Ieromonah SERAFIM ROSE

ORTODOXIA SI RELIGIA
VIITORULUI
Se nchin crestinii ortodocsi la acelasi Dumnezeu ca si necrestinii?
Care sunt fenomenele care asalteaz crestinismul n lumea contemporan?
Cum explic Biserica Ortodox fenomenele extraterestre?
Ce este "noua constiint religioas?" Cum pot crestinii ortodocsi s se pzeasc de
capcana apostaziei?
Rspunsul la aceste ntrebri precum si la altele asemntoare cu care se confrunt
Crestinismul n lumea contemporan vi-l ofer cele opt capitole ale crtii de fat.
Miscrile religioase de astzi sunt simptomele unei "noi constiinte religioase" care
vrea s pregteasc calea unei religii mondiale a viitorului. Fenomene precum Yoga,
Zen, Tantra, Meditatia Transcendental, Guru Maharaj-ji, Hare Krisna, OZNurile, Miscarea Harismatic sunt prezentate n lumina Sfintilor Printi ai Biserici
Ortodoxe fr de care nu le va fi posibil crestinilor s se mntuiasc n vremurile ce
se apropie ale lui Antihrist.
Cuvnt nainte
Prefata editorului la editia a patra
Prefata autorului
Introducere
1. "Dialogul cu religiile necrestine"
2. Ecumenismul "crestin" si cel necrestin
3. "Noua era a Duhului Sfnt"
4. Cartea de fata
I Religiile "Monoteiste". Avem acelasi Dumnezeu ca si necrestinii?
II Puterea zeilor pagni: Asaltul hinduismului asupra crestinismului
1. Atractia Hinduismului
2. Razboiul dogmelor
3. Locuri si practici hinduiste

4. "Evanghelizarea" Vestului
5. Scopul Hinduismului - "Religia Universala"
III. "Minunea" unui fachir si rugaciunea lui Iisus
IV. Meditatia orientala invadeaza crestinismul
1. "Yoga crestina"
2. "Zen-ul crestin"
3. Meditatia transcendentala
V. "Noua constiinta religioasa". Cultele orientale din America anilor '70
1. Hare Krishna la San Francisco
2. Guru Maharaj-ji pe Astrodomul din Houston
3. Tantra Yoga n muntii din New Mexico
4. Meditatie Zen n nordul Californiei
5. "Noua Spiritualitate" fata n fata cu Crestinismul
VI. "Semne din Cer" - Perspectiva Crestin-Ortodoxa asupra OZN-urilor
1. Atmosfera science-fiction
2. Aparitii ale OZN-urilor si investigarea lor stiintifica
3. Cele sase tipuri de ntlniri extraterestre
4. Explicarea fenomenelor OZN
5. Semnificatia fenomenelor OZN
VII. "Renasterea harismatica" - un semn al vremilor
1. Miscarea penticostala n secolul XX
2. Spiritul "ecumenist" al "Renasterii Harismatice
3. "Vorbirea n limbi"
4. Mediumismul "crestin"
5. nselaciunea diavoleasca
A. Atitudinea fata de experientele "spirituale"
B. Reactii fizice care nsotesc experienta harismatica
C. "Darurile Spirituale" care nsotesc experienta "harismatica"
D. Noua "revarsare" a Duhului Sfnt
VIII. Concluzie - Spiritul Vremilor de pe urma
1. "Renasterea harismatica" ca semn al timpurilor
A. O "Cincizecime" fara Hristos
B. Noul Crestinism
C. "Isus vine curnd"
D. Trebuie Ortodoxia sa se alature apostaziei?
E. "Copii, este ceasul de pe urma"
2. Religia Viitorului

Cuvnt nainte
Cartea de fat, intitulat "Ortodoxia si religia viitorului", pe care o publicm n traducere
romneasc, a fost scris n anul 1972, de Ieromonahul Serafim Rose (+1982), vestit
ascet si scriitor bisericesc, vietuitor din obstea Mnstirii Sfntul Paisie din nordul
Californiei.
Fr ndoial, cartea a fost scris pentru spatiul american, lipsit de traditie si cultur
patristic, cu o populatie foarte variat, etnic si religios, lovit de tot felul de rivalitti si
frmntri sectare, crestine si necrestine furibunde, duse uneori pn la crim.
nc de la nceput, cartea a avut un larg ecou n lumea crestin ortodox din Statele Unite
ale Americii, prin faptul c dezvluie, cu numeroase argumente biblice si stiintifice,
prozelitismul religios de toate nuantele, care a gsit un teren prolific ntr-o tar att de
vast, cu cel mai mare numr de confesiuni, secte si grupri religioase din toat lumea.
Autorul a urmrit, n general, dou aspecte principale.
nti, studierea si analiza exact a fenomenului religios autohton, n contextul
conglomeratului multinational specific.
Al doilea, constatarea unui crud adevr, c majoritatea gruprilor crestine neoprotestante,
ca si a celor necrestine, de origine oriental-asiatic, actioneaz si fac prozelitism sub
influenta mascat a duhurilor rele, demonice, fapt care tulbur mult si d de gndit
oricrui crestin adevrat, care crede cu trie n Hristos.
ntre acestea sunt amintite att organizatiile asiatice pgne, de tot felul, mai ales cele
hinduse, budiste, yoghine, zen si meditatie transcedental, care actioneaz cu forte
satanice oculte, ca: vrjitorie, magie, ocultism, hipnoz, bioenergie, satanism etc., ct si
gruprile sectare neoprotestante, cu tot felul de aberatii religioase.
Toate mpreun urmresc un singur scop: ndeprtarea crestinilor de la Biserica Ortodox
Apostolic si realizarea unei religii sincretiste universale, numit si "Noua Er", care va
trebui s cuprind toate confesiunile crestine si necrestine, n perspectiva asteptrii unui
nou "Mesia", care va fi, desigur, Antihrist, cum citim n Sfnta Scriptur.
Autorul acestei crti, fiind un suflet luminat si devotat lui Hristos, trage un puternic
semnal de alarm n America, ale crui ecouri au ajuns si n Europa, prin traducerea
acestei lucrri n cteva limbi de mare circulatie.
Desi n spatiul balcanic ortodox nu se ntlnesc attea grupri si organizatii sectare

neoprotestante si oriental pgne; ca n America de Nord, totusi asaltul sectar de toate

nuantele din ultimii ani atrage atentia tuturor.
Aceasta ne-a obligat si pe noi s traducem cartea de fat a Printelui Serafim Rose, pe
care o considerm cea mai bun, fiind bine documentat si mai realist n - ceea ce
priveste prozelitismul religios actual si scopul lor ascuns, demonic, de distrugere a
Bisericii vii, ntemeiat de Hristos prin Sfintii Apostoli si a moralei evanghelice
traditionale - sacre, pentru a semna n locul Ortodoxiei, apostazia, ateismul, haosul,
satanismul, sincretismul religios, crima, violenta, pornografia, homosexualitatea,
sinuciderea, sectarismul de tot felul, ura, moartea fr Dumnezeu si osnda vesnic.
Or, nu putem accepta ca puterile iadului si ale ntunericului sectar si pgn s se
instaureze n trile noastre ortodoxe bimilenare. Si credem cu toat tria c Iisus Hristos,
Mntuitorul lumii, pentru rugciunile Preacuratei Maicii Sale si ale tuturor sfintilor Si,
nu ne va lsa biruiti de puterea si armele satanei, cci nsusi El a zis Sfntului Apostol
Petru: ...Pe aceast piatr voi zidi Biserica Mea, si portile iadului (gurile sectarilor) nu o
vor birui. (Matei 16,18)
Asa cum a rezistat Ortodoxia n timpul marilor persecutii pgne din primele secole; cum
a iesit biruitoare n fata marilor eresuri, care au tulburat Biserica lui Hristos peste o mie
de ani; cum am supravietuit n fata marilor migratii pgne din rsritul asiatic si n fata
imperiului otoman cotropitor, ca si n fata comunismului satanic din secolul nostru, avem
toat speranta c vom rezista si de acum nainte, cu puterea si harul lui Hristos
Rzboiului nedeclarat al gruprilor religioase, crestine si necrestine, al satanismului si al
fortelor oculte de tot felul, au un singur scop: nimicirea Ortodoxiei si a tririi
duhovnicesti n Hristos, folosind toate armele ntunericului, pregtind astfel venirea lui
Antihrist.
Aceast carte se adreseaz n special intelectualilor si tinerilor, studenti si adolescenti,
care sunt cel mai afectati de practicile demonice, paranormale, fie din curiozitate, fie din
mndrie, fie din lips de educatie religioas, dup attia ani de ateism si dezamgire.
Lor le recomandm n primul rnd aceast carte, pentru a cunoaste adevrul despre secte
si practicile orientale si a nu le cdea prad din nestiint. Cci se stie c nu putini tineri si
chiar intelectuali practic yoga, spiritism, ocultism, magic, vrjitorie, satanism etc.,
renuntnd la biseric, la rugciune, la Sfnta Liturghie, la traditia patristic ortodox si la
bucuria nvierii n Iisus Hristos.
Toti acesti fii ai Bisericii Ortodoxe si ai Neamului trebuie salvati, trebuie rentorsi n
snul Ortodoxiei si n bratele lui Hristos. Suntem ncredintati c aceast carte are darul de
a descoperi adevrul despre aceste secte si "miscri" satanice, si poate contribui nu putin
la recuperarea tineretului afectat din zilele noastre.
Pentru a birui n aceast grea lupt profetit de nsusi Hristos, trebuie s ne narmm cu
toate armele Duhului Sfnt, care sunt: dreapta credint ortodox, rugciunea nencetat

acas, pe cale si la biseric; postul, deasa spovedanie, mprtsania regulat, ascultarea de

duhovnic, citirea crtilor sfinte, milostenia, viata crestin curat, ascultarea, smerenia,
cinstirea Sfintei Cruci, si, mai ales, trirea n iubire si iertare, n numele lui Iisus Hristos,
Care a spus Sfintilor Apostoli si prin ei nou tuturor:
ndrzniti, Eu am biruit lumea! (Ioan 16,33)
REDACTIA

Prefata editorului la editia a patra *

* ianuarie 1990
Printele Serafim Rose, autorul acestei crti, a fost unul din acei oameni rari, n care
geniul intelectual s-a unit cu adncimea covrsitoare a unei inimi pline de iubire.
Preocupat de la o vrst foarte fraged de problema fundamental a Adevrului, el L-a
descoperit dup cutri chinuitoare, nu sub forma vreunei idei abstracte sau a unui sistem,
ci n nssi Persoana lui Iisus Hristos, asa cum i S-a descoperit El n plintatea Bisericii
Crestin Ortodoxe.
Nu mult dup ce a descoperit Ortodoxia la nceputul anilor 1960, Printele Serafim** a
nceput s studieze, din aceast nou perspectiv, curentele filosofice, sociale si spirituale
ale lumii contemporane, crora le-a demonstrat, la lumina Descoperirii dumnezeiesti,
caracterul constitutiv nihilist. Acest studiu avea s rezulte ntr-o lucrare filosofic de mari
proportii, intitulat mprtia omului si mprtia lui Dumnezeu.
** pe atunci Eugen(n.tr.)
Dar din cauza unor griji mai urgente, precum organizarea unei frtii misionare ortodoxe
si a unei reviste aferente, cartea nu a fost terminat niciodat. Unul din principalele
capitole despre "noua spiritualitate" a vremurilor din urm nu a rmas dect sub forma de
note si plan general. Totusi cu ani mai trziu, cnd Printele Serafim avea s plece spre a
vietui ca monah n muntii din nordul Californiei, el a revenit asupra problematicii "noii
spiritualitti".
De data aceasta ns modul su de a ntelege crestinismul ortodox era considerabil lrgit,
att datorit studiului teoretic ct si, mai ales, tririi si ascezei personale. n acest cadru de
studiu ntrit de rugciune aprea si mai puternic contrastul dintre curentele pseudospirituale si adevrata viat duhovniceasc mntuitoare care pune accentul pe trezvie.
Limbajul folosit de Printele Serafim pentru descrierea acestor realitti spirituale
complexe nu este nici pe departe dificil sau obscur ci, dimpotriv, accesibil si la obiect.
Prezenta lucrare a aprut la mijlocul anilor 1970 si ea precizeaz lapidar si fr echivoc
pozitia Ortodoxiei fat de curentele spirituale contemporane, ntr-un limbaj ai crui

termeni sunt limpezi si rostiti cu voce tare. Chiar dac Printele Serafim folosea n
lucrrile sale un ton ntructva mai atenuat, el nu ocolea niciodat adevrul ce trebuia
rostit; el avea constiinta clar c timpul pe care 1 mai avem la dispozitie este scurt, si c
el trebuie rscumprat, mai ales c, azi ca si ieri, numrul cderilor de la dreapta credint
creste vznd cu ochii, iar formele pe care acestea le capt sunt din ce n ce mai subtile.
Printele Serafim avea constiinta c trebuie s-i scuture pe contemporanii si din somnul
lenevirii si al nselrii de sine si s le indice calea adevrului. Aceast atitudine multi
cititori o apreciaz, altii n schimb o consider dur n mod inutil. Acestora din urm le
recomandm s citeasc si conferintele pastorale ale Printelui Serafim, aprute att n
volum cat si n publicatia "The Orthodox Word".*
* Vezi cartea sa God's Revelation to the Human Heart, (Platina California,1987 ) si
articolele "In Step with Sts. Patrick and Gregory of Tours"( in The Ortodox Word,
Platina, California, no.136), "Raising the Mind, Warming the Heart" (The Orthodox
Word, no. 126), "The Orthodox Word-View" (The Ortodox Word no. 105), si "Ortodoxy
in the USA" (The Orthodox Word, no. 94).
n aceste conferinte, tonul Printelui Serafim, desi "sever" n demascarea nselciunilor
demonice - care le anuleaz si celor mai bine intentionati, orice sans de mntuire -, si
pstreaz cu toate acestea o cldur plin de compasiune fat de cei crora le vorbeste.
La zece ani de la aparitia primei editii revizuite, Ortodoxia si religia viitorului ar putea
prea o lucrare depsit. Dar o carte despre miscrile religioase contemporane cu greu si
poate pstra noutatea. Multe celebritti religioase, asemenea stelelor de cinema, dispar
spre a face loc altora noi; unele dintre ele se mentin, schimbndu-si doar numele la
fiecare ctiva ani. Nu cu mult nainte de sfrsitul vietii sale, Printele Serafim a fost rugat
s mai adauge si alte capitole crtii sale, precum Sufismul. Dac ar mai fi trit, chiar
aceasta a sasea retiprire ar fi cunoscut lrgiri substantiale.
Desi unele dintre miscrile descrise n aceste pagini nu mai sunt poate att de la mod,
ele sunt totusi prezente, dar sub alte nftisri; cci manifestrile religioase noi nu sunt
altceva dect variante ale altora vechi. Astfel, observatiile Printelui Serafim sunt la fel
de valabile astzi ca si n ziua n care le-a formulat ntia oar. Mai mult. Trecerea
timpului nu a fcut dect s confirme exactitatea interpretrii lor. "Noua spiritualitate" s-a
conturat tocmai n directia descris de Printele Serafim.
n societatea american termenul de "New Age" este deja consacrat n limbajul cotidian si
acceptat de ctre societate. Faptul acesta a provocat un adevrat val de publicatii crestine
mai ales din directia Bisericilor Protestante - care semnalau pericolele noilor orientri.
Una dintre ele, care a devenit foarte repede cunoscut si care se intituleaz "The
Seduction of Christianity" (Seductia Crestinismului) d la iveal modul n care "noua
spiritualitate" se infiltreaz chiar n snul Bisericilor crestine principale.
Astfel de lucrri demonstreaz c societatea contemporan devine din ce n ce mai
constient de realitti pe care Printele Serafim le vzuse prefigurndu-se cu multi ani

nainte. ns, lipsa unei viziuni ortodoxe asupra existentei, singura care totalizeaz
ntreaga experient a crestinismului de-a lungul veacurilor, nu le permite din pcate
acestor autori s scoat convingtor n evident superioritatea nvtturii Mntuitorului
Iisus Hristos n fata acestei asa-zise "noi spiritualitti". Acesti autori indic just pericolele
care se ascund n practicile mistice necrestine, dar ei nu pot opune acestor practici
modelul unei vieti spirituale cu adevrat duhovnicesti, prin care persoana uman se poate
ridica pn la contemplarea lui Dumnezeu, asa cum ne apare descris n operele ascetice
ortodoxe (filocalice) si n Vietile Sfintilor.
Mai mult. Acesti autori nu sesizeaz c tocmai climatul de srcire spiritual a unui
crestinism diminuat si atenuat din lumea (mai ales) occidental este cel care a favorizat
aparitia acestei "noi constiinte religioase". n multitudinea curentelor religioase care de
care mai ispititoare se afl antrenate multe persoane de bun credint. Dar cel nsetat s
afle adevrul si sincer cu sine nsusi va trebui s aib curajul de a merge pn la capt n
acceptarea Adevrului, asa cum ni s-a descoperit el n Persoana lui Hristos.
Astzi n Rusia diferitele forme de pseudo-spiritualitate se bucur de o popularitate
uluitoare, lucru pe care l prevzuse deja Printele Serafim. Poporul rus, asfixiat de
atmosfera groas de materialism n care statul sovietic l-a silit s triasc, crede c orice
doctrin sau curent care si spune "spiritual" i si poate aduce mntuirea. Dar n atmosfera
actual "de deschidere" din interiorul Rusiei, se poart discutii aprinse, nu numai pe tema
noilor curente spiritualisto-religioase, ci si pe tema Ortodoxiei traditionale. La nivel
oficial avem de-a face cu un discurs ortodox patetic datorat faptului c ierarhii numiti de
Statul Sovietic sunt ei nsisi adeptii unui crestinism diminuat si confortabil ai unui
crestinism dispus la compromisuri, adic ai unui Crestinism lipsit de Crucea lui Hristos.
Acest fel de crestinism face si el parte din "religia viitorului", adic religia mondialuniversalist a lui Antihrist, al crui tel suprem este s incorporeze crestinismul n propria
sa doctrin, dar dup ce va fi eliminat din el, pe neobservate, nssi arma mntuirii
noastre, adic Sfnta Cruce a lui Hristos.
La un nivel care scap ochiului public si camerelor de luat vederi, exist oameni n Rusia
(ca si n ntreaga lume ortodox (n. tr.)), care predic cu adevrat cuvntul lui Dumnezeu
si multi care au o trire autentic n duhul curat ortodox. Credinciosii nseteaz dup
literatura religioas autentic si multi dintre ei au capacitatea duhovniceasc de a deosebi
adevrul de minciun. Acestia sunt oamenii care se hrnesc cu cele mai adnci nvtturi
ale Sfintei Traditii Ortodoxe la focul crora s-a lmurit si format si Printele Serafim
Rose.
Iesind cliti de pe urma terorii celor saptezeci de an de persecutii, acesti oameni sunt gata
s-L urmeze pe Hristos pe Golgota iar eroismul lor este un imbold si pentru noi, cei din
Occident, s rezistm si s luptm contra ispitelor care ne nconjoar si care sunt cel mai
adesea de o subtilitate pervers si subversiv.
n acest context cartea Printelui Serafim Rose poate fi socotit fr team o scriere
spiritual clasic a vremurilor noastre si credem c aceasta a sasea reeditarea va mai fi

urmat si de altele. Reactiile pe care tiprirea ei deja le-a suscitat sunt cu totul
remarcabile. Anul trecut de exemplu, doamna Constance Cumbey, avocat crestin,
autoare a crtii de mare popularitate: "Pericolele curcubeului" The Hidden Dangers of the
Rainbow*, ne-a scris c lectura crtii Ortodoxia si religia viitorului este comparabila, pe
lng alte lucrri din domeniu, cu tria unui izvor de ap vie. Ea a recomandat aceast
carte publicului si a prezentat-o n interviuri televizate.
* Citat pe larg in cartea lui Bruno Wurtz, New Age, Ed. de Vest, 1992, 1994 (n. tr.)
Reactia din interiorul Rusiei a fost si mai surprinztoare. Fr ca cineva din Vest s
ncerce s-l fac cunoscut pe Printele Serafim publicului rus, acesta l-a descoperit
singur, n pofida tuturor piedicilor si riscurilor ridicate de regimul ateist. Au aprut
traduceri rusesti ale crtilor, Ortodoxy and the Religion of the Future (Ortodoxia si religia
viitorului), The Soul after Death (Sufletul dup moarte), God's Revelation to the Human
Heart (Descoperirea lui Dumnezeu din inim) si ale multora din articolele sale; aceste
materiale sunt distribuite n texte btute la masin cci nu este permis tiprirea lor.
Judecnd dup corespondenta pe care continum s o primim, putem afirma c Printele
Serafim este cunoscut n ntreaga Rusie. Oamenii de acolo ne cer mereu alte si alte lucrri
ale "gnditorului ieromonah Serafim Rose". Ortodoxia si religia viitorului i intereseaz
cu deosebire pentru c ea rspunde unei realitti stringente: ritmul alarmant n care noi
curente spiritualiste se infiltreaz prin fraud n Rusia de azi.
Fie ca aceast carte s continue s lumineze, cu ajutorul lui Dumnezeu, pe cei ce doresc
s ias din ntuneric, si s-i ntreasc spre Hristos pe cei ce psesc n lumina convingerii
c strmt este calea ce duce la viata vesnic.
Printele Damaschin
Mnstirea Sf. Gherman de Alaska
Platina, California, 1989

Prefata autorului *
* martie, 1979
Orice erezie si revendic propria "spiritualitate" si propria metod de practicare a vietii
religioase. Romano-catolicismul de exemplu a avut pn de curnd o not a sa distinctiv
concretizat prin "cultul inimii sacre", primatul papal, purgatoriul si indulgentele,
revelatiile diferitilor "mistici" si alte asemenea elemente, n care observatorul crestinortodox atent detecteaz tot attea manifestri practice ale erorilor teologice ale Romei n
cadrul spiritualittii romano-catolice contemporane.

Si protestantismul fundamentalist are propriul su mod de a practica rugciunea, cntrile

sale tipice si propria sa cale ctre o "renastere" spiritual, elemente care reflect si ele, la
rndul lor, erorile dogmatice fundamentale proprii protestantismului. n cartea de fat
ns, ne vom ocupa de "spiritualitatea" ecumenismului, erezia de cpetenie a secolului
XX.
Pn de curnd se putea considera c Ecumenismul este ceva prea artificial si prea
sincretic pentru a i se putea atribui o spiritualitate specific: agendele de lucru cu program
"liturgic" ale ntrunirilor ecumenice mari si mici presupuneau, nimic mai mult, dect o
slujb protestant de duminic, ceva mai elaborat dect una obisnuit.
Ecumenismul este erezia care are la baz credinta c, de fapt, nu exist o Biseric vzut
a lui Hristos si c structura sa vizibil la nivelul societtii umane se formeaz de abia
acum, prin eforturile universaliste ale Ecumenismului de a uni toate Bisericile crestine (si
chiar pe cele necrestine) ntr-o unic Biseric mondial. Natura nssi a Ecumenismului
este aceea de a crea n sufletele adeptilor si anumite atitudini spirituale care, cu timpul,
s produc o "pietate" si o "spiritualitate" tipic ecumeniste.
Privind n jurul nostru nu se poate s nu remarcm o anumit atitudine de "expectatie" si
"cutare" religioas pe care sufletele pustiite ale desertului ecumenist si-o rezolv n
"spiritul" unei "pietti" care nu mai este simplu protestant n esenta sa. Odat realizat
aceast constatare nu se poate s nu vedem c timpul "spiritualittii" si "piettii" tipic
ecumeniste deja a sosit.
Aceast carte a nceput s fie scris n 1971 si ea a constat dintr-un studiu al celei mai noi
initiative "ecumenice" si anume "deschiderea dialogului cu religiile necrestine".
Patru din capitolele acestei crti s-au tiprit n periodicul "The Orthodox Word"
(Cuvntul Ortodox) n anii 1971 si 1972, si anume cele continnd un raport al
evenimentelor petrecute ncepnd cu ultima parte a anilor 1960 si pn la nceputul
anului 1972. Ultimul dintre aceste capitole const dintr-o discutie amnuntit asupra
"renasterii harismatice", care tocmai fusese adoptat de mai multi preoti din America,
miscare identificat a fi o variant a "spiritualittii ecumeniste ce nsumeaz experiente
religioase specific necrestine".
Mai cu seam acest din urm capitol a strnit un mare interes printre crestinii ortodocsi,
convingndu-i pe multi dintre ei s nu se alture miscrii "harismatice". Altii, care deja
participau la ntrunirile "harismatice", au hotrt, n urma lecturii acestui capitol, s
prseasc miscarea si au confirmat prin mrturiile lor multe din concluziile articolului
privitoare la ea. De atunci ncoace, "miscarea harismatic" a parohiilor "ortodoxe" din
America a adoptat n ntregime limbajul si tehnicile unei rennoiri tipic protestante, dup
cum aflm din periodicul The Logos (Logosul) editat de Pr. Eusebius Stephanou; si orice
observator serios remarc imediat caracterul eminamente neortodox al unei atari
"rennoiri".
ns, n pofida mentalittii protestante a initiatorilor si animatorilor si, "renasterea

harismatic" este, n calitate de miscare "spiritual", un curent care depseste sfera de

definitie protestant. n articolul mentionat am caracterizat aceste practici harismatice
folosind expresia de "mediumism crestin", pe care mi l-au sugerat chiar mrturiile celor
care au fcut experienta lor n mod direct - si am demonstrat sorgintea lor "spiritualistecumenist" care genereaz, sub ochii nostri, noua religie necrestin a viitorului.
n vara anului 1974, una din mnstirile Bisericii Ruse din Exil aflate n America a primit
vizita unui tnr care fusese ndreptat ntr-acolo (la chilia unui anumit monah) de ctre un
anumit "spirit" care l nsotea pretutindeni, neprsindu-l niciodat.
n timpul scurtei sale sederi la mnstire, monahii au aflat, din vorb n vorb, care era
povestea acelui tnr. Provenea dintr-o familie protestant de tip conservator a crei
atmosfer de uscciune spiritual l nemultumea profund. Deschiderea ctre experientele
cu adevrat "spirituale" i-a fost provocat prin intermediul bunicii sale penticostale. La
contactul cu Biblia druit de aceasta, el a primit brusc "daruri spirituale", dintre care mai
cu seam acel "spirit" invizibil care i ddea instructiuni precise referitoare la directia n
care s se ndrepte si n ce locuri s cltoreasc. Tot printre "darurile" primite se numra
si capacitatea de hipnoz a eventualilor interlocutori, crora le putea induce chiar
fenomenul de levitatie (cu care adeseori i teroriza, n glum, pe ateii din anturajul su).
Uneori i se ntmpla s se ndoiasc de provenienta divin a "darurilor" sale, dar aceste
ndoieli i erau spulberate la gndul c "uscciunea" sa spiritual dispruse, c prin
contactul cu Biblia el renscuse "spiritual" si c acum ducea o viat foarte bogat n
rugciune si n "spiritualitate".
n urma vizitei la acea mnstire ortodox si mai ales dup lectura articolului despre
"renasterea harismatic", acest tnr a admis c pentru ntia oar a aflat o explicare clar
experientelor sale "spirituale". El a mrturisit chiar c se prea poate ca "spiritul" care l
nsotea pretutindeni s fi fost unul malefic. Dar aceast constatare nu a prut s-l afecteze
si el prsi mnstirea fr s se fi convertit la Ortodoxie.
Doi ani mai trziu, cnd acest tnr vizit din nou mnstirea, el declar c renuntase la
activittile "harismatice" ca fiind prea primejdioase si c si gsise linistea sufletului n
meditatia Zen.
Aceast strns legtur dintre experientele spirituale "crestine" si cele orientale este o
caracteristic inconfundabil a spiritualittii "ecumenice" contemporane. La aceast a
doua editie la cartea de fat s-au adugat noi informatii de ultim or privitoare la cultele
religioase orientale si la un anume fenomen "secular" major care contribuie la formarea
unei "noi constiinte religioase", chiar si printre rndurile asa-zisilor atei.
Este adevrat c nici unul dintre aceste elemente nu are semnificatie hotrtoare n
orientarea spiritual a omului contemporan, dar fiecare dintre ele exemplific ntr-un mod
propriu setea cu care omul contemporan doreste aflarea unei ci sufletesti care s nu
semene cu crestinismul lipsit de vlag cu care l-a obisnuit protestantismul si catolicismul
din lumea occidental. Dar toate aceste elemente nsumate dau la iveal o

nspimnttoare unitate a demersului lor, iar scopul final si malefic al acestui demers
concertat luceste deja la orizont.
La scurt vreme dup publicarea acestui articol despre "renasterea harismatic", am
primit o scrisoare la redactia publicatiei "The Orthodox Word" prin care un teolog si
tritor recunoscut si respectat din ierarhia Bisericii Ortodoxe Ruse ne-a spus: "Ceea ce ati
descris n aceast carte nu este altceva dect religia viitorului, religia lui Antihrist".
Pe msur ce astfel de forme de fals spiritualitate pun stpnire pn si pe acei oameni
care si spun crestini ortodocsi, ne nspimntm de dimensiunile nselciunii care i
pndeste pe crestini neavertizati si nentriti duhovniceste.
Aceast carte se doreste a fi un semnal de alarm si un ndemn la trire n dreapta
credint a lui Hristos, constient si constientizat, mai ales n lumea posedat de duhuri
necurate n care trim. Cartea de fat nu este o tratare exhaustiv a noii religii, care nici
nu a atins de altfel faza sa final de dezvoltare. Ea este doar o explorare preliminar a
acelor tendinte spirituale care pregtesc doar drumul adevratei religii anticrestine, o
religie care si va mentine doar o fatad de crestinism, dar al crei continut se va baza pe
experiente "initiatice" de natur demonic.
Fie ca acest raport asupra activittilor satanice, care se duc din ce n ce mai evident si mai
pe fat, adeseori n chiar rndurile crestinilor ortodocsi, s-i fac pe acestia din urm s
nteleag c din nebgare de seam ei pot pierde harul Duhului Sfnt. Fie ca Duhul Sfnt
s-i ndemne, pe de alt parte, s nu se ndeprteze niciodat de adevratele izvoare ale
tririi crestine: Sfnta -Scriptur si nvttura Sfintilor Printi ai Bisericii Ortodoxe.
+
Strmt si ngust este calea care duce la viat si putini sunt cei care o afl.
Feriti-v de proorocii mincinosi, care vin la voi n haine de oi, iar pe dinuntru sunt lupi
rpitori. Dup roadele lor ii veti cunoaste...
Nu oricine mi zice "Doamne, Doamne", va intra n mprtia Cerurilor, ci cel ce face
voia Tatlui Meu Celui din ceruri.
Multi mi vor zice n ziua aceea: "Doamne, Doamne, au nu n numele Tu am proorocit si
nu n numele Tu am scos demoni si nu n numele Tu minuni multe am fcut?" Si atunci
voi mrturisi lor: Niciodat nu v-am cunoscut pe voi. Deprtati-v de la Mine cei ce
lucrati frdelegea.
De aceea, oricine aude aceste cuvinte ale Mele si le ndeplineste asemna se va brbatului
ntelept care a cldit casa lui pe stnc.

