Indicatori de ierarhizare a statelor lumii

I.

Dupa nivelul general de dezvoltare economica:

1. ari dezvoltate cu economie de piata

Aceasta grupare de tari concentreaza cea mai mare parte a resurselor
financiare mondiale, avnd o structura economica dominata de sectorul
serviciilor, urmat de industrie si agricultura. Aceasta grupa de tari detine cea mai
mare pondere n produsul mondial brut, n investitiile externe de capital, n
exporturile mondiale - peste 2/3. Astfel, Uniunea Europeana reprezinta
principala putere comerciala a lumii, urmata de S.U.A. Structura economica a
acestor tari se caracterizeaza prin ponderea superioara a sectorului tertiar si a
celui secundar, n comparatie cu cel primar. Revolutia manageriala,
desfasurarata n majoritatea acestora, permite realizarea celor mai ridicate
eficiente economice, dezvoltarea ramurilor industriale de vrf, obtinerea unor
venituri pe locuitor cu mult superioare mediei mondiale.
Aceste tari dezvoltate fac parte, alaturi de altele, din Organizatia pentru
Cooperare si Dezvoltare creata n 1961, la Roma, de un grup de 20 de state.
Foarte multi ani O.C.D.E. a cuprins 24 de state, cu un nivel ridicat de dezvoltare,
pentru ca, dupa 1994 sa mai fie primite si alte tari: Mexic, Coreea de Sud, Cehia,
Ungaria si Polonia, astfel ca la ora actuala are 30 de membri. Aceasta
organizatie interguvernamentala are ca scop formularea, coordonarea si
promovarea unor politici destinate sa ncurajeze cresterea economica si
mentinerea stabilitatii financiare ale tarilor membre. n acelasi timp, este
preocupata de stimularea si armonizarea eforturilor membrilor sai pentru
acordarea de asistenta financiara si tehnica tarilor n curs de dezvoltare, ct si de
stimularea comertului international.
2.ari n curs de dezvoltare
ari n tranzitie economica
Statele din Europa Centrala si de Est nu au cunoscut elementele care n
Europa Occidentala au determinat o crestere economica deosebita: revolutia
manageriala si revolutia tehnologica. n ultima perioada, dupa 1990, aceste state
s-au confruntat cu serioase crize de subproductie, care au generat aparitia unui
fenomen social necunoscut pna atunci: somajul. Multe din aceste tari au fost n
imposibilitatea de a asigura capitalul autohton necesar dezvoltarii economice si
ca urmare necesitatea investitiilor straine directe a devenit foarte acuta.In cteva
dintre acestea - Polonia, Cehia, Ungaria, Slovenia - procesul de redresare
economica a fost mai rapid, ca urmare a aplicarii mai rapide a masurilor de
reforma economica, acestea avnd prilejul de a intra n Uniunea Europeana.

ari recent industrializate

Aceasta grupa formeaza o categorie cu trasaturi specifice pentru ca si-au
axat dezvoltarea economica pe investitii masive n industrie, ceea ce a permis
prelucrarea resurselor naturale proprii, a unui volum mare de materii prime din
import, ceea ce a permis un export masiv de produse manufacturate. Cresterea
PIB a fost de circa 5 - 8% n zona asiatica: Filipine 5,5%, Indonezia 7,1%,
Thailanda 8% si ceva mai mica n America Latina: Chile 5,6%, Brazilia 4,5%,
Argentina 2%. Se remarca faptul ca multe firme din aceste tari au devenit
companii transnationale cu filiale n multe tari ale lumii. Exporturile contribuie
cu o pondere nsemnata la formarea PIB, iar venitul pe locuitor este comparabil
cu cel din tarile dezvoltate: Singapore, Coreea de Sud, Argentina.
arile exportatoare de petrol
Multe din aceste tari si bazeaza economia pe exporturile de petrol si de
produse petroliere, ponderea extractiei de titei n PIB fiind de peste 1/3 n Arabia
Saudita, Emiratele Arabe Unite, Kuwait, reprezentnd peste 75% din ncasarile
la export. Cresterea PIB n ultimii ani a fost diminuata datorita necesitatilor de a
adopta reforme care au vizat dezvoltarea sectoarelor nepetroliere, a activitatilor
private, ct si reducerea cheltuielilor publice. Veniturile pe locuitor cunosc
diferentieri foarte mari (1998). Astfel, n categoria tarilor cu venituri foarte
ridicate intra Kuwait (25 314) si Emiratele Arabe Unite (16 666), n cea a tarilor
cu venituri medii: Oman, Arabia Saudita, iar n cea a tarilor cu venituri scazute
se afla Nigeria (300). Diferentele foarte mari se datoreaza n special numarului
diferit de locuitori: Kuwait aproape 2 milioane, iar Nigeria peste 110 milioane.
Majoritatea tarilor exportatoare de petrol sunt reunite n O.P.E.C., creata n 1960
si care n prezent numara 11 state, dupa ce la un moment dat avea 13 state.
ari mai putin dezvoltate
Acestea reprezinta categoria cea mai defavorizata sub aspectul resurselor
naturale si umane. Notiunea a fost introdusa de catre ONU n 1975 pe baza
analizei unor indicatori socioeconomici si la acel moment un numar de 25 de
state erau incluse n aceasta grupa. Veniturile pe locuitor sunt foarte mici, n cea
mai mare parte sub 500 USD/loc (R.D. Congo- 90, Etiopia - 100, Malawi - 160,
Niger - 170 etc.). Ritmurile de crestere economica sunt foarte scazute, de multe
ori negative, iar cea mai mare parte a populatiei lucreaza n agricultura. Din
pacate , astazi aceasta grupa este mult mai extinsa cuprinznd 50 de tari,
majoritatea din Africa.
Republica Populara Chineza
ara cu cel mai mare numar de locuitori a nregistrat dupa 1990 cele mai
rapide ritmuri de crestere economica din lume (13% n 1993, 10% n 1995,
1996). Sunt nsa diferente semnificative ntre valorile nregistrate de industrie
(17% ntre 1990 - 1996) si agricultura, care a nregistrat o scadere cu 0,4% fata
de perioada 1986 - 1990. De remarcat ca acest lucru se produce n conditiile n
care aproape 7% din terenurile arabile ale lumii ar trebui sa asigure hrana pentru
mai bine 1/5 din populatia lumii. Balanta comerciala este excedentara, influxul

