PRONUMELE

Pronumele este partea de vorbire flexibila care tine locul unui substantiv.
Feluri: personal, de politete, reflexiv, de ntarire, posesiv, demonstrativ, nehotart, interogativ,
relativ si negativ;
Observatii:
1.Pronumele personal, de politete si reflexiv nu devin niciodata adjective.
2.Pronumele de ntarire, posesiv, demonstrativ, nehotart, interogativ, relativ si negativ pot fi adjective.
3.Pronumele personal, de politete, reflexiv, de ntarire si posesiv au forme dupa persoana.
1.PRONUMELE PERSONAL
Pronumele personal indic diferitele persoane care particip la actul comunicrii.
Observatii:
1.Forme neaccentuate se ntlnesc doar n cazurile Ac. si D.
2.Vocativ are numai persoana a II-a: tu! voi!
3.Genitiv-numai persoana a III-a: lui, ei, lor.
4.Persoanele I si a II-a nu au forme dupa gen : eu, tu, noi, voi
5.Pronumele dnsa, dnsul, dnsii, dnsele sunt pronume personale, nu de politete

N
G
D
A
V

Persoana I
Singular Plural
eu
noi
de la mine
de la noi
-

Functii sintactice:
-subiect:
-nume predicativ n:

Persoana a-II-a
Singular Plural
tu
voi
de la tine
de la voi
tu
voi

Persoana a-III-a
Masculin
Feminin
Singular Plural
Singular Plural
el
ei
ea
ele
a,alai,ale lui a,alai,ale lor a,alai,ale ei
a,alai,ale lor
asemenea lui asemenea lor asemenea ei asemenea lor
de la el
de la ei
de la ea
de la ei
-

N: Tu ajungi primul.
N: Fratele meu este el.
Ac: ntrebarea este pentru tine.

G: Cartea este a lui.

-atribut pronominal n:
N(apozitie): Invitatul,adica el, sa pofteasca n casa.
G: Sfatul lui doveseste ntelepciune.
Cartea din faa lui este a mea.
D: Copilu-i statea linistit (dativ posesiv)
-complement direct n:
Ac: Te ntreb si pe tine despre acest lucru.
-complement indirect n:
Ac: A vorbit cu mine.
D: Lui i-am dat o carte.
G: (cu prepozitie) Napasta a cazut asupra ei.
-complement circumstantial de loc n:Ac: Merge la voi.
G: (cu prep. sau locutiune prep.) S-a asezat n fata lui.(ei, lor)
D: (nsotit de prep. sau loc. prep. cu forma nearticulata):n fata-mi se asezase o persoana importanta.
-complement circumstantial de mod n:Ac: A raspuns ca tine.

-complement circumstantial de cauza: G: N-a venit din pricina lui.

Situatii n care pronumele personal nu are functii sintactice:
-n V (tu! voi!)
-dativul etic: Vor sa mi-l omoare
-cnd are valoare neutra:
A luat-o la fuga
Da-i nainte fara grija!
2.PRONUMELE DE POLITETE
Pronumele personal de politee sau de reveren arat respectul fa de o persoan.
Are numai forme pentru persoanele a II-a si a III-a
pers. a II-a:
N-Ac: dumneata, dumneavoastra
G-D: dumitale
pers. a III-a:
N-Ac-G-D: dumnealui, dumneaei, dumnealor
Observatii:
-alte pronume de politete: -Domnia ta (sa, lui, voastra), Maria ta(sa, lui, voastra),naltimea ta (sa, lui,
voastra)
-Excelenta ta (sa, lui, voastra).-folosite mai rar n vorbirea contemporana
-forme afective: mata, mataluta, matalica, talica, matale
-functii sintactice: aceleasi cu ale pronumelui personal( exceptii atributului pronominal n D. si
complementului circumstantial de loc n D).
3.PRONUMELE REFLEXIV
Pronumele reflexiv exprim identitatea dintre obiectele asupra crora se exercit direct sau indirect
aciunea verbelor i subiectul acestora.
Observatii:
-are forme proprii numai pentru pers. a III-a, cazurile D. si Ac.
D: sie, siesi/si, si
Ac: (pe) sine/ se
-pentru persoana I si aII-a mprumuta formele de la pronumele personale:
D: mi, ti-, ne, va (mi amintesc)
Ac: ma, te-, ne-, va (m gndesc)
-formele de mai sus devin reflexive numai daca au aceeasi persoana cu verbul:
te gndesti
ma framnt
Functii sintactice:
-complement direct:
Ac: Te privesti n oglinda.
-complement indirect:
D: ti cumperi o carte.
Ac: Rar vorbea despre sine.
-atribut pronominal:
Ac: Lauda de sine
D: (dativ posesiv) i-a certat copiii (copiii-si)
Mi-am aranjat cartile (cartile)

