Mediul Desertic de Gheata

sau Mediul Polar

Efectuat de:
Tanase Alina Estera
Clasa a XI-a C

Localizare latitudinala
Mediul polar glaciar se
afla in Groenlanda, in insulele
din Oceanul Arctic si in
Antarctica, fiind cel mai rece
de pe Pamant.

Acest tip de mediu se

intalneste in Antarctida,
Groenlanda, Insula Novaia
Zemlea, Insula Tara lui Franz
Joseph, Arhipelagul
Spitzbergen, Arhipelagul NordCanadian.

Clima si caracteristici climatice

Poziia pe latitudine i nlimile ei

mari fac din Antarctica cel mai rece
continent.Cu toate acestea se
deosebesc dou anotimpuri.n
anotimpul rece temperatura n zonele
intercontinentale poate scdea sub
80C, n timp ce n anotimpul cald
temperatura se poate ridica, n
aceleai zone, pn peste 30C. n
zonele de coast se poate ajunge, n
sezonul cald, la temperatura de nghe
(0C), dar i aici valorile negative sunt
ridicate n perioada rece.
Antarctica deine i recordul
temperaturii negative. n anul 1960, la
staiunea ruseasc de cercetare
Vostok s-au nregistrat 89,2 C.

Zona este foarte srac n

precipitaii, una dintre cele
mai uscate zone de pe glob,
aproximativ 50 mm de
precipitaii cznd aici anual.
Acestea cresc cu ct ne
apropiem de rm, atingnd
n zonele apropiate de
coast 200 mm/an.
Precipitaiile sunt formate n
mare msur din cderi de
zpad aduse de cicloni. De
obicei ele cad sub form de
zpad sau ghea, dar
uneori se nregistreaz i
ploi, n zonele litorale.

Se afirma ca racirea aerului datorita ghetii este atat de

intensa incat se formeaza mici cristale de gheata la cateva
picioare deasupra solului, dand nastere unei furtuni de
zapada.
Exist mai multe tipuri de climat n Antarctica, toate
sunt reci, dar difer n severitate. La fel ca i precipitaiile
climatul se mblnzete cu ct latitudinea scade. Peninsula
Antarctica este zona n care se ntlnete clima cea mai
blnd, aici temperatura putndu-se situa n timpul
sezonului mai cald n jurul valorii de 0C.

Vegetatia
Aceti factori limiteaz existena plantelor n Antarctica numai la
cale din Regnul Protista (organisme simple, de obicei unicelulare):
alge, licheni i muchi. n Antarctica exist numai dou specii
cunoscute de plante ce nfloresc, ele se gsesc n Peninsula
Antarctica i insulele din jurul su.
Excepie fac plantele ce se pot adapta la aceste condiii, fiind
capabile s se dezvolte activ numai cteva zile pe an.
Apele antarctice suport i alte tipuri de vegetaie. Buruieni de ap din
zonele de coast cresc pe i n jurul insulelor, aproape de continent,
dar nu pot aprea aici datorit gheii marine ce rade rmurile. n
apele reci ale oceanului ce nconjoar Antarctica se gsesc diferite
tipuri de alge ce plutesc pe o perioad scurt, att ct s se
nmuleasc pe perioada anotimpului cald.

Fauna
Climatul aspru i srcia vegetaiei regiunilor de pmnt ale
Antarcticii accept numai animale microscopice, insecte primitive i
alte specii de acest fel ce pot supravieui n solurile umede. Se mai
gsesc i alte nevertebrate, sritoare i mici. Cel mai mare animal
terestru din Antarctica poate crete pn la 12 mm. n contrast cu
uscatul oceanul conine o mare varietate de animale, toate
depinznd, ntr-un fel sau altul, de algele ce cresc la suprafaa apei.
Organismele zooplancton, cum ar fi viermii-sgeat, petii-jeleu,
petii-larv, alte larve, stelele de mare se hrnesc cu organisme
fitoplancton alge plutitoare.
Fauna este redusa si reprezentata de unele specii de pasari,
morse, ursul polar, in tinuturile arctice, si pinguini, in Antarctica.
In zona arctica traiesc eschimosii, ale caror asezari rurale se
numesc igluuri, laponii care migreaza catre orasele limitrofe zonei si
iakuti, care au asezari bine definite.

