1

GEOLOGIA ROMANIEI CURS

EVOLUIA SI POZIIA TERITORIULUI ROMNIEI IN CADRUL GEOLOGIC
STRUCTURAL GENERAL AL EUROPEI
Geologia Romniei cuprinde noiuni de geologie a teritoriului rii cu caracter de
geologie regional, ncadrat n evoluia continentului european.
Evoluia geologic regional a scoarei terestre const n esen n trecerea de la
stadiul de geosinclinal sau zon labil (mobil), la stadiul de regiune consolidat i invers,
prefaceri care sunt nsoite de procese tectono - magmatice complexe.
Unele zone au rmas, ns, foarte de timpuriu arii rigide, funcionnd pe parcursul
evoluiei ca regiuni de platform, care sunt arii largi ale scoarei terestre rigide, afectate numai
de micri de translaiei, rotaie i de oscilaie pe vertical, fr sau cu o cuvertur
sedimentar cvasiorizontal. Mai sunt denumite regiuni cratonizate, stabile, far zone
seismice intense i care nu mai au fost regenerate n micri de cutare.
Alte regiuni au evoluat alternativ ca zone rigide i ca arii geosincinale. De aici
posibilitatea de a separa suprafaa scoarei n arii structurale de diferite vrste, cele mai
recente fiind ale orogenezei alpine.
Pe continentul european se pot delimita arii a cror structur s-a realizat n anumite
cicluri orogenice. Pentru reconstituirea prefacerilor pe care le-a suferit pmntul romnesc i
nelegerea structurii geologice actuale, intereseaz, n mod deosebit, ansamblurile
arhitectonice n care se ncadreaz unitile structurale ale teritoriului Romniei. Astfel se
delimiteaz arii consolidate timpuriu sau de platform, ce constituie vorlandul Carpailor.
Acesta este format din regiuni care au suferit transformri profunde pn in ciclul orogenic
alpin inclusiv. O a doua categorie de regiuni sunt foste zone de platform care au fost
regenerate n orogeneza alpin, devenind unitile carpatice.
n evoluia sa, scoara terestra parcurge mai multe perioade:
A. perioada de geosinclinal prin care are loc o micare de coborre continua si
acumulare de sedimente. n acest fel se deschide un nou bazin oceanic prin
expansiunea a doua margini continentale, care n faza iniiala constituiau o zona de
platforma stabila i care a fost fragmentat;
B. perioada de orogeneza, cnd are loc ridicarea unei catene muntoase i este
considerat creatoare de relief pozitiv;
C. perioada de gliptogenez n care fora tectonic de compresiune se reduce foarte
mult, iar catena muntoas este supus unor intense procese de eroziune, care tind
s o transforme ntr-o peneplen ( M. eclman, 1999), ce constituie un teritoriu
aplatizat cu aspect tabular ; prin reducerea forei tectonice, procesul de ridicare a
catenei muntoase nceteaz sau rata de ridicare a acesteia este inferioar proceselor
de eroziune, astfel nct altitudinea se diminueaz continuu pn la tergerea
diferenelor de relief.
Prin compresiune se produce o consolidare i rigidizare a marginilor continentale
aflate n coliziune. Din modelul de mai sus rezult c structurile orogenice, care n final sunt
transformate n peneplene apar la marginile unora mai vechi, ceea ce ar rezulta o cretere a
masei continentale. ns procesele de dinamic a scoarei terestre fac ca aceasta s evolueze

continuu prin fragmentare, subsidene, consum, coliziune etc., astfel nct masa continental
variaz de la o perioad la alta.
Prin urmare, structura general a scoarei terestre este dat de structuri orogenice i
zone de platform rigide mai mult sau mai puin aplatizate, constituite n stadii de evoluie
anterioare.
n cadrul unui ciclu orogenic, au loc doua categorii principale de procese:
a. procese de tectogeneza, cnd se produc ample cutri ale scoarei terestre derulate n
mai multe faze, mai mult sau mai puin periodice i contemporane.
b. procese de morfogenez, prin care, pe de o parte, are loc ridicarea unitii cutate pe
mii de metrii nlime, iar pe de alta, se edific relieful spectaculos montan sub impactul

x
z

a. Rift continental

b. Stadiul MareaRoie

c, d - stadiul de ocean ngust i stadiul atlantic

Fig.1. Evoluia unui orogen dup ciclul lui Wilson,
n cazul coliziunii a dou margini continentale.
Faza de expansiune (dup diverse surse)

factorilor modelatori externi.

Perioada de geosinclinal grupeaz stadii de expansiune a unui bazin oceanic, n timp
ce perioada de orogeneza cuprinde stadii de compresiune a acestuia.
Evoluia unui teritoriu de la structura geosinclinal la caten muntoas parcurge mai
multe etape cunoscute sub denumirea de ciclurile Wilson separate n mai multe stadii:
Stadiul de rift continental const n fisurarea unei bloc continental rigid, ca urmare a
unui efort de distensiune generat de ramura ascendent i cea orizontal a curenilor de
convecie sublitosferici; se formeaz o structur de tip graben, asemntor riftului est-african,
cu intense procese vulcanice i magmatice bazice i intermediare.
Stadiul Marea Roie, n care riftul continental evolueaz la o mare ngust, prin
ndeprtare marginilor continentale. Astfel, se formeaz o crust oceanic nou, iar
sedimentarea este de tip evaporitic i carbonatic la margini, i turbiditic n zona de larg.

Datorit legturilor greoaie cu largul oceanului planetar i lipsei curenilor marini se creeaz
condiii de transformare a materiei organice n mluri sapropelice (viitoare roci mame de
petrol).
Stadiul de ocean ngust corespunde unei mri n expansiune afectat de intense
procese de subsiden. Se dezvolt margini continentale pasive, la care se individualizeaz
x
z
Miogeosinclinal

Eugeosinclinal

Fos

Arc insular
Bazin
marginal

e. Stadiul de subducie
Miogeosinclinal

Depozite pelagice i olistrome

Bazin remanent

Ofiolite

f. Stadiul de bazin remanent sau de fli

Pnze de fli
Pnze de obducie
Avanfosa

Vulcanism trziu
Ofiolite

g. Stadiul de coliziune
Crust granitic
Crust bazaltic veche

Crust oceanic nou

Crust sedimentar

Fig.2. Evoluia unui orogen dup "ciclul Wilson",

n cazul coliziunii a dou margini continentale.
Faza de compresiune (dup diverse surse).

zona de elf, de povrni (taluz) continental i zona de larg, abisal.

Stadiul atlantic caracterizeaz un ocean n expansiune unde sedimentarea se produce
n zona de elf, povrni (taluz) continental i zonei abisale. n zona de elf se depun depozite
clastice, carbonatice (de la depozite recifale la cele de precipitaie), iar n zona povrniului
continental se depun depozite fine de natura mlurilor, care sunt antrenate n curgeri
submarine (turbidite). n zona abisal sedimentarea este de particule fine de natura mlurilor
argiloase sau calcaroase. La adncimi mai mici de 4500 m (adncimea de compensare a
carbonailor) predomin mlurile calcaroase, astfel nct, crestele dorsalelor oceanice sunt
acoperite de o pulbere alb, dnd aspectul unor muni submarini acoperii de zpad.
Sedimentarea este influenat de curenii marini profunzi sau de suprafa, cu ape reci sau
calde.
Din modelele de evoluie a unui geosinclinal, stadiile de mai sus, corespund etapelor
de individualizare i dezvoltare (fig.1). Datorit extinderii bazinului oceanic i ngrorii
litosferei n zonele de margine, aceasta cedeaz, iniiindu-se procesul de subducie. Din acest

moment ncepe faza de compresiune, ce ar corespunde etapei orogenice sau de fli, din
modelul geosinclinalului. n aceast faz se produce nchiderea complet a unui bazin marin
i formarea unei centuri orogenice. Acest proces se deruleaz n trei stadii: stadiul de
subducie, de bazin remanent i de coliziune (fig.2).
Stadiul de subducie. n acest stadiu o margine continental pasiv (de tip atlantic)
devine mobil prin decuplarea plcii oceanice i iniierea procesului de coborre. Astfel, se
formeaz fosele oceanice, iar coborrea (subducia) plcii oceanice sub cea continental
declaneaz procese magmatice i vulcanice, formnd arcul vulcanic continental. n fos se
acumuleaz depozite sedimentare de natur pelagic, detritic i vulcanic. Depozitele
pelagice formeaz prin alunecare gravitaional turbidite. Datorit compresiunilor aceste
depozite sunt cutate (prisma de acreiune) formnd un arc extern submers sau local emers
(Insulele Antilele Mici, Timor, Celebes).
Prisma de acreiune reprezint o unitate tectonic rezultat din rzuirea sedimentelor
de pe placa subdus i cutarea intens a acestora prin compresiune. n teoria geosinclinalului
marginea continental rmas pasiv, de pe partea opus marginii mobile, poate fi asimilat
miogeosinclinalului sau vorlandului. Zona de larg oceanic, prisma de acreiune i arcul
vulcanic (linia andezitic) reprezint eugeosinclinalul.
Stadiu de bazin remanent Prin procesul de convergen a celor dou margini
continentale, scoara oceanic este consumat aproape integral prin subducie. Astfel, fostul
ocean se restrnge la o mare puin adnc, denumit bazin remanent. Acest stadiu corespunde
cu etapa orogenic sau de fli din modelul geosinclinalului.
Sedimentarea este predominant clastic, ritmic, sursa materialului fiind structurile
ridicate din arcul extern sau din marginea continental. Prin compresiune acestea se adaug
arcului extern (prismei de acreie), aceasta crescnd n dimensiuni. n acelai timp se produce
o intens tectonizare, prin crearea faliilor de nclecare care evolueaz la plane de ariaj,
direcia de deplasare fiind spre marginea continental (vorland). n perioada de ariaj pot fi
antrenate poriuni din crusta granitic sau chiar oceanic (pnze de obducie). Acest stadiu
poate fi asimilat n prezent cu bazinele remanente de tip Marea Mediteran, Marea Neagr,
Marea Caspic
Stadiul de coliziune sau de sutur a dou margini continentale convergente, pin care
bazinul remanent este complet nchis. n acest stadiu are loc ridicarea prii interne a
orogenului (partea dinspre eugeosinclinal) i, n acelai timp, n partea opus, spre vorland
(miogeosinclinal) se deschide, prin subsiden, o larg zon depresionar (avanfos). ntr-o
prim faz, sedimentarea se produce n condiii de fli, iar ntr-o faz ulterioar, are loc
migrarea avanfosei spre exterior (spre vorland), iar sedimentarea continu n condiii de
molas. Acest stadiu corespunde etapei tardegeosinclinale din vechea teorie a
geosinclinalului. Compresiunea, ce continu i n acest stadiu, determin amplificarea
nclecrilor pn la pnze de ariaj, precum i apariia altora noi, edificnd structura
geotectonic complicat a lanului orogenic. ngroarea crustei terestre i ridicarea n bloc a
lanului orogenic este nsoit de compensri izostatice, prin subsidena pronunat a unor
sectoare, unde se formeaz depresiunile intramuntoase i intermuntoase. Aceste ample micri
determin, pe de o parte, consumul aproape complet al scoarei oceanice i apariia acesteia n
pnze de obducie formnd centurile ofiolitice, iar pe de alta, declanarea unui magmatism i
vulcanism trziu (magmatismul postorogenic, dup H. Stille).
CICLURI OROGENICE PREALPINE
n evoluia teritoriului Romniei au fost identificate patru cicluri orogenice prealpine
ce au contribuit la formarea zonelor muntoase., care ulterior au fost peneplizate i
transformate n platforme rigide (din teoria geosinclinalului) sau plci (din teoria tectonicii
globale). Analiza acestora au la baz principiile tectonicii globale prin care se reconstituie
micarea plcilor tectonice i poziia acestora la un moment dat. Aceasta este posibil lund n

considerare toate elementele geologice, geofizice, paleontologice, stratigrafice etc. corelate la

nivel global.
1.Ciclul svecofeno carelian, a evoluat in Arhaic. n urma lui s-a consolidat platforma
Est European (scutul Baltic), care pe teritoriul Romniei ocup partea nord estic,
denumit Platforma Moldoveneasc. Fragmente din platforma carelian ocup, n prezent, i
partea de sud a Romniei, inclusiv Dobrogea de Sud, i reprezint sectorul valah al Platformei
Moesice.
n urma coliziunii careliene se constituie, probabil, primul supercontinent cunoscut n
evoluia Pmntului, la sfritul Proterozoicului mediu i nceputul Proterozoicului superior,
care ocupa aproximativ domeniul actual al Oceanului Pacific, ntre cei doi poli ai Pmntului.
Vrsta formaiunilor metamorfice variaz n limite foarte largi, ceea ce nseamn c
formaiunilor mai noi s-au format n jurul unor nuclee continentale foarte vechi..
Mai trziu, n Paleozoicul superior, supercontinentul carelian, se scindeaz prin
apariia a unei zone de rift i apariia a dou mase continentale, una meridional, plasat la
polul sud ( din care fceau parte fragmente din Africa, America de Sud, Platforma Est
European, Siberia etc), iar cealalt se ntindea peste Ecuator pn aproape de polul nord )
contituit din feagmente ale Africii, Arabia, India, Australia, Antarctica, China de Nord i de
sud etc.). Expansiunea celor dou margini continentale creeaz geosinclinalul n care va
evolua ciclul cadomian.
3.Ciclul cadomian, are loc in Paleozoicul superior Cambrian inferior. n literatura
geologic mai este cunoscut i sub numele de ciclul baikalian. n acest ciclu aria geosinclinal
se restrnge prin compresiune, formnd un supercontinent ce se ntindea ntre cei doi poli ai
Pmntului pe arealul actual al Oceanului Pacific Placa Est Europeana ( Scandinavia sau
Baltica) i Siberia constituiau dou mase continentale mai mici , la marginea sud - estic a
supercontinentului, n preajma polului sud. Din acest ansamblu tectonic fcea parte i
Platforma Moesic a crei jumtate nordic este constituit din isturi cristaline cu grad sczut
de metamorfism, cunoscut sub numele de ,,domeniul isturilor verzi, ce apar la zi n
Dobrogea Central. Tot aici se situa placa Apuliana (Vardar, dup M.Sndulescu), care de
asemenea conine structuri cristalofiene i magmatice cadomiene, care ns a fost regenerate
mai trziu, n structurile Carpailor. Vrsta absolut a formaiunilor epimetamorfice de tipul
,,isturilor verzi, este de 550 milioane ani, ceea ce indic limita dintre Proterozoic i
Paleozoic
4. Ciclul caledonian, se manifesta n Paleozoicul inferior (Cambrian superior
Devonian), determinnd consolidarea unui teritoriu situat la vest si sud de platforma Est
European i la nord de orogenul Dobrogei de Nord, cu prelungire spre est prin nordul Marii
Negre. Spaiul acesta a fost denumit platforma scitic, fiind echivalent cu structurile
caledonice din vestul Europei i din Scoia. Pe teritoriul Romniei ea se suprapune cu
Depresiunii Predobrogene si Depresiunii Brladului.
Fragmentarea supercontinentului cadomian de la sfritul Cambrianului a determinat
apariia unei arii oceanice (Oceanul Japetus, dup C.H. Scotese, 2002), prin a crei nchidere a
creat cordiliera caledonian. Coliziunea principal s-a produs ntre Placa Est European , la
care se adaug alte plci mai mici (Avalonia, partea nord - vestic a Europei Occidentale i
sudul Angliei; Armorica ce constituie mare parte din Frana i sudul Germaniei) i scutul nord
estic al Americii de Nord (Laurenia), n urma creia a rezultat cordiliera caledonian din
vestul Scandinaviei i nordul Scoiei, care nc i pstreaz masivitatea, cu altitudini
moderate. Aceasta se prelungete spre sudul i estul continentului european unde este
denumit platforma scitic, care dup Paleozoic a funcionat n condiii submerse, cu unele
ntreruperi.
Prin scindarea supercontinentului caledonian se deschide o nou arie oceanic
(Oceanul Rheic), n care va lua evolua urmtorul ciclu orogenic, respectiv ciclul hercinic.

5. Ciclul hercinic se deruleaz n intervalul Silurian Carbonifer prin coliziunea celor

dou mase continentale, Gondwana la sud, constituit din Africa, America de sud, Australia,
Antartica, India, Arabia etc., i Euramerica din care fceau parte Platforma Est European i
scutul americano canadian (Laurenia). La limita nordic a Gondwanei nirau un mozaic de
microplci care vor constitui mai trziu sudul Europei ( Moesic, Apulian, Iberic etc.) i
cele din vest Armorica - Avalonia. Coliziunea din Carbonifer a acestui sistem complex de
plci determin ridicarea cordilierei hercinice a Munilor Apalai, din America de Nord, i a
celei din Europa de vest, din aliniamentul Masivul Central Francez, Munii Vosgi, Pdurea
Neagr pn la Masivul Boemiei. Probabil prin coliziunea realizat ntre sistemul de macro
microplci s-a creat o singur cordilier car ulterior a fost spart prin deschiderea Atlanticului.
ntr-o poziie aparte se situa Platforma Moesic, care n coliziune cu Platforma Est- Europene
creeaz lanul hercinico - chimeric al Dobrogei, care se prelungete spre est prin Insula
erpilor, Crimeea i la nord de Caucazul Mare. In acelai timp se nchide aria marin dintre
Euramerica i placa Siberiei ridicnd lanul hercinic al Uralilor.
n urm cu 230 - 240 mil. ani (Permian - Triasic) se constituie supercontinentul
Pangaea din Teoria derivei continentelor al lui A. Wegener, ce se ntindea ntre cei doi poli ai
Pmntului, centrat pe actuala poziie a Oceanului Atlantic. n acelai timp, se deschide o
nou zon marin denumit Oceanul Tethys, mrginit la nord vest de continentul Laurasia,
iar la sud vest de continentul Gondwana. La est era limitat de un mozaic de plci, cum sunt
cele ale Chinei de Nord i de Sud, Malaieziei i Indoneziei. Ecuatorul strbtea aproximativ
axial Oceanul Tethys, iar n lungul lui erau niruite o serie de plci mai mici, cum sunt cele
ale Tibetului, Iranului i Turciei (Anatoliei). Expansiunea maxim a Oceanului Tethys este
atins n Jurasic prin deschiderea Mrii Caraibelor dintre cele dou Americi, dup care ncepe
faza de compresiune a ariei geosinclinale prin deschiderea Oceanului Atlantic, ca urmare a
scindrii supercontinentului Pangaea.
Ciclurile orogenice prealpine sunt o consecin a micrii plcilor tectonice de diferite
ordine de mrime ca urmare a dinamicii interne a Pmntului i care au condus la rigidizarea
scoarei terestre. Supuse proceselor de gliptogenez catenele muntoase vechi altdat semee,
se prezint ast n diverse stadii de peneplenizare. Gradul de peneplenizare este cu att mai
mare cu ct catena muntoas este mai veche. n acelai sens crete i gradul de rigidizare,
datorit ajungerii la suprafee a unor roci formate n condiii de adncime mare n urma
proceselor de eroziune sau micrilor tectonice. Prin urmare, fiecare sector al scoarei ajuns
la un stadiul mai mare sau mai mic de peneplenizare se adaug sectoarelor mai vechi i
mpreun constituie sistemul de plci sau de platforme rigide care contribuie la ridicarea unei
noi catene muntoase. De asemenea aceste zone vechi pot fi recutate sau regenerate ntr-o nou
orogenez.
CICLUL OROGENIC ALPIN
Carpaii reprezint unitatea geomorfologic dominant a teritoriului Romniei, fiind o
adevrat coloan vertebral a acestui spaiu de care a fost legat strns dezvoltarea naiunii
romne. De aceea a reprezentat un spaiu de concentrare a cercetrilor complexe a geologilor
romni i nu numai. Rezultatul acestora este concretizat n numeroase lucrri, care au condus
la un model acceptabil al evoluiei spaiului carpatic n accepiunea tectonicii globale. Cnd se
vorbete de spaiul carpatic nu se refer numai la zona montan propriu-zis, ci i la arealele
nconjurtoare, care au avut un rol major n edificarea acestuia.
Constituirea Oceanului Tethys cu o puternic mas continental a supercontinentului
Pangaea pe marginile nordic, sudic i vestic, la care se adaug sistemul de plci insulare
din partea vestic, constituie premisa nelegerii evoluiei ciclului alpin n spaiul european i
carpatic.
Spargerea supercontinentului Pangaea prin deschiderea Oceanului Atlantic a constituit
debutul orogenezei alpine. Pentru a nelege evoluia ciclului orogenic alpin trebuie separat

sistemul de plci tectonice sau de platforme rigide, prin a cror coliziune au determinat
ridicarea lanului carpatic.
Marginea nordic a Oceanului Tethys era constituit din Eurasia, care avea o larg
zon elf n care a continuat sedimentarea pe parcursul cu unele intermitene din carbonifer
pn n Jurasicul superior. Placa European este constituit dintr-un sistem de platforme rigide
structurate n orogeneze prealpine: platforma Est European, cea mai veche, svecofenocarelian, care pe margine vestic i, probabil, sudic sunt ataate platforme caledonice; La E
i S platforma Est - European este bordat de catene hercinice ale Uralilor, Crimeei i
Dobrogei de Nord; vechile platforme Avalonia i Armorica care se sutureaz de platforma Est
European prin catena hercinic, ce poate fi urmrit din vestul Europei din Masivul Central
Francez pn n Masivul Boemiei.
Marginea sudic a Oceanului Tethys o constituia Platforma African n faa creia se
situau microplcile, Apulian, Adriatic i Italic.. La sud-est se situa placa Turc care de
asemenea a avut u rol n edificarea lanurilor muntoase din sud estul Europei. Din placa Est
European se desprinde platforma Moesic care va ave un rol major n edificarea Dobrogei de
Nord i ridicarea Carpailor Meridionali.
Avansarea ctre nord a plcilor sudice i a celor vestice i coliziunea cu Eurasia a
condus la edificarea lanurile alpine ale Europei. Astfel compresiunea dintre placa Est
European de care era ataat Platforma Scitic cu placa Panono Transilvan a condus la
ridicarea lanului Carpailor Orientali, Carpailor Nordici i Munilor Apuseni, iar avansarea
ctre nord a platformei Moesice a edificat cordiliera Carpailor Meridionali.
La sud, avansarea Plcii Apuliene a determinat la contactul cu Platforma Moesic
ridicarea Munilor Rodopi i Balcani. Ctre sud est are loc coliziunea Plcii Arabe cu Placa
Turc, avnd ca rezultat ridicarea Tauridelor, iar prin mpingerea celei din urm n Placa
Moesic (a Mrii Negre) nal pontidele.
Dinspre vest Placa Iberic intr n coliziune cu Armorica ridicnd Pirineii, iar
avansarea ctre nord a Africii cu o uoar rotaie senestr edific Alpii la contactul cu
structurile hercinice ale Avaloniei i Armorici. De asemenea, Placa Adriatic prin deplasarea
s-a spre nord i est determin ridicarea Dinaricilor.
O poziie aparte n acest ansamblu tectonic ocup Munii Apuseni a pentru a cror
genez s-a elaborat mai multe scheme. Dificultatea cont n structura diferit a prii nordice
n raport cu cea sudic i a poziiei lor ntre placa panonic i cea transilvan. Asupra acestui
aspect se va mai reveni.
O alt zon cu o structur aparte o reprezint Orogenul Nord Dobrogean, care era
considerat o caten hercinico chimeric, ns observaii ulteriore relev deformaii cel puin
pn la nivelul Jurasicului superior, ceea ce ar fundamenta caracterul su alpin .
Ridicarea lanului carpatic s-a produs n mai multe faze de tectogenez care pot fi
mprite n dou etape:
etapa cretacic cnd sunt edificate structurile interne, denumite de I. Dumitrescu
dacide;
etapa neozoic, ndeosebi ncepnd cu Miocenul cu sunt structurate unitile
externe, denumite de acelai I. Dumitrescu, moldavide.
Deformaiile ample din etapa neozoic, care pot fi explicate astzi destul de coerent
prin prisma tectonicii plcilor, au dus la prefaceri substaniale a le configuraiei reliefului
Romniei.
Astfel, sectoare foarte largi intr ntr ntr-o subsiden accentuat n raport cu
vecintile, formnd depresiunile interne (intramuntoase) ale Transilvaniei i Cmpiei
Panonice, aceasta din urm cu intrnduri pe rama vestic a Carpailor Meridionali i Munilor
Apuseni, unde formeaz depresiunile adiacente. De asemenea, sectoare restrnse ale
structurilor interne i externe ale Carpailor devin subsidente, devenind depresiuni
intramontane, unele din ele nsoite de vulcanism, cum sunt cele din Munii Apuseni de Sud.
Funcie de evoluia geotectonic a teritoriului Romniei, acesta poate fi subdivizat n:

uniti de platform, constituite n cicluri orogenice prealpine, mai mult sau mai
puin peneplenizate i care formeaz vorlandul Carpailor: Platforma Moldoveneasc,
Platforma Valah i Platforma Scitic;
uniti alpine: Orogenul Nord Dobrogean, Carpaii i Munii Apuseni.

CAPITOLUL 1
UNITILE DE PLATFORM
1.1. PLATFORMA MOLDOVENEASC
Partea de nord est a Romniei este ocupat de Platforma Moldoveneasc, care
reprezint un sector al Platformei Est - Europene, ce cuprinde teritoriul dintre Urali, Carpai i
Scandinavia. Din punct de vedere morfologic are aspect de cmpie nalt, cu o succesiune de
platouri i coline, separate de vile reelei hidrografice. Relieful este sculptat n depozitele
Sarmaianului, ale crei subetaje se succed de la nord la sud ntr-o structur monoclinal.
Geostructural, Platforma Moldoveneasc este delimitat tectonic, la est i sud, prin
falii crustale de Platforma Scitic, care n prezent sunt mascate de cuvertura neogen din
suprafa. Astfel, la vest limita poate fi considerat linia Siretului, iar la sud un aliniament
situat la nord de Brlad, pe direcia Flciu- Tg. Plopana, ce ar corespunde faliei crustale a
Bistriei
Structura platformei poate fi divizat n soclul sau fundamentul cristalin i cuvertura
sedimentar cvasiorizontal, fragmentat de sisteme de falii.
Fundamentul cristalin este cunoscut numai prin foraje, acesta aprnd la zi n malul
Nistrului i la est de acesta n ceea ce s-a denumit Scutul Ucrainian. Prin urmare, suprafaa
superioar cade continu spre vest, ctre orogenul Carpailor Orientali.
Soclul a fost studiat cel mai adnc n forajul de la Todireni (jud. Botoani), unde a fost
deschis o coloan de aproximativ 500 m Acesta evideniaz n partea superioar o structur
petrografic constituit din migmatite roii sau cenuii, cu faneroblaste de microclin, cu
textura gnaisic. Urmeaz paragnaise plagioclazice cu biotit, cu numeroase filoane
pegmatitice, de asemenea de culoare roie roz. La partea inferioar a coloanei este
interceptat un granit roz cu muscovit i biotit, care amintete de granitul de Rapakiwi descris
n Scandinavia.
Din corelarea datelor de vrst absolut rezult c soclul platformei Est European
are un nucleu foarte vechi n zona Scutului Ucrainian, n timp ce spre margini are vrste mai
recente datorit regenerrii n etape orogenice ulterioare. n nucleul foarte vechi s-au
identificat roci de tipul gnaiselor migmatice, granitoidelor i metabazitelor, cu o vrst
apreciat la 3500 mii ani, ce aparine Arhaicului. Mai la est, n formaiunea de Ovruci
constituit din granite i isturi pirofilitice, urmate de granite de tip Rapakiwi, se determin
vrste 1350 - 1450 mii ani, iar pentru formaiunea feruginoas de Krivoi Rog, vrste de1700 1800 mii ani. Aceast succesiune arat c spre margini sau ataat structuri mai tinere, ce
aparin Proterozoicului inferior i debutului celui mediu.
Din aceste date rezult c fundamentul cristalin al Platformei Moldoveneti are un
nucleu foarte vechi Arhaic, a crei margine vestic a fost regenerat n orogeneza svecofeno
carelian.
Cuvertura sedimentar, depus peste paleoreliful fundamentului cristalin, deci ntr-o
poziie discordant, este constituit din formaiuni paleozoice, mezozoice i neozoice,
neafectate de micri cu caracter plicativ.
Platforma Est European a evoluat mult vreme ca o mas continental insular,
cum a fost n timpul orogenezei cadomiene Odat cu Cambrianul superior ea se ndreapt spre
placa laurenian cu care intr n coliziunea caledonian i, mai trziu, n cea hercinic, n
condiii parial submerse, ceea ce a determinat depunerea unei cuverturi paleozoice. n lungul
drum parcurs pn n poziia actual a suferit micri oscilatorii traversnd perioade emerse,
fiind o mas continental aproape integral, i perioade submerse, cnd sau acumulat stive

groase de roci sedimentare. Astfel, acestea pot fi cuprinse n trei cicluri de sedimentare:
Paleozoicul, Mezozoicul i Neozoicul.
Ciclul I de sedimentare, al Paleozoicului, se deruleaz cu unele intermitene pe
intervalul Cambrian Carbonifer. Este rspndit n mod inegal, fiind cunoscut numai prin
foraje (Todireni, Iai, Popeti, Btrneti etc.).Paleozoicul debuteaz cu o succesiune de 400
600 m grosime constituit din conglomerate cu elemente de cristalin, gresii cuaritice, gresii
arcoziene, gresii argiloase, cu intercalaii de isturi argiloase ardeziene cenuii verzui.(fr
material paleontologic). Partea inferioar poate fi corelat cu gresia de Cosui ce afloreaz n
malul Nistrului, care este atribuit de geologii basarabeni Proterozoicului terminal
Cambrianului inferior. n alte zone, cum este forajul de la Btrneti, la partea superioar
apare o succesiune ce poate fi corelat cu Gresia de Moldova de pe teritoriul Basarabiei, care
prin coninutul faunistic este atribuit Ordovicianului superior. Aadar, pe parcursul
Cambrianului superior - Ordovician inferior platforma a fost emers, probabil, ca un ecou al
orogenezei cadomiene i micrile premonitorii ale orogenezei caledoniene.
Silurianul, la nord se apropie de suprafa (la 60 70 m.); la vest coboar la 1000
metri, iar la sud - vest la aproape1500 metri adncime. Constituie prima secvena dovedit
printr-un bogat coninut faunistic, fiind reprezentat printr-o succesiune de culoare cenuie
negricioas (grosime 120 300 m.) de calcare fine cu intercalaii de marne, gresii calcaroase
si argile
Devonianul, este ntlnit, de asemenea, pe marginea de vest i sud - vest ntr-o
succesiune de gresii silicioase cenuii, violacee i brune n alternan cu argile nisipoase brune
i violacee (100 m grosime)
Carboniferul e pus n eviden pe marginile afundate ale platformei, i const ntr-o
alternan de gresii silicioase cu isturi argiloase. De culoare cenuie, verzuie i violacee ce d
secvenei un aspect vrgat.
Pe intervalul Permian Triasic platforma este n poziie emers, fcnd parte din
marea mas continental ce se constituie dup orogeneza hercinic ( Pangaea lui A.Wegener).
Ciclul II de sedimentare cuprinde depozite sedimentare din intervalul Jurasic
Senonian, de asemenea dispuse discontinuu la ansamblul platformei
Jurasicul apare pe rama vestic, ntr-o succesiune de160 m grosime, neargumentat
paleontologic, de calcare, marne i dolomite brune i roietice, cu intercalai de anhidrite. Prin
corelaie cu alte zone aceast secven este atribuit prii superioare a Jurasicului.
Cretacicul este prezent numai parial i dispus inegal. Debutul acestuia gsete
platforma n poziie continental, micarea pozitiv, fiind un ecou al micrile preaustrice ce
pregteau ridicarea prii mai interne a Carpailor Orientali. Astfel, sedimentarea depozitelor
Cretacicului debuteaz cu Apianul, cnd platforma ncepe s coboare spre vest, ntr-o micare
incipient de subducie, care ridic prismul de cristalin al Orientalilor i deschide fosa fliului.
Aptian, este pus n evidenta de foraje numai n sectorul nordic, fiind depus pe
paleorelieful Jurasicului superior ntr-o succesiune de marne calcare, gresii calcaroase, cu
fauna de foraminifere (70 100 m grosime)
Albianul, este semnalat mai ales in zona vestica si sud vestica (Radauti, Targu Frumos)
i este alctuit din gresii calcaroase cu fauna srac de foraminifere.
Cenomanianului, i sunt atribuite cele mai vechi depozite ale platformei ce apar la zi in
malul Prutului (Rdui Liveni). Depozitele ce apar la zi debuteaz cu gresii si nisipuri
acoperite de calcare albicioase cu aspect de creta. Prezenta formaiunilor grosiere la baza
marcheaz debutul transgresiunii ce a cuprins ntreaga platforma.
Senonianul, apare in zonele mai afundate ale platformei n vest si sud, sub forma unui
complex calcaro cretos.
Ciclul III de sedimentare, al Neozoicul este reprezentat prin: Paleocen, Eocen,
Badenian, Sarmaian, Meoian.
Paleogenul este prezent, de asemenea, numai pe marginea sudic i sud-vestic a
platformei, spre fosa Carpailor Orientali. Acesta debuteaz cu Paleocenul n facies argilos

10

marnos (45 90 m grosime) i continu cu Eocenul reprezentat pin gresii calcaroase cenuii verzui, slab glauconitice, sau marne i calcare verzui, uneori cu faun de numulii (10 100 m
grosime)..
Miocenul apare la zi pe suprafaa ntregii platforme, fiind reprezentat de Badenian i
Sarmaian
Badenianul, apare la zi spre nord-est n malul Prutului. Grosimea creste spre sud si
vest de la 20 m n malul Prutului pn la 100 m n Valea Siretului si 400 m la contactul cu
orogenul carpatic. Sedimentarea s-a produs n condiii diferite, de larg la est, n facies marnos
calcaros, i de margine continental, n condiii lagunare la vest i sud (gipsuri cu intercalaii
de marne).
Ca urmare a fazei de tectogenez stirice noi care structureaz fliul extern al Carpailor
Orientali sistemul de platforme al vorlandului intr ntr-o ampl micare subsident prin care
se deschide o arie marin denumit Bazinul Dacic. Condiiile de sedimentare devin salmastre
i debuteaz prin depozite de tip transgresiv.
Sarmaianul este cunoscut n succesiune complet sub forma unui monoclin cu
nclinarea de la nord la sud, fiind deschis n lungul reelei hidrografice ce brzdeaz
platforma.
Buglovianul marcheaz trecerea de la mediul salin la mediul salmastru., dezvoltnduse n facies recifal, de margine continental, spre est, i facies detritic argilos nisipos, de
mare mai adnc, spre vest i sud. Faciesul recifal este constituit din calcare organogene albe
glbui cu o bogat faun de lamelibranhiate i briozoare. Faciesul de larg este reprezentat de
o succesiune de nisipuri, argile, argile nisispoase cu intercalaii rare de gresii, calcare
grezoase, bentonite i cinerite.
Volhinianul evolueaz, de asemenea, n faciesuri diferite, i anume: argile cenuii
albstrui cu intercalari de argile nisipoase si nisipuri, spre est, i cu o cretere a intercalaiilor
nisipoase, spre vest, unde atinge (valea Siretului). 500 m grosime.
Basarabianul are caracter regresiv, n facies predominant argilos (argile cenuii
albstrui), cu intercalaii de nisipuri, la est. Spre vest, crete frecvena orizonurilor de nisipuri
i nisipuri argiloase, nsumnd grosimi de are 400 500 m, la care se adaug intercalaii de
gresii i calcare oolitice.
Kersonianul reprezint o succesiune cu grosime de 130 150 m de calcare urmate de
argile nisipoase, nisipuri argiloase si nisipuri.
Meoianul este prezent printr-un orizontul inferior, gros de 70 80 m cu tufuri
andezitice separate de nisipuri si marne argiloase, i cel superior, gros de 80 180 m, cu
nisipuri argiloase si argile cu intercalari de gresii subiri.
Tectonica Platforma Moldoveneasc, ca parte component a Platformei Est-Europene,
a trecut prin stadiul de geosinclinal n Arhaic Proterozoicul inferior, cnd se constituie nucleul
vechi din roci cristaline cu grad nalt de metamorfism, la limita cu ultrametamorfismul, i din
roci magmatice ale soclului. ntruct astfel de roci se formeaz la zeci de kilometrii adncime
rezult c aceasta au ajuns la suprafa prin intense procese de eroziune ce s-au manifestat n
lungile perioade de evoluie ca arie continental.
Dup aceast stadiu Platforma Est European funcioneaz ca platform rigid n
condiii submerse, cnd i formeaz cuvertura sedimentar, ce au alternat cu perioade emerse
de arie continental propriu- zis, reflectate prin discontinuiti de sedimentare.
n Proterozoicul mediu i superior platforma trece prin micri de oscilaie pe
vertical, care introduc mai multe lacune de sedimentare i pot semnifica ridicarea orogenic
cadomian. Cel puin parial, Platforma Est-European ntr n coliziune cu alte platforme
care au format primul supercontinentul reconstituit n Cambrianul inferior.
De asemenea, pe parcursul Cambrianului i Ordovicianului platform este poziie
ridicat, ca urmare a ncheierii orogenezei cadomiene i micrilor premergtoare, ce au
condus la coliziunea cu Laurenia (partea de nord - est a Americii de Nord) i la evoluia
orogenezei caledoniene.

11

Marginile masei continentale devin ample zone de self, astfel nct Platforma Est
European intr parial ntr-o lung perioad de submersie, ce se suprapune intervalului
Silurian Carbonifer.
Pe parcursul Permian Jurasic inferior Platforma Moldoveneasc fcea parte din
imens mas a Pangaeei lui A. Wegener constituit prin coliziunea hercinico chimeric.
Laurasia constituia rmul nordic al Oceanului Tethys, din care fcea parte i Platforma
Moldoveneasc, avea o larg zon de elf care treptat a naintat spre interiorul ariei
continentale.
Deschiderea Atlanticului de la sfritul Jurasicului marcheaz nceputul compresiunii
geosinclinalului Tethys, fapt care a determinat ample oscilaii pe vertical ale platformei.
Astfel dup un scurt episod de sedimentare pe marginea estic i sudic n Jurasicul superior,
urmeaz o faz de exondare, ce se suprapune unei pri nsemnate a Cretacicului inferior. Cu
unele lacune scurte de sedimentare, platforma i formeaz o cuvertur pe ntreaga suprafa
pe intervalul Apian Senonian, dup care este din nou exondat ca urmare a micrilor
laramice, care structureaz partea intern a fliului din Carpaii Orientali.
ncepnd cu Paleocenul platforma coboar numai pe marginile vestic i sud vestic,
stare ce se prelungete pn la sfritul Eocenului, dup care platforma este ridicat complet,
ca ecou a ridicrii pariale a fliului extern din Carpaii Orientali, ca urmare a micrilor
premonitorii stirice vechi de la sfritul Paleogenului.
Odat cu Badenianul platforma coboar profund spre catena carpatic, ca de altfel,
ntreg sistemul de platforme din vorlandul Carpailor, deschizndu-se aria marin a Bazinului
Dacic. Subsidena vorlandului este o consecin a fazei de tectogenez stirice noi, care a
structurat fliul extern din Carpaii Orientali i a determinat migrarea fosei carpatice spre est
i sud.
Sedimentarea pe intervalul Badenian Meoian continu n faciesuri diferite, n
condiii de margine continental i de larg, cu retragerea treptat a apelor Bazinului Dacic
spre sud. nclinarea constant a depozitelor spre SE este o consecin a unei micri de
basculare a platformei, care s-a produs, probabil, n Pleistocenului inferior.
Micrile de coborre i ridicare a platformei n drumul ei n deriv a fost nsoit de
tensiuni, care au determinat o tectonic ruptural.
Cele mai importante sunt falia Siretului, ce limiteaz platforma spre vest i falia
Brladului, ce s-ar prelungi cu falia Bistriei, i constituie marginea ei sudic. O alt fractur
important orientat E-V este cea Vasluiului, care a determinat o difereniere a faciesurilor
cuverturii sedimentare. De asemenea sunt identificate dou sisteme de fracturi vechi orientate
N-S i NV-SE, care au fost reactivate prin coborrea n trepte a platformei spre orogenul
carpatic.
Resursele minerale:
Nisipuri silicioase Badeniene la Miorcani (99.5% dioxid de siliciu) pentru industria
sticlei;
Nisipuri comune sarmaiene i meoiene pentru betoane i mortare;
Gips din depozitele badeniene exploatate n cteva puncte n malul Prutului.
Sulf format prin reacii de reducere a depozitelor de gips.
Calcare sarmaiene i badeniene utilizate pentru nevoi locale..
Lignit cu forme lenticulare n depozitele Sarmaianului exploatat local;
Gaze naturale evideniate n vestul platformei la: Roman, Secuieni, Bacu
Ape minerale cunoscute la: Rducneni, Strunga.
Turb cu dispoziie lenticular la nivelul depozitelor cuaternare din lungul reelei
hidrografice.
1.2. PLATFORMA SCITICA SI PLATFORMA EUROPEI CENTRALE
La extremitatea sudic i vestic a Platformei Moldoveneti a fost delimitat un
teritoriu, a crei poziie a creat i creeaz nc multe probleme de corelare, La nord de Marea
Neagr este cunoscut sub denumirea de Platforma Scitic, n timp ce la N i E de Carpai a

12

fost denumit Platforma Europei Centrale. Platforma Europei Centrale e situata la exteriorul
Platformei Est Europene intre: Marea Baltica i Carpai.
Unele date de cercetare direct, prin foraje, i indirect, prin msurtori geofizice,
indic o anumit echivalen ntre cele dou platforme, ce ar putea fi ncadrate unei uniti
unice, care face parte alturi de platforma Est European, din vorlandul Carpailor Nordici
i Orientali. Sutura din cele dou uniti se face sub structurile fliului i avanfosei Carpailor
Orientali.
Aceast zon de platform poate fi conturat, cu oarecare aproximaie, de aliniamentul
Siretului, la est, i de o linie ce trece pe la nord de Brlad pe direcia Flciu Trgu Plopana,
ambele separnd-o de Platforma Moldoveneasc. Limita sudic marcheaz contactul cu
Dobrogea de Nord i este punctat de o linie din lungul braului Sf. Gheorghe al Dunrii, care
se prelungete spre NV pn n curbura Carpailor Orientali. n literatur geologic mai veche
(Mutihac, Ionesi 1974), Platforma Scitic se suprapune Depresiunii Predobrogene n care este
inclus i Depresiunea Brladului. Spre vest, platforma ptrunde adnc sub Depresiunea
pericarpatic i structurile fliului ale Carpailor Orientali.
Fundamentul cristalin a fost interceptat numai prin foraje, care au pus n eviden
unele asemnri cu faciesul isturilor verzi din Dobrogea Central. De aceea, ntr-o prim
idee, isturile verzi cadomiene ale Dobrogei Centrale au fost prelungite spre nord - vest pe la
vest de Platforme Est European, ptrunznd adnc sub unitile fliului Carpailor
Orientali. ns forajele executate la nord (Delta Dunrii) i nord - vest de Dobrogea central
pun n eviden n anumite puncte roci cu un grad de metamorfism mult mai slab, iar n altele,
roci care se aseamn mult cu isturile verzi ale Dobrogei Centrale. Pentru c cele mai vechi
depozite sedimentare aparin Devonianului nseamn c formaiunile foarte slab
metamorfozate subiacente sunt i mai vechi i pot fi atribuite orogenezei caledoniene. Faptul
c unele foraje au interceptat roci cu un metamorfism sensibil mai ridicat, ce ar putea fi
atribuite orogenezei cadomiene, ar rezulta c acestea apar n ridicri structurale de tipul
anticlinalelor sau horsturilor. Prin urmare, rocile foarte slab metamorfozate sau depus pe un
paleorelief cutat i fracturat Aceast structur caledonic poate fi corelat spre est cu o centur
ce trece pe la nord de Dobrogea, prin Crimeea meridional, pn la nord de Caucazul Mare.
La nord de linia Trotuului, fundamentul cristalin este constituit din isturi slab
metamorfozate, ce ar putea reprezenta un soclu vechi cadomian remobilizat n caledonian i
chiar n hercinic. Aceast zon ar reprezenta prelungirea spre SE a Platformei Europei
Centrale sub pnzele fliului cretacic, sub forma unei structuri depresionare, evideniat
printr-un minim gravimetric, i a crei cuvertur sedimentar paleozoic este relativ diferit
fa de cea din Platforma Moldoveneasc. Aceast depresiune se situeaz la vest de falia
Cmpulung Muscel Bicaz. Un alt element este horstul flancat la vest de falia amintit i de
falia Solca, la est, care i gsete corespondent pe teritoriul Poloniei n structurile caledonice
din Dealurile Roztocze (Munii Svietokrzyskie, dup M. Sndulescu, 1984). Numai dac se
iau n considerare aceste elemente, acest teritoriu de la exteriorul Platformei Moldoveneti
cutat n orogeneza caledonic i care nglobeaz Platforma Scitic, la sud, i Platforma
Europei Centrale, la nord, constituie platforma dano polono predobrogean, ce se
prelungete pe la nord de Dunre i Marea Neagr, pn la nord de Caucaz.
Cuvertura sedimentar a fost corelat mult vreme cu faciesurile din Dobrogea
nordic, adese cu argumente forate. Aceasta a fost deschis numai prin foraje n mai multe
puncte din Depresiunea Brladului ( Oancea, Bneasa, Crieti etc.) i din Delta Dunrii
(Caraorman, C.A.Rosetti, Letea, Maliuc etc.).
O prim surpriz o ofer forajele din Delta Dunrii, care la nivelul depozitelor
paleozoice, pun n eviden elementele detritice ce indic un transport de la N la S, i nu din
Orogenul Nord Dobrogean. nainte de aceast constatare, se susinea c Depresiunea
Brladului i zona de la est de Prut era considerat ca avanfos a acestuia. Unele diferenieri
apar i la nivelul cuverturii mezozoice, cum sunt depozitele triasice, care se deosebesc de cele
din Dealurile Niculielului i din colinele Isaccei (anticlinalul Rediu) i Mahmudiei, i cele