Observatii:
Cnd nu are functie sintactica, pronumele reflexiv se analizeaza mpreuna cu verbul, fiind marca diatezei
reflexive.
Forma accentuata de Ac., nsotita de articolul hotarat se substantivizeaza (Si-a soptit n sinea lui)
4.PRONUMELE SI ADJECTIVUL DE NTARIRE
Forme:
-masculin, singular:
(tu) nsuti
(el) nsusi
-feminin, singular:
(tu) nsati
(ea) nsasi
-masculin, plural:
(voi) nsiva
(ei) nsisi
-feminin, plural:
(voi) nseva
(ele) nsesi, nsele

(eu) nsumi

fiu (m.sg)-vocala u- nsumi (m.sg.)

(eu) nsami

fiica (f.sg.)-vocala a-nsami (f.sg.)

(noi) nsine

fii (m.pl)-vocala i-nsisi (m.pl.)

(noi) nsene

fiice (f.pl)-vocala e-nsene (f.pl.)

Observatii:
1.Se greseste mai ales la folosirea vocalelor u,a,i,e aflate n fata formelor: -mi, -ti, -si, -ne, -va, -le
2.Pronumele de ntarire se foloseste rar n limba actuala. De cele mai multe ori, ele nsotesc un pronume
sau un substantiv devenind adjective de ntarire, de aceea functia sintactica este de atribut adjectival.
3.Atentie la acord:
Dan, Maria si Elena, ei nsii (masculinul are prioritate)
Eu, tu si el noi nsine(persoana I are prioritate asupra celorlalte, iar persoana aII-a asupra persoanei aIIIa)
4.nsusi poate fi nlocuit de adverbul chiar sau de alte sinonime (singur, propriu,personal,n persoana)
5.PRONUMELE SI ADJECTIVUL NEGATIV
Pronumele negativ nlocuiete numele obiectelor prezentate ca inexistente.
Forme:
N-Ac: nimeni, nimenea
N-Ac:nici unul,nici una, nici unii, nici unele
G-D: nimanui
G-D:nici unuia, nici uneia, nici unora
nimic, nimica
Cnd pronumele negative compuse determin un substantiv fiind identice informaional cu acestea,
i schimb valoarea gramatical devenind adjectiv pronominal negativ.
Adjectivul pronominal negativ are numai funcia de atribut adjectival.
-Ca adjective se ntlnesc formele: nici o, nici un, nici unui, nici unei, nici unor.
-Aceleasi functii sintactice ca si substantivul.