Matei, cap. 7,14-16, 21-24

Introducere
1. "Dialogul cu religiile necrestine"
Trim ntr-o epoc de adnc dezechilibru spiritual, epoc n care multi crestini ortodocsi
sunt ca niste copii dusi de valuri, purtati ncoace si ncolo de orice vnt al nvtturii, prin
nselciunea oamenilor, prin viclesugul lor, spre uneltirea rtcirii (Efeseni 4,14). Pare
ntr-adevr s fi sosit timpul cnd oamenii nu mai sufer nvttura sntoas, ci - dornici
s-si desfteze auzul - si grmdesc nvttori dup poftele lor, si si ntorc auzul de la
adevr si se abat ctre basme (II Tim 4,3-4).
Ne ncearc un sentiment de consternare cnd citim cele mai recente documente si luri
de pozitie ale miscrii ecumenice. Reprezentanti ai Conferintei Permanente a Episcopilor
Ortodocsi din America mpreun cu alte persoane oficiale ale ierarhiei ortodoxe se
ntrunesc la nivel nalt cu Romano-catolicii si cu Protestantii si dau publicittii "declaratii
comune" pe teme cum ar fi Sfnta mprtsanie sau trirea crestin.
Dar n cadrul unor astfel de ntruniri la vrf se omite s li se comunice eterodocsilor
(neortodocsilor) c Biserica Ortodox este Biserica lui Hristos la care suntem chemati cu
totii, c numai prin tainele acestei Biserici lucreaz harul Duhului Sfnt, c membrii ei
sunt membri ai Trupului lui Hristos care se mprtsesc de acest har prin efort personal
nemijlocit de curtire a trupului si sufletului n interiorul Bisericii Ortodoxe si c fr
ntelegerea acestor aspecte fundamentale toate "dialogurile" si "declaratiile comune" nu
sunt dect o caricatur cu pretentii de tinut academic a adevratului dialog crestin dialog al crui tel unic nu poate fi altul dect mntuirea sufletelor omenesti.
Dar multi dintre participantii ortodocsi la aceste "dialoguri" bnuiesc, ori s-au convins
deja, c ele nu constituie nici pe departe cadrul n care s se poat face auzit vocea
Ortodoxiei; ei vd c nssi atmosfera de "liberalism" ecumenic a acestor ntruniri
anuleaz orice adevr care s-ar putea rosti n cadrul lor. Acesti participanti rmn ns
tcuti, pentru c "spiritul vremilor" pe care le trim este adesea mai tare dect glasul
constiintei ortodoxe.*
* Vezi Diakonia, 1970, nr. l, p.72; St. Vladimiris, Theological Quarterly, 1969, nr.4,
p.225; etc
La nivele mai putin nalte, "conferintele" si "discutiile ecumenice" se organizeaz de
obicei cu participarea unui "vorbitor" din partea Ortodox si chiar cu oficierea unei
"Liturghii Ortodoxe". Atmosfera acestor "conferinte" este ntr-att de marcat de
diletantism si de superficialitate, nct ele, departe de a sluji la crearea unei "unitti" att

de dorite de animatorii lor, pun mai curnd n evident abisul de necuprins ce se casc
ntre adevrata Ortodoxie si viziunea "ecumenist" asupra lumii si vietii.**
** Vezi Sobornost, Iarn, 1978, pg. 494-8 etc.
La nivelul actiunii, activistii ecumenisti profit de atitudinea nehotrt a intelectualilor
ortodocsi invitati la aceste conferinte si de faptul c ei nu sunt ferm ancorati n traditia
ortodox; se merge pn ntr-acolo nct expresii formulate de acestia, precum "acordul
de fond asupra punctelor liturgice si dogmatice", sunt folosite de activistii ecumenisti ca
baz pentru cele mai incredibile inovatii, precum oferirea Sfintei mprtsanii si
ereticilor.
La rndul ei, aceast stare de confuzie permite ideologilor ecumenisti s lanseze n rndul
maselor declaratii lipsite de acoperire care fac din aspectele fundamentale ale teologiei
dogmatice ortodoxe o comedie ieftin. Iat n ce termeni si permite s vorbeasc
Patriarhul Athenagoras: "V cere vreodat sotia dvs. prerea ct sare s pun n
mncare? Cu sigurant c nu, cci n aceast privint ea are infailibilitatea. S o aib
asadar si Papa, dac asta doreste".*
* Hellenic Chronichle, April 9,1970
Crestinii ortodocsi constienti se pot ntreba pe bun dreptate unde vor sfrsi toate acestea
si pn unde va fi mpins limita trdrilor, falsificrilor si demolrii din interior a
Ortodoxiei. Nu s-a fcut pn acum nici un studiu atent n aceast privint, dar tinnd
cont de logica desfsurrii evenimentelor, nu este imposibil s vedem n ce directie se
ndreapt ele. Ideologia care st n spatele miscrii ecumenice, care a inspirat declaratii si
actiuni de felul celor mentionate mai sus, este o erezie ai crei termeni sunt deja clar
definiti: "Biserica lui Hristos nu exist, nimeni nu se afl n posesia Adevrului absolut.
Biserica se constituie de-abia acum, n zilele noastre".
Dar nu trebuie s dezbatem prea mult pentru a ajunge la concluzia c demolarea din
interior a Ortodoxiei, adic a Bisericii lui Hristos, ar nsemna de fapt distrugerea a nsusi
Crestinismului. C, dac nici una dintre Bisericile actuale nu poate pretinde c este
adevrata Biseric a lui Hristos, atunci o combinare a lor nu va duce nici ea la alctuirea
acestei Biserici unice, sau nu n modul si n sensul n care a ntemeiat-o Hristos.
Si dac toate aceste Biserici crestine nu exist dect n msura n care se pot raporta una
la cealalt, atunci nici o nsumare a lor nu va putea rezulta ntr-o Biseric absolut, cci o
atare nsumare va trebui si ea s se raporteze la alte organizatii "religioase". Si iat cum
ecumenismul "crestin" nu va putea s sfrseasc dect in sincretismul unei religii
mondiale.
Cci, ntr-adevr, acesta este scopul nemrturisit al ideologiei de tip masonic, care inspir
si anim "Miscarea Ecumenic", ideologie care, la ora actual, a ptruns att de adnc n
constiinta celor care particip la asa-zisul dialog ecumenic, nct pentru crestinismul
denaturat de astzi urmtorul pas logic care se prefigureaz este intrarea n comuniune cu

religiile necrestine. Dm, n cele ce urmeaz, cteva exemple care indic liniile de
dezvoltare a Miscrii Ecumenice din afara Crestinismului.
1. Pe 27 iunie, 1965, s-a convocat la San Francisco o Conferint religioas pentru pacea
mondial, cu ocazia aniversrii a 20 de ani de la nfiintarea unei filiale a Organizatiei
Natiunilor Unite n acel oras. n fata unui public de 10000 de persoane reprezentanti ai
religiilor Hindus, Budist, Musulman, Mozaic, Protestant, Catolic si Ortodox au
tinut cuvntri despre fundamentarea "religioas" a notiunii de pace mondial, iar un cor
"inter confesional" de 2000 de voci a intonat imnuri religioase apartinnd tuturor
denominatiunilor.
2. ntr-o declaratie oficial la cel de-al 19-lea Congres al clerului si laicatului din Dioceza
Greac a Americii de Nord si de Sud (Atena, iulie 1968), s-a afirmat: "Credem c
Miscarea Ecumenic, chiar dac a luat nastere n snul Crestinismului, trebuie s fie o
miscare a tuturor religiilor care si dau mna".
3. "The Temple of Understanding, Inc". (Templul ntelegerii), o fundatie American
initiat n 1960 ca un soi de "Asociatie a Religiilor Unite" cu scopul de a "cldi Templul
simbolic n diferite colturi ale lumii" (n perfect acord cu doctrina Francmasoneriei), a
tinut pn n prezent mai multe "conferinte la vrf". La prima dintre ele, organizat la
Calcutta n 1968, trapistul *) Thomas Merton **) a declarat: "Suntem deja n unitate.
Ceea ce trebuie s ne redobndim ns este unitatea primordial".
* Trapist, membru al ordinului romano-catolic cistercian, reorganizat de ctre abalele de
Rance n 1664, in cadrul mnstirii "La Trappe" din Normandia (n. tr.)
** Clugr american (1915-1968) din ordinul cislercienilor nscut la Prades, n Franta
din tat neozeelandez si mam american. A studiat si apoi a predat literatura englez la
Universitatea din Columbia, iar n 1938 s-a convertit la romano-catolicism, intrnd n
ordinul trapist la mnstirea Our Lady of Gethsemane din statul Kentucky. Biografia sa
de mare succes (subliniaz titlul original) The Seven Storey Mountain (Muntele cu sapte
etaje, 1946) a determinat un mare numr de persoane s se clugreasc. Pledeaz pentru
un monahism orientat ctre lume (vezi Contemplation in a Word of Action, Contemplatia
ntr-o lume a actiunii, 1971), bucurndu-se de o popularitate imens si purtnd o
corespondent bogat. Scrie mult, de la jurnal personal si poezie pn la critic social.
Interesul su crescnd pentru spiritualitatea extrem-oriental l-a determinat s participe la
o conferint n domeniu la Bangkok (sic), unde a suferit un accident prin electrocutare
din cauza unei defectiuni la instalatia de aer conditionat. Dup CHAMBERS
BIOGRAPHICAL DICTIONARY, Chambers, 1990. (n.tr.)
La cea de a doua conferint, organizat la Geneva n aprilie 1970, s-au ntlnit optzeci de
reprezentanti a zece dintre religiile existente pentru a discuta probleme precum:
"Proiectul de Creare a Comunittii Mondiale a Religiilor". Secretarul General al
Consiliului Mondial al Bisericilor, Dr. Eugene Garson Blake a lansat un mesaj de unire
ctre toti conductorii spirituali ai tuturor religiilor din lumea ntreag; iar pe 2 aprilie la
Catedrala Sfntul Petru a avut loc o slujb supraconfesional "fr precedent", descris de

ctre pastorul protestant Babel ca fiind "un eveniment epocal din istoria religiilor". Cu
acest prilej, fiecare participant s-a rugat n limba lui si potrivit traditiei propriei sale
religii.
De asemenea, "credinciosii tuturor religiilor au fost invitati s coparticipe la cultul
aceluiasi Dumnezeu; slujba s-a ncheiat cu rugciunea 'Tatl nostru" (La Suisse, 3 aprilie
1970).
Materialele de popularizare pe care le-a redactat "Templul ntelegerii" dau la iveal c la
conferinta "la vrf" organizat n toamna anului 1971 n S.U.A., au fost invitati si
reprezentanti ai Bisericii Ortodoxe si c Mitropolitul Emilianos din Patriarhia de
Constantinopol este membru al "Comitetului International" al Templului.
Asadar, "conferintele la vrf ofer delegatilor ortodocsi ocazia s intre n dialoguri care
duc la "crearea unei comunitti mondiale a religiilor", care "grbesc realizarea visului de
pace si de ntelegere al omenirii", potrivit filozofiilor ntemeiate de Vivekananda,
Ramakrishna, Gandhi, Schweitzer, si potrivit fondatorilor altor felurite religii; aceiasi
reprezentanti particip, de asemenea, la rugciuni supraconfesionale "fr precedent", la
care "fiecare se roag potrivit propriei sale religii".
Ne ntrebm: cam care ar putea fi starea inimii unui crestin ortodox, care particip la
asemenea conferinte si se roag mpreun cu musulmani, cu mozaici si cu pgni?
4. La nceputul anului 1970 Consiliul Mondial al Bisericilor (CMB) a finantat conferinta
de la Ajaltoun (Liban) dintre hindusi, budisti, crestini si musulmani, care a fost urmat de
o conferint de evaluare n iunie al aceluiasi an la Zurich, unde 23 de "teologi" din cadrul
CMB au declarat necesitatea "dialogului" cu religiile necrestine. La ntlnirea
Comitetului Central al CMB de la Addis Abbeba din ianuarie anul acesta,* Mitropolitul
Georges Khodre al Beirutului (Biserica Ortodox a Antiohiei) i-a socat pn si pe
delegatii protestanti cnd nu numai c a lansat apelul la "dialog" cu aceste religii dar,
clcnd n picioare nousprezece secole de istorie a Bisericii Mntuitorului Hristos, i-a
urgentat pe crestini s "investigheze viata de autentic spiritualitate a celor nebotezati" si
s-si mbogteasc experienta cu "comorile ce se afl n snul comunittii religioase
universale" (Religious Press Service), cci atunci cnd "brahmanul, budistul sau
musulmanul si citeste scriptura sa, el primeste n lumin pe nsusi Hristos".**
* adic din 1979 (n.tr.)
** Christian Century, 10 feb, 1971
5. La ntlnirea de la Addis Abbeba din ianuarie 1971 Comitetul Central al Consiliului
Mondial al Bisericilor a ncurajat si a aprobat ca reprezentantii diferitelor religii s se
ntlneasc ct mai des posibil, mentionnd c, "n prezenta faz de dezvoltare putem
ncepe s acordm prioritate ntlnirilor bilaterale axate pe probleme specifice".
n acord cu aceast directiv, s-a programat pentru mijlocul anului 1972 un "dialog"

major crestino-musulman cu circa patruzeci de participanti de ambele prti, la care au

fost prezenti si delegati ortodocsi.*
* Al Montada, ian-feb 1972, p.18.
6. n februarie 1972 un alt eveniment ecumenic "fr precedent" a avut loc la New-York,
Aici, pentru prima oar n istorie - potrivit Arhiepiscopului Iakovos al New-Yorkului Biserica Ortodox Greac (Arhidioceza Greac a celor dou Americi) a intrat ntr-un
"dialog" teologic oficial cu reprezentantii cultului mozaic, n cele dou zile de discutii s-a
ajuns la rezultate foarte precise care pot fi considerate simptomatice pentru rezultatele
viitoarelor "dialoguri cu religiile necrestine". "Teologii" greci au czui de acord cu
"revizuirea textelor lor liturgice referitoare la iudei si iudaism, atunci cnd ele sunt
negative sau ostile" (Religious News Service).
Mai poate exista vreo ndoial n ceea ce priveste intentia acestor "dialoguri"? n mod
evident ea este aceea de a "reformula" Crestinismul Ortodox asa nct el s nu mai creeze
senzatii de disconfort religiilor acestei lumi.
Acestea sunt evenimentele care au marcat nceputul "dialogului cu religiile necrestine" la
sfrsitul anilor 60 si nceputul anilor 70.
De atunci ncoace ele s-au ntetit, iar dialogurile si chiar rugciunile "crestinilor
ortodocsi" cu reprezentantii religiilor necrestine sunt acceptate ca un aspect normal si
cotidian al vietii contemporane. "Dialogul cu religiile necrestine" a devenit chiar moda
intelectual a zilelor noastre; aceast mod reprezint actuala faz de progres a
ecumenismului n drumul su ctre un sincretism religios universal. Dar s examinm
acum "teologia" si scopul acestui "dialog" accelerat si s vedem ce l distinge de
ecumenismul asa-zis crestin care a predominat pn acum.
2. Ecumenismul "crestin" si cel necrestin
n cel mai bun caz ecumenismul asa-zis crestin poate s reprezinte greseala neintentionat
si care, deci, se poate bucura de circumstante atenuante - prin care Bisericile Protestant
si Romano-Catolic nu si dau seama c Biserica lui Hristos exist deja si c ele fiinteaz
n afara ei. "Dialogul cu religiile necrestine" ns este cu lotul altceva, el nsemnnd o
ndeprtare constient si voluntar de o anumit constiint de sine a crestinului, constiint
de care nu se leapd nici unii dintre protestantii si catolicii de astzi (din ce n ce mai
rar, e drept). Acest dialog nu poate fi nicidecum socotit dialog al bunelor intentii, ci mai
curnd o "sugestionare" de tip demonic care nu poate prinde dect la cei care deja s-au
ndeprtat att de mult de nvttura crestin, nct au devenit practic pgni, nchintori
la "dumnezeul veacului acestuia" (II Cor. 4,4). Sau altfel spus "nchintori ai lui Satan si
urmtori ai feluritelor mode intelectuale pe care acest puternic dumnezeu este capabil s
le inspire".
Ecumenismul "crestin" se bazeaz mai ales pe sentimentul vag, dar care cuprinde un
smbure de adevr, c exist "un crestinism comun" mprtsit de multi insi, care nu

cuget prea mult la Biseric, sau care nu prea respect preceptele ei. Acest ecumenism
doreste cumva s "cldeasc" o Biseric care s-i cuprind pe toti acesti "crestini"
indiferenti. Dar atunci care este suportul comun pe care se bazeaz "dialogul cu
necrestinii"? Care ar putea fi terenul pe care s se realizeze o unitate orict de slab ntre
crestini si cei care, nu numai c nu cunosc pe Hristos, ci - asa cum este cazul tuturor
reprezentantilor religiilor necrestine care vin n contact cu crestinismul -, l resping
hotrt pe Hristos?
Acei care, precum Mitropolitul Georges Khodre al Libanului, se afl n fruntea
avangardei apostatilor ortodocsi (cci asa se numesc cei care "cad", fr putint de
tgad, de la dreapta credint), vorbesc de "comorile spirituale" si de o viat de autentic
spiritualitate prezent n religiile necrestine; dar numai pentru c abuzeaz de sensul
cuvintelor si numai pentru c atribuie experientei altora propriile lor fantezii sunt ei n
stare s afirme c pgnii l gsesc pe "Hristos" si "harul" Su atunci cnd si citesc
scripturile lor sau c "orice martir pentru adevr si orice om prigonit pentru dreptatea lui
moare n comuniune cu Hristos"*.
* Sobornost, Summer, 1971, p. 171
Cu sigurant c cei n cauz (fie budistul care si d foc, fie comunistul care moare pentru
"cauza" n care crede sincer, sau fie oricine) nu ar afirma niciodat c ei mor pentru
Hristos sau c se mprtsesc cu El - iar ideea unei mrturisiri sau mprtsiri
neconstiente cu Hristos este contra esentei nssi a Crestinismului. Dac vreun necrestin
rzlet pretinde s-L fi experiat vreodat pe Hristos, atunci el nu a putut-o face dect n
felul lui Swami Vivekananda: "Noi, hindusii, nu numai c tolerm, dar chiar ne unim cu
oricare religie, cci ne rugm la moschee cu musulmanul, ne nchinm la foc cu
zoroastrul si ngenunchem n fata crucii mpreun cu crestinul"; experienta "crestin" a
acestui necrestin nu ar fi dect una ntre multe alte experiente spirituale, la fel de valabile
toate.
Nu. Crestinismul, indiferent ct de departe se merge cu reinterpretrile si redefinirile sale,
nu are cum fi numitorul comun al "dialogului cu religiile necrestine". Numele de
Crestinism este doar adugat pe deasupra ca ornament unei unitti care se defineste si se
identific la un alt nivel. Singurul numitor comun posibil al tuturor religiilor este
conceptul foarte vag de "spiritualitate", care ofer deja "liberalilor" religiosi teren
aproape nelimitat pentru teologizrile lor cetoase.
Cuvntul pe care l-a adresat .P.S. Georges Khodre la ntlnirea Comitetului Central al
CMB de la Addis-Abbeba, din ianuarie, 1971, poate fi socotit un experiment n
ncercarea de a pune bazele unei astfel de teologii "spirituale" a "dialogului cu religiile
necrestine". Ridicnd problema "dac crestinismul este ntr-adevr att de exclusiv fat
de alte religii pe ct s-a afirmat pn acum, cu exceptia celor cteva proiectii ale sale
asupra religiilor necrestine, absurde n idilismul lor - mitropolitul are mai ales un lucru de
subliniat: "Duhul Sfnt" este Acela care, n mod total independent fat de Hristos si de
Biserica Sa, constituie cu adevrat numitorul comun al tuturor religiilor.

Referindu-se la profetia: Vrsa-voi Duhul Meu peste tot trupul (Ioil, 3:1), mitropolitul
spune: "Acest verset trebuie citit ca nsemnnd Cincizecimea universal, de la nceputul
veacurilor. Pogorrea Duhului n lume nu este subordonat Fiului... Duhul lucreaz prin
energiile Sale potrivit propriei Sale iconomii si din aceast perspectiv putem considera
religiile necrestine ca locuri asupra crora lucreaz insuflarea Sa". Dup prerea acestui
ierarh, noi trebuie "s dezvoltm o eclesiologie si o misiologie pe tema predominant a
Duhului Sfnt".
Toate acestea se constituie fr nici o ndoial ntr-o erezie care neag nssi natura
Sfintei Treimi si care nu are alt scop dect s submineze si s distrug ntreaga realitate si
semnificatie a Bisericii lui Hristos. De ce s fi ntemeiat Hristos o Biseric, dac Duhul
Sfnt actioneaz independent de ea si, nu numai de ea, dar chiar de Hristos nsusi?
Trebuie s recunoastem ns c erezia aceasta este prezentat deocamdat cu destul
prudent, desigur pentru a testa mai nti posibila reactie a altor "teologi" ortodocsi;
numai dup aceea si va permite ea s devin mai categoric n demersurile si formulrile
sale.
Adevrul este c "ecleziologia Duhului Sfnt" deja s-a scris, si chiar de un gnditor
"ortodox", unul dintre "profetii" recunoscuti ai miscrii asa-zise spirituale de astzi. S-i
examinm asadar ideile pentru a vedea ce perspectiv ne ofer el asupra naturii si
scopului miscrii "spirituale" mai largi, n care se ncadreaz si "dialogul cu religiile
necrestine".
3. "Noua er a Duhului Sfnt"
Nicolae Berdiaev (1874-1949)*, nu ar fi fost niciodat considerat un credincios al
Bisericii Ortodoxe n vremuri normale. El este de fapt un filosof umanist gnostic ce si-a
gsit inspiratia mai curnd n sectele "mistice" occidentale dect n izvoarele Ortodoxiei.
* Cunoscut publicului romn din numeroase articole aprute n reviste de cultur din
traduceri, intre care consemnm: Un nou ev-mediu, Arhidioceza Sibiu, 1936, trad. de
prof. Mria Vartic, editie reprodus la Editura Omniscop din Craiova n 1995; Sensul
creatiei, Humanitas, 1992, trad. din b. rus de Anca Oroveanu, Prefat, cronologie si
bibliografie de Andrei Plesu; Filosofia lui Dostoievski, Iasi, Institutul European, 1992,
trad. din B. rus de Radu Prput; Adevr si revelatie, Ed. de Vest, 1993, trad. din b.
rus, note si postfat de Ilie Gyurcsic.
Faptul c el este numit n unele cercuri ortodoxe - chiar pn n zilele noastre (1979, n.tr.)
- "filosof ortodox" si chiar "teolog", este o dovad trist a ignorantei religioase a fi
vremurilor pe care le trim. Vom cita n continuare din scrierile sale.*
* Dup G. Gregerson, "Nicholas Berdiaev, Prophet of a New Age", in Orthodox Life,
Jordanville, N.Y., 1962, no. 6, unde sunt date referinte complete (n. ed.)
Privind cu dispret la Sfintii Printi si la "duhul monahal ascetic al Ortodoxiei istorice" ct
si la ntregul "Crestinism conservator care ndreapt puterile sufletesti ale omului numai

ctre nfrnare si mntuire", Berdiaev este mai curnd interesat de "Biserica interioar",
de "Biserica Duhului Sfnt", de "acea viziune spiritual asupra vietii, care, n cursul
secolului XVIII, si-a gsit expresia si slasul n lojile masonice". "Biserica - crede el - , se
afl doar ntr-un stadiu potential", ea fiind "incomplet", Berdiaev asteptnd cu nerbdare
venirea unei "credinte ecumenice", a unei "plintti de credint" care s reuneasc nu
doar diferitele formatiuni crestine (cci "Crestinismul trebuie s fie capabil s existe ntro mare varietate de forme n Biserica Universal"), ci si "adevrurile partiale ale tuturor
ereziilor" si "toate activittile umanist-creatoare ale omului modern... ca experient
religioas consfintit n Duhul".
Trim vremurile aparitiei unui "Nou Crestinism"; ale unui "nou misticism, a crui
adncime va depsi nivelul pur-religios si care trebuie s nglobeze n sine toate religiile".
Cci "exist o mare frtie spiritual... creia i apartin nu doar Bisericile Apusului si
Rsritului, ci si toti aceia ale cror vointe sunt ndreptate ctre Dumnezeu si ctre divin,
adic toti aceia care aspir la elevatie spiritual"- adic, precizm noi, oameni apartinnd
tuturor religiilor, sectelor si ideologiilor religioase.
Berdiaev prezicea venirea unei "noi si finale revelatii dumnezeiesti", a unei "noi ere a
Duhului Sfnt", resuscitnd predictiile lui Gioacchino da Fiore**, monahul latin din
secolul al XII-lea, conform crora marile ere a Tatlui (Vechiul Testament) si a Fiului
(Noul Testament) vor face loc celei de a treia si finale "Era Duhului Sfnt".
** Vezi capitolul "Gioacchino da Fiore: o nou teologie a istoriei" in Mircea Eliade,
Istoria Credintelor si Ideilor Religioase vol. III, Ed. stiintific si Enciclopedic, 1988. (n.
tr.)
Berdiaev scrie: "Lumea se ndreapt ctre o nou spiritualitate si ctre un nou misticism;
n ele nu va mai ncpea nimic din vechea viziune ascetic asupra vietii". "Succesul
miscrii ctre unitatea crestin presupune ca nsusi crestinismul s intre ntr-o epoc
nou, ntr-o noua si mai adnc spiritualitate, ceea ce nseamn o nou revrsare a
Duhului Sfnt".
Aceste fantezii supra-ecumeniste nu au nimic de-a face cu crestinismul ortodox pe care
Berdiaev de fapt l dispretuia. Dar cine este constient de climatul religios al timpului
actual vede c aceste fantezii corespund de fapt tendintelor majore ale gndirii religioase
contemporane. Berdiaev pare ntr-adevr s fi fost un "profet" sau cel putin s fi fost
sensibil la un curent de gndire si simtire religioas care nu erau foarte evidente n timpul
vietii lui, dar care au devenit aproape dominante astzi.
Auzim acum pretutindeni de "puternica miscare a Duhului Sfnt" iar un preot ortodox
grec, Printele Eusebius Stefanou, i invit pe crestinii ortodocsi s se alture acestei
miscri atunci cnd scrie despre "puternica revrsare a Duhului Sfnt din zilele noastre"*.
* The Logos, January, 1972

n aceeasi publicatie din Martie, 1972, p.8, co-editorul Ashanin invoc nu doar numele
lui Berdiaev, ci si programul su: "Recomandm cu cldur scrierile lui Nicholae
Berdiaev, marele profet spiritual al epocii noastre. Acest geniu spiritual... (este) cel mai
mare teolog al creativittii spirituale... Acum germenele Ortodoxiei d n sfrsit rod...
Logosul divin al lui Dumnezeu druieste poporului Su o nou ntelegere a istoriei si
misiunii sale n El. The Logos (este) vestitorul acestei noi ere, al acestei noi chemri a
Ortodoxiei".
4. Cartea de fat
Cele prezentate pn acum constituie cadrul prezentei crti, care este un studiu asupra
"noului" duh religios al vremurilor noastre, duh care se afl la baz si constituie sursa de
inspiratie a "dialogului cu religiile necrestine" si asupra diferentei radicale dintre ele si
Crestinism, att n ceea ce priveste teologia, ct si n ceea ce priveste viata spiritual.
Primul capitol este un studiu teologic semnat de preotul Basile Sakkas despre
"Dumnezeul" religiilor din Orientul Apropiat cu care sper ecumenistii crestini s se
uneasc pe baza unui "monoteism" comun. Al doilea capitol se refer la cea mai
puternic dintre religiile orientale, hinduismul, si el se bazeaz pe ndelungata experient
personal a autoarei lui, care n final s-a convertit de la hinduism la Crestinismul
Ortodox. Gsim aici si o evaluare interesant a ceea ce nseamn "dialogul" cu
crestinismul din perspectiva hindus.
Al treilea capitol este o mrturisire personal a ntlnirii dintre un ieromonah ortodox si
un "fctor de minuni" din Extremul-Orient, adic a unei confruntri directe dintre
crestinism si "spiritualitatea" necrestin, n capitolele patru si cinci se examineaz "noua
constiint religioas", cu referire special la miscrile de "meditatie", care revendic
prezenta n mijlocul lor a multor "crestini" (si din ce n ce a mai multor "fosti crestini").
Capitolele cinci, sase si sapte sunt studii specifice asupra unora dintre cele mai
semnificative miscri spirituale ale anilor 1970. n capitolul sase se prezint implicatiile
spirituale ale fenomenelor contemporane nereligioase n aparent, dar care contribuie la
formarea "noii constiinte religioase", chiar n rndul celor care cred c nu sunt interesati
deloc de religie.
Capitolul sapte este o discutie amnuntit a celei mai controversate miscri religioase
"crestine" de astzi, "miscarea (sau "renasterea") harismatic" si n el se ncearc o
definire a acestei miscri n lumina nvtturii ortodoxe.
"Noua constiint religioas", cu semnificatia si scopurile sale, este examinat n paginile
din "Concluzie" (Capitolul opt) n lumina profetiilor crestine referitoare la vremurile de
pe urm. "Religia viitorului", ctre care se ndreapt aceast "nou constiint", este
analizat n contrast cu singura religie care se afl n conflict ireconciliabil cu ea:
Crestinismul autentic Ortodox. Pe msur ce ne apropiem de nspimnttoarea decad a
noua a acestui secol, "semnele timpului" devin cum nu se poate mai clare. Crestinii

ortodocsi si toti acei care vor s-si mntuiasc sufletele n vesnicie trebuie s ia seama la
ele si s actioneze.

