Sunteți pe pagina 1din 3

Ierarhizarea statelor lumii Conceptul de dezvoltare umana

1. ari dezvoltate cu economie de piata Aceasta grupare de tari concentreaza cea mai mare parte a resurselor financiare mondiale, avnd o structura economica dominata de sectorul serviciilor, urmat de industrie si agricultura. Aceasta grupa de tari detine cea mai mare pondere n produsul mondial brut, n investitiile externe de capital, n exporturile mondiale - peste 2/3. Astfel, Uniunea Europeana reprezinta principala putere comerciala a lumii, urmata de S.U.A. Structura economica a acestor tari se caracterizeaza prin ponderea superioara a sectorului tertiar si acelui secundar, n comparatie cu cel primar. Revolutia manageriala, desfasurarata n majoritatea acestora, permite realizarea celor mai ridicate eficiente economice, dezvoltarea ramurilor industriale de vrf, obtinerea unor venituri pe locuitor cu mult superioare mediei mondiale. Aceste tari dezvoltate fac parte, alaturi de altele, din Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare creata n 1961, la Roma, de un grup de 20 de state. Foarte multi ani O.C.D.E. a cuprins 24 de state, cu un nivel ridicat de dezvoltare, pentru ca, dupa 1994 sa mai fie primite si alte tari: Mexic, Coreea de Sud, Cehia, Ungaria si Polonia, astfel ca la ora actuala are 30 de membri. Aceasta organizatie interguvernamentala are ca scop formularea, coordonarea si promovarea unor politici destinate sa ncurajeze cresterea economica si mentinerea stabilitatii financiare ale tarilor membre. n acelasi timp, este preocupata de stimularea si armonizarea eforturilor membrilor sai pentru acordarea de asistenta financiara si tehnica tarilor n curs de dezvoltare, ct si de stimularea comertului international. 2.ari n curs de dezvoltare ari n tranzitie economica Statele din Europa Centrala si de Est nu au cunoscut elementele care n Europa Occidentala au determinat o crestere economica deosebita: revolutia manageriala si revolutia tehnologica. n ultima perioada, dupa 1990, aceste state s-au confruntat cu serioase crize de subproductie, care au generat aparitia unui fenomen social necunoscut pna atunci: somajul. Multe din aceste tari au fost n imposibilitatea de a asigura capitalul autohton necesar dezvoltarii economice si ca urmare necesitatea investitiilor straine directe a devenit foarte acuta. n cteva dintre acestea - Polonia, Cehia, Ungaria, Slovenia - procesul de redresare economica a fost mai rapid, ca urmare a aplicarii mai rapide a masurilor de reforma economica, acestea avnd prilejul de a intra n Uniunea Europeana (mai 2004). ari recent industrializate Aceasta grupa formeaza o categorie cu trasaturi specifice pentru ca si-au axat dezvoltarea economica pe investitii masive n industrie, ceea ce a permis prelucrarea resurselor naturale proprii, a unui volum mare de materii prime din import, ceea ce a permis un export masiv de produse manufacturate. Cresterea PIB a fost de circa 5 - 8% n zona asiatica: Filipine 5,5%, Indonezia 7,1%, Thailanda 8% si ceva mai mica n America

Latina: Chile 5,6%, Brazilia 4,5%, Argentina 2%. Se remarca faptul ca multe firme din aceste tari au devenit companii transnationale cu filiale n multe tari ale lumii. Exporturile contribuie cu o pondere nsemnata la formarea PIB, iar venitul pe locuitor este comparabil cu cel din tarile dezvoltate: Singapore, Coreea de Sud, Argentina. arile exportatoare de petrol Multe din aceste tari si bazeaza economia pe exporturile de petrol si de produse petroliere, ponderea extractiei de titei n PIB fiind de peste 1/3 n Arabia Saudita, Emiratele Arabe Unite, Kuwait, reprezentnd peste 75% din ncasarile la export. Cresterea PIB n ultimii ani a fost diminuata datorita necesitatilor de a adopta reforme care au vizat dezvoltarea sectoarelor nepetroliere, a activitatilor private, ct si reducerea cheltuielilor publice. Veniturile pe locuitor cunosc diferentieri foarte mari (1998). Astfel, n categoria tarilor cu venituri foarte ridicate intra Kuwait (25 314) si Emiratele Arabe Unite (16 666), n cea a tarilor cu venituri medii: Oman, Arabia Saudita, iar n cea a tarilor cu venituri scazute se afla Nigeria (300). Diferentele foarte mari se datoresc n special numarului diferit de locuitori: Kuwait aproape 2 milioane, iar Nigeria peste 110 milioane.Majoritatea tarilor exportatoare de petrol sunt reunite n O.P.E.C., creata n 1960 si care n prezent numara 11 state, dupa ce la un moment dat avea 13 state. ari mai putin dezvoltate Acestea reprezinta categoria cea mai defavorizata sub aspectul resurselor naturale si umane. Notiunea a fost introdusa de catre ONU n 1975 pe baza analizei unor indicatori socio-economici si la acel moment un numar de 25 de state erau incluse n aceasta grupa. Veniturile pe locuitor sunt foarte mici, n cea mai mare parte sub 500 USD/loc (R.D. Congo- 90, Etiopia - 100, Malawi - 160, Niger - 170 etc.). Ritmurile de crestere economica sunt foarte scazute, de multe ori negative, iar cea mai mare parte a populatiei lucreaza n agricultura. Din pacate, astazi aceasta grupa este mult mai extinsa cuprinznd 50 de tari, majoritatea din Africa.

