Revolutia Romana din decembrie 1989 (I): Istoria turismului sovietic

Larry Watts,
Confuzia continua sa planeze asupra multor evenimente si detalii ale Revolutiei Romane din decembrie 1989.
Atat de mult incat fiecare noua revelatie din arhive pare sa complice la fel de mult pe cat si clarifica. Persistenta
acestei ceti aparent perpetue este generata nu numai de eforturile constante de confuzie, dar si din cauza, poate
chiar mai mult, a unor erori in agendele de investigare si absenta unor contexte adecvate.
In cartea sa foarte buna despre revolutie, bazata pe dovezile disponibile atunci, Peter Siani-Davies a observat
aceasta detaliere aparent globala a proceselor analitice normale cand atentia a fost indreptata catre Romania.
,,Este putin ironic - observa el - ca o revolutie care a cautat sa reafirme rationamentul in Romania a creat o
aparenta pierdere colectiva a aceleiasi facilitati in lumea exterioara". (Revolutia Romana din Decembrie 1989
(2005): 282)
Intr-adevar, problemele structurale afecteaza multe dintre argumentele si abordarile utilizate in studiile despre
Romania in 1989. Asta insa nu inseamna ca astfel de abordari pot sau ar trebui sa fie pur si simplu respinse. O
singura eroare structurala in argumentele cuiva nu le invalideaza automat. Cineva poate avea dreptate bazanduse doar pe cateva dintre argumentele pe care le foloseste. Si char daca sunt false in toate privintele structurale,
asta nu inseamna neaparat ca sunt false in esenta. Poate sa aiba dreptate chiar daca toate argumentele sale
sunt total gresite.
Nici utilizarea unui argument structural fals sau a unor concluzii false in esenta nu inseamna neaparat ca
analistul are o agenda ascunsa. Multe dintre erorile structurale sau de substanta din argumente si analize se nasc
din distorsiunile cognitive omenesti pe care orice persoana spera ca le poate identifica si controla, dar niciodata
sa le elimine.
De exemplu, analisti care au venit sa studieze Romania in timpul anilor 60-70 au putut observa ciocniri
extraordinare, de prima mana, intre Bucuresti si Moscova pe tema politicii externe si de securitate. In
consecinta, evaluarile lor iau in considerare performantele in acele domenii rezultand in aprecieri cu mult mai
putin negative ale regimului decat cele facute de analistii care si-au inceput studiul in timpul anilor 80, dupa ce
situatia interna si reputatia lui Ceausescu s-au prabusit in abis.
In afara a ceea ce poate fi considerat o prejudecata de generatii, analistii confunda in mod frecvent
responsabilitatea cu cauza, incurcand probleme etice cu o problema a agentiei prin comasarea a doua intrebari
foarte diferite - ,,Cum s-a intamplat/" si ,,Cine e de vinas" - intr-una singura si apoi cerand un singur raspuns.
Multi analisti au cazut victime acestei erori - asa cum au cazut mai multe institutii post-comuniste - respingind
dovezile unui comportament de regim si ale unei intentii de regim care nu dovedesc vinovatia dorita ca fiind o
,,reabilitarea" a lui Ceausescu, a comunismului si a unei dictaturi autoritare represive, in general.
O eroare des intalnita este argument ad consequentiam, prin care validitatea unui rationament este data de
judecata analistului cu privire la implicatiile acestui rationament: daca este sau nu de acord cu ele. Acest fapt il
determina pe analist sa accepte sau sa respinga argumente rationale pe baza consecintelor care se desprind din
ele. Aceasta eroare pare sa iasa la suprafata de fiecare data cand se vorbeste despre posibilitatea ca blocul
sovietic sa fi fost implicat in revolutie

, in rasturnarea dictatorului, in prabusirea comunismului, si/sau in executia sotilor Ceausescu. Teama aparenta
este aceea ca poporul roman ar fi exclus de tot din povestea propriei revolutii. Sau ca ,,adevaratilor" vinovati li
se vor furniza alibiuri.
In urmatoarele postari de blog va propun sa abordez problema ,,turistilor" sovietici cercetand contextul,
interesele si dovezile. Intrebarea de baza trebuie pusa aici, desi, nu este despre rolul pe care acesti ,,turisti" l-au
avut sau nu in revolutie - si cu siguranta nu mai putin credibila asertiune ca ar fi jucat un rol determinant - dar
daca si de ce ,,turistii" sovietici au fost prezenti acolo.
Practica de a infiltra agenti paramilitari si clandestini in tari straine in scopul unei violente vizate, subversiune,
sabotaj si terorism este ferm incorporata in practicile securitatii sovietice. Echipa de revolutionari profesionisti
pe care Moscova i-a trimis in Ungaria, in noiembrie 1918, a ajuns sub titlul de ,,asistenta umanitara", sub
acoperirea ,,chirurgilor si specialistilor medicali militari" ai Crucii Rosii (la fel cum s-a intamplat cu o echipa
trimisa in Polonia in aceeasi perioada). Intr-adevar, echipele de spionaj ale sovieticilor au folosit deseori Crucea
Rosie si ,,misiuni umanitare" ca un paravan de contrabanda pentru agenti, asasini, sabotori, teroristi etc. (R. W.