13

jurasice, care sunt diferite de cele din Dobrogea, n general. Aceste deosebiri aduc argumente
susin ideea c Platforma Scitic a funcionat diferit fa de Dobrogea de Nord pe parcursul
Paleozoicului i Mezozoicului.
Datorita rigiditii soclului platformei rezulta o sedimentare cvasiorizontal a
formaiunilor, acestea fiind afectate ruptural de falii, rezultnd grabene si horsturi. Acest
aspect determina depuneri ilegale de sedimente in Paleozoic.
Platforma Scitic fost colmatat n mai multe cicluri de sedimentare: Silurian Devonian; Permian Triasic; Jurasic- Cretacic; Eocen, Badenian Cuaternar.
Paleozoicul este caracterizat prin depozite slab cutate i metamorfozate;
Ciclul I de sedimentare s-a derulat n condiii marine deosebite, astfel nct acesta
mbrac aspecte litologice diferite.
Silurian a fost deschis prin foraje n Depresiunea Brladului n zona Vaslui Hui
valea Prutului, reprezentnd o succesiune de calcare cenuii negricioase, microgranulare cu
rare intercalaii de argilite i calcare nisipoase cenuii. Trebuie menionat c forajele n-au
atins baza formaiunii.
n Delta Dunrii la adncimea de 3000 m au fost deschise sub depozitele Triasicului o
suit de calcare i dolomite, care ns au fost corelate cu depozitele silurian devoniene din
Colinele Mahmudiei.
Devonian a fost interceptat n foraje executate mai la sud , de asemenea, pe o grosime
redus (cca. 60 m), fiind reprezentat prin gresii cuaroase violacee i argilite dure, brun
violacee.
Carboniferul a fost evideniat sub nivelul Mrii Negre numai la nord de Insula
erpilor.
Ciclul II de sedimentare se instaleaz dup perioada de exondare din Carbonifer, n
condiii transgresive, care au dat depozitelor sedimentare aspecte de molas de umplutur, a
cror surs este structura continental de la N, respectiv Platforma Est European.
Permian Triasic inferior apar transgresiv numai la nord de braul Chilia i de
Dunre sub forma unui umpluturi molasice detritice, adic conglomerate de culoare roiatic.
La vest de Prut, Permianul lipsete, iar Triasicul prezint o alt succesiune format din argile
brun rocate cu rare pete verzi i cuiburi de anhidrit, precum i cu intercalaii rare de gresii
calcaroase. La partea superioar trece la o suit carbonatic (calcare fine criptocristaline
glbui i brun deschis, i dolomite cenuii cu diaclaze de anhidrit). Este specific marginii
vestice al platformei Scitice, care indic alte condiii de sedimentare dect partea de la E de
Prut, date, probabil, de pragul Dobrogei de Nord, ce se afund n aceast zon. Mai mult, pe
parcursul Triasicului mediu i superior platforma era exondat, spre deosebire de partea de la
E, unde se depun parial. n Delta Dunrii Triasicul este discontinuu datorit jocului pe
vertical a blocurilor dintre falii majore. Aici, Triasicul mediu i superior mbrac un facies
calcaros dolomitic, ns diferit fa de cel din Dobrogea de Nord i depus inegal.
Jurasicul debuteaz (Liasic) cu o perioad n care platforma era exondat. De abia,
din Jurasicul mediu (Dogger) sedimentarea este reluat pe un paleorelief destul de accidentat
prin argilite cenuii negricioase cu intercalaii de gresii cu posidonii. n continuare se depun
gresii calcaroase brun viinii, parial micronglomeratice, i conglomerate cu elemente de
calcare brune sau brune viinii, la care sau adugat calcare brecioase i marne crmizii.
Jurasicul superior n Depresiunea Brladului este predominant carbonatic, compus din diferite
tipuri de calcare: calcare alb roz, calcare brecioase, calcare organogene cenuii. n Delta
Dunrii Jurasicul superior este reprezentat prin depozite lagunare: argile roii cu gipsuri i
intercalaii de gresii i nisipuri.
Cretacicul debuteaz cu o perioad de exondare, cu excepia marginii vestice, unde au
fost identificate depozite apian - albiene.
n Cretacicul superior platforma Scitic este inundat aproape complet i se depun
depozite aparinnd Cenomanian Senonianului formate din gresii glauconitice, marne

14

calcaroase fine i calcare compacte cretoase cu silexuri. Trangresiunea cenomanian a cuprins

tot sistemul de platforme cu Excepia Dobrogei de Nord i Centrale.
Paleogenul. La sfritul Cretacicului ntreaga platform este exondat, stare care se
pstreaz pn n Eocen.
Eocenul marcheaz subsidena diferenial a unor teritorii, cnd se depun depozite
subiri de gresii glauconitice, marne verzui compacte i mai puin calcare glbui. Acestea se
ntlnesc n Depresiune Brladului, n zona de la est de Prut i nord de Dunre platforma fiind
n poziie exondat.
Neogenul.Pe parcursul Oligocenului i Miocenului inferior, Platforma Scitic fcea
parte dintr-un amplu teritoriu continental, ce ngloba Platforma Moldoveneasc ,Platforma
Valah, Dobrogea de Nord i Central.
Miocenul superior debuteaz n condiiile unei ample transgresiuni ce a cu prins ntreg
sistemul de platforme al catenei carpatice.
Badenianul. Sedimentarea se reia n Badenian prin transgresiunea care s-a instalat pe
paleorelieful cretacic i eocen, i chiar jurasic n Delta Dunrii.i marginea sudic a
Depresiunii Brladului. Acesta cuprinde gresii calcaroase cenui, marnocalcare i marne cu
anhidrit.
Sarmaianul se depune n continuitate de sedimentare n succesiune complet ntru
mediu marin salmastru ce fcea parte din Bazinul Dacic. Debuteaz prin calcare cenuii dure,
uneori organogene gresii calcaroase, gresii oolitice, dup care se instaleaz o sedimentare
monototon n care alterneaz orizonturi de argile marnoase , argile, argile nisipoase cenuii
verzui cu intercalaii de marne lumaelice.
Pliocenul se depune n continuitate de sedimentare n succesiune complet, stare ce se
prelungete pn n Pleistocenul inferior, cnd mediu de sedimentare devine lacustru.
Pliocenul este bogat fosilifere ca i Miocenul, debutnd prin argile i nisipuri, uneori
cineritice (Meoianul), continu ntr-o succesiune monoton de argile, argile nisipoase i
nisipuri (Ponian Dacian) i se ncheie cu nisipuri fine i grosiere uneori cimentate
(Romanianul.
Cuaternarul urmeaz n continuitate de sedimentare peste depozitele Pliocenului, ns
n condiii de regresiune a apelor spre sud.
Pleistocenul inferior ncheie evoluia ca bazin de sedimentare a Platformei Scitice,
prin alternane de pietriuri, argile i nisipuri, uneori cu aspect torenial. Apele lacustre se
retrag treptat spre sud, tendin care se pstreaz nc din Sarmaian.
n continuare, mai ales, n partea sudic, se formeaz sistemul de terase n medii
fluviatil lacustre ale Pleistocenului mediu i superior i Holocenului inferior i a luncilor
arterelor hidrografice din Holocenul superior. Structura sistemului de terase i a luncilor
const din depozite aluvionare, pietriuri i nisipuri, Pe cmpurile nalte, n Pleistocenul
mediu superior se depun depozite groase de leoss n condiii eoliene, sursa materialului fiind,
probabil, depozitele glaciare din Carpai.
Tectonic. Structura fundamentului cristalin i a cuverturii sedimentare
individualizeaz Platforma Scitic ca unitate geostructural distinct la marginea sud - vestic
i sudic a Platformei Moldoveneti.
Fundamentul cristalin are structur cutat prin remobilizarea unui fundament
cadomian i a unei cuverturi sedimentare din care au rezultat serii ankimetamorfice, care le
difereniaz de isturile verzi ale Dobrogei Centrale. Aceast zon poate fi corelat spre nord
cu structurile caledonice din Podiul Liublinului i Depresiunea Miechow din Polonia. n
primul caz, corespondentul pe teritoriul Romniei ar fi blocul Pacani Rdui dintre falia
Siretului i falia Solca. La vest de acesta poate fi regsit Depresiunea Miechow sub
structurile fliului carpatic pn la nord vest de falia Trotuului, i limitat spre vest tectonic
de falia Cmpulung Moldovenesc Bicaz. Interceptarea fundamentului cristalin prin foraje
evideniaz un grad de metamorfism diferit. Cel cu gard de metamorfism mai ridicat
asemntor faciesului isturilor verzi din Dobrogea Central corespund unor ridicri

15

structurale, n timp ce teritoriile cu un grad de metamorfism mai slab, ankimetamorfic

corespund structurilor caledonice, care ocup o poziie cobort structural. Prin urmare,
suprafaa fundamentului cristalin are forma unei peneplene cu aspect ondulat sau ruptural, ce
l fragmenteaz n grabene i horsturi.
La nord, linia Trotuului, dup care se face jonciunea dintre ceea ce este cunoscut ca
Platforma Scitic cu Platforma Europei Centrale este o falie major, care a introdus i o
decroare a prii nordice, ceea ce ar explica caracterul de pnz al depresiunii subcarpatice
(Pnza subcarpatic). Limita cu Platforma Moldoveneasc este de asemenea, de natur
tectonic n lungul faliei Siretului. Aceasta poate fi cel puin o falie de nclecare a structurilor
caledonice peste fundamentul carelian al Platformei Moldoveneti.
Limita nordic a Platformei Scitice este tot de natur tectonic, dat de falia major
Flciu Tg. Plopana sau falia Bistriei. La sud Platforma Scitic este limitat de falia
Trotuului cu orientare NVV SEE, care se continu cu falia Sf. Gheorghe ce o desparte de
Orogenul Nord Dobrogean.
Alte accidente tectonice orientate NV SE afecteaz marginea vestic a platformei,
dup care coboar n trepte sub structurile fliului Carpailor Orientali.
Unele aspecte ale sedimentrii din Platforma Scitic o individualizeaz i, n acelai
timp, o difereniaz ca unitate geostructural distinct fa de Dobrogea de Nord, cu care a
fost adesea corelat. Astfel de diferenieri apar la nivelul cuverturii paleozoice, permo
triasice i chiar jurasice., ceea ce ar conduce la concluzia c cele dou uniti au evoluat n
condiii diferite.
Dac se examineaz deriva continentelor n concepia tectonicii globale (C.H. Scotese,
2000) se pot nelege cauzele acestor diferenieri. Astfel, Platforma Scitic a rezultat n urma
coliziunii Platformei Est Europene cu partea de NE a Americii de Nord (Laurenia) i
Groenlanda n urma creia se ridic cordiliera caledonic. Spargerea ulterioar a acestui
continent (Euramerica) a detrminat deriva spre E a Platformei Est- Europene, avnd alipite pe
margini o parte din structurile caledoniene.
1.3. PLATFORMA MOESIC
ntre Carpai i Dobrogea de Nord, pe de o parte, i Munii Balcani, pe de alta, este
conturat o arie rigid pe care geologul bulgar Boncev (1947) a denumit-o Platforma
Moesic. n aceast unitate geostructural Boncev includea i partea hercinico chimeric a
Dobrogei de Nord, care o considera fundamentul cutat al platformei.
Partea de la nord de Dunre a fost denumit de unii dintre geologi romni Platforma
Valah, care se suprapunea din punct de vedere geografic Cmpiei Romne (V. Mutihac, L.
Ionesi, 1973). n aceast idee, Dobrogea de Sud i Central erau tratate ca blocuri rigide
separate. Mai trziu, V. Mutihac i al (2004) limiteaz Platforma Valah numai la V de falia
intramoeisc i extinde structurile Dobrogei Centrale i de Sud pn la aceasta.
ntr-o alt idee (I. Dumitrescu, M. Sndulescu, 1968, 1970; M Sndulescu, 1984) ,
consider spaiul dintre Balcani i Carpai aparinnd Platformei Moesice, n conceptul lui
Boncev, fr Orogenul Nord Dobrogean.
n aceast concepie, Platforma Moesic de pe teritoriul Romniei, este limitat la N
de mari fracturi tectonice cum sunt falia pericarpatic, dup care avanfosa intern a Carpailor
ncalec peste depozitele pliocene ale platformei, i falia Pecineaga Camena, care desparte
Dobrogea Central de Orogenul Dobrogei de Nord i ptrunde spre NV sub structurile
carpatice. La scar regional, Platforma Moesic intr n contact tectonic la S cu Munii
Balcani, n lungul faliei prebalcanice.
Structura platformei este dat de fundamentul cristalin i cuvertura sedimentar,
depus n mai multe cicluri de sedimentare, ce reflect condiiile n care a evoluat n diferite
etape. Cu excepia Dobrogei Centrale unde fundamentul afloreaz, n restul platformei este
cunoscut din cteva foraje de referin. Gradul de cunoatere al cuverturii sedimentare este
mult mai accentuat, prin cele cca. 5000 de sonde de exploatare a petrolului.

16

Fundamentul cristalin este alctuit din isturi cristaline, roci magmatice, roci
mezometamorfice i epimetamorfice, Soclul sau fundamentul cristalin s-a constituit, pe de o
parte, n orogeneza careliana, iar pe de alta, n orogeneza cadomian. Jumtatea sudic
inclusiv Dobrogea de sud are un soclu vechi carelian, n timp ce partea nordic este de vrst
cadomian de tipul isturilor verzi din Dobrogea Central.
Fundamentul cristalin apare la zi n Dobrogea Central, unde se identific:
o serie mezometamorfic de Altn-Tepe, n anticlinalul Ceamurlia - Bapunar, de
la sud de falia Pecineaga - Camena, de vrst svecofeno -carelian;
o serie ankimetamorfic a "isturilor verzi de vrst cadomian.
n anticlinalul Ceamurlia Bapunar seria de Altn Tepe este reprezentat prin
micaisturi cu muscovit, biotit i granat, uneori cu staurolit, cuarite i amfibolite strbtute de
filoane de pegmatit, ceea ce arat un metamorfism al unei succesiuni sedimentare. Din
determinrile de vrst absolute (634 711 mil. ani) rezult c aceast serie a fost
remobilizat ntr-o orogenez mai nou. D. Giuc descrie la partea superioar a succesiunii o
serie retromorfozat pentru care determin o vrst de 530 mil. ani. Acest nseamn c
isturile de Altn Tepe sunt metamorfozate orogenezei cadomiene.
n Dobrogea sudic fundamentul cristalin este cunoscut din foraje executate n
perimetrul localitilor Palazu i Cocou. n baz acestea evideniaz o serie catametamorfic
migmatic de gnaise granitice, peste care se suprapune o succesiune mezometamorfic
constituit din micaisturi de diferite tipuri (cu almandin, almandin i magnetit) i cuarite cu
o intercalaie feuginoas asemntoare serie de Krivoi Rog din Platforma est European.
Valorile de 1600 1850 mil. ani indic o vrst absolut Proterozoic inferior i chiar Arhaic,
ceea ce nseamn c acestea aparin orogenezei vechi svecofeno carelian. Peste aceste
formaiuni urmeaz o serie ankimetamorfic, cunoscut sub numele d seria de Cocou, ce
reprezint o succesiune vulcano sedimentar slab metamorfozat constituit din roci verzi,
diabazice asociate gresii arcoziene, conglomerate, microconglomerate i isturi cenuii
violacee. Determinrile de vrst absolut de 550 mil. ani, indic c metamorfismul s-a
produs n orogeneza cadomian.
Platforma constituit n Proterozoicul inferior este din nou fragmentat prin
deschiderea unei largi arii geosinclinale, unde s-au acumulat depozite vulcano sedimentare
cu grosimi de 3000 m, care au fost slab metamorfozate n faciesul isturilor verzi, astfel nct
se pot recunoate uor structura rocilor iniiale. Trebuie remarcat caracterul flioid al
depozitelor, fiind o succesiune ritmic de filite de culoare roie, violacee i cenuie,
grauwacke, roci tufogene, microconglomerate i gresii calcaroase. Seria ankimetamorfic a
isturilor verzi afloreaz larg n Dobrogea Central ntre cele dou accidente tectonice majore:
Pecineaga Camena, la nord, i Capidava Ovidiu, la sud.
Contactul dintre cele dou formaiuni este, aadar, de natur tectonic, accentuat i de
dizarmonia structural dintre isturile mezometamorfice i cele ankimetamorfice. Primele au
orientarea NV-SE, paralel cu cele dou acidente tectonice majore, n timp ce isturile verzi
sunt direcionate E-V. Situaia este dat de mobilitatea celor dou falii, ceea ce ar explicat
retromorfismul i vrsta mai recent a unor formaiuni din anticlinalul Bapunar Ceamurlia
sau seria de Cocou din Dobrogea sudic
Dup datele geofizice (Visarion et al,1979) i de foraj ar rezulta c seria
mezometamorfic ncalec formaiunea epizonal a isturilor verzi, n lungul faliei Capidava Ovidiu, fr a se cunoate amploarea ariajului. Vrsta acestei nclecri poate fi cadomian
trzie- caledonian, mult mai veche dect primele depozite sedimentare.
La vest de falia intramoesic de pe aliniamentul Alexandria Fierbini Valea
Dmboviei datele de foraj sunt relativ puine privind fundamentul cristalin. Cele cteva foraje
au ntlnit isturi cristaline mezometamorfice sau retrometamorfozate.
Dup datele geofizice I. Gavt, R. Botezatu i M. Visarion (1973) interpreteaz c
fundamentul platformei valahe din jumtatea sudic are vrst precambrian (carelin) i c
se prelungete pn n Dobrogea de Sud, iar n jumtatea nordic cuprinde o serie

17

epimetamorfic de vrst Proterozoic superior - Cambrian inferior, ce corespunde orogenezei

cadomiane. Contactul dintre cele dou zone , dup aceeai autori, este de natura unei falii
crustale orientate aproximativ E-V. n orice caz, structura fundamentului cristalin din sectorul
valah al platformei Moesice este diferit fa de cel din Dobrogea de Sud, diferena fiind dat
de numeroasele intruziuni magmatice (granodioritice, granite gabroice), care dup ultimele
date, ar fi hercinice i nu precadomiene, cum se credea. Dintre acestea se difereniaz net
corpul magmatic Bal-Optai-Slatina, care creeaz un amplu bombament, fiind constituit n
partea nordic din roci magmatice acide, n general, iar n partea sud-vestic, din roci gabroice
i diorite.
Cuvertura sedimentar. Dup etapa de consolidare, platforma a suferit mai multe
micri de basculare care au determinat transgresiuni si regresiuni, rezultnd mai multor
cicluri de sedimentare: paleozoic, permo-triasic, Jurasic mediu Cretacic, Badenian inferior
Cuaternar.
nc de la nceput trebuie remarcat c sedimentarea s-a derulat pe un paleorelief destul
de accidentat, ce a avut ca rezultat depunerea unei cuverturi cu grosime foarte variabil i
dispus inegal. Aceast morfologie indic comportamentul casant al platformei introdus de
micrile oscilatori pe care le-a suferit diferitele compartimente nc din orogeneza
cadomian. Aceasta nseamn c suprafaa platformei este marcat de o serie de ridicri,
separate de depresiuni n care depozitele sedimentare au grosimi considerabile, de pn la
10000 m (D. Paraschiv, 1979). Datorit complexitii condiiilor de sedimentare succesiunea
cuverturii poate fi separat n apte uniti litofaciale de roci clastice i carbonatice cu o
anumit repetabilitate: complexul detritic inferior al intervalului Cambrian Devonian
inferior, complexul carbonatic din intervalul Devonian superior Carbonifer inferior,
complexul detritic al Carboniferului superior Triasic inferior, complexul carbonatic Triasic,
complexul detritic Triasic superior Jurasice mediu, complexul carbonatic Jurasic superior
Cretacic inferior i seria detritic a Neogenului. Complexele litologice reprezint ecouri a
principalelor evenimente de tectogenez ale orogenezelor, ce s-au derulat n vecintatea
platformei.
Ciclul I de sedimentare al Paleozoicului se extinde aproape pe ntreaga suprafa a
platformei, cu excepia Dobrogei centrale, care era n poziie emers i cteva ridicri
structurale. De asemenea trebuie remarcat n Dobrogea sudic sedimentarea se instaleaz de
abia n Silurian.
Cambrian Ordovicianul, ntlnite numai n sectorul valah al platformei, formeaz o
succesiune de pn la 1200 m grosime n care se pot separa: seria inferioar detritic grezo
cuaritic i o alta superioar predominant pelitic. Seria inferioar prezint o succesiunea cu o
mare variabilitate petrografic :gresii argiloase verzui, gresii cu ciment muscovitic i silicios
sericitic, gresii arcoziene cu intercalaii subiri de argilite siltite, cuarite cenuii i negre,
ortocuarite albe i cenuii, verzui, microconglomerate cuaritice i arcoziene. Spre finele
succesiunii se constat o cretere a frecvenei intercalaiilor pelitice, fiind caracteristice
Ordovicianului.
Silurianul are grosimi, de asemenea, de pn la 1200 m n depresiuni i are caracter
transgresiv i discordant pe ridicrile structurale. Reprezint o succesiune, cu o bogat faun
de graptolii, de argilite microgrezoase i cloritoase, cu intercalaii de gresii, calcare
organogene i detritice, iar la diferite intervale nivele de tufuri vulcanice.
n Dobrogea sudic a fost ntlnit acelai facies al seriei detriticeinferioare, cu isturi
argiloase, negriscioase, strbtute de numeroase diaclaze umplute cu calcit sau cu pirit.
Devonianul este caracterizat prin trei entiti litofaciale cu o bogat faun de
brahiopode, lamelibranhiate, trilobii, crinoide etc.: seria argilitic inferioar ce indic o
continuare a condiiilor de sedimentare din Silurian, seria grezoas i seria dolomit
evaporitic. Cea din urm constituia prima serie carbonatic, atingnd grosimi mari n
depresiuni (Clrai), fiind constituit din dolomite cu intercalai de anhidrite, n baz, i din
calcare organogene, la partea superioar. Trebuie remarcat caracterul bituminos al succesiunii,

18

care scade spre partea superioar. n Dobrogea de sud este ntlnit aceeai succesiune ce se
ncheie cu complexul carbonatic bituminos, dup care aceast poriune este exondat.
Carboniferul a fost deschis pe ntreg cuprinsul platformei, cu excepia prii de NE a
ridicrii structurale de la Bordeiu Verde. n Carbonifer are loc schimbarea condiiilor de
sedimentare, de la seria inferioar carbonatic, ce se continu din Devonian, la una superioar,
detritic (cel de-al doilea ciclu detritic al cuverturii sedimentare). Faciesul carbonatic al
Carboniferului inferior, apare n continuitate de sedimentare numai n depresiunile tectonice,
n rest nregistrndu-se o importat lacun stratigrafic. O a dou lacun se situeaz ntre seria
carbonatic i ce detritic a Carboniferului superior. Ambele reprezint ecouri ale ultimelor
faze de tectogenez hercinic (breton i sudet).
Carboniferul inferior carbonatic este reprezentat printr-o mare varietate de calcare: de
la calcarenite i calcare microcristaline la calcare organogene, ce nsumeaz o grosime de cca.
450 m..
Carboniferul superior marcheaz o schimbare a condiiilor de sedimentare, dup faza
de exondare de la sfritul Carboniferului inferior, prin trecerea la faciesul detritic, ce
constituie o succesiune groas de 800 m de argile negricioase, argilite istoase, gresii
silicioase, de culoare cenuie negricioas1, grauwacke, marnocalcare brun viinii i calcare
organogene. Depozitele pelitice conin material crbunos sub forma unor strate subiri sau
diseminat n masa rocii.
Ciclul II de sedimentare, debuteaz Permianului si dureaz pn la sfritul
Triasicului, submersia platformei producndu- se numai la vest de Dmbovia, restul
platformei, inclusiv Dobrogea central i parial cea sudic, fiind n poziie exondat.
Permianul. n aceast perioad se continu sedimentarea a faciesului detritic, instalat
n Carboniferul inferior, ns se semnaleaz la diferite nivele intercalaii de depozite lagunare
(ghips, anhidrit), ceea ce demonstreaz funcionarea teritoriului n condiii de margine
continental sau ochiuri marine mai mult sau mai puin nchise. Instabilitatea fundului marin
este dat i de caracterul transgresiv al depozitelor permiene, uneori fiind depuse direct peste
fundamentul cristalin. Grosimea maxim o atinge n depresiuni(pn la 2000 m), n timp ce pe
ridicrile structurale lipsete sau are grosimi reduse.
Triasicul inferior debuteaz cu un complex argilos grezos de culoare roie format
din gresii silicioase brune, viinii, roz sau albicioase, gresii argilo-silicioase i
microconglomerate cu acelai mozaic de culori i se ncheie cu un complex brun - viiniu
argilos marnos cu intercalaii de gresii calcaroase.
n Dobrogea sudic, n dou foraje de lng Techirgiol au fost ntlnite cuarite i
gresii argiloase rocate ce au fost atribuite Triasicului inferior.
Triasicul mediu. Instalarea unui climat mai arid anunat nc din Triasicul inferior a
determinat schimbarea condiiilor mediului marin, care au permis acumularea unei stive
groase de 1000 1200 m de depozite carbonatic evaporitice. Aceasta reprezint o
succesiune de de calcare, uneori organogene, marnocalcare, calcare dolomitice, dolomite,
anhidrite i sare gem, la care se adaug roci clastice cu ciment calcaros i anhidritic. n unele
zonele depresionare partea inferioar a seriei carbonatice este atribuit Triasicului inferior,
ceea ce nseamn c acest facies a debutat mai devreme. La sfritul Triasicului mediu
platforma Moesic se ridic astfel nct se instaleaz procesele erozionale, care au construit
un paleorelief al suprafeei suitei carbonatice.
Triasicul superior. Marcheaz o revenire a condiiilor de sedimentare din Triasicul
inferior, formnd seria roie superioar: argile marne, marnocalcare, gresii, nisipuri
microconglomerate cu intercalaii de anhidrit i ghips. Aceast succesiune indic condiii de
margine continental, care au trecut n faze lagunare sau chiar continentale. nsumeaz
grosimi de 900 1200 m.
Pe parcursul permo triasicului s-a manifestat i o intens activitate magmatic
efuziv, ce se succede n, cel puin, trei faze. O prim faz a constat n roci magmatice efuzive
de tipul porfirelor cuarifere i feldspatice contemporane depunerii complexului detritic

19

inferior al Permianului, ce sunt ntlnite pe marginea de nord al platformei i la SE de

Bucureti. O a doua faz este de natur predominant bazic reprezentat prin bazalte, diabaze,
i porfire bazaltice asociate cu piroclastite i tufuri vulcanice, i s-a manifestat, se pare, la
sfritul Permianului. Cea de-a treia faz de magmatism a avut caracter acid prin depunerea
unor porfire feldspatice n cadrate de formaiunea carbonatic permo triasic. La vest de Olt
s-a manifestat i o a patra faz de magmatism, predominant bazic, ce strbat formaiunea
carbonatic a Triasicului mediu. Faptul c aceste efuziuni magmatice sunt orientate E-V i
mai puin N-S trebuie puse pe seama pe ncheierii orogenezei hercinice i apoi pe spargerii
supercontinentului format la sfritul Permianului.
Dup Triasic platforma este n mare parte exondat, stare ce prelungete i n Liasic,
fiind supus factorilor de modelare externi
Ciclul III de sedimentare cuprinde intervalul Liasic superior Senonian, depunnduse numai la vest de Dmbovia, n sectorul valah, n timp ce n Dobrogea central, care este
submersat parial, i Dobrogea de sud sedimentarea ncepe cu Doggerul.
Aceast secven de sedimentare poate fi mprit ntr-o serie detritic inferioar, ce
aparine intervalului Liasic superior- Dogger, i una superioar, carbonatic a Malmului
Cretacicului inferior.
Jurasicul inferior(Liasic) Jurasicul mediu (Dogger) atinge grosimi maxime n
depresiune din NE Craiovei, n timp ce spre E,V i sud se subiaz continuu, marcnd
caracterul transgresiv al acestei secvene. Partea de la est de Dmbovia; de la sud de Dunre
i Dobrogea erau arii continentale n care se manifestau procese de modelare a reliefului.
Caracterul transgresiv este dat de seria detritic inferioar ce atinge grosimea maxim
de 600 m n depresiunea central - moesic de la NE de Craiova, a crei succesiune poate fi
submprit n dou subserii. Subseria inferioar n care se separ bancuri groase de gresii
silicioase, gresii calcaroase, uneori cu ciment argilogipsifer sau dolomitic, separate de
intercalaii de marnocalcare sau argile i marne negricioase, adesea piritoase. n Dobrogea
sedimentarea ncepe n Dogger ntr-un golf al bazinului euxinic, care ncepea s se deschid.
Jurasicul superior (Malm). n aceast epoc mediul de sedimentarea se extinde la
aproape toat suprafaa sectorului valah printr-o micare negativ a platformei. La nceput
fundul marin era animat de oarecare instabilitatea tectonic ce a determinat depunerea unei
alternane de depozite pelagice i recifale. n continuare, sedimentarea are loc n condiiile
unei subsidene continue a fundului marin, ce a permis acumularea unei secvene carbonatice
pelagice de peste 1000 m grosime, n zona de afundare maxim, ce ar putea fi marcat,
aproximativ, de aliniamentul vilor Teleorman i Jiu, i a alteia recifale spre E i V de aceasta.
Seria carbontaic pelagic reprezint o succesiune de calcare fine microcristaline i
pseudoolitice, calcare lumaelice i marnocalcare, cu intercalaii fine de argile. n prile de
margine dinspre E i V faciesul recifal este dat de structuri biostromale, care cuprind calcare
fine afectate de recristalizri i dolomitizri, calcare dolomitice, calcare algale i coraligene,
calcare grezoase, cu intercalaii de gresii, marne i nisipuri. n sectorul estic recifii erau de tip
franjure i de tip barier.
n Dobrogea central sedimentarea are loc n lungul vii Casimcei, n care se
recunoate succesiunea seriei carbonatice superioare, ce atinge grosimi de 350 450 m.
Aceeai succesiune se ntlnete i n Dobrogea sudic, la sud de falia major Capidava
Ovidiu, unde Jurasicul formeaz o plac carbonatic continu.
Cretacicul inferior. Condiiile de sedimentare se pstreaz pn n Apian, astfel nct,
grosimea total a seriei carbonatice (Juasic superior Apian) atinge grosimi de 1600 m n
depresiunea central moesic. n acelai timp, are loc o restrngere treptat a ariei marine din
sectorul valah, iar sectorul dobrogean se caracterizeaz printr-o anumit stabilitate a
marginilor.
Neocomian. Aa cum s-a artat mai sus se menin condiiile de sedimentare n regim
pelagic al seriei carbonatic, care numai pentru acest interval are grosimi de 250 350 m. Sunt
tipuri variate de calcare, ndeosebi, fin granulare, uneori marnoase, marnocalcare.

20

n Dobrogea sudic, succesiunea Neocomianului apare n malul drept al Dunrii la

Cernavod sub forma unor calcare noduloase, calcare albe fosilifere, calcare cretoase. Trebuie
menionat c partea meridional i rsritean a acestei regiuni a fost exondat la sfritul
Jurasicul, astfel nct, partea inferioar a Neocomianului lipsete.
Barremian. Aria de sedimentare se restrnge, astfel nct, partea de la vest de Jiu i
unele teritorii restrnse la E de Dmbovia devin arii continentale. n acelai timp, partea
central dintre Dmbovia i Jiu i retrage linia nordic de rm pe aliniamentul Bucureti
Optai.
n partea central continu sedimentarea n regim pelagic a calcarelor fin granulare,
uneori cu aspect cretos, bogate n faun litoral i sublitoral, la care se adaug calcarenite,
marnocalcare i intercalaii subiri de marne verzui negricioase. La E de Dmbovia continu
condiiile recifale n care se depun calcare organogene, condiii care se extind i n Dobrogea
sudic, unde sedimentarea are caracter transgresiv peste ceilali termeni ai Cretacicului
inferior i a Jurasicului.
Apianul reprezint un interval n care se remarc o instabilitate tectonic tot mai
accentuat, ca ecou al micrilor premonitorii din faza austric, care atinge paroxismul n
Albian. n sectorul central valah se pstreaz condiiile de sedimentare carbonatic, n timp ce
pe margini se resimt influenele continentale. Mai ales, pe rama sudic i estic (Dobrogea
central) influenele continentale se manifest prin depunerea unor argile caolinoase, nisipuri
silicioase slab cimentate i pietriuri mrunte, uneori microcoglomerate cuaritice. La E de Jiu
i Dobrogea sudic formau arii continentale supuse factorilor de eroziune.
Albianul. Micrile austrice intraalbiene au determinat schimbarea radical a
condiiilor de sedimentare prin coborrea platformei i iniierea ridicrii structurilor central
carpatice. Transgresiunea albian a naintat progresiv de la E la V, astfel nct s-au produs
diferenieri ale litofaciesurilor. Succesiunea albian n partea vestic, spre Jiu, este format din
marne i marnocalcare cenuii, n depresiunea central Titu Alexandria este reprezentat de
calcare grezoase i gresii calcaroase, iar n extremitatea estic, inclusiv Dobrogea sudic, se
dezvolt nisipuri i gresii glauconitice.
Cenomanianul, n sectorul valah, se dispune n continuitate de sedimentare Albianului
printr-o succesiune de 10 150 m de marne, marnocalcare cenuii albe, calcare cu intercalaii
de gresii.
n Dobrogea condiiile sunt diferite, depozitele cenomaniene dispunndu-se
transgresiv peste Cretacicul inferior i jurasic printr-o stiv ce cuprinde microconglomerate, n
baz, dup care urmeaz gresii glauconitice cu fosfai.
Turonianul urmeaz concordant Cenomanianului prin calcare cretoase calcare
marnoase i marnocalcare ce nsumeaz grosimi variabile de 20 100 m, n sectorul valah.
n Dobrogea central Turonianul este transgresiv peste termenii mai vechi a
Cretacicului, fiind n facies detritic al unor microconglomerate silicioase cu ciment calcaros,
cu concreiuni de fosfai, glauconit, mice, feldspai etc. n Dobrogea sudic Turonianul
lipsete, aceasta formnd o arie de uscat ce se extindea i n sud-estul sectorului valah al
platformei.
Senonianul ncheie ce-al treilea ciclu de sedimentare, urmnd, de obicei, n
continuitate de sedimentare Turonianului sau discordant peste Albian. n sectorul valah
nsumeaz un pachet de 450 m grosime alctuit din calcare cretoase, calcare, calcare
organogene, calcare grezoase cu silexuri sau tufuri.
n Dobrogea central condiiile de sedimentare rmn relativ constante ca i n
Turonian, prin depunerea unor microconglomerate peste care urmeaz gresii calcaroase
albicioase, slab glauconitice. n Dobrogea sudic, senonianul se dispune discordant peste
depozitele Cenomanianului sau termenii mai vechi ai Cretacicului, ntr-un mediu marin
diferit, care a determinat acumularea unei stive groase de 300 m de calcare cretoase i cret.
Depozitele Cretacicului sunt larg deschise de eroziunea vii Carasu i de valea Dunrii.

21

Ciclul IV de sedimentare cuprinde depozitele Paleogenului, Miocenului, Pliocenului

i Cuaternarului, care au colmatat bazinul dacic conturat ncepnd cu Sarmaianul n urma
micrilor stirice trzii intrabadeniene.
La sfritul Cretacicului, ca urmare a micrilor laramice, care au determinat cutarea i
ridicarea unor structuri majore din Carpai, Platforma Moesic a devenit o larg arie
continental presrat ns, cu ochiuri marine, unde s-au depus depozitele Paleogenului.
Paleogenul apare local n unele zone subsidente, care s-au conturat la nivelul
Eocenului. Micrile de subsiden s-au manifestat la vest de Jiu, n estremitatea sudic a
depresiunii Clrai Alexandria i n zona Mangalia Eforie Nord Agigea. Succesiunea
Eocenului const n nisipuri cuaroase, uneori glauconitice, calcare i calcare grezoase, ce
nsumeaz grosimi de 10 75 m. La sud de Mangalia a fost determinat i Oligocenul
reprezentat prin isturi argiloase disodilice cu resturi de peti.
Miocenul este reprezentat prin partea s-a median superioar, subsidena producnduse treptat dinspre avanfosa carpatic, n cazul sectorului valah, sau dinspre bazinul pontic n
Dobrogea sudic.
Badenianul superior are caracter transgresiv fapt pentru care este distribuit
discontinuu, ocupnd ariile depresionare. Transgresiunea s-a extins dinspre avanfosa
carpatic, astfel nct, este ntlnit n partea nordic subsident a sectorului valah i n
depresiunea Alexandria Roiori. De asemenea, dinspre pontul euxinic marea a avansat
cuprinznd teritoriul Dobrogei sudice. n partea nordic a sectorului valah Badenianul
constituie un pachet de 50 280 m grosime, care cuprinde conglomerate cu ciment argilos i
marnos, calcare grezoase, calcare dolomitizate, cuarite. n Dobrogea sudic, Badenianul se
dispune transgresiv peste depozitele Cretacicului i Eocenului cu o structura litologic relativ
diferit ce ncepe prin argile verzi sau glbui fr stratificaie, calcare lumaelice,
marnocalcare, gresii calcaroase i microconglomerate. ntruct coninutul faunistic are multe
elemente comune, nseamn c ntre sectorul dobrogean i cel valah exista o coresponden,
probabil prin depresiunea Clrai - Cartojani.
Sarmaianul urmeaz dup o scurt perioad de ntrerupere a sedimentrii, dup care
se instaleaz marea transgresiune care a deschis bazinul dacic care acoperea toate unitile de
vorland cu excepia Dobrogei centrale, care era n cea mai mare parte exondat. Mediu marin
devine salmastru simindu-se influena aportului de ap dulce dinspre Carpai, iar n unele
cazuri depozitele au o structur deltaic. Caracterul molasic al sedimentrii este dat de
succesiunea relativ monoton de argile, marne, nisipuri, gresii calcaroase, cu intercalaii de
calcare lumaelice i oolitice, n partea median, i de turb, la partea superioar. Faciesurile
recifogene sunt mai frecvente n prile mai ridicate ale fundului marin. n Dobrogea central
Sarmaianul este prezent prin iviri sporadice n preajma localitilor Nvodari i Capu Midia
de la gura golfului ce s-a prefigurat nc din Jurasic n lungul vi Casimcei.
Pliocenul. n aceast etap bazinul dacic se extinde i la sud de Dunre, n timp ce
suprafaa sa se restrnsese la sfritul Miocenului prin exondarea Platformei Moldoveneti i
Dobrogei sudice. La sfritul Pliocenului acesta se retrage i mai mult prin ridicarea
Platformei Scitice i a prii vestice a sectorului valah al Platformei Moesice. Pe parcursul.
Pliocenului mediul de sedimentare devine din ce n ce mai dulcicol, astfel nct, n Cuaternar
depunerea sedimentelor are loc n condiii lacustre, n centru, i fluviatil - lacustre pe
marginea nordic, estic i sudic.
Meoianul atinge grosimi maxime n partea de E i la V de linia Jiului, fiind format
dintr-o alternan de nisipuri, gresii argile i marne. De altfel, se poate separa un orizont
inferior predominant pelitic (argile i marne) i unul superior n care frecvena nisipurilor i
gresiilor calcaroase crete spre partea superioar. ns de la o zon la alta se constat o
variaie a raporturile dintre fraciunea detritic i pelitic, ceea ce arat complexitatea
condiiilor de sedimentare.
Ponianul depete transgresiv cu puin, spre S, spaiul depozitelor meoiene i sunt
cele mai vechi depozite care apar la zi n malul Dunrii ntre Calafat i Cetate, precum i n

22

valea Jiului, pe malul drept, n dreptul localitii Zvalu. Grosimea depozitelor poniene este
variabil atingnd maximum de 700 800 m pe rama nordic, unde platforma ncepe s se
afunde spre catena carpatic, i spre NE n localitile Bordeiu Verde - Ghergheasa. Litologic
este format predominant dintr-un complex argilos marnos cu excepia extremitii de E i
deV, unde apar intercalaiile nisipoase.
Dacianul urmeaz n continuitate de sedimentare cu Ponianul, nsumnd o grosime de
500 m. n care la partea inferioar predomin depozitele detritice de tipul gresiilor,
microconglomeratelor i nisipurilor, cu intercalaii de argile, marne i marnocalcare, i la
partea superioar domin fraciunea pelitic. De semnalat sunt intercalaiile crbunoasede pe
rama nordic i care se extind spre sud pn la latitudinea Bucuretiului.
Romnianul ncheie sedimentarea pliocen, aternndu-se n continuitate de
sedimentare peste depozitele daciene ntr-o succesiune ce nsumeaz peste 1000 m grosime.
Reprezint o alternan de argile,marne, nisipuri, conglomerate cu intercalaii de crbune i
calcare lacustre. Originea acestor depozite este divers lacustr, fluviatil, deluvial
proluvial i eolian (depozite leossoide), ceea ce demonstreaz influena spaiului continental
nconjurtor, att de pe rama nordic, carpatic, ct i de pe cea sudic.
Cuaternarul reprezint ultima etap de evoluie a sedimentrii din platforma Moesic,
n condiiile n care domeniul lacustru se restrnge continuu spre parte de E i NE. n
Pleistocenul inferior pe reama de N predominau condiiile fluviatil lacustre, cu un transport
masiv de aluviuni grosiere de tipul pietriurilor, bolovniurilor i nisipurilor n alternane cu
argile i argile marnoase din zona carpatic, constituindu-se ceea ce fost denumnit faciesul de
Cndeti a crei grosime maxim de pe 150 m este atins pe rama curburii Carpailor, ntre
vile Argeului i Buzului. Orizonturile detritice sunt uneori cimentate i uor cutate ca
urmare a aciunii ultimelor micri valahe de la sfrtul Pliocenului i nceputul
Cuaternarului.De pe rama sudic reeaua hidrografic transporta aluvuni ceva ma mrunte,
nisipuri, nisipuri grosiere i pietriuri mici n alternan cu argile, formnd faciesul de Frteti,
care este contemporan cu stratele de Cndeti. ndinarea celor dou faciesuri se face n partea
de subsiden maxim, care este atins imediat la sud de falia pericarpatic.
Sedimentarea continu n Pleistocenul mediu n condiiile restrngerii continue spre E
i NE a ariei lacustre, depunndu-se aluviuni a cror origine este carpatic, iar pe rama sudic
i face simit eroziunea i sedimentarea Dunrii. n acelai timp, are loc un transport masiv
eolian prin a cror depunere au format depozite leosoide pe zonele nalte ale platformei deja
exondate. Originea sedimentelor trebuie s fie tot carpatic prin denudarea depozitelor
glaciare, perioada suprapunndu-se, n parte interglaciarului Gunz Mindel, la partea
inferioar, i Mindel Riss, la partea superioar. n acelai timp, reeaua hidrografic care se
scurgea din Carpai i Dunrea ncepe modelarea sistemelor de teras, acestea fiind ecoul
micrilor neotectonice, care s-au manifestat n Cuaternar, fr efecte de cutare, i au ridicat
epirogenic Carpaii, n timp ce partea de NE a platformei suferea o micare de subsiden.
n Pleistocenul superior continu sedimentarea n condiii lacustre, iar pe rama nordic se
manifestau puternic condiiile fluviatile cu formarea marilor piemonturi de la contactul ariei
cutate, carpatice, cu platforma Moesic. Sedimentarea a fost ndeosebi grosier,de tip torenial
cu formarea de conuri de dejecie, constituite din bolovniuri, pietriuri i mai rar nisipuri. n
alte zone cum ar fi ntre Teleajen i Prahova a dominat o sedimentare de material fin formnd
argile, argile nisipoase, nisipuri, nisipuri argiloase etc. n paralel, continu formarea
sistemelor de teras al reelei hidrografice i subsidena sectorul estic i nord estic , ce are ca
efect schimbarea de curs a reelei hidrografice. De asemenea, se acumuleaz o stiv groas de
depozite leossoide n partea vestic, dar, mai ales, n partea estic i nord estic, a crei
litologie este dat de argile nisipoase prfoase rocate, argile i silturi glbui. Perioada
corespunde interglaciarului Riss Wrm, ceea ce explic formarea unui pachet gros de leoss,
care a avut ca surs depozitele glaciare destul de extinse n catena carpatic.
Holocenul ncheie evoluia n ultimii 10.000 ani a reliefului platformei Moesice, dup
ultima glaciaiune (Wrm) prin sedimentarea n lacul ce se retrgea continuu spre NE, unde i

23

n prezent este altitudinea cea mai joas a platformei. Sedimentele depuse sunt fine i
grosiere, nisipuri i pietriuri, argile i mluri, care colmateaz spaiu lacustru. n cadrul
acestuia se pot remarca vechi cursuri de ap, grinduri i terase necate. n acelai timp, se
formeaz terasele joase i luncile reelei hidrografice ce se scurgea din Carpai.
Tectonica
Din datele cunoscute asupra fundamentului cristalin al Platformei Moesice rezult c
acesta este mprit n dou: sectoare cu structur diferit de falia intramoesic, i anume:
sectorul dobrogean, la E i NE, i sectorul valah, la V i SV.
Sectorul dobrogean conine un soclu vechi svecofeno carelian, n partea sudic,
format din isturi catazonale i mezozonale, i unul mai nou cadomian, format din isturi
ankimetamorfice i faciesul isturilor verzi, n partea central a Dobrogei. Cele dou sectoare
sunt n contact tectonic n lungul faliei Capidava Ovidiu, aceasta avnd caracterul cel puin
a unei falii inverse, dac nu, de nclecare a isturilor mezometamorfice peste cele
ankimetamorfice.
La vest de falia intramoesic, de asemenea este ntlnit un soclu vechi arhaic
Proterozoic inferior, care n partea nordic a fost remobilizat n orogeneza hercinic, avnd n
vedere vrsta intruziunilor magmatice i slabul metamorfism al cuverturii sedimentare
paleozoice.
Constituirea ca regiune rigid s-a produs dup orogeneza cadomian ns suprafaa
Platformei Moesice avea un relief destul de accidentat. Astfel, sedimentarea s-a produs n
condiii diferite funcie de distribuia sectoarelor afundate sau ridicate sau de micrile
oscilatorii sau de basculare ale platformei. n primul ciclu de sedimentarea depozitele
paleozoice s-au depus n condiiile n care partea nordic era mult ridicat n raport cu partea
sudic. Ultimele dou cicluri de sedimentare (Jurasic Cretacic i Neozoic) poziia se
inverseaz, prin coborrea treptat a platformei spre avanfosa carpatic de la N, iar
sedimentarea are o dispoziie monoclinal.
Ridicarea cea mai important a platformei este situat pe aliniamentul Craiova - Bal
Optai ce se prelungete spre E pn la Peri i apoi spre Videle fcnd legtura cu ridicarea
nord bulgar. n partea opus aceasta se prelungete spre S spre Caracal de unde face
jonciunea cu aceeai ridicar nord bulgar. Constituirea ca regiune ridicat s-a conturat nc
din cadomian, cnd s-au produs intruziuni magmatice de tip granitoid i cnd Platforma
Moesic a devenit o regiune rigid. Dup orogeneza hercinic n regiunea ridicrii Bal
Optai are loc un magmatism efuziv bazic i acid, ce se deruleaz n mai multe etape pe
parcursul Permianului i Triasicului. Natura magmatismului permo - triasic trebuie pus n
legtur cu spargerea supercontinentului Pangaea al lui A. Wegener, prin formarea unor rifturi
continentale, care prin subsiden, au fost invadate de ape marine i s-a format ciclul de
sedimentare cunoscut la acest nivel.
n extremitatea nord estic este evideniat o alt ridicare important, i anume,
nsurei Bordeiu Verde, n al crei ax apar isturile verzi cadomeine de tip Dobrogea
Central. La limita vestic a platformei se individualizeaz o alt ridicare, cu orientarea N-S,
pe direcia Strehaia Vidin.
Pe lng structurile ridicate caracteristice sunt i regiunile de subsiden care au avut
n timp o anumit evoluie. La nivelul Paleozoicului mai importante sunt depresiunile Roiori
Alexandria, Clrai i Mangalia.
Depresiunea Roiori Alexandria cu orientarea NV SE, se poate contura ntre Olt i
Arge, fiind limitat la N de ridicarea Bal Optai. Depresiunea Clrai se contureaz ntre
ridicrile Videle, la V, Bordeiu Verde, la NE i dobrogean la E.
La nivelul Mezozoicului configuraia depresiunilor este oarecum diferit ca orientare
i adncime, evoluie determinat de sistemul de falii majore Astfel subsidena se dirijeaz
spre SV, la sud de ridicarea Bal Optai, pe aliniamentul Craiova Lom (din Bulgaria).