La rndul lor, organismele zooplancton sunt o surs de hran

pentru peti i calmari, ambele tipuri abundnd n apele antarctice.
Acest lan continu, petii i calmarii fiind o surs de hran pentru
foci, balene i psri de mare cei mai mari i mai buni prdtori ai
zonei. n acest Ocean Sudic se hrnesc apte specii de balene i
opt de delfini; cteva dintre aceste specii ntr adnc banchiz n
timpul sezonului cald. apte specii de foci respir n regiunea
antarctic, unele pe rmurile sudice ale insulelor, altele exclusiv n
regiunea banchizei. Aproximativ 40 de specii de psri de ap
incluznd 7 de pinguini, 4 de albatroi, cormorani, pescrui.

Viata animala din Antarctida este legata direct de mare, singura

sursa de hrana fiind oferita de apele reci, inghetate, dar foarte
bogate in plancton si peste pe seama carora vietuiesc pinguini,
balenele, elefantilor de mare si focilor. Pe tarmaul Antarctidei se mai
intalnesc insa cateva insecte mici si alte animale de dimensiuni
reduse. Unele dintre acestea pot trai independent in muschi si
lichieni, altele isi duc viata ca paraziti pe pasari si foci.
In Antarctida nu exista insecte cu aripi. Singura musca din
Antarctida este Belgica antarctida, specie fara aripi, descoperita pe
coasta de vest a Peninsulei Antarctidei, cu olungime de 1 cm.
Formele de viata microscopica sunt foarte bine adaptate la
parametri climatici, alegandu-si conditiile de mediu cele mai
favorabile, adapostite de vant si cu un grad de insolatie maxima.
Unele dintre aceste vietuitore mici pot suporta temperaturi de
50C, iar cand temperatura coboara si mai mult intra in hibernare,
indiferent de stadiul de dezvoltare in care se afla, si raman asa pana
cand teperatura creste din nou.

Pasarile. Dintre tote

animalele ce traiesc in zona
Antarcticii, cele mai numeroase
sunt pasarile(10 genuri). In timpul
verii australe, cand planctonul
urca spre suprafata oceanului, se
aduna la aceasta sursa de hrana
indestulatoare si inepuizabila,
balenele, focile si pasarile.
Dintre pasarile Antarcticii care
ajung si traiesc si pe tarmurile
Antarctidei, cele mai
reprezentative sunt pinguinii.
Pana in prezent cercetatorii au
determinat 17 speci de pinguini
desfasurandu-si intreaga viata,in
zona apelor inghetate protrjatii in
potriva vantului de stancile
granitice ale oazelor.

PINGUINI
Sunt singurele pasarii relicte, dintr-o perioada cand Antarctida benefic ia
de o clima calda.
In conditiile inghetarii, continentului,
pinguinul s-a adaptat la noile conditii de mediu pentru a-si
procura hrana, aripile sale s-au transformat in excelente inotatoare,
pasarea simtindu-se mai bine in mediul marin decat pe uscat.
Transformarea aripilor in inotatoare priveaza
pinguinii de zbor.

FOCILE
Focile petrec mult timp pe gheata sau pe uscat unde pot ramane ore
sau zile intregi. Activitatea lor, indreptata in special catre procurarea
hranei, si-o desfasioara in mare,unde se simt cel mai bine, fiind
adaptate perfect la mediul de viata marin.

ELEFANTUL DE MARE
Elefantul de mare este cel mai mare
reprezentant al apele antarctice. Exemplarele intalnite de noi in
Insula King George.

Leopardul de mare
Leopardul de mare este intalnit de jurul imprejurul Antarctidei dar
intr-un numar redus de exemplare.
Este vesnic pus pe harta si-si pregateste din timp tinuta pt atac.