I. RELIGIILE "MONOTEISTE"
AVEM ACELASI DUMNEZEU CA SI NECRESTINII?
"Evreii, mahomedanii si crestinii sunt trei expresii ale aceluiasi monoteism, iar glasul
traditiei lor autentice si strvechi este si cel mai cuteztor si mai plin de ncredere din
istorie. De ce nu ar fi posibil atunci ca, n loc s genereze opozitii ireconciliabile, numele
acestui unic Dumnezeu s duc la un respect reciproc, la ntelegere si coexistent
pasnic? De ce s nu privim cu ncredere la ziua n care, fr nici un prejudiciu adus
dezbaterii teologice, vom descoperi ceea ce este att de evident si totusi att de greu de
acceptat - si anume c, n calitate de fii ai aceluiasi Tat, suntem prin urmare cu totii
frati?"
Papa Paul al Vl-lea, La Croix, aug.11, 1970
n ziua de joi, 2 aprilie 1970, a avut loc o mare manifestare religioas la Geneva, n
cadrul celei de a II-a Conferinte a "Asociatiei Religiilor Unite", reprezentantii a zece mari
religii au fost invitati s se reuneasc n Catedrala Sfntului Petru. Aceast rugciune
comun a avut la baz urmtoarea motivatie: "Credinciosii tuturor acestor zece religii au
fost invitati s se reuneasc n comuniune n cadrul cultului aceluiasi Dumnezeu". S
vedem ct de valid este aceast afirmatie n lumina Sfintelor Scripturi
Pentru a explica mai bine problema, ne vom limita n analiza noastr la trei mari religii
care s-au succedat istoric dup cum urmeaz: Iudaismul, Crestinismul si Islamismul.
Toate aceste trei religii se revendic de la o origine comun, ca religii ale Dumnezeului
lui Avraam. Astfel, s-a mpmntenit prerea c, din moment ce suntem toti fii ai lui
Avraam (evreii si musulmanii, n mod trupesc, iar crestinii n mod duhovnicesc), atunci
noi cu totii l avem ca Dumnezeu pe Dumnezeul lui Avraam, (la care ne nchinm fiecare
n felul nostru, se ntelege), care este ca atare "Unul si acelasi Dumnezeu". Si acest
Dumnezeu constituie, ntr-un oarecare mod, punctul nostru de unire si de "ntelegere
reciproc", lucru care ne ndeamn la o "relatie de frtie" si de "ntelegere reciproc", asa
dup cum a apsat Marele Rabin Dr. Safran, citndu-l pe psalmist: Ce este mai bun si mai
frumos, dect numai a locui fratii mpreun... (Ps. 132,1)
Din aceast perspectiv este evident c Iisus Hristos, Dumnezeu si Om, Fiul co-etern cu
Tatl mai nainte de veci, ntruparea si Crucea Sa, nvierea Sa minunat si preaslvit si
cea de-a doua si nfricosata Sa venire nu mai sunt dect niste detalii secundare care nu pot
s ne mpiedice s "fraternizm" cu cei care l consider pe Hristos "un simplu profet"
(potrivit Coranului) sau "fiul desfrnatei" (potrivit anumitor traditii talmudice)! Iisus din
Nazaret nu se mai deosebeste, deci, prin nimic de Mahomed. Ne ntrebm care crestin
vrednic de acest nume ar admite aceste fapte n constiinta sa?

S-ar putea totusi crede c, tinnd cont de spiritul acestor trei religii si lsnd la o parte
pentru moment trecutul, am putea s cdem de acord c Iisus Hristos este o fiint
exceptional trimis de Dumnezeu.
Dar pentru noi crestinii, dac Iisus Hristos nu este nsusi Dumnezeu, ci simplu "profet"
sau "trimis al lui Dumnezeu", atunci El este nimic mai mult dect un impostor fr
seamn, Care S-a fcut pe Sine "Fiu al lui Dumnezeu" si asemenea cu Dumnezeu!
(Marcu 14,61-62)
Potrivit acestei solutii ecumenice la nivel supra-confesional, Dumnezeul Treimic al
Crestinilor ar trebui s fie ceva asemntor cu monoteismul Iudaismului si Islamismului,
cu vechea erezie a lui Sabelie, cu anti-trinitarismul modern si cu anumite secte iluministe.
Nu ar mai fi vorba de Trei Persoane si o singur Dumnezeire, ci de o singur Persoan,
neschimbtoare pentru unii, sau care-si schimb succesiv mstile (Tatl-Fiul-Duhul)
pentru altii. Si n pofida acestor neconcordante ar trebui s credem c ne nchinm la
"acelasi Dumnezeu"!
Totusi ar putea s se ridice si urmtoarea naiv propunere: "Dar aceste religii au un punct
comun: toate trei l mrturisesc pe Dumnezeu Tatl!"
Rspuns: Potrivit Sfintei Traditii ortodoxe, acest lucru este o absurditate. Iat mrturisirea
noastr: "Slav Sfintei, Celei de o fiint, de viat fctoarei si nedesprtitei Treimi". Cum
deci L-am putea desprti pe Tatl de Fiul, cnd Iisus Hristos afirma clar: Eu si Tatl Meu
una suntem! (Ioan 10,30) Si cnd Sfntul Ioan, Apostol, Evanghelist si Teolog al iubirii,
afirm si el: Oricine tgduieste pe Fiul nu are nici pe Tatl (I Ioan 2,23).
Si chiar dac toate cele trei religii l numesc pe Dumnezeu, Tat, al cui Tat este El cu
adevrat?
Pentru Evrei si Musulmani El este Tat al oamenilor n plan creatural, trupesc, ct vreme
pentru noi, crestinii, El este Tat al nostru, rnduindu-ne spre nfierea ntru El, prin Iisus
Hristos (Efeseni 1,5) n planul mntuirii. Ce asemnare poate fi atunci ntre Paternitatea
Dumnezeiasc din Crestinism si cea din celelalte religii?
Altii ar putea nc spune: "Totusi, Avraam s-a nchinat la Unul Dumnezeu; Iar evreii prin
Isaac si musulmanii prin Agar sunt descendentii acestui adevrat nchintor al lui
Dumnezeu".
Aici ar trebui clarificate ns mai multe lucruri: Avraam nu s-a nchinat nicidecum la un
Dumnezeu unipersonal si monoteist, ci la Dumnezeul Cel prezent n Sfnta Treime, dup
cum citim n Sfnta Scriptur: Apoi Domnul S-a artat iarsi lui Avraam la stejarul
Mamvri... Atunci ridicndu-si ochii si, a privit si iat trei Oameni stteau naintea lui; si
cum i-a vzut, a alergat din pragul cortului n ntmpinarea Lor si s-a nchinat pn la
pmnt (Facerea, 18,1-2).

Deci n ce chip era Domnul, Cruia I S-a nchinat Avraam? ntr-o form unipersonal,
sau n forma Treimii Dumnezeiesti? Noi crestinii ortodocsi cinstim aceast artare vechi
testamentar (veterotestamentar) a Sfintei Treimi la Ziua Cincizecimii, cnd ne
mpodobim bisericile cu ramuri ce nchipuie acel strvechi stejar si cnd asezm n
mijlocul lor icoana cu Cei Trei ngeri si o cinstim, ntocmai cum a fcut-o printele
Avraam!
Descendenta trupeasc din Avraam nu ne poate fi de nici un folos dac nu suntem nnoiti
prin apele Sfntului Botez n credinta lui Avraam. Iar credinta lui Avraam era credinta n
Iisus Hristos, dup cum Domnul nsusi a spus-o: Avraam, printele vostru, a fost bucuros
s vad ziua Mea si a vzut-o si s-a bucurat (Ioan 8,56).
Aceasta a fost si credinta proorocului David, care L-a auzit pe Tatl ceresc vorbind cu
Fiul Cel de o fiint cu Sine: Zis-a Domnul Domnului Meu (Ps. 109,1; Fapte 2,34).
Aceasta a fost si credinta celor trei tineri din cuptorul de foc care au fost scpati de Fiul
lui Dumnezeu (Daniel 3,25); si tot aceeasi a proorocului Daniel care a vzut n duh cele
dou firi ale lui Iisus Hristos n taina ntruprii Sale atunci cnd L-a vzut pe Fiul Omului
ndreptndu-se ctre Cel vechi de zile (Daniel 7,13). De aceea spune Domnul, adresnduse posterittii (incontestabile) dup trup a lui Avraam: Dac ati fi fiii lui Avraam ati face
faptele lui Avraam (Ioan 8,39), iar aceste fapte sunt s credeti n Acela pe Care El L-a
trimis (Ioan 6,29).
Cine sunt deci urmasii lui Avraam? Fiii lui Isaac dup trup sau ai Agarci egipteanca?
Sunt Isaac sau Ismael, urmasii lui Avraam? Ce ne nvat pe noi Scriptura prin gura
dumnezeiescului Apostol? Fgduintele au fost rostite lui Avraam si urmasului su. Nu
zice: "si urmasilor" - ca de mai multi - ci ca de unul singur: "si Urmasului tu", Care este
Hristos. (Galateni 3,16) Si mai departe ...Iar dac voi sunteti ai lui Hristos, sunteti deci
urmasii lui Avraam, mostenitori dup fgduint (Galateni 3,29). Deci n Iisus Hristos a
devenit Avraam tat al multor neamuri (Facerea 17,5; Romani 4,17). Dup asemenea
fgduinte si asemenea adeveriri, ce nteles mai poate avea a fi urmas al lui Avraam dup
trup? Dup Sfnta Scriptur, Isaac este considerat smnt sau urmas, dar numai ca chip
al lui Iisus Hristos.
Spre deosebire de Ismael, fiul Agarei (Facerea 16,1 si urm.) Isaac s-a nscut din libertatea
miraculoas a unei mame sterpe si naintate n vrst. Deci, contrar legilor naturii,
ntocmai ca Mntuitorul, Care S-a nscut din Fecioar n chip minunat. El a fost urcat n
muntele Moria, ntocmai cum Iisus a urcat pe Golgota, purtnd pe umerii Si lemnul
Crucii.
Un nger l-a scpat pe Isaac de la moarte, dup cum tot un nger a prvlit piatra pentru
ca s putem noi privi mormntul gol si s vedem c Cel nviat nu mai este acolo. La
ceasul rugciunii, Isaac a ntlnit-o pe Rebeca n cmpie si a dus-o n cortul maicii sale
Sara, asa cum si Hristos si va ntmpina Biserica Sa pe nori pentru a o duce la slasurile
vesnice, n Noul Ierusalim, patria mult dorit.

Deci rspunsul este: Nu. Noi nu avem nicidecum acelasi Dumnezeu pe care l au si
necrestinii.
Conditia obligatorie de a-L cunoaste pe Tatl este Fiul: cel ce M-a vzut pe Mine a vzut
pe Tatl; nimeni nu vine la Tatl Meu dect prin Mine (Ioan 14,6-9). Dumnezeul nostru
este un Dumnezeu al ntruprii, pe Care L-am vzut cu ochii nostri si cu minile noastre
L-am pipit (l Ioan 1,1).
Nematerialnicul a devenit astfel material pentru mntuirea noastr, asa cum spune Sfntul
Ioan Damaschin, "...si ni S-a artat, purtnd chip ca al nostru..."
Dar oare cnd S-a artat El printre evreii si musulmanii de astzi, asa nct s
presupunem noi c si ei l cunosc pe Dumnezeu? Dac ei au o cunostint despre
Dumnezeu care este n afara lui Iisus Hristos, atunci nseamn c Hristos S-a ntrupat, a
murit si a nviat n zadar!
Nu. Ei nu-L cunosc pe Tatl. Ei au diverse conceptii despre Tatl; ns fiecare conceptie
despre Dumnezeu este un idol, pentru c este un rod al imaginatiei lor, o creatie dup
chipul si asemnarea lor. Pentru noi, crestinii, Dumnezeu este de necuprins, de nenteles,
de nedescris si nematerial, asa cum spune Sfntul Vasile cel Mare. Iar pentru mntuirea
noastr, El S-a fcut (n msura n care ne mprtsim de El) cuprins, descris si material
prin aceea c S-a artat n Taina ntruprii Fiului Su. A Lui fie slava n vecii vecilor.
Amin.
De aceea spune si Sfntul Ciprian al Cartaginei c cine nu are Biserica drept mam, nu-L
are nici pe Dumnezeu drept Tat!
Fie ca Dumnezeu s ne pzeasc de lepdarea de credint a Antihristului ce va veni, si ale
crui semne se nmultesc pe zi ce trece. Fie ca El s ne pzeasc de grozviile care nu lear putea ndura nici cei alesi dac prin harul lui Dumnezeu nu s-ar scurta acele zile. Si fie
ca El s ne pzeasc pe noi, "turma cea mic", "rmsita cea dup alegerea Duhului", asa
nct s ne putem si noi bucura
mpreun cu Avraam n lumina fetei Sale, prin rugciunile Preasfintei, de Dumnezeu
Nsctoarei si Pururea Fecioarei Mria, a dumnezeiestilor puteri si a multimii de
mucenici, prooroci, mrturisitori, ierarhi, apostoli si propovduitori care au fost
credinciosi pn la moarte, si care si-au vrsat sngele pentru Hristos, Care ne-a cstigat
pe noi prin Evanghelia Lui si prin apa Sfntului Botez. Noi suntem fiii lor - slabi,
pctosi si nevrednici, asa cum suntem; dar nu ne vom ntinde niciodat minile noastre
ctre un dumnezeu strin! Amin.
Printele Basile Sakkas
La Foi Transmise, 5 apr. 1970

II. PUTEREA ZEILOR PGNI

ASALTUL HINDUISMULUI ASUPRA CRESTINISMULUI
Toti dumnezeii neamurilor sunt idoli
(Psalm 95,5)
Articolul urmtor se bazeaz pe experienta unei femei, care, dup ce a urmat liceul ntrmnstire romano-catolic si a practicat hinduismul timp de douzeci de ani, s-a
convertit, prin mila lui Dumnezeu, la Credinta Ortodox, aflnd n ortodoxie limanul
cutrilor sale. Ea este n prezent membr a Bisericii Ruse din Exil. Fie ca mrturia ei s
deschid inimile acelor crestini ortodocsi tentati s-i urmeze pe teologii modernisti, care
si fac acum aparitia pn si n Biserica Ortodox si care intr orbeste "n dialog" cu nsisi
vrjitorii cultelor neopgne, care asalteaz Biserica lui Hristos, alturndu-se astfel lor
n nchinarea chiar la dumnezeii pgnilor.
1. Atractia Hinduismului
Aveam doar saisprezece ani cnd dou evenimente au schimbat cursul vietii mele. Unul a
fost cnd am luat hotrrea s urmez liceul la mnstirea catolic dominican din San
Rafael (California), n care am aflat prima dat despre crestinism! Al doilea a fost cnd,
n cursul aceluiasi an, am fcut cunostint si cu hinduismul n persoana unui clugr
hindus, un anume swami, care n scurt timp mi-a devenit guru (nvttor). A nceput
atunci o btlie de care nu aveam s-mi dau seama dect douzeci de ani mai trziu.
La mnstire ne nvtau adevrurile crestine de baz. Si n ele st tria celor smeriti dar si
poticnirea pentru cei mndri. Adevrat a scris Sfntul Apostol Iacob: Dumnezeu celor
mndri le st mpotriv, iar celor smeriti le d har (4,6). Si cu adevrat eram mndr! Nu
voiam s accept pcatul strmosesc si nici existenta iadului. M certam tot timpul,
aducnd argumente mpotriva lor. O sor dominican foarte blnd de acolo mi-a spus
lucrul cel mai important de care aveam nevoie: "Roag-te s ti se dea darul credintei".
Dar nvttura acelui swami se ntrise deja asupra mea si mi se prea culmea degradrii
s m rog cuiva pentru ceva, chiar dac acel cineva era Dumnezeu. Abia mult mai trziu
mi-am amintit de cuvintele ei. Dup ani ndelungati acea smnt a credintei crestine a
rodit n mine din mijlocul unui ocean nesfrsit de disperare.
Cu timpul la liceu mi-a descoperit ce fel de crti citeam, chiar dac le nveleam n coperti
ca s nu atrag atentia. Citeam Bhagavad Gita, Upanisadele, Vedantasara, Ashtavakra
Samhita. Nu m ndoiesc c surorile credeau c toate acestea mi vor trece, asa cum trec,
n general, mofturile intelectuale ale adolescentilor. Dar una dintre ele mi-a spus ntr-o zi
adevrul n fat, un adevr foarte neplcut, pe care rareori l mai auzim rostit astzi. Mi-a
spus c o s m duc n iad, dac m prinde moartea n hinduism, mai ales dup ce am

cunoscut adevrul crestinismului.

Sfntul Apostol Petru spune: Ceea ce te biruieste, aceea te si stpneste. Cci dac dup
ce au scpat de ntinciunile lumii, prin cunoasterea Domnului si Mntuitorului nostru
Iisus Hristos, iarsi se ncurc n acestea, ei sunt nvinsi. Li s-au fcut cele de pe urm
mai rele dect cele dinti. Cci mai bine era pentru ei s nu fi cunoscut calea drepttii,
dect, dup ce au cunoscut-o, s se ntoarc de la porunca sfnt, dat lor (II Petru 2,1921).
Ce-am mai dispretuit-o pe acea sor pentru bigotismul ei! Dar dac astzi ar mai tri i-as
multumi din inim. Nu mi-a convenit ce mi-a spus atunci, asa cum adevrul nu convine
niciodat; dar acest adevr m-a condus pe mine la plintatea Ortodoxiei. Marele avantaj
pe care l-am avut de la acel liceu catolic a fost c mi-a oferit un punct de reper, care, mai
trziu, avea s m ajute s descopr ce mare nseltorie este hinduismul.
Dar la ora actual situatia s-a schimbat. Dac atunci hinduismul nu era dect ceva izolat,
acum s-a transformat ntr-o epidemie. Acum este necesar foarte mult inteligent pentru
a ptrunde dogmatica hindus, mai cu seam dac vrem s-i punem in garda pe tinerii
crestini c prin apropierea lor de religiile orientale ei risc o sinucidere spiritual.
Seductia hinduismului este total. El ncnt toate faculttile sufletului, ca si toate
patimile lui, dar mai ales mndria. Si cum sufeream de o mare arogant, chiar dac aveam
doar saisprezece ani, am czut victima acestor seductii. Cel mai tare m frmntau
problemele legate de pcatul strmosesc si suferinta fizic si sufleteasc, care nu m
preocupaser mai de loc dinaintea venirii mele la acel liceu.
Dup aceea, constientizndu-le mai bine, clugrul hindus a fost acela care mi-a oferit
alternative "valide din punct de vedere intelectual", pentru cele mai incomode dintre
dogmele crestine. Iadul nu era dect o stare temporar a sufletului, produs de o karma rea
(actiuni rele) din viata prezent sau din vreo viat trecut. Iar o cauz finit n mod
evident nu poate s aib un efect infinit. Pcatul originar se transfera astfel cu
ingeniozitate n chiar interiorul Divinittii originare, Divinitate la care aveam astfel
dreptul prin nastere, si de care nimeni si nimic nu m putea lipsi, indiferent de faptele
mele. Eu eram de esent divin, eram chiar Dumnezeu; eram "Vistorul Infinit care
viseaz visuri finite".
Ct despre problema durerii, ea este rezolvat printr-un rationament foarte elegant n
cadrul sistemului filosofic hindus Vedanta: durerea nu este altceva dect Maya, adic
iluzie. Ea nu are nici o existent real, iar un advaitin pretinde chiar c poate dovedi
aceasta.
Hinduismul este si pe gustul acelora care nutresc respectabilul, dar eronatul sentiment al
perfectibilittii umane n sens evolutionist - si anume pe calea unei educatii n "sistem
guru" si pe baza conceptului de "evolutie", conform cruia exist o dezvoltare progresiv
a spiritualittii umane. Relativismul cultural si gseste si el locul su n cadrul acestui
sistem. Respectabilitatea sa este att de nedisputat, nct punerea la ndoial a oricrui

fel de relativism constituie o adevrat erezie, mai ales pentru cei care nu cred n dogmele
Bisericii Crestine.
Ce poate fi mai rational si mai rezonabil (spun ei) dect ca fiecare popor s aib propriul
su mod de a concepe si de a se nchina lui Dumnezeu? La urma urmelor Dumnezeu este
Acelasi pretutindeni, iar varietatea modurilor de nchinare nu face dect s contribuie la
"mbogtirea" armoniei religioase generale.
Dar atractia cea mai indiscutabil a hinduismului o constituie pragmatismul su.
Hinduismul este o religie eminamente pragmatic a crei ntreag constructie filozofic
este sustinut de instructiuni religioase, pe care discipolul le primeste n permanent de la
guru. Prin ele discipolul este continuu invitat s verifice noua filosofie prin propria
experient. Nimic nu este nevoie s fie acceptat pe baza credintei. Si contrar celor ce se
cred n general despre hinduism, el nu contine nici un fel de taine, sau mistere - ci doar un
imens material ezoteric -, asa nct credinta nu este ctusi de putin necesar.
Ti se spune doar att: "ncearc si vezi dac merge". Iar mentalitatea occidental este
evident sedus de acest fel de religie, pentru c ea apare att de "stiintific". Dar aici
urmeaz inevitabil o eroare tocmai de ordin pragmatic: dac aceste instructiuni se verific
ntr-adevr (si ele ntotdeauna se verific), atunci tnrul trage concluzia c sistemul este
adevrat si implicit bun. Concluzia final de "bun" nu are ns cum s se impun cu
necesitate, pentru c dac un sistem functioneaz nu nseamn c el este neaprat si bun.
n cazul respectivului sistem nu se poate afirma dect pur si simplu c el functioneaz, c
instructiunile sale se verific. Dar tnrul ucenic, nenvtat s deosebeasc notiunile, face
dintr-o verificare de ordin experimental-psihic o convingere si o religie.
Ajung acum si la ultima seductie hinduist, aceea a experientei spirituale. Acestea sunt
psihice si/sau demonice la origine. Novicilor ns, lipsindu-le un punct de referint solid,
nu le este posibil s deosebeasc ntre o experient spiritual autentic si una fals. Ceea
ce nu nseamn c ceea ce vd, aud, miros si ating ei este rezultatul unei stri mintale
aberante. Dimpotriv, ei se afl ntr-o situatie foarte concret, care, n traditia ortodox,
se numeste nselciune diavoleasc. Expresia este foarte important, pentru c ea descrie
exact conditia persoanei care trece prin "experiente spirituale" de tip hinduist.
Dar acest tip de nselciune acoper practic toat gama de experiente spirituale false: de
la simpla iluzie si ispitire, pn la starea propriu-zis de posedare demonic. Peste tot,
ceea ce este fals se ia ca fiind adevrat si real iar efectul global este acela al unei cresteri
accelerate a sentimentului de mndrie. Se instaleaz senzatia plcut a importantei
personale, iar cel care o ncearc, victima inconstient a nselciunii diavolesti, se simte
recompensat pentru toate austerittile si suferinta pe care a trebuit s le suporte pentru a
ajunge la aceste "performante".*
* n continuare despre nselciune, vezi mai jos, p. 189
n epistola ntia a Sfntului Apostol si Evanghelist Ioan se spune: Iubitilor, nu dati
crezare oricrui duh, ci cercati duhurile, dac sunt de la Dumnezeu... (4,1)

Sfntul Grigorie Sinaitul si avertizeaz si el ucenicii despre pericolele unor astfel de

experiente: "Pretutindeni, si mai ales pe lng cei nceptori si pe lng cei mndri, dracii
arunc ntotdeauna mrejele gndurilor si nchipuirilor celor rele si le pregtesc gropi prin
care s-i piard...".
Pe el l-a ntrebat un monah: "Ce va face clugrul, cruia dracul i se nftiseaz ca un
nger de lumin?". Iar Sfntul i-a rspuns: "Acel clugr are mare nevoie de dreapt
socoteal (discernmnt), ca s poat deosebi ntre bine si ru. Deci, nu fiti cu nebgare
de seam si nu v lsati miscati cu usurint de ceea ce vedeti; ci stati tari si puneti cu grij
totul la ncercare, tinnd ceea ce este bine si alungnd ceea ce este ru.
ntotdeauna trebuie s cercetati cu grij toate si numai dup aceea s le credeti. Si ca s
cunoasteti c lucrarea harului se simte ntotdeauna si c dracii, cu toate nselciunile lor,
nu o pot imita, aflati c ea se simte dup roadele ei, care sunt: blndetea, fata luminoas,
smerenia, ura fat de slava lumii acesteia, tierea patimilor si poftelor. Pe cnd roadele
lucrrii diavolesti sunt: mndria, nchipuirea, dispretul fat de altul si tot rul.
Acestea sunt roadele si lucrrile prin care ti vei da seama, dac lumina pe care o ai n
inim este de la Dumnezeu sau de la diavol. Frunza de salat se aseamn cu cea de
mustar, iar vinul are aceeasi culoare ca otetul; dar gustndu-le, vei sti ce mnnci. Tot asa
si sufletul are puterea sa de deosebire (discernmnt) si poate socoti drept, prin gustul cel
mintal, care sunt lucrri ale Duhului Sfnt si care sunt nselciuni si nchipuiri ale
satanei".
Cel mai vulnerabil fat de nselciunea diavoleasc este nceptorul care se afl sub rea
ndrumare sau cel care sufer de mndrie. El este cel mai susceptibil de lunecare ctre un
fals misticism, pe care hinduismul l transform cu mult succes ntr-un proces de durat.
Le-a fost foarte usor nenumratilor swami, care au proliferat n Occident n ultimele
decenii, s-i nsele pe tinerii setosi de "experiente mistice". Ei au sesizat imediat ce sans
imens de celebritate si mbogtire le ofer aceast piat de suflete deja existent si au
profitat de ea.
2. Rzboiul dogmelor
Crestinismul contemporan este luptat pe viat si pe moarte de ctre un dusman invizibil.
Metoda lui este de a ucide, dac i st n puteri, nainte de a-si declara numele. Acest
dusman este hinduismul, iar rzboiul care se d acum este un rzboi al dogmelor.
La nceputul secolului cnd s-au nfiintat primele societti Vedanta n Statele Unite,
preocuparea lor imediat a fost aceea de a lansa convingerea c nu exist nici o diferent
real ntre hinduism si Crestinism. Mai mult. Nu numai c ele nu se afl n conflict, dar
un bun crestin va deveni nc si mai bun, dac va studia cu srguint si va practica
Vedanta. De abia atunci va ajunge el la adevrata ntelegere a Crestinismului.
n primele lor conferinte, swami-i ncercau s arate c simbolurile fundamentale ale

Crestinismului - Logosul si Crucea -, si au de fapt originea n India. Si c acele idei

caracteristice hinduismului precum rencarnarea, transmigratia sufletului si samadhi
(fenomenul de trans) se gsesc de fapt si n Sfintele Scripturi, atunci cnd ele sunt
interpretate corect.
Cu aceast momeal au fost prinsi multi crestini bine intentionati dar ru ndrumati. Deci
prima preocupare a fost aceea de a lupta pentru discreditarea dogmelor asa-zis "nguste"
si "sectare", si pentru acreditarea unei religii "stiintifice", care s se bazeze pe studiul
comparativ al tuturor religiilor. Accentul initial a czut ntotdeauna pe ideea c nu exist
nici un element de separatie ntre cele dou religii. Totul este unul. Diferentele sunt
superficiale, iluzorii, relative, nicidecum reale. Acestea sunt ideile conferintelor publicate
la nceputul anilor 1900. Iar astzi pericolul n care ne aflm este cu att mai mare cu ct
ele au avut atunci un succes colosal.
ntr-adevr, n limbajul nostru cotidian cuvintele "dogm" si "dogmatic" au conotatii
puternic peiorative si chiar negative. Iar aceast atitudine plin de dispret n modul
folosirii lor nu putea s apartin celor care stiau c ele nseamn ceea ce are Biserica mai
sfnt. Oricum, odat mpmntenit aceast conotatie negativ, cei mai timizi, crora nu
le place niciodat s fac not discordant cu ceea ce este n general acceptat, au nceput
si ei s foloseasc termeni precum "dogme rigide", expresie depsit, dar care indic
atitudinea negativ a autorului fat de ele. Atitudinea aceasta a fost indus n mod
viclean, de criticii cu "vederi largi", care, fie nu stiau c dogmele expun esenta
Crestinismului, fie nu agreau Crestinismul.
n consecint, tendinta ulterioar a multor crestini de a bate n retragere n fata acuzatiei
de dogmatism a constituit un avantaj real pentru hinduisti.
Lucrul incredibil este c putini si dau seama c dogma crestin nu poate fi rsturnat,
dect de un sistem opus de dogme. Or, cele dou religii, crestin si hinduist, nu au cum
s se "mbine" si s se "mbogteasc" reciproc, pentru c ele sunt radical opuse.
Dac credinciosii sunt lmuriti s renunte la dogmele lor crestine sau s si le modifice ceea ce tactic este mult mai inteligent -, astfel nct s aib si ei un crestinism mai modern
sau mai "universal", atunci ei au pierdut tot, pentru c tria lor, ca si a hinduistilor,
provine din dogme. Iar dogmele hinduse sunt o respingere direct a dogmelor crestine.
Ceea ce ne conduce la urmtoarea concluzie uluitoare: Ceea ce ortodocsii crestini cred c
este ru, hindusii cred c este bine, si invers: ceea ce hindusii cred c este bine, crestinii
cred c este ru!
Iar adevrata lupt aici st: c ceea ce constituie cel mai mare pcat pentru crestin este
cea mai mare realizare a hindusului. Acest pcat recunoscut ntotdeauna ca fiind cel mai
mare, din care ies toate celelalte, este mndria. Iar prototipul ei este Lucifer, care spune:
Ridica-m-voi n Ceruri si mai presus de stelele Dumnezeului celui puternic voi aseza
tronul meu! Sui-m-voi deasupra norilor si asemenea cu Cel Preanalt voi fi (Isaia 14,1314). Iar la niveluri subordonate, tot mndria este cea care transform pn si calittile
omului n pcate. Dar pentru hindus, n general, si mai cu seam pentru advaitin sau

vedantin, cel mai mare "pcat" este acela s nu crezi n propriul tu "sine" si n
"umanitate", ca n nsusi Dumnezeu. Iat ce spune Swami Vivekananda, cel mai mare
apologist modern al filozofiei Vedanta: "Voi nc nu ntelegeti India! Noi indienii suntem
de fapt nchintori ai Omului! Dumnezeul nostru este Omul! Iar doctrina mukti (a
mntuirii) este urmtoarea: "Omul trebuie s devin divin prin nfptuirea n sine a
Divinului".
Este deci limpede pentru oricine vrea s vad c Hinduismul si Crestinismul, n esenta lor
dogmatic, se afl ntr-un conflict ireductibil ce priveste aspecte fundamentale, precum
natura dumnezeiasc si natura uman si scopul vietii omului pe pmnt.
Dar dac cei ce-si spun crestini accept propaganda hinduist, conform creia nu se d de
fapt nici o btlie, c diferentele dintre crestinism si hinduism sunt de suprafat si n-au
legtur cu realitatea, atunci idei inamice Crestinismului au cale liber s se desfsoare n
interiorul su si el pierde btlia, fr s-si dea seama mcar c btlia a si avut loc. Iar
rezultatul este dezastruos, cci puterea de corupere spiritual a hinduismului este de
neimaginat.
n propriul meu caz, n ciuda educatiei destul de solide pe care am primit-o la mnstire,
cei douzeci de ani de hinduism au reusit s m aduc pn n pragul iubirii rului.
Vedeti, n India, "Dumnezeu" este adorat si ca Ru, n persoanei zeitei Kali. Voi vorbi
despre ea n sectiunea urmtoare care se refer la practicile hinduiste.
Si de fapt nchinarea la ru constituie telul final al Hinduismului. Mrturisesc aceasta din
proprie experient, ca una ce m-am nchinat zeitei Kali, att n India ct si n America.
Din experienta personal am cunoscut c, cu ea, care este Satan, nu este de glumit. Dac
renuntm la nchinarea la Dumnezeul Cel viu, locul Lui nu are cum s rmn gol.
3. Locuri si practici hinduiste
n 1956 am fcut parte dintr-o expeditie de teren mpreun cu un grup de jurnalisti
reporteri n insulele Filipine. M interesau religiile primitive, mai cu seam cele din asa
zisele zone de "ne-aculturatie* ", religii care s nu fi fost semnificativ expuse activittilor
de misiune crestin.
* Aculturatie: preluare de ctre o populatie a unor elemente de cultur material si
spiritual sau a ntregii culturi a unui popor aflat pe o treapt superioar de dezvoltare. Din fr. acculturation (DEX) (n. tr.)
La ora la care am psit n interiorul tribului Ifuago nu credeam n magie neagr, dar la
plecarea mea de acolo am crezut. Preotul tribului (un munbaki) pe nume Talupa a devenit
prietenul meu cel mai bun. El mi ddea toate informatiile. Cu timpul am aflat c era
faimos pentru miestria cu care practica magia neagr. Ceremonia lor ritual, "baki", are
loc aproape n fiecare sear n anotimpul recoltatului si pentru ea se strng ntr-o colib n
jur de doisprezece vraci (preoti).

Pe parcursul ntregii nopti se invoc diferite zeitti si strmosi, se bea vin de orez si se
aduc ofrande n fata a dou mici figurine numite "bulol". Ofranda const n snge de pui
colectat ntr-un vas. Sngele este folosit mai nti la ghicirea viitorului pe baza mrimii si
numrului bulelor cere se formeaz n el, si a timpului necesar pentru coagulare. Viitorul
se mai ghiceste si dup configuratia si culoarea organelor din puiul sacrificat.
n acest snge se mbiaz apoi cele dou figurine, ceea ce constituie momentul propriuzis al ofrandei. Iar eu, n fiecare noapte cu lun luam notite cu constiinciozitate. Nu voi
intra ns n detaliile de magie neagr practicat de tribul Ifuago.
Ideea principal este c eu venisem cu prejudecata c magia de orice fel poate fi explicat
stiintific. Or, la plecarea mea de acolo, vzusem cu proprii mei ochi o att de mare
varietate de fapte si incidente supranaturale c orice explicatie stiintific a lor era virtual
imposibil. Cauza pentru care am prsit acel trib, eu nefiind deloc o persoan care se
sperie usor, nu a fost ns aceea c am constatat efectul incontestabil al ritualurilor lor, ci
c l-am constatat cel putin de dou ori manifestndu-se asupra mea.
Unsprezece ani mai trziu am fost ntr-un pelerinaj la Pestera Amarnath din muntii
Himalaya. Este locul de nchinare la zeul Shiva si considerat cel mai sfnt de traditia
hindus, n el se spune c zeul se arat celor care l slujesc cu credint, acordndu-le n
acelasi timp si daruri. Cltoria pn la pester este lung si anevoioas, n ea
traversndu-se culmea Mahaguna printr-o trectoare de 5200 de metri altitudine, care, pe
o anumit portiune, este practicat peste un ghetar.
n timpul acelei lungi cltorii petrecute n tcere total (cluza mea nevorbind engleza
iar eu nevorbind hindusa) speram cu sinceritate c zeul, cruia m nchinasem si la care
meditasem attia ani, mi se va arta n sfrsit si mie.
Dar chipul lui Shiva din pester este el nsusi o curiozitate: este o formatiune de gheat
alctuit prin picurarea apei, care creste si descreste odat cu fazele lunii. Cnd este lun
plin, mrimea natural ajunge pn la nivelul pesterii - aprox. 4, 5 m nltime -, iar cnd
luna este ntunecat nu mai rmne aproape nimic din ea. Si asa creste si descreste n
fiecare lun. Din cte stiu, nimeni nu a dat pn acum o explicatie stiintific acestui
fenomen.
Eu ajungeam ntr-o perioad potrivit. Statuia era la mrimea ei maxim. Eram pregtit
cu nuci verzi de cocos, cu tmie, cu bucti de textile rosii si albe, cu nuci, stafide si
zahr, adic toate cele prescrise pentru jertf. De emotie mi erau ochii plini de lacrimi.
Dar mi este greu s povestesc ce a urmat.
Atmosfera din pester vibra ntr-un mod care numai n noptile de magie neagr din tribul
Ifuago mi mai fusese dat s o simt. Practic, de cum am pus piciorul nuntru, m-a izbit o
senzatie inexplicabil de ru n atmosfer si am iesit cu convulsii de vom nc nainte de
a termina preotul s ard jertfa mea marii imagini de gheat.
Credinta mea n hinduism primise o lovitur la Pestera lui Shiva, dar a mai trecut timp

pn s m eliberez total de ea. A fost o perioad n care ncercam s gsesc ceva care s
sustin edificiul care ncepea s se prbuseasc, dar nu gseam nimic. Privind
retrospectiv, am prerea c ne dm seama c ceva e cu adevrat ru cu mult nainte de a
ne veni s-o credem, iar lucrul acesta a fost valabil pentru mine cu privire la "practicile
spirituale" si "locurile sacre" hinduse.
La nceputul initierii sale de ctre guru, novicelui i se d o "mantr sanscrit" (o formul
magic personal), si practici religioase speciale, care sunt n ntregime ezoterice si nu se
gsesc dect n traditia oral. Mentionarea lor n scris este interzis si nici un initiat nu
are voie s le dezvluie, secretul lor fiind pzit prin sanctiuni extrem de dure. Aceste
practici sunt ns dezvluite progresiv de guru nvtcelului su, care este invitat s le
"verifice" conform filosofici pragmatice hinduse de care am vorbit mai sus. Si aceste
practici dau ntr-adevr rezultate, nvtcelul dobndeste anumite puteri, "siddhis", cum
ar fi citirea gndurilor, puterea de a vindeca sau a distruge, de a produce obiecte, de a
prezice viitorul si asa mai departe, adic toat gama celor mai periculoase experiente
psihice.
Lucrul cel mai grav ns este c discipolul cade invariabil ntr-o stare de prelest
(nselciune diavoleasc), cnd ia nseltoria drept realitate. Aceasta nu nseamn c
"experientele" pe care le ncearc nu sunt reale, ci c ele nu provin nicidecum de la
Dumnezeu. Este vorba de senzatii extrem de plcute, de viziuni de zeitti n lumin etc.
(s tinem minte c si Satan se poate transforma n nger de lumin), care se sustin foarte
bine cu afirmatiile filosofici hinduse, totul rezultnd ntr-un sistem practic si teoretic
foarte compact
n realitate ns, Hinduismul nu este att o preocupare intelectual ct un sistem de
practici care nu nseamn, nici mai mult nici mai putin, dect magie neagr. Adic dac
faci gestul x, obtii lucrul y; nimic mai mult, dect un simplu contract. Termenii acestui
contract ns nu sunt niciodat lmuriti clar si rareori noul initiat este curios s afle care
este originea acestor experiente si de unde i vin lui puterile "miraculoase". Situatia este
clasic faustian si ceea ce practicantul nu stie este c pretul pentru toate acestea l
constituie chiar propriul su suflet nemuritor.
Aria acestor practici este foarte vast, capabil s satisfac orice temperament. Zeitatea
poate s aib forma unui zeu sau a unei zeite, sau poate s fie lipsit de form
-"brahmanul absolut". Tipul de relatie cu acest "ideal" ales, variaz si el n functie de cum
este identificat acest ideal -copil, mam, tal, prieten, iubit, slug -, sau, n cazul
sistemului Advaita Vedanta, "relatia" nssi fiind socotit identitate. Gurul nu numai c i
indic novicelui mantra personal si practicile pe care trebuie s le urmeze, dar i
hotrste si cum trebuie s-si triasc viata personal si care trebuie s-i fie programul
zilnic.
n cadrul sistemului Vedanta (monistic), de exemplu, discipolii care nu sunt cstoriti,
nici nu mai au voie s-o fac; toate fortele lor sunt directionale n sensul atingerii
performantelor de ordin practic. Este interzis si consumul de carne, pentru c el distruge
acuitatea perceptiei. Gurul este literalmente nsusi "dumnezeul" si "mntuitorul"

respectivului discipol.
Aceste practici att de diverse se reduc de fapt la cteva tipuri generale. Este vorba, n
primul rnd, de o idolatrie. Persoana se nchin la o statuet sau la o imagine, aducndu-i
jertf lumnri, camfor, tmie, ap si dulciuri. De asemenea, zeittii alese i se face vnt
cu un evantai din coad de iac, i se face baie, este mbrcat si dus la culcare.
Toate acestea par copilrii, dar ele se constituie n tot attea experiente psihice al cror
efect este bine s nu-l subestimm. Idolatria Vedanta, pe de alt parte, ia forma adulrii
de sine, fie ntr-un mod interior, mental, fie n mod exteriorizat, cu toat recuzita ritual.
Proverbul indian "So Ham, So Ham" sau "Eu sunt el, eu sunt el", ilustreaz aceast
adulare de sine.
"Japa" este repetarea mantrei sanscrite desemnate de la nceput fiecrui discipol. Este, de
fapt, incantarea unei formule magice.
"Pranayama" const din exercitii de respiratie executate mpreun cu rostirea formulelor
magice. Exist si alte practici specifice sistemului "Tantra", n care Dumnezeu este privit
ca "Mam"; principiu feminin, putere, energie, principiu de evolutie si actiune. Mai este
cunoscut si sub numele celor 5 M-uri. Conotatia lor fiind nedisimulat malefic, nu le voi
mai descrie aici. Ele si-au fcut ns drum pn n America. Swami Vivekananda le
prescria mpreun cu Vedanta.
Iat ce afirm el despre sine si n general: "Eu unul m nchin celui teribil! Este o
greseal sa credem c plcerea este dorit n mod egal de toti oamenii. Foarte multora le
place, dimpotriv, durerea, printr-un sentiment care le este nnscut. S ne nchinm deci
terorii de dragul terorii nssi. Foarte putini sunt acei care au curajul s se nchine mortii,
sau zeitei Kali. Noi ns s fim niste adoratori ai mortii".
Alte cuvinte ale lui swami despre zeita Kali: "Unii iau n derdere existenta zeitei Kali.
Dar la ora actual ea este n mijlocul oamenilor. Ei sunt ncremeniti de spaim si armata a
fost chemat s mpart moartea. Cine poate spune c Dumnezeu nu se manifest El
nsusi ca Ru Precum si Bine? Dar numai hindusul ndrzneste s se nchine si Rului"*.
Marele pcat este c aceast practic cu un caracter satanic de netgduit este svrsit cu
convingerea c este bun. Iar mntuirea, care este n zadar cutat n hinduism prin
eforturi de sine, pline de ardoare, poate fi lucrat doar de Dumnezeu prin lepdarea de
sine crestin.
* Foarte putini (chiar dintre cei foarte doritori s intre n "dialog" cu religiile orientale si
s se uneasc cu ele) au o idee clar asupra masivittii practicilor idolatro-satanice care
au dominat lumea pn la izbvirea ei prin venirea in istorie a Mntuitorului Hristos.
Zeita Kali, una dintre cele mai importante zeitti hinduse este reprezentat n mod
obisnuit n mijlocul unui dans sngeros al mortii, avnd la gt cranii si capete tiate si
limba scoas afar n mod hidos ntr-o sete neostoita de snge; ea este mpcat n
templele hinduse cu snge de capre sacrificate (justificat de Swami Vivekananda astfel:
"De ce n-am aduga un pic de snge pentru a ntregi tabloul?") Despre zeita Kali, Swami

Vivekananda a mai spus (conform mrturiilor ucenicei lui, 'Sora Nivedita'): "Cred c ea
este cea care m inspir in cel mai mic lucru pe care l ntreprind si c m poart dup
voia ei"; fiind constient la fiecare pas de prezenta ei ca si cnd ar fi fost o persoan
tangibil. De asemenea, o invoca: "Vino, o Maic, vino! Cci teroare este numele tu".
Idealul su religios era acela "de a deveni una cu eterna groaz". Poate fi aceasta, asa cum
ncearc unii s ne conving, un exemplu de "autentic viat spiritual a celor
nebotezati", o parte a "bogtiilor" spirituale, pe care suntem ndemnati s le luam de la
religiile necrestine? Sau este mai degrab o dovad pentru cuvintele psalmistului
dumnezeii pgnilor sunt idoli?"
4. "Evanghelizarea" Vestului
n 1893 un clugr hindus necunoscut sosea la "Parlamentul Religiilor" din Chicago. Era
Swami Vivekananda pe care l-am pomenit mai sus. A fcut o impresie uluitoare asupra
celor prezenti att prin felul de a vorbi si prin ceea ce a spus, ct si prin felul cum arta:
mbrcat ntr-o rob portocalie cu stacojiu pe deasupra si purtnd turban. A devenit
imediat steaua saloanelor din nalta societate bostonian si new-yorkez iar filozofii de la
Harvard erau impresionati de el la culme, n scurt vreme si-a creat un nucleu foarte
puternic de discipoli si partizani pentru planul su grandios de evanghelizare hinduist a
ntregii lumi occidentale mai ales din perspectiva hinduismului vedantic (monist).
S-au stabilit astfel societti Vedanta n marile orase americane si europene, ns aspectul
cel mai important al activittii lui a fost acela c a reusit s-si introduc ideile n marele
circuit al gndirii si practicii universitare.
Scopul su acesta era! S-si fac cunoscute ideile ct mai rapid si ct mai eficace. Putin
conta pentru Vivekananda dac ele erau crezute sau nu, ct vreme mesajul lor ajungea
pretutindeni. De multe ori el chiar spunea: "Bateti la fiecare us. Spuneti-le tuturor c toti
sunt de natur divin".
Astzi prti si ecouri ale mesajului su se gsesc n orice librrie, n mii de exemplare
ieftine, iar autorii lor sunt: Christopher Isherwood, Somerset Maugham, *Aldous Huxley,
Teilhard de Chardin si chiar Thomas Merton.
* Scriitori englezi de mare popularitate ai secolului XX, amplu tradusi si comentati si n
cultura romn. Acel aspect al operei lor, la care se face aluzie in acest studiu, este ins
mai putin familiar publicului romnesc. De ex. Aldous Huxley (1894-1963), stabilit n
California n 1937, public ntre altele Time Must Have a Stop (Timpul trebuie s aib un
sfrsit, 1944) n care autorul ncearc s evoce starea psihic a unei persoane n
momentul mortii si imediat dup aceea; si The Doors of Perception (Usile perceptiei,
1954)- n care se avanseaz ideea c "sublimele stri mistice" nu sunt altceva dect
functii ale glandelor suprarenale excitate prin consumul anumitor droguri, in calitate sa
de agent britanic, Somerset Maugham (1874-1965)a trebuit s prseasc intempestiv
Franta numai cu o valiz si sa se refugieze n S.U.A. unde rmne timp de sase ani (19401946). America este si pentru acest scriitor tara aventurilor mistice, care si gsesc
expresie n cartea The Razor's Edge ("Pe lam de cutit", sau "La marginea realittii",

1945). Christopher Isherwood (1904-?), scriitor prolific si foarte activ si in lumea

filmului si a scenei, emigreaz in 1939 in California spre a lucra ca scenarist la
Holywood. Este cel care a tradus, mpreun cu Swami Prabhavananda, Bhagavad-Gita
(1944) n limba englez. In colaborare cu acelasi a mai scris Shan-Kara's Crest-Jewel of
Discrimination (1947), si How to Know God; the Yogi Aphorisms of Patanjali (Cum s-L
cunoastem pe Dumnezeu; aforismele yoghine ale lui Palanjali, 1953), dup CHAMBERS
BIOGRAPHICAL DICTIONARY, Chambers, 1990 (n.tr.).
Thomas Merton este, fr discutie, cazul cel mai special si n acelasi timp mai periculos,
pentru c el avanseaz ideile lui Vivekananda de pe pozitiile unui monah crestin iar
crtile lui, afectnd institutia vital a crestinismului occidental, au dat o lovitur puternic
Romano-Catolicismului n ansamblu. Cu putin nainte de moartea sa, printele Merton a
scris un studiu foarte apreciativ ca introducere la o nou traducere a Bhagavad Gitei, care
este manualul spiritual sau "biblia" hindus si piatra de temelie a monismului sau Advaita
Vedanta.
Trebuie s nu pierdem nici un moment din vedere c Gita se opune pas cu pas tuturor
nvtturilor crestine fundamentale. Cartea sa Maestrii Zen, publicat postum, este de
asemenea, demn de mentionat pentru c se bazeaz n ntregime pe o eroare foarte
insidioas: premisa c toate asa numitele "experiente mistice" din indiferent ce religie
sunt adevrate. Lucrurile ns nu stau deloc asa, si o persoan de talia lui Thomas Merton
ar fi trebuit s-o stie. C ele nu stau asa o afirm si o dovedeste prin fapte Sfnta Scriptur
si ntreaga traditie a Sfintilor Printi.
Personal cunosc o mnstire catolic din California unde clugrii experimenteaz
practici religioase hinduse, sub ndrumarea unui indian care a devenit preot catolic. Si
cred c dac terenul nu ar fi fost deja pregtit, asemenea lucruri nu s-ar fi putut ntmpla.
Dar prin sosirea sa n Vest, Vivekananda aceasta a si fcut, a pregtit terenul.
Mesajul vedantic al lui Vivekananda este foarte simplu de fapt. El pare mai mult dect
este din cauza unui jargon sanscrit care face impresie si datorit structurii sale filosofice
mai complexe. Dar mesajul lui esential este acesta: Toate religiile sunt adevrate dar
Vedanta reprezint adevrul ultim. Diferentele sunt doar o chestiune de "nivele de
adevr". Avem de-a face, deci, cu mai multe "nivele ale adevrului". Sau n cuvintele lui
Vivekananda: "Progresia omului nu este de la fals la adevrat, ci de la ceea ce este
adevrat, la ceea ce este si mai adevrat, de la adevruri inferioare la altele superioare.
Ceea ce este materie astzi devine spirit mine. Viermele de astzi este si dumnezeul de
mine. "Vedanta se bazeaz pe convingerea c omul este Dumnezeu. Deci, omul este cel
care se mntuieste singur. Vivekananda a formulat astfel: "Cine s aib puterea de a ajuta
Infinitul? Chiar mna care ti vine n ajutor pe ntuneric trebuie s fie propria ta mn".
Vivekananda era ns destul de orientat, nct s-si dea seama c o Vedanta prezentat n
toate implicatiile ei si dintr-o dat ar fi fost prea mult pentru mentalitatea crestin.
"Nivelurile de adevr" ns erau o notiune cum nu se poate mai potrivit pentru a asigura
puntea de legtur ctre ecumenismul ideal: acela n cadrul cruia nu se iveste nici un
conflict pentru c toat lumea are dreptate.

Sau cum afirma swami: "Dac una singur din religii este adevrat, atunci toate celelalte
trebuie si ele s fie adevrate. Astfel credinta hindus este a tuturor - deci si a voastr -,
tot att de mult pe ct este si a mea. Noi hindusii nu numai c tolerm, dar ne unim chiar
cu toate religiile, rugndu-ne la moschee cu mahomedanul, nchinndu-ne focului
mpreun cu zoroastrul si ngenunchind la piciorul crucii mpreun cu crestinul. Noi stim
c toate religiile, n mod egal, de la cel mai primitiv fetisism, pn la cel mai nalt
absolutism, sunt tot attea ncercri ale sufletului omenesc de a cuprinde Infinitul. Deci
noi suntem cei care strngem toate aceste flori ntr-un minunat buchet, cruia, legndu-l
cu panglica iubirii, ne nchinm plini de ncntare".
Cu toate acestea, toate religiile nu sunt considerate n hinduism dect trepte ctre
adevrata si suprema religie, care este Advaita Vedanta. Vivekananda, n realitate,
dispretuia Crestinismul pe care l considera "un adevr de ordin inferior", dualist, n
conversatiile lui particulare spunea c numai un las ar fi capabil s ntoarc si cellalt
obraz. Si orice ar fi apreciat la celelalte religii, ntotdeauna revenea la necesitatea
Advaitei Vedanta. "Arta, stiinta si religia - spunea el -, nu sunt dect cele trei ci diferite
care exprim un singur adevr. Dar ca s ntelegem acest lucru trebuie s fi ptruns mai
nti n teoria Advaitei".
Atractia pe care o exercit aceste idei asupra tineretului de astzi este incontestabil.
Vedanta declar libertatea absolut a fiecrui suflet de a fi el nsusi. Ea neag orice
distinctie ntre sacru si profan, ntre ceea ce este sfnt si ceea ce nseamn lumea
obisnuit. Aceste dualitti nu reprezint dect ci de exprimare diferit a unui singur
adevr. Si singurul scop al religiei este acela de a satisface nevoile de absolut ale tuturor,
indiferent de temperamentul lor: un dumnezeu si o nchinare pe placul fiecruia, ntr-un
cuvnt, religia este "f ceea ce-ti convine".
V voi arta ct a fost de eficace n a introduce aceste idei hindu n romano-catolicism,
unde succesul su a fost cel mai impresionant.
Swami Vivekananda a sosit pentru prima oar n America ca reprezentant al
Hinduismului n "Parlamentul Religiilor" (1893). n 1968 s-au srbtorit 75 de ani de la
acel eveniment, ocazie cu care a avut loc un "Simpozion al Religiilor", sub auspiciile
Societtii Vivekananda Vedanta din Chicago. Romano-Catolicismul era reprezentat de un
teolog dominican de la Universitatea De Paul, preotul Robert Campbell. Swami
Bhashyananda a deschis lucrrile cu un mesaj de bune urri din partea a trei mari
personalitti, ntre care un cardinal american.
n sesiunea de dup amiaz, Campbell a vorbit despre conflictul dintre traditie si
modernism n Catolicismul contemporan. El a spus: "La universitatea n care lucrez
testele de opinie arat c studentii catolici manifest de cinci sau sase ani ncoace
atitudini vdit mai liberale dect s-a putut constata n trecut. Si sunt convins c marele
Swami Vivekananda nsusi ar fi privit favorabil cele mai multe miscri n directia unei
liberalizri a Crestinismului". Confuzia pe care o fcea preotul Campbell ns era c
tendintele manifestate de studenti si numite de el "crestine", nu erau n realitate deloc

crestine; ele erau pur si simplu atitudini si practici Vedanta.

Si ca s nu se iveasc nici o ndoial n privinta acestei interpretri, voi cita cuvintele
acestui preot romano catolic referitoare la pozitia modernistilor asupra a cinci aspecte de
credint, asa cum au fost ele formulate n trei reviste de specialitate internationale:
Prabuddha Bharala, publicat la Calcuta; Vedanta Kesheri, publicat la Madras, si
Vedanta and the West (Vedanta si Occidentul), care apare la Londra.
Despre dogme: "Adevrul este o notiune relativ, doctrinele si dogmele acestea (adic
natura lui Dumnezeu, scopul vietii pe pmnt, natura sufletului) nu sunt lucruri imuabile,
ci schimbtoare, oamenii aflndu-se mereu n situatia de a nega astzi ceea ce ieri
afirmau c sunt adevruri sfinte".
Despre Dumnezeu: "Este adevrat c Iisus este divin, dar oricare dintre noi poate fi divin.
De fapt cred c atitudinea crestin liberal se misc foarte clar n directia filozofiilor
orientale - att n ceea ce priveste conceptia despre un Dumnezeu impersonal, ct si n
legtur cu conceptul c suntem divini cu totii".
Despre pcatul originar: "Acest concept degradant si jignitor despre fiinta uman este
respins de crestinismul liberal, care afirm c persoana uman este perfectibil prin
instructie si educatie corect".
Despre lume: "...liberalii afirm c lumea n care trim poate fi mbunttit si c ar
trebui s ne dedicm cu totii construirii unei societti mai umane, n loc s suspinm s
ajungem la Rai".
Despre alte religii, "grupul liberal" afirm: Trebuie abandonat calea demodat a misiunii
de convertire. Ci, mai bine s dezvoltm mai bune relatii cu alte religii".
Deci acestea sunt afirmatiile preotului romano-catolic Campbell, purttorul de cuvnt al
"Grupului Catolic Modernist". Modernistul a fost momit ca un copil de generozitatea
unor adevruri mai nalte, a unei filozofii mai adnci si a unui sublim mai inefabil, care se
obtine subordonndu-L pur si simplu pe Hristos Cel viu, omului modern.
Astfel, iat vedem succesul spectaculos al hinduismului, sau al lui Swami Vivekananda,
sau al puterii din spatele lui.
Iat cum s-a fcut curtenie n romano-catolicism. Cinii si de paz au luat hotul drept
prieten al stpnului, iar casa este devastat sub ochii lor. Hotul a spus: "Haideti s fim
mai toleranti n dialoguri interconfesionale", intrnd pe poart. Mai departe era simplu.
Hindusul "crestin" (swamis-ul) nu avea dect s expun filozofia Vedanta, folosind
terminologie crestin.
Pe de alt parte, crestinii hinduisti (adic grupul catolicilor "modernisti" sau "liberali"),
au trebuit s-si lrgeasc cadrul propriei religii, pentru a cuprinde n ea si hinduismul.
Astfel, n mod necesar, adevrul a devenit eroare, iar eroarea adevr. Dar, vai! Unii ar

vrea acum s trasc n aceast cas a dezolrii si Biserica Ortodox. Dar s le amintim
modernistilor cuvintele lui Isaia:
Vai de cei care zic rului bine si binelui ru; care numesc lumina ntuneric si ntunericul
lumin; care socotesc amarul, dulce si dulcele, amar. Vai de cei care sunt ntelepti n
ochii lor si priceputi dup gndurile lor! (Isaia 5,20-21)
5. Scopul Hinduismului: "Religia Universal"
Nu mi-a venit s cred cnd am vzut ce avans colosal cptase hinduismul pe teritoriul
credintei crestine n timpul ct eu o abandonasem. Eu am descoperit toate aceste
schimbri fr efort, tocmai pentru faptul c n toti acesti douzeci de ani am fost practic
izolat din punct de vedere intelectual de restul lumii, pentru c m subordonasem filtru
totul gurului meu. Trebuia s respect cu strictete toate prescriptiile lui, indiferent ct de
severe, fr nteles sau absurde mi se preau. Printre ele se afla si interzicerea de a citi
crti cu continut crestin sau de a sta de vorb cu crestinii, n pofida vorbriei lor despre
adevrul religiilor, swamii stiu c Hristos este dusmanul lor de nenvins.
Deci, douzeci de ani nu am fcut altceva, dect s studiez filozofia oriental si s practic
ascetismul hindus. Gurul mi-a trasat s urmez cursuri universitare si s obtin o diplom n
filozofie si antropologie. Dar privind retrospectiv, acele studii nu au constituit altceva
dect o diversiune, care s-mi dea sentimentul c fac ceva foarte important, adevrata
activitate fiind de fapt timpul petrecut cu swami si cel n care puneam n practic
nvtturile Vedanta.
Misiunea trasat de Swami Vivekananda s-a ndeplinit te mai toate aspectele ei. Un
singur punct a rmas nc nerezolvat: instaurarea unei religii universale. Iar instaurarea
unei astfel de religii n lume va echivala cu victoria final a diavolului, pentru c "Religia
Universal" nu are voie s contin "nici o idee individualist si sectar", ea
nemaimentinnd din crestinism dect o terminologie goal.
Instaurarea "Religiei Universale" va trebui s echivaleze cu conflagratia total a
crestinismului. Si aduc aici, spre ilustrare, opera preotului iezuit Theillard de Chardin,
care deja fundamenteaz "Noul Crestinism" tocmai n termenii n care Swami
Vivekananda si specific propria sa "Religie Universal".
Theillard de Chardin constituie un caz special tocmai pentru faptul c, spre deosebire de
teologii catolici traditionalisti, el este foarte apreciat de clerul catolic academic, care ns,
dup prerea mea, fie nu au nici o idee despre ceea ce este de fapt opera lui Theillard, fie
c se prefac c nu vd. Aceast oper plagiaz n mare parte doctrincle Vedanta si Tantra,
pe care le combin n liantul unui jargon de sonoritate crestin si le prezint apoi sub
masca de mare efect a evolutionismului.
Iat un citat: "Lumea n care triesc devine dumnezeiasc. Si totusi focul ei nu m arde,
iar apele ei nu m topesc. Cci, spre deosebire de formele false ale unui monism care s
m mping spre un inconstient al pasivittii, eu descopr un pan-crestinism care m

conduce printr-un proces intens de disociere, la o unificare final. Voi ajunge la spirit
doar prin cea mai adnc si total dezlntuire a fortelor materiei... Mrturisesc c, urmnd
exemplul Dumnezeului ntrupat, Care mi S-a revelat n credinia catolic, nu pot s m
mntuiesc, dect unindu-m cu Universul".
Aceasta ce nu este altceva dect cel mai pur hinduism! Are cte putin din toate: un vers
din una din Upanisade si bucti din cteva sisteme filozofice mpreun cu practicile lor.
ntr-o conferint de pres a prelatului Arrupe, generalul "Societtii lui Iisus", care a avut
loc n iunie 1965, lui Theillard de Chardin i s-a luat aprarea pe temeiul c "nu este
teolog sau filosof de profesie, si, deci, poate s nu fie constient de toate implicatiile
teologice si filozofice pe care le pot cpta intuitiile sale". Dup care, respectivul prelat la ludat pe Theillard de Chardin, astfel:
"Printele Theillard este una din marile voci ale gndirii filozofice contemporane, iar
succesul su nu trebuie s ne mire. Marele lui merit este acela de a fi reusit s
reconcilieze stiinta si credinta religioas". Iar modul n care a reusit el aceasta, adaug eu,
este prin fundamentarea unei noi religii.
Iat ce spune Theillard nsusi: "Noua religie nu va fi a altceva dect vechiul nostru
crestinism, dar mbogtit cu un suflu nou ce provine din evolutia fireasc si legitim a
dogmelor sale n contactul lor cu noile idei ce apar n societate". S examinm n aceast
lumin "Religia Universal" a lui Vivekananda, alturi de "Noul Crestinism" al lui
Theillard. Asa cum este ea propus de Vivekananda, "Religia Universal" trebuie s aib
cinci caracteristici.
n primul rnd trebuie s fie stiintific si construit pe principiul legilor spirituale, adic
va fi o religie adevrat si stiintific. Cci ntr-adevr, att Vivekananda, ct si Theillard
folosesc scientismul teoretic ca articole de credint.
n, al doilea rnd, fundamentul su este , unul evolutionist. Sau, n cuvintele lui Theillard:
"O form religioas necunoscut pn acum, una pe care nimeni nu a putut pn n
prezent s o imagineze sau s o descrie, Pentru c universul nu era destul de larg si de
organic s o ncap. O nou form de religie ia fiint acum n inimile oamenilor, dintr-o
smnt semnat de ideea de evolutie". Si n continuare: "Pcatul originar... este un
concept care ne leag de mini si de picioare si ne goleste sngele din vene" pentru
c ,"asa cum este el formulat acum apare ca un concept static, ce reprezint un
anacronism pentru sistemul nostru evolutionist de gndire".
Este locul s afirmm aici c acest concept pseudoreligios de "evolutie" pe care
Crestinismul l-a respins ntotdeauna, este de milenii un concept constitutiv al gndirii
hinduse si el nu lipseste din nici una din aplicrile ei practice.
n al treilea rnd, "Religia Universal" nu prezint n centrul ei nici o personalitate
unificatoare, ci ea este fondat de niste "principii eterne". Theillard este n mod cert pe
drumul spre un Dumnezeu impersonal, cnd scrie: "Hristos mi devine din ce n ce mai

indispensabil... dar n acelasi timp, persoana istoric a lui Hristos mi devine din ce n ce
mai lipsite de substant si mai indistinct". "Viziunea mea despre El m poart din ce n
ce mai sus pe axa ortodoxiei".
Ne pare ru s spunem, dar acest spirit al unui "Hristos" nonistoric este "ortodoxie"
hindus, nu crestin.
n al patrulea rnd, scopul principal al "Religiei Universale" este acela de a satisface
nevoile spirituale ale diferitelor tipuri de caractere umane; lucru ce nu poate fi oferit de
asa zisele religii individualiste si sectare. n viziunea lui Teillard de Chardin,
Crestinismul nsusi este o astfel de religie, pentru c el nu rspunde tuturor tipurilor de
aspiratii religioase. Iat cum si exprim el nemultumirea sa: "Crestinismul rmne n
continuare oarecum un refugiu. E1 nu mai mbrtiseaz sufletul, nu-l mai satisface, sau,
ntr-un anumit fel, nu mai este n stare s cluzeasc viata omului modern".
n al cincilea si ultimul rnd, n cadrul "Religiei Universale", sau al "Noului Crestinism",
noi ne ndreptm cu totii ctre aceeasi destinatie, indiferent de traditia religioas din care
provenim. Pentru Teillard de Chardin aceast destinatie este "Punctul Omega" situat
dincolo de posibilitatea oricrei reprezentri. Pentru Vivekananda aceast destinatie este
ntruchipat de "OM": "ntreaga umanitate se ndreapt ctre poalele acelui loc pe care se
afl nltat simbolul care nu este simbol, numele care este mai presus dect toate
sunetele".
Unde se va sfrsi aceast deformare a Crestinismului si triumful hinduismului? Vom avea
pe "OM* " sau vom avea pe Omega (adic pe Hristos)?
1) n text "OM" nu este luat n ntelesul de om ca persoan, ci ca silaba sacr a hindusilor.

III. "MINUNEA" UNUI FACHIR SI RUGCIUNEA LUI IISUS

De Arhimandritul Nicholas Drobyazgin
Autorul acestei mrturii, ucis prin moarte martiric n timpul regimului comunist, pe
atunci proaspt instaurat n Rusia, s-a bucurat de o carier plin de succes n calitate de
ofiter n flota imperial rus, fiind n acelasi timp un pasionat al practicilor oculte si
editor al jurnalului de ocultism Rebus.
Salvat dintr-un tragic accident naval printr-o minune a Sfntului Serafim de Sarov, el a
ntreprins un pelerinaj la Sarov, n urma cruia a renuntat la cariera sa militar si la
practicile sale oculte si a devenit monah. Dup ce a fost hirotonit preot, a plecat ca
misionar n China, India si Tibet, slujind la capelele diferitelor ambasade, birouri
consulare si legatii si ca staret al mai multor mnstiri.
Dup 1914 s-a retras la Marea Lavr a Pesterilor Kievene (Pecerska), unde sftuia

ndelung pe multi tineri care l cutau, cerndu-i lmuriri despre ocultism si practicile
oculte, si despre influenta lor asupra evenimentelor pe atunci n plin desfsurare n
Rusia. n toamna anului 1924, la o lun dup ce primise vizita unui anume Tuholx, autor
al crtii intitulate Magia Neagr, el a fost asasinat n chilia sa de "persoane necunoscute"
dar n mod clar nu fr stirea bolsevicilor. Stiletul cu care fusese njunghiat avea un
mner cu semnificatii oculte.
Incidentul descris n povestirea ce urmeaz si care dezvluie natura unuia dintre
"darurile" mediumistice ntlnite frecvent n religiile orientale, a avut loc cu putin nainte
de anul 1900 si a fost consemnat n scris n jurul anului 1922 de Dr. A. P. Timofievich
stabilit ulterior la Mnstirea Nov - Diveyevo, N.Y. *
* Text n lb. rus in Ortodox Life 1956, no. 1
*
n acea minunat dimineat tropical, vasul nostru tia valurile Oceanului Indian n
directia Insulei Ceylon. Pasagerii, n cea mai mare parte englezi care mergeau la posturile
sau afacerile lor din colonia indian, erau vioi si nerbdtori s vad pmntul de vis pe
care l aveau n fat, insula misterioas ale crei basme minunate le ncntaser copilria.
nc nu se vedea insula, cnd vasul era deja nvluit de mireasma grea si mbttoare
adus de briz, a arborilor aromati de la trm.
La un moment dat un nor albastru cuprinse orizontul, mrindu-se din ce n ce mai mult pe
msur ce vasul se apropia. Deja ncepeau s se vad cldirile de la trm ngropate n
verdeata palmierilor maiestuosi si se vedea si multimea multicolor care astepta sosirea
vasului.
Pasagerii, care deja se mprieteniser n timpul cltoriei, duceau conversatii animate
admirnd peisajul insulei de poveste care se desfsura n fala ochilor lor. Vaporul se
legna ncet, pregtindu-se s ancoreze n portul orasului Colombo.
Aici vasul se oprea s ncarce crbune, asa nct pasagerii aveau timp suficient s ias la
trm. Ziua era att de canicular, nct multi se hotrser s nu ias din cabin pn
seara, cnd fierbinteala zilei avea s fie nlocuit cu o rcoare plcut. Asa nct, spre
sear, un grup de opt persoane, crora m-am alturat si eu, ghidati de colonelul Elliot,
care mai fusese la Colombo si cunostea bine orasul si mprejurimile, a pornit la
explorarea frumusetilor insulei.
Colonelul chiar a fcut o propunere foarte ispititoare: "Doamnelor si domnilor, ce-ati
spune de o vizit la cteva mile n afara orasului spre a-i vedea si noi pe vestitii fachiri
magicieni de prin prtile locului? Poate vom avea posibilitatea unor experiente
interesante!" Toti au acceptat cu entuziasm propunerea colonelului.
Pe cnd strzile zgomotoase ale orasului rmaser mult n urma noastr, seara se lsase
deja de-a binelea iar drumul nostru serpuitor prin jungla minunat era luminat de

milioane de licurici. La un moment dat drumul s-a lrgit brusc si ne-am aflat deodat n
interiorul unui luminis nconjurat de jungl. La marginea lui se afla un copac nalt sub
care se vedea o colib si un om subtire, btrn, cu turban pe cap, ce sedea turceste si
privea fix la un foc mic ce ardea n fata lui.
n pofida sosirii noastre zgomotoase, btrnul nu s-a clintit din nemiscarea sa si nu ne-a
acordat nici cea mai mic atentie. De undeva a aprut un tnr care s-a ndreptat ctre
colonel si l-a ntrebat ncet ceva. Imediat dup aceea a adus cteva scaune pe care grupul
nostru s-a asezat n semicerc nu prea departe de foc. Am simtit n jurul nostru un miros de
fum plcut parfumat. Btrnul era n aceeasi pozitie, neobservnd pe nimeni si nimic, din
cte puteam s ne dm noi seama. Ptrarul de lun care rsrise mai mprstia ntructva
ntunericul noptii si n lumina aceea fantomatic toate contururile cptau un aer ireal.
Toti au tcut fr s vrea, asteptnd s vad ce o s se ntmple.
Miss Mary a soptit la un moment dat cu nsufletire:
"Priviti acolo sus, pe copac!". Ne-am uitat cu totii ntr-acolo. Si ntr-adevr, vrful
coroanei copacului sub care sttea fachirul parc se topea n lumina moale a lunii si
copacul pur si simplu disprea treptat de sub ochii nostri, sters parc de o mn nevzut,
pn cnd nu a mai rmas nici o urm de copac si n fata noastr a aprut marea. i
vedeam valurile rostogolindu-se unele dup altele si rndurile de spum alb; pe cerul,
devenit deodat albastru, pluteau nori usori. Eram uluiti.
Apoi la orizont a aprut un vapor alb. Din cele dou hornuri ale sale iesea un fum gros.
Se apropia cu repeziciune de noi, tind valurile. Spre uluirea noastr am vzut c este
propriul nostru vas, cel cu care sosiserm la Colombo! Un murmur a trecut printre noi,
cnd am citit la pupa chiar numele vasului nostru, "Luiza", cu litere mari, aurii. Dar lucrul
cel mai uluitor a fost c pe vapor ne vedeam chiar pe noi nsine! V reamintesc c la acea
or nu se pomenea de cinematografie, si asemenea efecte nu erau de conceput.
Deci fiecare dintre noi se vedea pe el nsusi pe punte, printre oamenii care rdeau si
conversau unul cu cellalt. Dar lucrul cel mai uluitor era c ne vedeam nu numai pe noi,
ci pn si cele mai mici detalii de pe punte, ca si cnd ne-am fi aflat ntr-un elicopter ceea
ce hotrt c nu era n realitate. Eu de exemplu m-am vzut pe mine printre pasageri, pe
marinari lucrnd la captul cellalt al vasului, pe cpitan n cabina sa si pn si pe
maimutica Nelly, favorita tuturor, mncnd banane pe catargul mare. Toat lumea
comenta n soapt si era emotionat la culme de ceea ce vedea.
Eu aproape c uitasem cu totul de mine, de faptul c eram la urma urmei un preot monah
ortodox si c n-ar prea fi fost locul meu acolo, ntr-o asa situatie. Vraja era att de
puternic, nct inima si mintea mea erau ca paralizate. Pulsul mi s-a accelerat deodat,
ca n fata unei primejdii, si m-a cuprins o spaim de moarte.
Am nceput s-mi misc buzele si s rostesc: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui
Dumnezeu, miluieste-m pe mine pctosul!". M-am simtit deodat usurat. Parc s-ar fi
desfcut si ar fi czut de pe mine niste lanturi grele, invizibile. Rugciunea mea a devenit

mai concentrat si odat cu ea sufletul meu s-a linistit. Priveam n continuare copacul,
cnd, deodat, tabloul mrii dispru, suflat parc de vnt. Nu se mai vedea dect copacul
scldat de lumina lunii, fachirul seznd tcut lng foc si nsotitorii mei, care continuau
s priveasc marea, ce pentru ei nc nu dispruse. Dar la un moment dat fachirul nsusi
pti ceva: se rsturn ntr-o parte si tnrul, alarmat, alerg s-l ridice. Spectacolul se
ntrerupse brusc.
Adnc miscati de ceea ce vzuser, spectatorii se ridicar, mprtsindu-si cu nsufletire
impresiile si nentelegnd de ce totul se terminase att de brusc si de neasteptat. Tnrul a
explicat c din cauza epuizrii fizice a fachirului, care acum sedea ca si mai nainte, cu
privirea ndreptat n jos si neacordnd nici o atentie celor prezenti.
Dup ce l-am rspltit cu generozitate prin intermediul tnrului, multumindu-i pentru c
ne dduse ocazia acestui uluitor spectacol, si cnd deja ne porniserm cu totii s plecm,
mi-am ntors fr s vreau capul pentru a-mi imprima mai bine ntregul tablou. Atunci am
ntlnit privirea plin de ur a fachirului. Nu a durat dect o secund, pentru c imediat sia ntors capul n pozitia obisnuit; dar acea privire de o secund, mi-a fost de-ajuns pentru
a ntelege odat pentru totdeauna a cui fusese puterea care produsese acel "miracol".
"Spiritualitatea" oriental nu se limiteaz nicidecum la asemenea "trucuri" mediumistice,
de soiul celor pe care le practica fachirul. n capitolul ce urmeaz vom constata aspecte
cu mult mai adnci si mai periculoase. Dar toate aceste fenomene au la baz acelasi
mediumism, a crui caracteristic esential este o pasivitate total fat de realitatea
"spiritual" respectiv, care permite intrarea n contact cu "zeii religiilor necrestine".
Acest fenomen se constat si n "meditatia oriental" (chiar dac uneori ea mai este
numit si "crestin") si n acele ciudate "daruri" sau "puteri", crora, n vremurile noastre
de declin spiritual, li se zice "harismatice"...

IV. MEDITATIA ORIENTAL INVADEAZ CRESTINISMUL

Ca rspuns la posibilitatea "dialogului" ntre Crestinismul Ortodox si diferitele religii
necrestine, cititorilor li s-au prezentat mrturiile a trei crestini ortodocsi, care, pe baza
nvtturii ortodoxe de credint si a propriei lor experiente, confirm ceea ce Biserica
Ortodox a mrturisit ntotdeauna: c ortodocsii crestini nu au nicidecum "acelasi
Dumnezeu", ca si asa-zisele religii monoteiste, care nu recunosc Sfnta Treime; c
dumnezeii pgnilor sunt de fapt idoli; si c experientele pe care le procur acesti
"dumnezei", cu puterile lor, sunt de natur satanic.
Aceast nvttur nu se contrazice deloc cu cuvntul Sfntului Apostol Petru, care spune
c Dumnezeu nu este prtinitor. Ci, n orice neam, cel ce se teme de El si face dreptate
este primit de El (Fapte 10,34-35). Sau al Sfntului Apostol Pavel, care zice: Dumnezeu,
n veacurile trecute, a lsat ca toate neamurile s mearg n cile lor. Desi El nu S-a lsat
pe Sine nemrturisit, fcndu-v bine, dndu-v din cer ploi si timpuri roditoare, umplnd
de hran, si de bucurie inimile voastre (Fapte 14,16-17).

Dar cei care triesc n robia lui Satan, stpnitorul lumii acesteia, n ntunericul lipsit de
lumina Evangheliei lui Hristos, vor fi judecati de glasul propriei lor constiinte, pe care
Dumnezeu le-a lsat-o tuturor, indiferent de robia n care se afl.
Dar pentru crestinul, cruia i s-a druit dumnezeiasca descoperire de sus si care este
vrednic de numele de crestin, nu este posibil vreun "dialog" n afara credintei sale sfinte.
S ascultm deci, cuvntul Apostolului Pavel, care zice: Nu v njugati la jug strin cu cei
necredinciosi, cci ce nsotire are dreptatea cu frdelegea? Sau ce mprtsire are lumina
cu ntunericul? Si ce nvoire este ntre Hristos si Veliar? Sau ce parte are un credincios cu
un necredincios? Sau ce ntelegere este ntre templul lui Dumnezeu si idoli? Cci noi
suntem templu al Dumnezeului Celui viu, precum Dumnezeu. a zis: "Voi locui n ei si voi
umbla si voi fi Dumnezeul lor si ei vor fi poporul Meu". De aceea: ,,Iesiti din mijlocul lor
si v osebiti" , zice Domnul (II Cor. 6,14-17).
Chemarea crestinilor este mai curnd aceea de a aduce ei lumina Crestinismului ortodox
la popoarele pgne, asa cum a fcut odinioar si Sfntul Apostol Petru cu casa temtoare
de Dumnezeu a sutasului Cornelie (Fapte 10, 34-48), ca astfel s prseasc si ei
ntunericul necredintei si s se uneasc cu turma Bisericii lui Hristos, la care si ei sunt
chemati.
Toate acestea le sunt clare si evidente crestinilor ortodocsi, care sunt constienti de
adevrul descoperirii dumnezeiesti si fii credinciosi ai Bisericii lui Hristos. Dar multi
dintre cei care se consider crestini, nu-si dau seama de diferenta radical si ireductibil
dintre Crestinism si toate celelalte religii pgne. Si chiar cei care si dau seama de
aceast diferent, nu au discernmntul duhovnicesc de a deosebi ntre diferitele
"experiente spirituale", discernmnt despre care se vorbeste n scrierile ortodoxe
patristice si n Vietile Sfintilor - numit acolo "dreapt socoteal" -, pe care Sfnta Biseric
Ortodox l-a avut si l are de aproape 2000 de ani.
In absenta acestei constiinte si a acestui discernmnt, prezenta din ce n ce mai
intensificat a religiilor orientale n mijlocul maselor occidentale si, de asemenea, est
europene (n.tr.), seamn confuzie si n mintile multora ce si zic crestini. Cazul lui
Thomas Merton este izbitor! Convertit sincer la catolicism si devenit apoi clugr catolic
- n urm cu aproape patruzeci de ani (1940), cu mult nainte de inovatiile radicale ale
Conciliului Vatican II -, el si-a sfrsit zilele, proclamnd egalitatea dintre experientele
crestine si cele ale budismului Zen si ale altor religii pgne.
Ceva "a ptruns n atmosfer" cam n ultimii douzeci de ani, care a erodat si ultimile
rmsite ale unei mentalitti crestine sntoase, rmase n Bisericile Protestant si
Catolic. Acest ceva atac acum si adevrata Biseric, adic Sfnta Ortodoxie. "Dialogul
cu religiile necrestine" este mai curnd rezultatul dect cauza aparitiei acestui nou "duh".
n capitolul ce urmeaz vom examina cteva din aceste miscri religioase orientale care
au avut o influent covrsitoare asupra Vestului prin anii 1970, oprindu-ne cu deosebire

asupra ncercrilor de dezvoltare a unui sincretism ntre crestinism si religiile orientale

care s-a manifestat mai ales n zona "experientelor spirituale".
n cadrul acestor ncercri s-a mers pn la ndrzneala de a afirma c traditiile filocalice
ale Ortodoxiei si au, de fapt, originea n Extremul Orient si c de acolo ne vine si
rugciunea lui Iisus si contemplatia mistic ortodox!
Dup ce vom fi lmurit statutul unor astfel de afirmatii, vom putea s artm clar ce
diferent, ca de la cer 'la pmnt, exist ntre "experientele spirituale" crestine si cele
necrestine, ct si extremul pericol care se ascunde n filosofia religioas, care st la baza
acestui sincretism mincinos.
1. "Yoga crestin"
Yoga hindus este cunoscut n Vest de mai multe decenii, ea dnd nastere, mai ales n
America, nenumratelor secte si mai ales nenumratelor forme de fizioterapii, care nu-si
afirm nici un continut religios.
Acum aproape douzeci de ani, un clugr francez benedictin si-a notat experientele
ncercate, pe cnd se strduia s fac din Yoga o practic crestin. Descrierile ce urmeaz
sunt luate din cartea lui.*
* J.M. Dechanet, Christian Yoga; Harper & Row, N.Y., 1972, prima trad. englez a
aprut n 1960
Yoga hindus este o practic ce presupune o viat disciplinat pn la ascez, care
include controlul respiratiei si anumite pozitii fizice, ce produc o stare de relaxare, stare
ce favorizeaz efortul de meditatie. Cu ajutorul "mantrelor" si diferitelor rostiri de
formule sacre se obtine o concentrare psihic mai bun.
Esential n yoga nu este att disciplina n sine, ct meditatia la care trebuie s se ajung.
Autorul are dreptate, atunci cnd scrie: "Scopurile pe care le urmreste yoga hindus sunt
strict spirituale. A uita acest fapt si a retine doar aspectul fizic al acestei discipline
strvechi, prin care s se urmreasc doar frumusetea si sntatea fizic, echivaleaz cu o
trdare". Trebuie ns s se stie c cel care nu urmreste dect aspectul fizic al practicii
Yoga, se predispune deja ctre anumite atitudini spirituale si chiar experiente, de care nici
mcar nu este constient, dup cum se va vedea n continuare.
Acelasi autor spune mai departe: "Arta unui yoghin este aceea de a obtine tcerea total,
de a se goli de orice gnduri si iluzii, de a elimina si uita toate ideile pe care le-a nutrit
vreodat, cu exceptia uneia: c sinele adevrat al omului este de natur divin, c el
(omul) nsusi este Dumnezeu si c restul este tcere".
Binenteles c aceasta nu este o idee crestin, ci una pgn. Cci scopul "Yogi crestine"
este de a folosi tehnica yoga sub numele de "meditatie crestin", pentru a obtine efecte de
relaxare, multumire si pasivitate mental, care s favorizeze receptarea fr impedimente

a ideilor si experientelor cu finalitate demonic. "De ndat ce veti executa respectiva

