tic

ati
a p
ca
en
pe
nt
tru
ru
n
inc
cep
ep
ato
ato
ri
ri.
blo
gsp
ot.
ro

Varianta model pentru

bacalaureat 2015 M1 (mate-info)
Abel Cavas, i

ma

tem

ate

ma

28 februarie 2015

Cuv
ant nainte

tic
ati
a p
ca
en
pe
nt
tru
ru
n
inc
cep
ep
ato
ato
ri
ri.
blo
gsp
ot.
ro

Scumpi elevi de clasa a XII-a. S, tiu ca se apropie bacul

s, i ca unii dintre voi au ceva emot, ii legate de modul n care
se vor descurca la mate. As, a ca, pentru a va diminua ceva
din aceste emot, ii, am creat aceasta cart, ulie pentru voi s, i,
sper, pe nt, elesul vostru. Ea cont, ine rezolvarea foarte
detaliata a variantei model propusa pentru anul 2015 la
mate-info s, i este inspirata de pe blogul meu adresat ncepatorilor
n ale matematicii:
matematicapentruincepatori.blogspot.ro
unde gasit, i o mult, ime de alte informat, ii pret, ioase.

ma

Cartea este structurata as, a cum este structurata s, i

varianta de bac, iar rezolvarile sunt puse imediat sub
probleme.

ma

tem

ate

Mult succes! Iar daca avet, i ntrebari, nu ezitat, i sa ma

contactat, i.

Subiectul I

Rezolvare.

tic
ati
a p
ca
en
pe
nt
tru
ru
n
inc
cep
ep
ato
ato
ri
ri.
blo
gsp
ot.
ro

Problema 1: Fie num

arul complex
z = 1 + i. S
a se calculeze (z 1)2 .

Metoda 1. Metoda corecta (deci, s, i rapida) de rezolvare

este simpla nlocuire a lui z. Adica, (z 1)2 = [(1 + i)
1]2 = (1 + i 1)2 = i2 = 1.

ate

ma

Metoda 2 O metoda mult mai laborioasa s, i nerecomandata ar fi sa ridicam ntai la patrat binomul (z 1)
cu ajutorul formulei de calcul prescurtat (a + b)2 = a2 +
2ab + b2 s, i abia apoi sa facem nlocuirile lui z cu 1 + i.
Desigur, am avea mult mai mult de lucru.
(z 1)2 = z 2 2z + 1 = (1 + i)2 2(1 + i) + 1 =
2
1 + 2i + i2 2 2i + 1 = i2 = 1.

tem

Problema 2: Ar
atat, i c
a
3(x1 + x2 ) 4x1 x2 = 3, unde x1 s, i x2 sunt
solut, iile ecuat, iei x2 5x + 3 = 0.

ma

Rezolvare. Ar fi inutil s, i am pierde timp pret, ios daca

ne-ar fi lene sa gandim put, in s, i ne-am arunca direct n
gasirea solut, iilor x1 s, i x2 cu metoda veche, aceea cu delta.
Nu e cazul!

tic
ati
a p
ca
en
pe
nt
tru
ru
n
inc
cep
ep
ato
ato
ri
ri.
blo
gsp
ot.
ro

Ori de cate ori avem de calculat o expresie ce cont, ine

suma s, i produsul radacinilor, ne va sari mintea la RELAT, IILE
`
LUI VIETE.
Caci, atat suma, cat s, i produsul, constituie
ambele relat, ii ale lui Vi`ete s, i le putem nlocui cu valorile
coeficient, ilor care apar n ecuat, ie.
= 5 s, i x1 x2 = ac =
Mai exact, x1 + x2 = ab = 5
1
3
= 3.
1
As, adar,
3(x1 + x2 ) 4x1 x2 = 3 5 4 3 = 15 12 = 3,
as, a cum trebuia sa aratam.

ma

tem

ate

ma

Observat, ie Dar, daca totus, i dorit, i sa vedet, i cum ar fi

aratat solut, iile acestei ecuat, ii, le putem obt, ine cu delta.
Astfel, = 25 12 = 13. Acest 13, nefiind un patrat
perfect, este deja suficient de urat ncat sa va puna pe
ganduri cum ca nu prea suntet, i pe drumul bun spre rezolvarea problemei n maniera ceamai bine punctat
a.

5 13
5+ 13
Am avea mai departe x1 = 2 s, i x2 = 2 .
Adunand aceste solut, ii va va ramane 5, iar nmult, indule s, i folosindu-va eventual de formula de calcul prescurtat

(a b)(a + b) = a2 b2 , unde a = 25 , iar b = 213 , vet, i

= 3. Adica aceleas, i rezultate pe care le-am
obt, ine 2513
4
obt, inut mai sus mult mai simplu cu relat, iile lui Vi`ete.

Problema 3: Rezolvat, i n R ecuat, ia

4x 3 2x + 2 = 0.

ate

ma

tic
ati
a p
ca
en
pe
nt
tru
ru
n
inc
cep
ep
ato
ato
ri
ri.
blo
gsp
ot.
ro

Rezolvare. Nu s, tim sa rezolvam ecuat, ii exponent, iale

n general, as, a ca trebuie sa facem un artificiu, o s, mecherie,
prin care sa transformam ecuat, ia exponent, iala ntr-una
cu care suntem familiarizat, i. S, i care este cea mai uzuala
ecuat, ie pe care s, tim s-o rezolvam? Desigur, ecuat, ia de
gradul doi. As, adar, haidet, i sa vedem daca nu cumva
ecuat, ia noastra exponent, iala poate deveni o ecuat, ie de
gradul doi.
Inainte de toate, ca sa scapam de exponentul acela
care ne ncurca, facem substitut, ia t = 2x . As, adar, ecuat, ia
noastra devine 4x 3t + 2 = 0.
Acum ne mai ncurca 4x . Pentru aceasta ne mai trebuie un pas n care sa ne amintim cateva formule de calcul
cu puteri. Avem
4x = (22 )x = 22x .

Cum nmult, irea de la exponent este comutativa, obt, inem

4x = (22 )x = 22x = 2x2 = (2x )2 = t2 .

ma

tem

As, adar, ecuat, ia noastra exponent, iala devine n totalitate o ecuat, ie banala s, i dragut, a de gradul doi:
t2 3t + 2 = 0.

Aceasta este una dintre cele mai cunoscute ecuat, ii

de gradul doi s, i sunt convins ca i putet, i calcula us, or s, i

tic
ati
a p
ca
en
pe
nt
tru
ru
n
inc
cep
ep
ato
ato
ri
ri.
blo
gsp
ot.
ro

repede solut, iile, eventual cu ajutorul relat, iilor lui Vi`ete

sau, mai primitiv, cu delta. Obt, inem atunci t1 = 1 s, i
t2 = 2.
Dar noua ne trebuiesc valorile pentru x, nu pentru
t. Unii elevi pur s, i simplu uita sa termine problema,
avand impresia ca dupa rezolvarea ecuat, iei n t au terminat ntreaga rezolvare. Ei bine, mai trebuie sa gasim
valorile corespunzatoare pentru x din relat, ia 2x = t.
Avem atunci s, i pentru x doua valori. Prima valoare a
lui x este cea care corespunde primei valori a lui t. Deci,
2x1 = t1 = 1. Dar, 2 la ce putere ne da 1? Evident, la
puterea 0. As, adar, x1 = 0.
Pe x2 l gasim din relat, ia 2x2 = t2 = 2. Deci, 2 la
ce putere ne da tot 2? Evident, la puterea 1. Astfel,
obt, inem ca x2 = 1.

ate

ma

Problema 4: Calculat, i probabilitatea ca

aleg
and un num
ar din mult, imea
numerelor naturale de dou
a cifre,
acesta s
a fie divizibil cu 13.

ma

tem

Rezolvare. Din punctul de vedere al cunos, tint, elor pe

care le-at, i acumulat n liceu, probabilitatea este un numar
mai mic sau egal cu 1 (niciodata supraunitar!) dat de o
fract, ie care cont, ine la numarator (sus) un numar mai
mic numit numarul cazurilor favorabile, iar la numitor

numarul maxim, numit numarul cazurilor posibile.

ma

tem

ate

ma

tic
ati
a p
ca
en
pe
nt
tru
ru
n
inc
cep
ep
ato
ato
ri
ri.
blo
gsp
ot.
ro

arul cazurilor favorabile

.
Deci, P = num
num
arul cazurilor posibile
Ne mai ramane sa determinam concret aceste numere
care apar n expresia probabilitat, ii.
Incepem cu mult, imea numerelor naturale de doua

cifre. Cate asemenea numere naturale sunt? Asta-i

ntrebarea init, iala. Procedam sistematic. Numere naturale de doua cifre care sa nceapa cu 0 nu avem. As, adar,
avem doar numere naturale care ncep cu cifrele 1, 2, 3, . . . , 9.
Deci, n locul primei cifre, care este cifra zecilor, se pot
afla doar 9 cifre, caci cifra 0 nu se poate afla acolo. In
schimb, n locul cifrei unitat, ilor se poate afla s, i cifra 0, n
total zece cifre. Deci, pentru fiecare cifra a zecilor, avem
cate zece numere posibile corespunzatoare. S, i cum sunt
n total 9 cifre n locul cifrei zecilor, obt, inem ca exista
n total 9 10 = 90 posibilitat, i n care putem construi
numere naturale de doua cifre. Astfel, numitorul probabilitat, ii este determinat.
Sa trecem acum la partea care este, de regula, ceva
mai grea, s, i anume la determinarea numaratorului probabilitat, ii. Trebuie sa cautam cate numere de doua cifre
divizibile cu 13 sunt. Se pare ca, decat sa ne chinuim
cu cine s, tie ce metode generale pentru a afla multiplii
lui 13, este mai us, or sa enumeram aceste numere, caci nu
sunt multe. Sunt tocmai multiplii lui 13 care nu depas, esc
suta.
As, adar, multiplii lui 13 care sunt mai mici decat 100
sunt 13, 26, 39, 52, 65, 78 s, i 91. In total, avem 7 asemenea
multipli.