24

La nivelul Neozoicului, pe paleorelieful mai vechi acumularea sedimentelor se

produce prin migrarea subsidenei spre NE, un rol important avndu-l faliile majore din acest
sector.
Din sistemul de falii majore un rol deosebit l-a avut i l are falia intramoesic, care a
fost recunoscut n selful Mrii Negre i este direcionat spre NV, pe aliniamentul Clrai
Fierbini Valea Dmboviei. Este o falie transcrustal, cu compartimentul sudic mai cobort,
afectat de o micare transcurent difereniat n timp, care a determinat orientarea sistemelor
rupturale i plicative din sectorul valah diferit fa de cele din sectorul dobrogean. Structurile
sunt orientate NV SE, n sectorul dobrogean, paralele cu falia intramoesic i Pecineaga
Camena i E-V n partea valah a platformei. Acest stil tectonic poate fi explicat prin micarea
difereniat a compartimentelor: dextr, pn la finele Mezozoicului i care a determinat
deformaiile Domeniului Getic, senestru n Neogen, care a mpins spre NV sectorul
dobrogean, micare care este activ i n prezent.
Alte falii importante sunt falia:
falia Pecineaga Camena, ce limiteaz platforma la NE, de asemenea, crustal, cu
o sritur de cca. 10 km, i micri orizontale predominant dextre;
falia Capidava Ovidiu, intracrustal, ce introduce o sritur important la nivelul
fundamentului cristalin, ntre Dobrogea Central, n poziie ridicat, i Dobrogea sudic, mult
cobort; a avut micri senestre, dar de mai mic amploare;
falia Oltului cu o sritur de 600-800 m, limiteaz la V depresiunea Roiori
Alexandria i a introdus micri pe orizontal predominant dextre;
falia Jiului cu micri senestre i o coborre a compartimentul estic;
falia Motrului care se continu cu cea a Timocului, din Bulgaria, cu micri
transcurente dextre i compartimentul vestic cobort.
sistemul de falii care mrginesc ridicarea oltean Craiova Bal Optai i
confer acesteia caracterul unui horst;
sistemul de falii orientate E-V, n sectorul valah, i NE SV , n sectorul
dobrogean, dup care platforma coboar n trepte spre avanfosa carpatic;
falia pericarpatic, care are caracterul cel puin al unei falii inverse, dup care are
loc nclecarea avanfosei interne a Carpailor peste depozitele monoclinale ale platformei
Micarea difereniat a diferitelor compartimente ale platformei n lungul accidentelor
tectonice cu orientare N-S i NV-SE explic configuraia actual a reliefului i orientarea
reelei hidrografice.
n partea vestic a sectorului valah, existena faliei Jiului a determinat subsidene ce sau manifestat pn la nivelul Cuaternarului i poate explica convergena reelei hidrografice
din perimetrul localiti Filiai. Acelai rol la jucat i falia Oltului i poate explica orientarea
N-S a reelei hidrografice din aceast parte.
n partea de E i NE a platformei evoluia a fost diferit, prin avansare mai dinamic a
sectorului dobrogean. Amplitudinea de coborre n avanfosa carpatic este mult mai mare i a
introdus schimbarea de curs a reelei hidrografice principale de la SE (Arge, Dmbovia) la E
(Ialomia, Clmui) i NE (Buzu). O structur particular o ofer valea Casimcei, ce strbate
aproape axial depresiunea mezozoic conturat n Dobrogea Central pe direcia NV SE.
Aceasta explic orientarea pe aceast direcia a structurilor mezozoice, ca urmare a activitii
tectonice din lungul marilor fracturi, orientare diferit fa de cea a structurilor cadomiene
care este V E.
x
x x
Modelul vorlandului carpatic prezentat mai sus a fost acceptat nc din 1962 odat cu
elaborarea hrii tectonice a Europei (I. Dumitrescu, M. Sndulescu), ns sunt i alte idei care
dau o alt configuraie acestuia. Conform acestora, vorlandul carpatic este format din

25

Platforma Moldoveneasc, n partea de NE a Romniei i un mozaic de uniti rigide

ncadrate spaiului moesic, i anume: Platforma Sud Dobrogean, Masivul central
Dobrogean, Platforma Valah, Structogenul Nord Dobrogean i Depresiunea predobrogean
(V: Mutihac, M.I. Stratulat, R. M. Fechet, 2004). Prin urmare, lipsete Platforma Scitic,
acesteia suprapunndu-se Depresiuni Predobobrgeane, care este prelungit pe la marginea
vestic a Platformei Moldoveneti pn n Depresiunea Lvov din Polonia.

CAPITOLUL 2
UNITI OROGENE

26

Din totalul suprafeei teritoriului Romniei, cca. 67% este ocupat de dou uniti
orogene alpine: Orogenul carpatic, care se difereniaz net prin altitudine, ntindere i poziie,
constituind o adevrat coloan vertebral a rii; Orogenul Nord Dobrogean, cu o poziie
lateral i insular, de mic altitudine i restrns ca suprafa.
Dac pentru lanul carpatic era uor de intuit c el se ncadreaz catenei alpine ce
pornete din vestul Europei pn n sud-estul Asiei, pentru Orogenul Nord Dobrogean ideile
privind vrsta acestuia au evoluat mult mai complicat. i asta, pentru c structura profund
este mascat de o ptur groas de depozite cuaternare, n majoritate de tip leossoid. ns,
diferenierea lor este dat de modul cum au evoluat n conjuctura geotectonic a Europei. nc
de la nceput trebuie remarcat c lanul carpatic a evoluat pn n Neogen, iar unele poriuni
chiar pn n Pleistocenul inferior, n timp ce Orogenul Nord Dobrogean i-a ncheiat evoluia
geotectonic mult mai devreme, i anume n Cretacicul inferior, cnd se rigidizeaz i se
altur spaiului cratonizat din faa Carpailor.
2.1.OROGENUL NORD DOBROGEAN
Ocup treimea nordic a Dobrogei, fiind limitat la S de falia Peceneaga - Camena, la
N se ntinde pn la marginea sudica a Deltei Dunarii, n lungul faliei Sfntu Gheorghe, la E
coboar sub sedimentele mai noi ale Marii Negre, iar la V continu dincolo de Dunre, sub
cuvertura mai recent a unui teritoriu cunoscut sub denumirea de Promontoriu Dobrogean. n
decursul anilor a fost considerat o caten muntoas, cu caracter special, fiind ncadrat:
la caten chimeric, dup Seuss (1902), mpreun cu Insula erpilor i Crimeea;
o caten care se prelungete pn sub curbura carpatic, iar la E pn n Crimeea i
Caucaz (Murgoci,1911);
catena sarmatic, dup Stille (1953) care s-ar dezvolta pe aliniamentul PoloniaDobrogea - Crimeea - Caucaz provenit dintr-un geosinclinal ce i ncepe nchiderea n
hercinic n extremitatea vestic, prin Dobrogea de Nord, unde este chimeric i continu n
Crimea i Caucazul estic, unde este alpin;
bulgarul Boncev o considera o caten hercinic i o ngloba Platformei Moesice.
rusul Muratov, o includea Platformei Scitice;
dup I. Dumitrescu, este considerat o caten hercinic, ce a fost afectat i de
micrile chimerice vechi.
caten alpin situat n flancul nordic al geosinclinalul alpin, care i ncheie
evoluia orogenic mai devreme (M.Sndiulescu,1984).
Morfologic, are aspect de peneplena cu element caracteristic, Munii Mcinului, foarte
erodai, fiind o rmi a sistemului cutat hercinic.
Structurarea Dobrogei de Nord s-a derulat n mai multe cicluri orogenice a cror
evoluie trebuie legat de fragmentarea succesiv a Platformei Est Europene, i anume:
svcofeno carelian, cadomian, caledonian, hercinic i alpin.
Partea cutat a Dobrogei de Nord este compus din trei uniti geostructurale, sub
forma pnzelor de ariaj: Pnza de Mcin, Pnza de Niculiel i Pnza de Tulcea. O a patra
unitate structural are caracter posttectonic, respectiv Bazinul Babadagului.
Unitatea Munilor Macin s-a structurat n Paleozoic i ocupa partea vestic, unitatea
din Colinele Niculeelului este poziionat n partea central, iar Unitatea de Tulcea este
situat n partea nord - estic. Bazinul Babadagului are regim posttectonic i este umplut cu
depozitele Jurasice, Cretacicului mediu si superior.
Pnza de Macin este situat n partea de NV a Orogenului Nord - Dobrogean,
reprezint unitatea geotectonic cea mai intern, prezentndu-se sub forma unei benzi
continui cu limea de cca. 15 km., cuprins ntre Dunre i dislocaia tectonic Luncavia
Consul, situat imediat la E de valea Taiei. n determinarea structurii Pnzei de Mcin s-au
ntmpinat numeroase dificulti date, pe de o parte, de gradul mare de acoperire cu depozite
leossoide cuaternare, iar pe de alta, de structura tectonic complicat. n esen, aceast

27

unitate structural const n nclecarea formaiunilor antepaleozoice i paleozoice din Munii

Mcinului peste depozitele Triasicului de la E, n lungul contactului tectonic Luncavia
Consul.
Structura general a orogenului este constituit din fundamentul cristalin structurat n
orogeneze antehercinice i cuvertura sedimentar cutat.
Fundamentul cristalin. n cadrul su au fost delimitai mai muli solzi a cror parte
frontal este marcat de nclecarea formaiunilor metamorfice i magmatice peste
formaiunea de Carapelit carbonifer sau peste formaiunile mezozoice.
isturi cristaline apar n lungul unor aliniamente orientate NV SE. unde formaiunile
mezometamorfice sunt n alternan cu cele epimetamorfice.
isturi mezometamorfice constituie seria de Orliga din promontoriul cu acelai nume
i seria de Megina, ce se extinde spre SE.
Seria de Orliga, reprezint o formaiune care iniial era de natur terigen i care a fost
metamorfozat n faciesul amfibolic cu almandin, la partea inferioar, iar la partea superioar
conine o stiv de roci carbonatice. Aceleiai serii sunt atribuite rocile metabazice, ce pot fi
legate de un magmatism iniialitic de deschidere a unui geosinclinal (probabil rocile cele mai
vechi) i gnaisele, gnaisele granitice din culmea Megina. Corpurile granitice ce strpung
isturile mezometamorfice i, uneori, pe cele epimetamorfice sunt rezultatul unui magmatism
sinorogenic. Unele caractere de retromorfism (roci cu grad nalt de metamorfism aduse n
condiii de metamorfism de grad redus) i vrsta absolut determinat pe granite de numai
508 mil. ani arat c seria mezometzamorfic i rocile magmatice acide au fost antrenate cel
puin n orogeneza cadomian. Prin urmare, serie de Orliga este anterioar acesteia i probabil
s-a format ntr-o orogenez anterioar, care nu poate fi dect svecofeno-carelian. Seria de
Orliga se poate corela cu isturile mezometamorfice careliene din anticlinalul CeamurliaBapunar (seria de Altn Tepe), care, de asemenea, au fost retrometamorfozate n
orogenezele ulterioare.
Seria de Megina, din culmea cu aceeai denumire, cuprinde roci metamagmatice de
tipul metadioritelor, metagabbrourilor, metabazaltelor i metatufuri bazice. Aceste formaiuni
au fost metamorfozate n orogeneza cadomian n condiiile mezozonei, avnd n vederea
raporturile cu isturile epimetamorfice, care le acoper discordant. Seria de Megina succede
gnaiselor granitice i granitelor din culmea cu acelai nume, fiind acoperit la rndul ei
discordant de cuaritele de Priopcea. Structural are forma unui solz din corpul pnzei de
Mcin. Aceeai serie apare i n solzul Balabancea Buceag, unde este acoperit de cuaritele
de Boclugea i cele de Priopcea. Metamorfimul seriei de Megina se nscrie ciclului orogenic
cadomian, fiind de vrst Proterozoic superior Cambrian inferior, avnd n vedere
raporturile de discordan cu formaiunile din baz i din acoperi.
Formaiunile epimetamorfice sunt constituite din seria de Boclugea, Colugea i
Priopcea, constituind culmile cu acelai nume. Acestea provin din epimetamorfismul unei
serii terigene i vulcano- sedimentare, rezultnd predominant roci cuaritice.
Succesiunea general a seriei epimetamorfic const, n baz, dintr-un complex
vulcano-sedimentar, suita filito-cuaritic, i subordonat isturi tufogene.
Cuaritele de Boclugea au fost metamorfozate probabil mai devreme dect cuaritele
de Priopcea, pentru care s-a determinat o vrst absolut de 417-445 mil.ani, ceea ce indic o
faz mai trzie a ciclului caledonic, probabil cea taconic.
Structurile mezometamorfice au n general orientri NV-SE, iar formaiunile
caledonice E-V.
Prezena intruziunile granitoide reflect existena unui magmatism sinorogenic, cum
sunt: granitele gnaisice i metabazitele magmatice din seria de Megina, ce aparin orogenezei
cadomiene; granitul de la Hamcearca sau cel de Piatra Mare strbat i dau fenomene de
contact numai cu isturile epimetamorfice, fiind rezultatul, orogenezei caledoniene.
Cuvertura sedimentar. n Paleozoic, Dobrogea de Nord a funcionat ca arie
geosinclinal de tip intracratonic, prin fragmentarea prii sudice a Platformei Est - Europene.

28

n paleozoicul inferior zona Macin a fost afectat de micrile precursoare ale orogenezei
hercinice, care au imprimat depozitelor sedimentare un caracter de fli n intervalul Silurian Carboniferul inferior. Dup faza de exondare din Carbonifer superior Triasic inferior aria de
sedimentare migreaz spre E i S, unde se depun formaiunile Triasicului mediu Jurasicului,
de asemenea cu caracter de fli. Succesiunea cuverturii sedimentare const n trei cicluri:
Silurian Devonian; Carbonifer inferior i Triasic mediu - Jurasic.
Ciclul I de sedimentare cuprinde depozitele Silurian Devonianului, care sunt
cunoscute, mai ales, n solzul Megina.
Silurian reprezint o succesiune aternut discordant peste isturile cristaline
epimetamorfice, care debuteaz cu isturi grafitoase i isturi argiloase filitoase cu intercalaii
de calcare i cuarite ce nsumeaz 600 700 m grosime. n continuare a fost depus o stiv
groas de cteva sute de metri de calcare dolomitice stratificate.
Devonianul urmeaz n continuitate de sedimentare prin isturi calcaroase, calcare,
dolomite, cuarite, isturi ardeziene i calcare grezoase cu stratificaie gradat i hieroglife pe
talpa stratului, care le imprim caracterul de fli. Secvena se ncheie cu un nivel silicolitic.
Ciclul II de sedimentare cuprinde un litofacies caracteristic micrilor sinorogenice,
care se dispun transgresiv i discordant pe paleorelieful regiunii. Grosimea acestor depozite
este impresionant de 1500 2000 m, ce debuteaz prin conglomerate cu intercalai de gresii,
cu elemente remaniate din rocile granitice, i se ncheie cu o alternan de gresii, grauwacke i
isturi argiloase de culoare viinie sau slab verzuie violacee. ntre conglomerate i secvena
superioar sunt intercalate tufuri riolitice i diabaze istoase.
Ciclul II de sedimentare se instaleaz dup o scurt perioad de exondare i cuprinde
depozitele Carboniferului inferior.
Carboniferul inferior nsumeaz 1500 2000 m grosime, cu un facies sinorogenic,
marcnd un stadiu final de umplere a geosinclinalului hercinic. Este discordant si transgresiv
peste depozitele mai vechi i reprezint o succesiune ce debuteaz cu conglomerate groase de
50-300 m, continu cu intercalaii de gresii grosiere i se ncheie printr-o alternan de gresii,
grauwacke i isturi argiloase de culoare viinie sau slab verzui-violacee, cu aspect
caracteristic. Prin aspectele particulare acest litofacies a fost denumit de L. Mrazec si R. Pascu
strate de Carapelit, care sunt uor metamorfozate. De altfel, i Devonian-Silurianul au un
grad de ankimetamorfism, depozitele paleozoice fiind metamorfozate n tectogenezele breton
i sudet ale ciclului hercinic. Stratele de Carapelit ocup zona axial ale unor structuri
sinclinale, una mai estic pe aliniamentul Pricopanul-Dealul Carapelit-Atmagea, iar cellalt
vestic de la Blasova spre Crjelari i Camena.
Fazele de tectogenez au fost nsoite de un magmatism acid, astfel nct, se ntlnesc
dou generaii de granite: granitul de Greci, mai vechi, i granitul calco alcalin de Turcoaia,
mai nou. Acestea sunt intruzive sau strbat complet stratele de Carapelit, pe care le
metamorfozeaz la contact.
Ciclul III de sedimentare se instaleaz dup o ndelungat faz continental ce
cuprinde Permian - Triasicul Inferior, ocupnd dou suprafee restrnse situate la marginea
sudic a unitii de Mcin.
Triasicul din subunitatea de Megina, este reprezentat prin roci carbonatice, datate ca
Triasic mediu. Urmeaz o perioad ndelungat n care zona este exondat, ce cuprinde
intervalul Triasicul superior - Jurasic mediu.
Jurasicul superior n facies marnocalcaros cu aspect de fli, apare mai la sud n solzul
Crjelari (M.Sndulescu, 1984), situat n partea intern, n malul Dunrii, unde se ntlnesc i
depozite posttectonice senoniene, ceea ce ar indica c unitatea de Mcin a suferit deformaii
alpine, probabil, i n faza austric. Acoperirea cu depozitelor aluviale i de leoss cuaternare
creeaz dificulti majore n susinerea acestei idei.
Pnza de Niculiel constituie o unitate structural de tip alpin n compoziia creia
intr depozite ale Triasicului. Depozitele paleozoice apar sporadic n cteva puncte la vest de
Isaccea. Dei raporturile dintre depozitele paleozoice i trasice nu sunt clare, se poate aprecia

29

c depozitele paleozoice reprezint un autohton al pnzei de Niculiel. Acestea ar fi dispuse n

axele unor anticlinale din corpul Pnzei de Tulcea, care s-ar situa sub Pnza de Niculiel.
Pnza de Niculiel formeaz culmile cu acelai nume i a crei structur este dat de
dou deigitaii: Consul i Sarica.
Digitaia Consul este situat n partea intern, fiind de forma unei fii continui la
contactul cu unitatea de Mcin. i este constituit din depozitele Triasicului mediu n facies
calcaros- detritic (calcarenite, calcirudite) gresii i argile cu o anumit ritmicitate. La anumite
nivele sunt intercalate silluri de roci magmatice acide i bazice. Succesiunea este evident n
Dealul Consul
Digitaia Sarica constituie corpul principal al pnzei de Niculiel i este alctuit din
depozite sedimentare i eruptive triasice. Debuteaz printr-o serie vulcano-sedimentar
(formaiunea de Izvoarele) format din gabbrouri, dolerite, bazalte i piroclastite bazice n
care sunt intercalate brecii calcaroase i calcare. Secvena superioar are caracter de fli
(formaiune de Alba) de tip grezo-istos, de vrst Triasic superior. Fruntea pnzei de Niculiel
este puternic festonat, fiind un contur de eroziune, ce poate fi urmrit pe direcia Isaccea
,Pota , Trestinic. Pn la localitatea Nicolea Blcescu pe Valea Taiei.
Pnza de Tulcea constituie cea mai extern unitatea geostructural a Orogenului Nord
Dobrogean fiind cuprins ntre conturul Pnzei de Niculiel, la V, falia Sf.Gheorghe, la N,
bazinul posttectonic al Babadagului, la S i se prelungete spre E n platforma continental a
Mrii Negre. Ocup o suprafa mai mare n raport cu celelalte dou uniti
Fundamentul cristalin al Pnzei de Tulcea poate fi observat n lungul celor dou
structuri anticlinale majore: Rediu ,n partea central, i colinele Mahmudia-Tulcea, n partea
frontal a pnzei.
isturile cristaline din componena fundamentului sunt slab metamorfozate n condiii
de epizon, fiind epimetamorfice sau ankimetamorfice. ntr-o prim faz diveri autori le-au
corelat cu isturile verzi din Dobrogea central (N. Grigora, T. Dne,1961,V.Mutihac, 1964)
sau cu isturile din seria de Boclugea al pnzei de Mcin (O. Miru, 1966;D. Patrulius,
1974).
Determinrile de vrst absolut indic o valoare de 543 mil. ani pentru isturile
cristaline epimetamorfice din malul Dunrii de la Tulce Monument, ceea ce ar indica c exist
o serie cadomian, ce s-ar corela cu isturile verzi din Dobrogea Central sau din unitatea de
Mcin (seria de Megina). ns, metamorfismul mult mai slab al isturilor verzi din Dobrogea
Central, conduce la ideea c mai degrab isturile epimetamorfice de la Tulcea Monument ar
reprezenta un facies mai extern al seriei de Megina. isturile epimetamorfice cadomiene din
malul Dunrii de la Tulcea Monument sunt reprezentate printr-o serie filito cuaritic pe
care s-au i fcut determinrile de vrst absolut.
isturile cristaline din Dealul Rediu, de asemenea n facies de epizon, sunt alctuite
dintr-un complex metapsamitic, ce const ntr-o alternan de grauwacke cu isturi sericitocloritiase cu intercalaii de corpuri stratiforme de roci efuzive bazice, i un complex filito
cuaritic, format dintr-o alternan de filite sericitice, isturi cuaritice i cuarite grafitoase.
Aceast succesiune este posibil s se situeze ntr-o poziie superioar fa de cele de la Tulcea
Monument, iar gradul mai sczut de metamorfism ar indica c ele sunt mai noi, probabil
caledoniene. n acest caz, aceast succesiune ar putea fi corelate cu seria de Boclugea din
Pnza de Mcin.
n Colinele Mahmudiei seria epimetamorfic este compus din filite i cuarite ,
acestea din urm semnnd pn la identitate cu cuaritele de Priopcea. Aceasta ar nsemna c
ele sunt probabil de vrst caledonian.
Prin urmare fundamentul Pnzei de Tulcea este alctuit din isturi cristaline cadomiene
i caledoniene timpurii, metamorfozate n condiii de epizon, spre deosebire de isturile verzi
ankimetamorfice din Dobrogea Central, ceea ce ar sugera c acesta a evoluat n aceleai
condiii cu cele din unitatea Mcinului.

30

n cuprinsul isturilor cristaline epimetamorfice sunt cteva filoane magmatice

intruzive de mici dimensiuni de granite cu mult feldspat potasic, cum sunt cele de la Uzum
Bair i de la Iasaccea. Au asemnri cu granitele de Colugea din unitatea Mcinului.
Cuvertura sedimentar este constituit dintr-un ciclu de sedimentare paleozoic,
Silurian-Devonian, i unul mezozoic, Triasic- Jurasic superior.
Ciclul I de sedimentare apare local n dealurile de la sud de Tulcea i n colinele
Mahmudiei, fiind aezat direct peste isturile cristaline epimetamorfice
Silurianul este constituit dintr-un complex de cuarite negre, cu grosimi de 50 m,
asociate cu calcare bogate n foraminifere, crinoide i conodonte.
Devonianul apare n colinele Mahmudia, fiind reprezentat prin gresii calcaroase i
isturi calcaroase cu asociaii de conodonte, ntreaga succesiune avnd caracter de fli.
Aceleai depozite se mai ntlnesc la vest de Mahmudia, n colinele Beilia Mare i Beilia
Mic, dup care se mai ivesc lng Iasaccea.
Caracterul flioid al depozitelor paleozoic i slabul metamorfism denot o evoluie
sinorogenic a ciclului hercinic, probabil, pn n faza bretom. Existena silicolitelor
devoniene sugereaz o evoluie n condiiile unei mri nguste, de tip intracratonic.
Magmatitele paleozoice sunt mai rare fiind reprezentate prin granite si porfire. Astfel,
n bazinul vii Cilic este intrus un corp granitic cu feldspat rou asemntor celui de la Greci
din unitatea de Mcin. La Tulcea Monument apar filoane porfirice ce strbat isturile slab
metamorfozate. Aceeai situaie este ntlnit i n Colinele Mahmudiei. Corpuri magmatice
intruzive apar i pe valea Taiei n apropierea localitii Mihai Bravu.
Ciclul II de sedimentare cuprinde depozitele Triasicului i Jurasicului superior.
mpreun cu arealul Unitii de Niculiel, Unitatea de Tulcea formeaz Dobrogea triasic. Se
apreciaz c depozitele triasice, predominant calcaroase, au caractere tethysiene, ca de altfel
n tot cuprinsul Dobrogei de Nord.
Triasicul acoper n mod transgresiv depozitele mai vechi din Unitatea de Tulcea i
prile marginale ale Mcinului, situaie care s-a pstrat pe toat durata perioadei, astfel nct,
n suita sedimentar sunt prezente toate ciclurile sedimentare alpine.
Ciclul triasic, corespunde unei perioade de calm orogenic, ns au loc erupii bazice
care anun diastrofismul paleochimeric. Spre sfritul perioadei, cnd se resimt aceste
micri, au loc acumulri sedimentare sinorogene urmate de o exondare de amploare
regionala. Sunt n parte fosilifere, fiind identificate mai multe situri paleontologice care au
fcut posibil corelarea cu regiunea alpina din Europa i America de Nord.
Triasicul inferior este dispus transgresiv printr-o serie psefito-psamitic, constituit din
conglomerate, care trec pe vertical la gresii cuaroase cu intercalaii de isturi argiloase. Spre
partea superioar condiiile de sedimentare devin diferite prin depunerea unor marnocalcare i
isturi argiloase fosilifere.
Triasicul mediu ocup arii relativ ntinse la Tulcea Monument, pe valea Taiei i la
Agighiol, i reprezint debutul unei lungi perioade de formare a diferitelor tipuri, n condiii
litorale i de mare adnc. Succesiunea Triasicului mediu const din calcare albe sau roii,
uneori negre, i calcare dolomitice.
Triasicul superior continu cu faciesul carbonatic prin calcare roii, de tipul calcarelor
de Hallstatt., calcare cu corali i branhiopode. Treptat are loc o schimbare a condiiilor de
sedimentare, rezultnd calcare n placi, uneori noduloase, cu silexite, dup care urmeaz
marne si marnocalcare.
Formaiunile triasice au fost afectate de curgeri de diabaze i au cptat culoarea roie. n
cadrul faciesului marnocalcaros se ntlnesc olistolite de calcare de vrsta Triasic mediu. n
Triasic se ncheie primul ciclu de sedimentare al Mezozoicului, dup care se produce o
exondare general, ca urmare a micrilor chimerice noi.
Jurasicul debuteaz cu Liasicul n condiii de instabilitate orogenica, fiind compus
din. gresii argiloase i slab argiloase cu impresiuni de lamelibranhiate i amonii. Se constat
variaii de facies laterale trecnd de la gresii cu intercalaii de marne la gresii silicioase, cu

31

aspect de fli, la partea superioara (Formaiunea de Nalbant i de Denis Tepe). Ciclul de

sedimentare mezozoic se ncheie cu depozitele Jurasicului superior, n facies calcaros,
depozite cu o poziie nc discutabil. Poziia calcarelor jurasice superioare poate fi
interpretat fie c apar ntr-o fereastra tectonica a pnzei de Tulcea, fie pot constitui umplutura
unui sinclinal discordant pe structurile tectonice chimerice. Apar local n apropierea Dealului
Zebil.
Tectonica
Evoluia aparent aparte a Dobrogei de Nord trebuie neleas n conjunctura tectonic
a Europei ncepnd nc din Carbonifer, cnd se constituie supercontinentul Pangaea.
Fragmentarea acestuia odat cu deschiderea Atlanticului face ca Africa i Europa, alturi de
mozaicul de microplci care le nsoeau, s migreze spre E i NE. Dac se accept c Europa
s-a desprins din supercontinent cu structurile hercinice pe margine sudic ar rezulta c i
partea de NV a Dobrogei de Nord, i celelalte structuri de la E (Crimeea, Caucazul de Nord)
fac parte din acest lan. Avansarea Africii ctre NE i rotirea ei senestr a determinat
avansarea spre N i a mozaicului de plci de la nord de ea (Moesic Apulian, Italic).
Continuitatea lanului hercinic a fost ntrerupt de compresiunea alpin, cnd o parte
din acesta a fost acoperit de structurile fliului din Carpaii Orientali.
n aceste condiii Dobrogea de Nord a evoluat intracratonic, cu Platforma Scitic i Est
European la N i Platforma Moesic, la S., resimind deformaiile alpine pn la nivelul
Jurasicului superior (faza chimeric nou).
Dup structura Dobrogei nord vestice la sfritul Carboniferului, aria de acumulare a
migrat spre E. Existena corpurilor magmatice bazice din cuprinsul depozitelor triasice
sugereaz dezvoltarea unui rift de expansiune, probabil pe actuala locaie a pnzei de
Niculiel, n lungul creia s-au manifestat efuziuni vulcanice. Aceasta ar explica subsidena
accentuat a acestui sector i instabilitatea sa tectonic, procese care au permis acumularea
unor depozite n condiii litorale i de mare adnc. Instabilitatea tectonic accentuat a creat
condiii de sedimentare ale formaiunilor de fli, unele nc din Triasic (Formaiunea de Alba)
i cu un caracter mai accentuat ritmic n Jurasic ) Formaiunea de Nalbant i de Denis Tepe).
Bazinul de sedimentare deschis a avut prelungiri i pe domeniul de Megina, ceea ce
explic prezena depozitelor triasice medii i jurasice superioare din solzul Crjelari.
Exondarea din Triasicul superior Jurasicul mediu este un ecou al micrilor chimerice vechi
care au afectat acest sector i au accentuat cutarea formaiunilor cristaline i sedimentare
paleozoice.
ncepnd cu Jurasicul aria de sedimentare se deplaseaz spre E i NE, domeniul de
Niculiel fiind exondat, tot ca urmare a micrilor paleochimerice de la sfritul Triasicului.
Depozitele mezozoice descriu cute largi cu orientare NV - SE, n timp ce formaiunile
paleozoice sunt intens cutate redresate aproape la verticala i cu tendin de nclecare spre
NE.
Falia majora Sfntul Gheorghe, care separ Dobrogea de Nord de Platforma Scitic
este mascata de sedimentele Deltei Dunrii. Are direcia E-V, trece puin mai la nord de
Dunre, traverseaz braul Sulina, continu spre E paralel cu braul Sf. Gheorghe, i trece pe
la sud de localitatea cu acelai nume. Ea ar reprezenta fruntea pnzei de Tulcea, ce ar avansa
peste vorlandul Platformei Scitice.
De altfel, structura n pnze a Orogenului Nord-Dobrogean strnete nc multe
controverse, ntruct argumentele sunt nc puine. Depozitele jurasice superioare prin poziia
lor aparte, probabil ntr-o fereastr tectonic, i prezena depozitelor jurasice medii n
adncime, ar constitui argumente puternice n originea alpin i structur n pnz de ariaj a
unitii Tulcea, care ar ncleca spre nord peste Platforma Scitic n lungul faliei Sfntul
Gheorghe. Vrsta acestei nclecri ar fi cel puin chimeric nou, dac nu chiar preaustric.
Alte argumente vin de corelrile care s-au fcut cu structura Crimeei, unde asemnrile cu

32

pnza de Tulcea sunt evidente n ceea ce privete structura depozitelor de fli, corelarea
tectogenezelor i poziia fa de Platforma Scitic de la nord.
O alt dificultate n nelegerea evoluiei Dobrogei de nord o constituie prezena
corpurilor magmatice calco alcaline de tipul porfirelor i riolitelor din perimetrul pnzei de
Tulcea (Isaccea, Somova,, Dealul Consul, Valea Teilor, Nicolae Blcescu, Anticlinalul Rediu,
Tulce), care uneori sunt strbtute de roci bazice de tipul diabazelor. Acestea ar indica un
consum de scoar subiat n procesul de compresiune, n lungul faliei Sf. Gheorghe i n
fruntea pnzei de Niculiel. Acceptarea unui model prin care Platforma Scitic a ptruns sub
domeniul Tulcea, iar aceasta din urm sub arealul Consul Niculiel, ar constitui un argument
puternic al structurii n pnze de ariaj a Orogenului Nord-Dobrogean.
Dup Jurasicul superior orogenul Dobrogei de Nord devine arie rigid, micrile
ulterioare manifestndu-se numai pe vertical n lungul marilor fracturi crustale, cum este
falia Sf.Gheorghe sau falia Pecineaga Camena. Astfel, acest sector al Dobrogei se altur
ncepnd cu Cretacicul inferior celorlalte arii cratonizate ale vorlandului carpatic.
BAZINUL BABADAG
Ridicarea Orogenului Nord Dobrogean la sfritul Jurasicului superior a fost
compensat de subsidena prii sud estice, apele inundnd bazinul creat din Cretacicul
inferior, respectiv cu Apianul. Prin urmare pe parcursul Neocomianului, acest sector a
funcionat ca arie continental, dup care devine arie de acumulare n regim posttectonic pn
la sfritul Cretacicului. Subsidena a afectat partea sudic a celor trei uniti structurale ale
orogenului dobrogean, pn la falia Pecineaga Camena. n cteva sectoare subsidena a
depi spre sud aceast fractur, ceea ce nseamn c pe parcursul Cretacicului a fost relativ
stabil.
Cuvertura sedimentar a bazinului Babadagului este alctuit din depozitele din
intervalul Apian Senonian.
Apianul este constituit din depozite continentale de tipul prundiurilor, ceea nseamn
c subsidena a debutat destul de lent. Astfel de depozite apar sporadic n arealul unitii de
Mcin lng localitatea Cerna.
Albianul apare local la limita nordic a bazinului, ca urmare instalrii unui regim
litoral, unde s-au depus calcare albe recifale de cca. 30 m grosime.
Cenomanianul marcheaz debutul marii transgresiuni care a invadat depresiunea
creat, fiind alctuit din conglomerate poligene cu ciment calcaros i calcare lumaelice. Este
ntlnit pe marginea nordic sub forma unei fii aproape continu. Pe marginea sudic apare
numai n facies conglomeratic i depete pe alocuri falia Pecineaga Camena, acoperind
direct isturile verzi ale Dobrogei Centrale.
Turonianul indic o uoar schimbare a condiiilor de sedimentare prin depunerea unor
calcare grezoase glbui care trec la partea superioar la calcare grezoase albe. Depozitele
Turonianului afloreaz pe suprafee ntinse depind uneori transgresiv formaiunile
Cenomanianului.
Senonianul ncheie succesiunea formaiunilor din umplutura bazinului, fiind constituit
din calcare i marnocalcare, n centru, i din microcoglomerate i calcare grezoase cu
accidente silicioase. Ocup zonele axiale a unor largi structuri sinclinale. Din coninutul
paleontologic rezult c s-a depus numai partea inferioar a Senonianului, dup care aceast
arie a devenit arie continental
Tectonica
Din punct de vedere structural bazinul Babadagului are forma unui sinclinoriu unde
alterneaz cute largi sinclinale i anticlinale orientate NV- SE. Se remarc o tendin de
afundare spre E i SE. Cutarea s-a produs n regim de platform, probabil, ca urmare a
efectului micrilor laramice timpurii, fr c acestea s afecteze i partea orogenic a
Dobrogei de Nord. Un rol major n geneza bazinului la avut falia crustal Pecineaga
Camena i tot ea este responsabil de rigidizarea acestui sector.

33

Resurse minerale
Roci utile: granite: Iacobdeal, Pricopan, Piatra Rosie, Greci (exploatri din timpuri
vechi).
Porfirele: piatra ornamenala
Minereu de Fier oligolist, magmatit lentile in calcare triasice.
Sulfuri complexe Somova, galena, blenda, pirita, baritina, mineralizari cuprifere in
asociatii cu baritina, lacul Bogza, cantonate in conglomerate triasic inferior.
Rezervaii geologice
Dealul Dugoavele fauna devoniana.
Dealul Dugoavele, pe soseaua Macin Cerna pana la dealul Pricopcea, devin
rezervaii prin studiul paleontologic al lui I. Simionescu (1924). Gresii cuartitice si gresii
cenuii cu intensitate de isturi argiloase cenuii negricioase transformate in filite si calcare
cenusii.
Fosile n isturi:22 specii de brahiopode, iar restul briozoare, moluste, crustacei.

2.2. OROGENUL CARPATIC

Munii Carpai fac parte din unul dintre cele mai tinere ansambluri orogenice ale
planetei, ce pornete din vestul Europei pn n extremitatea estic a continentului asiatic
cunoscut sub denumirea de catena alpino himalaian.
Evoluia acestuia debuteaz dup Carbonifer, odat cu ncheierea orogenezei
hercinice, cnd se constituie supercontinentul Pangaea (n concepia lui A. Wegener) i se
deschide o larg suprafa oceanic, denumit Oceanul Tethys, cu margini pasive de tip
atlantic. Marginea sudic a oceanului era constituit din continentul Gondwana care cuprindea
continentele sudice din care importante pentru aria european sunt Africa i Arabia, la care se
adaug un mozaic de placi mai mici (Iberic, Italic, Apulian etc.), iar cea nordic o forma
Laurasia. Prin urmare, Oceanul Tethys, n modelul lui Stille, constituie aria geosinclinal n
care a evoluat lanul muntos alpin himalaian.

34

Evoluia geosinclinalului a avut loc n dou faze: faza de expansiune, care se deruleaz
pn la sfritul Jurasicului i n timpul creia au loc efuziuni bazice i utrabazice de rift
oceanic; faza de compresiune de orogenez sau de fli, cnd se edific ridicarea lanului
alpino himalaian la sfritul Neogenului.
n faza de expansiune, Oceanul Tethys se extinde treptat spre V prin separarea celor
dou continente, Gondwana, la S, i Laurasia, la N. Compresiunea debuteaz la sfritul
Jurasicului prin formarea unui rift, orientat aproximativ N-S, prin care ncepe deschiderea
Atlanticului, mai ales partea sudic acestuia. Prin acest proces Africa ntr n deriv spre V cu
o uoar rotaie senestr, iar Europa se deplaseaz n acelai sens, cu o rotaie dextr.
Evoluia geosinclinalului carpatic n faza de compresiune s-a produs sub efectul
sistemului de platforme, care constituie vorlandul catenei muntoase, adic Platforma Moesic
la S i SE, respectiv Platforma Moldoveneasc i Platforma Scitic , la E i NE.. La interiorul
arcului carpatic se delimiteaz o microplac de origine continental, denumit, de unii autori,
alpino austric sau panono-transilvan, al crui soclu a fost remobilizat n cutrile alpine.
Stadiul de compresiune a evoluat n mai multe faze de tectogenez care au definitivat
uniti geostructurale majore succesiv de la interiorul arcului carpatic spre exterior. Astfel,
nc de la elaborarea hrii tectonice a Romniei (I. Dumitrescu et al, 1962) au fost separate
unitile cu tectogenez cretacic, denumite Dacide (fiind reluat o idee mai veche a lui
Popescu Voiteti,1921,1929), i cele cu tectocenez neogen, denumite Moldavide.
Ulterior, odat cu detalierea cunoaterii geologice dacidele au fost divizate de la
interiorul la exteriorul arcului carpatic n interne, mediene, externe i marginale. Dacidele
interne cuprind structuri de ordin inferior ntre care sunt raporturi de nclecare de tip pnz
de ariaj, cum sunt: Autohtonul de Bihor, n poziie structural cea mai joas, sistemul
pnzelor de Codru i cel al pnzelor de Biharia, din Munii Apuseni.
Dacidele mediene urmeaz n continuarea spre E i S, aici fiind nglobate pnzele
central est carpatice din Carpaii Orierntali, pnza supragetic i getic din Carpaii
Meridionali.
ntre cele dou geostructuri majore se situeaz dacidele transilvane, care reprezint
sutura tethysian ofiolitic, ce semnific fostul rift de expansiune a geosinclinalului. n
transilvanide sunt cuprinse pnza Metaliferilor simici din Munii Apuseni , pnzele
transilvane i Pienidele sau fliul transcarpatic din Carpaii Orientali. Caracteristica comun a
acestor structuri majore este existena pnzelor de soclu a unor orogeneze mai vechi i care au
fost reactivate n orogeneza alpin, precum i pnze de cuvertur, mai ales de decolare
gravitaional.
n continuare se individualizeaz Dacidele externe care cuprind structuri al unor pnze
de cuvertur sedimentar de tip fli a Cretacicului, cum sunt pnza de Ceahlu n Carpaii
Orientali i pnza de Severin din extremitatea sud vestic a Meridionalilor.
Cea mai extern structur major cu tectogenez cretacic este autohtonul danubian ,
ce formeaz dacidele marginale cu areal de rspndire ntr-o larg fereastr tectonic la vest
de Olt pe rama sudic a Carpailor Meridionali.
Moldavidele sunt cele mai externe structuri cutate ale arcului carpatic n care sunt
antrenate n mare parte depozitele flioide i subordonat molasice ale Cretacicului i
Paleogenului - Miocenului inferioar. Cretacicul compune pnza de Teleajen sau fliului
curbicortical i Pnza de Audia, iar Paleogenul Miocenul inferior formeaz corpul pnzelor
de Tarcu, de Vrancea i pnza subcarpatic. ntreg ansamblu aparine unitii fliului
Carpailor Orientali. n literatura geologic (Mutihac, Ionesi, 1980) fliul Orientalilor a mai
fost separat ntr-o unitate intern (fliul intern sau fliul cretacic), n care erau cuprinse pnza
de Ceahlu i pnza de Teleajen, i una extern (fliul extern sau fliul paleogen), n care sunt
cuprinse pnza de Audia, pnza de Tarcu, i pnza de Vrancea. Moldavidele cuprind unitile
geologice care au fost cutate n tectogenezele Miocenului(cutrile stirice, moldavice).
La exteriorul arcului carpatic se delimiteaz avanfosa care este divizat n partea
intern cutat i cea extern necutat, avnd caracterul unui monoclin dup care platformele

35

din vorland coboar sub structurile cutate ale Carpailor. Avanfosa intern a Carpailor, dup
cele dou ediii ale hrii tectonice a Romniei, se dezvolt de la valea Rmnicului Srat spre
SV, iar de la V de Dmbovia se continu cu Depresiunea Getic. Avanfosa extern bordeaz
la exterior partea intern, raporturile dintre acestea fiind tectonic sub forma unei falii inverse
denumit falia pericarpatic.. La nord de valea Trotuului avanfosa extern are un profil
ngust, fiind nclecat de pnza subcarpatic.
Catena carpatic se individualizeaz prin cteva particulariti, n raport cu lanurile
muntoase vecine. O prim particularitate este considerat aranjamentul spaial al structurilor
majore, care sunt n raporturi de nclecare de la interiorul la exteriorul arcului carpatic, n
poziia cea mai ridicat fiind Dacidele mediene, iar vergena structurilor este n acelai sens,
spre vorlandul carpailor. Existena unei largi regiuni de fli i de molas constituie o trstur
la fel de important. La acestea se adaug manifestarea unui magmatism tardeorogenic la
interiorul arcului carpatic ce se urmrete din estul Transilvaniei pn n Carpaii Nordici i
Munii Apuseni. Catena este nc activ tectonic, ndeosebi, n regiunea vrncean a
Carpailor, prin seisme frecvente i uneori de magnitudine ridicat. O alt caracteristic
particular este existena depresiunile interne: Depresiunea Transilvaniei, dintre Carpaii
Orientali, Carpaii Meridionali i Muni Apuseni i Depresiunea Panonica dintre Carpaii
Nordici i Munii Apuseni.
Carpaii sunt separai de Alpi prin bazinul Vienei, iar de Balcani prin valea Timocului
din Serbia. De asemenea, n lungul lor apar unele trsturi specifice, dei aparin aceleiai
orogeneze, cum ar fi orientarea sau dispoziia spaial a unor megastructuri. Astfel, Carpaii
fac mai multe curburi, probabil datorit unui paleocontur al vorlandului, funcie de care se pot
separa mai multe segmente:
segmentul E V al Carpailor Nordici ntre bazinul Vienei i izvoarele Tisei i Nistrului,
unde situeaz prima curbura;
segmentul NV SE aparine Carpailor Orientali, este cuprins ntre prima i. cea de a
doua curbur , ce pornete din valea Buzului i ajunge pn la valea Dmboviei, de unde
direcia se ndreapt spre V.
segmentul orientat E V se suprapune Carpaii Meridionali i se ntinde de la Valea
Dmboviei pn la cea de a treia curbur din nord vestul Olteniei, de unde catena
muntoasa se ndreapt spre S, pana in depresiunea vii Timocului.
segmentul de V constituie Munii Apuseni, care din punct de vedere geografic sunt
ncadrai Carpailor Occidentali.
CARPAII ORIENTALI
Au evoluat in ansamblul Orogenului Carpatic. Particularitati prin care Carpatii
Orientali se individualizeaza in raport cu structura generala comuna:
- larga dezvoltare a formatiunilor de flis;
- vulcanismul neogen.
Ambele conduc la concluzia ca evolutia Carpatilor Orientali a debutat cu formarea
unor zone de rift intre stucturile hercinice si unitatile de vorland.(Platformele Moldoveneasca
si Valaha). Structurile hercinice sunt in spatele geosinclinalului constituit la marginea placii
Eurasiatice.
I. Etapa ,,PRENEOGENA
Riftul apare in Triasic cu o perioada de extensie pn n Jurasic. Incepand cu
Cretacicul, incepe un fenomen de compresiune insotit de migrarea axului geosinclinalului, de
formarea faciesurilor si aparitia pimelor structuri tectonice.
In Cretacicul mediu, se formeaza dacidele timpurii (prima perioada de paroxism
orogenic, corespunzatoare fazei austrice).

36

La sfarsitul Cretacicului un al doilea fenomen de paroxismorogenic, cand se formeaza

structurile tectonice pe un aliniament mai intern, constituind dacidele tarzii.
Fenomenul de compresiune si probabil si de subductie a platformei din fata continua si
in Tertiar, cand aria de acumulare migreaza mai la est limitandu-se la o zona marginala cu rol
de avanfosa.
Se incheie etapa I ,,MEZOZOICA sau ,,PRENEOGENA
II Etapa a II-a ,,TERTIARA.
Primul paroxism orogenic are loc in Miocenul mediu si corespunde fazei de orogeneza
stirica. In aceasta faza se formeaza structurile tectonice denumite moldavidele timpurii.
O ultima faza de orogeneza care definitiveaza arhitectura tectonica a Carpatilor Orientali are
loc in Sarmatianul inferior cand se formeaza structurile tectonice cuprinse in formatiunile
moldavice tarzii. Aceasta faza de orogeneza este denumita FAZA MOLDAVIC.
Moldavidele tarzii ocupa o pozitie mai externa. Concomitent are loc incalecarea
formatiunilor din Depresiunea Pericarpatica peste unitatile de vorland din fata.
FAZA FINALA, are loc dupa ridicarea Carpatilor Orientali, iau nastere depresiuni
posttectonice intramontane prin scufundarea unor arii restranse. Prin scufundarea Masivului
transilvan, au loc intense fenomene vulcanice care au dus la formarea vulcanitelor neogene
(magmatism subsecvent tardiv) de pe marginea vestica a Carpatilor Orientali.
1. Zona cristalino mezozoica cu cea mai interna
2. Zona klippelor si a flisului transcarpatic (spre V), transilvanide, in P. Teleajen
3. Zona flisului carpatic, la est de zona central carpatica, dacide medii, in P. Ceahlau ;
dacide externe, in P. Vrancea.
4. Zona de molasa (Depresiunea Pericarpatica), are pozitia cea mai externa ;
moldavide interne din Miocenul inferior si mediu si moldavidele externe din
Sarmatian si Pliocen.
5. Zona vulcanitelor neogene la interior.
6.
UNITATEA CRISTALINO MEZOZOIC (CENTRAL CARPATICA)
Ocupa partea centrala a Carpatilor Orientali, arealul de raspandire este din Valea
Dambovitei pana la Carpatii Ucrainieni (nordici). Cuprinde urmatoarele masive muntoase :
- Muntii Rodnei
- Muntii Bistritei
- Muntii Gurghiu
- Muntii Persani,
- Masivele, Bucegi, Leaota, Piatra Craiului,Postavaru,Piatra Mare
Zona corespunde unei primei etape de evolutie a geosinclinalului Carpatilor Orientali.
In cadrul acestei etape se disting trei cicluri evolutive :
a) Ciclul prealpin, acum se manifeste puternic metamorfismul regional ce are ca rezultat
formarea sisturilor cristaline.
b) Ciclul alpin, in acest ciclu zona se individulaizeaza ca unitate structuro-genetica in care se
disting :
1. o etapa alpina, cand formeaza invelisul preaustric
2. o etapa posttectonica (postaustrica), are loc formarea invelisului posttectonic.
Anumite sectoare din lantul Carpatilor Orientali prezinta anumite trasaturi in functie de care sau separat trei compartimente :AU
1.
compartimentul nordic (moldav) ;
2.
compartimentul median (Persani) ;
3.
compartimentul sudic (Leaota Bucegi Piatra Mare.
Fundamentul cristalin:

37

Formatiunile depuse in zona geosinclinala existenta au fost supuse unor cicluri de

metamorfism regional ce corespund celor trei cicluri tectono magmatice :
- precadomian,
- cadomian
- hercinic.
CICLUL OROGENIC PRECADOMIAN reprezinta formatiuni vulcano sedimentare
metamorfozate. Astfel rezulta grupa sisturilor cristaline mezometamorfice. Apar in
Muntii Rodnei, Muntii Bistritei (local Iacobeni, Vatra Dornei)
a) Seria de Haghimas Rarau Bretila, formeaza un complex terigen : micasisturi
cuarto muscovite. Varsta este de 520 570 milioane ani, grosimea de 3000 metri
in Muntii Rodna.
b) Seria Rebra Barnar, include sisturi mezometamorfice cu trecere gradata la
sisturi epimetamorfice rezultate in urma metamorfozarii unor formatiuni
sedimentare si magmatice bazice. Apar in Muntii Rodnei, in lungul Bistritei
(Iacobeni Vatra Dornei), cu prelungire spre sud pana in zona izvoarelor
Muresului.
1. complexul inferior terigen, constituit din paragnaisuri si micasisturi, grosime de
500 1000 metri.
2. complexul mediu, predomina rocile : carbonatice, terigene, magmatice, are grosimi
de pana la 2000 metri.
3.complexul superior, are loc o reducere a carbonatitelor in favoarea materialului
terigen, are grosimea cuprinsa intre 2000 6000 m, se intalneste in Muntii Rodnei.
Magmatitele precadomiene, orogeneza precadomiene a fost insotita de un magmatism
plutonic cu produse slab reprezentate.
a) granitoide incluse in seria Haghimas Rarau Bretila, din Muntii Rodna si Muntii
Hghima.
b) magmatism sinorogenic, granite concordante cu aceeasi serie si incluse in acceasi serie
de Haghimas Rarau Bretila.
CICLUL OROGENIC CADOMIAN n Plaeozoicul superior, dup nchiderea ciclului
precadomian, aria geosinclinal i reia funcia de zona de acumulare si cuprinde toate fazele
unui ciclu tectono magmatic:
- magmatism bazic initial,
- subsidena de sedimentare,
- orogeneza,
- metamorfism si magmatism plutonic.
Formaiunile vulcano sedimentare au fost metamorfozate n faciesul isturilor verzi,
rezultnd, astfel, grupa isturilor cristaline epimetamorfice. Apar n toate cele trei
compartimente:
- compartimentul moldav seria de Tulghe;
- compartimentul Persani seria de Garbova;
- compartimentul de sud seria de Leaota.
Seria de Tulghe este compus din:
a. complexul inferior: constituit din sisturi cuartito-grafitoase cu intercalatii de
metatufuri acide, cuartite negre, calcare cristaline. Apare in Muntii Tulghes, Bistrita Rodna.
b. complexul mediu: grosime de 1000 2000 metri, constituit din cuarite negre
grafitoase, isturi verzi, tufogene bazice, calcare. Apare n zonele: Ciocanesti Iacobeni, aru
Dornei, aliniamentul Fundul Moldovei Pojorta, cu acumulri de mangan.
c. complexul superior, este constituit din metatufuri acide cu isturi sericito
cloritoase, sericitografitoase verzi; sulfuri complexe. Vrsta aproximativa este de 510 610
milioane ani.

38

n sectorul median Seria de Tulghe poate fi corelat cu Seria de Grbova, cu un grad

redus de metamorfism, n cadrul creia se separ un orizont inferior de metagrauwacke, un
orizont mediu de isturi sericito-cloritoase i unul superior reprezentat prin filite.
n sectorul sudic epimetamorfitele cadomiene sunt reprezentate prin Seria de Leaota,
ns structura fundamentului este mult mai complicat.
Fundamentul cristalin din sectorul Leaota Bucegi este constituit din formaiuni
cristalofiene mezometamorfice, cunoscute sub denumirea de seria de Voineti-Ppua, i
formaiuni cristalofeine epimetamorfice n faciesul isturilor verzi cu clorit, cunoscute sub
numele de seria de Leaota, ambele fiind componente ale pnzei getice din Carpaii
Meridionali.
Cristalinul Leaotei se afund spre nord sub formaiunile mezocretacice ale Masivului
Postvaru-Piatra Mare i culoarului Dmbovicioarei, dup care s apar la zi din nou la nord
n unitatea de Holbav, digitaie frontal a pnzei getice (M.Sndulescu.1984), deschis prin
eroziune ntr-o fereastr tectonic. Spre vest, acesta se afund sub formaiunile pnzei de
Fgra, ce face parte din complexul pnzelor supragetice.
Seria de Ppua-Voineti, echivalent prii inferioare a seriei de Cumpna
(R.Dumitrescu, D.Patrulius, I.Popescu, 1971-harta 1:50.000) sau parial seriei de Sebe-Lotru
(M.Sndulescu,1984). Seria de Cumpna este descris de D. Giuc, pe traseul
transfgraunului, n zona de creast a Munilor Fgra (V.Mutihac, L.Ionesi,1974). Aceasta
debuteaz prin ortognaise, paragnaise cu muscovit i biotit, uneori cu almandin, gnaise
migmatice i gnaise oculare cu microclin, precum i micaisturi cu biotit. n harta 1:50.000
seria mezometamorfic este localizat ca zona cu biotit i almandin. Aceast serie
mezometamorfic este strbtut de roci granitoide: granitul de Albeti i granitul de Brtei.
Seria de Ppua-Voineti, corelat cu seria de Cumpna, este extrem de asemntoare cu seria
de Holbav, descris ntr-o fereastr tectonic. Mezometamorfismul seriei de Voineti-Ppua
este cel mult Proterozoic mediu, ceea ce indic o faz de orogenez precadomian, probabil
svecofeno-carelian.
Seria de Voineti-Ppua este ntlnit local n zona Muntelui Albescu i bazinul
superior al vilor Ghimbavului i Moeciului , la vest de Muntele Btrna-Grohotiu i n
bazinul superior al vii Mitarca i Brteiului, la vest de Muntele Deleanu.
n cadrul seriei de Leaota au fost separate dou subserii: una mai veche, cunoscut sub
numele de subseria de Lereti-Tma, peste care se situeaz subseria de Cluu-Tmel.
Subseria de Lereti-Tma cuprinde n baz un complex de metatufite bazice,
metamorfozate n subfaciesul cu albit, epidot i almandin rezultnd amfibolite cu plagioclaz
albitic i hornblend, local cu granai, peste care urmeaz isturi muscovito-cloritice cu albit,
isturi clorito-albitice cu sericit i epidot, isturi cuaitice cu clorit i sericit. Subordonat sunt
semnalate isturi amfibolice i albitice cu clorit, cuarite cu clorit i gnaise lenticulare cu
feldspat potasic alb sau roz.
Complexul de Lereti-Tma este ncadrat Proterozoicului superior, ceea ce nsemn
c procesele de metamorfism se datoreaz orogenezei cadomiene. Constituie, n cea mai mare
mai mare parte, relieful cristalinului din versantul estic i sudic al Masivului Leaota.
Subseria superioar Cluu-Tmel, cu un epimetamorfism n subfaciesul cu
muscovit i clorit, cu dezvoltare mai restrns n Masivul Leaotei i o larg dezvoltare la nord,
n Masivul Iezer-Ppua, este constituit din isturi cuaritice sericito-cloritaose cu albit i
isturi filitoase curito-sericitice. Subordonat, sub forma unor intercalaii sporadice, apar
isturi clorito-albitice i isturi grafitoase asociate cu isturi cuarito-grafitice. Apare local, pe
valea Jigarea, component a bazinului superior al vii Moeciu, precum i la est i nord-est de
Fundata, n aceeai vale a Moeciului. Subseria de Cluu este de vrst cambrian inferior,
ceea ce ar ncadra procesele de metamorfism aceleiai orogeneze cadomiene, n fazele sale
terminale.
Posibilitatea existenei unor ariaje la nivelul cristalinului de Leaota, este confirmat
n Muntele Brbuleu, la est de Muntele Btrna-Grohotiu, unde seria mezometamorfic de

39

Voineti-Ppua st peste seria epimetamorfic de Lereti-Tma. Vrsta acestui ariaj este

greu de precizat, dat fiind lipsa depozitelor sedimentare, care chiar dac au existat au fost
ndeprtare de eroziune.
Magmatite cadomiene, apar local n compartimentul sudic, n Valea Mitarca i Bratei
Albeti. Apar granite cu biolit transformate n ortognaise, prezinta un magmatism sinorogen.
CICLUL OROGENIC HERCINIC
Are loc n Paleozoic cnd structurile cadomiene au fost regenerate, iar domeniul
carpatic a redevenit arie geosinclinal, n care s-au acumulat formaiuni vulcano-sedimentare.
Acestea au fost metamorfozate n faciesul isturilor verzi incipient, constituind grupa
isturilor verzi ankimetamorfice.
isturile ankimetamorfice sunt localizate numai n sectorul moldav, unde se recunosc
raporturi de transgresiune i discordanta cu formaiunile cristaline mai vechi. Se ntlnesc pe
suprafee mai ntinse n Munii Rodnei, iar pe arii mai restrnse n Munii Bistriei. Reprezint
o alternanta de roci tufogene, grafitoase n care se separ:
a. complexul vulcanogen bazal, transgresiv peste seria Hghima Raru Bretila i
constituie o succesiune de isturi verzi i isturi sericito-grafitoase la care se adaug calcare.
b. complexul detritogen-grafitos inferior format din isturi sericito-grafitoase cu
intercalatii de cuartite negre, meta-conglomerate si sisturi verzi.
c. complexul vulcanogen mediu a crei succesiune const din metatufuri bazice, isturi
sericito-cloritoase, calcare si cuarite.
d. complexul detritogen grafitos superior constituie o alternan de metatufuri bazice
isturi sericito-cloritoase urmate de metatufuri acide.
isturi cristaline ankimetamorfice se mai ntlnesc n perimetrul Iacobeni Vatra
Dornei Paltini. Seria isturilor ankimetamorfice prin raporturile structurale cu seria
sisturilor mezometamorfice si epimetamorfice, si datorita continutului faunistic este atribuita
Paleozoicului superior, astfel procesul de metamorfism s-a datorat orogenezei hercinice.
Magmatitele hercinice, le este atribuit Masivul Ditrau in partea de sud a cristalinului
moldav. Determinarile de varsta absoluta indica 297-327 milioane ani, indicand astfel
orogeneza hercinica.
INVELIUL ALPIN
Dupa ciclul tectono-magmatic, zona Carpatilor Orientali evolueaza catre o arie
geosinclinala care se contureaza in Triasic. Din acest moment functioneaza ca arie de
acumulare a formatiunilor sedimentare cu faciesuri diferite ce pot atinge grosimi de mii de
metri. La acestea se adauga un magmatism bazic.
Procesul se manifesta in doua etape :
1. n Triasicul mediu, ca urmare a unei compensari izostatice, cand pe fracturi majore
(profunde) se produce un aport de material endogen. Aceasta se plaseaza in zonele cele mai
adanci ale avanfosei (zona transilvana)
2. n fazele orogenice preaustrice, dureaza pana in Cretacicul inferior si apare pe un
aliniament mai extern (spre est) in zona bucovinica. Sunt dispuse pe aliniamente conforme cu
directia catenei muntoase.
n concepia tectonicii globale acest magmatism este produsul subductiei crustei
oceanice sub radacina catenei muntoase.
COMPARTIMENTUL MOLDAV
Se ntinde din zona Ciuc pana la N de granita cu Ucraina. Inca de la inceputul
evolutiei alpine se diferentiaza doua sectoare :
- sectorul bucovinic le est, un facies format din conglomerate, gresii, dolomite,
calcare orogene ;

40

sectorul transilvan, la vest, un facies pelagic cu marne,

marnocalcare.
Cele doua sectoare functioneaza in intervalul Triasic Jurasic pana in fazele de
orogeneza preaustrica cand are loc ridicarea faciesului transilvan si migrarea fosei catre est. In
acest fel are loc inversarea faciesurilor : in zona bucovinica facies pelagic, iar in zona
transilvana facies neritic.
n Albian are loc diastrofismul austric, accentuandu-se dezechilibrul dintre cele doua
zone, astfel faciesul transilvan aluneca pe fundamentul cristalin spre zona depresionara de la
est peste formatiunile faciesului bucovinic.
STRATIGRAFIA :
- invelisul preaustric ;
- invelisul posttectonic.
SUITA BUCOVINICA
conglomerate, gresii, dolomite, calcare recifale, rezulta astfel un facies neritico-litoral.
Triasicul, procesul este transgresiv si discordant. Apar conglomerate cu gresii
silicioase (Triasicul inferior), dolomite, calcare masive si calacre dolomitice (Triasicul
mediu), calcare rosiatice si dolomite rosietice (discontinue), rezultand astfel o discordanta de
eroziune.
Jurasicul. Apar depozite detritice cu mai multe discontinuitati de sedimentare.
Jurasicul inferior, apar toate tipurile de calcare : detritice, in placi, de culoare rosie,
grezoase, gresii calcaroase.
Jurasicul mediu, calcare grezoase, in intercalatie de marne. La partea terminala,
depozite silicioase cu radiolarite cu intercalatii de argile verzi si rosii.
Jurasicul superior, corespunde miscarilor precursoare fazei austrice cand are loc
inversarea faciesurilor.
Cretacicul, aceleasi conditii de sedimentare ca in Jurasicul superior. Are loc si o
transgresiune care uneori invadeaza si cristalinul (conglomerate si gresii de Muncelu)
Aptianul, facies de wildflis, facies predominant argilos. Se caracterizeaza printr-o
mare varietate de facies : conglomerate, gresii, calcare recifale.
Magmatitele bazice, magmatism slab datorat miscarilor preaustrice prezentandu-se
sub forma de curgeri de lave submarine inglobate in formatiunile de wildflis. Suita bucovinica
formeaza creasta Masuivelor Haghimas Rarau.
SUITA TRANSILVAN
La sfasitul Jurasicului superior, zona transilvana era intr-o pozitie ridicata incat s-au
format faciesuri recifale in timp ce in zona bucovinica functiona ca fosa cu fundament instabil
in care se acumulau depozite de wildflis. In aceste conditii in zona transilvana se desprindeau
blocuri de diferite dimensiuni care alunecau spre zona coborata unde au fost cuprinse in
depozitele de wildflis. Aceasta situatie a durat pana in Albian, cand intregul invelis transilvan
a alunecat peste formatiunile de wildflis.
n suita transilvana se recunoaste intreaga succesiune a Mezozoicului (de la Jurasic la
Cretacicul inferior) cu exceptia Callovianului si Oxfordianului cand zona a fost exondata.
n general pana in Jurasicul superior a predominat faciesul pelagic. Incepand cu
jurasicul superior a predominat faciesul recifal. Se intalnesc variatii laterale de facies datorita
deformarilor de fundament (praguri, santuri).
Triasicul, de tip alpin in faciesul calcarelor de Hollstatt (intreaga gama a calcarelor).
Triasicul inferior, calacre in placi si sisturi argiloase.
Triasicul mediu, calacre albe dolomitice masive, la Pietrele Doamnei si Piatra
Zimbrului din Muntii Rarau.

41

Triasicul superior, calcare tipice de Hollstatt bogat fosilifere.

Jurasicul, include depozite pelagice in baza peste care urmeaza faciesuri detritice si
se incheie cu faciesuri recifale.
Jurasicul inferior, sisturi argiloase si calcare rosii cu intercalatii de marno-calcare.
Jurasicul mediu, marno-calcare si gresii calcaroase cu branhiopode.
Jurasicul superior, edte dovedit numai in sinclinalul Haghimas compus numai din
calcare. Calcare stratificate uneori de culoare rosie.
Cretacicul, dupa o scurta exondare, conditiile de sedimentare se pastreaza ca si in
Jurasicul superior, faciesuri recifale, calcare masive, calcare grosiere si mici recifi din alge si
corali.
Magmatite bazice, apar numai in suita transilvana sub forma unor blocuri si olistolite
formate din serpentine.
NVELIUL POSTTECTONIC
Dupa diastrofismul austric fosa de la est sufera o deplasare, compartimentul moldav
al zonei cristalino-mezozoice capatand o oarecare stabilitate. De aceea depozitele care s-au
depus au caracter posttectonic fiind mai slab cutate.
S-au depus depozite incepand cu Cretacicul superior Oligocenul cel mult Miocenul.
Compun Muntii Bargaului si partea de sud si est a Muntilor Maramuresului.
Cretacicul, debuteaza cu Cenomanianul, printr-o mare transgresiune care a
determinat depunerea de faciesuri detritice conglomerate grezoase.
Paleogenul, marcheaz o transgresiune care a urmat fazei diastrofice laramice.
Eocenul, apare pe spatii mari in sectorul maramuresean, este transgresiv peste
Cretacicul supeiror si chiar peste sisturile cristaline. Apar conglomerate de Prislop, gresii,
marne.
Oligocenul , in aceasta perioada are loc o limitare a comunicarii zonei cristalino
mezozoice cu largul oceanului astfel incat se instaleaza un facies euxinic.
n sectorul maramureean s-a produs o subsidenta intensa ce a permis depunerea unor
depozite cu grosimi de 2000 metri. Reprezinta printr-o alternanta uniforma de gresii cu
pachete de sisturi argiloase, bituminoase, faciesul gresiei de Borsa.
n sectorul Brgului, subsidenta este si mai intensa, ceea ce determina acumularea
unor depozite cu grosimi de 3000 metri.
TECTONICA :
Paroxismul austric al miscarilor orogenice a generat decalarea suitei transilvane peste
suita bucovinica luand nastere pnza transilvan.
Micarile austrice au afectat profund fundamentul cristalin. Acesta impreuna cu
invelisul sedimentar au fost impinse catre est, peste zona flisului intern sub forma unei panze
de forfecare formand pnza bucovinica.
Se admite structura n pnze a fundamentului cristalin datorita incalecarii sisturilor
mezometamorfice peste sisturile epimetamorfice si chiar ankimetamorfice.
Nu se poate face o separare daca acesta este un efect al miscarilor alpine sau este
rezultatul unor miscari mai vechi.
Zona de incalecare a panzei bucovinice peste zona de flis este de pana la 15 kilometri.
Accidente tectonice majore de tipul faliilor :Falia Rodnei, este orientata pe directia E
V, dupa aceasta falie, sectorul nordic a coborat si a permis acumularea sedimentelor
Oligocenului.
Falia majora, situata la marginea sudica, a determinat ridicarea accentuata a acestui masiv.
COMPARTIMENRTUL MEDIAN PERANI
Compartimentul median al zonei central-carpatice se suprapune Munilor Perani, fiin
situatn extremitatea sudic a Munilor Harghitei i la nord-est de Munii Fgra, avnd o
orientare NE-SV.La nivelul cuverturii sedimentare reprezint continuarea spre sud a

42

sinclinalului marginal extern. Munii peran se plaseaz pe un aliniament mai intern al zonei
cristalino-mezozoice.
A.STRATIGRAFIA.
Se separ un nveli sedimentar preaustric i unul posttectonic.nveliul preaustric
este cuprins n suita transilvan i suita bucovinic. Aceste formaiuni se ntlnesc n trei
sectoare, separate de formaiuini mai recente, ce au umplut zone depresionare:
sectorul Vrghi, la nord;
sectorul defileului Oltului,n zona central a Munilor Perani;
sectorul Comna,ntre cristalinul de Grbova i valea Lupa.
a.nveliul preaustric
Depoziotele sedimentare care acoper direct fundamentul cristalin include
formaiunile suitei bucovinice i transilvane, avnd aceai succesiune ca i n compartimentul
moldav.
a.1.Suita bucovinic
Include depozite ale Triasicului pn n Cretacicul inferior inclusiv n facies bneriticolitoral, ca i n compartimentul moldav.Sunt frecvente discontinuitile de sedimentare
datorit micrilor pe vertical.
Aceste depozite afloreaz pe suporafee ntinse n sectorul sudic, la nord de crsiatlinul
din insula Grbova, n zona localitilor Lupa, Cciulata i Comna.
Triasicul cuprinde depozite psefito- psamitice n baz (conglomerate, gresii) peste
care se dezvolt faciesul carbonatic.Afloreaz pe marginea cristalinul de Grbova.
Triasicul inferior n suuccesiune complet cuprinde conglomerate, uneori brecii, care
trec pe vertical la gresii silicioase albicioase sau roietice, n alternane cu strate subiri de
argile verzi sau roii (grosime 50 m).Urmeaz dolomite calcaroase i marnocalcare (grosime
10 m), ce conin faun.
Triasicul mediu cuprinde depozite exclusiv carbonatice:dolomite masive, iar local
calcare ( 200 m grosime).Afloreaz n partea sudic a zonei Comna, n bazinul vilot
Comna i Grbova.
Triasicul superior lipsete ca i n compartimentul moldav.
Jurasicul, de asemenea, este incomplet, fiind constituit din Liasic i Dogger, n facies
gebneral calcaros-detritic.
Liasicul urmeaz dup faza de exondare ce a debutat n Triasicul mediu i s-a
prelugit pn la nceputul Jurasicului, fiind corespunztoare fazei de tectogenez chimeric
veche.
Procesul de sedimentare se reia n facies carbonatic - detritic deculoare roie, cu o
bogat faun de belemnii, lamelibranhioate i brahiopode.n continuare urmeaz marne i
marnocalcare nisipoase, la care se adaug calcare oolitice, de asemenea, fosilifere. Afloreaz
pe versantul sudic al Masivului Grbova n zona vilor Srii, Stancului i Cascadelor.
Doggerul este n continuitate de sedimentare, dar cu mai multe discontinuiti de
sedimentare, astfel ct apar depozite ce aparin, n parte, Doggerului inferior i, n parte,
Doggrului mediu.
Doggerului inferior i este atribuit partea terminal a calcarelor oolitice, separate pe
baza coninutului faunistic.Dup o ntrerupre a sedimentrii, Jurasicul mediu continu cu
depozite carbonatoce i detritice cu mari variaii litologice (gresii, gresii calcaroase, calcare
detritice, calcare spatice, calcare oolitice i pseudoolitice).Coninutul paleonologic este srac.
Cretacicul debuteaz cu Neocomianul, n facies predominant argilos:siltite argiloase,
argilite i jaspuri roii, cu intzercalaii de gresii i calcarenite cu accidente silicioase (50 m
grosime).Sunt depozite transgresive ce au mulat un paleorelief genert de exondarea din
Jurasicul superior.Resturile de organisme sunt rare i neconcludente, ns sepot face corelaii
cu stgratele de Sionaia din fliul intern sau cu depozitele din acoperiul stratelor de Lunca din
sinclinalul marginal extern al compartimentului moldav.

43

Barreminaul, Apianul i Albianul cuprind o suit grosa de depozite foarte variate ca

facies i srace n coninutul faunistic, de unde i dificultiile majore n orizontarizarea lor.
n zona de margine a cristalinului de Grbova se dezvolt faciesul urgonian, constituit
fin calcare recifale cu pachiodonte i orbitoline.La exterior apare faciesul de wildfli, cu
grosimi de 300-400 m, asemntor cu cel din sinclinalul marginal extern al compartimentului
moldav. Urmeaz o stiv groas de 1000 m. de conglomerate, care se continu i la exteriorul
formaiunii de wildfli. n continuare, peste conglomerate i lateral fa de acestea repauzeaz
formaiuni de flui: marne grezoase, care pe vertical trec la depozite cu stratificaioe ritmic
(200-300 m grosime).
a.2.Suita transilvanApare sub form de klippe sau sub form de blocuri i resturi
al unei pnze denumit "Pnza de Perani", conservat mai ales n regiunea Comna.
Cuprinde depozite triasice i jurasice, pn la Jurasicul mediu inclusiv.Constituie structura
alohton a compartimentului Perani.
Triasicul cuprinde toate etajele cu o succesiune similar sinclinalului marginal din
compartimentul moldav, ceea ce ar nsemna c ntre cele dou zone exista o coresponden,
care ulterior a fost separate de ridicri ale cristalinului.Debuteaz cu argilite i calcare n plci
(strate de Werfen) cu 100 m grosime. Aparsub forma unor klippe pe valea Lupei la Cciulata,
n partea sudic a Munilor Perani, sau sub forma unor lame tectonice n baza " Pnzei de
Perani" n zobna defileului Oltului. Aceste depozite sunt atribuite Werfenianului. Urmeaz
diferite tipuri de calcare dolomitice i dolomite calcaroase (Anisianul): calcare roii, uneori
noduloase i cu accidente silicioase ( calcare tip Guttenstein). Afloreaz n zona localitilor
Cciulata - Lupa, n defileul Oltului ( la Raco) i n sectorul Vrghi.
Succesiunea Triasicului continu cu isturi argiloase roii i calcare noduloase cu
accidente silicioase i coninut de halobii ce sunt atribuite Ladinianului, ce pot fi urmrite n
defileul Oltului i n sectorul Comna. Aceluiai interval i sunt atribuite i rocile eriptive,
care au o poziie alohton.
Carnianului i Norianului i sunt atribuite diferite tupuri de roci carbonatice:calcare
masive, calcare roii noduloase, calacre brecioase. Dup D.Patrulius succesiunea complet
este ntlnit n valea Meghie din sectorul Vrghi, unde ncepe cu calcare roii cu halobii,
calcare roii stratificate, calcare masive de culoare deschis coraligene i se ncheie cu calcare
glbui spatice cu numeroase brahiopode.
n defileul Oltului aceast secven este constituit din calcare noduloase roii, calcare
albe, cenuii i roii, calcare de culoare deschis cu brahiopode.
n sectorul Comna, suuccesiunea este puin diferite ncepnd cu calcare tip Hallstaatt
cun numeroase formaninifere, corali, lamelibranhiate, ctinoizi, brahiopode i amonii.
Triasicul se ncheie cu Rhetianul, reprezentat prin calcare negre, bine deschise n
defileul Oltului.
Jurasicul este reprezentat prin Liasic i Dogger, acesta din urm fiind incomplet.
Liasicul debuteaz n faciesul de Adneth constituit din isturi argiloase i calcare roii
cu intercalaii de marnocalcare cu faun de amonii, ntlnit ntr-un olistolit de pe valea
Comna i n defileul Oltului. Partea median i superioar a Liasicului este format din gresii
silicioase, cunoscute la E de Comna.
Doggerul este reprezentat numai prin Bathonian n klippele din valea Lupa, unde este
alctuit din marne cu Bositra.
n valea Carhaga, la nord de localitate Apaa, sunt cteva klippe din calcare i
marnocalcare cu amonii ce pof atribuite intervalului Tithonic-Berriasian.
Magmatite bazice se ntlnesc n toate cele trei sectoare ale compartimentului Perani,
ndeosebi n valea Oltului, i sunt reprezentate printr-un complex ofiolitic al unui magmatism
iniialitic. Acestea sunt constituite din porfire, n valea Oltului, bazalte n valea Oltului, valea
Comna i sectorul Vrghi, unde stau peste depozitele de wildfli. De asemenea, apar corpuri
izolate de gabbrouri i dolerite n masa de wildfli sau serpentine sub formaunor lentile, mai
ales, n sectoprul vii Oltului. Dat fiind poziia n raport cu celelalte formaiuni, n situaia n

44

care aceste roci bazice fie stau peste depozitele de wildfli sau ncluse acestora,fie peste
acestea sunt klippe de calcare triasice, rezult poziia lor alohton, fiind mpinse dintr-un
sector mai vestic. Faptul c n anumite zone rocile bazice formeaz baza unor klippe de
calcare triasice superioare iindic vrsta Triasic mediu a magmatismului iniialitic
b.Inveliul posttectonic
Compartimentul Perani a evoluat n aceleai condiii ca i compartimentul moldav,
structura tectonic fiind o consecin a fazei de tectogenez austric den la nivelul Albianului.
Sedimentarea postectonic s-a derulat pe intervalul Cretacic superior - Paleogen.
Vraconian - Cenomanianul reprezint o succesiune de 200 m. grosime format din
microconglomerate i cresii cu elemente de cuar ce pot fi urmrite n valea Bogata, ntre
valea Oltului i valea Comna, la sud de Grbova. n culoarul Vldeni succesiunea se prezint
n facies grezo-conglomeratic.
Turonian - Senonianul cuprinde depozite marnoase cu intercalaii subiri de gresii i
conglomerate.Marnele sunt de culoare cenuie, iar la anumite nivele sunt roietice cu faun de
inocerami i foraminifere. Aceast succesiune nsumeaz o grosime de cca.100 m. i este
prezent n partea central a Munilor Perani, la nord de valea Meru i n culoaruil Vldeni.
Ca urmare a fazei de tectogenez laramice zona este exondat la sfritul
Cretacicului, stare care continu pn la nceputul Paleogenului.
Paleogenul apare n zone restrnse n sectorul Comna, la marginea culoarului
Vldeni, n facies marnos cu faun de foraminifere, dup care urmeaz isturi argiloase cu
faun de peti, secven atribuit n mod obinuit Oligocenului.
B.TECTONICA
Zona cristalino-mezozoic din compartimentul median prezint o structur tectonic n
pnze de ariaj, defintiovat n urma tectogenezei austrice.
Pnza bucovinic aste n poziie autohton, fa de pnza transilvan, cuprinznd
depozite triasice, jurasice i cretacice inferioare. Corpul pnzei bucovinice este mpins peste
fliul intern n faciesul stratelor de Sinaia n lungul unui accident tectonic major ce reprezint
continuarea spre sud a faliei central carpatice, unde poate fi recunoscut n sectorul Vrghi.
Pnza transilvan sau pnza de Perani se situeaz ntr-o poziie alohton,fiind
alctuit din depozite triasice i jurasice.
Formaiunea de wildfli din suita bucovinic prtezimt o tectonic plicativ extrem de
intens, ns nu s-a produs o deplasare n ntregii mase. Depozitele carbonatice att din
formaiunea autohton, ct i cele din formaiunea alohton, prezint o tectonic ruptural
intens cu diferite orientri.
Formaiunile posttectonice au o tectonic slab cutat, descris prin cute largi sau cute
monoclinale.
COMPARTIMENTUL SUDIC LEAOTA BUCEGI POSTAVARU -PIATRA MARE
La ansamblul catenei carpatice compartimentul Leaota -Bucegi-Postvaru-Piatra Mare
prezint o structur aparte dat fiind conjuctura tectonic n care a evoluat. Acest sector de
situeaz la intersecia unor mari fracturi crustale care au fragmentat zonele de vorland n
blocuri mai mici, a cror evoluie a fost diferit. Pentru acest sector importante sunt faliile sud
- transilvan, falia intramoesic i falia Pecineaga-Camena, care s-au comportat ca falii de
decroare. Probabil, acestea sunt vechi falii transformante la unei zone de expansiune, care se
prelungeau i n domeniul continental (M.Sndulescu, 1984).
Cuvertura triasic-jurasic s-a constituit pe fundamentul cristalin de tip getic, care
poate fi corelat cu cel de tip bucovinic din sectorul moldav al Carpailor Orientali. Prin
urmare, condiiile de sedimentare au evoluat n condiii de margine continetal, care a
constituit sinclinoriul marginal al catenei carpatice orientale, n partea intern a acesteia..
Sectorul Leaota-Bucegi- Postvaru-Piatra Mare reprezint extremitatea sudic a acestei

45

structuri majore, care probabil se situa ntr-o poziie mai vestic. Prin micri de decroare
ulterioare depunerii cuverturii, aceasta a fost impins spre est n poziia actual.
CUVERTURA SEDIMENTAR
Cuprinde depozitele Triasicului, Jurasicului i Cretacicului inferior, care constituie
nveliul preaustric, i Cretacicului superior depus n condiii posttectonice, de molas.
Triasicul s-a depus ntr-o fos deschis la marginea nordic a zonei, care n prezent se
situeaz n zona Vulcan - Codlea. Probabil, exista o prelungire a fose i spre sud n sectorul
dintre Leaota i Bucegi, ns aici cuvertura triasic a fost ndeprtat prin eroziune. Prezena
olistolitului de la Glma Ialomiei.
Triasicul debuteaz transgresiv prin conglomerate, care la partea superioar trec la
gresi cuaroase cu intercalaii de argile roii. Sedimenarea continu cu isturi calcaroase de
culoare nchis dup care urmeaz calcare stratificate vineii cu urme de bitumen, calxcare
marnoase negriscioase cu intercalaii de isturi calcaroase, calcare n plci i, la partea
superuioar, calcare albe masive. Aceast succesiune este bogat fosilifer ce o ncadreaz
Tricului inferior i mediu. n triasicul superior zona este exondat, ca urmare a micrilor
chimerice vechi, care s-au m,anifestat numai prin micri pe vertical.
Jurasicul se depine diferit, datorit condiiilor difereniate n care a evoluat acest
sector.
Liasicul se depune numai n sectorul nordic, fiind ntlnit numai n zona CodleaVulcan i Cristian. Sectorul sudic, dispre cristalinul Leaotei, i cel vestic, dinspre cristalinul
Fgraului, erau exondate fiind supuse processelor erozionale.
Situndu-se ntr-o margine continental instabil s-au creat condiii depunerii
crbunilor i a unor argile caolinitice, dup care sedimentarea continu n facies grezos i se
ncheie n facies argilos - crbunos.La sfritul Liasicul zona este exondat, stare care se
continu i la nceputul Doggerului.
Dogger se suprapune unei perioade de subsiden, care sa extins mult spre sud,
mrindu-se astfel, aria de sedimentare. Acesta debuteaz transgresiv prin sedimentarea unor
microconglomerate care trec la gresii cuaritice, gresii calcaroase, calcare grezoase i
marnocalcare cu o bogat faun de brahiopode i lamelibranhiate. Urmeaz diferite tipuri de
calcare din care se reine orizontul cu amonii descris n zona Strunga-Ttaru, ndeosebi de
D.Patrulius, care a identificat numeroase specii noi. Sedimentare se ncheie cu calcare roii i
un orizoont supire de jaspuri negricioase-verzui cu radiolari. Aceast succesiune apare n
partea vestic a Munilor Bucegi la contactul cu cristalinul Leaotei.n sectorul Piatra Craiului
- Dmbovicioara i Codlea- Vulcan- Postcaru succesiunea Doggerului este puin diferit, n
sensul c unii termeni ai succesiunii lipsesc, ceea ce semnific instabilitatea marginii
continentale.Grosimea depozitelor mediojurasice au grosimi de cca 50- 100 m.
Malmul are cea mai larg dezvoltare att ca suprafa ct i ca grosime( 300-400m n
sectorul Leaota - Bucegi; pn la 1000 m n sectorul Piatra Craiului - Dmbovicioara. Este
reprezentat prin depoziote ce aparin intervalului Kimmeridgian-Tithonic.
Oxfordianul se ntlnete aproape constant, ns cu o rspndire inegal, n toate
zonele fiind constituit din jaspuri negre, verzi i roii.
Kimeridgianul este reprezentat prin calcare noduloase i subnoduluoase cu liant
marnos cenuiu - verziu, cu amonii, uneori asociate cu calcare brecioase.
Tithonicul prezint ponderea cea mai mare, la ansamblu depozitelor jurasice, formnd
o stiv groase de calcare albe, albe-glbui, fin granulare, masive, uneori dolomite masive de
culoare alb- roz.
Cretacicul.Odat cu Cretacicul inferior, o mare parte din zon este exondat,
rmnnd ca zone submerse, poriuni din culoarul Dmbovicioarei i zona pre-Leaota,
n timp ce la est i nord-est se deschide o mare fos, n care se acumuleaz depozite
cu caracter de fli n faciesul stratelor de Sinaia.

46

Cretacicul inferior din domediul getic, culoarul Dmbovicioarei i zona preLeaota,

prezint deosebiri litofaciale i n acelai timp, depuneri inegale.
n zona pre-Leaota este prezent numai Neocomianul, care are grosimi de civa zeci de
metrii, fiind reprezentat n punctul La Poliie prin:
- calcare polimorfe cenuiu deschis, cu stratificaie marcat de benzi subiri
marnoase (Berriasian);
- marne i marnocalcare cenuii, cu alteraii alburii, cu rari amonii (Valanginian);
- marne i marnocalcare, cu rare accidente silicioase nodulare, cu faun de amonii
i lamelibranhiate (Hauterivian).
n culoarul Dmbovicioarei, corespunztoare seriei de Braov, i pe rama sudic a
ridicrii Leaota (Muntele Lespezi), debutul Neocomianului este marcat de o lacun de
sedimentare, ce se suprapune intervalului Berriasian- Valanginian, i uneori cuprinde parial i
Jurasicul superior.n partea sudic a culoarului Dmbovicioarei exist continuitate de
sedimentare ntre depozitele Jurasicului i Neocomianului.
Hautrivianul a fost cartat n dealul Sasului, avnd urmtoarea succesiune:
- calcare submarnoase i marnoase, glbui-verzui, glauconitice, care constituie un
orizont reper de corelare cu celelate zone de aflorare a Cretacicului inferior din
seria de Braov;
- calcare sublitografice, omogene, cenuii deschis-glbui, fin granulare i
pseudoolitice, cu foraminifere, ostracode i resturi de echinoderme, urmate de calcare
submarnoase i marno-calcare;
- calcare bioclastice cu o bogat faun de amonii;
- marne moi, cenuiialbstrui cu lamelabranhiate i amonii;
- marne calcaroase tari i marnocalcare cenuii-glbui, cu noduli silicioi,n
alternan cu marne moi, de asemenea, cu o bogat faun de amonii.
Orizontul calcarelor glaucontice este ntlnit i n partrea sudic a masivului Bucegi
(Muntele Lespezi).
Barremianul (strate cu Barremites) este prezent numai n partea sudic a culoarului
Dmbovicioarei, fiind foarte bogat faunistic. El debuteaz cu un facies marnos i marnocalcaros de culoare cenuie cu foraminifere bentonitice, dup care urmeaz un facies de
calcare recifogene i bioconstruite din fragmente de molute, cu coloraii diferite (albecenuii, roz, alb -glbui).De obicei, n baza calcarelor recifogene sau intraformaional, cu
ocuren sporadic, se ntlnesc brecii-conglomerate cu elemente de marno-calcare i calcare
bioclastice.
Apianul inferior este ntlnit n aceai zon sudic a culoarului Dmbovicioarei, fiind
constituit din marne cu cefalopode, calcare bioclastice i bioconstruite, la care se adaug
calcarenite i calcirudite bogate n orbitoline, intercalate n succesiunea
marnelor.Neocomianul superior se prezint transgresiv peste formaiunile Jurasicului mediu i
superior, datorit micrilor chimerice noi.
Apianul superior apare local la nord de ridicarea structural a Leaotei, fiind constituit
din conglomerate de Gura Rului, cu elemente bine rulate de calcare, din brecii calcaroase,
ntlnite n valea Moeciului Rece, cu elemente de calcare i isturi cristaline, uneori coninnd
elemente de dimensiunea olistolitelor de calcare neojurasice,din conglomeratele poligene din
Pragul Branului, cu elemente de calcare, frecvent cu elemente mediotriasice, i isturi
cristaline, asemntoare conglomeratelor de Bucegi.
Depozitele posttectonice
Albianul, constituie o stiv groas de depozite predominant grezos-conglomeratic, ce
se dispune transgresiv peste depozitele fliului barremian-apian din corpu Pnzei de
Ceahlu, fa de care are o discordan unghiular clar, transgresiune ce avanseaz mult spre
vest, unde atinge fundamentul cristalin i cuvertura sa sedimentar din zona cristalinomezozoic. Depunerea transgresiv a acestor formaiuni se datorete fazei de orogenez

47

austrice ce a structurat ntr-o prim etap, domeniul getic i structurile central est carpatice din
Carpaii Orientali.Structura de molas a acestor formaiuni i confer caracterul
posttectogenic, fiind denumit molasa albianului.
Structura molasei albiene din zona Masivului BucegiLeaota a fost mprit n dou
entiti stratigrafice (G.Murgeanu, D.Patrulius, 1963), i anume:
a) conglomeratele de Bucegi medii-molasa albian inferioar;
b) gresia de Scropoasa-Lptici, conglomeratele de Bucegi superioare i gresia de
Babele-molasa albian superioar.
Molasa inferioar a conglomeratelor de Bucegi medii, constituie versantul abrupt
estic al Munilor Bucegi, atingnd grosimi de cca.1400 m., n extremitatea nordic, de unde se
continu spre sud pn n Muntele Piatra Ars.Sunt conglomerate poligene cu matrice
grezoas i elemente bine rotunjite, constituite din roci mezozoice i isturi cristaline de
Leaota, rar roci eruptive.Elementele componente din matricea conglomeratele sunt fragmente
din roci ale Triasicului inferior i mediu, Jurasicului mediu i superior (predominant calcare),
calcare neocomiene i urgoniene, conglomerate calcaroase apiene.
La diferite nivele apar intercalaii grezoase a cror frecven crete spre sud.@n
acelai sens se observ i o reducere de grosime a conglomeratelor sau a faciesului lateral
grezos.
Molasa superioar se extinde transgresiv spre vest i sud, acoperind discordant
fundamentul cristalin i cuvertura sa jurasic.Molasa superioar a Albianului cuprinde o gam
variat de depozite ruditice, arenitice i lutitice, cu multiple variaii de facies n sens
longitudinal i transversal, ce complic mult structura geologic, mai ales, n condiiile n
care, este lipsit de faun, astfel nct, corelrile de la o zon la alta sunt destul de greu de
fcut.
De asemenea, se constat o variaie de grosime, astfel nct, aceasta atinge 2000 m.,
n partea de nord a Masivului Bucegi, pentru ca s scad spre sud la cca.1300 m. pe paralela
Muntelui Dichiu i la cca.400 m la sud de acesta i pe rama vestic.
Deosebirile dintre molasa inferioar i cea superioar sunt date de cteva
particulariti, i anume: compoziia mineralogic i dispoziia spaial a elementelor ruditice
n matricea grezoas a conglomeratelor i chiar a gesiilor, caracterele granulometrice i
morfometrice ale acelorai elemente ruditice i arenitice. De asemenea, se remarc o
morfologie diferit a reliefului compus din molasa superioar n raport cu cel compus din
molasa inferioar.Astfel, se constat o modelare mai intens a reliefului ocupat de molasa
inferior, cu forme de relief mai variate, n timp ce n zona molasei superioare modelarea este
mai estompat, cu forme de relief mai line.O alt particularitate a molasei superioare este
succesiunea megaritmurilor de diferite entiti litologice.De asemenea, se remarc variaii de
structur i dimensiune a granulelor, chiar n cadrul aceluiai stratotip.
n cadrul molasei superioare au fost separate trei stratotipuri (D.Patrulius, 1969):
- conglomeratele de Bucegi superioare;
- gresia de Babele ;
- gresia de Scropoasa-Lptici.
Conglomeratele de Bucegi superioare, denumite i conglomerate de Cotila-Obria
au o larg dezvoltarea n partea nordic, ele ocupnd teritoriul de la nord de aliniamentul
Munilor Caraiman-Cotila-Doamnei-Btrna.Sunt conglomerate poligene ale cror elemente
constitutive sunt reprezentate de roci de tipul cuaritelor clorito-sericitoase, granitelor i
gnaiselor cu feldspat rou sau alb-cenuiu, diferite roci calcaroase jurasice i cretacic
inferioare, cuprinse ntr-o matrice grezoas calcaroas.De ramarcat lipsa fragmentelor de roci
triasice.
O alt caracteristic este alternana, uneori, a bancurilor de conglomerate cu gresia de
Babele.De asemenea, sunt specifice intercalaii la nivele diferite a unor microbrecii i
microconglomerate cu matrice grezoas, stratificaie oblig i granoclasare multipl.

