor era scăpat. îm ­ între scriitorii români şi unguri. De n’ar fi rea­
prejurările în care el se putea aplica îi luau însă lizat decât acest lucru şi PEN Clubul şi-ar fi
orice primejdie de surpriză locală sau de mani îndreptăţit existenţa printre noi. Mă bucur că
festare de solidarizare universală, pentru cazuri vechea conducere a PENClubului român a putut
şi interese care de obiceiu nu se cunosc decât de să treacă noului comitet deslegată această problemă,
prea puţini. Scriitorii din PEN Club rămâneau destul de controversată, descărcându-1 de orice
aceiaşi prieteni ai păcii şi apărători ai celor răspundere şi îngăduindu-i, în schimb, să aibă
nedreptăţiţi, dar fără să se transforme într’o sim­ toate foloasele unei viitoare împreună activităţi.
plă secţie a vreunei Ligi a drepturilor omului şi Ceeace s'a putut câştiga în ţară, între locuitorii
fără să lase nimănui, nici celor mai prepuelnici, de diferite naţionalităţi, s'a căutat să se ajungă,
impresia că servesc vederile, chiar numai prin tot prin PEN Club, între noi şi literaturile vecine.
găsire pe aceeaş cale, ale unor direcţii spirituale Aş îndrăsni chiar să spun că puţinul făcut până
extremiste ». astăzi, în această ramură, se poate aşeza între
Adunarea generală din anul următor delà Ra- cele mai originale şi mai pline de perspectivă dintre
gusa, în 1933, şi se pare că şi aceea de anul îndeletnicirile « cursului vechiu » al PENClubului
acesta, delà Edinburgh, n’au mai putut scăpa de român. Literatura bulgară modernă ne era în
urmările stăruirii în acest făgaş. Fumul delà focul totul necunoscută; nu se mai poate zice acelaş
care a ars cărţile neplăcute noului regim german, lucru de când a apărut, prin grija PENClubului,
a împăenjenit toţi ochii şi a înecat toate piep­ « Nopţi la hanul din Antimovo », volumul de pu­
turile. Exodul scriitorilor urmăriţi de rasişti şi ternică observaţie dobrogeană al lui Iordan Iovcov,
aflarea unora dintre ei la adunările PE N Clubu­ Sadoveanul bulgar. La fel şi cu literatura modernă
lui, ca membri ai lui, au desăvârşit învălmăşeala. grecească; iată însă în româneşte «Stânca Roşie»,
Scriitorii s’au găsit rupţi în tabere şi şedinţele romanul de tinereţe şi de sclipire de mare
aproape nu s’au mai putut ţine. La Ragusa, elenică al lui Gregorios Xenopoulos. Deopotrivă,
delegaţia română a fost cea mai bogată pe care cu literatura modernă ungară din Transilvania;
am avut-o vreodată: Victor Eftimiu, ca nou ales romanul, care se găseşte sub tipar, al lui Iosif
preşedinte, Ion Sângiorgiu, ca secretar, Liviu Nyirö, săcuiul plin de un tragic talent, « In jugul
Rebreanu, Corneliu Moldovanu, Ion Pillát, fostul Domnului», ne va spăla de această ocară. De
 EMANOIL BUCUŢA: P. E. N.-CLUBUL ROMÂN
asemenea cu literaturile sârbă, cehă, poloneză;
opere reprezentative vor apărea şi din ele la timp.
E poate cea mai frumoasă sarcină lăsată literaturii:
să deschidă o poartă către sufletul altor popoare.
Până acum porţile noastre către sufletul popoa­
relor vecine au rămas zăvorite. PEN Clubul
român a cutezat să strice rugina şi să tragă puţin
Zăvorul. Cei de dincolo au făcut ochi mari de
uimire şi de bucurie.
Cei zece ani de viaţă ai PENClubului, pe
care am încercat să-i schiţez aci, mai ales în
răsfrângerea lor românească, şi-au avut însă o
încheere dureroasă. Preşedintele lui, marele ro­
mancier englez, John Galsworthy, a murit pe
neaşteptate. Schimbarea preşedintelui român a
corespuns şi cu schimbarea preşedintelui interna­
ţional. Wells e un scriitor de dimensii, dar l-am
văzut prezidând şi nu m'a ajutat prin nimic să
uit pe Galsworthy. Să mi se dea voe să sfârşesc
prin acest slab plâns de clopote. Anii nu sunt
decât nişte ţesătoare, la mii de răsboaie, ale
amintirii.
« Iată că se apropie opt ani de când l-am cuno­
scut pe scriitorul englez John Galsworthy. Nu
cetisem încă nimic din el şi nu mi-1 închipuiam
în niciun fel. Eram în întâiele mele zile londoneze,
nişte zile strălucite de Maiu, cu adevărate pă­
duri de bujori înfloriţi în toate colorile, în K ew
Garden. Flămânzeam de viaţă engleză şi o căutam
în toate părţile. Şi într'una din seri Beza m’a
dus la o cină a PENClubului.
Când am ajuns, într'o sală lungă de restaurant
la etaj, grupuri, grupuri stăteau de vorbă, creşteau
şi se desfăceau. Intr’un colţ al mesei plină de cri­
staluri se frământa un domn îmbrăcat în haine
de seară fără greş, spunând ceva, când la-dreapta,
când la stânga, răguşit, mai mult scurt, cu ochii
albaştri, cu mustaţa de un galben copt bătând în
roşu. — «W ells ! » îmi şopteşte însoţitorul meu.
In mijlocul sălii, sub unul din marile candelabre
ca sub un duş de lumină, se aşezase un adevărat
uriaş. Vecinii îl ascultau şi izbucneau într’un râs
cu explozii. Numai el vorbea mai departe liniştit,
fără să ia parte, ca o recitare. Din când în când
îşi potrivea ochelarii sau mişca un picior adăpo­
stit într’o lărgime de pantalon că ar fi încăput
în el Cromwell întreg, aşa cum se vedea lângă West­
minster Abbey, cu pălăria cu margini mari şi
cu pintenii lungi cu tot. «Chesterton ! » mă lă­
mureşte aceeaş călăuză. Şi am trecut aşa, cău­
tând pe gazda acelei seri, ca să-i fiu înfăţişat,
pe dinaintea întregii literaturi engleze contimpo­
rane, adesea cu figuri pe care le cunoşteam din
fotografii sau din cărţi, dar de multe ori şi cu
nume pe care nu le auzisem niciodată. Gazda acelei
seri era John Galsworthy.
După aceea l-am văzut atât la Londra cât şi
aproape în fiecare an tot în alt oraş al Europei, la
Bruxelles sau la Budapesta, la Varşovia sau la Viena.
399
M'am deprins cu apariţia lui înaltă şi dreaptă,
cu vorba cumpătată şi împăciuitoare. L-am cetit.
In seara întâia ştia de o revistă la care scriam,
cu un orizont larg, « Ideea Europeană ». Mai
târziu putuserăm să vorbim şi de alte lucruri ro­
mâneşti. Se informa, după Budapesta, unde con­
gresul PENCluburilor a fost pus la atât de
grea încercare şi bunul preşedinte trebuia să ni
se arate pentru cea din urmă oară, se informa
când vor putea scriitorii din toată lumea să se
adune şi la Bucureşti? Scriitorii din toate ţările
pământului se vor putea strânge în capitala Ro­
mâniei, mai curând sau mai târziu, dar fără el.
John Galsworthy ne-a părăsit pe neaşteptate, cu
tâmplele abia încununate de Premiul Nobel.
Nu ştiu dacă trecuseră două săptămâni de când
îmi răspunsese mulţumind la telegrama mea de
felicitare. Mă gândisem chiar la întreprinderea
de spaimă a unei «Forsyte Saga » în româneşte,
romanul cuprinzător cât o lume, aparte, dârză şi
biruitoare, societatea de mijloc engleză, cu atâtea
rădăcini în viaţă. Cred că am stat de vorbă şi
cu omul delà noi, care trebuia să se încingă la
munca cea grea. Veţi zice că astăzi cu atât mai
mult trebue să stăruim, pentru amintirea bătrâ­
nului prieten plecat pentru totdeauna dintre noi.
Dar unde mai e dorinţa ca să-i facem o bucurie,
gândul că întâiul volum avea să încapă în mâinile
lui, amestecul lui viu în toată această punere la
cale şi împlinire treptată a ei, care, fără el, îşi
pierd orice reazim? Răsfoiesc numărul din Fe-
vruarie al revistei PENClubului englez, «P. E.
N. News ». Două pagini sunt acoperite de te­
legramele de părere de rău, aşezate cinstit după
alfabet. Intre Polonia şi Spania o întâlnesc şi pe
a României, şi îmi recunosc textul trimes cu du­
rere adevărată, într’o dimineaţă cu fulgi mari,
cari începeau să aştearnă ca un giulgiu de uitare.
O viaţă frumoasă şi mândră se oprise în loc.
Resorturile ei plesniseră deodată.
John Glasworthy s'a născut, cred, la 1867 şi
a învăţat la Oxford ca să fie advocat. A desbră-
cat însă curând toga, de dragul călătoriilor şi al
literaturii. Intr'un drum, într'adevăr englez, între
Adelaida şi Africa de Sud, a întâlnit pe Conrad,
care dacă nu i-a dat un model literar, pe care
l-a avut mai mult în Turgheniev şi în Maupas-
sant, i-a dat un îndemn la scris şi o prietenie
până la moarte, cel mai Englez dintre Englezi
şi acest polon britanizat. Romanul care îl desco­
pere ca scriitor, după multe dibuiri, sub pseu­
donim, «Proprietarul» (Man of Property), e din
1906. Era întâiul din seria fericită «Forsyte Saga».
Pe cel din urmă «Deşertul înflorit», îl dăduse la
tipar cu puţin înainte de moarte. Ziua de 31 Ia­
nuarie 1933 a pus capăt unei strălucite cariere
literare.
Galsworthy era de mulţi ani preşedinte al P.
E. N. Clubului delà Londra şi ca atare, prese-
300 BOABE
dintele Federaţiei PENCluburilor din toată lu­
mea. Greu ne putem închipui, toţi câţi l-am
văzut la lucru, asociaţia aceasta de scriitori, fără
omul de o vază recunoscută, cu un cumpăt fără
pereche şi pătruns de însemnătatea celor puse la
cale. Nelipsit la şedinţe sau la plimbările de cu­
noaştere, prin ţara care ne poftise, el se price­
pea ca nimeni altul şi fără să se scoată în vedere,
să spună cuvântul potrivit la locul potrivit, sau
să dea cel mai frumos element de decor, fie la
o recepţie de rege, fie la o serbare populară. II
văd încă, privind cu un ochiu destul de înde­
părtat valurile unei şedinţe contradictorii, stăpân
pe sine şi hotărît să nu se amestece decât în
ultimul moment. Atunci citea o lămurire sau o
declaraţie cu fraze gândite, printre care scăpa
grăunţe de umor. Zâmbeau chiar cei mai îndâr­
jiţi şi împăcau sau amânau ciocnirile cu un an,
pentru alt colţ al Europei. Adunarea scăpase
însă, fără zguduire, de vreo retragere sau dizol­
vare zgomotoasă.
Primise premiul Nobel, dar boala care-1 slăbise,
nu l-a mai iertat să se ducă în Decemvrie la
Stockholm. Ceeace a mai putut face a fost ca,
din toate coroanele suedeze primite, să alcătu­
iască un fond ale cărui venituri să treacă P. E.
Insigna Congresului delà Ragusa
DE GRAU
N. Clubului. E vorba de vreo 250 de lire sterline
anual. Oricât de însemnată ar fi suma, ceeace
trage mai mult în cumpănă e darul acesta to­
tal. Poate că legăturile făcute prin PEN Club
şi-au avut şi ele partea în repedea răspândire
pe tot pământul a operei lui Galsworthy şi el
n'a vrut să se lase îndatorat nici după moarte.
Gândul a fost însă bun şi mare. Numele lui în
primejdie să pălească treptat, s’a aprins deodată
şi rămâne. Preşedintele nu mai e, dar continuă.
Comisia de cooperare intelectuală între popoare
şi-a pierdut pe unul din membrii subcomisiei
pentru literatură. Ea îl va înlocui. Dar ce ne
vom face noi, cari nu vom putea uita, când nu
vom mai descoperi pe nicăeri făptura, cu care ne
deprinseserăm şi care ne dădea încredere? Mi-e
frică de întâia întâlnire, fără el. Pământul fostei
republici a Ragusei îl aştepta şi îl aşteptam şi
noi, iar John Galsworthy, de-acolo de unde e, nu
mai poate mulţumi nici portul cu ziduri de cetate
medievală şi nici mulţimea solilor de artă alergaţi
din toate unghiurile ca să-l înconjure din nou,
cu acelaş inel multicolor al lui Saturn ».
E M A N O IL B U C U Ţ A
 IN J UGUL DOMNULUI
X V II
In sfârşit, am cunoscut-o.
Obraz alb, suflet şi mai alb.
Mielul născut azi e nevinovat, ea şi mai nevi­
novată.
Frumoasă, ca rouă curată. Pe buzele ei cuvântul
are dulceaţă de nectar. Trupul ei mireasmă. Fie­
care respiraţie un c â n te c ... Ea e copila dulce a
câmpiilor cu rosmarin, jale şi romoniţă din să-
cuime, căprioara pădurilor de brad umbrită în văile
cu flori mirositoare. . .
Ileana. . . !
Acum ştiu că ne cunoaştem de mult. La ce să
vorbim? Suntem din acelaş pământ luaţi şi po­
porul meu mi-a trim is-o.. . Ea este darul refugia­
ţilor, cari cu ea vor să mă cinstească pentru bună­
tatea mea. Toate au lucrat laolaltă să fie frumoasă.
Munţii parfumaţi i-au sângerat obrazul, ca să fie
roşu,’ pământul a desmierdat-o, ca să rămână
creanga lui roditoare, aripa pasărilor a scutit-o de
soare şi de ploaie, până a venit la mine, şi ierbu­
rile au şters de pe picioruşul ei pulberea drumului
şi în plete i-au căzut foi parfumate din brădet, când
copacii cărunţi au binecuvântat-o...
La ce să vorbim, doar ne cunoaştem de mult . . .
Numai ne privim şi zâmbim, pentrucă pe raza
privirilor noastre se joacă îngeri, până ce amurgul
îi trimite la rugăciuni.
Trebue să merg şi eu. Ne ridicăm deodată.
Ameţim, ne închidem ochii, şi în clipa fierbinte
a fermecatelor buze, facem în şoaptă îngemănată
jurământul veşnic cu un singur cuvânt:
— Ileana ! . . .
— Sivule ! . . .
Deacum totul e uşor.
Mă reîntorc fericit acasă. . .
In birou mă aşteaptă o femeie desperată:
— Grăbeşte, sufletul meu, domnule părinte,
că-mi moare copilaşul ! . . .
Sunt ispitit să-i spun, că nu mai este moarte.
— O ! războiul acesta, — se văietă femeia.
. . . Războiul ? Dar mai ţine războiul ? De ce-s
trişti oamenii?
— Ileana — îmi picură numele în inimă, şi mi-e
greu să mă interesez de bolnav. — Aţi chemat
doftor ?
— De mult a plecat căruţul după el. Poate a
şi sosit de atunci.
Medicul sosise.
— Servus Petre ! — îl strig foarte vesel.
Medicul era îngrijorat. E un doctor renumit,
care nu se teme de moarte.
Pe stradă îmi mărturiseşte necăjit, că nu ştie
ce are copilul.
— Nu mi s'a întâmplat încă aşa ceva. Această
boală ştiinţa medicală n’o cunoaşte. N ’are nume.
Ce s'a putut, am făcut.
— Moare copilul?
— Nu ştiu.
Medicui se duce acasă, dar după două zile iar
îl aduc. Patru oameni s’au îmbolnăvit pe ne­
aşteptate.
— Aceeaş boală. Se vede că-i infecţioasă. Sunt
neputincios’ în faţa ei. Mă reped încă azi la Cluj
şi cer sfat delà profesori.
Intr’o săptămână jumătate satul a căzut la pat.
— Numele i -1 ştiu acum, — spunea doftorul. —
Gripa spaniolă — aşa se numeşte — dar leacul nu
i -1 cunoaşte nime. O nouă primejdie grozavă. Va
prăpădi cel puţin un milion de o am en i... Atâtea
îngropăciuni vei avea, de nu vei avea vreme să
mai scoţi odăjdiile.
Şi începu lupta cu noua grozăvenie.
 302 BOABE
Niciodată n’a venit asupra lumii o mizerie mai
mare. Fiecare îşi juca tragedia lui. Omenirea era