tic
ati
a p
ca
en
pe
nt
tru
ru
n
inc
cep
ep
ato
ato
ri
ri.
blo
gsp
ot.
ro

Atunci, probabilitatea cautata va fi

7
P = .
90

reperul cartezian xOy se

Problema 5: In
consider
a dreapta d de ecuat, ie y = 3x + 5
s, i punctul A(1, 0). G
asit, i ecuat, ia
paralelei duse prin A la dreapta d.

ma

tem

ate

ma

Rezolvare. Pentru a rezolva aceasta problema elevului trebuie sa-i sara n minte o cunos, tint, a indispensabila:
ecuat, ia dreptei de panta data care trece printr-un punct
dat. Fara aceasta cunos, tint, a, rezolvarea devine un chin
s, i nu putem insista ntr-o asemenea direct, ie gres, ita. Daca
am continua sa ne chinuim, n cel mai bun caz, am putea
redescoperi aceasta cunos, tint, a elementara s, i indispensabila.
As, adar, haidet, i sa vedem despre ce cunos, tint, a este
vorba, mai concret. Deci, care este ecuat, ia dreptei de
panta m care trece prin punctul A(x0 , y0 )?
Iat-o: y y0 = m(x x0 ). Ea mai poate fi regasita s, i
sub forma echivalenta
y y0
= m,
x x0
iar aceasta ultima forma ne aduce aminte de legatura cu
derivata sau cu tangenta unghiului pe care l face dreapta

ma

tem

ate

ma

tic
ati
a p
ca
en
pe
nt
tru
ru
n
inc
cep
ep
ato
ato
ri
ri.
blo
gsp
ot.
ro

cu axa OX. In ultima instant, a, panta este tocmai acest

lucru: tangenta unghiului pe care l face dreapta cu axa
absciselor.
De aici ncolo nu ne mai trebuie altceva decat sa facem
nlocuirile. De fapt, pardon. Mai trebuie sa s, tim ceva:
ca doua drepte paralele au aceeas, i panta! Evident, nu?
Aaaa, s, i mai trebuie sa s, tim ca panta unei drepte data
sub forma y = mx + n este tocmai coeficientul lui x.
Mamaaaa, cate mai trebuie sa s, tim!
Deci, o mica recapitulare. In problema ni se da o
dreapta tocmai sub forma minunata (i se mai spune forma

redusa) pentru ecuat, ia unei drepte y = 3x + 5. Deci,

coeficientul lui x este 3, deci panta acestei drepte este
m = 3. S, i cum cunoas, tem ecuat, ia dreptei care trece
printr-un punct A(x0 , y0 ) s, i are panta m, ne ramane sa
facem nlocuirile.
As, adar, ecuat, ia dreptei cautate este y 0 = 3(x 1),
adica y = 3x 3.
Putem face s, i o proba. Sa vedem daca punctul A(1, 0)
apart, ine acestei drepte. Daca n ecuat, ia dreptei unde
vedem x punem 1 s, i unde vedem y punem 0, trebuie
sa obt, inem un adevar. Ian sa vedem. 0 = 3 1 3.
Adevarat? Adevarat! S, i panta este aceeas, i cu a dreptei
date, caci coeficientul lui x este acelas, i n ambele cazuri,
deci dreptele sunt paralele.
Observat, i ca ecuat, ia dreptei cautate nu a depins de
5.

10

tic
ati
a p
ca
en
pe
nt
tru
ru
n
inc
cep
ep
ato
ato
ri
ri.
blo
gsp
ot.
ro

Problema 6: Determinat, i raza cercului

circumscris triunghiului ABC s, tiind c
a

AB = 12 s, i c
a unghiul C are 6 radiani.

ma

tem

ate

ma

Rezolvare. In primul rand, trebuie sa ne amintim rapid

cam ce cunos, tint, e am nvat, at noi n legatura cu raza cercului circumscris. Ce relat, ii matematice cunoas, tet, i n
legatura cu R mare (r mic fiind raza cercului mic, adica
a cercului nscris n triunghi)?
Ar fi bine sa va amintit, i teorema sinusurilor, ca nu-i
grea. Ea ne spune ca pentru triunghiul oarecare albastru
din figura de mai jos

11
s, i cercul sau circumscris desenat cu ros, u exista urmatorul
set de egalitat, i

tic
ati
a p
ca
en
pe
nt
tru
ru
n
inc
cep
ep
ato
ato
ri
ri.
blo
gsp
ot.
ro

b
c
a
=
=
= 2R.
sin A
sin B
sin C

ate

ma

Acest set de egalitat, i se numes, te teorema sinusurilor.

Daca nu cunoas, tet, i aceasta teorema la bac, at, i ncurcato! Pentru ca nu vad pe unde v-at, i mai putea scoate
camas, a ca sa rezolvat, i aceasta minunat, ie de problema.
Dar s, i invers, daca s, tit, i aceasta teorema us, or de ret, inut,
atunci suntet, i cas, tigat, i, caci avet, i tot ce va trebuie pentru a rezolva problema.
Problema noastra ne da drept cunoscute pe AB (deci
pe c mic) s, i unghiul C mare s, i ne cere raza R mare.
As, adar, din teorema sinusurilor noi vom ret, ine doar ceea
ce implica aceste date, adica vom ret, ine egalitatea
c
= 2R.
sin C

tem

Facand nlocuirile, avem

12
= 2R.
sin 6

ma

Dar cat este sin 6 ? Cum unghiul de n radiani este

echivalent cu unghiul de 180 de grade, rezulta ca unghiul
, deci cu 30 de grade.
de 6 este echivalent cu unghiul de 180
6
As, adar, ne trebuie sinusul unghiului de 30 de grade. Dar,

12
din tabelul trigonometric pentru sinus

sinusul=

0
0

1
30

2
45

3
60

2
2

3
2

4
90

tic
ati
a p
ca
en
pe
nt
tru
ru
n
inc
cep
ep
ato
ato
ri
ri.
blo
gsp
ot.
ro

numar
gradele
q

num
ar
2

0
2

=0

1
2

1
2

4
2

=1

1
.
2

noi s, tim astfel ca sin 30 =

Revenind atunci la formula noastra de calculat,
12
= 2R,
sin 6

avem o fract, ie supra-etajata pe care o transformam nmult, ind

cu rasturnata
2
12
2R = 1 = 12 = 24.
1
2

ate

ma

De aici rezulta apoi ca

R=

24
= 12.
2

ma

tem

Adica, raza cercului circumscris triunghiului este tocmai egala cu latura AB. Asta mai nseamna (ca exemplu,
deci nu-i musai sa mai adaugat, i asta la bac) ca triunghiul
ABO este echilateral, O fiind centrul cercului circumscris. Aceasta adaugire are menirea sa va arate cam
care ar fi fost metoda de rezolvare bazata pe not, iunea
de unghi la centru s, i pe faptul ca acest unghi la centru

este dublu fat, a de unghiul de pe cerc.

13

Subiectul II

tic
ati
a p
ca
en
pe
nt
tru
ru
n
inc
cep
ep
ato
ato
ri
ri.
blo
gsp
ot.
ro

Problema 1a:

1
1
1
a
a + 1 ,
Se consider
a matricea A(a) = 0
2 a+2 a+3
unde a este un num
ar real. Calculat, i determinantul acestei matrice.

ma

tem

ate

ma

Rezolvare. Determinantul unei matrice este un numar.

S, i este un numar tare important. As, a ca ar cam fi frumos ca elevul sa s, tie sa calculeze macar determinantul
de ordinul doi (deci, al unei matrice cu doua linii s, i doua
coloane) s, i de ordinul trei.
Exista o mult, ime de posibilitat, i pentru a calcula determinantul unei matrice de ordinul trei, iar elevul chiar
are de unde sa aleaga. Se cunoas, te bine de tot regula
lui Sarrus, regula triunghiului (valabile pentru ordinul
trei), precum s, i regula dezvolt
arii dupa elementele unei
linii sau coloane (regula care este valabila de data aceasta
pentru orice ordin).
Mai exact, la regula lui Sarrus copiem jos primele
doua linii ale determinantului sub a treia linie (sau copiem
n dreapta primele doua coloane)

14

tic
ati
a p
ca
en
pe
nt
tru
ru
n
inc
cep
ep
ato
ato
ri
ri.
blo
gsp
ot.
ro



1
1
1 

a
a + 1
det A = 0
2 a + 2 a + 3 
1
1
1
0
a
a+1
s, i calculam produsele de pe liniile oblice paralele cu diagonala principal
a (diagonala care pornes, te din stangasus s, i ajunge n dreapta-jos) pe care le adun
am, dupa care
calculam produsele de pe liniile oblice paralele cu diagonala secundar
a (diagonala care pornes, te din dreapta-sus
s, i ajunge n stanga-jos) pe care le sc
adem.
Am obt, ine atunci ca
det A = a(a + 3) + 2(a + 1) 2a (a + 2)(a + 1).

ma

tem

ate

ma

Observat, i, deci, o groaza de lucru.

Iar regula triunghiului este aceeas, i cu regula lui
Sarrus, doar ca se adreseaza celor care au imaginat, ie mai
bogata s, i care nu mai sunt nevoit, i sa scrie din nou efectiv
primele doua linii sub cea de-a treia, ci s, i imagineaz
a
ei cam ce ar trebui sa nmult, easca daca ar avea deja copiate primele doua linii. Se observa cu aceasta ocazie ca laturile mici ale triunghiurilor formate sunt paralele cu diagonala principala (la produsele ce trebuiesc adunate) s, i,
respectiv, paralele cu diagonala secundara (la produsele
care trebuiesc scazute).
As, adar, nici cu regula triunghiului nu prea scapam de
lucru.