de investitii straine directe situeaza aceasta tara pe primul loc n lume (urmata de
Luxemburg, Franta, SUA), ceea ce face ca Republica Populara Chineza sa fie
considerata o viitoare putere economica pe plan mondial. Venitul pe locuitor
este nca redus, 1 290 USD/locuitor (2004), cu diferentieri majore ntre mediul
rural si cel urban.
II. Dupa Indicele Dezvoltarii Umane
Dezvoltarea umana semnifica, conform P.N.U.D., acele capacitati si
ndreptatiri ale oamenilor de a-si alege si urma propriile optiuni n toate
domeniile calitatii vietii.In dimensiunea sa globala, acest concept integreaza
ngrijirea sanatatii, educatia, religia, participarea la viata economica, sociala si
politica. n acest cadru, se recunosc drept cerinte fundamentale urmatoarele; o
viata lunga si sanatoasa, dobndirea de cunostinte, acces la resursele necesare
pentru un nivel de trai decent, acceptiune internationala convenita si nu
determinata exclusiv n functie de posibilitatile economice ale unei anumite
perioade a dezvoltarii comunitatii din care fac parte.
Primul Raport al Dezvoltarii Umane, publicat n anul 1990 de P.N.U.D., a
adoptat ca masura a dezvoltarii umane un indice agregat pe baza celor trei
componente esentiale ale dezvoltarii umane: longevitatea, nivelul de educatie si
standardul de viata. Speranta de viata la nastere, gradul de alfabetizare a
populatiei adulte si cel de cuprindere n nvatamntul de toate nivelele, alaturi de
venitul pe locuitor sunt indicatorii care se folosesc la calcularea Indicelui
Dezvoltarii Umane (IDU). Primele trei variabile reflecta factorii de "stoc", n
principal acumularile obtinute n timp, n domeniul sanatatii si al educatiei.
Venitul pe locuitor este o variabila de tip "flux", care caracterizeaza gradul n
care oamenii au acces la resursele necesare pentru o viata decenta.
Indicele Dezvoltarii Umane este o masura relativa, rezultata dintr-un set
de norme alese pentru valorile maxime si minime pentru fiecare componenta:
speranta de viata variaza ntre 25 si 85 de ani, nivelele de alfabetizare si de
cuprindere n nvatamnt ntre 0 si 100%, iar venitul pe locuitor ntre 100 si
40 000 dolari internationali. Calculul indicelui este simplu pentru fiecare
componenta n parte. Numaratorul este dat de diferenta dintre valoarea atinsa n
domeniul specific si valoarea minima, exprimnd astfel realizarile obtinute ntro anumita unitate teritoriala. Numitorul are o dimensiune normativa, reflectnd
distanta de parcurs ntre valoarea minima si maxima pentru indicatorul
respectiv. Nivelul de educatie se calculeaza prin agregarea gradului de
alfabetizare (o pondere de 2/3) cu cel de cuprindere n nvatamntul de toate
nivelele (o pondere de 1/3). Media aritmetica a celor trei componente - sanatate,
educatie, venit - reflecta nivelul atins n dezvoltarea umana, reflectnd distanta
care separa o tara de nivelul maxim al dezvoltarii umane. n ultimii ani au avut
loc schimbari majore n economia mondiala. Dupa o recesiune simtita la

nceputul anilor '90 a urmat o perioada de redresare iar n ultima perioada s-a
produs o crestere economica echilibrata din punct de vedere geografic, depasind
nivelul de 2 % n principalele grupe de state (state dezvoltate, n curs de
dezvoltare, aflate n tranzitie economica), respectiv o valoare a IDU de 1,00 care presupune o speranta de viata de 85 ani, alfabetizare si cuprindere n
nvatamnt universale si un venit pe locuitor de 40 000 dolari internationali.
Raportul Dezvoltarii Umane din anul 2005 evidentiaza urmatoarele: sunt
ierarhizate 177 de state, mpartite, dupa nivelul IDU, n trei mari grupe:
a. tari cu dezvoltare umana ridicata, cu valori ale indicelui de peste 0,8, n
numar de 55, dintre care se detaseaza, n ordine descrescatoare: Norvegia,
Islanda, Australia, Luxemburg, Canada, Olanda, Belgia, Islanda, SUA, Japonia
(valori de peste 0,930);
b. state cu dezvoltare umana medie (indicele este cuprins ntre 0,8 si 0,5),
grupa ce include 86 de natiuni, printre care si Romnia (locul 64, comparativ cu
69 n raportul anterior);
c. tari cu dezvoltare umana scazuta, n care IDU este sub 0,5, grupa care
numara 36 de state, n cea mai mare parte din continentul african. Daca se
compara ierarhia statelor dupa valoarea PIB/locuitor si cea a IDU se pot
desprinde cteva concluzii: tari cu pozitii superioare n privinta veniturilor ocupa
locuri cu mult inferioare n privinta dezvoltarii umane (Luxemburg, Singapore,
Kuwait, Emiratele Arabe Unite, Rep. Africa de Sud); tari cu pozitii mai joase n
ierarhia veniturilor au un plasament mai bun n ceea ce priveste dezvoltarea
umana (Suedia, Spania, Chile, Costa Rica, Romnia). Aceste neconcordante
ntre cele doua ierarhii pot fi explicate prin modul n care se distribuie, n timp,
venitul national la nivelul ntregii societati.