"mudra" sau "asana" (pozitii yoga) corpul dumneavoastr se va relaxa si v va cuprinde o
senzatie general de bine".
Exercitiile produc "un efect de un calm exceptional". "Relaxarea general se instaleaz
nc de la nceput, cu o senzatie foarte durabil de bine si chiar euforic. Dac nervii ne
sunt tensionati si surmenati, ei, prin aceste exercitii, se calmeaz si oboseala dispare n
scurt timp". "Scopul eforturilor unui yoghin este acela de a-si amuti sinea gnditoare si de
a nchide ochii n fata tuturor ispitelor".
Starea euforic pe care o produce yoga "se poate numi foarte bine: o stare de sntate,
care ne ngduie s facem mai mult si mai bine pe plan fizic mai nti, apoi pe planul
spiritual al religiei crestine. Cuvntul cel mai apt s descrie aceast stare, este acela de
multumire; o multumire att trupeasc, ct si sufleteasc, care ne predispune...la o viat
spiritual".
Aceast stare schimb ntreaga personalitate a celui ce o ncearc: "Hatha Yoga
influenteaz caracterul n bine. Dup cteva sptmni de exercitii, persoana adult
admite c nu se mai recunoaste pe sine, si oricine va putea constata schimbri n modul
su de a fi si de a reactiona. El este mai blnd si mai ntelegtor. Primeste cu calm orice
ntmplare. Este multumit... ntreaga sa personalitate este schimbat si el nsusi si-o simte
din ce n ce mai deschis; de aici decurge o conditie aproape permanent de euforie si de
"multumire"".
Dar acestea nu sunt dect fazele intermediare premergtoare atingerii scopului, la care se
ajunge nu dup mult timp. "Devenind n doar cteva sptmni foarte contemplativ, am
observat c rugciunea mea capt caracteristici cu totul noi".
Ajungnd la o stare extraordinar de calm, autorul remarc "usurinta cu care se putea
concentra asupra unui obiect oarecare". El devenea "mai receptiv la impulsurile si
sugestiile ce-i veneau din cer". "Prin practica Yoga persoana devine mai receptiv si mai
supl n gndire, si astfel mai deschis fat de schimburile personale dintre suflet si
Dumnezeu, care sunt semnele unei vieti cu adevrat mistice". Chiar si pentru un "yoghin
nceptor" rugciunea este "dulce" si "mbrtiseaz omul n ntregime".
Persoana este relaxat si "gata s vibreze la atingerea Duhului Sfnt, si s primeasc cu
bucurie ceea ce Dumnezeu, n buntatea Sa, binevoieste s ne lase s simtim". "Ne vom
pregti fiinta, astfel nct ea s fie n permanent pregtit pentru aceast cuprindere,
aceast apucare, care este, fr ndoial, cea mai nalt form a contemplatiei crestine".
"n fiecare zi exercitiile si ntreaga disciplin Yoga faciliteaz curgerea n mine a harului
lui Hristos. Foamea de Dumnezeu creste n permanent, la fel si setea mea de dreptate si
dorinta arztoare de a fi crestin n adevratul sens al cuvntului".
Oricine ntelege natura nselciunii diavolesti sau a falsei experiente duhovnicesti (vezi
mai jos capitolul despre "nselciunea diavoleasc") si va identifica n descrierea acestei
mostre de "Yoga crestin" tocmai trsturile persoanei, care, din punct de vedere

spiritual, rtceste, fie n directia religiilor pgne, fie n cea a experientelor "crestine"
sectare. n amndou aceste directii avem de-a face cu aceeasi "deschidere" si cu aceeasi
dorint de a fi "cuprins" sau "apucat" de un "duh"; aceeasi cutare, nu de Dumnezeu, ci
de "consolri spirituale", aceeasi auto-intoxicare care este luat drept "stare de gratie";
aceeasi usurint de necrezut cu care oricine devine deodat "contemplativ" si "mistic";
aceleasi "revelatii mistice" si stri pseudo-spirituale.
Acestea sunt trsturile distinctive ale tuturor acelora care se afl n aceast stare aparte
de nselciune diavoleasc. ns autorul acestei asa-zise "Yoga crestin", fiind clugr
benedictin, mai adaug niste "meditatii" speciale, att de gritoare pentru duhul "misticii"
romano catolice din ultimele sute de ani, n care este ngduit jocul pe teme crestin al
tuturor fanteziilor.
Astfel, n urma meditatiei pe o tem din slujba catolic de Crciun, el ncepe "s vad"
Pruncul n bratele Mamei Sale: "Privesc; nimic altceva. Idei, imagini, asociatii de idei:
Mntuitor-Rege-Lumin-Nimb-Pstor-Prunc, - din nou Lumin - se perind unele dup
altele si trec pe lng mine... Toate aceste piese dintr-un joc magic de cuburi puse la un
loc mi naste n minte o idee... o viziune tcut a ntregului mister al Nasterii lui Hristos".
Orice persoan, ct de putin avizat asupra tririi duhovnicesti ortodoxe, vede c acest
biet "yoghin crestin" este victima unor demoni mai mrunti, care i pndesc pe cuttorii
de "experiente spirituale". El nici mcar n-a vzut un "nger de lumin", ci a czut prad
propriilor sale "nchipuiri religioase", produse de o minte bolnav si de o inim total
nepregtite pentru purtarea unui rzboi nevzut contra nselciunilor diavolesti.
Astfel de "meditatii" se practic astzi ntr-un numr important de mnstiri romanocatolice.
Faptul c aceast carte se ncheie cu un articol semnat de traductorul francez al
Filocaliei, dndu-se chiar si cteva fragmente de texte filocalice, nu demonstreaz altceva
dect prpastia care i desparte pe acesti diletanti de adevrata spiritualitate ortodox,
spiritualitate ce rmne cu desvrsire ascuns de ochii "nteleptilor" contemporani, care
nu i pricep nici mcar limbajul.
O indicatie suficient pentru incompetenta autorului de a recepta corect mesajul
Filocaliei, este c el numeste "rugciune a inimii", gestul facil de a recita silabe n ritmul
btilor inimii. Or, n traditia patristic ortodox rugciunea inimii este una din cele mai
nalte forme de rugciune, dobndit foarte rar de monahi, dup multi ani de nevointe
ascetice si sub ndrumarea unui duhovnic ncercat.
Vom comenta pe larg pericolul practicrii acestei yoga asa-zise crestin, cnd vom vedea
c are trsturi comune cu alte forme de meditatie oriental, care li se ofer credinciosilor
crestini din zilele noastre.
2."Zen-ul crestin"

Cartea preotului catolic irlandez William Johnston Christian Zen (Harper & Row, New
York, 1971) descrie mai pe ntelesul tuturor o alt practic religioas oriental. Acest
autor porneste, ca si autorul crtii "Yoga crestin" din acelasi punct: un sentiment de
adnc nemultumire Fat de crestinismul occidental, n general, si dorinta de a-l mbogti
cu dimensiunea unei contemplatii pierdute. "Foarte multi, pierznd legtura cu vechile
forme de rugciune, si care, n acelasi timp, nu mai sunt multumiti de pietatea trecutului,
caut ceva care s satisfac aspiratiile sufletului modern".
"Contactul cu spiritualitatea Zen... a deschis noi ci, descoperindu-mi c exist n
crestinism posibilitti la care nici nu visasem". O persoan poate "s practice Zen-ul ca pe
o modalitate de a-si lrgi si adnci propria credint crestin".
Tehnica zen-ului japonez este foarte asemntoare cu yoga indian - din care de fapt si
deriv -, desi este cu mult mai simpl. Este vorba tot de o postur corporal (dar lipseste
varietatea posturilor fizice din yoga), de o tehnic a respiratiei, de repetarea unei formule
"sacre" dup dorint, precum si alte mici detalii caracteristice zen-ului.
Scopul lor este, ns, identic cu cel din yoga: Prsirea gndirii rationale si atingerea unei
stri de liniste si de meditatie calm. Pozitia seznd "mpiedic ratiunea discursiv si
gndirea" si faciliteaz "coborrea n centrul propriei fiinte, printr-o contemplare tcut si
lipsit de imagini". Senzatia astfel obtinut este asemntoare aceleia de pe urma
consumului de droguri, cci "persoanele care au folosit sau folosesc droguri nteleg
ntructva natura experientelor Zen, fiind sensibilizati asupra faptului c n mintea
omeneasc exist adncimi demne de explorat".
Toate acestea nu mpiedic deschiderea "ctre o nou abordare a lui Hristos, mai putin
dualist si mai apropiat de conceptia religioas oriental". Chiar si cel mai nceptor n
meditatia Zen are posibilitatea s ating "o senzatie de comuniune si s aib sentimentul
unei prezente supranaturale", mpreun cu savoarea unei "tceri mistice"; prin Zen, starea
de contemplatie, care pn acum le era rezervat doar ctorva "mistici" initiati, este
"lrgit", astfel, nct "cu totii au viziuni si ajung la "samadhi" (iluminare).
Autorul crtii "Christian Zen" vorbeste de o nnoire a crestinismului afirmnd c
experientele care duc la ea pot fi avute de oricine, fie el crestin sau necrestin. "Cred c
exist un sentiment esential al iluminrii, care nu este nici crestin nici budist, ci pur si
simplu omenesc".
Si cu adevrat, la o Conventie pe temele meditatiei Zen, care a avut loc lng Kyoto,
"lucrul surpriztor a fost absenta desvrsit a unei credinte comune, care s-i uneasc pe
cei prezenti. Pe nimeni nu prea s intereseze ctusi de putin ce credea sau ce nu credea
cellalt si nimeni, din cte pot s-mi amintesc, nu a pomenit nici mcar o singur dat
numele lui Dumnezeu".
Acest tip de meditatie agnostic prezint mari avantaje din perspectiva scopurilor
"misionare", pentru c "poate fi acceptabil si pentru cei care nu (mai) au credint, dar au
o constiint ncrcat sau le e team c Dumnezeu a murit. Astfel de oameni nu au

niciodat nimic mpotriv s stea jos si s respire adnc. Pentru ei aceast "meditatie"
reprezint o cutare, si mi-am dat scama c ...cei ce caut astfel, gsesc pn la urm pe
Dumnezeu. Nu pe Dumnezeul antropomorfic pe care l-au respins, ci fiinta infinit n care
trim, ne miscm si suntem".
Experienta de "iluminare" descris mai sus este deci esential aceeasi cu experientele
"cosmice" ntlnite n samanism si n multe alte religii pgne. "Eu nsumi sunt convins
c se afl zgzuite n noi torente nesfrsite de bucurie, care pot fi eliberate prin
meditatie, care uneori izbucnesc cu o fort ce ne umple fiinta de o bucurie att de
extraordinar, nct nici nu ne dm prea bine seama de unde ne vine".
Autorul chiar a fost surprins s constate c experientele Zen sunt foarte asemntoare cu
cele penticostale, ceea ce l-a hotrt s primeasc "Botezul Duhului" la una din
"ntlnirile harismatice". Dup care a concluzionat: "Revenind la adunarea penticostal,
mi se pare c punerea minilor, rugciunile fratilor, ajutoarele lor ctre ceilalti, toate
acestea constituie forte capabile s elibereze potentialul uman de iluminare psihic, mai
ales n cazul persoanei care practic cu perseverent meditatia zazen".
Natura experientei penticostale sau "harismatice" va fi examinat n capitolul sapte al
acestei crti.
*
Modul si motivele pentru care Ortodoxia respinge aceste practici sunt aceleasi ca si n
cazul yogi asa-zis crestine. Deosebirea ntre "Zenul crestin" si "Yoga crestin" este c,
primul este mai popular si nu att de ezoteric ca cea de-a doua. Iar persoanele capabile s
afirme c experientele agnostic-pgne, de tip Zen, pot constitui "baza unei rennoiri
mistice crestine", sunt cu totul strine de adevrata si marea traditie patristic ortodox,
care presupune o credint arztoare, convingeri adevrate si lupt intens ascetic.
Vedem ns cum acest autor ignorant al traditiei filocalice nu ezit s trasc Filocalia si
"marile scoli ale Ortodoxiei" n paginile crtii sale, zicnd c si ele ajut la obtinerea unei
stri de "liniste si pace contemplativ" si c sunt tot attea exemple de "practici Zen din
interiorul traditiei crestine". El recomand chiar si rostirea rugciunii lui Iisus n timpul
meditatiei Zen, pentru cei care doresc.
Dar aceast ignorant devine cu deosebire periculoas atunci cnd ea se slsluieste n
cineva chemat s instruiasc pe altii si care, la cursurile sale, recomand studentilor si s
experimenteze "misticismul seznd n pozitie zazen, timp de patruzeci de minute n
fiecare sear".
Toate acestea se ntmpl pentru c trim vremuri cnd proorocul mincinos se afl si n
persoana cte unui ins bine intentionat dar ignorant, care, cu convingerea c lupt pentru
fericirea aproapelui, nu face altceva dect s-l mping la dezastrul psihic si spiritual.

3. Meditatia transcendental
Tehnica de meditatie oriental cunoscut sub numele de "Meditatie Transcendental"
(sau pe scurt MT), a atins n putini ani un asemenea grad de popularitate, mai ales n
America, si este propovduit prin mass-media ntr-un mod att de zgomotos, nct orice
persoan care vrea s studieze serios curentele religioase contemporane, este tentat s o
lase la o parte, considernd-o un produs supradimensionat al industriei publicitare
americane. Tentatie care ar constitui o greseal, pentru c n aspectele sale de baz MT
nu difer semnificativ de Yoga sau de Zen, iar la o privire mai atent, se dovedeste chiar
a fi mai autentic "oriental", dect oricare din formele sincretice si artificiale ale "yogi
crestine" sau "zenului crestin".
Potrivit unui manual, devenit deja clasic despre aceast miscare * , "meditatia
transcendental" (MT) a fost adus n America (unde a avut un succes spectaculos) de un
yoghin indian destul de "neortodox", pe nume Maharishi Mahesh Yogi, ncepnd s
capete un puternic avnt mai ales dup 1961. n 1967 publicitatea sa a ajuns la apogeu
cnd binecunoscutul grup de muzic "Beatles" s-a convertit la MT, renuntnd astfel la
droguri; dar grupul a abandonat n scurt vreme miscarea (continund ns s mediteze) si
Maharishi a intrat astfel n declin, cu att mai tare cu ct turneul su american din anul
urmtor, de data aceasta efectuat mpreun cu un alt grup de cntreti convertiti (pe nume
"Beach Boys") s-a dovedit a fi un dezastru financiar.
* Toate citatele din acest capitol sunt extrase din cartea lui Jhan Robbins si David Fisher
Tranquility Without Pills - All about Transcendental Meditation (Calm fr pastile meditatia transcendental de la A la Z), Peter H. Wyden, Inc; N.Y.,1972
Totusi miscarea a continuat s creasc: pn n 1971 existau cam 100.000 de "meditatori"
si 2000 de instructori calificati, ceea ce o fcea de departe cea mai important miscare de
"spiritualitate oriental" din America. n 1975 miscarea a atins apogeul, cu aproape
40.000 de cursanti n fiecare lun si cu peste 600.000 de simpatizanti. n toti acesti ani ea
s-a folosit intens n cadrul armatei, n nvtmntul de stat, n nchisori, spitale, anumite
grupuri religioase, si chiar n interiorul unor parohii ale Arhiepiscopiei grecesti din
America, fiind considerat o form neutr de "terapie mental", compatibil cu orice
practic sau credint religioas.
Cursurile MT sunt, trebuie s-o spunem, parc special croite pentru modul de viat
american, ele fiind chiar numite cu simpatie "cursuri despre cum s fii fericit fr s
ncerci cu adevrat". Maharishi nsusi le numeste tehnici care sunt la fel de usoare
"precum splatul pe dinti". Maharishi a fost chiar aspru criticat de alti yoghini hindusi pe
motivul c vulgarizeaz vechea traditie indian Yoga si c pune la ndemna maselor,
pentru bani, practici ezoterice milenare (n 1975 taxele pentru un curs erau de 125 $, 65 $
pentru studenti, si progresiv mai ieftine pentru elevi de liceu, elevi de gimnaziu si
prescolari).
n scopurile, premisele si rezultatele sale, MT nu difer semnificativ de "Yoga crestin"
sau de "Zen-ul crestin"; sau difer doar printr-o simplificare extrem a tehnicilor si a

ntregii sale filosofii, prin usurinta cu care se ajunge la rezultatele dorite.

Ca si ele, MT nu necesit nici un fel de convingeri, capacitate de ntelegere sau coduri
morale si nici mcar s fii de acord cu filosofia sau ideile sale". Ea este pur si simplu o
tehnic, care "se bazeaz pe tendinta natural a mintii de a cuta fericirea si plcerea... n
timpul meditatiei transcendentale mintea cursantului trebuie s urmreasc exact lucrul
care i se pare mai firesc si mai plcut n acel moment".
"Meditatia transcendental este n primul rnd o practic si numai dup aceea o teorie. Si
este esential ca la nceput persoana s nu-si foloseasc deloc capacitatea de gndire
intelectual".
Tehnica conceput de Maharishi este aceeasi n toate centrele MT din lume: Dup dou
cursuri introductive, persoana plteste taxa si apoi merge la "initiere", ducnd cu sine o
colectie aparent bizar de obiecte, dar invariabil aceeasi: trei varietti de fructe dulci, cel
putin sase flori proaspete, si o batist curat.
Aceste articole sunt puse ntr-un cos si introduse n "camera de initiere" care este foarte
mic si n care se afl o mas cu portretul guru-lui lui Maharishi deasupra; pe aceast
mas, pe care arde tmie si pe care se afl o lumnare aprins n permanent, se plaseaz
si cosul cu ofrande. Discipolul se afl singur n acea ncpere mpreun cu nvttorul
su, care trebuie s fi fost si el obligatoriu initiat si instruit de Maharishi personal.
Ceremonia din fata portretului dureaz o jumtate de or si const dintr-o intonare usoar
a unei melodii n cuvinte sanscrite (al cror nteles rmne necunoscut initiatului) si, de
asemenea, din intonarea numelor "maestrilor" yoga din trecut. La sfrsitul ceremoniei,
initiatului i se desemneaz o "mantra", adic un cuvnt sanscrit secret, care trebuie repetat
fr ntrerupere n timpul meditatiei si pe care nu are voie nimeni s-l cunoasc n afar
de maestrul celui n cauz.
Traducerea englez a acestei ceremonii nu este niciodat dezvluit celor ce se initiaz;
ea este cunoscut doar de nvttori si de cei care sunt ei nsisi initiatori. Ea exist ns
ntr-un manual nepublicat, intitulat "The Holy Tradition" (Sfnta Traditie) iar textul su a
fost tiprit mai nou ca pamflet separat de "Spiritual Counterfeits Proiect" (Dosarul Falsuri
Spirituale) din Berkeley.
Aceast ceremonie nu este nimic altceva dect traditionalul ritual hindus de nchinare la
zeii (puja), n care se includ guru zeificat al lui Maharishi (Shri Guru Dev) si ntregul sir
de "maestri", prin care el nsusi si-a primit initierea.
Ritualul se ncheie cu o serie de douzeci si dou de "ofrande" aduse n fata guru-lui lui
Maharishi (adic a portretului su), dup fiecare ofrand adus rostindu-se cuvintele "M
plec n fata lui Shri Guru Dev". La ncheierea ceremoniei, initiatorul se pleac pn la
pmnt n fata portretului lui Shri Guru Dev si l invit si pe cel ce se initiaz (novice) s
fac la fel; numai dup acest moment se cstig statutul de initiat. (Plecciunea nu este
obligatorie pentru initiat, dar ofrandele sunt).

Iat cum este introdus agnosticul modern, de cele mai multe ori pe nesimtite, n sfera
practicilor hinduiste; el este condus spre a executa un gest la care strmosii si crestini nu
ar fi consimtit niciodat, prefernd s fie mai curnd ucisi n cele mai sngeroase torturi.
Acest gest se numeste nchinare la idoli. n plan spiritual, explicatia succesului
spectaculos al meditatiei transcendentale const n "simpla" comitere a acestui pcat
capital si nu neaprat n respectarea tehnicii psihice n sine.
Odat initial, practicantul meditatiei transcendentale mediteaz cte douzeci de minute
de dou ori pe zi (exact timpul recomandat si de "Yoga crestin"), lsndu-si mintea s se
desfsoare liber si repetnd "mantra" ct mai des consider el necesar; experientele care
apar sunt supuse frecvent controlului maestrului.
Foarte curnd persoana ncepe deja s ptrund ntr-o nou stare de constiint, care nu
este nici de somn si nici de veghe. Ea este starea de "meditatie transcendental". Cci
"meditatia transcendental produce o stare de constiint, care nu se poate compara cu nici
o experient trecut a persoanei respective sau care se poate compara doar cu starea de
meditatie Zen la care se ajunge ns dup ani ndelungati de practic intens".
"Spre deosebire de tehnicile orientale de tip yoga, care cer eforturi de ani de zile pentru a
se ajunge la o performant, practicnd meditatia transcendental, se ajunge practic la
aceleasi rezultate ntr-un interval de minute". Din unele mrturii personale aflm c este
vorba de o "stare de mplinire", asemntoare senzatiei din urma consumului de droguri.
Dar Maharishi prefer s o descrie n termeni hindusi mai traditionali: "Cnd individul a
atins performanta de a-si constientiza permanent aceast stare, se cheam c a atins
nivelul constiintei cosmice, telul oricrui adevrat meditator". n strile avansate de MT
se trece la executarea de pozitii yoga, dar acestea nu sporesc neaprat calitatea tehnicii de
baz; si nici nu sunt cerute exercitiile de disciplin fizic obisnuite.
Odat "starea de existent transcendental" atins, nu se mai cer dect cele patruzeci de
minute de meditatie zilnic, cci MT nu este destinat pentru o viat dus n recluziune,
ca n India, ci se adreseaz (n America) celor cu o viat activ n societate. "Meritul" lui
Maharishi const, asadar, n aceea c el a pus la ndemna tuturor practici care pn
atunci fuseser rezervate doar ctorva alesi.
Aceste mase gseau n MT rezolvarea tuturor problemelor lor: Drogatii reuseau s se lase
de droguri, familiile se refceau, toat lumea devenea mai fericit si mai sntoas; fetele
instructorilor MT erau n permanent zmbitoare si plesnind de bucurie. Cci MT nu
nlocuieste alte religii, ci "le ntreste" pe cele care exist deja, indiferent de credinta lor.
"Crestinii" protestanti sau catolici gsesc si ei c aceast practic le adnceste propria
religie si le-o mbogteste cu noi ntelesuri.
Succesul facil si spectaculos al MT, desi simptomatic pentru pierderea progresiv a
valorilor si a mentalittii autentic crestine n omenirea contemporan, a fost in acelasi
timp cauza declinului meditatiei transcendentale nssi. Poate mai mult dect oricare alta
din miscrile de "spiritualitate oriental", MT a avut caracterul unei "mode", iar ambitia

proclamat de Maharishi de a "initia" ntreaga omenire este n mod evident condamnat

la esec.
Dup anul de vrf 1975, nscrierile la cursuri MT au sczut stabil si att de dramatic nct
n 1977 organizatia a anuntat deschiderea unei noi serii de cursuri pentru "avansati" cu
scopul vdit de a recstiga popularitatea pierdut. Ele ambitionau s-i nvete pe initiati
cum s dobndeasc "siddhis" sau "puteri supranaturale", adic cum s treac prin zid,
cum s devin invizibili, cum s leviteze si s zboare n aer, si asa mai departe.
Noul program a fost ntmpinat cu cinism, n pofida faptului c brosura sa publicitar
afisa pe copert un "meditator" n plin "levitatie" (vezi revista Time, 8 aug.1977). Dac
aceste cursuri (care cost pn la 3000 de dolari) vor produce sau nu rezultatele pretinse care tin de recuzita fachirului din Ceylon (vezi mai sus) - nu stim. Dar n orice caz, MT
este dovedit a fi o faz a interesului pentru ocultism, manifestat de societatea uman n
a doua parte a secolului XX. Iar rezultatele acestui interes sunt si ele gritoare. S-au dat
publicittii multe cazuri de instructori si discipoli MT, care au fost loviti de maladiile
obisnuite ale celor care se ocup cu practici oculte: boli mintale si nervoase, sinucideri,
tentative de crim, posedri de natur demonic.
n 1978, Curtea Federal a Statelor Unite a luat pn la urm hotrrea c MT este ntradevr de natur religioas si deci predarea ei n scoli este interzis *: textul complet al
deciziei federale n cazul Malnak contra Maharishi Mahesh Yogy **. Aceast decizie va
limita fr ndoial si mai mult influenta "MT" n care multi vor continua poate s vad o
form de meditatie compatibil cu crestinismul; atitudine care, din pcate, exist si
constituie si ea un trist semn al vremilor.
* Vezi MT in court "MT n fata instantei"
** Spiritual Counterfeit Project (Dosarul Falsuri Spirituale), P.O. Box 4308, Berkeley,
Ca., 94704