48

Cteva iviri de roci detritice de pe rama sudic a Masivului Bucegi sunt corelate cu
conglomeratele de Bucegi superioare, cum sunt conglomeratele de pe culmea Mguri din
arealul localitii Buciumeni i breciile calcaroase de tip Orlea din arealul localitii Runcu
(D.Patrulius, 1969)
Spre sud, conglomeratele de Bucegi superioare se reduc ca frecven, fiind n
alternan cu gresia de Babele i gresia de Scropoasa-Lptici.
Gresia de Babele, nglobeaz faciesul gresiilor masive, n bancuri sau n lespezi,
uneori microconglomeratice sau conglomeratice. Dezvoltarea tipic a acestui litofacies se
ntlnete n Munii Babele, Cocora, Lptici i Blana, unde uneori gresia se prezint n bancuri
de pn la 10 m grosime, n care se observ nivele microcoglomeratice sau de blocuri bine
rotunjite de dimesiuni mari, de diferite tipuri de roci aparinnd cristalinului Leaotei i
cuverturii sale sedimentare.Gresia de Babele formeaz spectaculoasa cuest a Bucegilor dintre
abruptul estic al Bucegilor i versantul stng al Ialomiei, dezvoltat la sud de linia
Caraimanului i pn n Muntele Dichiu.n cadrul aceluiai stratotip sunt cuprinse gresiile
mai fine, micacee, friabile, cu slab stratificaie, cu trovani i alteraii locale ruginii i gresiile
ce se desfac n lespezi de 5-15 cm grosime, glbui, micacee.
Gresia de Scropoasa-Lptici, mpreun cu gresia de Babele contribuie n mod
remarcabil la constituia cuestei mediene a Bucegilor, iar la vest de aceasta formeaz relieful
Munilor Cocora, Lptici, Blana, Nucetu, Oboarele i Dichiu.Gresia de Scropoasa-Lptici din
corpul cuestei se situeaz constant sub gresia de Babele.
Gresia de Scropoasa-Lptici reprezint un stratotip grezo-argilos, cu caractere ritmice,
avnd liant argilos, granulaie fin i coninut mare de minerale micacee, de culoare cenuie
albstruie. Datorit ritmicitii alternanelor, gresia de Scropoasa-Lptici are aspect flioid,
ritmurile fiind date de gresii i siltite argiloase, puin consistente , n strate subiri (5-15 cm.
grosime), la care se adaug isturi argiloase nisipoase, cu grosimi de 30-40 cm.
n cadrul cuestei Bucegilor i la sud de acesta, cele trei litofaciesuri formeaz
megaritmuri, n care acestea se gsesc n alternan.Un astfel de megaritm formeaz
spectaculoasele cueste ale Muntelui Dichiu.
Ulterior depunerii Albianului, zona este exondat, fiind supus unei intense eroziuni,
sedimentarea relundu-se n Vraconian n sectoare subsidente al zonei, cum sunt depresiunea
tectonic a culoarului Dmbovicioarei i depresiunea de eroziune Tohan-Rnov-Timi.
Vraconian-Cenomanianul se dezvolt predominant n facies grezos i conglomeratic
(Vraconian) i facies marnos (Cenomanian).
Zone subsidente la acest nivel sau format i pe rama sudic a Masivului Bucegi-Leaota
n zona Pietroia-Runcu, unde Vraconian-Cenomanianul este contituit din marne cenuiialbstrui (Vraconaian) i marne cenuii-verzui sau roii-violaceu (Cenomanianul). Au o lrag
dezvoltare i n zonele Rucr - Dmbovicioara, Rnov, Codlea-Vulcan, Valea Dboviei, de
la Nmeti spre sud.
Turonian-Senonianul reprezentate prin martne, marnocalcare i gresii este bntnit n
versantul nordic al Muntelui Bucegi pe valea Gljria i sporadic n partea sudicc a zonei
Vulcan-Codlea.
Paleogenul n facies grezos i marnos argilos este cunoscut n partea sudic a
culoarului Vldeni.
Cuaternarul este prezent sectorial, n aproape ntreg teritoriul Leaota-Bucegi, la
diferite cote altitudinale, acesta prezentndu-se sub diferite tipuri genetice: fluvio- lacustre,
glaciare i fluvio-glaciare, deluviale-coluviale, deluvial-proluviale, aluviale i de precipitare
chimic n domeniul carstic.
Din acestea se rein depozitele glaciare din zona confluenei vii Ialomiei cu valea
ugrile i valea Doamnei, care reprezint morena frontal a ghearilor ce au existat n zona
acestor vi.
ZONA FLIULUI CARPATIC

49

Constituie zona cea mai caracteristica a Carpatilor Orientali, dezvoltandu-se continuu

de la N din Valea Sucevei pana in S in Valea Damboviei. De asemenea aceasta structura
individualizeaza Carpatii Orientali in raport cu alte structuri alpine. Latimea cea mai mica este
de 23 26 km, in zona de N, intre Valea Moldovei si Valea Siha Mica, coincizand cu maxima
extindere a zonei cristalino-mezozoice spre E. Maximum de largime este atins in zona de
curbura (80 km). La N de Valea Moldovei, zona flisului de asemenea se largeste pana la cca
40 km. Apare si pe o zona restransa in Maramures constituind Muntele Tarcau.
Acumularea formatiunilor de flis incepe cu Jurasicul si continua pana in Miocenul
inferior , cand cea mai mare parte din geosinclinal sufera procesul de inversiune.
Ridicarea zonei cristalino-mezozoice in urma diastrofismului austric a determinat
migrarea ariei de sedimentare spre E cu formarea unei fose adanci. In lungul invelisului
jurasic miocen inferor s-au depus si depozite nespecifice flisului : calcare organogene,
silicolite, pelite bituminoase, molase grezo-conglomeratice, evaporite.
Arii de acumulare a formatiunilor de flis au suferit in timp modificari continui si
importante sub actiunea fortelor orogenice, incat aspectul actual reprezinta o insumare de
efecte a acestora intr-un sistem orogenic de panze suprapuse.
Aranjamentul structural in panze a flisuluis-a derulat in etape succesive, in timp ce de
la V la E, proces care se definitiveaza de diastrofismul moldavic. Aceasta a dus la
restrangerea ariei geosinclinale, in timp de la V la E, fenomen remarcat de L. Mrazec inca din
1910, care l-a denumit ,,migrarea spre exterior a zonei de sedimentare.
Stratigrafic si structural-tectonic zona flisului se imparte in doua parti :
- subzona fliului intern ;
- subzona fliului extern.
care sunt corespondentul a doua etape de evolutie a geosinclinalului carpatic.
Fliul intern isi definitiveaza structura tectonica in urma miscarilor orogenice din faza
laramica timpurie din Cretacicul superior, iar flisul extern este o consecinta a fazei stirice din
Miocenul inferior.
In cadrul fiecarei subzone se individualizeaza mai multe unitati tectonice realizate in
etape distincte in urma unor faze de orogeneza.
Flisul intern este compus astfel din Unitatea de Ceahlau si Unitatea de Teleajen.
Flisul extern are in componenta Unitatea de Audia, Unitatea de Tarcau si Unitatea de
Vrancea.
Zoan flisului compune urmatoarele structuri muntoase : Obcinele Bucovinei, Muntii
Stanisoarei, Muntii Ceahlau, Muntii Tarcau, Muntii Ciuc, Muntii Vrancei iar la interior Muntii
Bodoc, si Baraolt. In continuare de la zona de curbura spre V : Muntii Ciucas Zaganu,
Muntii Parhovei.
FLIUL INTERN
Deosebirea flisului intern fata de flisul extern are la baza criterii stratigrafice,
litofaciale si tectonice.
Din punct de vedere stratigrafic, flisul intern cuprinde formatiunile din intervalul
berriasian, (eventual Thitonic) Senonian. Pe suprafete restranse apar si depozite paleocen
eocen intre Teleajen si Dambovita. De asemenea, la V de Valea Campinita apar si depozite
oligocen miocene in cadrul structurii sinclinale Slanic.
Din corelarea dtaelor stratigrafice cu cele tectonice rezulta ca micarile orogenice ce
au structurat flisul intern s-au manifestat in Senonianul inferior.Prin urmare, depozitele
berriamian-senonian inferioare sunt proprii flisului intern (sinorogenic), iar depozitele
senonian superioare, paleocen eocen, oligocene si miocene au caracter posttectonic.
i din punct de vedere litofacial exista diferente semnificative intre cele doua unitati
majore, si anume : in timp ce in aria de sedimentare a flisului intern formatiunile au caracter
detritic (gresii, conglomerate), si deci factori de eroziune, transport si sedimentare dinamica,

50

pe aria de sedimentare a flisului extern s-au pus formatiuni pelagice intr0un mediu euxinic
(depozite pelitice de culoare neagra, partial bituminoasa).
Pe msura umplerii celor doua domenii de sedimentare, are loc o atenuare a
diferentierilor litofaciale.
Fliul intern a fost puternic marcat de diastrofismul austric si subhercinic care a avut
un rol major in aranjamentul tectonic al acestuia. Fosele de orogeneza ulterioare senonian
inferior (subhercinice) au afectat in mai mica masura zona flisului intern, efectele acestora
fiind marcate in structura tectonica a depozitelor posttectonice si in relatiile tectonice cu zona
flisului extern.
Efectul micarilor mezo-cretacice si cele ulterioare au determinat o structura in panze
atat a flisului intern cat si a flisului extern, insa momentele de realizare sunt diferite.
Astfel, pe domeniul fliului intern se individualizeaza doua unitati structurale majore :
Unitatea de Ceahlau si Unitatea de Teleajen.
STRATIGRAFIA
Descifrarea structurii geocronologice si implicit a tectonicii, a fost marcata de
numeroase dificultati datorita inventarului paleontologic .
Prin cercetri de detaliu a fost posibila cresterea descoperirilor paleontologice ce au
permis in final orizontarizarea formatiunoilor geologice din cele doua unitati ale flisului.
Deosebirile stratigrafice, litofaciale si tectonice fac ca cele doua unitati ale flisului sa
fie descrise separat. Numai formatiunile posttectonice au au caracteristici aproape identice.
UNITATEA DE CEAHLU
Constituie sectorul vestic al fliului intern, ridicata structural si sariata spre E dupa
falia majora Lutu Rou, peste Unitatea de Teleajen. La V intra in contact tectonic cu zona
cristalino-mezozoica. n zona cuprinsa intre Miercurea Ciuc si Baraolt, acest contact este
marcat de eruptivul neogen din Muntii Hraghita. Latimea maxima este atinsa in zona de
curbura (35km). La N dispuse prin acoperire tectonica, sub platoul faliei central carpatica.
Spre E si S vine in contact cu unitatea de Teleajen sau prin acoperire tectonica a acesteia, vine
in contact direct cu Unitatea Audia din flisul extern.
Formeaza relieful urmatoarelor culmi muntoase : Stanisoara, Ceahlau,
Ciucului, Baraolt, Bodoc, Ciuca, Zaganu, Bobu si Grbova-Baiu.
Tithonic-Berriasian-Barremian inferior
Reprezint un fli grezo-calcaros cu caracter ritmic pregnant si o remarcabilaconstanta
a caracterelor litologice si stratonomice, cunoscute sub numele de Stratele de Sinaia
(denumire data de W. Teisseyre in 1907). n zona Prahovei, grosimea acestui stratotip este de
2500 m.
Litologic, au urmatoarea constiturie : marne, marno-calcare, calcare fin granulare in
strate subtiri, sisturi argiloase si argilos-marnoase, gresii calcarose micacee, calcare grezoase,
calcare detritice, conglomerate, brecii dispuse in succesiuni ritmice. Au o coloratie cenusie
sau negricioasa, mai rar oliv sau bruna.
O particularitate importanta este prezenta diaclazelor de calcit ce strabat depozitele in
toate directiile.
O alta caracteristic este prezena heroglifelor pe suprafata inferioara a stratelor.
Ritmicitatea, sedimentarea gradata in depozitele grezo calcaroase sunt trasaturile ce dau
Stratelor de Sinaia caracterul de flis. Functie de provenienta materialului pelitic , stratele de
Sinaia au fost impartite in daoua sau trei orizonturi.
n Valea Prahovei se separa :
-orizontul inferior sisturi argiloase si argile marnoase, marne si marno-calcare ;
-orizont mediu gresii calcaroase (grosime 600m) in bancuri de pana la 1 5m.

51

-orizont superior, cu o grosime de 700 800 m, in care se remarca brecii si

conglomerate, ce devin frecvente la partea superioara.
De la Valea Trotusului spre N, Stratele de Sinaia sunt compuse numai din doua
orizonturi. Se constata ridicari structurale ale fundamentului ce strapunge Stratele de Sinaia
(Plaiul Zamurei- Azuga), dovedit prin resturi fosilifere desi sunt foarte rare.
Barremian superior Apian
Cuprinde depozite in continuitate de sedimentare cu Stratele de Sinaia, caracterizate
printr-o mare variatie litofaciala, atat in sens longitudinal cat si in sens vertical. Desi sunt
bogat fosilifere nu se poate face diferentiere pe etape. De aceea se pastreaza separarea
litologica. In sectorul sudic, depozitele barrenian superior-aptian sunt constituite de Stratele
de Comarnic, iar in sectorul central si nordic Strate de Bistra.
Stratele de Comarnic.Au fost descrise pentru prima data la Podu Vartos langa
Comarnic (L. Mrazec, I. Popescu Voitesti si G. Macovei in 1912). Sunt constituite dintr-un flis
predominant calcaros marnos la care se asociaza in proportii variabile gresii calcaroase fine,
conglomerate si brecii calcarose . Au o grosime de cca 100 m. Calcaremitele reprezinta
caracteristica dominanta, intercalate la diferite nivele in marne si marno-calcare.
Stratele de Bistra.Se pot recunoaste din Muntii Ciuc pana in Valea Sucevei.
Denumire data de G. Macovei si I. Atanasiu in anul 1926. Reprezinta un flis predominant
grezos, asociat cu sisturi argiloase si marne cat si cu lentile de conglomerate. Gresiile dau
specificitate prin depunerea in bancuri de 2 3 m grosime , frecvent cu sortare gradata si cu
hieroglife pe talpa. In sens longitudinal apar variatii de facies mai ales in ceea ce priveste
raportul sisturi, gresii calcaroase si marne. Superior Stratelor de Comarnic sunt stratele Piscu
cu Brazi ce apar pe flancurile anticlinoriului Zamurei si in Valea Prahovei, Valea Ialomitei.
Litologic sunt marne si argile cenusii care alterneaza ritmic cu gresii calcaroase. Gresiile si
marnele au o tenta prin alterare, de unde si o alta denumire de ,,flis marno-grezos ruginiu.
Sunt incadrate Aptianului superior.
Tot Apianului superior sunt atribuite depozite de gresii masive asociate cu
conglomerate din versantul estic al Muntilor Bucegi (flis grezo-conglomeratic). Superior
Stratelor de Bistra sunt depozite constituite de marno-argile si gresii, atribuite de asemenea
Aptianului superior.
Albianul
Este un stratotip diferentiat tot litologic fiind constituit din gresii si conglomerate ce
urmeaza peste depozitele Aptianului superior. Cea mai larga dezvoltare o au in masivele
Ceahlau si Ciucas Zaganu. Elementele conglomeratice sunt constituite din sisturi cristaline
si roci sedimentare in special calcare tithonice. Au grosimi de pana la 3000 m. Varsta albiana
este continuata prin cateva exemplare fosilifere.
n cateva puncte la partea inferioara gresiilor si conglomeratelor apar calcare(zona
Ceahlau si Ciucas Zaganu). Sunt de tip recifal, sunt interpretate ca blocuri insedimentate in
flisul grezo-conglomeratic.
Vraconianul
Se dispune transgresiv peste complexul grezo-conglomeratic, constituind un mare
ciclu de sedimentare. Se dezvolta la S de Depresiunea Barsei, in bazinul Teleajenului si intre
Prahova si Dambovita (Comarnic Tacla - Runcu Pietrosita Cetateni Barbuletu). Sunt
depozite hemipelagice : marne si marne nisipoase, slab stratificate cenusii, intre la diferite
nivele apar intercalatii de gresii noi, micacee in strate subtiri. Sunt dovedite paleontologic in
special cu auceline, fapt care a facut sa fie denumite ,,strate cu auceline.
Cenomanianul
Este in continuitate de sedimentare cu depozitele uraconiene, fie este transgresiv peste
depozitele grezo-conglomeratice.
Litofacial, cenomanianul este reprezentat prin marne, deseori nisipoase, cenusii
albastrui, mai rar rosii sau violacee, intre care se interca leaza lespezi de gresii micacee slab
cloritoase.

52

Turonian Coniacianul
Urmeaz in continuitate de sedimentare, dar si transgresiv peste depozite mai vechi.
Apare pe suprafete mari, intre Prahova si Dambovita. Contine depozite de tipul marnelor
cenusii si rosii, marno-calcare cenusii deschise, rar intercalatii de gresii si local episoade cu de
wildflis (zona Comarnic). Iviri importante : Comarnic, Talea, Pietrosita, Runcu Laicai
Cotinesti. Fauna in Valea Dambovitei de inocerani.
n Unitatea de Ceahlau se separa doua cicluri de sedimentare :
4.
Berriasian (eventual Tithonic Albian)
5.
Vraconian Turonian superior.
UNITATEA DE TELEAJEN
Constituie partea estic a fliului intern, prezentndu-se ca o unitate tectionic
cobort peste care a fost ariat Unitatea de Ceahlau n lungul faliei ntre Lutul Rou i la
rndul ei este ariat peste fliul extern. Se recunoate ca structura major din Valea Sucevei
pn n Valea Prahovei, de unde spre V este marcat de depozitele posttectonice senonian
superioare, paleocen-eocene i oligocen-miocene ce alctuiesc sinclinalul de Slnic.
Constituie o treapt de relief mai joas dect cea a Unitii de Ceahlu.
Depozitele Unitaii de Teleajen aparin Cretacicului n intervalul Apian superior
senonian inferior. Depozitele mai noi: paleocen eocene si oligocene miocen inferior sunt
depozite posttectonice.
Apian superior Senonian
n cadrul acestui interval se separ trei litofaciesuri :
1.Stratele de Palanca
2.Gresia de Cotumba-Sita-Tataru
3.Strate cu auceline
1. Stratele de Palanca
Denumire data de I. Bancila, au grosimi de 500 700 m in sectorul nordic si 1500
2000 m in sectorul sudic. Reprezinta un flis ritmic, constituit din gresii curbicorticale in
alternanta stinsa cu marno-argile cenusii sau verzui. Se caracterizeaza printr-o mare
uniformitate fara variatii de facies importante.
2. Gresia de Cotumba Sita - Ttaru
Bancuri groase (0-5 m) de gresii separate de marno-argile subtiri cu grosimi totale de
400 700 m. In sectorul nordic Gresia de Cotumba.
n sectorul sudic Gresia de Sita Tataru.
Gresiile se succed in nivele masive de zeci de metri, separate de marno-argile
centimetrice. Spre SV, gresiile au o grosime redusa si cu dezvoltare neuniforma.
Vraconianul
Reprezentat prin strate cu auceline : marne nisipoase cenusii, fara stratificatie, asociate
cu gresii micacee, uneori microconglomerate in strate de pana la un metru grosime, sau cu
gresii calcaroase subtiri cu dominatie oblica. Grosimea este de 200 300 m.
n imprejurimile Fieniului au fost identificate auceline de catre G. Murgeanu.
Se observa o oarecare asemanare intre depozitele Unitatii de Teleajen si Unitatii de
Ceahlu, nsa depozitele din Unitatea de Teleajen apar in continuitate de sedimentare in timp
ce n Unitate de Ceahlu sunt transgresive i discordante.
Cenomanianul
Afloreaz pe marginea vestic a Unitaii de Teleajen, la contactul cu Unitatea de
Ceahlu. Este atestat macro i microfaunistic. Succesiunea complet pe Valea Teliu, la Vama
Buzului i n sinclinalul Pridvarea Nebunu Sterp. Litologia reprezinta o alternanta de
marne si marno-calcare cenusii visinii, cu argile verzi si visinii, cu cca 300 m grosime.
Subordonat apar gresii calcarose micacee cenusii in strate subtiri, iar sporadic intercalatii de
marne si argile tufacee.

53

Turonian Senonian inferior

Dezvoltarea cea mai larg n zon Teliu Dobrlau. Din punct de vedere litologic sunt
depozite de marne cenuii negricioase cu intercalaii de gresii micacee n strate subiri, argile
verzi i roii si lentile de marno-calcare sideritice. Local, la partea superioara gresiile devin
masive i microconglomeratice. Se semnaleaz intercalaii de ciment.
Turonianul la Fieni Rotalipora turonica si Praeglobotruncana.
INVELISUL POSTTECTONIC
Depozitele posttectonice apartin Senonianului superior, paleocen-eocenului si oligocen
miocenului. Se dezvolta exclusiv in sectorul sudic.
Senonian superior.Marne de Gura Beliei, depozite pelagice : marne argiloase in care
predomina culoarea rosie caramizie. n cadrul acestora se separa trei orizonturi :
- marne roii inferioare
- marne vrgate
- marne roii superioare.
Toate acestea au grosimi de 300 m. Au o bogata fauna de foraminifere. Afloreaza in
Valea Prahovei, Dambovitei si Ialomitei.
Paleocenul.In continuitate de sedimentare, au caracter pelagic, asemanator
senonianului superior, separat microfaunistic (foraminifere, globigerine).
Eocenul.Se dezvolt pe 500 900 m grosime. Se prezint n faciesul de otrile: argile
violacee, verzi cenuii, gresii calcarose n plci. Se mai adaug marne albicioase, cenuii i
verzi ce formeaz nivele sau chiar orizonturi. Depozitele oligocene i miocen inferioare sunt
similare cu cele din fliul extern, descrierea facndu-se la aceasta unitate structural.
TECTONICA
Determinarea relaiilor dintre cele dou uniti majore ale fliului intern a fost de I.
Bancil si M. Filipescu. Astfel, s-a stabilit structura n pnz a fliului intern, Unitatea de
Ceahlu suprapunndu-se prin ariaj peste depozite mai noi ale Unitii de Teleajen, dupa o
fractur major denumita Linia Lutu Rou.
Linia Lutu Rou este o falie profunda care se urmareste din Valea Sucvei, la N, pana in
Valea Prahovei la S. Uneori ariajul pnzei de Ceahlu a dus la acoperirea tectonic a Unitii
de Teleajen (zona Campulung Moldovenesc).spre S are un traseu mai sinuos determinnd
apariia unor semiferestre: Teliu, Cheia si peninsula tectonica Cmile.
n Valea Prahovei, fractura Lutu Rou se situeaz imediat la S de Comarnic, iar n
continure spre V este marcata de formatiunile posttectonice, dar se continua pe sub sinclinalul
Slanic Bezdead. Se considera ca depaseste Valea Dambovitei (I. Bancila ).
PNZA DE CEAHLU
S-a individualizat dupa depunerea complexului grezo-conglomeratic de Ciucas
Zaganu, cand are loc ridicarea dupa falia Lutu Rosu ce corespunde diastrofismului austric
tarziu cand apare si deformatii plicative.
Ulterior, ncepand cu Vraconianul se reia sedimentarea in sectorul sudic. Sectorul
nordic, ori a fost exondat, ori depunerile vraconiene au fost exondate complet. Accentuarea
deformatiilor s-a produs prin fosa de orogeneza subhercinica (laramica timpurie) de la
sfarsitul turonianului si inceputul senonianului. In acest moment se produce si sariajul peste
Unitatea de Teleajen. Dup exondarea din vraconian urmeaza transgresiunea din Senonianul
superior cu care incepe depunerea depozitelor posttectonice.
Structura Pnzei de Ceahlu este complicata de o serie de cute sinclinale si anticlinale
faliate in general longitudinal.
PNZA DE TELEAJEN

54

Apare ca un compartiment cobort tectonic fa de Pnza de Ceahlu, fiind la rndul

ei ariat peste unitatea fliului extern. ariajul peste Unitatea de Audia a fliului extern este
profund, nct aceast (Unitatea de Audia) este acoperit complet tectonic (n Valea Bistriei).
Contactul cu Unitatea de Audia se face in lungul unei falii majore denumita ,,linia
interna sau Teleajen care se poate urmari din Valea Sucevei pana in Valea Dambovitei.
n urma micrilor austrice trzii are loc nlarea Unitii de Ceahlu, domeniul
Unitii de Teleajen functionnd n continuare ca arie de sedimentare. Aceasta a determinat o
sedimentare de depozite psemito-psafitice, in condiiile existenei reliefului de la V (Unitatea
de Ceahlau).
Micarile subhercinice din Senonian au afectat puternic Unitatea de Teleajen ducand la
cutarea, nalarea i deplasarea peste fliul extern din fa.
ncepnd cu Senonianul superior marea se reinstaleaz n condiiile existenei unei
structuri majore care cuprindea att Unitatea de Teleajen ct i Unitatea de Ceahlu. n aceste
condiii a avut loc sedimentarea depozitelor posttectonice senoniene superior paleocen
eocene. Ulterior coborarea unui compartiment intern de pe domeniul ambelor unitati
formandu-se deposite posttectonice oligocen miocen inferioare din sinclinalul Dragna
Slanic Bezdead.
Structura Unitii de Teleajen ca ecou al miscarilor orogenice ulterioare (dupa
cretacic), este complicata de o serie de anticlinale si sinclinale cu orientare spre E. Uneori
deformatiile sunt intense formandu-se cutele solzi dupa falii longitudinale.
FLIUL EXTERN
Constituie relieful zonei cuprinse ntre fliul intern de la V si zona de molasa la E
(Unitatea Pericarpatica). Reprezinta o fasie continua cu latime minima de 12 km (linia
Draceni Gainesti) si maxima de 47 km in zona de curbura. Cuprinde depozite din intervalul
Cretacic inferior Pliocen separate n :
- depozite sedimentare depuse pana in momentul individualizarii structurii majore,
- depozite sedimentate ulterior constituirii structurii majore, depozite posttectonice.
Individualizarea structurii majore s-a produs in Miocen, intre etapele
Burdigalian si Helveian ca urmare a fazei de orogeneza stirica. In urma acestui diastrofism
zona ramane exondata cu exceptia sectorului sudic de la SV de bazinul Vaii Buzaului, care
ramane ca zona de sedimentare.
Fliul extern este alcatuit din depozite din intervalul Cretacic inferior Miocen, iar la
SV de bazinul Buzului se suprapune depozite posttectonice miocen superioare pliocen.
Depozitele Cretacicului sunt total diferite fata de cele din flisul intern.
Cretacicul inferior este reprezentat printr-un facies uniform sisturi negre (flis negru
partial bituminos), iar Cretacicul superior are un facies predominant marnos-argilos cu
continut redus in fractiunea psamitica. In schimb paleogenul da nota caracteristica a flisului
extern prin marea varietate litofaciala orizontala si verticala.
Miocenul are dezvoltare restransa fiind in cea mai mare parte acoperit tectonic.
Structural, flisul extern este intr-o pozitie coborata fata de unitatile de la E si intr-o pozitie
ridicata fata de zona de molasa de la E. Delimitarea fata de zona de molasa este facuta
tectonic pein falia externa vizibila din Valea Sucevei pana in Valea Slanicului de Buzau, iar in
continuare este marcata de depozite posttectonice.
Structura tectonic a fliului extern este in panze de sariaj suprapuse, realizata in urma
fazelor de orogeneza din intervalul Paleogen Miocen. In cadrul flisului extern se pot
individualiza trei unitati cu caracter de panze de sariaj, care de la V la E sunt urmatoarele :
Unitatea de Audia, Unitatea de Tarcu si Pnza de Vrancea.
STRATIGRAFIA

55

Ca urmare a unei cercetari sistematice succesiunea stratigrafica este stabilita

paleontologic si geometric. Neclaritati mai exista pentru depozitele Eocenului superior,
Oligocenului si Miocenului inferior.
UNITATEA DE AUDIA
Se recunoate la V de zona flisului intern, avand caracterul unei panze de sariaj
incepand din Valea Sucevei si pana Valea Doftanei, de unde spre SV este marcata de
depozitele sinclinalului de Slanic. Reapare intre Provita si Ialomita, iar traseul intre Ialomiat si
Basca Chiojdului nu este pe deplin lamurit.
La N, Unitatea de Audia are latimi de la 4 5 km in Valea Moldovei pana la 11 km in
Valea Sucevei, formand un relief relativ inalt (1460 1590 m Obcina Feredeului). Spre S intre
Valea Moldovei si Valea Risca Mare are latimi de 3.5 7.0 km constituind unitati de relief cu
altitudini mai joase, cca 1200 m (Magura Sarata, Magura Doliei). In continuare, spre S
latimea scade mult la 0.20 2 km, pana in Depresiunea Bretcu. Pana in Valea Siriului Mare
latimea creste din nou la valori de 4 7 km cu inaltimi relativ mari de pana la 1665 in culmea
Siriu Malaia. Depozitele constitutive ale Unitatii de Audia apartin Cretacicului,
Paleocenului si Eocenului.
Cretacicul
Contine depozite in continuitate de sedimentare pe intervalul valanginian senonian
inferior, in care se pot separa doua faciesuri foramte in medii de sedimentare distincte :
faciesul sisturilor negre sau strate de Audia, ce se dezvolta pe intervalul
Valanghian Cenomanian inferior
facies argilos-marnos ce apartine intervalului Cenomanian superior Senonian
inferior.
Valanginian Cenomanian inferior.n acest interval s-a dezvoltat faciesul ,,sisturilor
negre, intr-un mediu marin euxinic, in cadrul acestuia separandu-se trei complexe :
a. copmlexul sferosideritic (Valanginian Aptian inferior), alcatuit din argile si argile
marnoase cu o gama variata de tipuri litologice determinate de proportia de silice, carbonat de
calciu, continutul de bitumine, sistuozitate. Acestea apar intr-o alternanta ritmica cu gresii
calcaroase, gresii silicioase si calcare detritice. Caracteristica acestui complex este data de
sferoidele si lentilele strat de siderit aukerit (carbonat feros), care sunt oxidate, dand o culoare
rosie crmizie specific. Grosimea complexului este de cca 200 300 m.
b. complexul sistos (Aptian superior Albian inferior). Este alcatuit din pelite
argiloase si argilos marnoase, frecvent silicioase de culoare cenusie verzuie sau neagra.
c.complexul gresiilor silicioase glauconitice (Albian superior Cenomanian inferior).
Nota dominanta a acestui complez este de gresiile silicioase glauconitice foarte dure cu aspect
cuartitic de culoare cenusie sau verzuie, in strate de 0.2 2 m grosime. Contin bancuri de
brecii cu fragmente de roci granitoide cu rosu si cenusiu si de roci vrezi asemanatoare
sisturilor verzi dobrogene. Coloratia predominant neagra a sisturilor negre este data de
materia organica bituminizata, depusa intr-un mediu euxinic.
Cenomanian superior Senonian inferior. Marcheaz o schimbare a mediului de
sedimentare, acesta devenind puternic oxidant. S-au separat trei orizonturi cu structura
distincta :
-argile rosii, verzui si vargate cu cinerite in baza (Cenomanian superior Turonian
inferior),
-marne si marno-calcare rosii si cenusii (Tortonian Coniacian)
-argile cenusii (Senonian inferior).
Aceste uniti litofaciale mai sunt cunoscute si sub numele de strate de Zagon,,.
Incheie primul ciclu de sedimentare dupa care datorita exondarii, mare parte din depozitele
senoniene superioare au fost indepartate prin eroziune.
Paleocenul si Eocenul

56

Marcheaz al doilea ciclu de sedimentare in care s-a dezvoltat un facies psamitic.

Astfel, caracteristice acestui ciclu de sedimentare sunt gresiile micacee cenusii in bancuri
grose, separate de intercalatii centimetrice de argile si argile marnoase. Adesea in baze apar
conglomerate, iar gresiile au o sortare gradata. Se dezvolta in zona de N intre Valea Sucevei
si pana la Risca Mare, a Unitatii de Prisaca Tomnatec (cu grosimi peste 2000 m ) si in zona
de S (intre Raul Negru si Basca Chiojdului) unde a fost denumita Gresia de Siriu. In sectorul
vestic apar nivele de argile cu coloratie cenusie, verzuie si brun rosietice si nivele de marne si
marno-calcare cu aceeasi coloratie (are grosimi de cca 600 m).
UNITATEA DE TARCU
Constituie prin compozitia litostratigrafica, prin structura tectonica si prin extindere
unitatea cea mai importanta din flisul extern. Se extinde din Valea Sucevei pana in Valea
Dambovitei, avand caracter de panza sariata spre E peste Unitatea de Vrancea care pe alocuri
o acopera tectonic in intregime. Are latimea maxima in zona Vrancea, 41 km si latime minima
de 4 km in zona Suha Mica.
Stratigrafic, depozitele ce compun Unitatea de Tarcau apartin Cretacicului,
Paleogenului si Miocenului. In SV arealului Unitatii de Trascau apar si depozite posttectonice
cuprinse in sinclinalele Slanic si Drajna.
Cretacicul
Pe intervalul Valanginian Senonian, spre deosebire de Uniatatea de Audia, in
Unitatea de Trascau exista continuitate de sedimentare atat in Senonian, cat si intre Senonian
si Paleocen.
Valanginian Cenomanian inferior
Cuprinde depozite similare cu cele din Unitatea de Audia, adica faciesul sisturilor
negre cu cele trei complexe separate. Exista deosebiri mici in ceea ce priveste continutul de
carbonat de calciu din cuprinsul gresiilor silicioase glauconitice. Formeaza niste structuri
complicate de anticlinale faliate si transformate in cute solzi.
Depozitele de sisturi negre sunt intalnite in Valea Bistritei, in Suha Bucovineana si
Suha Mica, iar spre S in Valea Uzului (Poiana Uzului), izvoarele pe Basca Mica.
Cenomanian superior Turonian Senonian inferior
Urmeaz n continuitate de sedimentare fiind reprezentate prin argile cenusii
negricioase, verzi, rosii caramizii si vargate cu intercalatii de trepte in baza. De asemenea sub
forma de intercalatii apar marno-calcare, gresii calcaroase diaclazate si microbrecii cu
fragmente de feldspati, granodiorite si sisturi cloritoase de tipul sisturilor verzi. Acestea
reprezinta orizontul bazal.
n continuare s-au sedimentat o alternanta de marne, marno-calcare si calcare fin
diaclazate, negricioase cu intercalatii de gresii calcaroase ( 120 m grosime). Acest litofacies
este cunoscut in literatura de specialitate sub numele de ,,Strate de Carman Salan (I.
Bancila) si sub numele de ,,Strate de Lupchianu.
Senonianul superior.Cuprinde o succesiune litostratigrafica deosebita fata de
depozitele subiacente, cunoscute sub numele de ,,Strate cu Vnocarami (S. Athanasiu, G.
Macovei, I. Atanasiu).
Reprezinta o alternanta de marne, marno-calcare, gresii calcaroase, calcare grezoase,
gresii miocene slab calcaroase, microconglomerate cu fragmente de sisturi verzi, valcare
detritice si subordonat argile marnoase verzi si cenusii negricioase. Din aceasta varietate
litologica caracteristice sunt marnele si marno-calcarele vinete albicioase cu impresiuni de
faciesuri strabatute de diaclaze fine de calcit. Aspectul stratelor cu inocerami este de fapt
predominant calcaros in care succesiunea este ritmica, completa sau incompleta. Se
inregistreaza unele variatii de facies in sens longitudinal.
Grosimea stratelor cu inocerami este de 400 700 m. Prin continutul faunistic de
inocerami si foraminifere, acest litofacies apartine Senonianului.

57

Paleogenul. Este delimitat faunistic pana la Eocen, inclusiv oligocenul fiind lipsit de
argumente paleontologice. De altfel, stratotipurile oligocenului ridica probleme pe intregul
spatiu al planetei. Se nregistreaz o mare varietate faciala atat de la V la E cat si in timp pe
verticala ceea ce a dus la separarea mai multor litofaciesuri cu denumiri regionale variate.
Paleocenul.Se caracterizeaza printr-o sedomentare relativ uniforma cu exceptia partii
vestice. In baza se dezvolta un facies predominant calcaros, a carei individualizare o dau
calcarele detritice cu fenomen de grano-calcare si hieroglife de talpa. Sunt cunoscute sub
denumirea de ,,Strate de Izvor. In continuare urmeaza Stratele de Straja, care denota o
schimbare a conditiilor de sedimentare, caracteristice fiind predominare rocilor silicioase si
coloratia rosie. Litologic sunt constituite din argile, marne si calcare de culoare rosie
caramizie, verde cenusi sau vargata in alternanta cu gresii calcarose si gresii silicioase
glauconitice cenusii verzui in strate subtiri pana la 30 m, cu sortare gradata si hieroglife pe
talpa. Sunt numeroase fenomenele de silicifieri pana la aparitia silicatilor. Schimbarea
conditiilor de sedimentare este pusa pe seama unei afundari generale a ariei de sedimentare.
Limita stricta Paleogen-Eocen este fixata fie in baza Stratelor de Straja, fie la partea
superioara.
n continuare urmeaza un flis alcatuit din argile si marne ce alterneaza cu gresii
calcaroase, silturi, curbicorticale care treptat trec la gresii micacee masive de tip Tarcau. Sunt
cunoscute sub denumirea de ,,Strate de Sucevita (la V) si ,,Strate de Tazlau mai la V si spre
interiorul Unitatii de Tarcau.
n partea V a Unitatii de Tarcauconditiile de sedimentare sunt total diferite, care au
permis acumularea unor gresii miocene masive cunoscute denumirea de Gresia de Tarcau.
Eocenul.Se caracterizeaz prin conditii de sedimentare diferite de la o zona la alta.
Astfel au fost separate trei litofaciesuri ce se succed de la V la E :
- Litofaciesul de Tarcau ;
- Litofaciesul de Tazlau ;
- Litofaciesul de Doamna.
Litofaciesul de Tarcau, (Gresia de Tarcau), gresii miocene cenusii in bancuri cu
grosimi de 0.5 3 m, cu fenomene de sortari si hieroglife pe talpa. La partea superioara apar
intercalate conglomerate cu elemente de sisturi cristaline, intercalatii dispuse
neuniform.bancurile de gresii sunt separate de strate de pana la 100 m grosime de argile si
marne cenusii verzui, uneori intercalatii de argile rosii. Grosimea creste de la E la V ajungand
pana la 2000 m.
Litofaciesul de Doamna, se caracterizeaza printr-o mare uniformitate litologica pe
orizontale, insa pe verticala se pot separa mai multe secvente litologice. Contine partea
superioara stratelor de Sucevia, flis cu alternanta ritmica de gresii calcaroase, calcare
grezoase, gresii silicioase, argile si marne cenusii verzui, negricioase. Gresiile contin
asterocioline. n continuare urmeaza calcarele de Doamna (grosime 20 m), calcare alb galbui
sau cenusiu-verzui in strate centimetrice pana la 100 m grosime, separate de marne si argile
cenusiu-verzui. Calcarele cu frecvente silicifieri sub forma de noduli si lentile. Asociatii de
foraminifere.
Litofaciesul de Tazlu, se recunoaste din Valea Sucevei pana in Valea Bsca Mare,
unde I. Atanasiu l-a denumit ,,Panza de Tazlu. La S de Valea Oituzului I Dumitrescu l-a
descris sub numele de faciesul de ,,Piepturi-Puica. Insumeaza o grosime de 700 1000 m,
particularitatea acestui facies fiind gresiile micacee de tip Tarcau sub forma de pachete de
grosimi variabile. Acestea alterneaz cu grezo-calcare, marne si argile de tiul litofaciesului
de Doamna. O alta particularitate consta in disparitia calcarului de Doamna cu orizont
distinct. Fauna de micro si macroforaminifere, precum si cateva lamelibranhiate care stabilesc
prezenta eocenului inferior si mediu.
La S, ncepnd din zona Zabala partea estica a litofaciesului de Tazlau, iar din Valea
Ramnicu Sarat si litofaciesul de Doamna, sunt inlocuite de un tip flis ritmic monoton cu gresii

58

curbicorticale, marne si argile cu grosimea de 1200 m, cunoscut sub numele de ,,faciesul de

Colti.
Eocenul superior, desi are un litofacies predominant argilo-marnos, in cadrul
acestuia se pot separa trei orizonturi : Strate de Podu Secu, corespunzator litofaciesului de
Tarcau, Strate de Plopu, corespunzatoare litofaciesului de Tazlu si Strate de Bisericani,
corespunzatoare litofaciesului de Doamna.Caracteristic Stratelor de Podu Secu sunt gresiile
calcaroase in strate subtiri curbicorticale, cu hieroglife pe talpa si argile verzi si cenusii,
alcatuiesc un flis ritmic
Pentru Stratele de Plopu predomina argile si calcarele verzui cenusii si subordonat
gresii slab calcaroase. Culoarea roie verzuie sau vargata a argilelor din baza reprezinta un
orizont reper.
Pentru Stratele de Bisericani, de asemenea predomina argilele verzi cenusii cu
intercalatii subordonate de gresii slab calcaroase in strate centimetrice in care predomina
culoarea cenusie-albastruie (caracteristica+.
n cadrul celor trei unitati litologice, se pot separa trei unitati litologice:
- orizontul cu argile verzi, rosii si pestrite,
- orizontul cu argile cenusii si verzui,
- orizontul marnelor cu globicerine.
n continuare pe aria litofaciesului de Tarcau urmeaza ,,Stratele de Ardelula gresii
cu micacee si microconglomerate. Pe aria litofaciesului de Doamna urmeaza in continuare
,,Gresia de Lucacesti gresie silicioasa slab cimentata de tip Vilwa, iar pe aria litofaciesului
de Tazlau, ,,Strate de Lupoaia argile verzi si gresii curbicorticale, intre gresii silicioase.
Aceste litofaciesuri, desi difera ele sunt sincrone.
Oligocenul. De la E la V se recunosc trei litofaciesuri : Litofaciesul de Kliwa,
Litofaciesul de Moldovita, Litofaciesul de Fusaru, la care se adauga un al patrule in sectorul
sudic (incepand de la Basca Chiojdului) Litofaciesul de Pucioasa.
Succesiunea general n cele patru litofaciesuri este urmtoarea :
menilite inferioare (30 40 m), cu exceptia Litofaciesului de Fusaru, unde
lipsesc;
marne bituminoase cu extindere generala, culoarea neagra, care sub incidenta
aerului capata culoarea alba;
disodide inferioare de asemenea cu extindere generala, sunt sisturi argiloase
bituminoase cu sistuozitate proeminenta de culoare bruna negricioasa. Pe suprafetele de
sistuozitate rozete de gips, sulf si numeroase impresiuni de solzi si schelete de pesti.
Gresia de Kilwa (sector estic) care spre interior (Litofaciesul de Moldovita)
alterneaza cu gresii de Fusaru, iar la V, gresiile de Fusaru devin exclusive. In compartimentul
sudic, acestui nivel ii corespund Stratele de Pucioasa.
La partea superioara a Gresiei de Kilwa spre interior, aceasta este inlocuita cu stratele
de Vineiu, succesiune ritmica de gresii calcaroase cenusii, curbicorticale cu hieroglife pe
talpa si argile cenusii verzui. In sectorul sudic Stratele de Izvoarele cu facies asemanator si
cu orizonturi de cinerite la diferite nivele.
Urmeaz in continuare menilite si disodide superioare ce se dezvolta numai in sectorul
sudic.
Miocenul. Este intalnit numai in sectorul sudic de la Valea Buzaului spre sud,
alcatuind umplutura sinclinalelor de Salnic si Drajna. Cuprinde depozite ce apartin
miocenului inferior (aquitanian-burdigalian) cunoscute sub denumirea de Strate de Cornu, cu
urmatoare succesiune : complex inferior ce debuteaza cu gipsuri urmate de sisturi argiloase cu
resturi de pesti si resturi de plante. Acestea alterneaza cu gresii galuconitice, nisipuri,
conglomerate ; complexul superior marnocalcare in bancuri.
Formaiuni posttectonice

59

Apar numai in sectorul sudic, cand a reintrat in circuitul de sedimentare dupa faza de
orogeneza stirica, pe aria de dezvoltare a sinclinalului de Drajna si Slanic. Cuprinde depozite
pe intervalul Miocen Pliocen, cu urmatoarea succesiune :
Strate de Valea Leurzii argile negre-verzui si rosii, marne si marnocalcare cenusii
sau galbui, cu unele intercalatii de cinerite, calcare bituminoase si conglomerate.
Conglomeratele de Brebu, cu elemente specifice unitatilor carpatice ( sisturi
cristaline diabaze, calcare si gresii mezozoice si paleogene), cuprinse intr-o masa nisipoasa
cenusie sau roscata.
Tufuri si globigerine, cinerite tacitice albe sau verzui.
Formaiunea cu sare, brecie argilo-marnoas cenuie negricioasa cu lentile de
gipsuri, masive de sare (Slanic), grosimea de 600 m.
isturi argiloase cu radiolari, argile foioase, partial bituminoase, cu aspect disodidic
cu radiolari.
Marnele cu Spirialis, marne fine bogate in spirialis, cu intercalatii de gresii nisipuri si
rar cinerite (1200 m grosime). Miocenul supereior este transgresiv peste helvetian si tortonian
fiind reprezentate prin nisipuri si gresii moi, ce alterneaza cu argile si marne.
Pliocenul. Apare local in sinclinalul Drajna, fiind transgresiv cat si pe marginea
nordica a pintenului de Valeni gresii si marne cu Congerii (Congeria moldavica).
UNITATEA DE VRANCEA
Se situeaz la marginea estica a flisului extern, venind in contact cu zona de molasa.
Are un profil discontinuu datorita acoperirii tectonice a acestuia de catre Unitatea de Tarcau.
Apare in asa numitele semiferestre tectonice care de la N la S sunt urmatoarele :
- semifereastra Putna Suceava,
- semifeereastra Humor,
- semifereastra Bistritei,
- semifereastra Slanic Oituz,
- semifereastra Vrancea.
Constituie extinderea spre est a fosei de sedimentare si contine o succesiune
asemanatoare cu unitatea de Tarcau. Cuprinde depozite cretacice, paleogene si miocen
inferioare.
TECTONICA
Aria flisului extern a functionat ca arie de sedimentare inca din cretacicul inferior
(valonginian) odata cu ridicarea structurala a flisului intern si definitivarea acestuia ca unitate
structurala majora. Astfel se instaleaza un mediu euxinic ce a permis acumularea sisturilor
negre (Unitatea de Audia). Ulterior se trece la un mediu oxidant (turonian senonian), ca
urmare a miscarilor mediteraneene.
Primele cutari apar in Senonianul inferior, ca urmare a fazei de orogeneza
subhercinica, in care are loc ridicarea Unitatii de Audia peste depozitele mai noi din fata,
adica Unitatea de Tarcau. Mai tarziu, in Miocenul inferior, ca urmare a fazei de orogeneza
stirica are loc si structurarea Unitatii de Tarcau, cu amplificarea sariajului Unitii de Audia,
peste Unitatea de Tarcau si in acelasi timp a Unitatii de Tarcau spre E peste depozitele ariei de
sedimentare Vrancea.
Micrile alpine tarzii din faza molasica, ce a avut loc in Miocenul superior, detemina
amplificare sariajului in lungul fracturilor majore directionale si in acelasi timp sariajul
flisului intern peste depozitele mai noi ale zonei de molasa de la E. In aceasta succesiune a
fazelor de orogeneza se produce structura in panze a flisului extern cu amplificarea sariajului
flisului intern peste autohtonul din fata (flisul extern), amplificarea impingerii flisului extern,
peste zona de molasa si a acestuia peste depozitele Unitatii de Vorland. Aceste ample miscari
de deplasare prin sariaj au complicat in mod extrem structura formand structuri locale de tipul
cutelor solzi, digitatiilor, panzelor de rabotaj.

60

ZONA KLIPPELOR I A FLIULUI TRANSCARPATIC

Denumirea a fost introdusa de V. M. Muratov si adoptata de I. Dumitrescu in harta
tectonica a Romaniei, si este atribuita depozitelor de varsta Cretacic superior Paleogen, de
la V de zona central carpatica.
Ca arie paleogeografica ocupa pozitia cea mai V in ansamblul Carpatilor Orientali.
Se delimiteaza in partea V a Muntilor Maramuresului si la N de bazinul Transilvaniei. La vest
zona klippelor si flisului transcarpatic este acoperita de depozitele depresiunii Sighetului.
Formeaza culmile ce separa Maramuresul de Transilvania si culmile dintre Vaile Izei si
Viseului. A functionat ca o zona mai interna decat zona cristalino-mezozoica.
STRATIGRAFIA
n cadrul acestei unitati structurale se disting depozitele Cretacicului superior in facies
de flis la care se adauga fecies pelagic care apare sub forma unor klippe tectonice de
dimensiuni limitate, apartinand ca varsta Thitanicului Neocomanianului.
Prin urmare se deosebesc :
- zona klippelor tectonice
- invelisul klippelor.
Klippele tectonice
Se intalnesc in imprejurimile localitatii Poiana Botiza, a caror succesiune este
urmatoarea :gresii grosiere, calcare microdetritice sau oolitice, marno-calcare cu accidente
silicioase, sisturi calcaroase, marno-calcare visinii sau brun rosiatice. Fauna continuta le
atribuie varsta Tithonic Neocomanian.
Klippe de felul celor de la Poiana Botizei nu se mai cunosc in zona transcarpatica,
cele descrise in Carpatii Ucrainieni fiind de fapt insedimentari in depozite de wildflis. Aceste
depozites-au format intr-o fosa ce s-a deschis in Jurasicul superior ca urmare a ridicarii partii
mediene din zona central carpatica. Aceasta ridicare a determinat formarea a doua fose
simetrice cu conditii de acumulare simetrice (una in fata ridicarii unde s-au format depozitele
pelagice ale stratelor de lunca si alta in spate in zona transcarpatica). Fosa transcarpatica a
functionat independent fara legaturi paleogeografice directe.
Invelisul klippelor
Dupa exondarea din Cretacicul inferior si realizarea structurilor austrice, zona
klippelor si-a reluat functia de arie de sedimentare in care s-au acumulat depozite in facies
pelagic in Cretacicul superior. Procesul de acumulare continua pana in Paleogen, cand fosa
devine instabila si depozitele au caracter sinorogen (de flis). Faza de sedimentare se incheie
in Miocenul inferior, cand muscovitele stirice definitiveaza structura tectonica. Prin urmare
avem un de a face cu un singur ciclu de sedimentare. Prin foraje s-a constatat continuare spre
V a acestei structuri pe sub eruptivul neogen.
Cretacicul superior. Debuteaza cu brecii in care sunt remaniate fragmente de roci
componente klippelor. Urmeaza cca 100 m grosime de marno-argile, marne si marno-calcare
de culoare rosie caramizie cu pete verzi.
TECTONICA
Primul ciclu de sedimentare se incheie cu miscarile mezozoice care au format primele
structuri tectonice (dacide timpurii). Ciclul urmator de sedimentare au acoperit aceste
structuri, astfel incat efectele diastrofismului austric nu se observa. Probabil ca s-au produs
deformatii mari care au generat dislocari si suprapuneri tectonice structurile avand in general
directia NV SE.

61

Dup al doilea ciclu de sedimentare (Cretacic superior Paleogen), zona klippelor si

flisului transcarpatic a fost afectata de miscarile orogenice din Miocenul inferir insa mai
intens a fost diastroofismul stiric care a determinat aranjamentul structural major. Prin urmare
aceasta structura a flisului transcarpatic si klippelor apartin moldavide lor interne.
Diastrofismul stiric a determinat incalecarea zonei klippelor si a flisului transcarpatic
peste invelisul postectonic al zonei cristalino-mezozoice alcatuind Panza de Severin in
regiunea pasului Sebes si a Vaii Salautii. In timpul sariajului s-au format mai multe digitatii
orientate E V si cu directia de incalecare de la N la S. Astfel pe langa digitatia de Sebes se
individualizeaza de la localitatea Sacel spre V : digitatia Lapus si digitatia Botiza (din Valea
Baicului spre V)in fruntea acesteia apar klippele tithonic neocomaniene de la Poiana Botizii.
La N de la Valea Izei panza de Severin se continua de Carpatii Ucrainieni. Miscarile ulterioare
nu au determinat decat o scufundare, iar partea vestica unde zona a fost acoperita de marea
tortoniana astfel incat zona klippelor si flisului carpatic formeaza fundamentul depresiunii
Sighet si Baia Mare.
Paleogenul. Corespunde unei perioade de instabilitate care a determinat formarea unor
depozite de fli. Sunt in continuitate de sedimentare cu marnele laramice senoniene.
Paleocenul. Reprezinta o alternanta de argile rosii visinii cu strate subtiri de gresii
calcaroase. Trecerea de la Cretacic la Paleogen este marcata de explozia de dezvoltare a
foraminiferelor orenacee in dauna celor calcaroase. Afloreaza in Muntii Tibles si la Poiana
Botizei.
Eocenul.Alcatuieste o stiva de 1000 1500 m grosime de depozite de flis in care
predomina gresiile calcaroase cu hieroglife, argile verzui adesea rosietice (mai frecvent la
partea inferioara). Contine foraminifere de talie mare. Afloreaza pe suprafete intinse in Valea
Izei, incepand din pasul Setref si Valea Salautei spre V. la N de Valea Izei in regiunea Petrova,
unde se continua in Carpatii Ucrainieni.
Oligocenul. Este in continuitate de sedimentare fiind constituit dintr-o alternanta d
egresii si sisturi argiloase slab bituminoase. Uneori se intalnesc si intercalatii de roci silicioase
de tipul menilitelor (orizontul bazal). Deasupra urmeaza un orizont de gresii.
CARPAII ORIENTALI
ZONA VULCANISMULUI NEOGEN
VULCANISMUL NEOGEN, e o consecinta a ridicarii orogenului carpatic, in
conditiile demargine continentala sub carea avut loc subductia unitatilor de platforma de la
est.
Vulcanismul aparut pe partea opusa zonei de subductie, are loc la inceput un caracter
exploziv datorat lavelor acide. Se continua cu deversarea de lave calco-alcalinede tip andezitic
si se incheie cu efuziuni de lave bazaltice de tipul magmatismului final.
Aceasta evolutie, imprima vulcanismului neogen caracterul de magmatism subsecvent
tarziu.
Debutul activitatii vulcanice are loc probabil in Paleogen si continua pana in
Cuaternarul inferior. Dupa stingerea fenomenelor e vulcanism intervin factorii exogeni de
eroziune, astfel incat astazi intalnim ramasite ale structurilor vulcanice.
Vulacnismul s-a manifestat in trei sectoare :
3. sectorul sudic Muntii Harghitei Gurghiu Calimani ;
4. sectorul median Muntii Tibles Rodna Bargau
5. sectorul nordic Muntii Oas Gutai.
Aparatele vulcanice strabat in general formatiunile sedimentare, fie ale Carpatilor
Orientali, fie ale Bazinului Transilvaniei.
STRUCTURA PRODUSELOR VULCANICE :

62

1. o formatiune vulcano-sedimentara la partea inferioara rezultata intr-o prima etapa de

vulcanism in care produsele vulcanice sunt in amestec cu produsele de eroziune.
1. in a doua etapa are loc depunerea produselor unui vulcanism efuziv de tipul andezitelor si
dioritelor.
Formele de zacamant ale rocilor vulcanice sunt de tipul dyke-urilor, sillurilor,
lacolitelor.
In mai multe sectoare se recunosc aparatele vulcanice : ex. Muntii Gurghiului (Seaca
Tatara, Ciumani Fierastraie). In sectorul median, conurile vulcanice au fost indepartate
prin eroziune astfel incat se pastreaz zona de con vulcanic sub forma unor corpuri intruzive.
Paroxismul vulcanic in acest sector, a fost urmat de o faza hidrotermala ce a avut
conditii de metalogeneza in zona Toroiaga Baia Borsa.
Corpuri intruzive mai exista in zonele :
- varful Corni din nordul Bargaului ;
- Magura Mica, la vest de precedentul ;
- Magura Sturzilor, la V de Magura Mica ;
Sangeorz Bai si Poiana Silvei, ocupa pozitia cea mai vestica a Muntilor
Bargaului ;
- Dealul Miroslava, la nord de Muresenii Brgaului
- Muntele Toroiaga, din Masivul Rodna
- Muntele Tibles.
In sectorul N- NV al vulcanismului neogen, se individualizeaza trei fasii de paroxism.
O singura faza metalogenetica a fost pusa in evidenta, ea corespunzand sfarsitului ciclului
median de vulcanism.
VRSTA VULCANISMULUI
Cronologic, primele manifestari vulcanice au avut loc in sectorul median (zona Rodna
Bargau Tibles), probabil in Paleogen. Dupa aceasta a avut loc extinderea vulcanismului
spre NV si SE (sectoarele noordic si sudic).
Pentru sectorul nordic, (Oas Gutai), vulcanismul debuteaza in Neogen.
Pentru sectorul sudic, (Harghita Gurghiu Calimani), problema debutului activitatii
vulcanice ramane deschisa datorita gradului mare de acoperire.
Sectorul Climani Harghita
Intre Bistrita Bargaului Izvoarele Dornei si Valea Muresuli.
Muntii Climani
- vulcanism etapa I, forma vulcano-sedimentara,
- vulcanism etapa II, roci efuzive de tipul dacitelor, andezitelor si
pirocalstitelor.
Munii Gurghiu
- intre Valea Muresului si Trnava Mare,
- aparatele vulcanice : Seaca Tataru, Ciumani Fierastrau.
Aparate vulcanice conservate cu diametrul bazei de 3 5 kilometri.
Au avut loc doua etape de vulcanism :
- etapa I vulcano-sedimentara ;
- etapa a II-a roci efuzive asemanatoare celor din Calimani (diferite
tipuri de andezite)
Muntii Harghitei
- sunt cuprinsi intre Tranava Mare si Olt
- aparate vulcanice : Ostras, Filia, Harghita Madaras, Harghita
Ciucului, Maghies, Sfanta Ana.
- Au avut loc doua etape de vulcanism
Sectorul Brgu Rodna ibles

63

Lipsesc curgerile de lave si produse piroclastice. Se prezinta sub forma unor corpuri
intruzive in cadrul sisturilor cristaline sau depozitelor paleogene.
Corpul eruptiv : Magura Mica, Magura Sturzilor, Sangeorz Bai, Dealul Miroslava.
Sectorul Guti Oa
Muntii Oa
Un relief mai coborat sub forma unor platouri in care dyke-urile ies in evidenta.
Muntii Guti
Relief mai pronuntat, datorat de ezenta conurilor vulcanice.
Prezinta trei tipuri de vulcanism :
ciclul I de tip acid, exploziv,lave riolitice, rio-dacitice
ciclul II dateaza din Sarmatian pana in Pliocenul inferior, lave de tip
intermediar de compozitie andezitica si dacitica la acre se asociaza si o faza de metalogeneza.
faza I hidrotermala, sarmatiana, a dus la forarea mineralelor polimetalice,
argentifere.
faza a II-a tine din Sarmatianul superior pana in Pliocenul inferior, cuprinde
dacite, andezite cuartifre insotite de metalogeneza, in zona Baia Mare.faza a III-a cuprinde
Pliocenul inferior pana in Pontian, andezite piroxenice si andezite feroxenice cu hornblenda.
Ciclul III Pliocenul superior pana in Cuaternarul inferior, marcheaza in mare
parte structura anterioara, este predominant efuziv : andezite bazaltice, andezite piroxenice.
ZONA DE MOLAS (DEPRESIUNEA PERICARPATIC)
Miscarile orogenice stirice au dus la o ridicare structurala a zonei interne a Carpatilor
Orientali, in timp ce apele marine au fost impinse spre E, unde se accentua o zona
depresionara in fata unitatilor de vorland.
Depresiunea creata functiona ca zona de vanafosa in raport cu vecinatatile de la E si
V care erau exondate si supuse proceselor de denudare. Acest mediu marin se intindea spre
NV comunicand cu bazinul extraalpin, iar spre S comunica cu bazinul creat in fata catenei
montane meridionale. Ridicarea tectonica existenta intre Valea Argesului si Valea Dambovitei
a determinat evolutia separata a sectorului nordic, ce constituie bazinul moldo-valah, si a
sectorului sudic ce constituie Depresiunea Getica.
In Miocenul superior, spre finele acestuia are loc o submersare generala si a unitatilor
de vorland, mediul marin extinzandu-se peste Platforma Moldveneasca, peste Dobrogea de
Sud si in continuare spre sud pana in fata Muntilor Balcani, constituindu-se bazinul dacic.
Zona bazinului dacic a fost afectata de miscarile orogenice, in conditiile unei
subsidente active, care au permis acumularea unei stive groase de depozite sedimentare ce
constituie o unitate structurala majora carpatica cu pozitia cea mai externa a Carpatilor
Orientali.
Este cuprinsa intre zona flisului si linia pericarpatica, intinzandu-se de la nord pana in
Valea Dambovitei. Latimea maxima, de 30 3 km, o are la N pana in Valea Moldovei, dupa
care latimea creste continuu pana la 35 km in zona dintre Bistrita si Trotus. In continuare se
mentine cu o latime considerabila pana la Valea Dambovitei.
Raportul dintre zona flisului si zona de molasa este tectonic cu caracter de incalecare.
Astfel, de la N pana in Valea Buzaului, zona de molasa vine in contact fie cu Unitatea de
Tarcau, fie cu Unitatea de Vrancea. In continuare, zona de SV, zona de contact tectonic este
marcata de depozite recente care depaseste linia pericarpatica si inainteaza peste zona
flisului. Zona de molasa din punct de vedere morfologic constituie relieful de dealuri si
depresiuni a zonei pericarpatice.
STRATIGRAFIA
Depozitele sedimentare neogene ale zonei de molasa sunt in continuitate de
sedimentare incepand cu Miocenul, care la randul lui este in continuitate de sedimentare cu

64

depozitele Paleogenului. Prin urmare, ultimele depozite ale fundamentului zonei de molasa
sunt depozite paleogene care apar sporadic in culmile Plesu si Pietricica, care fie sunt olistolit
insedimentate in conglomeratele miocene, fie sunt klippe de rabotaj generate de fenomenul
de sariaj. In culmile Plesu si Pietricica se recunosc termenii Eocenului si Oligocenului, ce se
incheie cu menilitele superioare.
Conditii de sedimentare diferite de la o zona la alta a determinat acumularea unor
depozite cu mari variatii de faciecs atat lateral cat si pe verticala. De asemenea, continutul
faunistic redus nu permite stabilirea coronostratigrafii valabile la scara regionala. De aici si
multitudinea denumirilor litofaciale ce poarta caracterul conditiilor locale.
MIOCENUL
Intr-o schema simplificata, depozitele miocene debuteaza printr-un complex de 300
400 m grosime de brecii argiloase cu intercalatii de sare gema si saruri de potasiu si
magneziu, la care se adauga argile gipsisfere cu intercalatii subtiri de gresii cunoscut sub
denumirea de formaiunea salifer inferioar. Acest stratotip indica ca regimul lagunar
inceput in Oligocen s-a accentuat in Miocenul inferior.
Litofaciesul formatiunii salifere inferioare specific partii moldovenesti a zonei de
molasa corespund mai la S, in zona Prahovei. Formatiuni salifere inferioare apartin
masivele de sare de la Targu Ocna, Baltatesti, Tazlau.
Sedimentarea continua cu un complex de 400 500 m grosime reprezentat printr-o
alternanta de gresii si marne cenusii cu intercalatii de marne roscat brune cu aspect bariolat
ce formeaza suita vrgat inferioara.
Lateral, spre E, conditiile de sedimentare sunt diferite, caracteristic zonelor marginale
in care s-au depus conglomerate cu elemente de sisturi verzi (conglomerate de Plesu,
conglomerate de Pietricica) depuse in conditiile erodarii zonei de vorland de la E care era
ridicata deasupra nivelului marin. La distante mai mari de zona de erodare, s-au depus gresii
pe suprafata carora s-au pastrat impresiuni de picaturi de ploaie si de urme de pasi de pasari.
In Miocenul mediu conditiile de sedimentare se pastreaza formandu-se suita vargata
superioara (grosime 2000 m) cu aspect flisoid, pe rama vestica a zonei de molasa. La
exterior, conditiile de sedimentare sunt diferite, care au permis sedimentarea preponderent a
gresiilor iar la diverse nivele apar sisturi calcaroase. Suita vargata superioara cu variatiile
sale laterale apartin helvetianului , cu o larga dezvoltare in regiunea de curbura in axul unor
cute sinclinale, iar spre sud apar in axul cutelor diapire.
Sedimentarea continua in conditiile marine normale, dupa care urmeaza un regim
lagunar. Astfel se depune orizontul marnelor si tufurilor cu globigevine marine cineritice,
cinerite dacitice fine si grosierecu intercalatii de gresii si marne cu globigerine (apartin
tortonianului).
Urmeaz faciesul lagunar in care se formeaza formatiunea salifera superioara, ce se
prezinta ca o brecie cu matrice marno-argiloasa de culoare albastruie cenusie, la care se
adauga nisipuri, gresii, gipsuri si sare. Formatiunii salifere superioare ii apartin multe din
masivele de sare din Moldova.
Ca urmare a miscarilor stirice tarzii au loc modificari paleogeografice importante,
zona marina extinzandu-se peste unitatile de vorland, conturandu-se bazinul dacic. Astefl, in
Tortonianul superior se depune orizontul sisturilor cu radiolarii , gros de 10 20 m, sisturi de
tipul disoditelor, dupa care succesiunea tortoniana se incheie cu orizontul marnelor cu
spirialis. Lateral, corespunzator matnelor cu spirialis, au loc variatii de facies cu depunere de
calcare organogene cu intercalatii de gresii calcaroase (zona Moldovei Centrale, Valea
Trotusului, Valea Casimcei).
Miocenul superior marcheaza transgresiunea marina peste intreaga zona de vorland.
Aceasta a fost determinata de miscarile moldavice (sarmatian inferior), care au dus la
incalecarea zonei marginale peste vorland, iar mai tarziu, in Sarmatianul mediu ca urmare a
miscarilor attice a avut loc ridicarea ansamblului carpatic, inclusiv a depresiunii marginale.
Instabilitatea tectonica a determinat mari variatii de facies si discontinuitati stratigrafice.

65

Sarmaianul.Este transgresiv in unitatile de vorland, insa in zona marginala s-a

limitat la un bazin de sedimentare de la Valea Trotusului pana in Valea Ialomitei.
Bazinul de sedimentare ocupa, in general, zonele depresionare ale cutelor sinclinare in
care se distinge un facies de larg pelagic, si un facies de margine litoral.
In faciesul de larg s-au depus depozite in general cuartoase, bogat faunistic, iar in
zona de margine un facies recifogen, de calcare organogene cu lamelibranhiate, briozoare. In
Sarmatianul mediu si superior, faciesul de larg este argilos, marnos, in timp ce la margine
depozite de nisipuri in alternanta cu argile si intercalatii de calcare. Uneori in axele
anticlinalelor aceste cute lipsesc.
PLIOCENUL
Marcheaza o miscare de subsidenta intensa ce a permis acumularea unor depozite cu
grosimi de cateva mii de metri. De asemenea structura litofaciala a depozitelor arata ca pe
masura umplerii avanfosei se trece de la conditii marine normale la conditii salmastre de apa
dulce.
Meoianul. Depozitele pliocene debuteaza cu depozite de apa salmastra in zonele de
margine si mediana spre larg, fiind reprezentate printr-o alternanta de argile nisipoase si argile
nisipoase cu frecvente micele cineritice. In partile marginale facies mai grosier, gresii
calvaroase si calcare oolitice.
La N de Valea Ramnicului Sarat, faciesul este diferit, cu gresii grosiere cu ciment slab
cimentate, in alternanta cu marno-argile bogate in material cineritic. De remarcat este prezenta
unor prundisuri ce constituia structura unor conuri de dejectie la marginea structurii ridicate
de la interior, ca urmare a actiunii apelor curgatoare cu caracter torential ce coborau din zona
Carpailor. Grosimea materialelor esra de pana la 1200 m.
Ponianul. Continua intr-un facies marnos monoton, care la partea superioara
marcheaza o schimbare a conditiilor de sedimentare prin intercalatii nisipoase frecvente. Are
grosimi de la 200 m in Valea Dambovitei, pana la 2000 m in zona de curbura.
Bogat fosilifer : Limnocardium si Valenciennius, Congesii.
Dacianul.n continuitate de sedimentare, in care conditiile marine sunt favorabile
depunerii unor depozite de nisipuri si gresii cu intercalatii subordonate de argile si marne la
care se adauga stratele de carbuni. Stratele de carbuni sunt frecvente in sectorul sudic, acestea
disparand spre N. De asemenea foarte fosilifer.
Romanianul.ncheie succesiunea Pliocenului, cu un facies predominant marnos cu
fauna ce marcheaza trecerea la un mediu lacustru cu carbuni in baza. Aceste conditii indica o
reducere a proceselor de subsidenta si tendinta de colmatare a bazinului de acumulare.
TECTONICA
Arhitectura tectonica a zonei de molasa a fost definitiva in doua faze.Intr-o prima faza
se produce in Miocen, odata cu declansarea diastrofismului stiric tarziu cand are loc ridicarea
partii interne a Carpatilor Orientali sariajului zonei de flis peste zona de molasa si cutare
intensa a depozitelor de molasa.
Ulterior in Miocenul superior, odata cu orogeneza moldavica determina incalecarea
zonei de molasa peste unitatile devorland in lungul faliei pericarpatice, incalecare pusa in
evidenta cu foraje cu o amplitudine de 8 km. Odata cu miscarile moldavice are loc
desavarsirea structurii Carpatilor Orientali in cele 7 unitati majore cu caracter de panze de
sariaj, ca urmare a miscarilor diastrofice ce s-au propagat de la interior spre exterior.
Ridicarea partii interne a zonei de molasa este compensata de o subsidenta accentuata la E
unde are loc depunerea depozitelor miocen superioare pliocene, sub forma unei structuri
monoclinale. Astfel se poate vorbi despre o molasa inferioara intens cutata si o molasa
superioara mai slab cutata, sub forma unui monoclin general.
Contactul dintre zona de molasa inferioara si superioara in sectorul de la N de Buzau,
este tectonic in lungul faliei Casin Bisoca.
Sectorul sudic are o structura aparte data mai ales de prezenta masivelor de sare.

66

Micarile de orogeneza au dus la deformatii plicative intense in care se remarca

structuri anticlinale ridicate mult tectonic in raport cu zonele sinclinale foarte largi ce le
separa. Orientarea structurilor aproximativ paralela cu aliniamentul orogenului carpatic
Prezenta masivelor de sare supuse fortelor tangentiale a determinat formarea unor
structuri speciale pe care L. Mrazec le-a denumit cute diapire anticlinale foarte stranse cu
samburi de sare sua de argila cu sare. De la interior spre exterior se remarca urmatoarele
aliniamente de cute diapire.
In sectorul nordic, aliniamentul cutelor diapire revarsate in care masivul de sare este
desradacinat si adus la suprafata, anticlinalele : Podenii Vechi, Lapos, Bustenari, Carbunesti,
Ocnita.
n sectorul median, aliniamentul cutelor diapire exagerate in care samburele de sare
strapunge toate formatiunile pana aproape de suprafata : anticlinalul Udvesti, Baicoi
Moreni, Gura Ocnitei.
n sectorul sudic, aliniamentul cutelor diapire atenuate in care formatiunea cu sare nu
strapunge pana la zi depozitele acoperitoare.
Aliniamentul cviptodiapirelor in care masivul de sare numai a boltit formatiunea
acoperitoare : structurile Bercea Arbanesti , Urlati, Vladeni, Bucsani.
Diapirismul a fost accentuat de miscarile orogenice valahe de la finele pliocenului care
au dus si la cutarea depozitelor villafranchiene ce marcheaza trecerea la depozitele
cuaternarului.
CARPATII ORIENTALI
1. RESURSE MINERALE SI ELEMENTE DE PROGNOZA
Prin complexitatea structurii geologice, Carpatii Orientali contin o varietate de conditii
privind acumularea substantelor minerale utile.
Aceste resurse pot fi grupate astfel :
- zacaminte de minereuri ;
- zacaminte de combustibili minerali ;
- zacaminte de sare si saruri ;
- roci utile.
Zacamintele de minereuri, sunt legate de zona cristalino-mezozoica si de eruptivul
neogen.
Astfel se cunosc :
- minereuri de sulfuri complexe : blenda, galena, pirita, calcaopirita ;
- zacaminte auro-argentifere ;
- zacaminte de fier ;
- zacaminte de mangan :Muntii Bistritei ;
- zacaminte de sulf : Calimani, Pucioasa ;
- zacaminte de muscovit : pegmatite.
Combustibili minerali :
carbuni la : Codlea Vulcan (carbune brun epuizat) ; Comanesti
(depozit sarmatian) ; lignit, in zona pericarpatica, in zona cutelor diapire ; turba, in
zona Vatra Dornei, Poiana Stampei.
- petrol si gaze : unitatea pericarpatica, zona flisului.
Zacaminte de sre si saruri, formate in regim lagunar, aquitanian tortonian.
Roci utile, calcare, dolomite, gipsuri, roci ornamentale si constructive.
REZERVATII GEOLOGICE
1.
LACUL ROSU CHEILE BICAZULUI
Lacul Rosu s-a creat prin bararea Vaii Bicazului, printr-o alunecare masiva a
grohotisurilor si versantul Masivului Ucigasu.

67

Cheile Bicazului, ocupa primul loc din salba unor asemenea structuri din Carpatii
Romanesti. Sunt chei sapate in calcare cu adancimi de 200 300 metri.
2.
MASIVUL MUNTICELU SI CHEILE SUGAULUI
Este un masiv calcaros c formatiuni carstice, contine calcare cu fauna bogata :
branhiopode, bivalve, gasteropode. Reprezinta un petic de acoperire al panzei transilvane.
3. PIATRA TEIULUI
Martor de eroziune al unui relief carstic, situat pe traseul Piatra Neamt Vatra Dornei,
pana la podul care traverseaza Lacul Bicaz. Se situeaza la capatul din amonte al Lacului
Bicaz. Cuprinde calcare coraligene cu numeroase foraminifere, echinoderme, corali. Varsta
este cretacica.
4.STNCA ERBETI
Martor de erozine in formatiunile sarmatice ale Podisului Moldovenesc, domina
drumul judetean Girov Hanul Ancutei desprins din drumul national Piatra Neamt Roman.
Cuprinde bancuri de gresii dure, apartine Sarmatianului.
5
PUNCT FOSILIFER PLAIUL HOILOR
Cuprinde calcare fosilifere. Este situat in prelungirea Paduchiosu, unde se trece
cumpana apelor intre Valea Prahovei si Valea Ialomicioara, pe traseul Moroieni Sinaia (8
km. de Sinaia).
6 PIETRELE DOAMNEI
Sunt martori de eroziune au unui recif cretacic, din platoul Muntelui Rarau. Sunt mai
multe masive : Alunisul, Greabanul, Piatra Zimbrului. Prezinta calcare, cuprinde Triasicul
pana la Cretacicul inferior.
7 DOISPREZECE APOSTOLI
Martori de eroziune in depozite vulcanice, sunt situati in partea de nord vest a
Muntilor Calimani, prezinta agolerate vulcanice.
8 LACUL SFANTA ANA
Relief vulcanic cu cratere, este situat in masivul Ciomatu din alcatuirea Muntelui
Harghita.
9 MUNTELE PUCIOSU TURIA
Pesteri cu emanatii solfatariene si mofetice, acces prin soseaua Bixad Targu
Secuiesc.
10 VALEA IADULUI
Vale cu un numar mare de mofete si izvoare minerale. Accesul se face pe soseaua
Bixad Targu Secuiesc.
11 BAZALTE DIN MUNTII PERSANI
La Racos, Rupea si Valea Columnei, bazalte columnare.
CARPAII MERIDIONALI
Deschiderea zonei rift in zona sudica si evolutia acestuia la stadiul de geosinclinal au
dus la formarea structurii muntilor Carpatii Meridionali.
Structura duferita a acestora in raport cu Carpatii Orientali denota ca aria geosinclinalului a
avut o evolutie independenta.

68

O prima caracteristica este ca aria geosinclinalului a functionat ca arie de acumulare

din Paleozoic pana in Cuaternarul Inferior, neinregistrandu-se fenomenul de migrare a
geosinclinalului. Nu se intalneste o zona continua propriu-zisa de flis, neexistand decat o fosa
mai intensa care a generat astfel de depozite.
Principalele faze de orogeneza care au structurat Carpatii Meridionali au fost :
- faza austrica din Cretacicul inferior care a dus la un amplu sariaj
(sariajul getic),
- faza laramica de la sfarsitul Cretacicului Paleogen in care s-a format
actuala structura in panze si s-a format depresiunea marginala (Depresiunea
Getica).
Miscarile ulterioare au avut mai mult efecte rupturale, in lungul carora s-a format
depresiunile intramontane si au complicat structura zonei de molasa.
In aceste conditii Carpatii Meridionali, spre deosebire de Carpatii Orientali, nu sunt
compusi decat din zona cristalina cu invelis paleozoic-mezozoic si zona de molasa.
Carpatii Meridionali se intind de la Valea Dambovitei la vest si Dunare la sud, la nord
sunt lmitati de Depresiunea Transilvaniei si culoarul Muresului, la sud Platforma Valaha.
ZONA CRISTALINO-MEZOZOICA
Formeaz n intregime zona muntoasa a Carpatilor Meridionali, cu doua trepte de
altitudine :
- altitudine de peste 2000 m ce inglobeaza Fagaras, Lotru, Capatana,
Cibin, Sebes, Parang, Valcan, Retezat, Godeanu si Tarcu.
- altitudine sub 1500 m ale muntilor Mehedinti, Cernei, Semenic, Almaj,
Poiana Ruscai.
Catena muntoasa este adanc sectionata de o retea hidrografica cu dispozitie centrifuga,
multe dintre rauri si parauri isi au originea in circurile glaciare ale tinuturilor alpine.
Stratigrafia
In comparatie cu Carpatii Orientali, zona cristalino-mezozoica a Carpatilor
Meridionali a avut o evolutie in timpuri prealpine, relativ diferita reflectata in aranjamentul
geostructural. Astfel s-au diferentiat doua mari domenii cu caractre geologice structuraltrectonice proprii, care in urma proceselor diastrofice alpine, aceste caractere s-au accentuat,
astfel incat s-au individualizat doua unitati structurale :
- autohtonul danubian
- pnza getic.
Local se adauga si o a treia unitate structurala : Panza de Severin, consecinta
aacumularii intr-o fosa a depozitelor cu caracter de flis.
Autohtonul danubian
Este pus in loc in urma fazei de orogeneza laramica de la sfarsitul Cretacicului, odata
data cu incalecarea autohtonului danubian de catre Panza Getica, sub forma unui amplu sariaj.
Autohtonul danubian este descoperit de eroziune intr-o larga semifereastra a Panzei Getice,
cunoscuta sub numele de semifereastra Parnag-Retezat-Almaj.limita semiferestrei pleaca din
localitatea Polovraci spre N, descrie un arc de cerc in regiunea izvoarelor Lotrului trece prin
Depresiunea Petrosani pe la N de Retezat, dupa care se indreapta spre S pe la V de Muntii
Almaj si atinge Dunarea in zona Berzeasca.
Autohtonul danubian constituie relieful urmatoarelor masive muntoase Parng,
Vlcan, Cernei, Platoul Mehedinti, Retezat, Tarcu, Almaj. In cuprinsul autohtonului apar o
serie de petice de acoperire a Panzei Getice, in zona Muntilor Godeanu si Platoul Mehedinti.
In ceea ce priveste consistenta, autohtonul danubian este format din sisturi cristaline si
roci magmatice ce corespund mai multor cicluri tectono-magmatice prealpine. Invelisul
acestui fundament este format din formatiuni sedimentare apartinand intervalului Paleozoic
superior Cretacic superior.

69

a.Masivele cristaline prealpine

In constitutia masivelor cristaline prealpine intra foramtiuni care pe baza faciesurilor
metmorfice, pe baza relatiilor stratigrafice si pe considerente geocronoologice si
paleontologice, sunt o consecin a ciclurilor tectono-magmatice:precadomian, cadomian si
caledonian timpuriu.
Ciclul precadomian
In acest ciclu tectono-magmatic s-au constituit sisturi cristaline mezometamorfice,
care afloreaza pe suprafete limitate in sectorul N al autohtonului danubian si pe arii mai
extinse in Muntii Almaj.
Astfel in diferite sectoare sunt descrise sub denumiri ca : seria de Rof, afloreaza in
zona bazinului Rului Mare, fiind considerate cele mai vechi formatiuni cristaline.
In Muntii Almj sunt descrise ca seriile de Jehova, Poiana Mraconia, Neamtu. In
constitutia lor intra sisturi cu biofit si clorit, cuartite cu granati, cuartite feldspatice care
alterneaza cu amfibolite si gnaise, micasisturi. Sisturile sunt strabatute de corpuri magmatice
acide granite, sienite, porfire si lamporfire. Varsta sisturilor mezometamorfice este considerata
a fi cel mult Proterozoic superior, prin relatiile cu sisturile epimetamorfice suprajecente.
Magmatismul precadomian initial se pare ca a fost de natura bazica care ulterior a fost
metamorfozat rezultand amfibolite. Nu se cunosc produse ale unui magmatism plutonic.
Ciclul cadomian
In Proterozoicul superior aria geosinclinala se extinde in zona in care au functionat un
sistem de fose cu anumite caracteristici proprii. In acestea s-au acumulat preponderent
depozite psamito psefitice care au fost metamorfozate in faciesul sisturilor verzi. La acestea
s-a adaugat o activitate magmatica plutonica ale carei produse sunt numeroasele corpuri
granitoide. De altfel magmatismul intens contemporan si penecontemporan este o
caractreistica a orogenezei cadomiene.
Datorita variatiei conditiilor de sedimentare, formatiunile au recvistalizate in procese
epimetamorfice rezultand un facies al sisturilor verzi descris in mai multe serii : Vlcan,
Corbu, Vodna, Lainici Pius.
Stratigrafia acestora a fost pusa la punct in sectorul Parang-Valcan-Retezat
recunoscandu-se succesiuni de roci variate, sisturi gnaisice si cuartitice, sisturi amfibolitice,
amfibolite, metadiocrite, metagabbrouri, hornblende, sisturi sericito-cloritoase, sisturi sericitocloritoase cu grafit, sisturi grafitoase, sisturi verzi.
Ca urmare a magmatismului, la contactul cu corpurile magmatice se observa o
accentuare a proceselor metamorfice, ce tind spre caracteristici de mezozona. Pe baza unei
urme de microflora, se stabileste varsta sisturilor epimetamorfice din autohtonul danubian ca
fiind Proterozoic superior Cambrian inferior.
Magmatismul cadomian
Caracteristic ciclului cadomian este magmatismul plutonic sin si tardocinamic, care a
dus la punerea in loc a numeroase corpuri granitoide care au generat fenomene de
migmatizare si de contact rezultand sisturi cristaline sincinematice. Sunt masive care apar in
general in axul unor ridicari anticlinale sub forma eliptica alungita pe zeci de kilometri sub
forma unor stocxuri cu forma neregulata sau sub forma unor domuri. In general sunt dispuse
paralel cu directia sisturilor cristaline. aCestea sunt dispuse pe trei aliniamente, de la exterior
(de la S) spre interior (la N), acestea fiind urmatoarele :
- Nedeia uita Tismana
- Parng Vlcan Cernei Ogradena
- Retezat Cherbelezu Dunare.
Ciclul tectono-magmatic (orogenic)caledonian
Dupa incheierea orogenezei cadomian zona peneplenizata a autohtonului danubian
este regenerata in Paleozoicul inferior formandu-se mai multe arii de acumulare insotite de un

70

magmatism bazic. Astfel s-au acumulat formatiuni groase vulcano-sedimentare foarte

heterogene, care au fost metamorfozate foarte slab in faciesul sisturilor verzi, rezultand sisturi
ankimetamorfice. Acestea au dispozitie transgresiva peste depozitele mai vechi.
Sunt descrise sub forma seriei de Tulia, constituite in trei complexe, ce debuteaza cu
metaconglomerate cu matrice aropilo-ascoziana, ascoze rasietice, calcare in placi, sistuir
sericito-cloritoase, filite grafitoase si cuartite arcoziene grafitoae.
Apare in niste structuri sinclinale pe zone restranse aproape de contactul tectonic
autohton Pnza Getic. Vrsta este Paleozoic inferior (antesilurian) deci antehercinic.
Masive de roci bazice
Prezenta unor corpuri magmatice bazice in cuprinsul autohtonului danubian desi cu
unele controverse, se considera ca apartin ciclului tectono-magmatic caledonian.
Au o mare dezvoltare in Muntii Almaj si cu aparitii locale in Muntii Parang. Sunt
corpuri magmatice alcatuite din gabbrouri si serpentinite, cunoscute in zona Muntilor Almaj.
In zona Muntilor Parang sunt intalnite diferite tipuri de serpentinite. Importante sunt
rocile asociate precum sunt : roci calcaroase cu fisuri umplute cu azbest, crisotil, melaxit, care
au la baza o magma primara ultrabazica care a suferit procese de diferentiere gravitationala,
urmate de serpentinizare cu formare de cromit si metasomatoza la temperatura scazuta.
b. Invelisul masivelor cristaline (Cuvertura sedimentar)
Dup orogeneza caledoniana din Paleozoicul inferior, domeniul danubian a functionat
ca o zona stabila supusa numai unor miscari oscilatorii. pRin uramre in Paleozoicul mediu si
superior a fost succesiv acoperite de ape, acumulandu-se depozite continentale sau
subcontinentale ce au alternat cu perioade de exondare cand zona este supusa peneplenizarii.
Fazele de sedimentare corespund Silurianului si apoi Carbonifer Permianului inferior.
La nceputul Mezozoicului, odata cu orogeneza alpina, domeniul danubian este
regenerat in arie geosinclinala in cuprinsul careia s-au foramt mai multe fose de acumulare de
depozite sedimentare. Fosele erau separate de coama unor cordiliere, structural ridicate, care
au deerminat o subsidentaactiva a ariilor de acumulare. Astfel de fose au functionat in zona
sudica a Muntilor Almaj, atat la NE de acestia in culuarul Caransebes Mehadia. O a treia
zona este cunoscuta in partea estica a autohtonului, iar o alta mai restransa, in partea de SE.
Procesul de sedimentare din ciclul alpin debuteaza in Mezozoic, la inceput un facies
continental (Liasicul), dupa care se instaleaza un regim marin de tip mediteranean, care a
favorizat acumulari masive de depozite carbonatice. Procesele de sedimentare continua pana
la sfarsitul Cretacicului, cand, ca urmare diastrofismului laramic a avut loc exondarea
generala a zonei.
Ciclul de sedimentare jurasic-cretacic, este intrerupt de intervalul cretacic inferiorcretacic superior ca urmare a diastrofismului austric cand zona a fost mersa si supusa
exondarii.
Dac n domeniul carpatic oriental diastrofismul austric are un rol major in formarea
sariajului suitei transilvane peste suita bucovinica, in zona carpatica meridionala nu s-a
manifestat prin miscare pe verticala, prin deformatii plicative rupturale sub forma cutelor
solzi.
Zone de acumulare : Svinita Svinecea, Prisacina, Cerna Jiu si Cosustea. Dupa
exondarea laramica, numai in Miocenul superior, zone marginale devin arii de acumulare in
care s-au desprins formatiuni posttectonice.
Din punct de vedere licfonic, zonele de acumulare prezinta o structura complicata si
diferita de la o zona la alta. Astfel, zona Svinita Svinecea si zona Prisacina, sub forma unor
largi sinclinale, cu cute solzi si formate in faza austrica, cu continuarea deformarilor si cu
faza laramica. Zona Cerna Jiu are o structura tectonica diferita, cu deformatii foarte mari,
care au dus la formarea unor duplicaturi si in general la acoperirea tectonica a depozitelor
cretacice superior de catre cele jurasice cretacic inferior. Aceasta structura este de asemenea

71

datorata fazelor orogenice mezocretacice si laramice. O situatie similara exista in zona

Cosustea, insa deformatiile sunt de mai mica amploare.
Zona Svinita Svinecea
Situat n partea vestica a Muntilor Almaj, latime maxima pe Dunare, intre localitatile
Svinita si Cozla. De la Dunare se extinde spre nord pana in zona varfului Svinecea Mare si
Sfardinu, in lungul vaii Sirinia (zona Sirinia). La vest se separa a doua zona cu profil ingust,
denumite zona Drencova sau sinclinalul Cozla Camenita. Cuprinde doua cic luri de
sedimentare :
- ciclul prebaikalian carbonifer permian ;
- ciclul prealpin jurasic cretacic.
Carboniferul Apare pe ambele flancuri ale zonei, si anume :
in flancul estic la Baia nNoua sub forma unui sinclinal strivit in masivul dde
serpentinite si pe paraul Rovalina.
in flancul vestic pe valea Cozilelor si Dragosela la NV de localitatea Bigar.
Constituit din faciesul specific carboniferului : conglomerate, gresii, sisturi argiloase si
carbunoase cu intercalatii de carbuni.
Permianul. Dezvoltat in facies continental lacustru, marcat de eterogenitatea
depozitelor ; acestea fiind de natura terigena. Acestora li se adauga roci de natura vulcanica.
Are o larga dezvoltare in partea vestica si sudica (pe Dunare) a fosei de sedimentare. In timp
ce in partea vestica apare local in zona Drencova.
Rocile terigene au urmatoarea succesiune : sisturi argiloase argile sistoase rosii
gresii si conglomerate rosii.
Rocile vulcanice sunt constituite din piroclastite care apar intercalate la diferite
nivele in depozitele terigene. Rar se intalnesc si curgeri de lave acide. Rocile vulcanice
reprezinta rezultatul unui magmatism subsecvent cu caracter exploziv. In Permianul superior
intreaga zona este exondata ca urmare a orogenezei hercinicce.
Jurasicul.Zona devine subsidenta abia incepand cu jurasicul, ca urmare a orogenezei
alpine. Jurasicul inferior este transgresiv intr-un facies psamito-psefitic, dupa care in
jurasicul mediu si superior predomina faciesul carbonatic.
Liasicul - faciesul de Gresten, conglomerate (predomina elemente de cuart) gresii
cuartoase intercalatii de sisturi argiloase cu carbuni, intalnit la Svinita, Tricule si in
sinclinalul Bigar (sinclinalul SE).
Sectorul central predomina un facies calcaros cu amoniti (sinclinalul Sirinia pe
Dunare in punctul numit Munteana).
Dogger facies calcaros : calcare spatice iar la partea superioara calcare oolitice
feruginoase. Subiacent calcarelor spatice : gresii si microconglomerate cu elemente de sisturi
cristaline bine rulate cu dimensiuni depana la cinci cm.
Malmul - debuteaza intr-un facies prelitic cu amoniti dupa care facies carbonatic :
- orizontul calcarelor noduloase rosii inferioare, cu benzi de silice ;
- orizontul calcarelor noduloase rosii superioare cu accidente silicioase.
Cretacicul.n Cretacicul inferior continua faciesul carbonatic- calcare litografice, dupa
care spre final se trece la marnocalcare. Cretacicul superior este constituit din depozite
sinorogene cu caracter de flis, caracterizate printr-o succesiune ritmica de gresii calcaroase in
strate subtiri cu textura convoluta si de marne. Aceasta structura de flis este data de miscarile
austrice din cretacicul mediu, a caror cutare este definitivata de faza laramica de la sfarsitul
Cretacicului inceputul Paleogenului.
Caracterul general tectonic al zonei este de sinclinoriu, cu o structura complicata de
cute solz faliate longitudinal. In axul cutelor anticlinale apar sisturile cristaline.
Zona Presacina
Situat la NE de zona Svinita Svinecea fiind cuprinsa intre culoarul Mehadia
Caransebes la V si Muntii Godeanu la E. La sud depaseste putin valea Mehadia, iar in N se
intinde pana in bazinul superior al Vaii Bistra Marului.