15

ate

ma

tic
ati
a p
ca
en
pe
nt
tru
ru
n
inc
cep
ep
ato
ato
ri
ri.
blo
gsp
ot.
ro

Atunci, din acest noian de posibilitat, i, elevul trebuie

sa aleaga una care l duce cel mai repede la rezultat.
Elevul atent va observa din timp ca regula lui Sarrus sau
cea a triunghiului implica, dupa cum s-a vazut mai sus,
nmult, iri laborioase cu paranteze ce cont, in a + 1, a + 2
s, i a + 3. De aceea, el le va evita din start pentru ca va
simt, i din experient, a ca este o mare pierdere de vreme.
Apoi, elevul care are ceva cunos, tint, e n spate s, i va
aminti ca determinantul unei matrice nu se schimba daca
ne juc
am cu liniile sau coloanele sale. Important este

ca jocul nostru sa respecte nis, te reguli simple. Astfel,

determinantul nu se schimba daca n loc de una dintre
liniile (sau coloanele) sale scriem o alta linie (coloana) pe
care am obt, inut-o ca s, i o combinat, ie liniar
a formata
cu liniile (respectiv, coloanele) determinantului.
Spunem despre elementul A ca este o combinat, ie liniara
de elementele {a, b, c, . . . , y, z} daca acel element poate
fi scris n funct, ie de celelalte elemente ca un fel de polinom (fara puteri!), adica

A = 5a + 9b 3c + 6y 8z.

ma

tem

Binent, eles, am scris eu nis, te numere oarecare acolo, dar

voi va putet, i gandi ca acolo pot aparea orice numere daca
expresia este combinat, ie liniara. Important este ca aceste
numere s
a nu fie toate nule!
In baza acestei cunos, tint, e, elevul va s, ti ca valoarea
determinantului nu se modifica daca va rescrie determinantul sub o alta forma. As, adar, experient, a i va spune

16

ma

tem

ate

ma

tic
ati
a p
ca
en
pe
nt
tru
ru
n
inc
cep
ep
ato
ato
ri
ri.
blo
gsp
ot.
ro

sa rescrie determinantul copiind primele doua linii, dar n

locul celei de-a treia linii scriind o alta linie care a rezultat scazand din linia a treia dublul primei linii, act, iune
pe care am notat-o mai jos simbolic cu L3 2L1 .
 Astfel, elevul va obt, ine determinantul

1

 1

1
1
1
1

 L3 2L1 

0


a
a + 1
0
a
a + 1  =


=
2 a + 2 a + 3 
2 2 1 a + 2 2 1 a + 3 2 1


1 1
1 

= 0 a a + 1 .
0 a a + 1 
De aici ncolo totul este boierie. Pentru ca un asemenea determinant nu mai trebuie calculat, ci se vede de la o
pos, ta cat este rezultatul. Mai exact, un determinant care
are doua linii (sau doua coloane) egale este nul! Adica,
este egal cu zero.
As, adar, am acum sperant, a ca daca vet, i mai ntalni
la bac un asemenea determinant, l vet, i putea calcula
foarte repede cu ajutorul combinat, iei liniare. Dar pentru aceasta, va trebui s
a nu v
a gr
abit, i sa va aruncat, i
imediat la calcule laborioase cu metoda lui Sarrus sau
a triunghiului. Chiar daca suntet, i bucuros, i ca s, tit, i sa
calculat, i cumva determinantul, va trebui totus, i sa va
oprit, i tentat, ia irezistibila de a trece imediat la calcule
s, i acordat, i-v
a timp mint, ii sa observe daca nu cumva
jucandu-va cu o anumita combinat, ie liniara putet, i aduce
determinantul la o forma mai simpla. Acest control este
cu atat mai necesar, cu cat determinantul pare mai com-

17
plex, cont, inand termeni mai lungi.

tic
ati
a p
ca
en
pe
nt
tru
ru
n
inc
cep
ep
ato
ato
ri
ri.
blo
gsp
ot.
ro

Problema 1b:

1
1
1
a
a + 1 ,
Se consider
a matricea A(a) = 0
2 a+2 a+3
unde a este un num
ar real. Determinat, i num
arul
2
natural n astfel nc
at 2A(n ) A(n) = A(6).

ma

tem

ate

ma

Rezolvare. Observat, i ca, la prima vedere, problema

este foarte us, oara. Caci, cine nu s, tie sa nmult, easca cu
doi o matrice s, i apoi sa scada din rezultat o alta matrice
dupa care sa analizeze egalitatea dintre matricea rezultata n stanga s, i matricea A(6)?
Interesant este, nsa, ca problema este chiar mai
us, oar
a de at
at! Pentru ca elevul perspicace, care este
mereu preocupat de eficient, a, va observa ca ecuat, ia matriceala data spre rezolvare se reduce de fapt la o ecuat, ie
numerica pentru ca problema nu ne cere nimic mai mult
decat tocmai numarul din mijlocul matricei

1
1
1
n
n + 1
A(n) = 0
2 n+2 n+3
.
Altfel spus, n toata ecuat, ia matriceala nu ne intereseaza altceva decat ceea ce se ntampla cu termenul din

18

ma

tem

ate

ma

tic
ati
a p
ca
en
pe
nt
tru
ru
n
inc
cep
ep
ato
ato
ri
ri.
blo
gsp
ot.
ro

mijlocul matricei. Simbolic, am putea spune ca sim

plificam toata ecuat, ia 2A(n2 ) A(n) = A(6) cu A s, i
obt, inem ecuat, ia 2n2 n = 6.
Dupa ce am observat acest lucru, putem face o verificare mentala rapida ( ochiometrica) s, i constatam us, or

ca s, i celelalte elemente ale matricei ne-ar duce de fapt

la aceeas, i ecuat, ie, fara sa aduca nicio complicat, ie suplimentara. As, adar, putem fi linis, tit, i ca ecuat, ia matriceala
data 2A(n2 ) A(n) = A(6) este satisfacuta daca este
satisfacuta ecuat, ia numerica 2n2 n = 6.
In raspunsul nostru pe care l vom da la bac va fi
suficient sa ment, ionam ceva de genul: Observam ca

ecuat, ia matriceala data se rezuma la ecuat, ia numerica

2n2 n = 6.. Caci, examinatorul va va crede pe cuvant.
Ok. Sa trecem atunci la rezolvarea ecuat, iei banale
2
2n n = 6. Trebuie sa gasim un numar natural n care
satisface, dupa cum vedet, i, o ecuat, ie cu coeficient, i
ntregi: 2n2 n 6 = 0.
Am putea rezolva aceasta ecuat, ie dupa metoda babeasca,
cu delta, doar ca elevul de M1, considerat mult mai eficient, este indicat sa s, tie sa rezolve o asemenea ecuat, ie
mult mai rapid. Astfel, el s, i va aminti ca r
ad
acinile
ntregi ale unei ecuat, ii cu coeficient, i ntregi se
g
asesc printre divizorii termenului liber.

19
Parantez
a

tic
ati
a p
ca
en
pe
nt
tru
ru
n
inc
cep
ep
ato
ato
ri
ri.
blo
gsp
ot.
ro

De altfel, chiar daca nu este necesar n acest moment,

mintea plina de informat, ii fuge s, i mai departe, iar elevul
s, i poate aminti s, i ceva foarte util s, i mult mai general,
despre care mi face mare placere sa va vorbesc aici :
Radacinile rat, ionale (deci, cele ce se pot scrie sub
forma de fract, ie) ale unei ecuat, ii cu coeficient, i ntregi
au:
1. num
ar
atorul fract, iei printre divizorii termenului
liber (termenul care nu are x );

2. numitorul fract, iei printre divizorii termenului dominant (coeficientul care se afla n fat, a lui x de la
puterea cea mai mare).

ma

As, adar, radacinile rat, ionale ale unei ecuat, ii cu coeficient, i

fara virgula sunt fract, ii de forma:

ate

divizor al termenului liber

.
divizor al termenului dominant

ma

tem

Putet, i prescurta cu fract, ia

liber
.
dominant

S, i nca, putet, i asocia aceasta fract, ie cu propozit, ia

libertatea este deasupra dominat, iei, cu sensul ca lib
ertatea este mai eficienta decat dominat, ia.

20

ma

tem

ate

ma

tic
ati
a p
ca
en
pe
nt
tru
ru
n
inc
cep
ep
ato
ato
ri
ri.
blo
gsp
ot.
ro

Am cam lungit aceasta paranteza (pe care am scriso cu font italic), dar vreau din tot sufletul sa ret, inet, i
aceasta proprietate fascinanta a numeroaselor ecuat, ii polinomiale cu coeficient, i ntregi.
Sa revenim atunci, dupa aceasta paranteza, la rezolvarea ecuat, iei noastre banale 2n2 n 6 = 0, pe
care as, fi putut-o rezolva babes, te cu delta s, i sa ma scap
repede de voi. Dar nu, eu am vrut sa o rezolvam mult
mai elegant, mult mai eficient.
Noua ne trebuie radacinile naturale ale ecuat, iei 2n2
n 6 = 0. Ca as, a cere problema. As, adar, ne trebuie
fract, iile care au la numitor numarul 1. As, adar, vom

cauta radacinile printre divizorii termenului liber, fara sa

ne mai pese de divizorii termenului dominant. S, i, n plus,
nu ne vom chinui sa luam n calcul s, i divizorii negativi
ai termenului liber, din moment ce noua ne trebuie doar
radacinile naturale (care sunt, din start, pozitive).
As, adar, care sunt divizorii pozitivi ai termenului nostru liber? Termenul liber este 6. Divizorii pozitivi ai
lui 6 sunt 1, 2, 3 s, i 6. Avem deci patru posibilitat, i. S, i
abia acum ncepe adevarata rezolvare concreta a ecuat, iei
noastre.
Toate considerat, iile noastre anterioare au fost doar
teoretice. De-acum punem n practica s, mecheria cu divizorii. Deci, avem cele patru posibilitat, i, 1, 2, 3 s, i 6. Toata
munca de rezolvare a problemei se reduce la simpla verificare a fiec
areia dintre cele patru posibilit
at, i.
Verificam care dintre ele satisfac ecuat, ia 2n2 n 6 = 0.

21

tic
ati
a p
ca
en
pe
nt
tru
ru
n
inc
cep
ep
ato
ato
ri
ri.
blo
gsp
ot.
ro

Se vede ca valorile mari nu o satisfac, deci nici 6 nu

satisface ecuat, ia. De asemenea, 2 32 3 6 nu este
0. As, a ca singurul divizor care satisface ecuat, ia este 2.
Acesta este numarul natural cautat.

Problema 1c:

1
1

a
Se consider
a matricea A(a) = 0
2 a+2
unde a este un num
ar real. Ar
atat, i c
a
infinitate de matrice
X

M
(R)
care
3,1

0
relat, ia A(2015) X = 0.
0

1
a + 1 ,
a+3
exist
a o
verific
a

tem

ate

ma

Rezolvare. O matrice de forma X M3,1 (R) este o

matrice care are 3 linii s, i 1 coloane. As, adar, matricea
noastra necunoscuta X trebuie sa fie de forma

x

X = y ,
z

ma

adica este o matrice coloana.

Daca nmult, im o matrice patratica cu o matrice coloana,
obt, inem ca rezultat o matrice coloana (iar daca am nmult, i
o matrice linie cu o matrice patratica, am obt, ine o matrice linie). In general, daca nmult, im o matrice (7,4),

22

ma

tem

ate

ma

tic
ati
a p
ca
en
pe
nt
tru
ru
n
inc
cep
ep
ato
ato
ri
ri.
blo
gsp
ot.
ro

adica o matrice cu 7 linii s, i 4 coloane cu o matrice (4,6),

vom obt, ine o matrice (7,6). Simbolic, am putea scrie
(7, 4) (4, 6) = (7, 6). Observat, i ca acel 4 din mijloc dispare ca prin farmec. Tocmai de aceea putem sa nmult, im
doar matrice pentru care num
arul de coloane din st
anga
este egal cu num
arul de linii din dreapta.
As, adar, daca vom nmult, i matricea patratica A(2015)
cu matricea coloana X, vom obt, ine tot o matrice coloana.
Aceasta matrice coloana obt, inut
ca rezultat va trebui sa
a
0
o egalam cu matricea coloana 0.
0
Dar sa nu anticipam prea mult, ci sa facem ntai
produsul dintre matricea patratica A(2015) s, i matricea
coloana necunoscuta X. Cand nmult, im doua matrice,
nmult, im (mai corect ar fi s
a spunem combin
am

liniar ) pe r
and liniile matricei din st
anga cu
coloanele matricei din dreapta (aceasta asimetrie face
ca produsul matricelor sa fie aproape ntotdeauna necomutativ).

23
As, adar

tic
ati
a p
ca
en
pe
nt
tru
ru
n
inc
cep
ep
ato
ato
ri
ri.
blo
gsp
ot.
ro

1
1
1
x

A(2015) X = 0 2015 2016 y =

2 2017 2018
z

1x+1y+1z

= 0 x + 2015 y + 2016 z .
2 x + 2017 y + 2018 z
Aceasta matrice
coloana rezultata va trebui egalata
0

cu matricea 0. As, adar, avem

0

x+y+z
0
2015y + 2016z = 0 .
2x + 2017y + 2018z
0

ma

tem

ate

ma

Dar doua matrice sunt egale atunci cand elementele

lor corespondente sunt egale. Atunci, egalitatea matriceala va fi echivalenta cu sistemul de trei egalitat, i (ecuat, ii):

y
+
z
=0
x +
2015y + 2016z = 0

2x + 2017y + 2018z = 0
Acum, avand acest sistem n fat, a, sa ne reamintim
ce ne cere problema. Ea zice sa demonstram ca exista
o infinitate de matrice bla, bla, bla. Deci, ne cere sa
aratam de fapt ca exista o infinitate de solut, ii ale
acestui sistem, deci sa aratam ca exista o infinitate de
posibilitat, i n care putem alege valori pentru x, y s, i z. Ei
bine, cum aratam asta?

24
Pentru orice sistem exista urmatoarele trei posibilitat, i:

tic
ati
a p
ca
en
pe
nt
tru
ru
n
inc
cep
ep
ato
ato
ri
ri.
blo
gsp
ot.
ro

1. Sistemul are zero solut, ii. Deci nu are nicio solut, ie.
Un asemenea sistem se mai numes, te incompati
bil. El cont, ine ecuat, ii care se contrazic, ducand
la egalitat, i absurde, precum 1 = 2.

tem

ate

ma

2. Sistemul are o solut, ie unic

a. Este cel mai curat

caz. Numai un asemenea sistem se poate rezolva cu

metoda lui Cramer . S, i reciproc, daca un sistem
se poate rezolva cu Cramer, atunci el are solut, ie
unica. Un asemenea sistem se numes, te determi
nat sau mai ales compatibil determinat. El

cont, ine ecuat, ii necesare s, i suficiente, care nu se contrazic. Fiecare dintre ecuat, ii aduce informat, ie suplimentara n sistem, necesara pentru a gasi toate
necunoscutele. Observat, i cu aceasta ocazie ca nu
trebuie sa confundam solut, ia cu necunoscutele. Solut, ia
nseamna un set de numere care corespund necunoscutelor. De exemplu, solut, ia unica a unui sistem
de trei ecuat, ii cu trei necunoscute x, y, z ar putea
arata as, a S = (1, 2, 3) care nseamna ca x = 1,
y = 2 s, i z = 3.

ma

3. Sistemul are o infinitate de solut, ii. Acest tip

de sistem se numes, te nedeterminat sau mai ales

compatibil nedeterminat. El cont, ine cateva

ecuat, ii inutile, care pot fi deduse din celelalte ecuat, ii.

Deci, cont, ine ecuat, ii necesare, dar insuficiente.

25

ma

tem

ate

ma

tic
ati
a p
ca
en
pe
nt
tru
ru
n
inc
cep
ep
ato
ato
ri
ri.
blo
gsp
ot.
ro

Nu exista alte tipuri de sisteme cu coeficient, i reali!

Deci, nu exista, de exemplu, sisteme cu cinci solut, ii. S, i
nici cu patru. Nici cu trei. S, i nici cu doua. Daca are
solut, ii, atunci ori are o singura solut, ie, ori o infinitate.
Nu exista cale de mijloc. In schimb, exista sisteme cu
mai multe solut, ii daca e vorba de clase de resturi, de
exemplu, ceea ce nu e cazul nostru acum.
Vedem acum ca sistemul nostru trebuie sa fie compatibil nedeterminat. Deci, trebuie sa fie ntai compatibil,
apoi nedeterminat.
Aratam ntai ca este compatibil. Asta nseamna ca
el are solut, ii. Nu s, tim cate, dar s, tim ca are. Ia sa vedem. Putem arata us, or ca sistemul are solut, ii? Macar o
solut, ie? Un sistem care se termina cu zerouri, deci care
are dupa egal numai zerouri sau (mai corect spus) care
are termenii liberi nuli se numes, te sistem omogen. S, i
orice sistem omogen are solut, ie. Cea mai simpla solut, ie.
Cea n care toate necunoscutele sunt efectiv nule.
Acestei solut, ii i se mai spune s, i solut, ia banala. Nu-i

as, a ca orice sistem omogen are aceasta solut, ie? Caci daca
punem 0 n locul tuturor necunoscutelor, obt, inem n total evident 0. Deci, orice sistem omogen este compatibil,
caci are cel put, in solut, ia banala.
Ei bine, sistemul nostru este tocmai un sistem omogen.
Deci este s, i compatibil. As, adar, am terminat cu compatibilitatea. Mai trebuie sa aratam ca este nedeterminat.
Pentru a arata ca sistemul este nedeterminat este
suficient sa aratam ca el nu se poate rezolva cu metoda

26

ma

tem

ate

ma

tic
ati
a p
ca
en
pe
nt
tru
ru
n
inc
cep
ep
ato
ato
ri
ri.
blo
gsp
ot.
ro

lui Cramer. Metoda lui Cramer ne spune ca necunoscutele sunt egale cu nis, te fract, ii care au la numitor
acelas, i num
ar, bine definit s, i, evident, nenul. Iar acest
numar este tocmai determinantul principal al sistemului, adica determinantul matricei care este formata
din coeficient, ii necunoscutelor. Daca acest determinant
este nul, am ncurcat-o, caci atunci sistemul nu se mai
poate rezolva cu Cramer. S, i tocmai asta-i s, mecheria de
care avem noi nevoie aici.
Vrem sa aratam ca determinantul sistemului este nul
s, i atunci putem trage concluzia ca sistemul nostru nu se
poate rezolva cu Cramer, deci nu are solut, ie unica. Este
oare nul determinantul principal al sistemului? Pai, care
este determinantul principal al sistemului nostru? Tocmai determinantul matricei A(2015)! S, i noi am calculat
deja acest determinant la punctul a). s, i am aratat ca el
este nul, indiferent cat ar fi numarul a. Deci s, i determinantul matricei A(2015) este nul.
In concluzie, sistemul nostru este omogen (deci compatibil) s, i are determinantul nul (deci este nedeterminat).
As, adar, are o infinitate de solut, ii. S, i astfel am rezolvat
problema.
Mai puteam observa ca a treia linie se obt, ine daca
adunam la a doua linie dublul primei linii. Astfel, puteam
deduce din start ca a treia ecuat, ie este inutila, deci sistemul este nedeterminat. Eliminand apoi aceasta ecuat, ie
s, i fixand necunoscuta z ca fiind egala cu , am fi obt, inut
un sistem de doua ecuat, ii cu doua necunoscute x s, i y, a

27

. In consecint, a,
; 2016
carui solut, ie ar fi fost S = 2015
2015
matricea X este dependenta de numarul real s, i are

tic
ati
a p
ca
en
pe
nt
tru
ru
n
inc
cep
ep
ato
ato
ri
ri.
blo
gsp
ot.
ro

2015
forma X() = 2016
.
2015

Dar, desigur, acest lucru nu mai e necesar la bac. La

bac e suficient sa ment, ionat, i ca un sistem omogen este
nedeterminat daca are determinantul nul s, i sa aratat, i ca
sistemul nostru are tocmai aceste doua proprietat, i.

Problema 2a:

Fie polinomul f = X 3 + mX 3, unde m este un

parametru real. Pentru m = 2, ar
atat, i c
a f (1) =
0.

tem

ate

ma

Rezolvare. Adica trebuie ntai sa rescriem polinomul

nostru punand n locul lui m numarul 2. Obt, inem o
frumuset, e de polinom f = X 3 + 2X 3. Apoi trebuie sa
calculam f (1), adica trebuie sa vedem cat obt, inem daca
n frumosul nostru polinom punem peste tot unde vedem
X numarul 1.
Dupa toate acestea avem, deci,

ma

f (1) = 13 + 2 1 3 = 1 + 2 3 = 0,

28

tic
ati
a p
ca
en
pe
nt
tru
ru
n
inc
cep
ep
ato
ato
ri
ri.
blo
gsp
ot.
ro

calcul care ncheie, fara complicat, ii, rezolvarea problemei.

Problema 2b:

Fie polinomul f = X 3 + mX 3, unde m este un

parametru real. Determinat, i num
arul real m, n
cazul n care polinomul f este divizibil cu X + 1.

ma

tem

ate

ma

Rezolvare. Pentru a gasi numarul m n as, a fel ncat

polinomul dat sa fie divizibil cu X + 1 as, vrea sa ne
amintim ntai ce nseamna faptul ca doua polinoame se
divid.
Pentru aceasta sa ne amintim ce s, tim despre divizibilitate n cazul numerelor. Cand sunt divizibile doua
numere? Atunci cand restul mpart, irii lor este nul.
La fel, doua polinoame sunt divizibile, daca restul
mpart, irii lor este nul. Prin urmare, pentru a gasi parametrul
cautat m n cazul n care polinomul f este divizibil cu
polinomul X + 1 trebuie sa pornim de la nulitatea restului.
Dar mai ntai trebuie sa cunoas, tem restul s, i abia apoi
l vom egala cu zero. C
at o fi restul mpart, irii polinomului f la polinomul X + 1? Mai exact, cum ar depinde
acest rest de numarul m?
Ei bine, exista cel put, in trei modalit
at, i de a gasi
restul mpart, irii polinomului oarecare f la polinomul X

29
a, unde a este un numar oarecare:

tic
ati
a p
ca
en
pe
nt
tru
ru
n
inc
cep
ep
ato
ato
ri
ri.
blo
gsp
ot.
ro

1. Metoda b
abeasc
a, mpart, irea propriu-zisa a celor
doua polinoame s, i aflarea restului la finalul mpart, irii.
Aceasta este cea mai primitiva metoda de calcul al
restului s, i nu face cinste unui elev de M1. De aceea,
elevul de M1 va trebui sa se gandeasca imediat la
alta metoda, mult mai eficienta.
2. Schema lui Horner. Aceasta metoda consta ntrun algoritm minunat de recurent, a pentru mpart, irea
cu X a, bazat pe un tabelas, dragut, n care apar
numai coeficient, i. La finalul calculului apare tocmai restul mpart, irii.

ate

ma

3. Cea mai geniala metoda este bazata tocmai pe teorema mp

art, irii cu rest. Aceasta teorema spune
ca polinomul f poate fi scris ca f (X) = Catul(X)
(X a) + Restul. Mai departe trebuie sa observam
ceva s, mecheresc: daca n aceasta teorema punem
n loc de X tocmai a obt, inem tocmai restul!
Cum as, a? Iata cum:

tem

f (a) = Catul(a)(a a)+Restul = 0+Restul = Restul.

ma

Adica, n cuvinte, restul mp

art, irii unui polinom f (X) la X a este tocmai f (a)!
Propozit, ia evident, iata cu verde este magica! Ea ne
scutes, te de o groaza de lucru. S, i cu o asemenea cunos, tint, a

30

ma

tic
ati
a p
ca
en
pe
nt
tru
ru
n
inc
cep
ep
ato
ato
ri
ri.
blo
gsp
ot.
ro

elevul de M1 se poate mandri. Va dat, i seama ca un

elev slabut, s-ar fi apucat saracut, ul de mpart, irea celor
doua polinoame s, i ajungea la restul dorit abia la sfars, itul
mpart, irii, daca avea mare grija sa nu gres, easca vreun
semn la mpart, ire.
Deci, noi vom folosi cea mai moderna modalitate de
a rezolva problema, adica:
vom calcula f (a), adica, la noi a fiind 1 (caci din
X a = X + 1 rezulta ca a = 1), vom egala rezultatul
cu zero (caci restul trebuie sa fie nul) s, i vom gasi solut, iile
ecuat, iei care se va nas, te astfel.
Zis s, i facut. Sa vedem cat este f (a). Avem f (a) =
f (1) = (1)3 + m (1) 3 = 1 m 3 = m 4.
Acum egalam acest rezultat cu zero s, i avem m 4 = 0,
deci m = 4.
In final vreau sa fac o mica sinteza pentru a denumi
durabil proprietat, ile pe care le-am folosit. Cele doua proprietat, i importante pe care le-am folosit au fost:

ate

1. Pentru ca un polinom f sa fie divizibil cu X a

trebuie ca restul mpart, irii lui f la X a sa fie nul.

tem

2. Restul mpart, irii unui polinom la X a este f (a).

ma

Din cele doua proprietat, i rezulta ca un polinom f se divide cu X a dac

a f (a) = 0. Acest rezultat se numes, te
teorema lui B
ezout. As, adar, pentru rezolvarea problemei, elevul trebuia sa cunoasca teorema lui Bezout.

31

Problema 2c:

tic
ati
a p
ca
en
pe
nt
tru
ru
n
inc
cep
ep
ato
ato
ri
ri.
blo
gsp
ot.
ro

Fie polinomul f = X 3 + mX 3, unde m este un

parametru real. Ar
atat, i c
a dac
a m > 0, atunci
polinomul are dou
a r
ad
acini de acelas, i modul.

ma

tem

ate

ma

Rezolvare. S, tim ca orice polinom (cu coeficient, i

reali) de gradul 3 are 3 r
ad
acini, as, a cum orice
polinom (cu coeficient, i reali) de gradul n are n
r
ad
acini. Este o cunos, tint, a foarte pret, ioasa s, i fundamentala, oricat de banala ar parea.
Din pacate, sa nu uitat, i, aceasta cunos, tint, a este valabil
a doar pentru polinoamele ai c
aror coeficient, i
sunt numere reale. Caci, de exemplu, daca luam un
polinom cu coeficient, i n Z4 = {0; 1; 2; 3} (mult, imea
claselor de resturi modulo 4), polinom dat de g(X) =
2X + 2, acesta va avea doua radacini (x1 = 1 s, i x2 = 3),
des, i gradul polinomului este unu.
Ok. Deci, s, tim ca polinomul nostru are sigur trei
radacini. De regula, notam radacinile polinomului ca fiind x1 , x2 s, i, respectiv, x3 . Acum noi trebuie sa aratam
ca doua dintre ele au acelas, i modul.
Unui elev care s, tie ceva matematica i vine n minte o
informat, ie foarte pret, ioasa legata de aceasta problema:
r
ad
acinile nereale (adic
a, cele care au s, i parte
imaginar
a) vin n perechi. Mai exact, elevul s, i va aminti ca daca un polinom are radacina complexa z = a+bi,
atunci el are musai s, i radacina conjugata z = a bi.

32

ma

tem

ate

ma

tic
ati
a p
ca
en
pe
nt
tru
ru
n
inc
cep
ep
ato
ato
ri
ri.
blo
gsp
ot.
ro

S, i cum de i vine lui n minte as, a ceva? De ce se

gandes, te elevul bun neaparat la faptul ca numerele complexe vin n perechi? De unde vine aceasta intuit, ie
formidabila a elevului? Raspunsul se afla n formularea
problemei, pentru ca problema amintes, te despre dou
a
radacini s, i pentru ca elevul s, tie ca radacina complexa
z = a + bi are exact acelas, i modul
cu radacina complexa conjugata, adica |z| = |z| = a2 + b2 .
As, adar, elevul are deja n minte planul rezolvarii problemei. El va arata ntai ca n condit, iile date (deci cu m
strict pozitiv) polinomul nu poate avea toate radacinile
reale. Astfel, cel put, in una dintre radacini va trebui sa
fie nereala (deci, cu partea imaginara nenula). Dar daca
una dintre radacini este nereala, atunci s, i a doua va fi
nereala (tocmai conjugata ei). Ba, mai mult, s, i a doua
va avea acelas, i modul ca s, i prima. S, i gata!
Ia sa vedem atunci. Sa aratam mpreuna cu istet, ul
nostru elev ca radacinile polinomului nostru nu pot fi
toate reale. Asta-i cel mai greu. Cum am putea arata
ca radacinile noastre nu pot fi toate reale?
De regula, pentru a arata ca ceva nu este adevarat,
presupunem prin absurd ca acel ceva este adevarat s, i
continuam un rat, ionament corect pana cand ajungem la
o contradict, ie. As, adar, noi vom presupune prin absurd ca
toate radacinile polinomului nostru sunt reale. S, i cautam
sa vedem la ce contradict, ie ajungem.
S, i nici macar nu vom merge la ntamplare, caci s, tim
chiar s, i ce contradict, ie c
aut
am. Cautam o contradict, ie

33

ma

tem

ate

ma

tic
ati
a p
ca
en
pe
nt
tru
ru
n
inc
cep
ep
ato
ato
ri
ri.
blo
gsp
ot.
ro

ntre faptul absurd pe care l-am presupus, anume ca toate

radacinile sunt reale, s, i faptul care ni se da n problema
s, i anume ca m este strict pozitiv. Pe-aici pe undeva se
ascunde contradict, ia cautata. As, adar, ne vom gandi cum
putem crea o contradict, ie ntre faptul ca trei numere sunt
reale s, i faptul ca un alt numar este mereu strict pozitiv.
Deci, trebuie sa ne gandim la o inegalitate care poate fi
creata ntre trei numere reale s, i un numar pozitiv.
Aha! Sub influent, a acestor cautari, ne vine n minte
una dintre cele mai importante inegalit
at, i din matem2
atic
a: daca x este numar real, atunci x 0. Inseamna
ca ar trebui sa facem cumva legatura ntre ceva expresie
cu patratul radacinilor s, i numarul m.
Patratul radacinilor! Ia sa ne gandim la patratul
radacinilor. Cum putem sa ne gandim la patratul tuturor celor trei radacini? Cred ca numai facand suma
patratelor acestora. As, adar, ne intereseaza expresia de
forma x21 + x22 + x23 . Vrem sa cunoas, tem semnul acestei
expresii, pentru a-l compara cu semnul lui m.
Este clar ca pentru ceea ce urmeaza vom avea nevoie
de minunatele relat, ii ale lui Vi`ete pentru un polinom de
gradul trei, pentru ca numai acolo putem sa gasim suma
radacinilor s, i suma patratelor acestora. Iar acest lucru l
va simt, i elevul care cunoas, te relat, iile dintre coeficient, i s, i
radacini.
Pentru aceasta, ne amintim ca exista formula de cal-

34
cul prescurtat

tic
ati
a p
ca
en
pe
nt
tru
ru
n
inc
cep
ep
ato
ato
ri
ri.
blo
gsp
ot.
ro

(a+b+c)2 = a2 +b2 +c2 +2ab+2ac+2bc = a2 +b2 +c2 +2(ab+ac+bc),

din care rezulta apoi ca

a2 + b2 + c2 = (a + b + c)2 2(ab + ac + bc).

Aplicam aceasta relat, ie la radacinile polinomului nostru. Adica, avem

x21 + x22 + x23 = (x1 + x2 + x3 )2 2(x1 x2 + x1 x3 + x2 x3 ).

Ne apropiem acum de finalul rezolvarii, caci n expresia de mai sus vom folosi relat, iile lui Vi`ete. Relat, iile lui
Vi`ete ne spun, printre altele, ca

ma

coeficientul din fat, a lui X 2

x1 + x2 + x3 =
coeficientul dominant

ate

s, i

x1 x2 + x1 x3 + x2 x3 =

coeficientul din fat, a lui X

.
coeficientul dominant

s, i

ma

tem

Asta nseamna ca

0
x1 + x2 + x3 = = 0
1

x1 x2 + x1 x3 + x2 x3 =

m
= m.
1

35
Atunci,

tic
ati
a p
ca
en
pe
nt
tru
ru
n
inc
cep
ep
ato
ato
ri
ri.
blo
gsp
ot.
ro

x21 + x22 + x23 = 0 2m = 2m.

ma

tem

ate

ma

Dar 2m este un num

ar negativ, din moment ce m
este strict pozitiv. Adica, am obt, inut ca suma patratelor
radacinilor este un numar negativ. Dar acest lucru vine
n contradict, ie cu presupunerea ca toate radacinile sunt
numere reale, caci ar fi trebuit sa obt, inem ca suma patratelor
a trei numere reale este un numar pozitiv.
As, adar, am demonstrat riguros, n sfars, it, ca radacinile
polinomului nostru nu pot fi toate reale. Atunci cum pot
fi radacinile? Toate sunt radacini nereale? Nuuuu! Doar
am vazut mai sus ca radacinile complexe vin n perechi.
As, adar, nu putem avea trei radacini nereale, ci numai
dou
a. Iar acele doua sunt conjugate, dupa cum am vazut
mai sus. S, i tot mai sus am vazut ca radacinile complexe
conjugate au acelas, i modul. Iar acestea fiind spuse,
am finalizat rezolvarea.
Desigur, voi la bac nu va trebui sa-i explicat, i examinatorului atatea detalii, caci el s, tie bine cu ce se mananca
matematica. Lui i vet, i scrie ca din relat, iile lui Vi`ete
rezulta ca avem s, i radacini nereale s, i i vet, i ment, iona ca
s, tit, i ca radacinile nereale vin n perechi conjugate care
au acelas, i modul.

36

Subiectul III

tic
ati
a p
ca
en
pe
nt
tru
ru
n
inc
cep
ep
ato
ato
ri
ri.
blo
gsp
ot.
ro

Problema 1a:
Se d
a funct, ia f (x) : R R, dat
a de f (x) =
0
Calculat, i f (x).

x+1
.
ex x

ma

tem

ate

ma

Rezolvare. Cand se cere f 0 (x) se cere de fapt derivata

funct, iei f (x). Derivata unei funct, ii este o limita . Deci,
daca nu ne-am aminti ceea ce trebuie pentru rezolvarea
problemei, atunci ar trebui sa ne amintim macar definit, ia
derivatei ca fiind o limita, caci o asemenea definit, ie ne-ar
ajuta sa rezolvam cumva problema noastra.
Din fericire, noi nu ne vom chinui acum cu definit, ia
derivatei, ci, bucuros, i ca ne amintim regula care trebuie, vom calcula as, a cum se cuvine aceasta derivata.
Care o fi regula necesara?
Pai, vedem ca funct, ia noastra este o fract, ie. As, adar,
vom scormoni prin memoria noastra dupa o regula care
ne ajuta sa derivam fract, ii. Regula de derivare a unei
fract, ii seamana foarte mult cu cea pentru derivarea unui
produs. Din acest motiv, vi le voi aminti pe ambele, ca
sa vedet, i distinct, ia s, i asemanarea teribila dintre ele.
(f g)0 = f 0 g + f g 0
 0
f
f 0g f g0
=
g
g2

37

tic
ati
a p
ca
en
pe
nt
tru
ru
n
inc
cep
ep
ato
ato
ri
ri.
blo
gsp
ot.
ro

Desigur, cum funct, ia noastra este o fract, ie, noi vom

folosi formula de derivare a fract, iei. As, adar, vom avea
0

(x + 1)0 (ex x) (x + 1)(ex x)0
x+1
0
=
.
f (x) =
ex x
(ex x)2
Dar (x + 1)0 = x0 + 10 = 1 + 0 = 1. Totodata,
(ex x)0 = (ex )0 x0 = ex 1.
Astfel, derivata noastra devine
f 0 (x) =

1 (ex x) (x + 1)(ex 1)
.
(ex x)2

ma

Desigur, nu ne vom opri aici, caci nca nu suntem

mult, umit, i, din moment ce mai putem face o groaza de
lucru. Vom lasa numitorul cuminte s, i neschimbat, dar
vom desface parantezele prin nmult, ire s, i, cu mare grija
la semne, vom avea
ex x xex + x ex + 1
,
f 0 (x) =
(ex x)2

ate

adica, dupa ce reducem ceea ce se poate reduce, obt, inem

f 0 (x) =

1 xex
.
(ex x)2

ma

tem

Asta-i tot. Acuma v-as, fi vazut cum v-at, i fi chinuit

sa obt, inet, i aceasta derivata daca nu cunos, teat, i regula
de derivare a raportului. As, a ca nu va jucat, i cu aceste
reguli. Invat, at, i-le s, i memorat, i-le, macar pana la bac. S, i,
cine s, tie, s-ar putea sa nu le mai uitat, i niciodata, cum
am pat, it-o eu...

38

Problema 1b:

tic
ati
a p
ca
en
pe
nt
tru
ru
n
inc
cep
ep
ato
ato
ri
ri.
blo
gsp
ot.
ro

Se d
a funct, ia f (x) : R R, dat
a de f (x) = ex+1
x x .
Determinat, i ecuat, ia tangentei la graficul acestei
funct, ii n punctul de pe grafic a c
arui abscis
a
este x0 = 0.

tem

ate

ma

Rezolvare. Tangenta la grafic ntr-un anumit punct

este o dreapt
a care atinge graficul fara sa-l taie. Asta
nseamna ca tangenta trece doar printr-un singur punct
al graficului.
Dar un singur punct nseamna, de fapt, doua puncte
infinit apropiate. Deci, daca am alege doua puncte oarecare de pe graficul funct, iei prin care sa treaca o dreapta s, i
am pune condit, ia ca cele doua puncte sa se apropie foarte
mult de punctul dorit, atunci am gasi tocmai tangenta.
Haidet, i sa vedem ce iese. Fie x0 abscisa punctului
n care vrem sa gasim tangenta s, i fie x1 un punct foarte
apropiat de x0 . Atunci, ecuat, ia dreptei care trece prin
aceste doua puncte este data de


x
y
1

x1 f (x1 ) 1 = 0


x0 f (x0 ) 1

ma

sau, echivalent,
f (x1 ) f (x0 )
y f (x0 )
=
.
x x0
x1 x0

39

tic
ati
a p
ca
en
pe
nt
tru
ru
n
inc
cep
ep
ato
ato
ri
ri.
blo
gsp
ot.
ro

Acum, daca vrem ca punctul x1 sa fie cat mai apropiat

de x0 va trebui sa facem limita cand x1 tinde la x0 n
aceasta relat, ie de mai sus. Vom avea atunci
f (x1 ) f (x0 )
y f (x0 )
= lim
.
x1 x0
x x0
x1 x0

Dar limita din dreapta este, prin definit, ie, tocmai

derivata funct, iei n punctul x0 . As, adar, putem scrie
ca ecuat, ia tangentei la graficul funct, iei f (x) n punctul
de abscisa x0 (s, i, implicit, de ordonata y0 = f (x0 )) va fi
data de (ret, inet, i formula, ca nu-i grea!)
y f (x0 )
= f 0 (x0 ).
x x0

ma

tem

ate

ma

Aceasta formula este cel mai important lucru pe

care trebuie sa-l cunoas, tet, i pentru a rezolva problema
cu tangenta. Ea ne mai spune, printre altele, ca panta
tangentei (fract, ia din st
anga egalit
at, ii este tocmai
panta dreptei) este egal
a cu derivata funct, iei n
punctul cerut.
Bun. Sa presupunem acum ca elevul ar fi s, tiut formula tangentei (un elev care a nvat, at formulele pentru bac o s, tie n mod sigur). De aici ncolo i trebuie
doar nlocuiri s, i calcule de rutina. Ia sa vedem. La
noi, x0 = 0. Ce fain! Iar derivata am calculat-o deja
la punctul precedent (sper ca nu v-a trecut prin minte s-o

40
calculam iar!), adica ea este
1 xex
.
(ex x)2

tic
ati
a p
ca
en
pe
nt
tru
ru
n
inc
cep
ep
ato
ato
ri
ri.
blo
gsp
ot.
ro

f 0 (x) =

Atunci sa trecem la nlocuiri.

f 0 (x0 ) = f 0 (0) =
iar

1 0 e0
= 1,
(e0 0)2

0+1
= 1.
e0 0
As, adar, putem scrie ca ecuat, ia tangentei cautate este
f (x0 ) = f (0) =

y1
= 1.
x0

ate

ma

Iar dupa prelucrari elementare obt, inem n final ca

ecuat, ia tangentei cautate, n forma generala, este
x y + 1 = 0.

tem

Problema 1c:

ma

Se d
a funct, ia f (x) : R R, dat
a de f (x) =
Calculat, i limx+ f (x).

x+1
.
ex x

41

tic
ati
a p
ca
en
pe
nt
tru
ru
n
inc
cep
ep
ato
ato
ri
ri.
blo
gsp
ot.
ro

Rezolvare. Cand vrem sa calculam o limita, ncercam

sa nlocuim argumentul cu valoarea. In cazul nostru,
ncercam sa-l nlocuim pe x din funct, ia f (x) cu +.
As, adar,

+ 1

x + 1
=
=
= .
x
x+
x+ e
+x
e
+
0+

Acesta este un caz exceptat, o nedeterminare, deci nu ne

ajuta cu nimic pentru a gasi limita.
Prin urmare, ncercarea noastra de a calcula limita
prin simpla nlocuire a argumentului cu valoarea a ajuns
ntr-un impas. S, i trebuie sa ne ntoarcem la stadiul n
care nca nu facem nlocuirea, ci ne straduim sa mai
modificam ceva pe-acolo nainte de nlocuire.
O modificare fascinanta, pe care o s, tim de la matematicianul francez lHopital este cea n care o asemenea
sau 00 ) se callimita (deci limitele cu nedeterminarea

culeaza prin derivarea separata a numaratorului s, i separata a numitorului. Mai precis, n cazul acestor dou
a
nedetermin
ari, avem regula lui lHopital

tem

ate

ma

lim f (x) = lim

f0
f
= lim 0 .
xceva g
xceva g
lim

ma

Din fericire, aceasta regula o putet, i folosi n foarte

multe cazuri s, i, desigur, s, i n cazul nostru. Astfel, limita
noastra va deveni atunci
x + 1
(x + 1)0
x0 + 10
lim x
= lim
=
lim
.
x+ e
+ x x+ (ex + x)0 x+ (ex )0 + x0

42

Acum daca l nlocuim pe x cu vom obt, ine ca

1
= e1 =
= 0. Astfel, limita cautata este

tic
ati
a p
ca
en
pe
nt
tru
ru
n
inc
cep
ep
ato
ato
ri
ri.
blo
gsp
ot.
ro

Aici, cea mai grea derivata este (ex )0 . Restul sunt

simple, caci x0 = 1, iar 10 = 0. Bun. Dar cat o fi (ex )0 ?
Pai, avem o formula care spune ca (eu )0 = eu u0 . Cum,
la noi u = x, avem ca (ex )0 = ex (x)0 = ex (1) =
ex .
Acum avem o forma mai aerisita a limitei:
x0 + 10
1
x + 1
= lim
= lim
.
lim x
x
0
0
x+ 1 ex
x+ e
+ x x+ (e ) + x

1
1
=
= 1.
x
x+ 1 e
10

lim f (x) = lim

x+

ma

Problema 2a:

ate

Fie funct, ia f (x) : R R, dat

a prin legea f (x) =
2
R
1
. Calculat, i f 2 (x)dx.
x2 +4
0

ma

tem

Rezolvare. Ca sa calculam integrala, trebuie sa s, tim

din ce trebuie sa calculam integrala. Altfel spus, noi trebuie sa ridicam la patrat funct, ia noastra s, i sa vedem ce
iese. As, adar

2
1
12
2

f (x) =
=
.
x2 + 4
( x2 + 4)2

43

tic
ati
a p
ca
en
pe
nt
tru
ru
n
inc
cep
ep
ato
ato
ri
ri.
blo
gsp
ot.
ro

Dar, cand ridicam la patrat un radical, radicalul dispare

ca prin farmec, caci, de exemplu,

( 7)2 = 7 7 = 7 7 = 49 = 7.
Prin urmare,

12
1
f 2 (x) =
= 2
.
2
2
x +4
( x + 4)

Asta nseamna ca integrala pe care trebuie s-o calculam

este
Z2
Z2
1
dx.
f 2 (x)dx =
2
x +4
0

ma

Dar, desigur, integrala aceasta este rus, inos de simpla

pentru un elev care cunoas, te de-a fir a par tabelul fundamental cu integrale, caci gasit, i acolo tocmai aceasta integrala, doar ca n loc de 4 avet, i alt numar. Mai exact

ate

Zb
a

b
1
x 
1
dx = arctan  .
x 2 + a2
a
a a

ma

tem

Daca nu s, tit, i aceasta formula la bac, at, i pierdut cele

5 puncte faine pe care le-at, i fi putut primi. Pentru ca nu
cred ca at, i putea gasi pe loc o alta metoda de integrare
(de exemplu, cea cu schimbarea de variabila), din moment ce nu v-at, i deranjat nici macar sa ret, inet, i aceasta
formula simpla.

44

Z2

tic
ati
a p
ca
en
pe
nt
tru
ru
n
inc
cep
ep
ato
ato
ri
ri.
blo
gsp
ot.
ro

As, adar, facet, i cumva s, i ret, inet, i formula, ca sa putet, i

calcula integrale dintr-o fract, ie as, a de simpla precum
1
. Caci, de-aici ncolo totul devine rutina. Astfel,
x2 +a2
integrala noastra devine
Z2

f (x)dx =
0

1
dx =
2
x +4

Z2

x2

1
dx.
+ 22

Adica, la noi a devine 2. In final

Z2

Z2

f (x)dx =
0

Adica

ma

2 
 


1
x
1
2
1
0
2

f (x)dx = arctan  =
arctan

arctan
.
2
2 0
2
2
2
2

ate

Z2

2
1
x 
1
dx = arctan  .
x2 + 2 2
2
2 0

ma

tem

Desigur, parantezele n-au fost necesare, doar ca eu am

dorit sa va reamintesc cum se delimiteaza calculul conform formulei Leibniz-Newton. In fine, mai trebuie sa
s, tim cat este arctan 1 s, i arctan 0. Adica, vrem sa gasim
raspunsul la ntrebarile tangenta de c
at ne da 1? s, i

tangenta de c
at ne da 0?. Din nou, raspunsurile sunt

banale s, i le putem gasi n tabelul trigonometric. Ele sunt

45

s, i, respectiv, 0. Atunci, integrala cautata devine

f 2 (x)dx =

= .
2 4
8

tic
ati
a p
ca
en
pe
nt
tru
ru
n
inc
cep
ep
ato
ato
ri
ri.
blo
gsp
ot.
ro

Z2
0

Problema 2b:

Fie funct, ia f (x) : R R f(x):RR, dat

a prin
1

legea f (x) = x2 +4 . Ar
atat, i c
a orice primitiv
a a
funct, iei f este funct, ie cresc
atoare pe R.

ma

tem

ate

ma

Rezolvare. In multe variante de bac am ntalnit aceasta

capcana excelenta. S, i chiar am mai rezolvat un exemplu
de asemenea problema. Este oarecum o capcana, pentru
ca un elev superficial, dar care, totus, i, simte macar cam
ce are de facut, va gandi ca are o groaza de lucru, cam
n felul urmator: Bun. Deci, am de calculat ntai primi
tiva, apoi trebuie sa ma gandesc sa arat cumva ca aceasta
primitiva este funct, ie crescatoare. Hmmm... Aaaa. Pai,
da, s, tiu, cu tabelul acela care cont, ine semne s, i saget, i
oblice! O sa fac tabelul cu cele trei linii, care va cont, ine
x, derivata s, i funct, ia. Apoi n dreptul derivatei voi determina semnele, iar n dreptul funct, iei voi pune saget, ile
corespunzatoare.
Zis s, i facut s, i se pune pe treaba. Ei bine, noi vom
medita ceva mai mult la enunt, ul problemei s, i vom sublinia ca trebuie sa aratam monotonia PRIMITIVEI, nu a

46

tic
ati
a p
ca
en
pe
nt
tru
ru
n
inc
cep
ep
ato
ato
ri
ri.
blo
gsp
ot.
ro

funct, iei date. S, i, ntr-adevar, elevul s, tie el ce s, tie, s, tie ca

trebuie sa concepem (eventual mental), un tabel care ne
va spune ce saget, i punem n dreptul primitivei. Doar ca
nici macar nu trebuie construit efectiv tabelul, din moment ce el nu este complicat, caci primitiva este peste
tot crescatoare, deci nu apar valori ale lui x unde sa se
schimbe ceva.
As, adar, bazandu-ne pe legatura minunata dintre monotonia unei funct, ii s, i semnul derivatei sale, noi trebuie
sa aratam ca tabelul imaginar corect cont, ine doar
x

F0 + + +
F
% % %

ma

tem

ate

ma

Observat, i ca n tabel nu apare funct, ia f , ci funct, ia F ,

caci as, a notam primitiva unei funct, ii.
Ok. Cum aratam ca tabelul este corect? Ce ne trebuie n tabel? Desigur, numai F 0 , caci este suficient sa
determinam daca semnul lui F 0 este + peste tot (iar din
aceasta informat, ie noi putem trage apoi concluzia directa ca primitiva este crescatoare.). Dar cine este F 0 ?
Aceasta este cea mai importanta ntrebare aici! As, adar,
cine este derivata primitivei?
Spuneam ntr-un articol de pe blog ca derivata cu integrala se simplifica. Mai exact, daca mi trebuie derivata

primitivei, nu are rost s

a muncesc n plus pentru a
calcula ntai primitiva, dupa care sa derivez napoi ca sa

47

tic
ati
a p
ca
en
pe
nt
tru
ru
n
inc
cep
ep
ato
ato
ri
ri.
blo
gsp
ot.
ro

vad Rce obt, in. Ci, pur s, i simplu, ma pot folosi de faptul
ca ( f )0 = fR .
S, i cum f = F , avem ca F 0 = f . Prin urmare,
tabelul nostru poate fi scris, de fapt, ca

x
f
+ + +
F % % %

ma

tem

ate

ma

As, adar, acum nt, elegem ca noi trebuie sa aratam doar

ca f are semnul + peste tot. Dar acest lucru este floare
la ureche. Funct, ia noastra este f (x) = x12 +4 , iar semnul acestei funct, ii este us, or de determinat. Vedem ca
numaratorul este 1, deci este ceva pozitiv. Apoi, vedem
ca numitorul este un radical de ordin par din ceva pozi,
tiv, deci este s, i el pozitiv. As, adar, toata fract, ia este +
+
adica este +. S, i cu asta basta. Am gatat.
Ce zicet, i, facem un mic rezumat? Vreau sa nt, eleget, i
ce va dori examinatorul de la voi, de fapt, cu aceasta
problema. Ce credet, i, va dori sa aratat, i banalitatea ca
funct, ia f este pozitiva? Nici vorba! El va dori sa vada
ca at, i nt, eles ce se cere s, i ca nu v
a vet, i apuca s
a v
a
chinuit, i s
a calculat, i primitiva acestei funct, ii. Chiar
daca enunt, ul problemei ne cere o proprietate a primitivei s, i chiar daca at, i putea sa calculat, i us, or primitiva
(din moment ce o regasit, i n tabel ), nu este cazul sa o
calculat, i.

48

Problema 2c:

tic
ati
a p
ca
en
pe
nt
tru
ru
n
inc
cep
ep
ato
ato
ri
ri.
blo
gsp
ot.
ro

Fie funct, ia f (x) : R R f(x):RR, dat

a prin
1
R
arul In = xn f (x)dx, cu n
legea f (x) = x12 +4 s, i num
0

aceste condit, ii, ar

num
ar natural
nenul. In
atat, i

c
a nIn = 5 4(n 1)In2 , oricare ar fi num
arul
natural n 3.

Z1

In =

xn f (x)dx =

tem

ate

ma

Rezolvare.
Pentru a putea demonstra relat, ia ceruta

nIn = 5 4(n 1)I

Observat, i
n2 , ni se sugereaza ceva.
a
c
a
acest
5 ar putea
ca n relat, ie apare 5. Inseamn

fi obt, inut din ceva de genul

1 + 4, adica s-ar putea sa

fie rezultatul a ceva cu x2 + 4 |10 . Aha! Deci, ni se sugereaza sa ncercam sa calculam integrala. Haidet, i, atunci,
sa vedem ce putem face pentru a calcula integrala. Desigur, va fi un calcul de recurent,
a, adica nu un calcul
complet, ci unul part, ial, n care integrala de ordinul mare
depinde de integralele de ordin mai mic. Ia sa vedem...
Integrala de calculat ar fi

Z1

xn

x2

dx.

Elevul care a derivat des radicalul

ma

+4

x2 + a s, tie ca

u0
(x2 + 4)0
( x2 + 4)0 = ( u)0 = =
=
2 u
2 x2 + 4

49

As, adar

tic
ati
a p
ca
en
pe
nt
tru
ru
n
inc
cep
ep
ato
ato
ri
ri.
blo
gsp
ot.
ro

x
2x
=
.
=
2 x2 + 4
x2 + 4

x
( x2 + 4)0 = ( u)0 =
.
x2 + 4

Furand un x de la xn s, i punandu-l deasupra radicalului, obt, inem ca integrala noastra devine

Z1
In =
0

S, i cum

Z1

x2

+4

dx =

xn1

x
dx.
+4

x2

x
= ( x2 + 4)0 ,
x2 + 4
integrala devine de fapt

ate

ma

Z1

In =

xn1 ( x2 + 4)0 dx.

tem

ma

Iar aceasta integrala poate fi abordata prin part, i. Desigur, elevul cu experient, a n spate a vazut din start toata
aceasta desfas, urare a rat, ionamentului s, i de aceea a luato pe aceasta cale. Altfel, nu s, tiu ce ar mai fi ncercat
neavand experient, a.

50
Ok. Deci, sa calcul
R am atunciRintegrala noastra prin
part, i dupa formula f g 0 = f g f 0 g. Avem atunci
Z1

tic
ati
a p
ca
en
pe
nt
tru
ru
n
inc
cep
ep
ato
ato
ri
ri.
blo
gsp
ot.
ro

xn1 ( x2 + 4)0 dx =

In =

=x

n1

1
2
x + 4 |0 (xn1 )0 x2 + 4dx.
0

Deci,
n1

In = 1

12

n1

+40

2
0 + 4 (xn1 )0 x2 + 4dx.
0

ate

ma

As, adar, integrala devine

In =

Z1

(xn1 )0 x2 + 4dx.

Z1

n1 0
2
(x ) x + 4dx = 5(n1) xn2 x2 + 4dx.

ma

In =

tem

S, i cum (xn1 )0 = (n 1)xn2 , obt, inem ca integrala este

5

51

tic
ati
a p
ca
en
pe
nt
tru
ru
n
inc
cep
ep
ato
ato
ri
ri.
blo
gsp
ot.
ro

Observat, i ca ne-am mai apropiat put, in de relat, ia de

recurent, a ceruta. Acum ar trebui sa mai prelucram put, in

R1
integrala xn2 x2 + 4dx ca sa putem folosi pentru ea

notat, ia cu Ik .
Dar notat, ia cu Ik cont, ine radicalul la numitor, nu
la numarator. As, a ca va trebui sa prelucram cumva in
R1
tegrala xn2 x2 + 4dx n as, a fel ncat radicalul sa ne
0

apara la numitor. Putem oare sa facem as, a ceva? Putem.

Pentru ca avem proprietatea prin care rat, ionalizam numa

a a
= aa .
ratorul s, i anume a = 1a =
a
Astfel, radicalul din integrala noastra devine

ma

x2 + 4
x2 + 4 =
.
x2 + 4

In =

Z1

5 (n 1)

x2 + 4
xn2
dx.
x2 + 4

tem

ate

Atunci, vom putea scrie ca

In =

ma

Acum despart, im fract, ia n doua fract, ii ca sa ne apropiem

de Ik . Mai exact, avem

Z1

5 (n 1)

x
0

n2

x2
4

+
x2 + 4
x2 + 4


dx.

52
Inmult, ind apoi cu xn2 avem
Z1
5 (n 1)

4xn2
xn2 x2

+
dx.
x2 + 4
x2 + 4

tic
ati
a p
ca
en
pe
nt
tru
ru
n
inc
cep
ep
ato
ato
ri
ri.
blo
gsp
ot.
ro

In =

Dar, xn2 x2 = xn2+2 = xn . Astfel, integrala devine,

de fapt
In =

Z1

5 (n 1)

4xn2
xn

+
dx.
x2 + 4
x2 + 4

ma

S, i cum integrala sumei este o suma de integrala, avem

nca
1

Z
Z1
n
n2

x
x
In = 5 (n 1)
dx + 4
dx .
2
x +4
x2 + 4
0

tem

ate

Noa, ian sa vedem acum daca rezultatul poate fi scris

cu ceva recurent, a, s, tiind ca, din enunt, ul problemei, n
R1 k
loc de xx2 +4 dx putem sa punem Ik . Integrala noastra

ma

devine atunci de fapt

1

1
Z
Z
n
n2

x
x
In = 5 (n 1)
dx + 4
dx =
x2 + 4
x2 + 4
0

53

5 (n 1)(In + 4In2 ).

tic
ati
a p
ca
en
pe
nt
tru
ru
n
inc
cep
ep
ato
ato
ri
ri.
blo
gsp
ot.
ro

Desfacand parantezele, mai obt, inem ca

In = 5 nIn 4nIn2 + In + 4In2 .

Mamaaaa, ce aproape suntem de final! Ducem n

stanga termenii cu In cu semnul schimbat s, i avem

In In + nIn = 5 4nIn2 + 4In2 .

Apoi, reducem In cu In s, i dam factor comun ceea ce

trebuie n dreapta egalitat, ii. Obt, inem
nIn =

5 4(n 1)In2 ,

ma

tem

ate

ma

ceea ce trebuia aratat.

Desigur, pare o groaza de lucru, lucru pe care elevul
experimentat l-a parcurs mental n primele secunde din
momentul n care a nt, eles cum va rezolva problema. Dar,
sa nu uitam ca examinatorul nu are nevoie de chiar atatea
amanunte precum cele gasite
nu tre De exemplu,

aici.
a a
a . Dimbuie sa detaliat, i faptul ca a = 1a =
=
a
a
potriva, pentru examinator este important sa ment, ionat, i
doar etapele principale ale calculului, chiar daca restul
lucrat, i pe ciorna.

54

Sf
ars, it

ma

tem

ate

ma

tic
ati
a p
ca
en
pe
nt
tru
ru
n
inc
cep
ep
ato
ato
ri
ri.
blo
gsp
ot.
ro

Cam asta a fost tot. Avet, i la dispozit, ie 3 ore pentru

rezolvarea variantei. Asta nseamna cam 10 minute de
problema. Asta mai nseamna ca avet, i cam un minut
pentru nt, elegerea clara a problemei, 8 minute pentru
rezolvarea propriu-zisa s, i ultimul minut pentru verificarea
rezultatului obt, inut. Nu va grabit, i, fit, i calmi s, i odihnit, iva bine nainte de examen. Mult succes! Va t, in pumnii.