Leonard, Secret Soldiers of the Revolution: Soviet Military Intelligence, 1918-1933 (1999): 50, 59)
KGB-ul, armata sovietica si serviciile membre loiale blocului sovietic, toate au trimis agenti clandestini sub
acoperirea de ,,turisti" in Cehoslovacia in 1968. Diferite tipuri de ,,turisti" au implinit diferite misiuni. Unii erau
responsabili pentru operatiunile de comando care au stabilit un cap de punte prin preluarea aeroportului Ruzyne
din Praga. Unii au oferit recunoasterea rutelor de transport si de invazie. Unii au stabilit retele clandestine de
comanda pentru a prelua controlul fortelor de invazie ce aveau sa soseasca, precum si a fortelor armate
cehoslovace. Unii au provocat membrii opozitiei si demonstrantii pentru a lua masuri ce puteau fi folosite in
ideea de a justifica invazia. Iar altii pur si simplu strangeau informatii despre diversi jucatori. (M. Retegan, In
the Shadow of the Prague Spring (2000): 93-100; C. Troncota, Duplicitarii (2004): 178, 181; L. Grigorescu and
C. Moraru, "Trupe in Aproprierea Frontierelor si Turisti in Interior," Magazin istoric 32, no. 7 (1998): 29)
In 1968 in Cehoslovacia provocatorii si culegatorii de informatii foloseau acoperirea de ,,turisti" occidentali desi, ofiterii KGB din operatiunea PROGRESS apareau ca ,,turisti" si ,,jurnalisti" din Germania de Vest,
Austria, Anglia, Elvetia Liban, si chiar Mexic. Intre timp, sovieticii sustineau ca agentii vestici deghizati in
,,turisti" invadau tara. (C. Andrew si V. Mitrokhin, The Sword and The Shield [Sabia si scutul (2001): 251-257)
In 1968 Romania a cunoscut un aflux neobisnuit de turisti din blocul sovietic, multi dintre ei trecand granita din
Bulgaria - Bulgaria fiind cea mai putin amenintatoare dintre vecinii Romaniei din Pactul de la Varsovia. Acesti
,,bulgari" s-au strans in jurul magazinelor in imediata vecinatate a Ministerului de Aparare, care a fost relocat
ulterior in urma acestui incident.
Aceasta a fost prima data cand s-a observat nevoia specifica a unor tineri cu varste de serviciu militar, cu par
scurt, tunsori corespunzatoare, aflati intr-o forma fizica foarte buna, sa viziteze Romania in timpul crizei. Fostul
sef al Statului Major al Pactului de la Varsovia, Generalul A. Gribkov, a descris reactia Romaniei in memoriile
sale din 1998:

,,Romanii erau ingrijorati ca vor avea aceeasi soarta ca Cehoslovacia. Asa ca au adoptat o doctrina a ,,apararii
intregului popor". Treptat si in secret, si-au redistribuit trupele. Diviziile cel mai bine echipate si cele mai
capabile de lupta au fost trimise aproape de granita cu sovieticii, la Portile de Fier, si aproape de granita cu
Bulgaria. Mai tarziu, frontul unguresc a fost consolidat. Au distribuit baterii anti-aeriene cu munitie, la toate
aeroporturile, inclusiv in capitala, pentru a distruge avioane si trupe aeriene. Comandantul-sef si seful Statului
Major al Pactului de la Varsovia nu aveau voie sa aterizeze in aeroporturile romanesti sau sa zboare deasupra
teritoriului catre Bulgaria fara permisiunea autoritatilor romane. Cand o nava sovietica s-a apropiat de
Romania - era aproape sa fie pusa sub foc inamic". (Gribkov, Sud'ba varshavskogo dogovora: Vospominania,
Dokumenty, fakty (1998): 75-76)
Atasatul militar al germanilor de vest a avertizat ca, daca sovieticii nu pot forta Romania sa gazudiasca un
exercitiu militar in scopul de a realiza ,,stationarea permanenta a trupelor sovietice si, de asemenea, inlocuirea
mai multor inalti oficiali ai partidului si ai statului care intr-un fel sau altul se opun liniei sovietice" atunci
,,conducerea sovietica planuia sa instige la diversiuni in randul populatiei si sa creeze grupuri pro-sovietice care
se vor opune masurilor luate de guvernul Romaniei, atat pe plan intern, cat si in politica externa".(M. Ionescu,
D. Deletant, (2004): 86, at http://www.wilsoncenter.org/publication/deletant-ionescu-romania-and-the-warsawpact)
In 1980 si 1981 ,,turistii" din blocul sovietic au debarcat in Polonia. Aparent, misiunile lor erau similare cu cele