72

Este separata de celelalte zonede sedimentare prin ridicari structurale sub forma unor
paguri. Astfel, de zona Svinita Svinecea este separata de ridicarea Sfardinu Cerbelezu
Poiana Maraconia. La est este limitata de ridicarea Mehadia Presacina Muntii Trascau, ce
o separa de zona Cerna Jiu.
Contine de asemenea un invelis sedimentar prealpin (carbonifer permian) si alpin
(jurasic cretacic) asemanatoare ca facies celor din zona Svinita Svinecea.
Zona Cerna Jiu
Cu o dezvoltare mult mai larga decat precedentele, este localizata in lungul Vaii Cerna
pana in bazinul superior al Vaii Jiului (de vest), intre Masivul Godeanu la V si Masivul
Valcan la E, NE. La est de Jiu apare sub forma unor petice pana in V. Oltetului in zona
localitatii Polovraci. De asemenea spre nord se prelungeste pana in bazinul superior al Raului
Mare intre Muntii Godeanu la S si Muntii Retezat la N. Spre sud se intinde pana la Dunare
unde formeaza defileul Cazanelor.
Structura acestei zone este complicata de faptul ca este acoperita in mare parte,
tectonic, fie de sisturile cristaline ale Panzei Getice mai ales in Platoul Mehedinti si in Valea
Cernei, fie de Panza de Severin. La vest este delimitata de pragul tectonic Muntii Tarcu
Presacina Mehadia si in continuare spre sud Toplita Ogradena Pleviscita.
Invelisul prealpin are un aspect particular deoarece debuteaza cu Silurianul, dupa care
se continua cu Carboniferul, lipsind Permianul. Invelisul sedimentar alpin cuprinde depozite
apartinand Jurasicului si Cretacicului.
Silurianul nu afloreaza sub culmea Obarsia de la izvoarele Motrului, la la NV de satul
Godeanu. Constituit din sisturi argiloase filitoase cu intercalatii de gresii cuartitice, iar la
partea superioara sisturi grafitoase bogat fosilifer.
Carboniferul formatiunea de Schela de lignite in jurul localitatii Schela Gorj,
conglomerate, gresii cuartoase, gresii acroziene cu intercalatii de sisturi argiloase cu carbuni
si sisturi pirofilitice. Toate sunt usor metamorfozate dinamic.
Jurasicul
Liasicul depozite grossiere cu carbuni (de la Baile Herculane spre N in bazinul Vaii
Cernei). Mai apare in Muntii Tarcu in bazinul Raului Mare, in Paltoul Mehedinti pe Valea
Motrului. Liasicul de la Schila Gorj ce sta direct peste formatiunea cu carbuni a
Carboniferului, incat delimitarea lor nu este clara.
Dogger gresii si calcare spotice organogene, de culoare inchisa. (In aceleasi zone ca
si Liasicul).
Malm - facies exclusiv carbonatic. In Cretacicul inferior continua faciesul carbonatic
recifal. Cretacicul superior, facies grossier cu depozite cu caracter de wildflis.
Zona Cosutea
Cea mai externa zona de sedimentare a autohtonului danubian. Se dezvolta in partea
estica a Platoului Mehedinti, fiind acoperita tectonic fie de Panza de Severin, fie de Panza
Getica (peticul Mehedinti). Este separata de Cerna Jiu de pragul de sisturi epimetamorfice
Balta Baia de Arama. Spre nord zona se intinde pana in jurul localitatii Baia de Arama, iar
spre nord se ingusteaza foarte mult pana la Dunare. Este formata din depozitele Jurasicului
(incepand cu Liasicul) si Cretacicul. Alcatuita din calcare jurasice impinse peste depozitele
Cretacicului superior.
PNZA GETIC
Domeniul getic a evolaut in mod diferit fata de domeniul danubian, fiind in timpuri
prealpine la N si NV de aceasta si de care era despartit printr-o cordiliera. In timpuri
prealpine domeniul getic a a trecut prin mai multe faze de geosinclinal urmate de tot atate
cicluri tectono-magmatice.
Astfel se cunosc trei cicluri tectono-magmatice (ororgenice): precadomian, cadomian i
hercinic. In Paleozoicul superior dupa ciclul hercinic, zona nu a mai fost afectata de
metamorfismul regional, astfel incat formatiunile Carboniferului superior si Permianului

73

formeaza invelisul sedimentar prealpin. La acesta se adauga invelisul mezozoic structurat in

orogeneza alpina.
Domeniul getic ocupa arii imfime formand relieful Muntilor Fagaras, Lotrului, Cibin
Sebes, Poiana Ruscai, Semenic, Dognecei, Locva. Deasemenea mai apare sub forma unor
petice de acoperire a autoyhtonului danubian, petice ce formeaza relieful Muntilor Godeanu,
peticul Bahna, Mehedinti, Vlasiei si altele.
Fenomenul de sariaj al domeniului gettic peste peste autohtonul danubian este
definitivat in faza laramica de la sfarsitul Cretacicului si inceputul Paleogenului. Deschiderea
unor arii geosinclinale succesive, au determinat acumularea unor depozite pe grosimi de mii
de metri (peste 10000 m)care au fost metamorfozate in conditiile metamorfismului regional
de ciclurile structo genetice ce au urmat fiecarei faze de geosinclinal.
Masivele cristaline prealpine
Aria domeniului getic a cunoscut trei stadii de geosinclinal urmate de tot atatea cicluri
de orogeneza si anume : ciclurile prebaikaliene, baikaliene si hercinic.
Ciclul orogenic precadomian
Acestui ciclu ii apartin cele mai vechi formatiuni acumulate de geosinclinalul deschis
in domeniul getic,si metamorfozate regional in urma orogenezei prebaikaliene.
Metamorfismul s-a produs in conditii de presiune si temperatura ridicata
corespunzatoare mezozonei, aceasta avand drept rezultat sisturi cristaline mezometamorfice
reprezentate in principal prin gnaise cu feldspat, paragnaise, micasisturi, amfibolite si calcare
cristaline.
Alctuiesc in intregime masivul Fagaras cea mai mare parte a Muntilor Cibin Lotru
Sebes partea sudica a Poienei Ruscai si Muntilor Semenic. In fiecare dintre acestea se
recunosc parti complexe petrografice, prin continutul mineralogic si procesele de geneza
asemanator. Numai in zona Muntilor Semenic au putut fi separate sase faciesuri de
metamorfism care insumeaza o grosime considerabila de pana la 25 km.
Prin raportrile cu sisturile epimetamorfice din acoperis, formatiunilor cristaline fine
mezometamorfice li se atribuie varsta Anteproterozoic superior. Prin extrapolare aceeasi
varsta i se atribuie si sisturilor mezometamorfice din Panza Getica. .
Magmatite precadomiene
Odat cu procesele metamorfismului regional generate de diferite faze de orogeneza
s-a manifestat i un magmatism plutonic sincinematic, care au pus in loc numeroase corpuri
gravitationale.
Ciclul orogenic cadomian
Soclul precadomian al domeniului getic, in Proterozoicul superior este regenerat intr-o
noua arie geosinclinala, in care s-au acumulat depozite vulcano-sedimentare, depozitele
vulcanice fiind produsele unui magmatism bazic initial.
Ca urmare a orogenezei cadomine aceste formatiuni au fost metamorfozate regional in
conditii de epizona (temperaturi moderate), generand formatiunile cristaline epimetamorfice.
In cadrul acestora se intalneste intreaga varietate a sisturilor verzi : sisturi cuartitice, cloritomuscovitice, sisturi grafitoase, sricito-cloritoase, cuarto-feldspatice, sisturi gnaisice cu
porfiroblaste de albit. La contactul cu intruziunile magmatice apar migmatoizi.
Constituie arii restranse n Munii Sebe Lotru si in Muntii Semenic, si formeaza
aproape in intregime Muntii Locva si Dognecea. In cadrul sisturilor epimetamorfice se
rcunosc doua si trei complexe ce corespund la diferite faciesuri ale metamorfismului de
epizona. Continutul microfloristic al sisturilor epimetamorfice a facut posibila datarea
acestora, ele incadrandu-se ca varsta Proterozoicului superior Cambrianului inferior.
Succesiunea stratigrafica a sisturilor cristaline mezometamorfice precadomiene

74

Cunoscute in literatura de specialitate ca Seria de Cumpana, Holbar, Magura Caineni.

Dupa D. Giusca , succesiunea sisturilor cristaline pe traseul transfagarasanului este
urmatroarea :
Complexul gnaiselor cu feldspat potasic, constituite din migmatite oculare, migmatite
leticulare, gnaise bariolate, paragnaise amfibolice. Se urmareste pe o zona larga de la
localitatea Codlea spre V, pana la Valea Oltetului.
Complexul pragnaiselor si micasisturilor, paragnaise cu granati, micasisturi,
amfiboliti cu disten sub forma de intercalatii.
Complexul sisturilor verzi , sisturi cristaline retromorfozate, sisturi amfibolice cu
actinot, albit, clorit, epidot, sisturi micacee microblastice cu clorit, micasisturi filitoase,
calcare si dolomite cristaline.
Complexul micasisturilor filitoase, rar intermediare intre micasisturi si filite, cu
minerale principale cuart si mice: sisturi cuartito-sericitice cu biotit, micasisturi diafloritice cu
granat cloritizat, sisturi sericito-cloritoase si sisturi sericito-grafitoase.
In zona de creasta a Fagarasului suita cristalina este afectata de o falie profunda
orientata EV. Muntii Lotru Cibin Sebes sunt alcatuit in cea mai mare parte din sisturi
cristaline mezometamorfice cunoscute sub numele de seria de Sebes Lotru, constituita din
gnaise, paragnaise, amfibolite, micasisturi. Se adauga numeroase formatiuni lenticulare
migmatice.
Muntii Sebes Lotru Cibin au o structura anticlinorie asimetrica cu maximum de
ridicare in zona Lotru orientata EV, cu tendinta de afundare spre E.
Orizontalizarea seriei Sebes Lotru a fost facuta in Muntii Lotrului, de H. Savu care a
separat 4 complexe:
Complexul gnaiselor cu cordierit si sillimanit gnaise cu cordierit si sillimanit,
paragnaise cu biotit si muscovit, gnaise cuarto-feldspatice, mai rar amfibolite, cuartite,
migmatite apar la partea inferioara, la contactul cu autohtonul danubian.
Complexul amfibolitelor si al gnaiselor asociate: determinata de amfibolite, gnaise
cuarto-feldspatice si paragnaise cu biotit. Se urmareste in lungul Vaii Lotrului.
Complexul gnaiselor cuarto-feldspatice, situat deasupra precedentului, cu paragnaise
cu muscovit si biotit si subordonat micasisturi, amfiboli si sisturi manganifere.
Complexul micasisturilor cu granati, disten si stavrolit. Alternanta de micasisturi cu
amfibolite, paragnaise, gnaise cuarto-feldspatice si sisturi cu sislicati de mangan.
Ultimele complexe au o larga dezvoltare in Muntii Cibin si Sebes.
In Muntii Poiana Ruscai mezometamorfitele apar numai in partea sudica, prelunginduse in Muntele Mic. Zona Poiana Ruscai este mai bine cunoscuta datorita prezentei
zacamintelor de fier.
Raporturile intre seria mezometamorfica si epimetamorfica sunt de incalecare (prima
peste a doua) in lungul unei falii E V, ce se urmareste pe aliniamentul localitatilor Cincis
Vadu Dobrii Ruschita Tancova. Incalecarea este de la nord la sud, astfel incat la nord se
separa compartimentul mezometamorfic, iar la sud compartimentul epimetamorfic. La randul
ei zona mezometamorfica este fragmentata in compartimente de falii principale.
Orizontarizarea facuta de O. Maier si I. Solomon cuprinde patru complexe
petrografice:
Complexul paragnaiselor cu biotit din baza seriei mezometamorfice, constituit din
paragnaise cu biotit, sillimanit, disten, micasisturi cu almandin, calcare cristaline, amfibolite
(grosime 1500 1800 m); magmatite: gnaise granitice, gnaise grano-dioritice, migmatite.
La partea superioara a complexului se deosebesc ortosisturi cu biotit si almandin,
distenit, staurolit, cuartite albe cu muscovit, sisturi muscovitice biotitice cu almandin, calacre
cristaline si roci magmatice bazice si ultrabazicce. Complexul inferior apare in partea vestica
a compartimentului nordic intre Tarnava si Hojdau.
Complexul micasisturilor cu almandin micasisturi cu almandin, cuartite cu muscovit,
biotit, granit, calcare cristaline, rar intercalatii de roci amfibolice. Rezultate in urma

75

metamorfozarii unei serii vulcano-sedimentare din Jurasic: amfiboli, subfaciesul staurolit

almandin cu trecere la subfaciesul cuart-albit-muscovit-almandin a faciesului sisturilor verzi.
Copmlexul sisturilor muscovito-cloritice, cu grosime de 1500 m si cuprinde sisturi
sisturi muscovito-cuartitice cu granati, rare roci arbonatice transformate in roci actinolitice.
Frecvent din metamorfozarea unor sedimente detritice, in faciesul sisturilor verzi cu trecere de
la subfaciesul cuart-albit-epidot-biotit la subfaciesul carbit-albit-muscovit-clorit.
Copmlexul filitelor sericito-cloritoase, este ultimul din succesiunea mezometamorfica
a Muntilor Poiana Rusca.
Muntii Semenic au forma unui anticlinoriu general format dintr-o succesiune de cute
anticlinale si sinclinale cu orientare E-V dupa care determina o curbura cu orientare S-SV.
Structura in virgatie a acestor cute determina pozitia nodala a cristalinului Semenicului prin
care se face legatura intre structogenul carpatic si structogenul balcanic.
In mare parte sisturile mezometamorfice din Muntii Semenic reprezinta prelungirea
spre S si V a seriei Sebes Lotru. Deoarece eroziunea a atins o zona profunda a sisturilor
cristaline, H. Savu a separat sase complexe petrografice, ce corespund la sase zone de
metamorfism, de la faciesul cu sillimanit la cel cu biotit. Astfel sisturile cristaline
mezometamorfice din Muntii Semenic sunt cuprinse in seria de Sebes- Lotru (5 complexe
petrografice) si in seria de Minis.
Seria de Sebe Lotru
Complexul paragnaiselor cu sillimanit si intercalatii de roci carbonatice. Are grosimi
de 2000 m si provin din metamorfozarea unro roci grezoase si argiloase in alternanta cu roci
carbonatice si intercalatii de roci magmatice bazice. Se delimiteaza in partea estica a Muntilor
Semenic in jurul localitatii Armenis.
Copmlexul paragnaiselor si al gnaiselor cuarto-feldspatice,
cu o grosime
impresionanta de 10000 m, cuprinde diverse variatii de paragnaise cu intercalatii de
micasisturi cu disten si gnaise de diverse facturi. Materialul initial a fost constituit din roci
grezoase cu intercalatii subordonate de pelite, la care se adauga roci arcoziene si produsele cu
un slab magmatism initialitic, poate si acid. Apare pe aliniamentul localitatilor Petrosnita
Teregova Slatina Timis.
Complexul cuartitelor, (grosime 1200), format din cuartite micacee cu almandin mai
rar cuartit migmatice cu intercalatii de paragnaise cu muscovit si biotit. Inconjoara sub forma
unei fasii inguste complexul anterior.
Complexul micasisturilor, cu grosime de asemenea foarte mare, cca 7000 m, format
predominant din micasisturi. Constituie in cea mai mare parte masivul Semenic.
Micasisturilor (cu disten, almandin, muscovit si biotit) li se adauga intercalatii de paragnaise
cu muscovit si biotit, gnaise cuarto-feldspatice, amfibolit si cuartite. Provin din roci
predominant pelitice la care s-au adaugat subordonat gresii arcoziene, cuartitice, tufuri bazice
si tufuri.
Complexul ortoamfibolitelor si al formatiunilor manganifere delimitat in partea de N
a Muntilor Semenic, in zona localiatilor Delinesti si Tarnava. Are grosimi de 1500 m si este
constituit din amfibolite rubanate carora li se serpentinite, sisturi cuartitice cu biotite, gnaise
plagioclazice cu biotit, la care se adauga intercalatii de sisturi cu silicati si carbonati de
mangan.
S-a format in urma metamorfozarii unor roci magmatice bazice, in conditiile zonei
disten stavrolit la care s-au adaugat acumulari de oxizi si carbonati de fier si mangan.
Seria de Mini
Dispuse in continuitate de sedimentare peste Seria de Sebes Lotru, cu o grosime de
cca 1500 m. Constituite predominant din micasisturi cuartitice cu biotit sau diorit si
muscovit, ce alterneaza cu sisturi amfibolice rubanate si cuartite grafitoase. Se intalnesc intre
Vaile Mehedinti si Nera, iar spre SV intre Valea Minisului pana la Dunare la E de masivul
granitic Sichevita
Componenta peticelor de acoperire.

76

Peticul Godeanu compus din seria Sebes Lotru cu un complex inferior de

paragnaise cu sillimanit, calcare si dolomite cristaline, amfibolite si un complex superior in
care apar micasisturi cu granati si amfibolite si roci migmatice.
Peticul Bahna porneste de la Dunare spre NE pana la Valea Motrului. Similar peticului
petrografic al succesiunii din Godeanu, paragnaise in baza, micasisturi la partea superioara.
Peticul de la Portile de Fier Mehedinti cu extindere limitata. Seria de Sebes Lotru
mai apare in zona Cazanelor, in lungul Vaii Cernei si pe versantul sudic al Muntuilor Vlcan,
in apropierea localitatii Vlari.
SUCCESIUNEA ISTURILOR EPIMETAMORFICE CADOMIENE
In Muntii Lotru Sebe Cibin sisturile epimetamorfice au uramtoarea succesiune:
Complexul de Sibiel: sisturi amfibolice si sisturi cuartoase si clorito-muscovitice cu
muscovit, calcare cristaline si sisturi grafitoase.
Complexul de Cisnadioara- urmeaza peste precedentul, reprezentat prin roci tufogene,
clorit-epidotice, sisturi clorito-albitice, corpuri lentiloiforme de porfiroide si metagranodiorite.
Complexul de Rinari cuartite si sisturi cuartitice, provenite din metamorfozarea
unor roci psamito-psefitice si sisturi ardeziene.
Sisturile cristaline din Muntii Cibin si Sebes provin dintr-o suita sedimentare si
magmatogena metamorfozate cu faciesul sisturilor verzi, subfaciesul clorit. Pot fi comparate
cu sisturi epimetamorfice din seria de Leaota.
In Muntii Semenic, sisturile epimetamorfice sunt dispuse discordant peste Seria de
Sebes Lotru.
In profilul Vaii Dunarii, au urmatoarea succesiune:
-complexul migmatic bazal, constituie invelisul migmatic al granitoidului Sichevita.
-complexul detritogen vulcanogen bazic, sisturi micacee, sisturi cuartito-feldspatice,
porfiroblaste de albit si sisturi amfibolice.
-complexul detritogen vulcanogen acid, sisturi cuartitice si sisturi sericito-cloritoase
feldspatice cu porfiroblaste de albit.
In Muntii Locva, constituie seria epimetamorfica cu acelasi nume cuprinzand roci
eterogene metamorfozate in faciesul sisturilor verzi. Cuprinde doua complexe:
-complexul gnaiselor inferior, gnaise albitice cu intercalatii de sisturi muscovitoclorito-albitice, sisturi cuartitice si actinolitice.
-complexul sisturilor cu porfiroblaste de albit, la care se adauga intercalatii de rai
amfibolice si cuartitice.
Seria de Lecovia, dezvoltata in partea vestica a Muntilor Locva discordanta peste
seria de Locva. Compusa din sisturi verzi provenite din roci sedimentare si magmatice acide
si bazice. Cuprinde trei complexe:
-complexulsisturilor tufogene-magmatogene bazice: sisturi sericito-cloritoase cu
porfiroblaste de albit, roci apliticesi roci metabazice si metaacide
-complexul sisturilor terigene, sisturi sericito-cuartitice, sericito-cloritoase, sisturi si
cuartite grafitoase.
- complexul sisturilor cu stilpnomelan provenite din metamorfismul unor roci bazice si
acide efuzive si a unor roci sedimentare psefito-psamitice.
In Muntii Dognecea, sisturile epimetamorfice au o larga raspandire din zona orasului
Oravita pana la marginea Depresiunii Caransebes. Cuprinde o serie inferioara alcatuita din
gnaise, micacee si una superioara formata din sisturi verzi si filite grafitoase.
Ciclul orogenic hercinic
Peneplenizarii orogenului cadomina urmeaz o noua faza de geosinclinal ce se
instaleaza in unele zone ale domeniului getic. Astfel, in zona Poiana Ruscai s-au acumulat
depozite cu grosimi de peste 10000 m, fiind depozite de natura sedimentara, de natura

77

terigena si ceea ce este specific, de natura carbonatica, in care sunt intercalate roci tufogene ca
urmare a unui magmatism bazic initial
Aceste formatiuni au fost metamorfozate regional in conditii de epizona precum si
temperatura scazuta, si au rezultat formatiunile cristaline epimetamorfice hercinice.
Metamorfismul s-a dezvoltat in faciesul cuart-albit-biotit, care au generat o mare
varietate de tipuri de roci din seria sisturilor verzi.
Procesele de metamorfism si de magmatism sunt legate de orogeneza hercinica ce
debuteaza in Paleozoicul inferior si se incheie in Paleozoicul superior.
In Masivul Poiana Ruscai este ntlnit o succesiune petrografica cuprinsa in serii si
complexe litostratigrafice care exprima diferite etape de dezvoltare a geosinclinalului.
Specific rmn intercalatiile de roci carbonatice de tipul dolomitelor, dolomitelor
calcaroase si calcare metamorfozate (marmura de Ruschita, de Luncani).
Vrsta sisturilor epimetamorfice a fost stabilita pe baza continutului microfloristic,
aceasta fiind cuprinsa in intervalul Devonian Carbonifer inferior.
Magmatite hercinice
Nu se cunosc produsele unui magmatism sinorogenic hercinic. Pe baza datarii
radioactive, ciclului hercinic ii este atribuit corpul granitoidic de la Schevita din partea sudica
a Muntilor Semenic.
Succesiunea isturilor epimetamorfice hercinice
Seria de Batrna, cuprinde complexul sisturilor grafitoase cu intercalatii de roci
verzi (tufogene).
Seria de Govjdia, cu doua complexe :
-complexul sisturilor cuartitice sericito-cloritoase.
-complexul sisturilor grafitoase.
Aceste serii constituie partea inferioara a sisturilor epimetamorfice ce insumeaza o
grosime de 2500 m si ocupa partea sudica a zonei epimetamorfice hercinice de la Teliuc spre
N.
Seria de Ghelar, reprezentata prin complexul sisturilor tufogene bazice. Mai cuprinde
sisturi grafitoase, sisturi sericito-cloritoase, iar la partea superioara calcare si dolomite
(calcarele de Ruschita). Legate de calcare sunt zacamintele de fier de la Teliuc, Ghelari, Vadu
Dobrii.
Seria de Pade, atinge grosimi de 7000 m si cuprinde trei complexe :
-complexul sisturilor sericito-cloritoase si al dolomitelor (3000 m grosime). Cuprinde
dolomitele de Hunedoara si Luncani. Alcatuieste in cea mai mare parte Muntii Poiana Rusca,
formand relieful zonei de la Hunedoara spre V, si partea N a masivului.
-complexul sisturilor sericito-cloritoase supradolomitice (1000 2500 m grosime).
-complexul sisturilor cloritoase si metatufurilor cu grosime de 2000 m, provenit din
roci terigene si tufuri acide. Mai cuprinde cuartite negre si calcare.
INVELISUL MASIVELOR CRISTALINE
n comparaie cu domeniul danubian, domeniul getic este afectat de orogeneza
hercinica pana in faza sudeta de la limita Carbonifer inferior Carbonifer superior, dupa care
trece in stadiul de peneplena supusa eroziunii.
n Carboniferul superior si Permian inferior anumite sectoare au functionat ca arii de
sedimentare in care s-a acumulat formatiunea cu carbuni ce alcatuieste invelisul prealpin al
invelisului getic.
n Mezozoic, structura orogenica hercinica reintra in faza de geosinclinal, ca urmare a
debutului orogenezei alpine.
n cadrul geosinclinalului deschis functionau zone de mare putin adanca si zone de
mare adanca cu regim batial, adevarate fose in care s-au acumulat depozite cu caracter batial
si unde procesul de sedimentare a fost continuu pe parcursul mai multor perioade. In general,

78

formatiunile sedimentare din zonele mai ridicate au fost indepartate de eroziune, pastrandu-se
numai formatiunile de fosa.
Astfel se delimiteaza o astfel de zona de fosa :
zona Resita Moldova Noua, ce reprezinta domeniul clasic al sedimentarului
getic
pe arii mai restranse :
- zona Dognecea
- zona Sopot
- zona Vnturaria
- zona Rusca Montana.
Formaiuni sedimentare mai apar pe marginile depresiunilor intramontane, ce au
functuionat ca arii de acumulare in Neogen (depresiuni posttectonice).
Zona Reita Moldova Nou
Situat n partea de E a Banatului, formand muntii calcarosi din aceasta zona cu
altitudini sub 1150 m. Depozitele sedimentare prealpine apartin Carboniferului dispus
discordant si transgresiv peste fundamentul cristalin, debutand prin depozite grosiere,
conglomerate si gresii micacee cu intercalatii de sisturi carbunoase, argile sistoase si strate de
carbuni.
Permianul, urmeaza in continuitate de sedimentare cu un orizont inferior de sisturi
negre ardeziene si un orizont superior de depozite detritice : conglomerate, gresii rosii si
vinete.
Grosimea Carboniferului este de 1000 m, iar a Permianului de asemenea de 1000 m.
In Permianul superior are loc exondarea zonei, sedimentarea reluandu-se in Triasic ca urmare
a foramrii geosinclinalului alpin. Invelisul sedimentar alpin apartine Triasicului, Jurasicului si
Cretacicului inferior, cu cateva discontinuitati de sedimentare.
Triasicul debuteaza cu depozite psefitice de tipul conglomeratelor cuartitice dispuse
transgresiv si discordant peste fundamentul prealpin, dupa care se trece la monocalcare
(Triasic inferior). n Triasicul mediu se continua faciesul carbonatic de tipul calcarelor negre
diaclazate si in continuare calcare albe. Aceste zone afloreaza pe marginea Va zonei Resita
Moldova Noua, avand grosimi de 100 m in succesiune completa.
Fosei de exondare si de eroziune din Triasicul superior urmeaza transgresiunea marii
jurasice.
Jurasicul.Astfel, Liasicul se dispune transgresiv si discordant peste depozitele
triasice, la inceput intr-un facies psemito-psafitic de tip Gresten : conglomerate poligene cu
intercalatii de carbuni (orizont productiv 250 m grosime, exploatat la Anina), dupa care
urmeaza sisturi argiloase bituminoase cu intercalatii lenticulare de siderite (200 m grosime).
In trecut din sisturi se distila petrol iar sideritele au fost exploatate ca minereu de fier.
In Jurasicul mediu (Dogger), pe fondul unei subsidente accentuate se creaza conditiile
unui facies carbonatic, depunandu-se o stiva groasa de cca 150 m de marnocalcare dupa care
in Jurasicul superior se formeaza strat de 250 m grosime de calcare stratificate cu benzi
sislicifiate de culoare inchisa. Jurasicul se incheie cu o stiva de calcare fine, stratificate, cu
grosime de 150 200 m. In Cretacic apare o tendinta de a ansamblului regional marcat prin
aparitia unor intercalatii marnoase in calcare si ulterior prin instalarea mediului recifal cu, cu
formare de calcare fine sublitografice si marne sistoase. Sedimentarea continua cu marne,
marno-calcare si calcare cu concretiuni silicioase, dupa care se formeaza calcare masive
orogene, ce afloreaza pe suprafete intinse in partea axiala a zonei.
Urmeaza o scurta perioada de exondare, dupa care la sfarsitul Cretacicului inferior
(Albian), are loc o transgresiune cu depunere de depozite detritice : conglomerate, gresii
glauconitice, gresii micacee si argile nisipoase.
TECTONICA

79

Structura tectonica a zonei Resita Moldova Noua este un rezultat al miscarilor

orogenice din faza austrica, care s-a suprapus unei tectonici mai vechi.
n ansamblu reprezinta un larg sinclinoriu reprezentat N S, cu cute sinclinale si
anticlinale paralele cu alungirea generala a structurii. Se remarca o usoara deversare a
depozitelor spre E. Pe langa structura plicativa este prezenta o tectonica rupturala cu falii ce
afecteaza flancurile cutelor longitudinal, uneori formand cute solzi. De asemenea cutele sunt
afectate de falii oblice si transversale, cu caracter de decrosare dand un ansamblu tectonic cu
cute dispuse in culise.
n celelalte zone de sedimentare (Dognecea, Vanturarita) se gasesc numai secvente din
succesiunea exisatenta in zona Resita Moldova Noua.
- zona Dognecea Cretacic inferior terminal Cretacic superior ;
- zona Vanturarita Triasic Jurasic mediu si superior, Cretacic inferior
terminal Cretacic superior.
PNZA DE SEVERIN
Este situata in Platoul Mehedinti, fiind o unitate structurala aparte in cadrul orogenului
Carpatilor Meridionali, datorita similitudinilor litofaciesului cu cele din flisul intern al
Carpatilor Orientali. Depozitele constituitive apartin Cretacicului inferior si au fost
asemanator ca cele din flisul intern al Carpatilor Orientali, ca Strate de Sinaia, Comarnic,
Azuga.
Depozitele Panzei de Severin s-au acumulat intr-o fosa situata la limita estica a
orogenului meridional, deschisa in urma miscarilor preaustrice, care au dus la ridicarea
cordilierei centrale ce despartea domeniul
danubian de domeniul getic. In urma
diastrofismului austric domeniul getic acopera tectonic fosa de Severin, iar ulterior in urma
fazei laramice (Cretacic superior Paleocen), are loc o noua deplasare a domeniului getic,
care a antrenat si depozitele fosei. Astfel, acestea au fost impinse spre E peste depozite mai
tinere ale fosei. Astfel se poate vorbi de o panza si de un parautohton de Severin, formand a
treia unitate structurala a Carpatilor Meridionali.
ZONA DE MOLAS
(DEPRESIUNEA GETICA)
Formaiunea de molas, ocupa suprafete intinse n Carpatila interior si exterior, este
localizata in zonele depresionare.
Depozitele de molasa sunt predominant grossiere (nisip, pietris, gresii), dar si
formatiuni fine (marne, argile, calcare) ; atat formatiunile fine cat si cele grossiere sunt depuse
in succeiuni alternative, ritmice.
Geneza este legata de aportul de materiale transportate de apele de sisroire de pe
continent in mediul marin sau lacustru, depuse treptat in zona litorala si subacrotic.
Depresiunea Getica
Se situeaza la sud de orogenul Carpatilor Meridionali, de la Dunare pana la Valea
Dambovitei. Este delimitata la sud de falia pericarpatica ce constituie un conatact tectonic cu
Platforma Valaha. Reprezinta continuarea spre sud si vest a zonei de molasa a Carpatilor
Orientali, si are o functionare diferita de aceasta datorita ridicarii tectonice dintre Valea
Dambovitei si Valea Argesului existenta dupa faza de orogeneza laramica.
Faza de orogeneza laramica de la sfarsitul Cretacicului si inceputul Paleogenului a
determinat ridicarea structurii orogenului meridional, in timp ce zona de sud era marcata de
subsidenta activa devenind o zona de sedimentare activa.
In raport cu zona de molasa a Carpatilor Orientali care s-a deschis in urma miscarilor
stirice (din Miocenul inferior), avanfosa meridionala se deschide mai de timpuriu (in
Paleogenul inferior) in urma miscarilor laramice.

80

Din punct de vedere morfologic se suprapune Podisului Getic si Subcarpatilor Sudici.

In prezent structura avanfosei in care este structurata zona de molasa este mascata de
depozitele Pliocenului si Cuaternarului.
STRATIGRAFIA
Fosa deschisa la sud de orogenul Carpatilor Orientali a fost umpluta cu sedimente din
Paleogen si Cuaternar. Depresiunea Getica astfel creata, are unfundament cristalin mixt
astfel :
- pe zona de N are un fundament carpatic
- pe zona de S, este fundamentul crisatlin al Platformei Valahe.
Grosimea depozitelor ce constituie umplutura avanfosei meridionale insumeaza cateva
mii de metri.
Paleogenul. In Paleogenul mediu (Eocen) are loc transgresiunea marina avand astfel
loc depuneri detritice cu doua orizonturi conglomeratice : inferior si superior, separate de un
orizont marnos.
Elementele componentelor ale conglomeratelor au originea in criastalinul Carpatilor
Meridionali si in formatiunile invelisului Mezozoic.
a. in sens longitudinal se remarca variatii de facies :
- spre vest orizontul marnos lipseste
- spre est, orizontul superior al conglomeratelor este inlocuit prin
depozite predominant marnoase.
La partea estica, in zona localitatii Albesti, dupa depunerea conglomeratelor se
instaleaza un facies recifogen cu formare de calcare nisipoase urmate de calcare compacte.
b. in sens transversal spre exteriorul depresiunii (catre vorland) unde functiona un
mediu pelagic, depozitele eocene sunt de natura argiloasa cu grosimi de peste 2000 metri.
Oligocenul.Depozitele oligocene sunt de sedimentare, cu o mare varietate de facies .
Ele marcheaza debutul unui mediu euxinic asemanator cu cel din zona orientala a Carpatilor.
Rezulta un caracter bituminos al depozitelor oligocene.
Dupa orizontul unor marne brune, bituminoase, urmeaza o sucesiune calcare
negricioase, sisturi disodilice, marne nisipoase, gresii cu inceput de silicifiere. In aceasta
sucesiune, local, in regiunea Vaii Oltului apar lentile de conglomerate, rezultat al eroziunii
intense a zonei muntoase formate la nord. In zona estica Oligocenul apare sub forma unor
fasii inguste urmand limita depozitelor eocene.
Miocenul. i Depresiunea Getica resimte intens fazele de orogeneza neogene. Ca
urmare a miscarilor laramice si stirice, ulterior, bazinul de sedimentare getic sufera o usoara
ridicare, avand loc astfel instalarea unui regim lagunar care urmeaza o scurta perioada de
exondare. Ulterior fazele de orogeneza care au determinat in zona catenei muntoase ridicarea
intregului ansamblu, ridicarea compensata de o migrare catre exterior a zonei de avanfosa,
marcata de o subsidenta activa ce a permis acumularea unor depozite cu grosimi de mii de
metri.
Dupa definitivarea structogenului carpatic si colmatarea Depresiunii Getice are loc
trecerea la un mediu de sedimentare salmastru, iar ulterior, in Cuaternar, trecerea la conditii de
sedimentare continentale de mediu de apa dulce.
Agnitanianul.Dupa mediul euxinic instalat in Paleogen pe fondul unei regresiuni
marine, mediul de sedimentare devine de tip lagunar depunand o cantitate de sedimente peste
depozitele oligocene, gresii si marne, gipsuri, nisipuri. Apare ca o fasie (avand o grosime de
aproximativ 100 metri) continua in zona anticlinalului Govora Slatioarele.
Burdigalianul.Dupa o scurta faza de exondare, depozitele burdigaliene se dispun
transgresiv si discordant, fiind constituite din conglomerate poligene, care in partea superioara
trec la gresii si nisipuri. Conglomeratele au un ciment slab cu o coloratie rosietica. Apar la v
DE Otasau, pana la raul Doamnei cu prelungire in depresiunea Lovistei. Spre sud depozitele
burdigaliene se afunda sub depozitele mai noi.

81

Helveianul.Cu unele discontinuitati este cunoscut la suprafata in toata Depresiunea

Getica. Urmeaza in continuitate de sedimentare pe Helvetian si uneori avanseaza transgresiv
peste sisturile cristaline de la nord. In bazinul marii tortoniene din Depresiunea Getica au
existat conditii de sedimentare de margine si conditii de sedimentare de larg (pelagic).
In zona de larg, succesiunea Tortonianului este similara cu cea din sectorul moldovalah, adica :
- orizont de marne si tufuri ;
- formatiunea salifera superioara ;
- sisturile cu radiolari de tipul disodidelor ;
- orizontul marnelor.
In zonele de margine depozitele sunt rezultatul unei sedimentari torentiale in conditii
de transgresiune marina. Acest proces este intalnit de la Valea Oltului pana in V, cu
urmatoarea structura litologica :
-conglomerate si gresii ;
-peste ele se dezvolta marne.
In unele sectoare au caracter recifal. Cea mai larga dezvoltare o au depozitele
tortoniene in extremitatea vestica a Deprsiunii Getice.
Succesiunea : conglomerate, marnoargile, depozite predominant grezoase.
Sarmaianul.Urmeaz urmeaza in continuitate de sedimentare insa in zonele de
margine transgresiva peste sisturile cristaline.
Se caracerizeaza prin existenta a doua faciesuri : unul de larg si altul de margine.
Cel de larg se intalneste in zona Vaii Oltului, prezinta o succesiune de : marne,
marnoargile, nisipuri, greii calcaroase.
Cel de margine apare pe zona de margine a depresiunii de la Valea Oltului pana in
partea vestica.
Se remarca caracterul torential al depozitelor grossiere. Zona Depresiunii Getice in
Sarmatian a functionat independent (din punct de vedre al conditiilor de sedimentare), in
raport cu zona pericarpatica (orientala), de care era despartita prin horstul existent intre Valea
Dambovitei si Valea Argesului. La sfarsitul Miocenului are loc o scurta perioada de exondare
dupa care se instaleaza marea pliocena. Sedimentarea este relativ uniforma.
TECTONICA
Formarea Depresiunii Getice isi are originea in fenomenele de subsidenta
compensatorii miscarilor de sedimentare a zonei cristaline a Carpatilor Meridionali in urma
orogenezei laramice. In miscarile de subsidenta este antrenata si Platforma Valaha, rezulta
astfel ca fundamentul Depresiunii Getice este mixt :
- carpatic in nord
- baikalian (de platforma) in sud, cu o tectonica rupturala.
La sfarsitul Paleogenului (datorita orogenezei savice) are loc o regresiune generala.
Transgresiunea generala din Burdigalian face ca Depresiunea Getica sa functioneze ca
arie de sedimentare, pana in Tortonianul superior cand are loc o scurta perioada de exondare,
datorita orogenezei stirice.
Urmeaza marea transgresiune din Sarmatian cand este acoperita si o parte din zona de
platforma.
Definitivarea Depresiunii Getice ca unitate structurala majora, are loc ca urmare a
miscarilor moldavice cand se produce incalecarea depozitelor depresiunii peste depozitele
noi ale Platformei Valahe. Acest contact tectonic detremina prelungirea liniei pericarpatice din
sectorul moldo-valah. Aici isi fac aparitia cutele diapire.
RESURSE MINERALE

82

Prin structura sa, orogenul Carpatilor Meridionali prezinta conditii pentru formarea si
acumularea substantelor minerale utile.
Munereuri
- de fier, legate de sisturile cristaline, dar si de unele procese
magmatice : Poiana Ruscai, Dognece Ocna de Fier.
- Sulfuri complexe, legate de sisturile cristaline epimetamorfice : Poiana
Ruscai, Muntele Mic. Legate de magmatism la contactul cu calcarele : Dognecea,
Oravita, Moldova Noua.
- De mangan, in Muntii Semenic.
- De aur, concentratii mici in Muntii Lotrului, Muntii Fagaras, Muntii
Semenic.
- De nichel, pe versantul N al Muntior Fagaras.
- De crom.
Combustibili minerali :
- carbuni : carboniferi : Resita, Moldova Noua.
liasici : Resita, Moldova Noua.
cretacici : Rusca Montana.
Paleogeni : Bazinul Petrosani
Plioceni : in intreaga Depresiune Getica.
Hidrocarburi :
Ofera conditii foramrii si acumularii petrolului in intreg arealul Depresiunii Getice
Roci utile :
- grafit Muntii Capatanii
- azbest Muntii Lotrului, Almajului
- feldspat Semenic
- marmura Ruschita Muntii Poiana Ruscai
- sisturi bituminoase Anina
Ape minerale : Baile Herculane, Olanesti, Calimanesti.
MUNTII APUSENI
GENERALITI :
Geosinclinalul alpin deschis prin regenerarea structurilor hercinice la vestul arealului
carpatic, a functionat relativ independent. Prin evolutia sa a determinat aparitia unei structuri
muntoase
Geosinclinalul alpin al Muntilor Apuseni esre separat de Carpatii Orientali prin
masivul median transilvan, iar la vest esra limitat de masivul median panonic. Evolutia
geosinclinalului alpin apusean s-a produs intre cele doua blocuri mediene cu rol de placi
tectonice.
Geosinclinalul alpin apusean i prelungete faza de extensie pana in Jurasicul
superior, cand au loc depuneri de depozite de natura carbonatica (specifica N. Muntilor
Apuseni).
In Cretacic se declanseaza fortele de compresiune tectonica a geosinclinalului de
catre cele doua masive mediene, avand loc formarea de depozite sinorogene in sudul Muntilor
Apuseni. sub actiunea fortelor de impingere tectonica au rezultat importante deformari
rupturale si plicative in lungul carora a rezultat si un magmatism in care a fost antrenat si
materialul de origine crustala. Faza de compresiune atinge maximul (paroxismul) in
Cretacicul mediu, cand datorita fazei austrice a rezultat declansarea unor ample fenomene de
sariaj (in nordul Muntilor Apuseni) concomitent avand loc depunerea unor sedimente
sinorogenice.
Fazele de paroxism orogenic de la sfarsitul Cretacicului sublaramic si laramic au
generat un magmatism subsecvent.