V. "NOUA CONSTIINTA RELIGIOASA" CULTELE ORIENTALE DIN

AMERICA ANILOR '70
n general se poate afirma c influenta ideilor si practicilor religioase orientale asupra
unui Occident odinioar crestin a atins n decada anilor '70 proportii nemaintlnite. Sub
form de culte si miscri religioase orientale (si pseudo-orientale), aceste idei au
proliferat mai ales n America, tara care cu cel mult dou decenii n urm era considerat
nc "provincial" (cu exceptia ctorva orase mari), datorit faptului c orizontul ei
spiritual era constituit n cea mai mare parte de religiile protestant si romano-catolic.
Cauza acestei proliferri se gseste n amara deziluzie a generatiei de dup cel de-al II-lea
Rzboi Mondial, care s-a manifestat n anii 1950 prin protestele sterile si libertinismul
moral al asa numitei generatii "beat", * al crei interes pentru religiile orientale pornise

dintr-o nemultumire fat de "crestinism", fiind initial o preocupare a cercurilor

universitare si studentesti.
* Beat = adj. care se afl n stare de epuizare, vlguit de sentimentul fermittii morale;
care se refer la bitnici. Bitnic: (engl. american, beatnik: beat + yiddish-nik, sufix ce
denot o persoan) persoana care se revolt mpotriva moralei sociale conventionale prin
mod de comportare sau si de mbrcminte si care se pasioneaz dup moduri de expresie
si filosofii exotice (WEBSTER'S New Collegiate Dictionary, ed. a 8-a (n. tr)).
A urmat apoi generatia "hippie" a anilor 1960 mpreun cu muzica "rock", cu consumul
de droguri halucinogene si cu dorinta de a obtine cu orice pret stri de "constiint lrgit".
Tineretul american se avnta, fie n miscrile politice protestatare (n special contra
rzboiului din Vietnam), fie ntr-o practicare fervent a cultelor religioase orientale. Este
perioada cnd guru indieni, lama tibetani, maestri de zen japonez si multe alte feluri de
"ntelepti", vin n Occident spre a gsi aici multimi de tineri setosi s le soarb nvttura
si s le asigure astfel un succes si o notorietate la care swamii din deceniile anterioare nici
nu visaser s ajung vreodat.
Acesti tineri au nceput astfel s cltoreasc pn la marginile lumii n cutarea
ntelepciunii sau a nvttorului sau a drogului, care s le aduc "pacea" si "libertatea"
att de mult dorit.
n anii 70 generatia "hippie" este urmat de o a treia, mai linistit, mai putin nclinat spre
demonstratii si miscri de strad si mai putin zgomotoas n comportament; dar n acelasi
timp mult mai implicat n religiile orientale, a cror influent ptrunsese deja n
mentalitatea general cu mult mai adnc dect nainte.
Pentru multi componenti ai acestei generatii, "cutrile" pe plan spiritual si religios erau
ncheiate: ei gsiser n doctrinele orientale o filozofie pe gustul lor, pe care acum o
practicau cu seriozitate. Mai ales n America, un numr de miscri religioase orientale se
aclimatizaser deja, devenind "occidentale": exist n prezent "mnstiri" budiste
compuse n ntregime din convertiti americani si europeni si apar, ca noutate absolut,
guru si maestri Zen proveniti din etnici occidentali.
Vom oferi n continuare cteva tablouri ale unor evenimente semnificative de la mijlocul
anilor '70 privitoare la ideile si practicile dominante din mediile tinerelului american, care
constituie fr ndoial "avangarda" tineretului din ntreaga lume. Primele dou tablouri
prezint o mai superficial implicare n religiile orientale, de felul celei caracteristice
anilor '60; ultimele dou n schimb sunt revelatorii pentru o transformare de substant a
mentalittii americane n directia indicat de miscrile religioase orientale.
1. Hare Krishna la San Francisco
"Pe o strad mrginas parcului Golden Gate din zona rezidential Haight-Ashbury a
orasului San Francisco se afl un templu al Constiintei Krishna... Deasupra intrrii n

templu stau scrise cu litere de lemn lungi de dou picioare cuvintele "Hare Krishna".
Ferestrele mari ca niste vitrine din fat sunt acoperite cu pturi n culorile rosu si
portocaliu.
Sunetul muzicii dinuntru si al vocilor care cnt ptrund pn afar, n strad, n interior,
peretii sunt plini de tablouri n culorile cele mai vii, pardoseala este acoperit cu covoare
rosii groase iar n aer pluteste fum de lmie, semn c ritualul este n plin desfsurare.
Cei dinuntru murmur o melodie n cuvinte sanscrite de abia auzite. Camera este
aproape plin, vreo cincizeci de persoane ce sed pe jos, si par cu totii foarte tineri.
Grupati n fat se afl alti douzeci, brbati si femei, mbrcati n robe largi, n culorile
portocaliu si galben sofran si avnd nasurile vopsite n alb. Multi dintre brbati au
capetele rase cu exceptia unei suvite n form de coad de cal, iar femeile au cte un mic
semn rosu n mijlocul fruntii. Tinerii care stau pe jos sunt mbrcati n mod obisnuit, cu
nimic deosebiti de rezidentii din Haight-Ashbury, legati cu benzi late la frunte, purtnd
plete, brbi (brbatii) si diverse combinatii de inele, brtri, clopotei si mrgele; cu totii
particip cu entuziasm la ceremonie. Cei cam zece care stau mai n spate par c se afl
acolo pentru prima dat.
Vocile care intonau mantrele ceremoniale si intensific ritmul si volumul. Dou din
fetele n robe galben-sofran au nceput s danseze n ritmul cntului. Dirijorul acestui cor
a nceput s strige unele din cuvintele cntecului, pe care apoi ntregul grup le repet,
strduindu-se s imite intonatia si ritmul liderului-dirijor. Multi dintre participanti au n
mini instrumente muzicale la care cnt. Liderul are o tob n care bate n ritmul
cntatului. Fetele care danseaz cnt n acelasi timp la timbale. Un tnr sufla ntr-o
scoic de mare, altul cnta la tamburin. Pe pereti sunt peste o duzin de tablouri cu scene
din Bhagavad-Gita.
La un moment dat cu totii au nceput s cnte foarte tare, att din gur ct si la
instrumente. Tobele bat fr contenire. Multi dintre discipoli au nceput s strige unele
cuvinte cu voce tare, ridicndu-si minile n sus n mijlocul cntrii generale.
Conductorul ceremoniei a ngenuncheat n fata portretului nftisndu-l pe "maestrul
spiritual" al grupului, care se afla ntr-o mic urn n fata ncperii. Cntarea a culminat
cu un crescendo asurzitor dup care s-a curmat brusc. Celebrantii au ngenuncheat si ei cu
capetele la pmnt n vreme ce conductorul a rostit o rugciune scurt n sanscrit. Dup
care se strig de cinci ori "slav si mrire discipolilor adunati aici", cuvinte pe care toti
ceilalti le repet nainte de a se ridica. *
* Charles Glock si Robert Bellah, The New Religious Consciousness - Noua constiint
religioas, University of California Press, Berkeley, 1976, pp. 31-32
Acesta este un ceremonial tipic al miscrii "Krishna Consciousness" (constiinta Krishna)
ntemeiate n America n 1966 de un fost om de afaceri american pe nume A. C.
Bhaktivedanta. Scopul lui a fost acela de a oferi disciplina bhakti yoga hindus tineretului
dezorientat si cuttor de nou din lumea occidentala. Dac n fazele mai timpurii (anii '50
si nceputul anilor '60) interesul pentru religiile orientale se limitase mai mult la o
investigare intelectual fr mari implicri personale, n noua faz se cerea s participi la

partea concret a cultului cu toat inima. Bhakti Yoga nseamn s te unesti total cu
"zeul" pe care ti l-ai ales, adic s-l iubesti si s i te nchini, si s-ti transformi ntreaga
viat n functie de aceast preocupare central. Prin intermediul acestor mijloace
irationale de adorare (cntri, muzic, dans, gestic) mintea se "extinde" si intr n starea
de "constiint Krishna" care - dac particip la ea un numr suficient de persoane - se
presupune c reuseste s pun capt zbuciumului si haosului contemporan si s deschid
larg portile unei epoci noi (new age) a pcii, iubirii si comuniunii.
Togele cele viu colorate ale "Krishni-lor" au devenit n scurt timp un spectacol obisnuit
pe strzile din San Francisco, mai ales ntr-o anumit zi pe an cnd o imens statuie
reprezentnd "zeul" lor a fost transportat prin Golden Gate Park ctre ocean, ceremonie
la care toti au participat conform ntregului ritual hindus, un spectacol tipic pentru India
pgn, dar o adevrat noutate pentru America "crestin". De la San Francisco miscarea
s-a rspndit n ntreaga Americ si n Europa de Vest, pn n 1974 aflndu-se n
ntreaga lume 54 de temple Krishna, multe dintre ele pe lng colegii (licee) si
universitti, dat fiind c membrii cultului sunt cu totii foarte tineri.
Moartea recent (raportat la anul 1979, n. tr. ) a fondatorului acestei miscri a ridicat
unele probleme privitoare la viitorul acesteia; si ntr-adevr, numrul membrilor si a mai
sczut, desi a rmas n continuare important. Semnificatia acestei miscri este oricum
foarte clar: ea constituie nc un "semn al vremilor" de care credinciosii crestini ar face
bine s tin seama; cci astzi multimi de tineri si caut un dumnezeu la care s se
nchine si cad astfel ntr-o idolatrie care nu pare s-i tulbure deloc.
2. Guru Maharaj-ji pe Astrodomul din Houston
Pn n toamna lui 1973 un numr de guru orientali din scoala mai nou condus de
Maharishi Mahesh Yogi cu a sa meditatie transcendental fcuser deja n Vest un numr
imens de prozeliti, devenind - desigur, pentru1 un foarte scurt timp - regii efemeri ai
spectacolelor publicitare.
Guru Maharaj-ji a fost cazul cel mai extravagant si poate mai revolttor, n vrst de
cincisprezece ani, el fusese deja proclamat "dumnezeu" iar familia lui (compus din
mam si trei frati) era "sfnta familie"; organizatia lui, "Misiunea Luminii Divine", avea
comunitti (ashram-uri) n ntreaga Americ. Cei 80.000 de prozeliti ai lui, ca si cei ai lui
Krishna, trebuiau s renunte la plcerile lumesti si s mediteze n scopul de a obtine
starea de constiint "lrgit" (sau "extins") care s le aduc pacea desvrsit, fericirea si
"extazul" - adic o stare n care totul n jur este minunat si perfect exact asa cum este. Cu
ocazia unei initieri speciale n care ei "primesc stiinta", discipolilor li se arat nuntrul
lor o lumin foarte intens si nc trei semne pe baza crora mai trziu pot s-si continue
meditatia singuri (The New Religious Consciousnes). Pe lng aceast "stiint", discipolii
acestia mai sunt uniti si n credinta c Maharaj-ji este "Stpnul Universului", care a venit
s instaureze o nou er (new age) de pace pentru ntreaga omenire.
Timp de trei zile n noiembrie 1973 "Misiunea Luminii Divine" a nchiriat Astrodomul
din Houston (o baz sportiv imens n ntregime acoperit), cu scopul de a organiza

acolo "evenimentul cel mai sfnt si mai semnificativ din istoria omenirii". Prozelitii din
ntreaga lume (cu totii foarte tineri si n marea lor majoritate adolescenti) aveau s vin
acolo pentru a se nchina "zeului" lor si pentru a ncepe convertirea Americii (prin
intermediul mass-mediei pe care organizatorii avuseser deja grij s-o invite); toti aveau
s fie uniti n aceast nchinare, punnd astfel un nou nceput noii epoci (new age, n
engl. n orig.) a omenirii. Evenimentului i s-a ales titlul potrivit de "Mileniul 73".
Un exemplu tipic de prozelit Maharaj-ji care actioneaz din convingere a fost Rennie
Davis, agitator politic de stnga si unul dintre "Cei 7 din Chicago" acuzat de a fi incitat la
revolt n timpul Conventiei Democratice Nationale din 1968. Vara anului 1973 si-a
petrecut-o tinnd conferinte de pres si discursuri pentru oricine voia s-l asculte, mesajul
lui ctre America fiind urmtorul: "Guru Maharaj-ji este cel mai mare eveniment din
istoria omenirii si noi habar nu avem... mi vine s urlu pe strzi. Dac am sti cine este,
ne-am tr n patru labe din toate colturile Americii ca s ne odihnim la picioarele lui". *
* Robert Greenfield, The Spiritual Supermarket, -Piata de idei religioase. Saturday
Review Press. New York. 1975. D. 43
Cci ntr-adevr asa i se si nchinau prozelitii lui Guru Maharaj-ji: prosternndu-se cu
fruntea pn la pmnt si rostind o expresie sanscrit de adorare. Aparitia lui la "Mileniul
73" a fost primit cu ovatii colosale, n timpul spectacolului el stnd pe un tron nalt si
avnd pe cap coroana de aur "a lui Krishna". Pe tabelele de afisaj electronic ale
astrodomului aprea n flasuri cuvntul "D-U-M-N-E-Z-E-U". Masele de tineri ajunse la
un paroxism isteric plngeau de bucurie; numeroase grupuri dansau pe scen iar orchestra
cnta 'The Lord of the Universe" (Stpnul Universului) - cu textul si muzica adaptate
dup un imn protestant. *
* ibid, pp. 80, 94
Toate acestea, s retinem, ntr-o Americ totusi "crestin". Evenimentul relatat depseste
deja sfera nchinrii la "dumnezei" pgni. Pn acum ctiva ani o asemenea adulare a
unei persoane n viat ar fi fost de nenchipuit n orice tar civilizat (i. e. crestin); dar
acum el este un fapt obisnuit pentru multi dintre cei care-si "caut" o religie n lumea
occidental de astzi. Ceea ce am descris mai sus nu este dect o "vizionare " a nchinrii
la Antihrist ce va fi la sfrsitul timpului, de nchinare adic la cel care se va "nlta mai
presus de tot ce se numeste Dumnezeu, dndu-se pe sine drept dumnezeu" (II Tes 2, 4).
"Mileniul 73" pare s fi atins culmea celebrittii lui Maharaj-ji, desi la eveniment nu au
participat dect 15000 de persoane, cu mult mai putine dect s-a scontat. In plus, nu s-au
produs nici un fel de "minuni" sau semne extraordinare care s demonstreze c "noua
er" (new age) a nceput. Un eveniment care a depins att de mult de eforturile
publicitare si de gustul unei anumite generatii nu putea s dureze (muzica pentru
"Mileniul '73 " a constat dintr-un aranjament al melodiilor lansate de asa-numita "contra cultur" si foarte populare n anii '60); iar recenta cstorie (raportat la anul 1979, n. tr. )
a lui Guru Maharaj-ji cu secretara lui i-a slbit si mai mult popularitatea de "dumnezeu".

Alte miscri "spirituale" nu mai pot fi ns considerate apanajul unor mode pasagere, ele
indicnd fr gres marea putere de influent a religiilor orientale n lumea occidental.
3. Tantra Yoga n muntii din New Mexico
Pe un platou situat la o altitudine de 2250 m nltime n Muntii Jemez din nordul statului
New Mexico s-au strns o mie de tineri americani (cei mai multi ntre 20 si 25 de ani)
pentru a petrece zece zile de exercitii spirituale; era perioada solstitiului de var din iunie
1973. Se sculau la ora 4 dimineata n fiecare zi si se adunau la un loc nainte de rsritul
soarelui (nfsurati n pturi cci diminetile erau nghetate) pentru a sedea n siruri, direct
pe sol, n fata unei estrade n aer liber. Ei si ncep ziua rostind o mantra n limbaj Punjabi
(varietate de sanscrit) pentru a "se nclzi" n vederea exercitiilor ce urmeaz.
Mai nti era vorba de mai multe ore de yoga kundalini, adic niste exercitii fizice extrem
de obositoare, de cntri si meditatie, cu scopul de a atinge un control constient al
proceselor fizice si mentale din propriul corp, care astfel s devin pregtit pentru "o
revelatie interioar a lui Dumnezeu".
Apoi are loc ceremonia nltrii celor dou drapele: al celui american si al celui care
reprezint "natiunea Vrstorului" - aceast "natiune" fiind de fapt poporul "Epocii
Vrstorului" sau al "mileniului" pentru care se pregteste acest cult; n timpul nltrii
acestor steaguri se cnt "God Bless America" (Doamne, binecuvnteaz America) si se
rosteste o rugciune pentru poporul american. Se serveste apoi un mic dejun vegetarian
(care este comun aproape tuturor noilor culte) si ncep conferintele pe teme spirituale si
practice; dup care cu totii se pregtesc pentru o lung sedint de tantra yoga.
Pn acum (1979) tantra yoga nu s-a practicat de loc n Vest, iar de auzit s-au auzit foarte
putine lucruri despre ea. Specialistii sunt cu totii de acord c practicarea ei este extrem de
periculoas, ea avnd ntotdeauna loc ntre brbati si femei, obtinndu-se astfel potentiale
de energie psihic foarte puternice care necesit control si supraveghere strict. Se mai
afirm c exist un singur maestru de tantra yoga n viat pe pmnt la un moment dat;
iar exercitiile "Solstitiului" din New Mexico au fost conduse de "Marele Tantric" al
zilelor noastre, Yogi Bhajan.
Toti, mbrcati cu costume identice albe, stau asezati pe jos, n siruri drepte, brbati fat
n fat cu femei, strnsi umr la umr n lungul sirurilor si aflndu-se cu spatele la sirul de
alturi. Cam zece astfel de siruri duble se ntind pe o lungime de peste 20 m dinspre
estrade; iar supraveghetorii au n permanent grija ca sirurile s fie perfect drepte pentru a
se asigura perfectul "flux" al "cmpului magnetic".
ncepe intonarea mantrelor, cu o invocare special a duhului acelui guru care este
"protectorul special" al lui Yogi Bhajan. Yogi Bhajan n persoan, care este el nsusi un
brbat foarte impresionant la vedere (foarte nalt (l, 95m) mbrcat complet n alb, cu
barb neagr si purtnd turban) apare pe scen si ncepe s prezinte "visul" su despre "o
natiune nou, puternic si creatoare" n America, care se poate furi cu ajutorul
exercitiilor spirituale de astzi; adic cu ajutorul exercitiilor tantra, cheia acestei pregtiri

pentru noua natiune, care i poate ajuta pe oameni s treac de la nivelul de "constiint
individual" la cel de "constiint de grup" si n final la un nivel de "constiint lrgit
universal".
Si exercitiile ncep. Ele sunt extrem de dificile, cernd efort fizic foarte mare care
provoac dureri precum si stri foarte puternice de team, furie, iubire etc. Toat lumea
trebuie s fac exact acelasi lucru n exact acelasi moment; trebuie rmas un timp
ndelungat nemiscat n aceeasi postur dificil; exercitii si mantre complicate trebuie
executate n perfect coordonare cu partenera (partenerul) si cu toti ceilalti de pe acelasi
sir; un singur exercitiu poate s dureze ntre 31 si 61 de minute, n aceast activitate
intens de grup constiinta individual ntr-adevr dispare si apar efecte deloc
surprinztoare: epuizare fizic si uneori paralizie temporar, sau epuizare emotional si
euforie. Mai mult, dat fiind c n cadrul "Solstitiului" comunicarea cu cellalt este
interzis, cei prezenti nu au nici o posibilitate de a evalua rational experienta prin care
trec mpreun; scopul fiind acela de a efectua o schimbare radical n chiar interiorul
fiintei.
Dup orele de dup amiaz petrecute n studiul artelor martiale (de autoaprare), al
medicinii practice si al modului n care se organizeaz un ashram, se mai serveste o dal
masa (tot vegetarian) si se trece la o sear de "cntece spirituale"; este vorba de mantre
sanscrite aranjate pe muzica "rock" la mod sau pe muzica folk; se obtine astfel
atmosfera unui "festival rock" de "adorare entuziast" sau "rugciune vesel" prin care
Yogi Bhajan se strduieste s fac din aceast religie o religie "tipic american". *
* The New Religious Consciouness, pp 8-l8.
Religia descris mai sus este o adaptare modern a religiei Sikh ** din India de nord,
combinat cu o serie de practici yoga.
** Populatia Sikh din India se caracterizeaz prin aceast mentalitate practic, ea
constituind mai ales clasa negustorilor.
Supranumit "Organizatia celor 3H" (Healthy-Happy-Holy Organization - Organizatia
Sntate-Fericire-Sfintenie), ea a fost fondat n 1969 la Los Angeles de Yogi Bhajan
care venise initial n America pentru a preda ntr-o universitate si doar din ntmplare a
devenit lider religios; sau mai curnd printr-un concurs de mprejurri: a remarcat
interesul pe care cursurile sale de yoga l strniser tinerilor "hippie" din California de
Sud. Combinnd setea de "spiritualitate" a acestora cu propriile sale cunostinte despre
religiile indiene, el a pus bazele unei religii "americane" care difer de cele mai multe din
religiile indiene prin accentul pe care l pune pe aspectul practic al vietii n aceast lume.
Tuturor membrilor acestei religii li se cere s aib o viat de familie stabil, un loc de
munc serios (nu o sinecur) si o implicare n viata social.
De la nfiintarea ei n 1969, "3HO" (Org. celor 3 H) s-a extins la peste 100 de ashram-uri
(comunitti ce servesc ca locuri de ntruniri pentru nerezidenti) n orase americane si de
asemenea n Europa si Japonia. Desi la suprafat ea este foarte distinct de noile culte

orientale (membrii plini trec ulterior n mod formal la religia Sikh prin aceea c arboreaz
turbanul si mbrcmintea alb), "3HO"se identific totusi cu ele prin aceea c scopul
declarat (prin care i si cstig pe tinerii "hippie") este acela de a atinge starea de
constiint "lrgit" sau "universal", sau "transcendental", vzndu-se pe sine ca
"avangarda" ce va schimba fata lumii n sensul grbirii noii epoci (new age) milenariste
(al crei simbol astrologie este considerat de cele mai multe grupuri a fi "Epoca
Vrstorului").
Pe lng cultele hinduiste care promoveaz n mod evident o mentalitate bazat pe
autosugestionarea sistematic c lumea e minunat asa cum e ea, "Organizatia celor 3 H"
este si ea un "semn al vremilor", prin faptul c militeaz pentru o Americ "sntoas,
fericit si sfnt" din care ns Hristos lipseste cu desvrsire. Nu mai exist nici o
ndoial c, atunci cnd auzim pe cte un american "fericit" vorbind. cu convingere si
senintate despre Dumnezeu si ndatoririle lui religioase fr nici cea mai vag referire la
Hristos, epoca "post-crestin" nu mai este o exagerare sau o figur de stil, ci o realitate de
netgduit.
4. Meditatie Zen n nordul Californiei
n muntii mpduriti din nordul Californiei, la poalele muntelui Shasta - munte "sfnt" al
vechilor triburi de amerindieni, devenit apoi centru al unor activitti si asezri oculte ce
se afl acum din nou n plin avnt - functioneaz din 1970 o "mnstire" Zen budist, n
orasele mai mari de pe Coasta de Vest pe care se afl stabilite comunitti de japonezi
existaser temple Zen si nainte de 1970, dup cum existaser si ncercri de a nfiinta
"mnstiri" Zen n California; Dar "Mnstirea Shasta" (cci despre ea este vorba) este
primul succes n materie de mnstiri n care se practic zen-ul american, (n zen budism
"mnstire" nseamn scoala n care se pregtesc "preoti" zen, att brbati, ct si femei).
La "mnstirea" Shasta domneste o atmosfer de ordine si profesionalism. Vizitatorilor li
se permite accesul doar ntre anumite ore si doar nsotiti de un ghid, nu si stabilirea de
contacte personale cu cei dinuntru. "Clugrii" de la Shasta poart traditionala
mbrcminte neagr si au capetele rase; ei au n permanent lucruri clare de fcut, pe
care le execut cu o vizibil seriozitate si simt al datoriei.
Programul de la Shasta este foarte strict si dureaz cinci ani sau mai mult. Absolventii
devin "preoti" sau profesori de Zen si obtin certificate pe baza crora pot organiza si
conduce ceremonii budiste. Ca la orice scoal si la Shasta se pltesc taxe ce includ cazare
si mas (175 de dolari pe lun, care se pltesc n avans - la nceputul fiecrei luni - deci o
metod clar de a descuraja candidatii neseriosi, cci suma nu se mai ramburseaz celor
care se rzgndesc).
Programul n sine este unul de complet ascez si austeritate, nu unul obisnuit studentesc.
Exist reguli de mbrcminte si comportament, hrana este complet vegetarian si se
consum n tcere n cadrul meselor comune, nu se admit vizitatori si nici conversatii ce
ar putea primi calificativul de "desarte"; centrul de greutate l constituie sala de meditatie
unde cursantii dorm si mnnc, pe lng faptul c mediteaz. De asemenea, sunt

interzise practicile religioase care nu sunt Zen. Viata la Shasta este foarte intens si
riguroas si orice eveniment al zilei (inclusiv splatul si mersul la toalet) este nsotit de o
rugciune budist specific, care este rostit mental.
Desi "mnstirea" apartine unei secte Soto Zen "reformate", pentru a sublinia
independenta ei fat de Japonia si adaptarea ei la conditiile de viat american,
ceremoniile si ritualurile ei sunt n traditia Zen-ului japonez. Exist ceremonii legate de
convertirea la budism, ritualuri ale echinoctiului ce serbeaz "transformarea luntric a
persoanei", ceremonialul "hrnirii stafiilor flmnde" (adic comemorarea mortilor),
ceremonia "Zilei Fondatorului" care exprim recunostinta fat de cei care au mentinut vie
traditia Zen pn la actualul maestru, festivalul iluminrii lui Buda, si altele. Semnul de
cinstire este acela al plecciunilor n fata icoanei lui Buda, dar accentul principal cade pe
ideea c fiecare om poart n sine "natura lui Buda". *
* deci nu este vorba de o notiune personal de "chip", ci de cea impersonal de substant,
"natura" (n. tr)
Actualmente maestrul de Zen de la Shasta este o femeie occidental, practica budist
permitnd acest lucru; este vorba de englezoaica Jiyu Kennet, nscut n 1924 din printi
budisti, si care si-a primit educatia n Extremul Orient (n mai multe traditii budiste) si a
fost "hirotonit" la o "mnstire" Soto Zen din Japonia. Ea a sosit n America n 1969 si a
organizat n chiar anul. urmtor comunitatea budist Shasta cu ctiva tineri adepti. De
atunci comunitatea s-a dezvoltat rapid, atrgnd mai ales tineri si tinere ntre 20 si 25 de
ani.
Cauza acestui succes - n afara atractiei explicabile pe care o exercit Zen-ul asupra unei
generatii scrbite de rationalism si de o educatie care rmne de ordin exterior,
neafectnd interiorul persoanei - pare s constea n mistica unei "transmiteri autentice" a
experientei si traditiei Zen, pe care o ntruchipeaz "stareta", prin educatia si certificrile
ei japoneze. De asemenea, calittile ei personale de strin (de britanic n teritoriu
american), de persoan care s-a nscut n religia budist si n acelasi timp de om
occidental cunosctor al mentalittii contemporane (posednd evident mult admiratul
simt practic "american") par s asigure acestei maestre de zen o influent de nezdruncinat
n rndurile tinerei generatii de americani care se converteste la budism.
Scopul cursurilor Zen de la Shasta este acela de a umple ntreaga viat a acelora care le
frecventeaz de un "Zen pur". Meditatiile zilnice (care pot s ajung de la opt pn la
zece ore pe zi) sunt expresia unei intense vieti religioase care n mod ideal trebuie s
conduc la o stare "durabil de, pace si armonie a trupului si a mintii"; publicatiile de la
Shasta - un jurnal bilunar si mai multe crti scrise de "staret" - avertizeaz chiar
mpotriva falsei spiritualitti si a sarlatanismului. Comunitatea se opune adoptrii
obiceiurilor nationale Japoneze (privite n opozitie cu cele budiste); semnaleaz
pericolele trecerii de la un guru la altul, ct si al idolatrizrii maestrului de Zen; interzice
astrologia, ghicirea viitorului (chiar si cartea IChing), cltoriile astrale si orice alt fel de
activitti psihice si ocultiste; priveste cu dispret abordrile teoretice si intelectualiste ale
doctrinei Zen (ca alternativ la cele experimentaliste) si pune accentul pe munca

riguroas si sustinuta, de lupt contra iluziilor si nchipuirilor mintii, si pe "viata

spiritual". Stilul dezbaterilor "spirituale" la care particip "preotii" Zen, asa cum se
desprind ele din paginile Jurnalului care se public la Shasta, seamn izbitor, prin aerul
de competent si prin realismul lor cu tonul discutiilor ntre tineri convertiti la Ortodoxie
sau ntre monahi ortodocsi care dezbat cu convingere diferite aspecte ale vietii
duhovnicesti.
Tinerii crestini ortodocsi ar putea afirma cu ndrepttire astfel: "Dac nu m-ar fi pzit
harul lui Dumnezeu, eu nsumi m-as putea afla acum acolo"; att de autentic si de
convingtoare pare viziunea spiritual a acestei "mnstiri", care ofer tnrului nsetat
de religie de astzi, tot ceea ce crede c-si poate dori, n afar de un singur lucru: viata
vesnic si fericit pe care numai singur Hristos Adevratul Dumnezeu poate s o dea.
Comunitatea budist Shasta nvat c budismul nu este o "disciplin distant si rece", ci
una plin de "iubire si compasiune". Contrar celor cunoscute n general despre budism,
"stareta" sustine c esenta credintei budiste nu este topirea final n "nimicul nirvanic" ci
un "dumnezeu" viu (esent identificat de ea cu credinta ezoteric budist): "Secretul
nvtturii Zen... este s cunosti cu certitudine si n mod personal c Buda cel cosmic
exist. Adevratul maestru (sau adevrata maestr) este cel (cea) care nu ezit nici o clip
n aceast convingere c Buda cel cosmic exist, si n iubirea total pentru el. Eu m-am
simtit coplesit de bucurie cnd n sfrsit am fost convins c el exist; iubirea si
recunostinta mea nu au cunoscut margini. De asemenea, iubirea pe care am simtit-o
venind dinspre el a fost nemsurat. Asa doresc s-o simt fiecare". *
* The Journal of Shasta Abbey, Jan-Feb., 1978, p. 8
Exist n prezent n jur de 70 de cursanti (ce urmeazs devin "preoti", la Shasta si n
"filiale"), mai ales n California. Comunitatea este acum ntr-o situatie de expansiune
rapid, att ca sediu ct si n ceea ce priveste "misiunea" sa n rndurile poporului
american; exist o miscare crescnd de budisti laici care fac din Shasta un centru de
pelerinaj unde au loc numeroase ntlniri si conferinte la care sunt invitati psihologi
psihiatri si alte persoane interesate, n tabere de durate diferite. Tinnd cont de activittile
publicistice si cele misionare si de "counselling" din orasele californiene, precum mai
ales de proiectata scoal si cmin de btrni, "mnstirea" Shasta nregistreaz ntradevr progrese remarcabile n atingerea scopului su de a "dezvolta budismul zen n
Occident".
Fat de Crestinism, "stareta" si discipolii si au o atitudine condescendenta; ei sustin c
respect Filocalia si celelalte scrieri spirituale ortodoxe, afirmnd c Ortodoxia le este cea
mai apropiat dintre doctrinele "crestine", dar se consider pe ei nsisi a se situa "dincolo
de astfel de teologii, dispute doctrinare si '-isme'" pe care le exclud din preocuprile
"Adevratei Religii" *
* Journal, Jan. -Feb, 1978, p. 54

Zen-ul nici nu are de altfel vreo fundamentare teologic, el bazndu-se n ntregime pe

"experient" si cznd astfel n "eroarea pragmatic" care deja s-a discutat n aceast
carte la capitolul despre hinduism: "dac merge, nseamn neaprat c este si bun". Zenul, lipsit de teologie cum este, nu e mai capabil dect hinduismul s disting ntre
experientele spirituale bune si cele rele; el nu poate afirma dect ceea ce pare bun din
perspectiva "simtirii" unei "pci" si "armonii" apreciate pe baza puterilor naturale ale
mintii si nu pe baza unei revelatii; n acest fel, respingnd orice altceva ca fiind iluzoriu
(n afar de certitudinea propriei minti), atractia Zen-ului const n aceea c hrneste si
stimuleaz un foarte subtil sentiment de mndrie, att de rspndit n zilele noastre, si
anume mndria c omul se poate mntui prin eforturile personale, fr s aib nevoie de
vreun Mntuitor.
Dintre toate curentele religioase orientale de astzi, Zen-ul ofer poate cel mai nalt grad
de complexitate intelectual si sobrietate spiritual. Cu nvttura sa despre "compasiune"
si despre un "Buda cosmic" iubitor, el reprezint probabil idealul cel mai nalt de
spiritualitate fr Hristos. Si tocmai n aceasta const tragedia sa, c Hristos lipseste din
el, si deci mntuirea. Gradul nalt de intelectualism si asa-zisa trezvie spiritual sunt
tocmai elementele (foarte eficace) care l mpiedic pe acest tip de budist s-si caute
scparea la Hristos.
Cu toat compasiunea si asceza sa tcut, acest soi de Zen este poate rmsita cea mai
trist a vremurilor "post-crestine" pe care le trim. Spiritualitatea "necrestin" nceteaz
deci de a mai fi o form de import n Occident; ea a devenit deja o religie a etniei
americane care-i afecteaz mentalitatea pn la rdcin. Si este cazul s tinem minte c
religia viitorului nu va fi o simpl sect sau un cult printre multe altele, ci o orientare
religioas puternic si profund, care va fi absolut convingtoare pentru mintea si inima
omului modern.
5. "Noua spiritualitate" fat n fat cu Crestinismul
Prezenta cultelor orientale n Vest s-ar putea exemplifica la nesfrsit; n fiecare an apar
culte noi, sau variante noi ale altora vechi. Fapt interesant, ns, este c pe lng cultele
specific religioase, se manifest prezenta din ce n ce mai intens, n ultimele decenii mai
ales, a asa numitelor culte de constiint (cum sunt ele numite de foarte populara revist de
stiri U. S. News and World Report, 16 Feb. 1976), culte ce se delimiteaz clar de orice
preocupare religioas.
Aceste grupuri de "terapie mintal" includ organizatii, precum "Erhard Seminars
Training" (fondat n 1971), "Rolfing", "Silva Mind Control" (Controlul mintal Silva) si
nc multe alte forme de "seminarii" (ntlniri) si "bio-rspuns" (biofeedback), care ofer
cu toatele o "desctusare a tensiunilor" si o "captare a potentialelor ascunse" ale omului,
exprimate ntr-un jargon "stiintific" de secol XX, mai mult sau mai putin plauzibil. De
asemenea, se mentioneaz si alte miscri de "constiint", care sunt mai putin la mod
astzi, de la "Stiinta crestin" si "Stiinta mintal", pn la "Scientologie".
Toate aceste miscri sunt incompatibile cu Crestinismul. Crestinii ortodocsi nu trebuie s

aib absolut nimic de-a face cu ele.