Solurile

Dei are o ntindere destul de mare, Antarctica are solul compus n

majoritatea din ghea. n partea sa estic se gsete sub stratul de
ghea o mas de pmnt aproximativ de mrimea Australiei, n timp
ce n zona vestic se afl mai multe insule acoperite i unite ntre ele
i de continent de ghea. De aceea numai circa 2,4 % din aria
Antarcticii este roc vizibil, restul aflndu-se sub ghea.

Numai 2% din zonele costale sunt rmuri stncoase sau zone

litorale. Restul rmului este format din gheaa ce se continu i
dup captul rocilor continentale. Banchiza ce nconjoar
Antarctica, format cu milioane de ani n urm, are o grosime medie
de 2.160 de metri, n timp ce recordul de grosime atinge 4.700 de
metri. Formarea acestei banchize s-a produs prin suprapunerea
straturilor de zpad czute i transformarea lor n ghea.

Solul ce se afl sub ghea este format din roci metamorfice,

acoperite de sedimente din perioadele geologice Cretacic i Permian.
Coninnd evidene despre pduri tropicale i deerturi ce au
precedat mai recenta perioad de condiii glaciare, aceste straturi
reflect complexitatea climatului istoric al Antarcticii. Ceea ce
acoper acum solurile continentului este o uria cupol de ghea ce
se ridic de pe coastele acestuia i se ridic ntr-un platou nalt de
peste 4.000 m, aflat nc n cretere.

Gheata este principalul component al peisajului Antarctidei. Dealtfel,

in literatura de specialitate, continentul sudic i se mai spune:
continentul de gheata, continentul alb sau continentu inghetat.

Aparitia ghetii aici afost datorata interdependentei dintre

temperatura si umezeala aerului. Scaderea accentuata si constanta a
temperaturii, concomitent cu scaderea umezelii aerului a contribuit la
formarea ghetii.

 Impartirea ghetarilor Antarctidei se poate face in primul rand pe

criteriul pozitiei geografice in: ghetari situati deasupra uscatului
(scutul de gheata sau cupola de gheata) si ghetari situati deasupra
oceanului sau marilor bordiere (ghetari de slef si asberguri).

Cupola de gheata.
Ocupa cea mai mare parte din Antarctida de Est si o portiune din
Artactida de Vest. Grasimea cupolei variaza intre 400 m si 500 m (in
unele gropi unde cobore sub nivelul marii).

Ghetarii de slef.
Sunt situati, indeosebi a marilor Ross si Weddell. EI prezinta grosimi de
200-300 m.

Aisbergurile
Reprezinta gheturile plutitoare, prin care se produc principala
pierdere de ghetata din zona cupolei. Cercetatorul
sovieticL.D.Dolgusin apreciaza ca intr-un an, de pe intregul
continent se scurg in mare 1700 kmc de gheata care se transforma
in aisberguri, adica aproximativ echivalentul a1500 kmc de apa
dulce.
Temperatura oscileaza in interiorul masei aisbergului intre
5C si 10C . Acesta temperatura este influintata de mediul
inconjurator dar, la randul lui, aisbergul influinteaza si el pe aceasta
creind in jurul lui un topoclimat specific. In conditiile in care
temperatura apei din jurul aisbergurilor este negativa, aceasta nu
numai ca se topeste, dar chiar manifesta tendinta de a-si mari
volumul.
Disparitia aisbergurilor se face pe doua cai. Cea mai des
intalnita este calea naturala-prin topirea ghetii sub actiunea
insolatiei directe de la latitudine joasa, conjugata cu apa sarata a
marii. A doua cale, mai rar intalnita, este aceea a autodistrugerii prin
rasucire sub impulsul furtunilor do la 40lat. S.

Aisbergurile capata in conditiile revolutiei tehnico-stiintifice mondiale o

importanta deosibita. Continand o cantitate inepuizabila de apa
dulce ele tind sa devina tot mai mult o materie prima a intregii
umanitati. Exista deja mai mulye proiecte indraznete pentru
remorcarea aisbergurilor si transportare lor fie spre Arabia Saudita,
fie spre sudul Australiei. Un metru cub de apa potabila rezulta din
topirea aisbergurilor ar fi de 5 pana la 10 ori mai ieftin decat un
metru cub de apa obtinuta prin desalinizarea apei marii.
Invelisul de gheata al Antarctidei consta din partea continentala
(ghetarii de tip scut si ghetarii de tip cupola) si dintr-o parte
plutitoare (dintre care cei mai reprezentativi sunt ghetarii de slef). Sa stabilit ca, in medie, fiecare centimetru din suprafata de gheata a
Antarcctidei primeste intr-un an 13-14 g de precipitatii solide.
Precipitatiile sunt raspandite neuniform si, de regula, se micsoreaza
de la 30-80 g in zona de tarm, pima la 3 g/cmp/an in zonele
interioare.

In consecinta, la aceste latitudini se instaureaza un mediu

morfogenetic de tip polar, in care formele de relief intalnite sunt
reprezentate de fjeld-uri, roches moutonees, monadnok-uri,lacuri si
mlastini, drumulinuri, depozite de dezagregare, platouri usor
ondulate. Solul este inghetat pana la adancimi mari(in Antarctica
400 m).
Comunitatea vie. La nord de 83 lat N si 56 lat S comunitatile
biotice lipsesc sau sunt restranse, in rest au o desfasurare destul de
buna.

Dei numai aproximativ 1% din solul continentului a fost cercetat

pentru minerale, se pare c Antarctica are resurse minerale
bogate. Munii Transantarctici conin resurse considerabile de
crbune, precum i cupru, plumb, zinc, cositor, argint i aur. n
munii din estul Antarcticii se mai gsesc nsemnate minereuri de
fier, alte zcminte se mai gsesc i n Peninsula Antarctic. Alte
metale prezente pe continent sunt cromul, nichelul i platina. Se
crede de asemenea, c exist i zcminte de petrol i gaze
naturale, sub Marea Ross (n sud-vestul continentului). n prezent
acest potenial mineral al Antarcticii nu este utilizat dect de
cercettorii de la staiile de cercetare prezente pe continent.

 Asezarile sunt mai putine, concentrandu-se fie in regiuni

cu resurse de subsol (petrol in Alaska, carbuni si
minereuri in Eurasia), fie in cele unde pajistile au o
dezvoltare mai mare, permitand cresterea animalelor. Ca
urmare, caracteristicile mediului natural se pastreaza,
influentele antropice fiind limitate. Peisajul taigalei, multa
vreme aproape intact, este din ce in ce mai mult
modificat de om, la exploatarea lemnului adaugandu-se
extractia unor resurse minerale: carbuni (bazinele
Peciora, Tunguska si altele in Siberia), petrol (in bazinul
fluviului Obi din Siberia, in provincia canadiana
Manitoba, in statul Alaska din S.U.A.), minereu de fier (in
Siberia, in Laponia, in Peninsula Labrador), aur (Siberia,
Alaska) s.a.

 Deoarece nu poate exista viata vegetala in conditiile

calotelor glaciare, aceasta forma de regim polar
constituie un desert rece total.
Locuitorii se indeletnicesc cu pescuitul, vanatul,
exploatarea petrolului, carbunelui, uraniului si aurului
(Alaska, Rusia). Asezarile omenesti sunt putine, si doar
in tinuturile arctice, in Antarctica exista mai multe statiuni
de cercetari stiintifice apartinand Rusiei, S.U.A.,
Australiei, Marii Britanii. Peisajul antropic s-a diversificat
prin aparitia de baze militare, centre miniere,
aerodromuri. Prin utilizarea spatiului aerian arctic se
scurteaza distantele dintre regiuni.

 Clima polara este cea mai friguroasa clima zonala;

impreuna cu clima subpolara ocupa circa 1/5 din
suprafata Terrei. Se extinde in Antarctica si Groenlanda,
unde este cea mai aspra, fiind influentata de calotele
polare; in Arctica are nuante continentale si oceanice.
Fauna este redusa si reprezentata de unele specii de
pasari, morse, ursul polar, in tinuturile arctice, si pinguini,
in Antarctica