Observatii:
1. Aceste pronume trebuie folosite n propozitii negative.
2.n exemplul:N-a stiut nici unul, nici altul- cuvntul subliniat este conjunctie, deci nu intra n alcatuirea
unui pronume negativ.
6.PRONUMELE SI ADJECTIVUL POSESIV
Pronumele posesiv nlocuiete att numele obiectului posedat, ct i numele posesorului.
Are forme dupa persoana si dupa numarul obiectelor posedate:
ex.: sg. al meu, al tu, al su
pl. a mea, a ta, a sa
ai nostri, ai vostri
ale noastre, ale voastre
Formele se obtin cu ajutorul atricolului posesiv genitival: al, a, ai, ale
Observatie:
Pronumele lui, ei, lor sunt personale, nu posesive
Functii sintactice:
-subiect:
N: Ai mei au ajuns acasa.
-nume predicativ:
N: Caietul acesta este al meu.
Ac: Florile sunt pentru ai mei.
-atribut pronominal Ac: Rar am vazut o privire ca a ta.
G: Sfatul alor mei mi-a fost de folos.
-complement direct: Ac: I-am vazut pe ai vostri.
-complement indirect:Ac: Se gndea la ai si.
D: Le povestesc alor mei.
G: Toti s-au ridicat mpotriva alor ti.
-complement de agent:Ac: A fost chemat de ai si.
-compl. circum. de loc:Ac: Vin de la ai mei.
-atribut adjectival:
N: Cartea ta este aici.
Ac: Locuieste pe strada mea.
D: Caietului tu i lipseste o foaie.
G: Dorinta mamei mele e sfnta.
V: O, copilul meu, fii mereu ntelept!
Cnd pronumele posesiv determin un substantiv i este identic informaional cu acesta, devine adjectiv
pronominal posesiv.
Adjectivul pronominal posesiv are numai funcia de atribut adjectival.
Observatie: Pentru a afla cazul adjectivului posesiv nu se pun ntrebarile al,a,ai,ale cui? ci se stabileste
cazul substantivului cu care s-a acordat adjectivul, care preia genul, numarul si cazul substantivului
determinat.

7.PRONUMELE SI ADJECTIVUL DEMONSTRATIV

Pronumele demonstrativ nlocuiete numele unui obiect, artnd apropierea,deprtarea, identitatea i

diferenierea acestuia fa de alt obiect.
Forme:
-de apropiere: acesta,aceasta,acestia,acestea,asta,asta,aista,aiasta, etc.
-de diferentiere: celalalt, cealalta, ceilalti,celelalte,etc.
-de departare: acela, aceea (f.sg.),aceia (m.pl.) acelea, aia, ala, etc.
-de identitate: acelasi, aceeasi, aceiasi, aceleasi
Cnd pronumele demonstrativ determin un substantiv i este identic informaional cu acesta, devine
adjectiv pronominal demonstrativ.
Functii sintactice: acelesi ca si la celelalte pronume, iar ca adjectiv una singura: atribut adjectival
Observatii:
1.Acela are si o forma mai redusa cel, care poate aparea numai n prezenta unui determinant
obligatoriu (cel de acolo, cei prezenti)
2.Alte forme populare:asta,ista,aista,cesta,la,lalalt,aia,islalt.
3.Formele de feminin aceasta, asta,aceea intra si n componenta locuiunilor adverbiale (pentru asta, pe
langa asta, cu toate acestea).
8.PRONUMELE SI ADJECTIVUL NEHOTART
Pronumele nehotrt ine locul unui substantiv, fr s dea vreo indicaie precis asupra obiectului.
Forme:
a)simple: unul, una, unii, unele
att, atta, attia, attea
mult, putin, cutare
Ex: unul
N
G
D
A
V

altul, alta, altii, altele

tot, toata, toti,toate

masculin
singular
plural
unul
unii
a,al,ai,ale unuia
a,al,ai,ale unora
unuia
asemanea
asemenea unora
de la unul
de la unii
-

singular
una
a,al,ai,ale uneia
asemanea uneia
de la una
-

feminin
plural
unele
unora
asemenea unora
de la unele
a,al,ai,ale

b)compuse: (elemente de compunere: -va, ori-, fie-, oare-, orii-, vre-, etc.)cineva, careva, ceva, ctva,
fiecine, oarecine, oriicine, altcineva, vreunul, oricine, etc.
Cnd pronumele nehotrt determin un substantiv i este identic informaional cu acesta, devine adjectiv.
Observatii:
1.Pronumele nehotarte n componenta carora intra cuvntul cine nu devin niciodata adjective.
2.Urmatoarele pronume nehotarte si modifica forma atunci cnd devin adjective:
unul - un
una - o
altul - alt
alta - alta
vreunul - vreun
vreuna - vreo
3.Functii sintactice: subiect,nume predicativ,atribut,complement, iar a adjectivelor nehotarte: atribut
adjectival.