desperată. Nici Dumnezeu nu-i trebuia, şi mân­
gâierea era mincinoasă.
— Fie, ce va fi, numai să se sfârşească ! — ble­
stemau oamenii. Pe stradă nu se mai jucau copii,
câmpul era pustiu, compătimirea înceta, paturile
erau pline cu bolnavi ce sângerau la nas şi se
topeau de febră. Familii întregi se stinseseră.
Umblam delà uşă la uşă şi mi se usca gura de ru­
găciuni. Toţi în mine îşi puneau încrederea. Nu
mai aveam zi, nu mai aveam noapte, dar inima îmi
cânta de fericire. îngerul meu frumos mă întovă­
răşea. . .
— Ileana! — şopteam şi când închideam ochii
morţilor, sau când privegheam în locul femeii
îngrijitoare la patul bolnavului, care se lupta cu
boala, şi când puneam pe bietul copil, care
gemea, straiul murdar care luneca.
— Ileana ! — ziceam zâmbind şi când în după
amiaza aceea delà sfârşitul verii, am căzut în grădina
şi sângele, ce-mi ieşea pe buze, a stropit câteva
margarete, înroşindu-le.
Eu şi atunci zâmbeam. Lumea însă gemea:
— Măcar, de s'ar sfârşi odată ! . . .
* cu putere şi în porniri dobitoceşti le sărutau de
f Când m’am însănătoşit^ într’o zi urîtă de toamnă,
s’a sfârşit şi războiul. Când comunicatele oficiale
DE GRÂU
vesteau mai straşnic victoria şi elanul viguros al
armatelor noastre, care se pregăteau să intre în
Paris, pe neaşteptate frontul s’a descompus şi-a
izbucnit revoluţia.
Soldaţii veneau demoralizaţi, sălbătăciţi, pu-
stiind, către casă. Noaptea satul era trezit dé chiui­
turi ca de fiare sălbatece:
— Trăiască Károly Mihai!
Aruncau granate prin uşile cârciumilor, şi poc­
neau puşcăturile :
— Trăiască Károly Mihai !
Toată săptămâna plouase, pământul se făcuse
un^noroiu negru, de pe arborii golaşi picura apa
şi în negura murdară, gălbuie, părea că orbeşte
toată lumea. Oamenii cu ochii scufundaţi în cap
şi capul pieziş, aveau întunerec în priviri şi por­
niri rele.
Toţi simţeau că se apropie primejdia.
Soldaţii sosiţi de pe front cântau cu gura alcooli­
zată şi flămândă. In firea lor dăinuia încă pustiirea
şi moartea, şi amărăciunile adunate, şi plânsetele
femeilor părăsite şi ale copiilor istoviţi, murmurau
în capul lor. Un gând rău plutea asupra Ardealului
şi oamenii se osândeau unii pe alţii la moarte.
Cuvântul grosolan izbucnea din gura bărbaţilor
sălbateci :
— II omor!
După uşile^ afumate ale căsuţelor se dospea
revoluţia şi lângă vatra cu jăratec biete trupuri
palide şi sure se scărpinau cu unghii murdare
după ureche.
Intr’o noapte aruncară o bombă în casa nota­
rului şi bărbaţii neînfrânaţi priveau râzând, cum
fuge în cămaşă, cu toată familia, cu inima strânsă.
Securile căzură asupra uşilor şi în câteva minute
sdrobiră puzderii toată mobila, aruncară în noroiu
matriculele şi toată uliţa era albă de hârtie împră­
ştiată. Mulţimea trecea dealungul satului şi prin
întunerecul nopţii urla ameninţarea:
— Să se care domnii din sat !
Lămpile se stingeau, în grabă, prin casele care
rămâneau ca moarte, povârnite şi le tremurau pe­
reţii albi, parc'ar fi dorit să fugă/dar spaima le în­
cremenea aşa. Câţiva domni o luară peste păduri,
câţiva se ascunseră în pivniţi, în clăile de fân,
şi aşteptau istoviţi de groază trecerea minutelor
nopţii înspăimântătoare. Fiecare clipă aducea noui
grozăvenii, gloanţe sburau pe deasupra caselor.
— Trăiască Károly Mihai! Duceau vinul fu­
rat cu ciuberele în uliţe şi spărgeau fundul bu­
toaielor de vinars, şi beau cu ulcioarele şi cu oalele,
îmbătându-se tun. Unii îşi spintecau obrazul cu
briceagul, alţii îşi băteau în beţia nebună capul de
pereţi. De pe nevestele uşuratece rupeau hainele
le sângerau buzele.
— Trăiască revoluţia!
Mai târziu se făcu linişte, o linişte grea şi fati­
 IOSIF NYIRŐ: IN JUGUL DOMNULUI
dică. De abia cutezam să respirăm şi nici paiele
din păcelul cerşitorului nu mişcau.
După miezul nopţii cineva îmi bătu la fereastră,
în chip deosebit de spăimântător.
Pun mâna pe arma proptită la căpătâiul patului:
— Cine-i?
— Eu sunt Török Ákos!
Proprietarul din satul vecin.
Când deschid uşa, cineva cade la picioarele mele.
Are pe frunte o rană deschisă şi pe obraz e stropit
de sânge.
Tremură, ochii îi ard. Ii e bolnavă şi răsuflarea.
Trebue să aibă o febră de cel puţin patruzeci de
grade. Uimit sar lângă el:
— Ce ţi s'a întâmplat, Ákos?
Sunt pregătit la orice. Locueşte într'un sat ro­
mânesc, unde abia sunt câteva familii ungureşti,
îm i vin în minte viziunile delà 1848, victimele ucise
şi îngropate în gropile comune. Dar dacă s’a întâm­
plat de ce m'am temut ? Revoluţia a aprins şi ura de
rasă; popoarele Ardealului calcă unele în sângele
altora, poate în clipa asta.
— Doamne, nu mă părăsi!
Török Ákcs de abia poate geme vorba:
— Ajută-mă, dacă ai Dumnezeu! Au năvălit
asupra noastră azi noapte. M 'ar fi omorît, dacă
n’aş fi fugit. Mi-au ruinat tot ce-am a v u t ...
Nici nu ne-am putut apăra. De altfel cea dintâi
grijă le-a fost să adune armele. Nu ştiu ce poate
fi acasă în clipele astea. Am fugit din pat bolnav.
Jumătate satul zace de g r ip ă ... Fă ceva, de mă
scapă, dacă poţi. . . ! Dinţii îi clănţăneau de furia
neputincioasă. Se ridică, dar ameţeşte iar şi cade
cât e de lung omul frumos ca un brad.
Aşa sângerat, cum era, îl arunc în pat. M i se
încreţeşte fruntea, de frământat ce sunt. Nu pot să mă
bizuesc pe nimeni. Sunt singur între munţi sălbateci
şi între patruzeci de mii de oameni scoşi din fire.
Jandarmeria a fugit la cea dintâi puşcătură. Nu
mai este aici nici lege, nici om, nici Dumnezeu.
La o lumânare aprinsă pe neaşteptate, mi se
înfăţişează moartea. Ştiu că e aici, dar n'am vreme,
să văd de ea. Trupul mi-e rece şi pumnul mă
doare când îl strâng în chinul meu. Prin fereastră
priveşte noaptea întunecată. Nervii mei cântă de
încordaţi ce sunt; şi mă uit nemişcat la omul în­
sângerat, care îşi revine cu încetul şi începe să
ne povestească amănunte din noaptea pustiirii:
— Nu bănuiam nimic. Ieri după amiazi au
venit la noi, Ileana cu sora e i. . .
— Ileana ! — se trezi în mine numele şi teama
aproape îmi răpeşte mintea.
Nici nu mă gândisem la ea. La frumoasa mea
fată, care mi-e mai scumpă decât viaţa. II apucai
pe Ákos, ca pe un fulg:
— Vorbeşte! Vorbeşte, până nu te sugrum, ce i
s’a întâm plat?.. .
Nu-i vreme de aşteptat răspuns. îmi trag grăbit
cişmele, şi apuc puşca. Nici nu închid uşa după
303
mine, alerg, până nu-i prea târziu, să o mântuesc,
sau să murim împreună. Se sfărâmau sub picioarele
mele gardurile, porţile le arunc la o parte, nu mă
mai uit a cui este, şi sar pe calea cea mai scurtă
şi mă cufund în noaptea pustie. . .
Păşesc gâfâind pe câmpul negru. Undeva, la
marginea pădurii, vulpea latră către sat şi la venirea
mea se ascunde văietându-se în desiş.
F u g ...
Mă lovesc ramuri în obraz, cad peste lemne, mă
încurc în crânguri nevăzute. Sdrobind, fâşâind,
alerg peste frunze uscate, insecte, flori, pasări,
vreascuri putrede, care toate aşteaptă în tăcere
învierea. Pe frunte îmi vin sudori dese, muşchii
îmi tremură, tâmplele îmi svâcnesc, dar n u ’ bag
de seamă dacă mă lovesc de vreun lemn, nu văd
ramurile arborilor nici gura fiarelor, nici scânteie­
rile de rouă de pe iarb ă.. . Văd numai fata în pri­
mejdie, şi cu toată durerea din şale, alerg înainte.
Am vedenii grele. Mi-o închipuesc ucisă sau
batjocorită şi din gura mea deschisă ies aburi
alburii.
— Fac moarte de om dacă i s’a întâmplat ceva.
Sunt hotărît să pun foc la cele patru colţuri ale
satului şi să-i pârjolesc pe toţi acolo, ca pe porci.
In sfârşit, ajung în sat.
Mă latră câinii din lanţuri, şi bărbaţi cu gân­
duri sălbatece se iau pe urma mea, dar eu nu văd,
decât casa lor întunecată şi fatidică.
Se face o geană de lumină.
Căminul lor doarme fără mişcare. Oare ce este
înăuntru? Pun mâna pe mânerul uşii, dar mă
retrag ruşinat.
Nu pot să intru la ei, într’o vreme ca asta.
N u le pot compromite bunul nume.
Ascult la fereastră şi pândesc orice sgomot. Mă
conving că nu li s'a întâmplat nimic. O uşurare
mă cuprinde şi bucuria mă înseninează. Din
crâşmă se aude o cântare de beţivi. Petrec soldaţii
veniţi acasă. Ritmul vesel al cântării e însoţit de
lovituri de pumn şi de picior. Sgomotul cântării
se întăreşte, ca şi cum s’ar apropia. Mă aşez hotărît
la uşa casei lor. Orice s’ar întâmpla, nu mă duc
de aici.
Timpul trece şi eu stau neclintit de pază în
prag. Mititica nici nu bănuie că, proptit cu spatele
de zid, priveghez cu ochii aprinşi de oboseală şi
nesomn şi o ceaţă rece îmi picură în obraz. Ştiu
că-s în gura morţii, dar sunt fericit că o pot face
pentru ea. Şoptesc pentru mine vorbe frumoase
de iubire şi jumătate adormit zâmbesc cu ochii
închişi. îm i bat capul cu planuri, caut hotărîri,
dar nu îmi vin în minte decât gânduri copilăreşti,
bucurii nevinovate:
— Dimineaţă o duc cu mine şi mâine o iau
de soţie.
La gândul acesta uit revoluţie, lume şi to t. . .
3 °4 BOABE
Dimineaţa cei ce s'au trezit mai curând m'au
găsit dormind pe o bancă de spălat rufe. Puşca
îmi scăpase dintre genunchi. Bărbaţi aspri, înarmaţi,
mă scuturară de umăr şi mă întrebară:
— Cine eşti?
Mă cutremur. Cu mâna goală, fără armă, stau,
dar va muri cine se apropie.
îm i dau seama că a sosit momentul.
Mă şi mir că nu-mi cade ciomagul în cap, nu
sună împuşcătura, nu luceşte cuţit sau secure.
Ce s’a întâmplat? Doar ieri nici nu mai erau
oameni. Slabi, noduroşi, strâmbi de suferinţe.
Sărăcia şi mişelia le-a rupt ţundra din spate.
Neluminaţi şi neîncrezători, numai amarul şi-l
simt. Niciodată n’au avut parte de bine, câini ce
urlă din instinct, buni să îngraşe pământul, cari
în ultima lor nebunie s'au pregătit să sfâşie lumea
şi cărora în zadar le-a sburat glonţul în piept şi
le-a curs sângele pe marginea gurii în abisul
p u stiirii... Ce s’a întâmplat cu ei?
Cineva le zice:
— Lăsaţi-1 în pace, ficiori !
Urechile ţiue, nu aud ce vorbesc, văd numai că
uşa se deschide şi frumoasa fată dalbă mă strigă:
— Iosife!
Feţele mânioase, duşmănoase, se îmblânzesc.
Un zâmbet scump de vioiu străluceşte pe faţa lor
şi ridicându-şi căciulile şi plecând, încurajează cu
blândeţe pe tremurătoarea fetiţă:
— N ’avea nicio teamă, domnişoară!
împăcaţi şi limpeziţi de patimă, renăscuţi în
omenie, îşi zic cu drag:
— Cât de frumos se iu b esc.. .
Iar noi, ca doi copii, stăm cu nectar pe limbă,
cu trupuri tinere strălucitoare, dar nu ştim, că
dragostea ne-a mântuit viaţa.
* pe oamenii nevinovaţi. Atacurile şi le odihneau pe
Acasă mă aşteptau trei oameni cu haine mili­
tare şi înarmaţi.
— Părinte, să vii la primărie !
— îndată!
— Nu îndată, ci acum numaidecât ! — mârâi unul.
Nu-i cunosc, erau în războiu, când am venit eu
aici. După haine văd că-s mişei, îndobitociţi, gu­
noiul tranşeelor, dar să ştiu că mă omoară şi tot
nu pot îngădui să se poarte cu mine aşa. Apuc cu
mână tare pe cel îndrăzneţ,de-i pocnesc oasele:
— Cum te chiamă?
Puterea îl înmoaie. îmblânzit îşi freacă braţele:
— A naibii de tare mână are părintele.
II trăznesc din nou întrebându-1:
— Cum te chiamă?
— Székel Dénes.
— Sunteţi în casă preoţească, jos pălăriile!
Se supun, dar numai ca tigrii, ca şi cum ar
aştepta momentul neobservat când ar putea să
muşte.
Drept şi mândru merg pe drum înaintea lor.
DE GRÂU
Umbra-mi pare frica ce m’ar însoţi şchiopătând.
Toată lumea e în adunare. Bărbaţi, femei, copii.
Nici nu încap în căsuţa acoperită cu paie. In jurul
mesei şed palizi domnii, popa reformat şi cel unitar,
îmi deschid fără nicio vorbă cale, dar îndată se
şi încheie masa împrejur. De aci nu mai este scă­
pare. La spatele meu o fereastră de o palmă. Nici
un copil nu ar încăpea. Mă silesc să fiu liniştit şi
dau mâna cu cei ce sed > la masă. Mâna celor doi
preoţi e rece.
Observaţii josnice, necruţătoare sboară asupra
noastră. Râd bădărăneşte de strâmtorarea noastră.
Obrazul mi se aprinde, îmi vâr mâna în buzunar
şi strâng browningul. Orice blândeţe de preot mi
se pierde şi nu simt în mine decât bărbatul, pe
care ei îl jignesc. Popa unitar, mai păţit, îmi face
cu coada ochiului să răbdăm, să răbdăm orice.
— înghiţiţi, ha? — aşa ne ironizează. Aţi în­
ghiţit destul colac alb, pe când noi sufeream pe
câmpul de luptă, iar soţiile şi copiii noştri sufereau
acasă.
— Cine îndrăzneşte să spună aşa ceva ? —
strig eu.
Foştii soldaţi îşi bat pieptul:
— Eu ! . . . Êu ! . . . şi eu !
Bătrânul preot sare spăimântat înaintea mea:
— Dar ce vreţi, oameni, buni ? .. Dumnezeu vă
va răsplăti!
— Vrem să ne socotim ! — strigă mulţimea şi
gurile aprinse de ură gâfâie întredeschise.
Aşa dar judecata poporului cu toate nesocotin­
ţele şi toanele! Un joc copilăresc cu primejdie de
moarte. Nu este dreptate pe lume, care ar putea
să convingă aceste capete înnebunite. Acestora le
trebue sânge, ca să nu-şi mai simtă propriile răni.
Extazul ucigaş al câmpiilor de luptă şi-l încearcă
cadavre şi acum li se pare că şi atacurile interne
trebue să se facă pe cadavre. Au infectat şi pe cei
de acasă şi iată că norodul se pustiieşte pe sine
însuşi. Simţurile ni-s foarte limpezi şi parcă pre-
simţim, unde ne vor izbi. Mai sunt câteva clipe
numai, dar sunt obosit, nepăsător. Fie ce va fi.
Nici nu mă gândesc să-mi apăr viaţa. Las şi
arma din mână şi-mi încrucişez braţele goale pe
piept. Simt dureri domoale, svâcnitoare. . .
Dar ce mă d o a re ? ... Mă doare emul. N e­
recunoscător, logodit pieirii, decăzut. Mă ucid pe
mine, dar ei vor muri. Nici nu mă pot ruga, nici
pentru mine, nici pentru e i . . . Tovarăşii mei
încearcă să se apere. Le curg lacrimile de ruşine.
Se leagă de cei cărora le-au făcut mult bine:
— Spune, Marie Horváth, de câte ori ţi-am dat
dintr’al meu, ca să nu mori de foame, cu copiii
t ă i ? ! .. . Ţie g r â u .. . Tie h ain e.. . Ţie d o ftorii...
Ţie ţi-am arat fără plată, ca să nu-ţi rămână înţele-
nităbucăţica de păm ân t.. . Ţie ţi-am adus lem ne.. .
Copilul tău eu ţi l-am botezat. . . pe tatăl tău eu
 IOSIF NYIRŐ: IN JUGUL DOMNULUI 305