83

Micarile post laramice au generat fenomene rupturale ce au structurat depresiunile

intramontane prezente.
n Miocenul inferior, in urma diastrofismului stiric se manifesta intens un magmatism
subsecvent tarziu.
Prin evoluia geosinclinalului alpin apusean, au rezultat doua structuri majore : Muntii
Apuseni de N si Muntii Apuseni de S.
n cazul Muntilor Apuseni de N se delimiteaza doua unitati structurale majore :
autohtonul de Bihor si panza de Codru.
n Muntii Apuseni de S, se separa : fundamentul cristalin regenerat si invelisul alpin.
MUNII APUSENI DE NORD
n grupa nordica a Apusenilor sunt cuprinse urmatoarele masive :
- Gilau Muntele Mare ;
- Bihor ;
- Padurea Craiului ;
- Codru Moma ;
- Highis Dorcea (in Muntii Zarandului)
STRATIGRAFIA
Structura masivelor cristaline este data de formatiuni vechi de natura cristalina si
magmatogena produse lae unor cicluri tectono magmatice prealpine :
- precadomian ;
- cadomian ;
- hercinic.
Ciclul tectono-magmatic precadomian
Acum se formeaza sisturile cristaline mezometamorfice rezultate in urma unui
metamorfism regional. Formatiunile initiale supuse procesului de metamorfism erau de
natura : sedimentara si magmatica. Aceste sisturi formeaza relieful Muntilor Giulau
Muntele Mare, in care s-au identificat mai multe serii.
1. Seria de Some, cu larga raspandire in autohtonul de Bihor, este constituit idn
paragnaise cu biolit.
2. Seria de Baia de Arie, constituie asa numitul,,Pintean de Baia de Aries, din
bazinul vaii cu acelasi nume. Aceasta este reprezentata de : calcare marmorene, amfibiolite,
paragnaise cu biolit, sisturi cuartito-muscovite.
Orogeneza precadomian pe lng fenomenele de metamorfism a generat si fenomene
magmatice care au format corpuri intruzive in cadrul sisturilor cristaline mezometamorfice.
Magmele, in general de natura acida, a generat roci din grupa granitului si granodioritului,
fenomen specific Muntele Mare Baia de Aries.
Ciclul tectono-magmatic cadomian
Fundamentul precadomian este regenerat intr-un nou geosinclinal in Proterozoicul
superior in care s-au acumulat foramiuni ce au fost metamorfozate de ciclul orogenic
cadomian. Au rezultat formatiuni metamorfozate regional in conditii de epizona.
Asa s-a constituit grupa cristalina epimetamorfica a carei dezvoltare completa se
intalneste in Muntii Bihor. In geosinclinal s-au acumulat depozite terigene care au fost
metamorfozate in faciesul isturilor verzi (jumatatea sudica a Muntilor Apuseni de Nord).
In cadrul lor s-au separat mai multe serii, in urmatoarea succesiune :
- seria de Bistra ;
- seria de Biharia ;
- seria de Muncel.
Seria de Bistra, sisturi cu sericit si clorit, cu intercalatii la diferite nivele de amfibolite
si porfiroide. Apartin zonei izvoarelor Somesului Cald, Valea Rachitele si Valea Draganului

84

Seria de Biharia, sisturi cloritoase cu porfiroblaste de albit, se adauga si doua nivele

de calcare si dolomite cristaline, grosimea seriei este de 1200 m, in Masivul Biharea din
Muntii Gilau.
Seria Muncel, cu dezvoltare tipica in varful Muncelu, la sud de Masivul Biharea. Este
constituita din sisturi cristaline epimetamorfice rezultate din metamorfozarea in faciesul
sisturilor verzi a unor formatiuni terigene si a unor lave si tufuri acide. Prezinta o mare
varietate de sisturi. Grosimea seriei este de 100 m si succede seriei de Biharea
Ciclul de orogenez cadomian a fost nsoit de un magmatism descris si ca
,,Seria intruziunilor de Codru. Inrtuziunile de Codru sunt de natura unor granite si diorite
cuartifere injectate in sisturile cristaline epimetamorfice din baza seriei de Biharea. Apar sub
forma de filoane sau corpuri de dimensiuni mari in zona Ariesului de la Scarisoara, din est
pana la Sagacea. Mai apare in partea de SV a Muntilor Codru Moma si in NV Muntilor
Highis.
Ciclul tectono-magmatic(orogenic) hercinic
n Paleozoic fundamentul proterozoic consolidat este regenerat intr-un mare
geosinclinal unde s-au acumulat depozite sedimentare si magmatogene bazice.
Orogeneza hercinica determina metamorfozarea acestor depozite in faciesul sisturilor
verzi, rezultand astfel grupa sisturilor cristaline ankimetamorfice, cu o larga dezvoltare in
Muntii Bihor si Zarandului.
n cadrul sisturilor ankimetamorfice s-au separat trei complexe :
1. complexul detritogen inferior metaconglometare,
2. complexul ofiolitic provenit prin metamorfozarea produselor unui
magmatism initial bazic,
3. complexul detritogen superior rezultat prin metamorfozarea unui material
fin pelitic.
INVELISUL SEDIMENTAR AL MASIVELOR CRISTALIN
Exondarii din Carboniferul superior, tot in cadrul ciclului hercinic, ii rezulta doua
domenii de sedimentare cu evolutii diferite, iar depozitele formate nu au mai fost
metamorfozate. In sud se delimiteaza domeniul de Codru, iar in nord cel de Bihor, ambele
separate printr-un prag slab tectonic panza sau sisturile de Codru, ele constituind cele doua
unitati majore ale sedimentarului Apusenilor de Nord.
A. AUTOHTONUL DE BIHOR
Situat la nord de linia tectonica dispusa pe o directie NV SE, incepand din zona
Oradea, ajungand in SE, dupa care se schimba directia catre E (S. Muntii Gilau Muntele
Mare). Resturi ale invelisului sedimentar apar in Muntii Padurea Craiului si Bihor.
Permianul.Dupa exondarea din Carboniferul superior urmeaza o perioada submersa
in care s-au depus discordant si transgresiv depozite detritice, depozite atribuite Permianului
inferior. Astfel de depozite se intalnesc in Muntii Padurea Craiului si Muntii Bihor. Aceste
depozite au caracter de molasa al orogenului hercinic si impreuna cu sisturile cristaline
reprezinta fundamentul ce a fost regenerat in orogeneza alpina.
Triasicul.In Permianul superior zona functioneaza ca zona emersa. In Triasic apar
primele sedimente ce marcheaza debutul ciclului alpin. In continuare se instaleaza un regim
propice formarii depozitelor carbonatice: dolomite in alternanta cu calcare, calcare
organogene. Depozitele triasice apar in Muntii Pdurea Craiului si Muntii Bihor si in
depresiunile intramontane.
La sfarsitul Triasicului urmeaza o faza de exondare
corespunzatoare fazei de orogeneza paleochimerica.
Jurasicul.Se reia procesul de sedimentare, foramndu-se astfel depozite detritice, dupa
acestea instalandu-se un mediu propice faciesului carbonatic. Pe baze paleontologice au fost
separate toate etapele Jurasicului. Depozitele apartinand Jurasicului au dezvoltare in :
- centrul si nordul Muntilor Padurea Craiului,

85

- pe zone restranse in Muntii Bihor.

La sfarsitul Jurasicului are loc o scurta perioada de exondare, favorizand formarea
depozitelor bauxitice pe paleorelieful creat de eroziune.
Cretacicul.Faza de exondare se prelungeste si in Cretacic, astfel ca reluarea
sedimentarii nu coincide cu inceputul acestuia. Sedimentarea debuteaza prin depozite lacustre
dupa care se instaleaza mediul marin care se mentine pana la sfarsitul Cretacicului inferior.
Acest mediu a fost favorabil dezvoltarii depozitelor carbonatice cce alterneaza cu depozite
detritice, grosime acestora fiind de peste 1000 m.
B. PNZA DE CODRU
In urma diastrofismului cretacic, sudul Muntilor Apuseni de Nord este sariata peste
autohtonul de Bihor de la nord, pana la formarea sistemului de panze de Codru.
Pnza de Codru ocupa partea sudica a Muntilor Padurea Craiului, partea SV a
Muntilor Bihor, partea S a Muntilor Gilu, Muntii Codru-Moma si Zarandului..
nvelisul sedimentar al panzei de Codru este constituit din depozite permiene care
impreuna cu sisturile cristaline constituie fundamentul hercinic regenerat in orogeneza alpina.
Depozitele permiene sunt posttectonice orogenezei hercinice, procesele de sedimentare
reluandu-se in triasic si dureaza pana in Cretacicul inferior, rezultand invelisul alpin al Panzei
de Codru.
Pe domeniul panzei de Codru se individualizeaza trei zone in care sedimentarea a fost
mai activa. Ele sunt separate prin praguri ceea ce au determinat o oarecare diferentiere
litofaciala.
Cele trei zone :
1. zona de Fini sau de Codru in SV Muntilor Codru Moma cu extindere in zona
depresiunilor : Zarand, Beius
2. zona Trcia centrul Muntilor Codru Moma
3. zona Vacu S. Muntilor Codru Moma, in care este inclus si platoul Vascau.
Depozitele permiene inferioare insumeaza peste 2000 m grosime si apar in zona Finis
si SV zona platoului Vascau. Tot in Permianse manifesta si un magmatism subsecvent.
Orogenezei hercinice ii urmeaza in Permianul superior pana la inceputul Triasicului o faza de
exondare in care domeniul de Codru a fost supus peneplenizarii.
Triasicul. Depozitele triasice se depun discordant peste depozitele mai vechi, in
general debuteaza cu depozite psamito-psefitice dupa care se instaleaza un mediu favorabil
formarii depozitelor carbonatice. Succeiunea completa se intalneste in zona Codru, si cu unele
deosebiri in celelalte doua zone.
Jurasicul.Are o dezvoltare incompleta intalnindu-se numai in Jurasicul inferior si
mediu. Corespunde unei faze de regresiune marina, astfel incat functioneaz pana in Jurasicul
superior ca zona exondata. Depozitele Jurasicului inferior, sunt alcatuite dein marne, sisturi
argilo-marnoase dupa care urmeaza un facies carbonatic. In partea terminala a Jurasicului
superior, care a urmat fazei de exondare, s-au creat conditiile formarii unui facies flisoid.
INVELIUL POSTHERCINIC
S-a vazut ca a avut loc definitivarea aranjamentului structural al zonei, rezultand astfel
zona Muntilor Apuseni de Nord , zona ce devine relativ rigida si exondata. Procesul de
sedimentare se reia din Cretacicul superior, depunandu-se transgresiv si discordant depozite
cu caracter posttectonic.
Acestea s-au depus in patru zone :
1.
zona Rosia S Muntilor Padurea Craiului ;
2.
zona Vladeasa intre Valea Draganului si Valea
Sacuiului, la Sde varful Vladeasa ;
3.
zona de margine a depresiunii Bradului ;

86

4.
grabenul Remeti in S Muntilor Padurea
Craiului.
Magmatitele laramice
Datorit diastrofismului laramic de la sfarsitul Cretacicului anasmblul Apusenilor de
Nord a exondat, fenomen insotit de un magmatism subsecvent tardiv, fenomen manifestat sb
forma curgerilor de lva la care se asociaza corpuri intruzive. Constituie continuarea spre nord
a laturii vestice a magmatitelor laramice din Carpatii Meridionali.
Magmatitele laramice din Apuseni se intalnesc in :
- Masivul Vladeasa curgeri si corpuri intruzive ;
- Masivul Drocea
- Masivul Bihor, Trascau dykuri
- Masivul Gilau.
Cel mai mare corp magmatic este in Muntii Vladeasa.
Tectonica
Iniial zona Muntilor Apuseni de Nord a functionat in cadrul unei arii geosinclinale
mult mai largi, cu evolutie comuna in prebaikalian si baikalian. In urma acestor origeneze se
formeaza sisturile cristaline mezo si epimetamorfice. Ulterior are loc o diferentiere a
geosinclinalului in doua domenii diferentiere ce se accentueaza in orogeneza hercinica si apoi
in orogeneza alpina, constituidu-se astfel domeniul de Nord (de Bihor) si Sudic (de Codru).
n orogeneza hercinica se manifesta si un slab metamorfism regional, rezultand
sisturile anchinolaramice. Totodata orogeneza hercinica a fost insotita de un magmatism
bazic initial si un magmatism acid granitoid.
Partea de N (domeniul de Bihor) in timpul orogenezei hercinice a evoluat ca zona mai
stabila care in majoritatea timpului a fost exondata si supusa eroziunii. Doar in Permian
devine zona submersa, unde se depun depozite posttectonice cu caracter de molasa.
n Triasic cele doua domenii functioneaza ca arii de sedimentare. Diferentierea are loc
in in urma fazei paleochimerice, cand domeniul de Bihor este exondat, in timp ce in domeniul
de Codru sedimentarea continua pana in Triasic inclusiv.
n continuare, diferentierea se accenueaza prin faptul ca domeniul de Bihor ramane
exondat pana in Jurasicul superior, in timp ce in domeniul de Codru sedimentarea continua pe
tot parcursul Jurasicului.
n urma miscarilor chimerice, domeniul de Bihor cunoaste o scurta perioada de
exondare dupa care procesele de sedimentare se reiau printr-un episod lacustru. In domeniul
de Codru se depun depozite flisoide.
Rolul cel mai important in definirea structurii Muntilor Apuseni de Nord l-au avut
miscarile mezocretacice austrica si subhercinica, avand astfel loc sarierea domeniului de
Codru peste domeniul de Bihor, rezultand cele doua unitati tectonice majore. Incalecarea se
produce dupa linia de minima rezistenta creata inca din orogeneza hercinica pe directia SE
NV. Amplitudinea maxima a sariajului este de 30 km. In afara de sariaj, miscarile
mezocretacice au determinat o tectonica proprie fiecarei unitati structurale majore.
n cadrul domeniului de Codru se individualizeaza un sistem de panze. Miscarile
ulterioare celor mezocretacice (eventual si celor subhercinice), au afectat in mai mica masura
Muntii Apuseni de Nord. Efectu major a fost cel ruptural ducand la formarea in Neogen a
unor bazine de acumulare.
MUNTII APUSENI DE SUD
LIMITE :
- Valea Muresului la sud

87

- Unitatea de Codru spre NV, de care se delimiteaza printr-o linie foarte

sinuoasa mascata de depozite posttectonice care de altfel mascheza contactul
propriu-zis.
Aceasta zona s-a dezvoltat ca arie geosinclinala in ciclul alpin in raport cu partea
nordica avan o evolutie geologeca sensibil deosebita .
Ca urmare a evolutiei deosebite se individualizeaza ca unitate geologico-structurala
distincta cunoscuta sub numele de geosinclinalul Muresului.
Geosinclinalul Mureului s-a format prin regenerarea fundamentului cristalin
asemanator fundamentului Muntilor Apuseni de Nord. Regenerarea zonei ca arie a
geosinclinalului functiona in Jurasicul mediu, cand se formase anterior. Aici s-a manifestat un
intens magmatism bazic initial ce constituie o trasatura caracteristica in raport cu Muntii
Apuseni de Nord.
ncepand cu Cretacicul, geosinclinalul Muresului a fos afectat de intense miscari de
cutare ducnd la formarea de depozite. Dupa aceasta faza se dezvolta un magmatism
subsecvent timpuriu (laramic), iar apoi un vulcanism tarziu (vulcanismul neogen). Zona etse
cunoscuta din timpuri stravechi dtaorita zacamintelor de aur, care intr-o anumita perioada
erau cele mai mari din lume. Cercetarile sistematice din zona au dus la descifrarea strauctrii
geologice, iar hartile intocmite constituie baza stiintifica a activitatii productive.
STRATIGRAFIA
Structura generala a Muntilor Apuseni de Sud consta in fundamentul cristalin peste
care se depun formatiuni sedimentare la care se adauga produse magmatogene.
Magmatismul s-a manifestat in trei regiuni diferite. De asemenea se constata
trei etape de magmatism, si anume :
- magmatismul initial ofiolitic
- magmatismul subsecvent timpuriu (laramic)
- magmatismul subsecvent tarziu (vulcanismul neogen).
MASIVELE CRISTALINE
Sisturile cristaline ale fundamentului cristalin s-au format in doua cicluri tectono
magmatice :
- precadomian
- hercinic.
Ciclului precadomian ii apartin sisturile cristaline mezometamorfice ce apar sub
forma unor insule de sub invelisul sedimentare in Muntii Trascaului.
O prima zona de acets tip se afla la nord pe Valea Ariesului, iar cea de-a doua in zona
de receptie a bazinului Geoagiu. Sisturile cristaline mezometamorfice sunt asemanatoare
celor din seria de Aries din Apusenii de Nord, reprezentand de altfel prelungirea spre sud a
pintenului cu acelasi nume.
Ciclului hercinic ii apartin sisturile cristaline epimetamorfice aflate in sudul Muntior
Trascau pe Valea Muresului. Epimetamorfitele sunt de natura unor sisturi sericito-clavitoase
cu intercalatii de sisturi grafitoase si lentile de calcare si dolomite crisatline.
Rocile carbonatice au o dezvoltare masiva in nord si se destrama spre vest sub forma
unor intercalatii in masa rocilor terigene. Reprezinta prelungirea spre nord a sisturilor
crisatline de zona Poiana Rusca.
Vrsta este Paleozoica. Modul de zacamant al rocilor carbonatice indica faptul ca
acestea au constituit corpul unui recif.
INVELIUL SEDIMENTAR AL MASIVELOR CRISATLNE

88

Cu exceptia a doua petice de conglomerate cuartoase, apreciate ca fiind permiene,

formatiunile sedimentare din geosinclinalul Muresului apartin Mezozoicului. Acestea s-au
depus in zonele de margine ale eruptivului ofiolitic.
Astfe l apar mai multe zone de sedimentare (unele cu caracter de fose) care au evoluat
independent in anumite perioade de timp, de unde si faciesurile depozitelor de acceasi varsta
foarte diferite.
n cuprinsul Muntilor Apuseni de Sud se delimiteaza patru zone de sedimentare :
- zona Trascau Valea Muresului, in partea estica ;
- zona Bucium Abrud, in partea nordica ;
- zona Deva Zau, in partea sudica a geosinclinalului Muresului ;
- zona Drocea, in partea vestica.
Sedimentarea a debutat anterior Oxfordianului. Depozite ,,in loc sunt depuse
incepand cu Oxfordianul, dupa care sedimentarea continua cu intermitenta pana in Cretacicul
superior.
Jurasicul superior.Se carcaterizeaza printr-o relativa uniforamitate litofaciala si
printr-o intensa activitate ofiolitica. Depozitele Jurasicului superior s-au dezvoltat in facies
carbonatic. La partea superioara faciesul devine marnos si marno-calcaros in zonele de larg si
recifal in zonele de margine. Concomitent au loc diferentieri importante in ceea ce priveste
sedimentarea in fosele amintite. Calcarele recifale au o larga dezvoltare in zona Trascau si
Remetea, Drocea, Bucium Abrud.
Cretacicul inferior.Odata cu debutul acestei perioade se intensifica tendintele de
instabilitate ale zonei ce culmineaza la sfarsitul Cretacicului inferior prin diastrofismul
austric, cand zona este exondata. Acetse miscari au determinat mari diferentieri ale
sedimentarii in cele patru fose ale Muntilor Apuseni, corelarea sedimentelor rezultate nefiind
posibila decat pe baza continutului faunistic.
Se continua sedimentarea stratelor in zonele de larg (zona Trascau Valea Muresului)
in timp ce in zonele de margine se dezvolta faciesul recifal. In celelalte zone, datorita
magmatismului bazic apar diferentieri evidente intre straturi. Aceste diferentieri rezulta din
conditiile favorabile depunerii depozitelor pelitice sau carbonatice (mediu pelagic) ; din
conditiile depunerii depozitelor grosiere (de margine) ce altereaza cu produse ale
vulcanismului ofiolitic.
In perioada urmatoare miscarile de instabilitate se accentueaza, diferentierile de facies
devenind pregnante, capatand deseori trasaturi de formatiuni de flis. Diferentierile sunt
accentuate si de faptul ca anumite zone au functionat ca zone exondate, exondarea
producandu-se in etape diferite.
La sfarsitul Albianului (Cretacicul inferior), zona este exondata ca urmare a fazei de
orogeneza austrica.
Cretacicul superior.Dupa faza de exondare, domeniul marin revine, continuandu-se
faza de depunere de depozite de tip flis, cu frecvente variatii laterale de facies. A avut o
dezvoltare pe mii de metri grosime.
INVELIUL POSTTECTONIC
Micarile de deformare plicativa se atenueaza treptat observandu-se si efectele fazei
de cutare subhercinica. Odata cu Devonianul superior se depun depozite nedeformate plicativ
marcand un nou ciclu de sedimentare ce se incheie probabil in Paleocen. Au o larga
dezvoltare si in Muntii Apuseni de Sud (Bucium Abrud) si o dezvoltare restransa in zona
Drocea si Deva Zum. Caracteristica dominanta este faciesul detritic.
MAGMATITELE OFIOLITICE
S-a manifestat in stadiul de geosinclinal in lungul unor fracturi profunde. Prin
manifestare, amploare, evolutie, este cel mai reprezentativ magmatism initial alpin din aria
carpatica.

89

Ocup o pozitie axiala a zonei Muntilor Apuseni de Sud, extinzandu-se pe o lungime

de 190 km, si o latime de 40 km.
Magmatismul ofiolitic initial s-a desfasurat in trei etape :
1. etapa pana in Jurasicul mediu inclusiv, are caracterul unui magmatism plutonic, s-a
mainfestat in zona axiala a geosinclinalului Muresului. Se prezinta sub forma unor corpuri de
roci bazice, scurgeri de lava, intruziuni de magma consolidata dykuri. Aceste forme de
zacamant se intalnesc in zona localitatilor Rosia Noua, Almas, Ciungeni Cazanesti.
2. etapa Jurasicului superior, magmatismul initial are un caracter exclusiv vulcanic.
Produsele vulcanice sunt produsele unor aparate vulcanice uneori cu extensiuni de lava de tip
central. Se pot recunoaste si astazi resturi ale aparatului vulcanic in zona de N (Muntii
Drocea), in zona de S (Muntii Trascau).
3. etapa Neocomian Aptian, magmatismul initial a avut loc prin scurgeri de lave
inchise in depozitele sedimentare cretacice inferioare. Magmatismul initial a fost insotit de
fenomenul de contact termic, hidrotermal si de metalogeneza, rezulta mineralizatii ca urmare
a diferentierii lichidelor magmatice si a activitatii hidrotermale. Ceea ce rezulta sunt
mineralizatii vulcano-sedimentare.
- lichid-magmatica : Cazanesti Ciungani, Almas Saliste
- hidrotermale : Corbesti
- vulcano-sedimentara : NV Muntilor Drocea.
MAGMATISMUL LARAMIC
Trecerea de la Cretacic la Neogen este marcata de faza de orogeneza laramica, care ca
si in Carpatii Meridionali este insotita de un magmatism subsecvent timpuriu, in lungul unor
fracturi majore situate in partea vestica si estica a Muntilor Dorcea si in NV Muntilor Trascau.
Magmatitele laramice se prezinta sub forma unor intruziuni de roci acide : granite,
granodiorite, diorite cuartifere. Astfel de corpuri intuzive se gasesc in zonele : Savarsin,
Cazanesti, Magura Vetei (Drocea).
In Muntii Trascaului corpurile intruzive se intalnesc in zona : Golda, Ighiu.
Corpurile magmatice laramice au generat fenomene de metamorfism de contact si
hidrotermale.
VULCANISMUL NEOGEN
Dupa faza de orogeneza laramica, ansamblul Muntilor Apuseni devine regiune
exondata, relativ stabila care nu a mai suferit fenomene de cutare.
Fazele de orogeneza din Neogen au avut ca efect formarea unui sistem de fracturi care
au permis subsidenta intensiva a unor sectoare care au functionat in continuare ca arii de
sedimentare. Astfel au luat nastere depresiunile intramontane ale Muntilor Apuseni si anume :
- Depresiunea Brad-Sacaramb,
- Depresiunea Zlatna Almas,
- Depresiunea Rosia Montana.
Mai tarziu, in Tortonian se deschid mai multe aliniamente oblice fata de directia
geosinclinalului Muresului in lungul carora a avut loc o intensa activitate vulcanica. Acest
ciclu de magmatism se incadreaza magmatismului subsecvent tarziu, magmele deversate fiind
de tip intermediar si acid, formandu-se roci cu structura porfica.
In urma acestui ciclu magmatic se formeaza mai multe structuri vulcanogene si
anume :
- structuri inradacinate,
- curgeri de lave,
- formatiuni vulcano-sedimentare.
Principalele aliniamente de vulcanism sunt dispuse astfel :
- aliniamentul suprapus Depresiunii Brad Sacaramb Gurahont
- aliniamentul suprapus Depresiunii Zlatna Almas

90

aliniamentul nordic dintre Bucium Rosia Montana pana la Baia de

Aries
- aliniamentul sudic paralel cu Valea Muresului intre Deva si Capalnas.
Magmatismul subsecvent s-a produs in trei etape :
ETAPA 1 Tortonianul inferior Tortonianul superior
Corespunde unei miscari de subsidenta intensa insotita de transgresiunea tortoniana.
In aceasta etapa vulcanismul a fost de tip exploziv, lavele deversate avand caracter
predominant acid.
ETAPA 2 Tortonianul superior Pliocenul inferior
Reprezinta cea mai importanta manifestare a magmatismului subsecvent atat prin
intensitate si volumul produselor vulcanice, cat si prin fenomenele de metalogeneza. S-a
manifestat in toate zonele amintite si chiar a depasit limitele acestora. In cadrul acestei etape
exista trei faze :
- faza acida, de unde rzulta dacite
- faza intermediara, de unde rezulta andezite
- faza acida, de unde rezulta dacite.
ETAPA 3 A doua jumatate a Pliocenului Cuaternarul inferior
Se caracterizeaza printr-o activitate vulcanica mai slaba manifestandu-se mai ales in
zonele marginale ale geosinclinalului, afectand formatiunile fundamentului cristalin.
Produsele acestei etape sunt intr-o prima faza de tip intermediar (andezite), iar intr-o a doua
faza de tip bazic (bazalte). In aceasta etapa s-au format bazaltele de la Detunatele (rezervatie
geologica), de la Magura Sarbi. In Cuaternar activitatea vulcanica inceteaza si odata cu
aceasta s-a definitivat structura actuala a Muntilor Apuseni.
TECTONICA
Formarea geosinclinalului Muresului s-a produs mult mai devreme de Jurasicul
mediu, cand sunt puse in loc primele formatiuni sedimentare.
Deschiderea geosinclinalului prin regenerarea unui fundament prealpin si deschiderea
unor fracturi majore in zona de rift a generat un magmatism initial de natura ofiolitica. In
aceasta etapa se pare ca nu exista aport de material terigen, fiind in schimb aport de material
magmatic.
Primele micari tectonice cu efect plicativ sunt cele neochimerice, care au avut ca
efect si ridicarea partii centrale a geosinclinalului Muresului cu formarea mai multor fose de
sedimentare. Aici s-a produs o sedimentare de tip pelagic, iar in zonele de margine de tip
recifal.
Micarile ulterioare preaustrice accentueaza diferentierea depozitelor de sedimentare
in fosele amintite. Miscarile de orogeneza culmineaza cu faza austrica cu intense deformari
plicative, a caror directie este diferita de la o zona la alta :
- zona de S Deva Zam E-V
- zona Trascau N-S
- zona Abrud Bucium, cute in evantai cu deschidere spre N.
Miscarile ulterioare au avut mai ales un caracter ruptural :
in urma fazei de orogeneza laramica se deschide un ansamblu de fracturi
majore care au dus la scufundarea unor compartimente, rezultand depresiunile intramontane
posttectonice in care procesele de sedimentare au continuat pana in Cuaternar.
Concomitent se manifesta magmatismul laramic, magmatism subsecvent
timpuriu.
Miscarile orogenice neogene definitiveaza ansamblul structural al Muntior Apuseni,
cu manifestarea unui magmatism subsecvent tarziu in lungul acelorasi fracturi majore care au
format zonele de acumulare posttectonica (depresiuni intramontane).

91

DEPRESIUNI INTRAMONTANE
1.ZONA CARPATILOR ORIENTALI
Dupa realizarea structurii tectonice si ridicarea ansamblului muntos al Carpatilor
Orientali, unele sectoare au devenit intens subsidente in care sedimentarea a continuat pana in
Cuaternar.
Evolutia unor astfel de sectoare a inceput inca din Miocenul inferior (Neozoic), iar
altele de la sfarsitul Pliocenului. aU caracter posttectonic, iar depozitele acumulate au caracter
de molasa cu conditii de formarea carbunilor.
In depresiunile situate in apropierea zoinei vulcanice neogene s-au acumulat si
depozite piroclastice, rezultate din eruptii si din actiunea de tip a apelor curgatoare
Geneza :
Depresiunile acestea sunt tectonice (miscarile desubsidenta s-au manifestat in lungul
unor mari fracturi (grabene)).
Unele depresiuni au luat nastere prin bararea unor cursuri de apa cu materiale
piroclastice. Ex. Borsec, Gheorghieni, Ciucului. Dar majoritatea depresiunilor sunt anterioare
activitatii vulcanice, ceea ce determina caracterul lor tectonic.
In cadrul sistemului orogenic al Carpatilor Orientali se delimiteaza urmatoarele
depresiuni intramontane : Comanesti, Barsei, Borsec Bilbor, Gheorgheni, Ciucului, Jolotea.
Depresiunea Borsec Bilbor
S-a dezvoltat in bazinul hidrografic al Bistricioarei, in Muntii Tulghes. Este alcatuita
din cinci microdepresiuni. Cea mai larga dezvoltare o are Depresiunea Borsec, cu o lungime
de 9 km. Umplutura depresiunii este alcatuita din nisipuri si pietrisuri, urmate de nisipuri cu
intercalatii de carbune cu grosimi de 300 m. Sunt atribuite Romanianului (sfarsitul
Pliocenului), pana in Cuaternar.
Depresiunea Jolotea
Este situata la VE de Ditru, fiind de asemenea amplasata pe sistuuri crisatline.
Depozitele ce constituie umplutura depresiunii sunt alcatuite din pietrisuri, nisipuri si argile cu
carbuni, atribuite Romanianului Cuaternarului.
Depresiunea Gheorgheni
Este situata intre Muntii Harghita, Gurghiu si Calimani la V si N si zona cristalinomezozoica la E. Este traversata de raul Mures. Depresiunea a fost colmatata cu produse
vulcanice : tufuri, aglomerate andezitice, lave andezitice, si produse terigene venite din partea
estica. Au grosimi de cateva zeci de metri, pana la 1000 m, in centrul depresiunii.
Depresiunea se formeaza incepand din Pliocenul superior (Romanian).
Depresiunea Ciucului
Este limitata la V de structurile vulcanice ale Muntilor Harghita Ghurghiu si la E de
zona cristalino-mezozoica si flisul cretacic. Depresiunea este fragmentata in doua praguri
transversalela Jigodin si la Racu, acestea impartind depresiunea in trei bazine : inferior, mediu
si superior, si etse strabatuta de cursul superior al raului Olt.
Depresiunea incepe sa se formeze din Pliocenul superior, depozitele de umplutura
fiind de origine precambriana si terigena cu intercalatii de lignit. Insumeaza grosimi de 300
m in bazinul Ciucului, peste 800 m in bazinul Ciucului mediu si inferior.
Depresiunea Comanesti
Delimitare bazinul Vaii Trotusului
- la NV de localiatea Targu-Ocna
- la N este limitat de Moinesti
- la S parul Dofteana.
Geneza : afundarea unei parti a flisuli extern in Sarmatianului superior.

92

Stratigrafia : la S este fundamentul depresiunii ce apartine unitatilor : Trascau si

Vrancea , al flisului extern. Apoi s-au acumulat depozite ce apartin Sarmatianului si
Meitianului, constituite in special din pietrisuri, nisipuri, argile si strate de carbuni.
Sarmatianul.Reprezentat numai prin partea sa superioara, este alcatuit din doua
orizonturi :
- orizontul inferior constituit din conglomerate cu grosimi de 50 250
m si gresii in centrul depresiunii
- orizontul superior alcatuit din nisipuri, argile, carbuni, grosimea este
de 300 m.
Meoianul.In continuitate de sedimentare cu Sarmatianul. Este reprezentat printr-un
complex de strate : gresii, argile negre, care insumeaza grosimi de pana la 300 m.
Depozitele Depresiunii Comanesti formeaza umplutura unor sinclinale denumite si
cuvete, a caror succesiune de la V catre E este urmatoarea :
- Lloaia
- Darmanesti
- Larga.
Tectonica, prin afundarea unei parti a flisului extern in lungul unor fracturi. In zona
Comanesti
s-a realizat in Miocen corespondenta bazinului dacic de la est cu bazinul
Transilvaniei la V.
Depozitele sunt slab cutate, descriind structuri paralele ca structurile Carpatilor
Orientali.
Cutele sinclinale sunt separate de zone ridicate in care apare fundamentul flisului
exterior la zi.
Depresiunea Barsei
Suprafata este intinsa. S-a format la interiorul zonei de curbura a Carpatilor Orientali.
Orientarea generala este E V.
In cadrul ei se delimiteaza trei ramificatii:
1. ramura vestica, intre Muntii Persani si Baraolt, alcatuieste microdepresiunea Capeni
Baraolt.
2. microdepresiunea Sf. Gheorghe, intre Muntii Baraolt si Bodoc.
3. Depresiunea Bretcu, intre Muntii Bodoc si Oituz.
Are un aspect morfologic tabular, de aceea se mai numeste si Tara Barsei.
Deschiderea ei s-a produs in Pliocenul superior.
Stratigrafia, este constituita in general dintr-o suita de depozite reprezentate prin
marne, nisipuri, pietrisuri, piroclastite andezitice si strate de carbuni ce apartin Romanianului
si Cuaternarului. Straturile sunt dispuse orizontal.
ZONA CARPATILOR MERIDIONALI
Dupa cutarea sariajului getic din faza laramica, zona cristalino-mezozoica a Carpatilor
Meridionali a sevenit o arie relativ stabila.
Miscarile orogenice din Mezozoic (austrica si laramica), au determinat scufundarea
unor sectoare in care a continuat procesul de sedimentare, depozitele acumulate au caracter de
molasa.
Astfel s-au format depresiunile: Lovistea (Brezoi - Titesti), Petrosani, Hateg, Streiu,
Caransebes Mehadia, Bozovici Nera, Culuarul Balta Baia de Arama.
Depresiunea Lovitei
Este limitata: la N de Muntii Fagaras, la S de cumlmile: Cozia, Ghitu, Fruntile. Are o
orientare E-V

93

Se intinde intre Valea Oltului si raul Doamnei, iar mai departe spre est comunica cu
Depresiunea Getica. S-a format prin scufundarea tectonica a cristalinului Fagarasului (ce
separa depozitele depresiunii de culmea Fruntile, Ghitu Cozia) cu invelisul sau sedimentar
mezozoic.
Cu anumite discontinuitati, in depresiune s-au acumulat depozite eocene, oligocene si
miocene inferioare.
Paleogen.
Eocen, alcatuit din conglomerate, gresii si marne.
Oligocenul, alcatuit din gresii, sisturi bituminoase. Sunt dispuse discordant peste
depozitele eocene.
Miocenul
Alcatuit din depozite lagunare peste care se dispun conglomerate ce trec lateral la
gresii, gipsuri. Au caracter transgresiv si se dezvolta in centrul depresiunii.
Depresiunea Petroani
Situat ntre Munii Retezat si Sebes la N, Muntii Valcan si Parng la S.
Lungimea maxima este de 45 km, latimea de 9 km. Este strabatuta de Jiul de Vest, si
traversata de Jiul de E. Cele doua ramuri se intalnesc la S de Livezeni.
S-a format probabil n Eocen prin scufundarea tectonica. Depozitele de umplutura
apartin Paleogenului, Neogenului si Cuaternarului.
In cadrul acestora s-au separat mai multe complexe litologice:
a. complexul conglomeratelor rosii inferioare, 1200 pana la 600 m grosime, sunt
atribuite Eocenului si Oligocenului.
b. complexul marno-argilos productiv (300 600 m grosime), include pana la 25
strate de carbuni, sunt atribuite Oligocenului Acvitanianul inferior.
complexul conglomeratelor superioare , (1200 1500 m grosime), sunt atribuite
Burdigalianului. Sunt alcatuite din prundisuri si pietrisuri torentiale (400 800 m grosime),
pliocene. Structural, depozitele Depresiunii Petrosani alcatuiesc un sinclinal cutat si faliat.
Depresiunea este marginita la N si S de doua fracturi majore.
Depresiunea Haeg
Limite : intre Muntii Retezat la S, Muntii Sebes (Sureanu) la E, Muntii Poiana Ruscai
la V. Comunica cu Depresiunea Caransebes Mehadia. A functionat ca un golf al Bazinului
Transilvaniei.
Contine depozite apartinand :
Paleogenului, depozite continentale de natura conglomeratelor si gresiilor, cu
intercalatii de argile violacee.
Sfarsitul Miocenului (Neogen)
Badenian, transgresiv, conglomerate, gresii, marne, intercalatii de gipsuri, calcare.
Sarmaianul, in continuitate de sedimentare, specific faciesului panonic, cu argile si
nisipuri.
Cuaternarul, prundisuri, nisipuri, argile.
Depresiunea Streiului
Situata la N de Depresiunea Hategului, este curpinsa intre Muntii Poiana Rusca, Sebes
si Valea Muresului. Face parte din sistemul depresionar Petrosani Hateg Streiu, ce a
functionat ca un golf al bazinului Transilvaniei. Contine depozite apartinand TortonianSarmatianului.
Depresiunea Caransebes Mehadia
Este cuprinsa intre Muntii Poiana Rusca, Tarcu si Godeanu la E si Muntii Semenic la
V. are o orientare N S. Se intind in lungul cursului superior al Vaii Mehadia. Spre est
comunica cu Depresiunea Hateg. Contine depozite tortoniene, sarmatiene si pliocene
inferioare.
Badenianul, depozite foarte variate : grezo-conglomerate, marne, nisipuri cu carbuni.
Sarmatian, asemanator depozitului Depresiunii Hategului.

94

Pliocenul inferior, nisipuri, pietrisuri si lentile de argile fosilifere.

Depresiunea Bozovici
Este situata in partea mediana a Muntilor Semenic. A luat nastere prin scufundarea
sisturilor cristaline. Spre SE este limitata de cristalinul Muntilor Almaj. Are o lungime de 40
km, si o latime de 15 km. Comunica printr-un culuar ingust cu Depresiunea Caransebes
Mehadia. Umplutura molasica are grosimi de 500 600 m in care predomina materialul
grossier : gresii, conglomerate, pietrisuri, marne, argile cu intercalatii de carbuni si tufuri.
Depresiunea este slab argumentata paleontologic. Aceasta s-a facut mai mult pe baza
corelarilor cu Depresiunea Caransebes.
Depresiunea Sichevia si Culuarul Dunarii
Este situata in partea sudica a Muntilor Semenic intre localitatile Lichevita si
Liubovca. Are o orientare NV SE, lungimea este de 14 km, latimea de 9 km. Spre N a
comunicat cu Depresiunea Bozovici. Depozitele sunt de origine continental lacustra :
conglomerate, pietrisuri urmate deun complex psamitic cu intercalatii de tufuri si carbuni.
Sunt atribuite Tortonianului, Sarmatianului (culoarul Dunarii Moldova Noua Dubova).
Depresiunea Bahna
A luat natere prin scufundarea tectonica a cristalinului danubian si a panzei getice.
Este situata in zona Orsova Bahna, are o lungime de 15 km si o latime de 4 km. Este un
depozit de umplutura, de natura molasica, psefto-psamitice in care se intalnesc strate de
varsta Tortoniana si Sarmatiana.
Culoarul Balta Baia de Arama
Este situat in platoul Mehedinti intre localitatile Balta si Baia de Arama, face legatura
intre Depresiunea Bahna si Depresiunea Pericarpatica. Depozite de varsta Tortonian
Sarmatian, asemanatoare cu cele din Depresiunea Bahna.
ZONA MUNILOR APUSENI
Dupa definitivarea structurii ansamblului Muntilor Apuseni, in urma diastrofismului
laramic, in Mezozoic, in anumite sectoare, in lungul unor fracturi majore s-a produs
scufundarea unor arii restranse care au functionat in continuare ca bazine de sedimentare. In
acest fel au aparut depresiunile : Brad Sacaramb, Zlatna Almas, Rosia Montana.
Depresiunea Brad Sacaramb
Are aspectul unui culuar in lungul vaii Crisului Alb, care leaga Depresiunea Beiusului
cu Culuarul Muresului. Depozite necutate ce apartin Tortonian Sarmatianului.
Badenianul, pietrisuri peste care sunt depuse argile cu carbuni.
Sarmaianul, depozite cu faciesuri diferite. Zona sudica prezinta depozite cu
piroclaste urmate de marne ; zona Tebea Brad, marne si argile uneori bituminoase.
Depresiunea Zlatna Alma
Situata in cursul mijlociu al Ampoiului, contine depozite apartinand Tortonianului la
care se adauga produse ale vulcanismului neogen. In general sunt depozite grossiere pe
fundament cretacic.
Depresiunea Roia Montan
Situata in partea de N a Muntilor Apuseni de S, in bazinul Vaii Lupsa. Contine
depozite de varsta Tortonian Sarmatiene pe fundament cretacic.
Badenianul, conglomerate in alternanta cu gresii tufacee, marne, argile si marnocalcare.
Sarmaianul, marne argiloase.
DEPRESIUNI INTERNE
DEPRESIUNEA TRANSILVANIEI
Aceasta este alcatuita din :

95

depresiuni submontane, in V si S formate prin eroziune si acumulari

piemontane : Depresiunea Alba Iulia Turda, Depresiunea Fagaras, Depresiunea Sibiu ; in
partea E, doua randuri de depresiuni intracolinare ;
Podisul Transilvaniei, alcatuit din strate sedimentare orizontale, boltite in
domuri : Podisul Tranavelor, Campia Transilvaniei, Podisul Someselor.
Evoluie :
A luat nastere prin afundarea tectonica in lungul unor fracturi profunde puse in
evidenta prin foraje, datorita eforturilor de cutare ale Carpatilor.
A inceput sa functioneze ca bazin de sedimentare spre sfarsitul Cretacicului, inceputul
Paleogenului si se continua cu Miocenul, pana in Pliocen.
Fundament :
Constituit din sisturi crisatline si formatiuni paleozoice si mezozoice cu facies diferit
fata de sisturile carpatice inconjuratoare. In acets interval de timp a functionat ca arie rigida,
ca masiv median, nefiind afectat de cutrile alpine mezozoice : orogenezele laramica, austrica,
kimerica.
Sisturile crisatline, sunt cunoscute din foraje la adancimi diferite de 1900 2000 m
in zona de margine ; de 3200 m in zona centrala, la N de Mures.
De aici rezulta ca in zona de E si SE, sisturile cristaline s-ar plasa la adancimi de 8000
m.
Sunt doua tipuri : sisturi crisatline epimetamorfice si sisturi crisatline
mezometamorfice.
Fundamentul apare ,,la zi in masivele Preluca, Dumbrava, icu, Meze si este
constituit din sisturi mezometamorfice asemanatoare sisturilor cristaline de Somes din Muntii
Apuseni de N.
Invelisul sedimentar
Permian sfarsitul Paleozoicului, depozite de tip continental, conglomerate cu
elemente de sisturi cristaline de culoare rosiatica
Mezozoic
Triasicul, faciesuri diferite :calcare albe, marne si argile rosii, diabaze si gabbrouri, in
Muntii Persani (zona de margine) ; conglomerate rosietice, marnocalcare, in zona centrala,
agnita si partea sudica.
Jurasicul, calcare galbui compacte, asemanatoare celor din Muntii Trascaului
Cretacicul inferior, calcare sub care se afla marne negricioase si srgile rosietice cu
intercalatii de gresii si microconglomerate.
Cretacicul superior, in N V depresiunii, in bazinul inferior al Tarnavelor si in partea
sudica (la NV de Sibiu), facies detritic.
Formaiunile depresiunii
La urma diastrofismului laramic, masivul median transilvan a fost supus unor miscari
epirogenetice (de coborare sau ridicare fara a deranja structura stratelor) inegale de la o zona
la alta, formandu-se depozitele paleogene cu raspandire discontinua.
A doua etapa de evolutie debuteaza in Badenian, cand subsidenta (coborarea treptata
datorata greutatii sedimentelor) devine accentuata si generalizata astfel incat intreg teritoriul
transilvan devine zona submersa.
Colmatarea bazinului creat se diferentiaza in Pliocen (la inceputul Cuaternarului
intreaga zona devine uscat). In cadrul deppresiunii se intalnesc depozite discontinue
paleogene si depozite continuie aparute in Miocen, Pliocen.
De retinut formatiunea de sare de la nivelul Badenianuluii cu caracter diapir pe
marginea Depresiunii Ocna Mure, Ocna Sibiului, Praid si Sovata.
DEPRESIUNEA PANONIC
Limita estica etse data de fractura profunda pus ain evidenta geografic in fata Muntilor
Apuseni, insotita de corpuri magmatice paleozoice si mezozoice.
A avut o evolutie asemanatoare Depresiunii Transilvaniei.

96

Fundamentul crisatlin, depozite cretacice ce apartin domeniului Muntilor Apuseni.

Formatiunile depresiunii apartin Paleogenului si Neogenului incepand cu Tortonianul.
DEPRESIUNEA IMLEUL SILVANIEI
Fundamentul cristalin, Munii Plopi si insulele de la Bacu, Mgura
imleului.
Invelisul sedimentar al cristalinului : Triasic, Cretacic.
Triasic, conglomerate cuartoase si gresii rosii.
Cretacic, facies.
Formatiunile depresiunii : Paleogenul pe arii restranse.
Depresiuni adiacente : Baia Mare, Beiusului, Zarandului, Culuarul Muresului,
Lugojului, Oravitei.