9.PRONUMELE SI ADJECTIVUL INTEROGATIV

Pronumele interogativ tine locul unui cuvnt asteptat ca raspuns la ntrebare.
Forme:
N:cine?
Ac:(pe) cine?
D:cui?
G: (al,a,ai,ale) cui?

N-Ac: care?
N-Ac: ce?
G-D:caruia?
G-D:nu are forme
careia?
carora?

N-Ac:ct?cta?cti? cte?
G-D: ctor?

Functii sintactice:
-subiect:
N: Cine vine? (Andrei vine.)
-nume predicativ
N: Care este sora ta? (Sora mea este aceasta.)
Ac: Pentru cine sunt crile? (Crile sunt pentru Dan.)
G: Ai cui sunt acesti copii? (Acesti copii sunt ai vecinei.)
-atribut pronominal: G: Ai cui bani lipseau? (Lipseau banii Mariei.)
-complement direct: Ac:Pe cine ai chemat? (Am chemat-o pe sora ta.)
-complement indirect:Ac:Despre cine vorbeai? (Vorbeam despre bunica.)
D: Cui i-ai povestit?(Ioanei i-am povestit.)
-complement de agent: Ac:De cine ai fost ajutata?(Am fost ajutata de colegi.)
-complement circumstanial de loc:Ac:La cine ai fost? (Am fost la vecini.)
Cnd pronumele relativ determin un substantiv fiind identic informaional cu acesta, devine adjectiv
pronominal relativ.
Observatii:
1.Pronumele interogativ cine? nu devine adjectiv.
2.Toate adjectivele interogative au aceeasi functie sintactica de atribut adjectival.
N: Care carte -ti lipseste?
Ac: Despre ce ntmplare povestesti?
D: Carui copil i te adresezi?
G: Raspunsul carui coleg ti-a placut?
3.Pronumele interogativ ce este invariabil.
4. Pronumle au functia sintactica,cazul, numarul si genul de la substantivul pe care l nlocuieste.
10.PRONUMELE SI ADJECTIVUL RELATIV
Pronumele relativ are rolul de a face legtura n fraz ntre o propoziie subordonat i reganta ei.
Forme:
a)simple:
N:cine
Ac:(pe) cine
D:cui
G: (al,a,ai,ale) cui
b)compuse:
m.sg.
N-Ac:
cel ce
D-G:
celui ce

N-Ac: care?
G-D:caruia?
careia?
carora?
f.sg.
ceea ce
celei ce

N-Ac: ce?
G-D:nu are forme

m.pl.
cei ce

f.pl.
cele ce
celor ce

N-Ac:ct?cta?cti? cte?
G-D: ctor?

Functii sintactice:aceleasi cu ale pronumelui interogativ, doar ca exemplele trebuiesc introduse n fraze, n
asa fel, nct pronumele sa devina relativ (el leaga o propozitie secundara de regenta ei). Functia poate fi
aflata prin inlocuirea substantivelor pe care le substituie.
Ex:
-subiect:
Stiu / cine vine.
-nume predicativ:
Am aflat/ care este sora mea.
-atribut pronominal: Ma intereseaza/ ai cui bani lipseau.
Cnd pronumele relativ determin un substantiv fiind identic informaional cu acesta, devine adjectiv.
Observaii:
1.In anumite situatii pronumele relative pot deveni echivalente ca sens cu pronumele nehotarte (S-a dus
care pe unde a apucat).
2.Pronumele relative pot intra n componenta unor locutiuni, expresii pronominale si adverbiale (care mai
de care, care pe care, cine stie, cine stie cnd, din ce n ce, cte si mai cte).

Aici este sfrsitul.

Loc ptr. semnatura dvs.: