Clatite

lauraadamache.ro /2013/10/clatite.html

De cate ori ma gandesc la bunica mea, simt parfum de clatite si vanilie. Poate parea ciudat acest lucru, dar chiar si dupa atatia ani

de la disparitia ei, eu inca simt foarte clar si viu acest parfum. In bucataria mica, mobilata in culori vii, vinerea se faceau clatite
fragede si bune. Si cand spun clatite, ma refer la un munte intreg, vreo 30-40, umplute cu gemuri, dulceturi, fructe proaspete,
stropite din belsug cu miere sau imbracate intr-o hainuta fina de zahar vanilat. Prietenele mele deja stiau ca vinerea e ziua de
rasfat dulce, asa ca ma cautau sub diferite pretexte la bunica si niciodata nu refuzau invitatia de-a se opri la o portie de clatite
parfumate si fierbinti. Si eu eram atat de mandra cand le vedeam cu cata pofta mancau clatitele! Nimeni nu facea clatite ca bunica
mea! Chiar daca se intampla sa ne certam in timpul saptamanii, un lucru atat de obisnuit cand suntem copii, vinerea clatitele ne
impacau. Preferatele mele erau clatitele simple, umplute doar cu putin zahar tos, stropite cu miere de tei si inca de atunci le
serveam alaturi de o cana cu ceai.
Multi ani, ani in care bucataria nu reprezenta pentru mine decat locul in care mancam, m-am multumit cu faptul ca aveam clatitele
imbietoare in farfurie, apoi intr-o buna zi am intrebat-o pe bunica mea cum se prepara. Imi amintesc si acum cu o claritate
incredibila momentul in care am intrebat-o acest lucru. Tocmai turna in tigaia incinsa un polonic de aluat de clatite, iar intrebarea
mea a luat-o prin surprindere. Se pare ca inca eram destul de mica pentru o intrebare atat de mare.:) Si-a intors spre mine chipul
bland si mi-a spus ca astepta intrebarea asta din partea mea, dar nu atat de curand. Si mi-a mai spus, ca intr-o zi voi gati la fel de
bine ca ea, lucru care m-a surprins in momentul acela. Am intrebat-o de unde stia ca asa va fi si mi-a spus: Daca ti-as fi propus eu
sa te invat sa faci clatite, nu era acelasi lucru. Ca sa faci un lucru cu adevarat bun, dorinta trebuie sa plece de la tine. Tu trebuie
sa simti ca vrei sa-l faci. Din inima pornesc toate lucrurile bune si frumoase.
Dupa mai bine de 30 de ani, nu mi-am schimbat preferinteleumplu clatitele tot cu zahar si le savurez langa un ceai fierbinte. Si
chiar daca bunica nu mai e si nici atmosfera calda din mica ei bucatarie, amintirea acelor zile cu parfum de vanilie imi va ramane
vesnic vie in suflet.

Ingrediente Clatite (12 bucati)

250 g faina
550 ml lapte
3 oua
40 ml ulei/unt topit
1 varf cutit sare
1 pastaie vanilie (doar semintele)

Mod de preparare Clatite

Punem ouale intr-un vas, adaugam sarea si amestecam pana se omogenizeaza. Cernem faina si o adaugam treptat in vas,
cate 2-3 linguri deodata. Amestecam foarte bine. Daca la inceput observam prezenta unor mici cocoloase in aluatul de
clatite, acest lucru se va regla pe parcurs ce adaugam faina.
Amestecam laptele la temperatura camerei cu uleiul (facem acest lucru ca sa impiedicam formarea cocoloaselor din aluatul
de clatite).
Cand aluatul incepe sa capete consistenta, adaugam cate 50-60 ml din mixul de lapte si ulei si amestecam pana cand
aluatul devine din nou fluid.

Continuam, adaugand alternativ faina si lapte, si amestecam bine dupa fiecare portie adaugata aluatului.
In compozitia finala, incorporam semintele unei pastai de vanilie, apoi lasam aluatul 20 -30 de minute pe masa din bucatarie.

Incalzim, la foc mediu, o tigaie antiaderenta si o ungem cu foarte putin ulei sau unt.
Punem un polonic de aluat de clatite in tigaia incinsa. Coacem clatitele, in tigaia incinsa si unsa de fiecare data cand
adaugam aluat, cate 1-2 minute pe fiecare parte, apoi le scoatem pe o farfurie.
Le umplem cu zahar, gem, dulceata, crema de vanilie sau ciocolata si le servim.
Pofta buna!

Sumar