Sunteți pe pagina 1din 2

Sistemul tiinelor educaiei include disciplinele teoretice i practice care studiaz activitatea de formare i

dezvoltare permanent a personalitii umane, prin strategii i mijloace de cercetare specifice.


Termenul a fost introdus de Ed. Claparede, n 1912, pentru a marca multiplicarera i diversificarea
ramificrilor tiinei pedagogice
n momentul actual conceptul de tiine ale educaiei este neles n mai multe feluri.
Unii pedagogi consider termenul tiinele educaiei ca fiind sinonim cu tiine pedagogice, discipline
pedagogice sau ramuri ale pedagogiei. Ei vd pedagogia ca pe o disciplin integratoare. Ali pedagogi
atribuie denumirea de tiinele educaiei numai conexiunilor interdisciplinare de tipul psihologie pedagogic,
sociologia educaiei, axiologie pedagogic etc.
Legtura dintre tiine se manifest pe dou planuri complementare:

explicarea mai profund a fenomenelor tiinei respective, cu ajutorul rezultatelor obinute de

ctre alte tiine i

folosirea unor instrumente de cercetare specifice altor tiine pentru investigarea propriului

domeniu.
Psihologia, utilizata frecvent pentru a justifica diferitele teorii pedagogice, a patruns si n practica
educationala facilitnd, prin ntelegerea specificului vrstelor, raporturile stabilite ntre elev si metodele de
nvatamnt dar si interesul pentru copilul concret n acelasi timp manifestndu-se ca totii copii, ca unii si
ca niciunul. Aplicabilitatea directa a psihologiei n procesul educativ este relevata de o multitudine de
situatii:
- educatia tine tot mai mult cont de datele oferite de psihologie privind natura inteligentei si cunoasterii,
mecanismele creativitatii, rolul experientei n formarea notiunilor si mecanismele transmiterii sociale sau
lingvistice de la adult la copil, factorii reusitei scolare,
- se cauta vrsta optima pentru nvatarea unui ansamblu de notiuni si ordinea n care poate fi nvatat acest
ansamblu,
- cunoasterea procedeelor de nvatare si a factorilor susceptibili a fi influentati este utila pentru
perfectionarea metodelor pedagogice si introducerea de noi tehnici de nvatare,
- descoperirile facute n psihologia copilului sunt la originea efortului de renovare a nvatamntului n
matematica, limbi straine,
- testele psihologice au inspirat metodele de evaluare pedagogica.

Astfel, tiinele biologice furnizeaz pedagogiei date privind schimbrile ce se produc n corpul omenesc pe
diferite trepte ale evoluiei lui, ajut la nelegerea fenomenelor legate de maturizarea sistemului nervos i a
celui endocrin ce se afl la baza dezvoltrii psihice. De asemenea, aceste tiine contribuie la o nelegere
mai profund a rolului ereditii i a raportului acesteia cu educaia.
Relaia pedagogiei cu psihologia. Psihologia ca tiina vieii psihice umane, alturi de
alte tiine psihologice contribuie la fundamentarea psihologic a aciunii educaionale.
- psihologia este ajutat de pedagogie tocmai n gsirea unor tehnici adecvate de construire a personalitii
elevului, aceste cadre i metode educaionale ajutnd-o s explice fenomene psihice, trsturi de
personalitate.
Legatura cu sociologia Psihologia Se concentreaza asupra influentei stimulilor sociali asupra indivizilor
si asupra studiului perceptiei si cunoasterii de catre om a vietii sociale. studiaz n special individul n
context social, in situaia concret, n interaciunea lui cu ceilali indivizi. Legaturi evidente sunt si cu
sociologia ntruct abordeaza sociabilitatea copilului, imitarea, zmbetul, ntregul proces al nvatarii sociale
primind modelele de rol, efectele pedepselor, ale ntaritoarelor.
Cu medicina, psihol. Studiaza aspectele psihologice ale bolilor i bolnavilor
Cu logica , psih. Studiaza nformaiile privitoare la condiiile preliminare ale unei gndiri normale sunt
necesare pentru accesul la formele corecte de gndire urmrite de cercetarea logic.

Psihopedagogia special abordeaz problematica i tehnologia desfurrii aciunii

educaionale privind copiii deficieni din punct de vedere fizic, psihic i psihomotric, n coli i n instituii
speciale.

n concluzie, se poate afirma c graniele dintre diferitele tiine au devenit tot mai elastice, att datorit
faptului c aceeai realitate devine obiect de studiu pentru multe dintre ele, ceea ce impune o abordare
interdisciplinar, ct i legturilor i interdependenelor ce se stabilesc ntre diferitele ramuri ale tiinei.
Aa cum am vzut, pedagogia rspunde cerinelor unei strategii interdisciplinare pstrndu-i n acelai
timp fizionomia proprie.