l-am îngropat.. . Pe tine te-am scutit de rechiziţii... Delà Măria Sa luăm cincisute de ju g ăre.. .delà
Tutun, sare, zahăr, petrol, de to a te !... baronul pădurea, delà Ambrus o sută de jugăre...
— Era uşor să dai puţin din mult, — răspunde — Uitaţi-vă oameni buni ! — strigă cineva ară­
Maria, dar unii îi dau dreptate preotului. tând spre uliţă.
— Aţi despoiat poporul ! — încearcă unul să Toţi se îmbulziră la fereastră.
aţâţe lumea, dar mulţimea amână soarta preotului Pe uliţă, ţiganul cărămidar din capul satului
bătrân, ca să mă asculte pe mine. ducea un pian de furat încărcat pe căruţa lui hodo­
— Dar, dumneata, ce bine ai făcut poporului ? rogită. Nevastă-sa, cu pipa în gură, pe jumătate
— începe soldatul de lângă mine. — Cărei neveste goală, lovea în pian, cu ţâţele negre atârnând pe
tinerele i-ai fost de folos? burtă, şi sbiera beată bătându-şi şezutul şi ridicând
îmi ridic mâna să lovesc cu sete, dar îl trag braţele uscate către mulţime:
înapoi pe ficior, şi în calea pumnului meu se — Trăiască revoluţia!
ridică arme. îmi las să cadă mâna şi lacrimi curg
pe obrazul meu înroşit.
— Omorîţi-mă, dar nu vă bateţi joc de mine !
Cei mai serioşi mă înconjurară şi ruşinaţi îm­
blânzesc ruşinea:
— Doar atâta vrem să ştim, ce bine a făcut
domnul părinte orfanilor noştri ? . . .
— Dacă ei nu v ’au spus, atunci n’am făcut
niciun bine.
Cel ce mi-a luat apărarea vrea să-mi stoarcă,
pentru îndreptăţirea sa, vreo faptă bună.
— Cel puţin ai dat o bucată de pâine unui
cerşitor ?
— Eu, nu, nici aceluia.
Ceilalţi râd de el. Apărătorul meu clatină ne­
înţelegător din cap.
— D ’apoi, de ce nu?
— Pentrucă nici eu n'am avut. . .
Trei deodată strigă:
— Asta una nu se poate ! Atunci din ce-ai trăit
ani de-a-rândul ? . . .
M i-e amar gâtlejul, dar o spun:
— Din ce mi-au dat orfanii voştri. . .
E aşa de adevărat ce spun, că soldaţii se retrag
înspăimântaţi de lângă mine. Mă cinstesc, pentrucă
eu sunt mai sărac decât toţi săracii împreună. Se
îmblânzesc faţă de mine. Acum sunt de-al lor,
sunt fratele lor, doar fiecare vatră m’a logodit Ţiganul cărămidar ducea un pian de furat încărcat
sie-şi cu câte ceva. Eu eram acel «bogdaproste », pe căruţa lui hodorogită
care aduce de o mie de ori mai mult. Mâna mea
scria ca necunoscut acele multe mângâieri şi în­ Oamenii se ruşinară şi se împrăştiară în tăcere
tăriri pe cărţile poştale roşii, pe care le duceau în la casele lor.
luptă de moarte şi chiar lângă focurile din prin­ *
soare din Siberia îi mângâia. Pentru ei nu mai îngândurat, într’o letargie grea, cetiam ştirile
eram domn, ci om. zilei :
— Ţine cu noi, părinte — mă asigurau — că de Intr’o staţie mulţimea a jefuit trenul militar
aci încolo nu va mai fi aşa. Luăm în mâinile noastre al Nemţilor. Ce n'au putut duce, au împrăştiat
treburile Statului. Impărţim pământurile, aşa ca în jurul gării. In Cluj au spart magaziile, au năvălit
fiecare să primească la fel. Şi Sfinţiei Tale îţi’ dăm în temniţe şi-au liberat pe deţinuţi. Au prădat ma­
o parte. . . Să aibă fiecare şi vite. De aci înainte gaziile militare, au împuşcat prin ferestrele caselor.
va fi o lume dreaptă, bună şi fericită. Destul au Aproape pretutindeni au bătut pe câte cineva şi
domnit cei bogaţi. Acum venim noi. Dumneata mai mulţi morţi sunt victimele revoluţiei. A u con­
ţine cu noi ! Cui nu-i place să plece din sat ! stituit consilii naţionale, Ungurii şi deosebit Ro­
In zadar le spuneam că e nebunie primejdioasă, mânii şi S a şii.. .Armele ţăcăneau, Ardealul murea.
ce vreau ei; în însufleţită lor veselie mi se pierdea In Budapesta evenimentele se goneau unul pe
glasul. Mă împinseră să şed pe o bancă: altul. Ziua, noaptea jumătate milion de oameni
— Scrie-le toate pe rând, domnule părinte! curgeau pe străzi cerând cu glas răguşit « demo­
Joê BOABE
craţia ». Ofiţerii îşi smulgeau tresele rangului,
rozeta de aur de pe chipiu şi-o înlocuiau cu câte
o floare, o crisantemă. Guvernele se schimbau
aproape în fiecare zi. Tronul tânărului rege se
clătina: bătrânul turn de cucuvaie, monarhia multi­
seculară se năruia. Cehii şi Statele sudice s’au des­
părţit. Austria germană s'a făcut republică. De
către Serbia se apropia grăbită oştirea duşmană,
în timp ce acasă la noi botezau cu sânge trandafirii
albi de toamnă ai revoluţiei.
— Pace ! pace ! — striga poporul şi asalta co­
manda militară, poşta, trenurile şi ocupă edificiile
publice. Poliţia se alipi de bunăvoie la revoluţie,
presa suprimă delà sine cenzura. însufleţirea vuia
Aventurieri necunoscuţi asasinară pe prim-mini-
strul Ştefan Tisa. Regele se văzu silit să deslege
de jurământ guvernul revoluţionar şi prin aceasta
coroana ungară îi căzu de pe cap.
La Belgrad se încheie armistiţiul, se declară
apoi republica, iar cercul de fier al oştirilor vic­
torioase se strânse tot mai mult în jurul gâtului
naţiunii milenare maghiare. Wilson, profesorul
american, îşi trâmbiţă amăgirea politică cea mai
genială a veacurilor din urmă: dreptul de auto­
determinare al popoarelor şi visurile seculare ale
micilor popoare se realizară. Cehii se revărsară
asupra plaiurilor Carpaţilor de Nord, Ausţriacii
asupra ţinutului de dincolo de Dunăre, Sârbii asu­
pra ţinutului delà Dunărea de jos, iar Românii
din Árdeal ţinură adunarea naţională în Alba-Iulia
şi de Crăciun oastea lor de ocupaţie intră în Cluj...
Peste câteva zile o companie de soldaţi înarmaţi,
cu coifuri de asalt, se prezentară în sat. Se dete
poruncă să se adune poporul:
— Bărbaţi, femei, copii, toţi să fie acolo ! Palizi
tremurau oamenii adunaţi în curtea primarului,
pe zăpadă.
— Să vie preoţii înăuntru ! — se dădu porunca.
Intrarăm cu capetele aplecate.
Un locotenent tânăr, radios, ne primi. Ne co­
munică misiunea ce o are, să preia imperiul:
— Pe d-voastră, domnilor, vă fac răspunzători
pentru ordine. Nu uitaţi că s'a publicat starea de
a sed iu ...
Am luat cunoştinţă, fără să zicem un cuvânt.
Acum ofiţerul’ păşi pe scările înalte şi comandă
soldaţilor aspru, pe un ton ce nu suferă şovăială:
« Drepţi ! » Soldaţii înconjurau în cerc poporul. La
spatele’ companiei se postară patru trompeţi. O
spaimă de moarte trecu prin oameni. Noi, domnii,
tremuram la spatele ofiţerului şi ne rugam, să ne
dea Dumnezeu clipa morţii.
— Descoperiţi ! — comandă ofiţerul.
Poporul speriat îşi scoase căciulile.
— ...V ictorioasa oştire română a ocupat A r­
dealul, — vestea ofiţerul, cu braţele ridicate, — şi
vă aduce la cunoştinţă, tuturor, cărora se cuvine,
că de azi înainte, acest sat nu mai ţine de Ungaria,
ci de România şi în clipa aceasta legile României
DE GRÂU
intră în vigoare. . . Acum puneţi mâna stângă pe
inimă şi ridicaţi trei degete delà mâna dreaptă ! . . .
S ’a făcut.
— Juraţi !
Ofiţerul’ spune formula jurământului:
— jur pe atotputernicul D u m n e ze u l...
Câteva clipe poporul rămase mut, gurile se
sgârciră nervos, dar frica rece înfioră pielea de
pe cap, şi rece, plângător răsună:
— J u r .. .
Ofiţerul flutură deasupra poporului steagul na­
ţional’ român, îi flutură mătasea, şi cu lacrimi de
bucurie în ochi, strigă:
— Trăiască România M a r e !...
Trompetele sunau de rugăciune. Sufletele se
strânseră şi zăpada albă începu să coboare de sus.
Fapta s'a petrecut.
Popoarele şi-au schimbat locul pe scena sânge­
roasă a isto rie i... Pe uliţă fugea, înnebunit, gro­
tesc, un invalid şchiop.
Rătăceam pe stradă. Nu vedeam nici pe cei ce
treceau pe lângă mine.
Unde să mă duc? Acasă? Doar n'am nimic, care
să fie al meu! Parohia e a bisericii, biserica a lui
Dumnezeu, credincioşilor li-s oaspe. Patrie, che­
mare, concepţie de viaţă, minunate amăgiri, trei
fulgi de nea care se topiră într’o clipă. Până acum
credeam că sunt ale mele toate câte le văd în jur,
soră iarba, floarea, pietrele, pădurile, pâraiele,
păsările, animalele, oamenii, adâncimile şi înălţi­
mile, tufele, peşterile, mormintele, soarele, luna,
stelele lucitoare’, pulberea, ploaia, negura, neaua,
ghiaţa, căldura şi frigul, cântecul cerului şi al
pământului, ziua şi noaptea, trecutul, prezentul şi
viitorul, toate vânturile şi cele patru colţuri ale
lumii, colorile strălucitoare, noroiul şi aurul, tot
ce văd, aud, simt şi p ip ă iu ... Şi acum vine un
altfel de om, de alt neam, şi zice: — Toate acestea
sunt ale mele. El simte siguranţa lăuntrică şi în­
rudirea cu ele, legătura minunată, bucuria trium­
fului asupra lor, în oglinda gliei întoarse numai
obrazul lui se vede, soarele lui îi luceşte, apa lui
îi şopteşte, pasărea în limba lui câ n tă .. . In căldura
însufleţirii el transpune asupra tuturor visul nea­
mului său, aroma sufletului său, dorinţele şi ideile
ascunse de veacuri sub glie lui îi înfloresc. <<E al
meu »— zice, şi întinde asupra pământului impe­
riul şi rămâne al lui, până ce nu abuzează de el.
Tot la al doilea pas mă opresc şi repet cuvântul,
învăţat câteva minute mai înainte:
— ’ Imperium ! Putere ! Simplu cuvânt latin. De
mic copil îl cunosc, dar abia acum înţeleg ce în­
seamnă. Câtă vreme a fost al meu, nu-i bănuiam
înţelesul, numai acum, când îl exercită alţii asupra
mea îl înţeleg. O mie de ani am rătăcit în greşeală
asupra acestui cuvânt, dar a greşit şi greşeşte orice
naţiune, care-1 poartă scris pe arme. Numai acum
îl văd, când mă treziră din ameţeala istorică. Şi
 IOSIF NYIRŐ: IN JUGUL DOMNULUI
acolo, pe uliţă, şi oficial biruit, după o orbire indi­
viduală de treizeci de ani, răsvrătit împotriva sorţii
şi a lui Dumnezeu, ajung să cunosc că sunt două
feluri de imperii pe lume, unul extern şi altul
intern.
Cel extern zice că totul este al meu, pentrucă
am cucerit, şi astfel aruncă în Europa treizeci de
milioane de oameni în stare de minoritari, la o
viaţă de graţie, ca oameni de a doua categorie,
şi îi porneşte pe calea de calvar a suferinţelor, ca
până la moarte viaţa să le fie o goană şi numai
voia întâmplării să le dea oarecare odihnă. Impe­
riul extern este scoaterea din viaţă a popoarelor,
războiul veşnic în care învinşi şi învingători
deopotrivă se prăpădesc. Pâraiele şi râurile ziua-
noaptea duc pământ în mare, şi totuş pământul
nu-i mai puţin, dar sângele omenesc, fie al învin­
gătorului, fie al învinsului, îl pustieşte. O patrie
o pot ruina şi cerşitorii, milioanele de oameni,
ajunşi fără ţară, ducând cu ei pulberea ce li s’a
pus pe bocanci. Cu gândirea repede a cugetului
văd că după mărturia istoriei, e mai mare imperiul
celor săraci, decât al săbiei, şi oftările celor de­
speraţi au răsturnat totdeauna tronul celor ce
numai în afară păreau tari. Trebue deci să fie
ceva mai mare, mai drept, decât puterea celor
aparent puternici, o putere suverană şi o tărie,
care ţine lumea şi cu mâna semănătoare de pace,
stinge urile, răzbunările, cruzimile şi moartea.
Trebue să fie un astfel de imperiu, care e propriu
fiecărui om viu, şi la care nu armele dau drept,
ci pământul, pe care ne-am născut, şi care şi până
acum a dat putere atât celor drepţi, cât şi celor
nedrepţi, deopotrivă.
Astfel ajung la încheierea că trebue să fie şi un
imperiu intern, care îmi redă mie tot ce văd în
jurul meu, munte, deal şi vale, ierburi şi arbori,
păsări şi flori, soare şi lună şi stele, cântecul ce­
rului, cântecul pământului şi cântecul buzelor
mele.
Trebuie să fie şi de sigur este şi un imperiu
intern, pe care nu şi-l pot lua naţiunile, pentrucă
acela e din fiinţa lui Dumnezeu şi a oamenilor ce
locuesc pe pământ. Toate celelalte sunt forme
externe, invenţii, sisteme, sau politică. Material
schimbăcios şi provizoriu, supus războaielor şi
păcilor, vânzărilor şi cumpărărilor, puterilor ex­
terne, evoluţiilor şi curentelor, eventualităţilor,
dependent de genialitatea sau nebunia oamenilor.
Ca trupul nostru, numit om, pe care îl avem până
îl părăseşte sufletul. Pământul descarcă popoarele
moarte în interior sau sinucise, precum mugurii
cei noui de pe arbore împing pe cei vechi, oricât
au proclamat acele popoare democraţia, ideea inter­
naţională, plutocraţia, stăpânirea banului, sau pri­
vilegiul naşterii, radicalismul sau conservatorismul,
superioritatea raselor şi a limbilor, birocraţia sau
teocraţia, socialismul creştin sau sovietul, forme
de stat deosebite, exagerări naţionale, militarism,
307
înarmare pe uscat, în aer sau pe mare. . . Acestea
sunt numai doftorii pentru omenirea bolnavă, dar nu­
mai pământul e stăpânul, care-i în stare să înghită
oşti întregi fără să se poată trage o împuşcătură
împotriva lui. Fie că fac hotarele din arme, fie că
le fac din cruci, toate sunt trecătoare fără acest
imperiu intern.
In febra acestor cugete scot din pământul în­
gheţat o pietricică şi o sărut înlăcrimat. Un copil
de lângă mine se uită mirat şi speriat fuge acasă
şi spune tatălui său:
— Tată dragă, părintele pleban a nebunit, pen­
trucă a sărutat o piatră murdară.
— Se poate, mă, — râde tatăl său, care-i refor­
mat, şi îndată strigă peste gard vecinului:
— Vecine, daţi-i ceva de mâncare popéi vostru
că suge pietrele de pe uliţă.
— Ce suge, mă?
— Pietre.
— Du-te, nu vorbi !
— Ştefănel al meu l-a văzut cu ochii l u i . . .
Râd una bună, apoi trecând la vorba serioasă,
întreabă :
— Fost-ai la serbare ?
— Ce serbare ?
— La preluare.
— A fost destul de frumos. . .
Nu mai ascult urmarea. înfrânt mă târăsc spre
casă. Mama mă aşteaptă cu ochii roşii:
— Vino, fiule, să prânzeşti.
— Astăzi ajunez, zic supărat şi iau cheia bise­
r ic ii... N u mi-a rămas decât D u m n ezeu ...
Mă aşez în banca cea dintâi şi, cu gândul la
credincioşii mei, încep să mă rog:
— Non intres in judicium cum servo tuo, D o­
mine! (Nu intra la judecată cu robul tău, Dum ­
nezeul meu!)
In deşert aştept mângâierea Domnului. Cristos
nu-mi spune acum:
« Eu sunt învierea şi viaţa ».
Nu se mişcă nimic. S ’au rupt strunele din mine...
Altarul e rece, steagurile sunt plouate, statuile
sgribură, pietrele pardoselei înfloresc bură de
ghiaţă, tablourile învechite asudă uleioase, cei
patru pereţi văruiţi se uită speriaţi, funiile clopo­
telor au încremenit, biserica e goală.
— Unde este Dumnezeul cel b u n ? ...
N'am nicăieri stare, nici alinare.
In zadar văd limpede în acest haos istoric. Şi
sunt numai un om! Sufletul mi-e gata, dar trupul
plăpând şi neputincios. Mi-e sete de-o altă inimă
înţelegătoare, iubitoare, desmierdătoare. Cu tra­
gedia poporului meu s’a împlinit şi tragedia mea.
Aşteptăm învierea. Pentru ce:am luptat în viaţă,
tot s’a prăbuşit. Patria veche s’a năruit, poporul
meu vechiu e mort, acum vin delà înmormântarea
lui şi-am ajuns păstor fără de turmă, care nu mai
am altceva de făcut, decât sau să mă arunc de pe
piscul ascuţit al abisului mondial, s a u ... să mă fac
 3o 8 BOABE
fericit, căci sacrificiul meu s'a isprăvit. Din litur­
ghia mea fără sânge s’a făcut o liturghie sânge­
roasă, şi asta nu mai este liturghia m e a ... Vino,
dar, inimă apăsată şi fii fericită, căci simt că şi
Dumnezeu te-a lăsat pustie. Şi ar fi fatal, dacă
ar trebui să se stingă p ărăsită... In zadar mă uit
, împrejur. In toată lumea nu-i nimeni şi nimic să
mă scape de desperare, nici mamă, nici frate. . .
ci numai acea fiinţă, care mi-a fost menită, de
când m'a creat Dumnezeu, s'a uitat la mine, i-a
fost milă de mine şi mi-a trimis soţie pe frumoasa
mea fată.
— Ileana ! — oftez în faţa Ziditorului meu şi
un imbold neoprit mă duce, să caut în sufletul ei
curat, pace şi linişte.
Grăbit iau drumul, care duce la ea.
Prin minte îmi trece un gând fugar, că oamenii
ştiu la cine mă duc, dar nu-mi pasă ce zic oamenii.
Zăpada înfloreşte şi văluri albe sboară peste câmp.
Pădurea e grea de se cunfundă de frumuseţea cea
d a lb ă ... Totul doarme şi nimeni nu ştie ce se
întâmplă. Nu este ziuă, ci lumină. Nu-i viaţa, ci
vălul vieţii. Şi trunchiurile arborilor sunt acoperite
de zăpadă. Totu-i alb şi încremenit, numai eu
singur sunt ca o umbră a întregii tă c e r i... Sunt
singur singurel, parcă numai eu aş fi rămas din
greşeală din războiul afurisit.
Prin zăpadă până la genunchi, pe sub grădini,
ajung la casa lor. Câinele alb şi puternic îmi vine
gudurându-se înainte. Pe coada ce şi-o joacă, sună
clopoţei de ghiaţă. . .
Cad obosit în casa prietenească şi caldă:
— Ileana ! . . .
Ştie ce s’a întâmplat în satul meu şi în mine.
Nu mă mângâie, îmi pune numai mânuţa ei moale
şi uşoară pe frunte. . .
— Linişteşte-te, Iosife ! . . .
Mă mir că ea a ştiut să rămână frumoasă şi
neschimbată. Dar, parcă coloarea nu i-ar fi aceeaş.
Ea radiază pace şi curăţenie. Mă liniştesc şi eu
lângă ea şi ascult. Cât de uşor şi de neoprit spune
lucruri mari şi drepte ! In cuvintele ei nu se
simte gustul şcolii, nici foşnetul de hârtie al căr­
ţilor. Cuvântul ei e născut în ea, nu-i al altuia.
E al ei, cum e a ei căldura trupului, respiraţia,
coloarea părului, lumina o ch ilo r... Cât mă simt
de om şi de curat lângă ea! Stau la îndoială, n’am
curaj, deşi ştiu că ea e tot ce mi-a mai rămas din
lum e. . . îmi mai recapitulez odată viaţa trecută,
totul, fiinţa mea goală, pierdută, preoţia mea, că­
zută din cer, pustiul ce mă aşteaptă în viitor, min­
ciuna dinăuntru, în care am trăit ani de zile,
josniciile fariseice multe, căderea sufletească a
preoţilor ce s’au prostituat cu gospodine sau cu
ibovnice tăinuite, pacea mea intimă cu Dumnezeu,
soarta mea de pom solitar fără floare, multele su­
ferinţe, flămânziri, umiliri, miile de bănuieli,
onoarea roasă de toţi, patria veche pierdută şi
marile scopuri. . . Numai această fată mi-a rămas,
DE GRÂU
care singură mă poate rechema la o nouă viaţă
din sicriul ticluit de treizeci de ani, dar abia de
un ceas închis. Fără nicio închipuire sau desmier-
dare, sau emoţie amoroasă, ci cu o limpezime
sacramentală de omenie interioară, o întreb:
— Mă iubeşti, Ileană dragă?
Un fior de ruşinare trece pe obrazul ei, dar ea
răspunde drept:
— Doar ştii că te iu b esc.. .
Şi Petru a răspuns astfel Mântuitorului, care
l-a întrebat tot aşa: — Doamne, tu ştii că te
iubesc. . .
— Uite, Ileană d ra g ă ... Eu n’am pe nime şi
nimic, afară de haina de pe mine, nici pământ,
nici bani, nici situaţie, poate nici viitor. Stau fără
patroni, fără legături, fără prieteni, în vremuri
revoluţionare, când nici ziua de mâine nu-i si­
gură. . . N'am decât aceste două braţe, trupul, su­
fletul, creierul şi inima, cum mă vezi. Vrei să vii
soţie la aceste două braţe, la acest creier mărginit,
la această inimă dreaptă îndrăgostită ? . . .
Biata fată îşi pierde coloarea, tremură de emoţie,
aproape îşi pierde mintea şi rămâne m u tă ... Mă
cuprinde un val de durere. Mă ţiu prea puţin şi
cu ultima încordare mă ridic, să mă duc, dar fata
îşi pune mâna pe mine şi-şi alătură lin capul de
capul meu.
— Nu, încă n'ai voie să iei o hotărîre, — o
îndemn supărat. — Mai întâi să ştii totul. . .
Dacă vii după mine soţie, ajungi în gura lumii.
Biserica pe mine mă excomunică, colegii mă vor
numi apostat, îmi vor retrage binecuvântările bi­
sericii mele, mă vor osândi cu ură şi vor face atenţi
pe toţi, ca să ne ocolească, să nu ne ajute, să ne
lapideze şi să ne lase să pierim. Fugă şi ruşine îmi
sortesc. Se vor bucura de desperarea şi de tra­
gedia mea şi orice m’ar ajunge vor zice că m’a
bătut Dumnezeu. N u vom avea parte de cruţare...
Numai Dumnezeu şi eu vom fi cu dumneata. . .
Vrei să-mi fii s o ţie ? ...
Scumpa fată mi-a îmbrăţişat grumazii şi, tre­
murând din tot trupul, zise:
— V re a u ...
— Inel n'am, Iluş, nici bani n’am să cumpăr,
dar te logodesc ca îngerul meu mângâietor şi-al
acestui pământ în d o lia t...
*
M'am dus la Cluj, ca să spuiu Episcopului
gândul meu.
Credeam că mă urmăresc toţi şi fiecare îmi vede
hotărîrea, numai că nu vorbesc oamenii, dar pân­
desc, dornici să vadă ce voiu face? Săptămâni
întregi vor vorbi despre căsătoria mea chiar cei cari
n’au ştiut înainte că exist pe lume. Vor fi unii
cari mă vor osândi, alţii cari poate mă vor înţelege,
dar eu voiu sta în faţa lumii cu fruntea ridicată.
Cu câţi mă întâlneam, voiam să le spuiu că mă
căsătoresc. Că ies din c le r ... Simţeam, un în­
 IOSIF NYIRŐ : IN JUGUL DOMNULUI 309

demn ciudat de sinceritate, ca şi cum fiecare zi pe lângă omul serios şi palid, care mă asculta
care trece peste secretul meu ar fi o pângărire cu înţelepciunea unui suflet delicat.
a simţirii sfinte. Chibzuinţă a înfrânat cuvântul — Urmează-ţi sufletul, onoarea şi pe Dum ­
ce-mi era pe buze. nezeu ! . . .
Pe oameni îi interesa altceva, îi interesa linia — Mă te m .. .
demarcaţională, peste care armata de ocupaţie nu — Atunci, pocăeşte-te şi sileşte-te să ajungi ca­
ar avea voie să treacă. Se începu preluarea oficiilor nonic capitular.
publice. Consiliul dirigent român invită pe func­ — Dar asta e un lucru aşa de mare!
ţionarii maghiari să depună jurământ. Cine nu — Astăzi fiecare om face lucruri mari. Aşa vre­
depune jurământ îşi pierde imediat postul şi muri tră im .. . Nu vreau nici să-ţi dau sfaturi, nici
drepturile câştigate şi nu poate reflecta la nimic
delà Statul român. In zadar a fost protestul şi
observaţia că până la încheierea păcii nu poate fi
vorba de jurământ şi că în sensul armistiţiului
trebue să rămână administraţia veche. Puterile
învingătoare au rămas neînduplecate şi mii de
funcţionari au ieşit palizi de moarte din slujbele
lor, oameni cari decenii de-a-rândul au lucrat de
s’au încovoiat, au chelit şi au orbit, şi au visat
visuri sfinte de pensii paşnice, de odihna bătrâ­
nească, de recunoştinţa patriei, de confortul bur­
ghez, de un cămin liniştit, de preumblări plăcute,
închipuirile despre avansări, clasificări şi gradaţii
au dispărut deodată. Maşinăria crezută puternică
a monarhiei imperiale, odinioară ameţitoare, s’a
oprit de tot.
— Nu se poate înlocui acest corp eminent de
funcţionari, — ziceau cei ce făceau politică cu
conştiinţa mâinilor curate şi a omeniei. Peste
câteva săptămâni a sosit foametea şi domnii cheli
şi cu ochelari, lipsiţi şi de haine, se duceau la
prăşit mălaiu cu palmele băşicate, sau cărau că­
rămizi şi tencuială la clădiri, făceau muncă de
salahori în fabrici, şi era norocos cine ajungea
portar la vreun hotel. Zilnic îi puteai vedea sără-
căcioşi şi palizi, cum îşi vând valorile rămase în
târgul vechiturilor. Ultimul act a mii de tragedii
începu deodată, dar sufletul lor, plânsetul lor se
scălda în aureolă, şi între ruinele căminurilor, între
copiii lor pe jumătate goi, proclamau cu credinţă
şi inexperienţă de martiri punctul de vedere de să te influenţez. Trebue să faci după conştiinţa ta,
drept al naţiunii lor. In exaltaţia sublimei buimă­ fie pro, fie co n tra ... Roagă-te şi Dumnezeu îţi
celi se plimbau la braţ cu moartea. va arăta calea.. . Şi eu tot delà Dumnezeu cer sfat.
Mă îngrozeam. Ce vreau eu? Cum să îndrăz­ — Mă ruşinezi. Tu, om de administraţie, mă tri­
nesc, în aceste împrejurări, să înlănţuesc de mine miţi pe mine, preot, la Dumnezeu?
şi să atrag în mizerie o fată nevinovată, când — Preoţii, foarte adeseori ar trebui trimişi la
pentru mine nu este pe acest pământ nicio bu­ D um nezeu...
cată de pâine mucedă? Doar aceşti nenorociţi Spre sminteala mea, după o scurtă răsgândire,
merită în întâiul rând, dacă un popor cunoaşte adause :
recunoştinţa, ca lor să li se dea orice bucată de — Să nu fiu rău înţeles. Asta nu e o osândă, ci
pâine rămasă oricât ar râde Europa de e i . . . Dar numai — un adevăr. . . regretabil.
ce va fi, dacă aceşti oameni au greşit şi deodată — Doară pe mine bunul Dumnezeu nu mă
cu ei nimicesc şi viitorul naţiunii lor? Ce va fi? mustră, ba mai mult ca înainte, simt că mă iubeşte,
N'am îndrăznit să răspund, m’am gândit numai — mărturisii înroşind. Nu asta mă îngrijorează,
şi m ’am uitat, cum soţia unui prieten, oarecând ci din ce vom trăi? N'avem nimic şi nu se poate
vestit subprefect, cârpeşte cămaşa ce-a mai rămas şti, ce aduce ziua de mâine. Nu poţi face program
soţului s ă u ... şi în ziua aceea n'am cutezat să de viaţă nici pe douăzeci şi patru de ore. . .
mă prezint episcopului. — Ce-ţi pot răspunde, — zise liniştit. — Astea
— Ce să fac, Arpad? Dă-mi sfat, — stăruiam toate-s adevărate... Dacă mi te adresezi mie, eu
310 BOABE
bucuros îmi împart pâinea cu tine. Altceva nu-mi
stă în putere. . .
Acesta e sau un sfânt sau un fantast rătăcit, —
îmi ziceam în cugetul meu. Soţia acum îi spală
singura cămaşă, ca s’o îmbrace curată şi el vrea
să-şi împartă pâinea cu m in e ... Conţi, baroni,
proprietari de mii de jugăre, credincioşi ai mei,
conducători mireni ai bisericii, cu soţiile lor dim­
preună, nu mi-au dat măcar o -mierţă de grâu,
m'au lăsat pieirii şi iată acest funcţionar sărac,
fără slujbă, în cea mai mare nesiguranţă, vrea
să-şi împartă bucata de pâine cu mine ! . . . N e­
bunie, — îmi zisei— dar lui nu i-am răspuns decât:
mulţumesc. Sunt convins de asta, dar oare va
fi pâine?
— Pâine ? . . . — repetai cuvântul şi în ochii lui
înlăcrimaţi muri cugetul de pâine, această ma­
terie picată din înălţimi, din care fiecare bucăţică
e partea ce-a murit din noi în acea z i . . .
Peste o jumătate de oră se întâmplă un lucru
minunat, care îmi hotărî soarta.
Un ţăran înalt, bătrânicios, intră la fostul sub­
prefect şi pofti, «bună seara ».
— Poate m'ai şi uitat, domnule vicişp a n ?...
Eu sunt Francise Gheczö din Săcuime, comuna
F en ied .. .
— Dar de unde să te uit, Francise, — şi-l puse
bucuros să şeadă. — Cum de-ai venit la Cluj ?
Ce mai faceţi? Cum trăiţi?
— Trăim cum p u tem .. . dar eu nu de aceea am
venit. Nu pentru noi.
— Dar pentru cine ? Pentru ce ?
— Eu, drept să spuiu, vreau să vorbesc între
patru ochi cu domnu vicişpan. . .
Amicul, subprefectul, nu mă lăsă să mă depărtez.
— Poţi spune ce ai de spus şi înaintea părintelui.
— Ştiu bine, dar am gândit să nu audă şi alţii,
dacă aş supăra pe domnul vicişpan.
— Să mă superi pe mine?
— Păi, zău, se poate şi aşa ceva. . .
Omul scoase din sân un săculeţe de pânză cu
bani şi alese câteva sute de coroane. Puse banii
pe două rânduri pe masă şi începu să-i numere
cu degetele lui noduroase.
— Asta atâta-i, — se linişti în urmă. — Asta-i
preţul viţelului, ăştia-s banii oamenilor şi ăştia
toţi i-am adus domnului vicişp an ... Până într’un
ban.
— De ce i-ai adus.
— Ca să-i folosiţi sănătoşi.
— Dar, omule, dumneata nu-mi eşti dator.
— Nu ţi-s dator, decât cu omenie, — aprobă
săcuiul. — Banii ăştia au alt înţeles. , .
— Nu înţeleg, — zise subprefectul cu fruntea
încreţită.
Omul nu-şi ieşea din ale lui.
— Una trebue să o spunem, că ne-ai fost
adevărat părinte, domnule vicişpan. . .
— Tot nu înţeleg.
DE GRÂU
— N ’are a face, e destul dacă noi înţelegem. . .
Am auzit, că de când ai venit delà noi, îţi merge
mai slăbuţ. Ne-am şi întristat pentru asta. Zisei
eu oamenilor, că noi nu putem lăsa la necaz pe
omul nostru cel bun. — Drept are Feri, — ziseră
ceilalţi, şi îndată adunară aceşti bani. Eu încă
vândui viţelul, pentrucă în loc mai bun nu poate
merge. . . Apoi, mă rog, aici-s banii fără lipsă. . .
Nu-s eu om cu carte, dar eu zic, ca Dumnezeu
cel sfânt să te ajute dimpreună cu cinstita familie,
că şi domnişoarele şi domnişorii să-i poţi creşte
aşa de bine, cum ai fost dumneata în lumea cea
veche, şi să-ţi răsplătească pentru toată bunătatea
făcută cu noi, că noi niciodată nu-ţi putem mul­
ţumi destul. . .
Fostul subprefect îşi plecă capul şi un plâns cu
hohot îi sgudui pieptul, dar bătrânul săcui bătu
în masă să-l îmbărbăteze!
— Ei ! la naiba ! Nu te muia domnule vicişpan,
pentrucă atunci încep şi eu să plâng şi cu mine
plânge toată Săcuim ea... Dacă te-am supărat,
iartă-mă, dar nu te supăra pe noi, pentrucă noi
nu am voit decât b in e ... Şi-acum lasă-mă ca om
bătrân să-ţi sărut m ân a...
Mă retrăsei tiptil în altă cameră, până când cei
doi bărbaţi se sărutară...
In ziua următoare am aflat, că fostul subprefect
şi-a împărţit toţi banii între funcţionarii în sufe­
rinţă. Soţia sa cânta de bucurie.
Cutremurat ascultam vestea şi mă gândeam la
logodnica mea.
Aşa va fi şi ea. Un val de fericire îmi cuprinse
obrazul, marile scopuri noui mi se desfăşurară
înainte, temerile îmi dispărură, cununa de spini
îmi căzu de pe cap.
Mă duc la Episcopul.
Am mers repede pe stradă şi gâfâind, aproape
strigând i-am spus episcopului:
— Preagraţioase Stăpâne, vreau să mă căsă­
toresc . . . Am venit să Vă înştiinţez. . .
— Fiule ! Ce s'a întâmplat cu tine ? — se miră
episcopul, apoi, cugetând puţin, îmi făcu semnul
crucii pe frunte şi pe buzele fierbinţi. Mă atrase
apoi lângă sine pe un scaun şi-mi făcu semn rece:
— Vorbeşte !
— Ce să spun, graţioase doamne ? — mă răs-
gândii. — Iubesc nespus o fată şi voiu să o iau
de soţie înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor,
cum se cuvine. . . pentrucă nu voiu să umblu pe
furiş, nu voiu să cad, să schimb gustul păcatului,
să mint credincioşilor mei şi Ziditorului, nu vreau
să plâng de mustrări în fiecare zi în potirul de aur
şi la urmă obosit de ruinele sufletului, să caut
înaintări sau să aştept altă parohie mai bună. . .
Nici până acum n'am făcut aşa ceva, nici de acum
înainte nu gândesc să fac. Până acum mi-am păstrat
curat şi credincios jurământul dat, acum îl aduc
înapoi. In mânile Voastre l-am depus, acum mi-1
 IOSIF NYIRŐ: IN JUGUL DOMNULUI 31t