ale ,,turistilor" care au vizitat Cehoslovacia (si a celor implicati in misiuni abandonate in Romania) 12 ani mai
devreme. Generalul Gribkov si-a dat seama mai tarziu nu doar ca exista ,,un plan pentru intrarea trupelor aliate
in Polonia", dar si ca ,,exista chiar o recunoastere a rutelor de circulatie si a regiunilor de concentrare a trupelor,
in care reprezentantii polonezi au jucat un rol activ". Ca parte din acest plan, exercitiul ,,SOYUZ" a fost pus in
practica si a continuat pentru doua luni, iar sediul personalului din Pactul de la Varsovia a fost relocat din
Moscova la Legnica, in Polonia. (Gribkov: 144-146)
Bunul cel mai de pret al CIA in Statul Major polonez, Colonelul Ryszard Kuklinski, a raportat de asemenea ca
ceilalti membri loiali ai blocului sovietic au trimis agenti in Polonia ,,imbracati in civili" pentru a efectua
,,recunoasterea rutelor de invazie, precum si a afla distantele si regiunile pentru viitoare operatiuni". (01/12/80,
www.kuklinski.us) Arhivele secrete cehoslovace confirma ca, in 1980-1981, ,,cateva sute de agenti" ai
securitatii de stat cehoslovac ,,s-au oferit voluntari pentru a merge in Polonia" ca parte a unui plan sovietic de
invazie. (Mlada Fronta Dnes (Prague), 21/12/2005.)
Desigur, intre criza cehoslovaca si cea poloneza, URSS-ul a invadat Afganistanul in decembrie 1979. Avand in
vedere faptul ca un aflux brusc de ,,turisti" in Kabul ar fi iesit cu adevarat in evidenta, unitatile comando au fost
infiltrate drept intretinere a aeronavelor si personal al ambasadei. (Gromyko-Andropov-Ustinov-Ponomarev
Reports, 28/6/79 and 6/12/79 in Cold War International History Project Bulletin 8-9 (1996): 152, 159)
Impreuna cu utilizarea periodica a ,,turistilor" si a ,,asistentei umanitare", exercitarea presiunii la
granitele celor care erau impotriva Moscovei are o istorie de peste 70 de ani, inainte de decembrie 1989.
Tipic, sovieticii au coordonat rapoarte ale incidentelor de la granitele altor membri ai blocului sovietic care au
plasat reputatia tarii intr-o lumina negativa, insa in acelasi timp Moscova inregistra plangeri oficiale impotriva
inchiderii frontierelor. Aceste tehnici au fost prima data aplicate catre Romania, Polonia, Finlanda si statele
baltice in 1939-1940, si din nou impotriva Iugoslaviei in 1949-1951.
Cum a observat CIA in acest ultim caz, ,,atacul sovietic a fost purtat de Ungaria si Albania si a fost sustinut de
Bulgaria", ,,a inclus concentrarea de trupe si incidente recurente de-a lungul granitelor Albaniei, Bulgariei si
Ungariei cu Iugoslavia, o activitate de spionaj ostila si crescuta a Ungariei", o incurajare deschisa a ,,activitatilor
de subversiune" si sabotaj in interiorul tarii incluzand aici ,,hartuirea prin trupele de gherila, mai ales in partea
iugoslava a Macedoniei", si ,,inasprirea blocajului economic". Membrii loiali ai blocului sovietic si-au

coordonat propaganda ,,pentru a-i submina pozitia interna si mondiala a lui Tito", inducand ideea ca ,,cealalta
parte suprima diferite minoritati nationale si le refuza drepturile". (CFM Meeting 24/6/49, Tito-Kremlin
Conflict 2/9/49 and Propaganda Directed To or About Yugoslavia 1/9/50, www.foia.cia.gov)
Exista de asemenea mai multe exemple de ,,turisti" agenti care au aparut, dar care nu s-au implicat in
nicio actune. De exemplu, ,,turistii" cehoslovaci din Polonia, sub Gomulka in 1956, ,,turistii bulgari" in
Romania in 1968, si turistii ,,germani de est" in Romania in 1987.
Desigur, nimic din toate acestea nu dovedeste ceva despre evenimentele din decembrie 1989. Totusi, dovedeste
ca notiunea de ,,turisti" sovietici nu a fost un basm absurd si nici un mit fantastic inventat de Ceausescu.
Din contra, introducerea informatorilor sovietici si a personalului militar sub acoperirea de ,,turisti" a fost
eminamente plauzibila. Nu doar fiindca Moscova a facut-o de mai multe ori inainte, dar a facut-o inainte chiar
in Romania. Precedentul era foarte bine stabilit.
Va urma.