Dupa Indicele Dezvoltarii Umane


Dezvoltarea umana semnifica, conform P.N.U.D., acele capacitati si ndreptatiri ale oamenilor de a-si alege si urma propriile optiuni n toate domeniile calitatii vietii. n dimensiunea sa globala, acest concept integreaza ngrijirea sanatatii, educatia, religia, participarea la viata economica, sociala si politica. n acest cadru, se recunosc drept cerinte fundamentale urmatoarele; o viata lunga sI sanatoasa, dobndirea de cunostiinte, acces la resursele necesare pentru un nivel de trai decent, acceptiune internationala convenita si nu determinata exclusiv n functie de posibilitatile economice ale unei anumite perioade a dezvoltarii comunitatii din care fac parte. Primul Raport al Dezvoltarii Umane, publicat n anul 1990 de P.N.U.D., a adoptat ca masura a dezvoltarii umane un indice agregat pe baza celor trei componente esentiale ale dezvoltarii umane: longevitatea, nivelul de educatie si standardul de viata. Speranta de viata la nastere, gradul de alfabetizare a populatiei adulte si cel de cuprindere n nvatamntul de toate nivelele, alaturi de venitul pe locuitor sunt indicatorii care se folosesc la calcularea Indicelui Dezvoltarii Umane (IDU). Primele trei variabile reflecta factorii de "stoc", n principal acumularile obtinute n timp n domeniul sanatatii si al educatiei. Venitul pe locuitor este o variabila de tip "flux", care caracterizeaza gradul n care oamenii au acces la resursele necesare pentru o viata decenta.

Indicele Dezvoltarii Umane este o masura relativa, rezultata dintr-un set de norme alese pentru valorile maxime si minime pentru fiecare componenta: speranta de viata variaza ntre 25 si 85 de ani, nivelele de alfabetizare si de cuprindere n nvatamnt ntre 0 si 100%, iar venitul pe locuitor ntre 100si 40 000 dolari internationali. Calculul indicelui este simplu pentru fiecare componenta n parte. Numaratorul este dat de diferenta dintre valoarea atinsa n domeniul specific si valoarea minima, exprimnd astfel realizarile obtinute ntr-o anumita unitate teritoriala. Numitorul are o dimensiune normativa, reflectnd distanta de parcurs ntre valoarea minima si maxima pentru indicatorul respectiv. Nivelul de educatie se calculeaza prin agregarea gradului de alfabetizare (o pondere de 2/3) cu cel de cuprindere n nvatamntul de toate nivelele (o pondere de 1/3). Media aritmetica a celor trei componente - sanatate, educatie, venit - reflecta nivelul atins n dezvoltarea umana, reflectnd distanta care separa o tara de nivelul maxim al dezvoltarii umane n ultimii ani au avut loc schimbari majore n economia mondiala. Dupa o recesiune simtita la nceputul anilor '90 a urmat o perioada de redresare iar n ultima perioada s-a produs o crestere economica echilibrata din punct de vedere geografic, depasind nivelul de 2 % n principalele grupe de state (state dezvoltate, n curs de dezvoltare, aflate n tranzitie economica), respectiv o valoare a IDU de 1,00 - care presupune o speranta de viata de 85 ani, alfabetizare si cuprindere n nvatamnt universale si un venit pe locuitor de 40 000 dolari internationali. Raportul Dezvoltarii Umane din anul 2005 evidentiaza urmatoarele: sunt ierarhizate 177 de state, mpartite, dupa nivelul IDU, n trei mari grupe: a. tari cu dezvoltare umana ridicata, cu valori ale indicelui de peste 0,8, n numar de 55, dintre care se detaseaza, n ordine descrescatoare: Norvegia, Australia, Luxemburg, Canada, Olanda, Belgia, Islanda, SUA, Japonia (valori de peste 0,930); b. state cu dezvoltare umana medie (indicele este cuprins ntre 0,8 si 0,5), grupa ce include 86 de natiuni, printre care si Romnia (locul 64, comparativ cu 69 n raportul anterior); c. tari cu dezvoltare umana scazuta, n care IDU este sub 0,5, grupa care numara 36 de state, n cea mai mare parte din continentul african. Daca se compara ierarhia statelor dupa valoarea PIB/locuitor si cea a IDU se pot desprinde cteva concluzii: tari cu pozitii superioare n privinta veniturilor ocupa locuri cu mult inferioare n privinta dezvoltarii umane (Luxemburg, Singapore, Kuwait, Emiratele Arabe Unite, Rep. Africa de Sud); tari cu pozitii mai joase n ierarhia veniturilor au un plasament mai bun n ceea ce priveste dezvoltarea umana (Suedia, Spania, Chile, Costa Rica, Romnia). Aceste neconcordante ntre cele doua ierarhii pot fi explicate prin modul n care se distribuie, n timp, venitul national la nivelul ntregii societati.