cer înapoi. Mântuieşte-mă şi desleagă-mă, Prea- — Nu mai am ce spune. Am spus t o t .. .

sfinţite ! — Dar, va fi o urmare, — zise serios. — Şi cum
— Ştii că nu pot, — şopti episcopul. — ... Dar va fi urm area?.. . Ce va fi, dacă vă veţi trezi din
te-ai gândit ce va fi cu tine, dacă părăseşti pe farmec şi larva grozavă a trezirii vă va îngheţa pe
D u m nezeu ?.. . faţă ? . . . Dacă — de pildă — v'aţi judecat rău unul
— Eu să părăsesc pe D u m n e z e u ? ...— zisei pe a ltu l? .. .
mirat. — Doar niciodată nu mi-a fost mai tare — O ! Asta e exclus ! . . .
credinţa, niciodată nu m'am încrezut mai mult în — Dacă o nenoroceşti pe biata fată ?
el, niciodată n’am fost mai aproape de e l . . . Aş — Şi atunci tot eu voiu fi cel mai nenorocit.. .
putea zice că celibatul nu-i dogmă, că oricât e de — Dacă nu va putea suferi mizeria şi va pieri?..,
aspru şi vechiu, e numai o regulă de disciplină, a — Voiu muri cu ea.
cărei deslegare atârnă de Sanctitatea Sa Papa, aş — Din ce veţi trăi?
putea argumenta şi discuta, căci castitatea per­ — Nu ştiu, dar vom munci!
petuă, după sfânta Scriptură, e «gratia gratis
data » — un har dat nouă în dar, de care mă pot
învrednici, dar nu pot pretinde să mi se dea, dacă
după chibzuiala sa veşnică nu doreşte să mă în­
vrednicească de e a ... Şi nu mi-a d a t-o ... Delà
început aşa sim t. . . prin urmare nu vrea să o
păstrez până la moarte. De aceea a rânduit sfânta
taină a căsătoriei. Aş putea invoca şi eu cunoscutul
citat : « Mai bine este a se căsători, decât a arde »,
aş putea aduce toate argumentele pro şi contra
celibatului, doar le ştiu, dar nu o fac. . . Simt că
Dumnezeu e lângă mine în cauza mea şi nu mă
va lăsa. Şi atât sunt de pătruns de această con­
ştiinţă, cum pătrunde căldura cuptorul, cum pă­
trunde parfumul floarea, ba şi mai mult, încât
orice asemănare e falsă şi palidă.
Trist îşi puse degetul pe buzele mele bătrânul
episcop:
— Greşeşti, fiul m e u ... Nu credinţa, ci dra­
gostea le spune acestea prin tine.
— D ragostea?.. . Cât de minunată e atunci dra­
gostea !
— Da. Dar credinţa e şi mai frum oasă...
— Şi cele două împreună sunt şi mai frumoase...
Amândoi ne-am oprit meditând asupra celor
spuse. Soarele în apus privea pe fereastră şi nasturii
roşii şi cingulum-ul de mătase fină şi crucea grea
de aur a episcopului ardeau ca în purpură.
— Spune-mi tot, fiul meu ! . . .
Mă înfioră libertatea dulce a dreptăţii şi a în­ — Ce vei da pruncilor tăi?
crederii. Privirea mi se îmbătă şi, nu ştiu, un ceas — Va rândui Dumnezeu.
sau două, dar am tot vorbit de mine, pornind delà — Pe care vrei să-l părăseşti.. .
sicriul tatei, toate chinurile celor treizeci de ani — De care mă voiu alipi şi mai mult.
le-am descoperit, şi fruntea pururea rănită şi inima — Biserica te va pedepsi.
pururea împunsă, suferinţele lăuntrice şi temerile — Eu o voiu ierta pentru asta.
în seminar pentru pâine, disperarea de chemarea — De harurile ei nu te vei împărtăşi.
mea şi torturile hirotonisirii, pornirea în viaţă, — Corbul mă va hrăni şi pe mine.
flămânzirile, starea de părăsire, luptele mele supra­ — Sau tu vei hrăni corbul.
omeneşti cu războiul, nedreptăţile ce m’au ajuns, — Zis-a corbul : « Niciodată ! » — citai cu încre­
chinurile tăinuite, năruirea tuturor scopurilor, ge­ dere copilărească pe Edgar Poë, dar episcopul oftă :
nunchii sângeraţi, cu cari mi-am urcat calvarul, — Sărmani copii sărmani !
pierderea aripilor sufleteşti, dragostea mea şi ridi­ Mă privi de sus şi mă netezi pe cap:
carea prin ea, setea straşnică să fiu şi eu, măcar — Ce păcat de tine ! . . . Eu sunt de vină. N ’ar
o clipă fe ric it... fi fost îngăduit să-mi uit de tine.
Episcopul mă îndemna cu compătimire: — Mulţumesc, că s'a întâmplat aşa. Suferinţei
— Mai departe, fiul meu, mai departe ! . . . am să-i mulţumesc că sunt, ce s u n t... Toate
312 BOABE
trebue să le mulţumim suferinţei: suferinţelor lui
Isus răscumpărarea, suferinţelor noastre fericirea.
Acesta este misterul perpetuu, de o parte în sfânta
cuminecătură, de alta, partea noastră în unda lacri­
milor.
— Ce să fac cu tine ? — se întrebă nedumerit
episcopul.
— Să mă deslegaţi şi să mă iubiţi şi în viitor. . .
— Rămâi, fiule, reculege-te, şi mă voiu îngriji
de tine. Iţi dau o parohie minunată, unde te aşteaptă
un cerc de activitate mare şi frumos, vrednic de
talentul tău, în care poţi crea neuitate opere pentru
binele lui Dumnezeu şi al poporului tău.
— M'am întâlnit cu Dumnezeu şi cu poporul
meu, şi nu-i mai pot părăsi. . .
Episcopul se uită lung, cercetător şi binevoitor
în ochii mei:
— Te în ţeleg.. . Nu pot face nimic pentru tine,
dar te înţeleg. Cunoşti legile stricte, dar drepte ale
bisericii şi abateri nu sunt. Biserica mai presus
de to a te !... T e mai rog un lucru: să nu atingi
DE GRÂU
biserica, maica cea bună, care doisprezece ani s’a
îngrijit de tine.
— In schimb, fie-mi iertat a cere, ca nici de
mine să nu mă atingă, nu biserica, ci slujitorii ei,
cari, de multe ori cred că ei sunt biserica.
— De asta te asigur cu cuvântul meu, că pentru
pasul tău, în afară de procedura legală, nu te va
atinge nim ic. . .
Ne vom ruga numai pentru tine. . . Şi acum
îngenunchează !
Mi-am aplecat genunchii. Episcopul îşi ridică
sus braţele şi le puse apoi pe capul meu şi cu glas
exagerat de tare îmi dădu binecuvântarea:
« Benedicat Te Deus ! . . . »
Se întoarse apoi şi dispăru pe o uşă lăturalnică.
(urmează) IO SIF N YIRŐ
din ungureşte de Ilie Dăianu
cu desene de B . Szabó
 BOABE DE GRÂU, V/5

C o lecţia A cad em iei R o m â n e U leiu , 7 5 X 9 4

Barbu Dimitrie Ştirbei, Domnul Munteniei
 C R O N I C A
Cărţi, conferinţe, congrese, expoziţii
PE N TR U S A T U L R O M Â N E SC . — Fundaţia Culturală Al doilea pas a fost organizarea echipelor regale studen­
Principele Carol a putut, din această primăvară, să-şi reia ţeşti, trimise în zece sate din ţară ca să lucreze timp de
prin voinţa regescului ei ctitor, munca de cultură întreruptă trei luni, în cadrul căminelor culturale locale, pentru cunoaş­
câţiva ani de împrejurări împotrivă. întâiul pas în lume a terea şi îndreptarea vieţii ţărăneşti. Fiecare echipă e alcătuită

M. S. RegeleT; însoţit de miniştri, d-nii Emil Costinescu, Vasile Sassu şi Manolescu-Strunga, urmăresc pe
pragul Fundaţiei Culturale Principele Carol, programul de lucru al echipelor regale studenţeşti, înfăţişat de
directorul general, d-1 D. Guşti

fost expoziţia cărţii pentru popor şi copii, încadrată într’o dintr'un număr de studenţi, cei puţin cinci, din ultimii ani
expoziţie mai largă, a programului şi metodelor de lucru. A de studii şi de specialităţi deosebite: medicină, teologie, litere,
fost ca o întâe zi luminoasă de primăvară culturală. drept. Programul de lucru, cu care ei pleacă, a fost alcătuit
 314 BOABE
de cei mai buni cunoscători în materie şi cuprinde patru
domenii: cultura sănătăţii, cultura muncii, cultura sufletească,
moral-religioasă, şi cultura minţii. Specialişti de ajutor, me­
dici umani, medici veterinari, ingineri agronomi, maestre de
gospodărie, studenţi delà Oficiul Naţional de Educaţie fizică,
însoţesc tot timpul echipa, pentru îndrumarea şi chezăşia
Studenţii îşi iau legământul
unei acţiuni atât de felurită şi de grea de răspunderi. In
alegerea satelor s’a căutat să nu lipsească, pentru bogăţia
experienţei, nici provinciile istorice şi nici regiunile geogra­
fice caracteristice, sate din Muntenia, Oltenia, Dobrogea,
Moldova, Basarabia, Bucovina, Ardeal, Banat, şi sate delà
şes, delà apă, delà deal şi delà munte, Stăneşti, Corbi, Nuc­
şoara, de pe valea Doamnei din Muscel, Goicea Mare din
Dolj, Nereju din Pu'.na, Văcăreni din Tulcea, Năpădeni din
Bălţi, Sadova din Câmpulungul bucovinean, Leşu din Năsăud
şi Fibiş din Timiş. îndemnaţi de această pildă, Ministrul
Agriculturii, d-1 V. Sassu, a cerut să se cuprindă în aceste
sate şi Ferdinand I, fostul Caramurat din Constanţa, iar
subsecretarul de Stat delà acelaş departament, d-1 Manolescu-
Strunga, Brăniştenii sau Miron Costin din Roman. In ace­
laş timp Institutul Social Român din Banat lucra, după un
program jumătate de monografie ştiinţifică şi jumătate de
acţiune culturală în Sâmboteni din Arad şi în Belinţ din
Timiş, iar secţiile ştiinţifice ale Astrei delà Cluj, în Măguri
din Ţara Moţilor. Lucrul la sate, pentru înţelegerea în for­
mele şi trebuinţele ei de astăzi ca şi pentru însănătoşirea
vieţii ţăranului, intra astfel pe o nouă cale, iar la începu-
DE GRÂU
turile acestei căi se găsea însuşi Regele ţării, încadrat de cele
mai de seamă aşezăminte ştiinţifice şi culturale pe care le
avem.
Din cuvântul regal rostit cu prilejul trimiterii la sate a
echipelor, se vede mai limpede decât din orice alte documente
spiritul de înaltă iubire de ţăran şi de ţară şi de bună gos-
podărie a trupului şi minţii, de care trebue să se umple
aceşti noui lucrători în ogoarele nedesţelenite şi însetoşate:
« Ţiu întâiu să vă mulţumesc pentru felul cum aţi răspuns
la apelul Meu. Sper că sunteţi toţi convinşi de munca ce
vi se cere. E adevărat că e o muncă de sacrificiu, dar trebue
să fiţi convinşi că este o muncă adânc rodnică şi folositoare
ţării. Nu plecaţi acolo ca să faceţi muncă de pzradă, ci vă
duceţi în acele colţuri pierdute de ţară ca să întreprindeţi
o lucrare de fiecare clipă, o lucrare migăloasă, dar o lucrare
care trebue să lase urme trainice în fiecare sat.
Dorinţa mea este ca după plecarea echipelor satul să fie,
pe cât se poate transformat. Transformat ca exterior şi
transformat şi ca viaţă intimă.
Fără a intra în detalii prea mari, detalii care vi se vor
da prin programele lucrate şi chibzuite de oameni cari cunosc
această chestiune, vreau să indic două sau trei lucruri pe
care le cred de toată importanţa.
Din punct de vedere edilitar, o constatare tristă: când
treci de pe drumul mare şi ajungi în sat, în cele mai multe
locuri găseşti că drumul este stricat. Praful, de trei ori maj­
muk decât afară. Şanţurile pline de apă stagnantă. Niciun
 C R O N I C A 315

podeţ. Garduri cad. încât aici este o primă muncă de aspect trecutului. Se chiamă unul «Ruva » şi celălalt « Intre două
exterior. Necurăţenia este mare şi mai nicăeri nu vedeţi lumi », şi au fost scrise de Marcu Beza. In amândouă Ma­
grădini, cu toate că fiecare sătean are un petec de pământ, cedonia idilică şi vitejească trăeşte încă odată, într'un zâmbet
câţiva metri pătraţi prin care ar putea să înflorească întreg tainic de după borangicuri. Poate că atât în povestea Macedo­
aspectul locuinţei sale. neanului svăpăiat Ruva cât şi în aceea a Macedoneanului
Aceasta din punct de vedere exterior. plecat în Europa la înalte învăţături, se răsfrânge câte ceva
Din punctul de vedere al locuinţei săteanului: constatăm din viaţa scriitorului. Printre atâtea din faptele cărţii se simte
că în cele mai multe locuri nu se deschide fereastra, deci tremurând firul autobiografic. Mama care pune flori la icoane
intri într’un aer îmbâcsit. Prima voastră datorie este de a şi se gândeşte oftând la fiul de departe se prea poate să fie
face să priceapă fiecare că aerul nu este un duşman, ci este o mamă, nouă destul de cunoscută, şcolarul din Bitolia în­
un prieten. De aci se leagă chestiunea curăţeniei interioare drăgostit de profesorul lui încărcat de literatură persană ca
a casei. un pom de cireş cu floare, trebue să fie cineva cu care am
Sunt multe locuri, trebue să mărturisesc, unde această stat adineauri de vorbă şi spunea din tinereţea lui lucruri
curăţenie există. Dar nu peste tot şi probabil nu acolo unde cu desăvârşire asemănătoare. Oricum ar fi însă, romanele nu
veţi fi trimeşi voi, pentrucă tocmai deaceea sunteţi trimeşi. rămân numai în cadrul acesta mai mult strâmt şi personal.
De chestiunea aceasta se leagă chestiunea curăţeniei cor­ Ele ştiu să se depăşească pe sine şi să ne vorbească deodată
porale a fiecăruia: Trebue să învăţăm cele mai elementare cu multe alte glasuri.
regule de igienă, fizică şi morală. Trebue să înveţe săteanul
cum se lucrează şi cât se lucrează, căci la noi se lucrează
în timpul muncilor agricole şi pe urmă, în cele mai multe
locuri, restul anului se stă fără să se mai facă nimic. Este un
lucru care duce la tot felul de păcate şi în contra acestui
lucru va trebui luptat.
In direcţia muncii agricole, în direcţia gospodăriei, rare
sunt satele unde o să găseşti de pildă, un coteţ. Pasările
sunt toate pe stradă, călcate de automobile ; de unde ceartă,
şi de unde ură. Acest lucru se poate evita în felul cel mai
simplu: construire de mici coteţe şi hrana să se dea în
curte, nu pe stradă.
Dacă vă indic aceste lucruri, este ca să vă arăt că munca
voastră este o muncă de detaliu, aşa cum vi s’a citit. Va
trebui să treceţi din casă în casă, să vorbiţi cu fiecare, să-i
îndrumaţi şi sfătuiţi. Voi nu veniţi cu puterea pumnului;
voi trebue să veniţi cu puterea inimii şi puterea convingerii.
Numai vorbind, arătând fiecăruia ceeace trebue să facă, îi
veţi putea îndruma.
Ţiu să vă anunţ că la sfârşitul acestor lucrări am hotărît
să dau celor mai bune echipe câte un premiu. Celei dintâi
20.000 lei; celei de-a doua 15.000 lei şi celei de-a treia
10.000 lei.
Când veţi ajunge acolo, duceţi satelor acestora toată dra­
gostea Mea şi tot sufletul Meu. Sper că dragostea Mea şi
sufletul pe care-1 am pentru ţară şi ţăranii noştri vor putea
să radieze în sufletul şi dragostea pe care le veţi pune în
munca pe care v'o cer ».

R O M A N E M A CED O N EN E — De multă vreme prin Ma­

cedonia românească nu mai porneau decât filologii. Era ca
o mărturisire că aceste legendare pământuri nu mai însemnau
pentru noi decât nişte fenomene de limbă. Acum nu se mai
duc nici filologii. Ei se mulţumesc să treacă Dunărea în
Caliacra şi în Durostor unde îşi pot face tot aşa de bine
studiile lor. Ţăndări din toată Macedonia se întâlnesc prin M. S. Regele în odaia Sa de lucru delà Fundaţie
satele noui dobrogene, în portul argintat al munţilor cu zei
şi al unor străvechi blesteme. Macedonia românească a plecat Intâiu, toţi scriitorii aceştia, cari de vreo cincizeci de ani
în lume şi şi-a spart sălaşele deacasă. Curând ea n’are să ne vin din Macedonia şi scriu în graiul nostru daco-roman,
mai fie decât o amintire şi un basm al neamului românesc. lăsând numai pentru vorba între ei, ca o limbă cu chee şi
Tocmai în zilele acestea, de înceată şi neoprită destrămare, hieratică, dialectul străbun, îşi iubesc atât de mult pământul
ne sosesc de-acolo două romane. E ca un îndoit suspin al unde s’au născut încât viaţa lor, la orice valuri ar fi supusă,
 ?i 6 BOABE
rămâne deapururi amestecată cu el. La Marcu Beza acest
adevăr iese la lumină poate încă mai mult.
Plecat de-acasă de copil, aşa cum s'a întâmplat şi eroilor
din « Ruva» şi « Intre două lumi », el a trăit după liceul din
Bitolia, la universitatea din Bucureşti în zilele când era stă­
pânită de bătrâneţile agere şi armonice ale lui Maiorescu şi
M. S. Regele între studenţii echipelor regale
a căpătat adânc pecetea lor. După aceea, mulţi ani, toată
tinereţea, a locuit în Londra, cu însărcinări consulare şi
diplomatice, unde îl trimesese marele critic, aşa cum trimetea
pe toţi tinerii de nădejde, ca să le lărgească orizontul şi să-i
ajute să secere din ei secerişurile pe care el le întrevăzuse.
A scris în româneşte şi a scris în englezeşte. A ajuns prin
măsura, documentarea şi hărnicia lui să fie primit în socie­
tatea literară londoneză, care nici astăzi, când stă la Ierusa­
lim, sau tocmai pentrucă stă acolo, într’un pământ sub
mandat englez, nu-1 poate crede plecat. Cum mai putea să
lupte amintirea tot mai depărtată a satului macedonean cu
tot acest val vârtej de lumi şi strălucire de viaţă ? Satul
macedonean a fost mai tare. Toată viaţa şi toată lumea de
mai târziu a fost numai ca o apă, care curgea strânsă bine
în albia de piatră luată de-acasă, lustruind-o şi aurind-o cu
desfăşurarea ei când lină, când vijelioasă. Marcu Beza a
rămas tot atât de macedonean astăzi, la aproape cincizeci de
ani, cum era în întâia zi când a plecat din Clisura cea înaltă.
Tot atât dacă nu mai mult, pentru că acum e plin de nos­
talgia care înfioară şi paginile celor două romane. Iată cum
autobiografia se lărgeşte ca să cuprindă un întreg popor şi
DE GRÂU
cum omul vorbeşte din mulţime cu glasul lui, dar fără să
mai poată sau să vrea să se desfacă de ea. Povestea lui e
povestea ei, care-i pune în mişcare limba şi i-o ascultă
alături de străini şi mirată tot atât.
In al doilea rând, stilul şi atmosfera acestor cărţi aproape
autobiografice, sunt cu totul altele decât la destăinuirile
obişnuite ale scriitorilor. Citiţi, ca să vă daţi seama mult mai
uşor, decât din încercările mele de definire, aceste două
romane macedonene. Limpezimea lor, făptura de lumină a
oamenilor, scrisul curat şi argintiu, ca un scris de dimineaţă
cu tălăngi pe văi, presimţul morţii care nu turbură, sunt o
moştenire elină sau mediterană. Noi trebue să chinuim ca
să ajungem până la seninul ei, pe când aceşti Macedoneni
coboară cu ea din munţii lor, ca un suman pe umeri, fără
mâneci şi cu falduri jucăuşi.
Un glas din Miazăzi vorbeşte, cu vorbele noastre, dar cu
un suflet cum trebue să fi fost al strămoşilor călători pe
munţi. E o poveste duioasă. Printre vorbele ei se aud cădeţi
de izvoare.
GEORGE A L E X A N D R U M A T E I L A C IN C IZ E C I DE
A N I. — Credeam că am dreptul să pun ca titlu peste aceste
câteva rânduri: Un artist român la Atena. Pe urmă m'am
răsgândit. George Alexandru Matei, despre care vreau să
scriu cu prilejul împlinirii de către artist a vârstei de cinci­
zeci de ani, e mai mult şi e mai puţin decât atât.
 C R O N I C A 317

Răsfoesc frumoasa plachetă a lui René Reyle, publicată în
capitala Greciei în nemţeşte: Pictorul George Alexandru Matei
(Der Maler Georg Alexander Mathey) şi mă încearcă o părere
de rău. E vorba în ea despre întâia impresie pe care pictorul
a făcut-o asupra scriitorului, despre origina şi despre arta
lui, delà începuturi până la lucrările mai noui ateniene, dar
părea, el e prin aceasta un European apusean (Dacia n’a
fost niciodată în Apusul Europei, de cât poate când e privită
delà Atena !). El însuş e în inima lui pătruns de acest lucru,
dovadă că, nu fără mândrie, a pus în frescele pe care le-a zugră­
vit în Casa d’ Italia, lângă numele său, calificativul <«Cibinensis ».
Matei e sibian, de unde a plecat înainte de război
în Austria şi în Germania, ca să ajungă până la rostul
universitar destul de strălucit, de profesor la Academia de
arte grafice delà Lipsea. El crede că se trage dintr’o familie
grecească din Sibiu, dar Grecii din Sibiu sunt ca şi Bulgarii
din Braşov, Aromâni călători din alte veacuri spre Transil­
vania. Astăzi Matei e căsătorit cu o pianistă greacă de talent
şi, prin ea, a ajuns locuitor al Atenei, unde i se pare, după
cum îmi scrie, că şi-a găsit patria sufletului şi are să rămână
pentru totdeauna. Grecul din el poate crede că prin potriveli
ale vechilor zei, s’a putut însfârşit întoarce acasă, Ulise
modern, rătăcit prin negurile Nordului.

Marcu Beza

nici măcar din greşală n'am întâlnit cuvântul român. La

sfârşit e o listă a operelor pictorului şi o bibliografie a stu­
diilor scrise despre el. Operele se găsesc în proprietatea
Ministerului de culte al Prusiei, a colecţiilor de Stat din
Berlin, Dresda, Wiesbaden şi Plauen, a cabinetului de gravuri
din Lipsea, a manufacturii de gobelinuri din München, în
Casa d’ Italia din Atena, dar nimic în mâini româneşti. Nimeni
nu s'a gândit delà noi, şi încă mai puţin o pinacotecă de
artă modernă, să aibă o lucrare a unui artist plecat din Ro­
mânia şi ajuns la mare faimă în străinătate. Când am încercat
să facem, scriitori şi critici de artă, o legătură cu acest fiu
uitat al ţării, era puţin cam târziu. Noi aveam abia rostul
să ciocnim în inima lui şi să auzim dacă îşi mai aduce aminte,
şi ea a dat pe dinafară numai simţiri deacasă. Omul ne era
încă foarte aproape, deşi în douăzeci şi mai bine de ani limba
începea să-i şovăe, iar întreaga făptură căpătase o înfăţişare Frescă din Casa d’Italia de George Alexandru Matei
tăioasă germanică. Dar din bibliografia, care are poate această
scuză, că nu dă decât scrieri de sine stătătoare, broşuri şi Ceeace rămâne artistic, nu numai documentar adevărat, e
plachete, putea să nu lipsească cel puţin studiul foarte amă­ că arta lui sub soarele sudic şi în preajma Eladei de demult
nunţit a lui Oscar Walter Cisek din « Gândirea ». s'a împrospătat deodată. Pictorul, care îşi lăsa cu anii colorile,
Ascultaţi cum îl introduce biograful său: « Mathéy s’a ca să facă mai mult grafică şi artă decorativă, s'a deşteptat
născut în provincia romană Dacia şi oricât de paradoxal ar cu toată puterea şi s’a aşezat, înviorat şi eroic, în faţa vieţii.
 3i8 BOABE
Viaţa darnică faţă de cei cari o iubesc într’adevăr şi exclusiv,
l-a acoperit de răsplăţi. Priviţi pe această Tânără greacă,
înaltă, subţire, cu privirea de dincolo de timp şi cu nasul
statuelor de marmoră găsite în temple; Grupul din Casa
d'Italia treimea clasică odihnitoare, cu cădere de vesminte
pline de lumină, cu amfore ca nişte scuturi, cu coşuri de
poame şi cu snopi ca nişte podoabe de frumuseţe. E un
Turism, sport, educaţie fizică
ŢARA IN IM A G IN I. — Cred că bucuria e deopotrivă,
să umbli prin ţară şi să cauţi, ori pictor ori fotograf fiind,
oameni şi locuri vrednice de păstrat în imagini sau să întorci
Port grecesc de George Alaxandru Matei
încet foile unei cărţi şi să te sileşti să-ţi aduci aminte înaintea
ilustraţiilor ei, de drumuri şi de întâmplări când le-ai cunoscut.
Poate chiar că bucuria de-a doua e mai vie decât cea dintâiu,
pentrucă nimic de-afară nu te tulbură şi pentrucă toate acele
imagini nu mai sunt undeva în lume, ci în sufletul tău.
Sunt cam o sută de ani de când începem să avem mai multe
veşti ilustrative despre ţară, oameni şi monumente, cu un
interes de document şi altul, şi mai ales altminteri schiţat,
decât arta caligrafică şi miniaturistică a unei cărţi sfinte scrise
şi împodobite de mână cu chipuri, curţi domneşti şi mânăstiri,
sau a unui perete de biserică cu ctitori în genunchi. Călătorii
streini, cari pe acea vreme se înmulţeau, aveau grijă să ia cu
ei şi desenatori. O întreagă literatură de călătorie şi colecţii
de desene, care uneori sunt de artă şi au dat un loc în istoria pla­
sticii autorilor lor, ne-au îmbogăţit bibliotecile şi putinţa să
vedem astăzi aevea trecutul. Cele mai multe din cărţi şi desene
s’au popularizat şi au ieşit în nenumărate ediţii la noi şi în
streinătate. Dar cine îşi ia osteneala să intre în marile biblioteci
şi să întrebe, mai găseşte de atunci şi manuscrise sau inedite.
DE GRÂU
soare nou şi o altă înţelegere a omului şi a mediului. Prin
pânze cântă un cântec îmbătat de tinereţe. Artistul s’a des­
coperit pe sine, adică o altă expresie.
Orice ar face însă, George Alexandru Matei e de-ai noştri.
Nu se poate să n’o amintim, mai ales astăzi, la cincizeci de
ani de când Sibiul l-a văzut născându-se şi când îi aducem
de fiecare an o floare de pe plaiurile lui vesele.
Academia Română are, între altele, în secţia ei de stampe,
un album moldovenesc de Bouquet, pentru care artistul,
mai puţin norocos decât altădată, n'a putut găsi mijlocul să-l
publice. E acolo o Moldovă mai puţin cuno­
scută de acum vreo nouăzeci de ani, cu o cău­
tare deseori a exoticului, dar în atâtea rânduri
cu o mare înţelegere, prin iubire şi concentrare,
a ceea ce e mai liniştit şi veşnic. Ape şi plaiuri,
colţuri de pământ şi câte o făptură neaşteptată
se întorc şi întâmpină din acele pagini. Pe copertă
sparge norii, tot atât de înfricoşată şi de frumoasă
ca în vestitele cuvinte din Amintirile din copi­
lărie ale lui Ion Creangă, Cetatea Neamţului.
Acesta e unul. Mai sunt şi altele. Ţara nu ne-a
arătat încă toate înfăţişările ei şi din toate tim­
purile. Ea se prăfueşte şi se decolorează pe câte
un raft de cetate a cărţilor şi ne aşteaptă s'o
căutăm.
Una din cele mai frumoase colecţii de foto­
grafii pe care am văzut-o numaidecât după răz-
boiu este aceea a lui Bălan delà Cernăuţi. Tre-
bue să fi fost prin 1920 şi fusese adusă în
mai multe volume la un Minister nou înfiinţat din
Bucureşti, ca să fie preţuită şi luată. Preţuită nu
ştiu dacă a fost, dar de luat n'a luat-o nimeni
şi când am regăsit-o intrată în inventarul Biblio­
tecii Universităţii din Capitala Bucovinei, am
simţit o bucurie, după atâţia ani, ca şi cum ar
fi fost rătăcită încă de pe atunci şi aş fi descoperit-o eu. In mare
parte colecţia păstrează şi ne pune sub ochi o Bucovină scumpă
şi hieratică. Nicăieri nu strălucesc din toate pietrele lor ca aici,
cele mai rare odoare ale mânăstirilor lui Ştefan cel Mare, Petru
Rareş şi Movilă. Aerul cusut de degetele mâinilor ei bizantine de
Maria din Mangop, cel care stă astăzi, puţin cam târziu pus
sub cheie, în tezaurul delà Putna, nu mai are decât aici toate
mărgăritarele lui. Dincolo unele din ele au călătorit prin sat.
Alături de « Privelişti româneşti », care pun împreună numai
un mic număr din fotografiile făcute la Direcţia Presei şi
Informaţiilor de fotograful Vesa de sub conducerea scriito­
rului şi drumeţului Bădăuţă, şi alături de « România » marelui
artist fotograf german Hielscher, ieşită de curând, Bălan nu
scade câtuşi de puţin. Ceilalţi urmăresc să cuprindă toată
ţara în imagini şi atunci trebue să aleagă din ea ceea ce e mai
reprezentativ, adică de multe ori să se repete şi să ne poarte
pe dinaintea aceloraşi lucruri cunoscute. Niciun fotograf n'a
îndrăsnit să pună la cale o expediţie fotografică în România
şi să nu înceapă cu locurile cele mai umblate şi care-i vin pe
 C R O N I C A
buze streinului oridecâteori rosteşte numele ţării, Valea Pra­
hovei, Castelul Peleş, Mănăstirea Horez, Curtea de Argeş,
O plută pe Bistriţa, Ceahlăul. Bălan, care se mărgineşte la
o regiune, aşa cum se mărgineşte, cu scopuri mai negustoreşti,
Fischer delà Sibiu, la Transilvania, poate să se multiplice şi
să adâncească. Documentul lui e mult mai inedit şi interesul
la el mereu treaz. încercaţi ceea ce poate să dea o asemenea
colecţie, într’un jeţ bătrân al Bibliotecii Universităţii din
Cernăuţi, pe când bibliotecarii şi custozii trec în vârful dege­
telor ca să nu tulbure, nu citirea, pentrucă ochiul lor expert
a deosebit despre ce e vorba, ci zâmbetul celui care s’a afundat
în frumuseţile Bucovinei.
Dar, dacă mergând delà o colecţie de vederi în toată ţara
la aceea care vrea să oglindească numai una din provinciile
ei, dăm de lucruri neaşteptate şi care apropie de viaţă, de acele
lucruri pe care n'avem să le mai vedem a doua oară, vorba
poetului romantic francez, cu cât trebue să fie mai puternică
această impresie când colecţia e în stare să individualizeze şi
mai mult. Am avut în mână zilele acestea un album cu vederi
din judeţul Rădăuţi. Ii zice chiar « Judeţul Rădăuţi în imagini »
şi a fost scos de un profesor şi de un fotograf amator din oraşul
cu acelaş nume. (Profesorul e fostul prefect al judeţului,
d-1 I. Vişan. de fel din Putna, iar fotograful, e directorul
Casei locale a Asigurărilor Sociale, d-1 Carol Krepier).
Albumul nu face parte din seria binevenită, tot mai
des întâlnită şi trecătoare a prospectelor de turism, care
încearcă să atragă într’un ţinut şi unde vederea e sărbătorească
şi căutată ca o fotografie de proaspeţi însurăţei oprind,
după binecuvântarea preotului, careta cu panglicuţe şi moţuri
albe ca florile de salcie, delà biciu până la roţi, ca să se foto­
grafieze pentru întâia oară împreună. Cel mai nou dintre
aceste prospecte ni-1 trimite judeţul Neamţ, chemându-ne în
singurătăţile lui de văi cu ape repezi, de munţi şi de mânăstiri,
şi e încărcat de vederi, de hărţi şi de stilul cald, o treime cro-
nicăresc, o altă treime de cărţi sfinte şi încă o treime de plăeş
limbă dulce, în care cei ce-1 cunosc regăsesc pe preotul Matasă,
cu atâtea merite pentru o organizare drumeţească a celui mai
iubit, mai umblat şi mai lăsat cu toate acestea la mijloacele
lui naturale aproape din vremea culegătorilor de poezie po­
pulară delà 1848, dintre judeţele Moldovei. E vorba aici cu
totul de altceva. Lucrarea e tot pe atât documentară pe cât
e de artă, sau a vrut să fie documentară numai întrucât a
putut să se păstreze de artă. E întâia colecţie de vederi, alcă­
tuind un tot şi fără să întârzie prea mult ca Bălan, la amănunte
aproape de arhivă de comisie a monumentelor istorice, care
ne vine din altă parte decât din Bucureşti şi e vrednică să
fie amintită după Bădăuţă şi Hielscher.
Acum câţiva ani Fundaţia Culturală Principele Carol în­
cercase să ia iniţiativa unei culegeri de documente în imagini
din toată ţara, repartizate pe judeţe. Lucrul n'a mers atunci.
El era gândit mai ales pentru noi şi pentru păstrarea atâtor
înfăţişări care, dacă nu se pierd toate, se schimbă cu timpul.
Mai târziu, serviciul de Stat, care avea sarcina legăturilor de
informaţie cu streinătatea, biruit de multele cereri, şi-a orga­
nizat singur o secţie de fotografie. Rezultatele activităţii ei
le cunoaştem cu toţii şi sunt dintre cele mai binefăcătoare.
Ne îndreptăm spre o arhivă sau o bibliotecă a fotografiilor şi
a filmelor cu vederi din România şi care se va putea numi Ţara
în imagini. Ea va fi mai uşor vorbitoare încă decât biblioteca
3 19
de cărţi şi va fi cea mai bună şcoală nu numai de documentare
dar de iubire a pământului românesc.
« Judeţul Rădăuţi în imagini » are şi însemnătatea unui
început a ceea ce trebue să fie. Dacă ne închipuim 71 de albume,
care să cuprindă între 150 şi 200 de vederi îngrijite, ca acesta,
albume uşor realizabile fiecare în parte, iată acea Ţară în
imagini. Ea s'ar putea avea, la un cuvânt dat, într’un singur
an. Deschideţi împreună cu mine acest album, ca să vă faceţi
o părere de ceea ce ar însemna celelalte şi toate la un loc pentru
cunoaşterea, pentru îndemnul de plecare la drum în căutarea uneia
sau alteia din frumuseţile întâlnite acolo şi pentru iubirea între­
gului, cu locuri, oameni şi isprăvi ale mâinilor lor, care este ţara.
Judeţul Rădăuţi ni-e aproape tuturor, mai ales pentrucă i-a
fost dat între toate să adăpostească Mănăstirea Putna şi locul
de odihnă sub piatră înflorită a marelui Ştefan. Albumul începe,
simţind sub ce stele s’a născut, cu poarta subţire, deschisă
pentru oaspeţi, cum a stat deschisă pentru istorie, şi pe care
se intră în curtea înaltei ctitorii domneşti. Nicio pictură gân­
dită şi căptuşită cu sufletul culorilor de un artist, n’ar fi putut
să iasă mai simplă şi mai evocatoare. Trebue să fie toamnă,
cu crăci goale de foioase peste turnuleţul sub cruce, ca o
turlă. Toate au culoarea galbenă, a aurului şi a amintirilor.
Numai departe în zarea satului şi apoi ghiciţi pe muntele
dimpotrivă se arată întunecaţi molizii. Soarele pune pe un
zid alb câteva umbre calde de tulpini de copaci nevăzuţi.
De jur împrejur se simt martori, vegetali şi omeneşti, cari
nu vor să se arate. Toată compoziţia nu e decât o singură
aşteptare. E Bucovina sfântă şi în odăjdii.
Iată apoi tabloul Nr. 5, Dealul Leahului delà Voitinel.
E Bucovina idilică, vesela grădină. Numai Grigorescu, şi
nimeni delà el, a prins la fel sufletul moale şi catifelat al locu­
rilor, cu o trebuinţă de vis şi de uitare de sine în lumină.
In stânga sunt trei tulpini de copaci goi din aceeaş primăvară,
înşiraţi şi ducându-se, într'o perspectivă de scădere în lungul
unei poteci. Intre ei şi poteca, tremurată puţin, e un fel de
şanţ pe care pasc junei pătate ca şi cum ar fi scăldate de soare.
Doi ciobănei trântiţi într'o rână şi cu pălărioarele rotunde
pe ochi, se uită la noi, văzându-ne fără să fie văzuţi. Trei fire
de umbră, ridicând şi coborând, ca într’o pâlpâire, după
nepotrivelile pajiştei, zăbrelesc iarba. Ele pleacă delà rădăcina
copacilor goi, ca nişte izvoare, şi trec printre vite şi oameni.
La jumătatea vederii pământul se scufundă repede şi lasă să
se arate o întreagă vale, care trebue să fie a Sucevei, cu chenarul
înalt şi nelipsit din fund al dealurilor bucovinene.
Şi iată în sfârşit Muntele Greblena, spre Valea Ceremuşului,
Bucovina posomorâtă şi pietroasă. Satele au pierit şi abia a
rămas omul singuratic. Suntem printre sălaşele huţule. Pe
acolo nu poţi să ajungi decât călare sau pe jos. Mi-aduc aminte
de o expediţie la Câmpulungul depe Ceremuş, la care i se
mai zice pe hărţile mai vechi Câmpulungul Rus, dintr’o
primăvară când din nou apa Putilei rupsese toate podurile
şi malurile cu ele. Calul huţul, cu şeaua de lemn care după
zece ore de mers la deal şi la vale se mută de pe spinarea ani­
malului în carnea şi oasele omului, nechiază slab cu capul pe
sus, şi din adâncături de munte şi de după perdele de brazi
răspund alte nechezături de cai nevăzuţi. Ce herghelii dom­
neşti de umbră păşunează pe aici şi aşteaptă numai un ţipăt
de tulnic pentrucă să pornească de pretutindeni în galop şi
cu coamele în vânt la pârjolul Pocuţiei? Preotul din Câmpulung,
 320 B O A B E DE G R Â U

preot de sat huţul, huţulizat şi el, de şi e dintr'o veche familie
românească de pe Prut, ştie să spuie din vechi hrisoave că
Ştefan, când a zidit Putna şi a gospodărit-o pentru sfinţii
părinţi, scriitori de cronici şi paznici de morminte domneşti,
ar fi chemat şi Huţuli delà acest Câmpulung Rusesc, jitari,
portari şi lemnari. Oamenii cari s'au strâns împrejur şi ascultă
sub pălăria lor cu streaşină adâncă, zâmbesc parcă ar înţelege,
deşi nu ne pricep deloc limba. Unii din ei n'au coborât nici
până la marginea podişului înalt pe care locuesc împreună
cu caii lor, ca să vadă măcar, cuibăreala de sate vesele albe
şi roşii, aşezate pe văi şi urmându-le încolăciturile ca mărgelele
pe un fir. Ţara e veche şi neschimbată ca acum patru şi cinci
sute de ani, când se întemeia Moldova şi cei mai mari Domni
ai ei chemau meşteri ca să ridice bisericile cele mai frumoase
ale micului nostru Răsărit.
De pe altă foaie ne priveşte stema acestor Domni, capul
de bour, tăiat în piatră, cu soare şi lună deasupra şi cu steaua
între coarne, împodobit şi cu alte semne heraldice, flori de
crin şi cruci, şi închis într'o inscripţie cu patru sâni ca nişte
bolţi, plini de o scriere subţire slavonă. El a rămas încă să
facă de pază în turnul delà intrarea în mănăstirea Putnei.
Alţi bouri, cum e cel din Cetatea Albă, au luat drumul altor
ţări şi al muzeelor Odesei; acesta nu s’a mişcat de lângă mor­
mântul lui Ştefan şi ne infioară şi
astăzi, cu aceeaş măreţie şi taină.
După locuri şi după trecut,
care sunt mai mult decât noi,
vin oamenii şi îndeletnicirile
lor. Cea mai frumoasă vedere
e aceea delà Marginea, satul din
drumul Suceviţei. Se chiamă
« La munca câmpului » şi aduce
numaidecât aminte de Millet
şi de ţăranii lui aplecaţi pe brazdă
când se aude sunând departe
Angelus, dar nu se poate auzi
purtat de aer, ci trebue să răsune
în ei şi în pacea gândurilor lor.
Iată, flăcăii şi fetele, Duminica,
în cojocelele cunoscute, fără mâ­
neci, închenărate cu lână de
miel negru, gospodarii la târg,
ciobanii în stână sau între oi,
lemnarul la căruţele şi scările lui, olarii la roată sau la târg
între străchini şi căni, crescătorii de vite între cai şi vaci,
piuarul la piuă, pădurarul pe lângă sania cu butuci. E o Buco­
vină la treabă, din zori până în seară, dar care şi-a păstrat
portul străvechiu şi râură încă de aceea de istorie.
Rădăuţul însuşi, oraşul din luncă de 17.000 de locuitori,
ne arată ca un loc de adunare Biserica lui Bogdan Vodă, cu
mormintele întâilor Muşatini, aşezate în jurul naosului, în
perete, ca nişte laviţe de piatră, cu câte un nume deasupra,
care a avut o viaţă de strălucire şi de vitejie înainte de 1400.
Clopotniţa stă deoparte, singură rămasă din vreun zid de
împrejmuire astăzi surpat. Duminica băeţi ştrengari, cari nu
mai încap la slujbă, se iau la întrecere ca să izbească prin
ferestrele fără obloane, în clopotele spânzurate de grinzi şi
care se uită afară ca nişte vite puse la iesle de aramă. Atunci
arama plânge şi vântul se opreşte puţin în plopii rotaţi din
apropiere.
Pe-aici pe-aproape e Volovăţul, unde şi-a oprit caii Bogdan
Vodă, când coborît în aceste părţi din Maramureş şi-a aruncat
întâia privire ageră asupra Ţării-de-sus aşternută la picioarele
lui. E cel mai vechiu sat istoric, leagăn al Moldovei, cu biserica
pomenită în hârtii de demult a întâiului Voevod şi pe locul
căreia Ştefan cel Mare a zidit locaş de piatră, în cinstea înte­
meietorului. Uşa e adâncă şi fe­
restrele înalte cu muche gotică.
E pe un tăpşan, la o parte de
drum şi încă odată ascunsă de
copaci. La liturghiile ei trebue
să se adune uneori şi oamenii
din alte vremuri, cu Voevozi
tăcuţi printre ei.
«Judeţul Rădăuţi în imagini »
aduce toate aceste vederi şi
gânduri. Celelalte judeţe, care
trebue să-l urmeze, sunt da­
toare să caute la fel ceea ce le
dă o înfăţişare şi un drept la
mândrie proprie între semenele
lor. Atunci ţara ni se va des­
coperi cu o bogăţie fără sfârşit
şi pe deasupra ei va pluti ca
un cântec făcut din toate aceste
glasuri.

Lunca Sucevei la Dorneşti, sub promoroacă ( F o t o K r e p ie r )