Si iat de ce suntem att de categorici:
1. Aceste miscri nu au nici o fundamentare n traditia si practica crestin, ci sunt pur si
simplu fructul religiilor pgne orientale sau al practicilor spiritiste moderne, mai mult
sau mai putin diluate, si prezentate adesea ca fiind "lipsite de continut religios".
Nu numai c nvttura lor este gresit si n total discordant cu doctrina crestin despre
viata duhovniceasc; dar prin experientele lor religios - pgne si prin experimentele lor
psihiste ele pun n pericol sntatea mintal a celor care le devin victime, ducnd la
dezastru psihic si la pierderea sufletului pentru totdeauna, stiind c fr Hristos si fr
Biseric, nu este mntuire.
2. Mai precis, experientele de "tcere spiritual" pe - care le ofer diferitele tipuri de
meditatie, fie cele asa-zis lipsite de continut religios (precum meditatia transcendental,
unele forme de Yoga si Zen si cultele seculariste), fie cele cu continut religios pgn
(precum Hare Krishna, "Divine Light Mission", "Organizatia celor 3H" etc. ), conduc n
ntregime ntr-o zon spiritual "cosmic" unde partea cea mai profund a personalittii
umane intr n contact cu fiinte spirituale reale.
Aceste fiinte, pentru omul aflat n starea de dup cderea din Rai, nu sunt altceva dect
demonii sau spiritele czute, care se afl n cea mai mare apropiere fat de om *. Chiar
cei care practic meditatia zen-budist, n pofida eforturilor lor de a trata cu precautie
"experientele spirituale", vorbesc si ei despre ntlniri cu aceste spirite (n care se
amestec binenteles si o anumit doz de imaginatie), pretinznd c nu se las n nici un
fel "contaminati" de ele **.
* Vezi episcopul Ignatie Briancianinov cu expunerea lui despre nvttura ortodox
asupra perceptiei senzoriale si mintale a spiritelor si asupra deschiderii portii simturilor
omului in The Orthodox Word, no. 82, 1978
** Vezi Jiyu Kennet, How to Grow a Lotus Blossom, Shasla Abbey, 1977 - relatarea
viziunilor din pragul mortii ale unei maestre de Zen
3. Partea cea mai periculoas a acestor "initieri" const n aceea c ele scap controlului
constient al vointei omului; astfel, odat "initiat" n aceste "culte de constiint", este
adesea cu neputint s te mai opui participrii la experiente psihice nedorite.
Rezult c "noua constiint religioas" este un dusman al Crestinismului cu mult mai
puternic si mai periculos dect au fost vechile erezii din trecut. Deoarece atunci cnd se
pune accentul pe experient n detrimentul doctrinei, atunci nssi nvttura dup care
putem distinge si identifica binele de ru cade sau devine inoperant, iar duhurile
necurate au cale liber de atac, datorit pasivittii si "deschiderii" pe care le exalt toate
aceste noi culte; ele nu fac altceva dect s transforme persoana uman n unealt pasiv
a manifestrilor demonice.

Faptul acesta este demonstrat de numeroasele studii care s-au fcut asupra acestor "culte
de constiint". Ele dau n vileag evolutia progresiv a acestor experiente, care la nceput
sunt "bune" sau "neutre", pentru a deveni n final ciudate, terifiante si n ultim instant
indubitabil demonice. Chiar latura strict fizic a unor discipline psihice, precum Yoga
este periculoas, pentru c aceasta deriv din ea si predispune la atitudini si experimente
psihice care sunt de fapt scopul initial si permanent al practicii Yoga.
Puterea de seductie a "noii constiinte religioase" este att de mare nct ea se poate
nstpni chiar si asupra acelora care afirm cu trie c sunt crestini. Nu este vorba aici
doar despre cei care se complac n sincretismele sau combinatiile artificiale dintre
crestinism si cultele orientale la care ne-am referit mai sus; ci, mai grav, este vorba si
despre cei care se consider pe ei nsisi niste crestini nflcrati. Profunda ignorare a
autenticei triri crestine din zilele noastre creeaz conditiile proliferrii unei false
"spiritualitti" crestine, a crei natur este strns nrudit cu "noua constiint religioas".
n capitolul VII vom studia ndeaproape cel mai rspndit curent de "spiritualitate
crestin" de astzi. Din el se desprinde clar spectrul terifiant si ameninttor al "noii
constiinte religioase" care si recruteaz victimele mai ales dintre rndurile crestinilor
bine intentionati, chiar ortodocsi, la o scar att de ntins, nct este cu neputint s nu
vedem n acest fenomen un alt semn apocaliptic al vremilor, n care nselciunea va fi att
de mare, nct ea va cuprinde aproape ntreaga omenire. Asupra acestui subiect vom
reveni la sfrsitul crtii de fat.

VI. "SEMNE DIN CER" PERSPECTIVA CRESTIN-ORTODOX

ASUPRA OBIECTELOR ZBURTOARE NEIDENTIFICATE (OZNurilor)
Deceniile care au urmat celui de al II-lea Rzboi Mondial au fost marcate nu numai de
proliferarea uluitoare a cultelor orientale (mai ales n Occident) ci si de un fenomen
paralel care, desi n aparent neavnd nici o legtur cu religia, se dovedeste a fi la o
privire mai atent un semn tot att de clar al erei "post-crestine" ca si "noua constiint
religioas" sau cultele orientale. Acesta este fenomenul obiectelor zburtoare
neidentificate", care virtual au fost vzute n toate prtile lumii, ncepnd cu prima
"farfurie zburtoare" reperat n 1947.
Credulitatea si superstitia omeneasc, care sunt la fel de mult rspndite astzi ca oricnd
n istoria omenirii, au fcut ca acest fenomen s fie ntructva asociat cu "manifestrile
bizare" ale diferitelor pseudo-religii contemporane. ntr-o msur nu mai mic ns, el a
suscitat si interesul responsabil al unor reputati oameni de stiint si chiar al unor echipe
guvernamentale, interes ce s-a concretizat n publicarea unor studii si crti.
Aceste investigatii nu au ajuns de fapt la niste rezultate pozitive n identificarea fizic a
acestor obiecte zburtoare. Dar ipotezele cele mai noi, pe care le-au avansat cercettorii

pentru a explica fenomenele, sunt cu mult mai plauzibile dect vechile teorii de pn
acum.
n acelasi timp ns, aceste ipoteze de ultim or ne aduc n prezenta unei "granite a
realului" (chiar asa se si intituleaz una din lucrrile stiintifice mentionate), adic la
limita unei realitti psihice si spirituale pe care, oamenii de stiint respectivi nu sunt
pregtiti s o investigheze. n schimb, bogtia de informatii referitoare tocmai la aceast
realitate, asa cum o aflm din textele patristice si din Sfnta Scriptur, l plaseaz pe
observatorul crestin ortodox n pozitia privilegiat din care el are toate datele care s-i
permit s evalueze aceste noi ipoteze si fenomene "OZN" n general.
Dar observatorul crestin ortodox este interesat nu att de fenomenele ca atare, ct de
mentalitatea asociat cu ele: cum interpreteaz oamenii n general OZN-urile si de ce?
Printre primii care au abordat problema OZN-urilor n acest mod se numr si celebrul
psiholog elvetian C.G. Jung, n foarte seriosul su studiu din 1959, Flying Saucers: A
Modern Myth of Things Seen in the Skies. (Farfuriile zburtoare: un mit modern al
obiectelor vzute pe cer).
n aceast carte Jung abordeaz fenomenul n primul rnd din perspectiva semnificatiei
lui psihologice si religioase. Si, desi nu l-a clasat ca apartinnd "realittii obiective", el a
identificat cu toate acestea n mod just zona cunoasterii umane, creia i apartine.
Oamenii de stiint contemporani, chiar dac pornesc de la latura "obiectiv" iar nu cea
psihologic a problemei, sunt si ei nevoiti s apeleze la ipotezele "psihice" pentru a putea
explica aceste fenomene.
n abordarea laturii religioase si psihice a fenomenelor OZN, este mai nainte de toate
important pentru noi s ntelegem cadrul general n limitele cruia s-au interpretat n
general fenomenele OZN (de ctre cei care au crezut n existenta lor, desigur), nc de pe
vremea primelor lor manifestri la sfrsitul anilor '40. Ce anume erau oamenii pregtiti s
vad pe cer? Rspunsul la aceast ntrebare se poate afla aruncnd o privire rapid asupra
literaturii "stiintifico-fantastice" de mare popularitate.
1. Atmosfera science-fiction
Originile acestui gen de literatur sunt ndeobste plasate la nceputurile secolului XIX.
Unii prefer s-l considere precursor pe Edgar Allan Poe, care combin un stil de un
realism foarte persuasiv cu o substant narativ atins ntotdeauna de "misterios" si de
"ocult". Altii o consider precursoare a literaturii stiintifico-fantastice pe contemporana
lui Poe, scriitoarea Mary Wollstonecraft Shelley (sotia celebrului poet), care, n cartea sa
"Frankestein, or the Modern Prometheus" (Frankestein sau Prometeul modern, tradus
recent si n romneste, n. tr.) combin stiint fantezist si ocultism ntr-un mod ce
caracterizeaz multe scrieri stiintifico-fantastice de atunci ncoace.
Povestirea stiintifico-fantastic tipic avea s apar ns la sfrsitul secolului XIX si
nceputul secolului XX, odat cu Jules Verne si H. G. Wells. Apoi, trecnd prin faza
manifestrilor literare de mna a doua, asa cum apreau ele n periodicele ieftine din

America anilor 1939 si 1940, genul science-fiction a ajuns la maturitate si a devenit o

form literar de prestigiu international n deceniile din urm. Mai mult, un numr de
filme de maxim audient atest ct de mult atmosfera SF captiveaz imaginatia maselor.
Filmele SF ieftine si mai curnd de senzatie ale anilor '50 au fcut loc n ultimii
aproximativ zece ani altora mai moderne, care si spun "de idei", cum ar fi Odiseea
spatial 2001, Rzboiul stelelor, sau ntlnirea de gradul III, fr a mai mentiona unul din
cele mai lungi si mai gustate seriale de televiziune americane, Star Treck (distribuit si pe
postul nostru national de televiziune, n. tr.).
Filozofia sau mai curnd ideologia care st la baza spiritului SF si care l genereaz, este
mprtsit, chiar dac numai implicit, de toti creatorii de SF. Aceast filozofie ar putea fi
rezumat astfel:
1. Religia n sens traditional este fie cu totul absent, fie prezent n mod accidental sau
artificial. Chiar ca form literar, SF-ul este n mod vizibil produsul unei perioade deja
"post-crestine" (asa cum este cazul povestirilor lui Poe si Shelley). Universul SF este cu
totul secularist, desi n el se amestec adesea nuante oculte sau orientale. "Dumnezeu",
atunci cnd este mentionat, este prezentat ca o putere vag si lipsit de contur, iar nu ca o
fiint personal (de ex. "Forta" din Rzboiul Stelelor, o energie cosmic care are att un
aspect pozitiv ct si unul negativ). Fascinatia crescnd a omului contemporan fat de
temele SF este o reflectare direct a pierderii valorilor religioase traditionale.
2. n centrul universului SF nu se mai situeaz Dumnezeu, ci omul, dar nu omul asa cum
l cunoastem noi astzi, ci asa cum va "deveni" el n viitor, conform mitologiei
evolutioniste moderne. Desi eroii povestirilor SF sunt n general oameni obisnuiti, nu ei
sunt cei care ies n prim plan, ci ntlnirile lor cu diferite tipuri de "supraoameni" ce
reprezint rase "supraevoluate" ale viitorului (sau uneori ale trecutului) care de cele mai
multe ori provin "din alte galaxii".
Ideea c exist forme de viat inteligent "mult evoluat" pe alte planete a devenit att de
nrdcinat n mentalitatea contemporan, nct pn si n cele mai respectabile
speculatii stiintifice (sau semistiintifice) ea este socotit ca ceva de la sine nteles.
Astfel, ntr-o foarte popular serie de crti (Erich von Daniken, Chariots of the Gods Carele zeilor -, Gods from OuterSpace - Zeii din spatiul cosmic) se aduc asa zise dovezi
ale prezentei fiintelor "extraterestre" sau ale unor "zei" n preistorie, crora li s-ar datora
aparitia subit a inteligentei la om, inteligent care este anevoie de explicat prin teoria
evolutionist obisnuit.
Cercettori de prestigiu din Rusia speculeaz c distrugerea Sodomei si Gomorei s-ar
datora unei explozii nucleare, c n urm cu secole pmntul a fost vizitat de fiinte
"extraterestre", c Iisus Hristos se poate s fi fost un astfel de "cosmonaut" si c astzi
"este posibil s ne aflm n pragul unei "a doua veniri" a acestor fiinte inteligente din
spatiul extraterestru. *

* Sheila Catrander si Lynn Schroeder, Psychic Descoveries Behind the Iron Curtain Descoperiri din sfera psihicului din spatele Cortinei de Fier), Bantam Books, 1977, pp.
98-99. Vezi articolele n lb. rus ale Dr. Viaceslav Zaitaev, "Visitors from Outer Space",
in Sputnik, Jan. 1967, si "Tamplest and Spaceships" - Temple si nave spatiale in Sputnik
Jan. 1968
Cercettori la fel de reputati din lumea occidental cred destul de serios n existenta
"inteligentelor extraterestre", din- moment ce de aproape 18 ani ncoace ei ncearc, prin
intermediul telescoapelor radio, s intre n legtur cu ele. Exist n ntreaga lume cel
putin sase programe de cercetare conduse de astronomi, care ncearc s receptioneze
semnale radio de la fiinte inteligente din spatiul extraterestru.
De asemenea, "teologi" protestanti si romano-catolici contemporani, care s-au obisnuit s
urmeze orice idee nou pe care o lanseaz "stiinta", fac la rndul lor speculatii n cadrul
noului domeniu al "exoteologiei" (adic "teologia spatiului cosmic"), cu privire la natura
raselor "extraterestre" (v. rev. Times, 24 aprilie 1978). Este de netgduit c mitul SF i
fascineaz cu putere pn si pe cei mai luminati intelectuali si oameni de stiint ai zilelor
noastre.
Fiintele "evoluate" ale viitorului, asa cum apar ele n literatura SF, sunt prezentate
invariabil ca unele ce au "depsit" limitele umanittii obisnuite, mai ales cele ale
"personalittii". Asemenea lui "Dumnezeul" din povestirile SF, "omul" a devenit si el o
impersonalitate bizar. n cartea Childhood's End (Sfrsitul copilriei) a lui Arthur C.
Clarke, noua ras de oameni are fizionomia caracteristic vrstei copilriei, ns chipurile
sunt total lipsite de personalitate; aceste fiinte sunt pe cale de a suferi transformri
"evolutive" nc si mai nalte, pn la absorbirea ntr-o "Supraminte" impersonal.
n general literatura SF - ale crei idei se afl n opozitie diametral fat de nvttura
crestin, dar n concordant perfect cu unele scoli filozofice orientale - vede "progresul
evolutionist" si "spiritualitatea" n termenii unei depersonalizri crescnde.
3. Umanitatea si lumea viitorului sunt vzute, n termenii SF, ca "proiectii" ale
descoperirilor stiintifice celor mai noi; "proiectii" care nu sunt ctusi de putin lipsite de
substant, pentru c ele corespund remarcabil cu realitatea cotidian a experientelor
ocultiste si demonice, asa cum s-au desfsurat ele de-a lungul tuturor veacurilor.
Iat cteva dintre caracteristicile acestor fiinte "supraevoluate" ale viitorului:
comunicarea prin telepatie, capacitatea de a zbura, de a aprea si a disprea,
transformarea aspectului unor obiecte sau crearea de scene si creaturi iluzorii prin
"gndirea pur", miscarea la viteze ce depsesc cu mult mijloacele tehnologiei moderne,
capacitatea de a supune alte persoane propriei vointe, precum si propovduirea unei
filozofii "spirituale" care se plaseaz "dincolo de orice religie" si care promite sosirea
unui timp n care "inteligentele avansate" nu vor mai depinde de materie.
ntr-adevr, toate aceste lucruri se obtin prin nimic altceva dect prin practici sataniste si
vrjitoresti tipice. ntr-o istorie a literaturii SF se noteaz c, "un aspect persistent al

creatiilor SF este dorinta de a transcende experienta normal prin intermediul unor

personaje si evenimente care depsesc conditiile de spatiu si de timp normale" .*
* Robert Scholes si Eric S. Rabkin, Science Fiction: History, Science, Vision, - Literatura
SF: Istorie, Stiint, Premonitie -, Oxford University Press, 1977, p. 175.
Scenariile unor filme ca "Star Treck", precum si multe alte povestiri SF, seamn foarte
bine prin unele locuri (mai ales n amnuntele lor "stiintific" - viitorologice) cu unele
descrieri din "Vietile Sfintilor Printi", pe vremea crora activittile vrjitoresti erau ceva
obisnuit la popoarele pgne, printre care sfintii erau de multe ori nevoiti s-si duc viata.
Literatura stiintifico-fantastic nu are mai nimic stiintific, si nici prea "viitorologic" nu
este. Ea se prezint mai degrab ca o ntoarcere la originile "mistice" ale stiintei moderne
- stiinta dinaintea "iluminismului" secolelor XVII si XVIII, care era foarte apropiat de
ocultism.
In aceeasi istorie a literaturii SF se noteaz c "rdcinile literaturii SF, ca si rdcinile
stiintei, se situeaz n zonele magicului si miticului" (Scholes si Rabkin). Cercetrile si
experimentele contemporane din asa-zisul domeniu al parapsihologiei indic si ele o
viitoare jonctiune ntre "stiint" si ocultism, dezvoltare care se afl n deplin armonie cu
literatura SF.
Literatura SF din Uniunea Sovietic (care se bucur acolo de aceeasi popularitate ca si n
Vest, desi cunoaste dezvoltri usor diferite), cunoaste exact aceleasi teme ca si literatura
SF din aria occidental. n general, temele "metafizice" ale literaturii SF sovietice (care se
scrie sub ochiul atent al cenzorului "materialist"), sunt de influent occidental sau sunt
inspirate direct de spiritualitatea hinduist, asa cum se remarc n cazul scriitorului Ivan
Efremov. Cititorul sovietic de literatur SF rmne, potrivit unui critic, "cu o capacitate
vag de a distinge demarcatiile critice dintre stiint si magie, dintre omul de stiint si
vrjitor, dintre viitor si fantezie".
Literatura SF, att din Vest ct si din Est, ca si celelalte aspecte ale culturii
contemporane, "confirm n ntregime - spune acelasi autor -, faptul c faza superioar a
umanittii o constituie ocultismul".*
4. Prin nssi natura sa "viitorologic", literatura SF tinde s devin utopic. Cteva
romane sau povestiri chiar descriu o societate perfect a viitorului, dar cele mai multe
dintre ele se ocup de "evolutia" societtii moderne la o stare mai avansat, sau cu
ntlnirea cu civilizatii superioare de pe alt planet, cu speranta (care uneori este
prezentat ca realitate) c problemele cotidiene ca si limitrile conditiei umane pot fi
depsite. n creatiile lui Efremov (si nu numai), comunismul devine "cosmic" si "ncepe
s dobndeasc calitti nemateriale", iar "civilizatia post-industrial va fi ca aceea de tip
hinduist" **.
* G. V. Grebens, Ivan Efreniov - Theory of Soviet Science Fiction - Teoria literaturii SF
sovietice, Vantage Press, New York, 1978, pp.108, 110

** Grebens, pp.109-110
"Fiintele avansate" din spatiul cosmic sunt adesea nzestrate cu calitti "mntuitoare", iar
aterizrile navelor spatiale sunt semnul unor evenimente "apocaliptice" - de obicei sosirea
unor fiinte binevoitoare care s conduc oamenii n "progresul lor evolutiv".
ntr-un cuvnt, literatura SF a secolului XX este n ea nssi un semn gritor al pierderii
valorilor si mentalittii crestine n interpretarea lumii. Ea a devenit un puternic vehicul de
diseminare a unei filozofii necrestine asupra vietii si istoriei, manifestnd mai curnd, pe
fat sau n ascuns, influente ocultiste si orientale. Si tot aceast literatur, ntr-o perioad
crucial de criz si tranzitie a civilizatiei umane, a constituit o fort de prim ordin n
crearea sperantei si a strii de asteptare actuale a "fiintelor extraterestre", care vor veni si
vor rezolva problemele omenirii, cluzind-o ctre o nou er "cosmic" a istoriei sale.
Pretinznd c este "stiintific si nereligioas", literatura SF n realitate este un mijloc
propagandistic de vrf (de form secularist) n mediatizarea "noii constiinte religioase"
ce invadeaz omenirea, pe msur ce crestinismul autentic supravietuieste n arii etnice si
geografice tot mai restrns.
Toat aceast prezentare a constituit cadrul necesar pentru introducerea cazurilor concrete
de aparitii OZN, care corespund n mod ciudat cu asteptrile pseudoreligioase spre care
este stimulat omul "civilizatiei postcrestine"!
2. Aparitii ale OZN-urilor si investigarea lor stiintific
Desi fictiune, ar putea spune cineva, literatura SF a pregtit ntructva omenirea pentru
aparitia OZN-urilor, noi n mod evident, neputnd ntelege realitatea lor "obiectiv" pe
baza literaturii sau asteptrilor si fanteziilor omenesti.
nainte de a ncerca s aflm ce sunt OZN-urile, trebuie mai nti s cunoastem natura si
gradul de ncredere pe care l putem acorda observatiilor care s-au fcut asupra lor. Exist
cu adevrat OZN-uri? Sau este vorba doar de perceptiile false, pe de o parte si dorinta de
mplinire psihologic si pseudo-religioas pe de alt parte?
Un rezumat foarte solid documentat al fenomenului OZN a fost dat de ctre Dr. Jaques
Vallee, un cercettor francez care n prezent locuieste n California, expert n astrofizic
si n stiinta computerelor, si care a fcut parte, mai multi ani, din comisiile de investigare
stiintific a rapoartelor referitoare la OZN-uri. Mrturia lui este cu att mai pretioas, cu
ct el a studiat cazurile de aparitii OZN si din afara Statelor Unite, mai ales din Franta,
ceea ce ntregeste considerabil tabloul general al fenomenului.
Dr. Vallee afirm* c, desi obiecte zburtoare ciudate au mai fost observate n secolele
trecute, "istoria lor modern" ncepe odat cu transformarea lor ntr-un fenomen de mas,
adic odat cu anii celui de-al doilea Rzboi Mondial si de atunci nainte. Pe continentul

american fenomenul a fost receptat prima oar n 1947, dar el se repetase de mai multe
ori pn atunci n tri ale Europei.
* UFO's in Space : Anatomy of a Phenomenon - OZN-urile din spatiu: Anatomia unui
fenomen -, Ballantine Books, N. Y., (publicat initial de Henry Regnery Company, 1965)
n timpul celui de-al II-lea Rzboi Mondial., multi piloti raportau luminite ciudate ce
preau c se afl sub un control inteligent, iar n 1946, mai ales n luna iulie, a fost un
adevrat val de astfel de aparitii, n Suedia si n alte tri nord-europene. Initial s-a
presupus c obiectele percepute n acest val scandinav sunt "meteori", apoi c ar fi
"rachete" (sau "rachete fantom") sau chiar "bombe", si uneori c sunt "un nou tip de
nav spatial", capabil de miscri cu totul neobisnuite n spatiu si care nu las nici o
urm pe sol, nici mcar atunci cnd par c aterizeaz.
Presa european era plin de stiri referitoare la valul acestor aparitii si toat lumea n
Suedia vorbea despre ele; ele se comunicau de ordinul miilor, dar n nici mcar unul
dintre cazuri nu s-a emis ipoteza originii lor "extraterestre" sau "interplanetare". Dr.
Vallee conchide c "valul" a constat din aparitia unor obiecte reale, dar rmase
neidentificate si c el nu se poate pune pe seama "rumorilor" pre-existente despre OZNurile sau despre "vizitatorii din spatiul extraterestru".
Conform cercetrilor sale, din acest "val de farfurii zburtoare" si din altele ce i-au urmat,
lipseste orice asociere ntre interesul crescnd al maselor pentru literatura SF si curbele
maxime ale aparitiei bizarelor obiecte dup cum nici cu ani nainte, cnd Orson Wells
panicase ntreaga opinie public american n 1938, cu a sa adaptare radiofonic dup
Rzboiul lumilor (H. G. Wells), nu existase nici o idee despre vreun "val de farfurii
zburtoare".
El concluziona c "nasterea, cresterea si extinderea unui val OZN este un fenomen
obiectiv, independent de influenta constient sau inconstient a martorilor oculari sau a
reactiilor lor fat de el".
Prima reperare, care s-a nregistrat n Statele Unite si care a fost preluat si difuzat n
mas de mass-media american, a avut loc n iunie 1947, cnd Kenneth Arnold, un comis
voiajor care si pilota la acea or propriul avion, a vzut nou obiecte n form de disc,
asemenea unor "farfurii" ce zburau n apropiere de Muntele Rainier din Statul
Washington. Ziarele au preluat imediat vestea si astfel a nceput era "farfuriilor
zburtoare".
Ceea ce este totusi interesant, este c aceasta nu a fost prima aparitie OZN american; sau fcut alte observri nepopularizate, n lunile de dinaintea acesteia. Mai devreme, n
aceeasi lun, avusese loc un val OZN n Ungaria, atestat de cincizeci de martori oculari.
Deci, se vede clar c aparitiile OZN din 1947 nu se datoreaz nicidecum peste tot isteriei
colective generate de incidentul Arnold. S-au mai semnalat si alte aparitii n cadrul
valului american din 1947, mai cu seam n lunile iunie, iulie si august. Desi unele ziare

fceau speculatii despre "vizitatorii interplanetari", aparitiile erau totusi luate n serios de
oamenii de stiint, care presupuneau c se afl n fata unei tehnologii foarte avansate,
dup toate probabilittile americane, sau poate chiar rusesti.
Un al doilea val s-a manifestat n iulie 1948, cu aparitii n America si n Franta. n Statele
Unite niste piloti aflati n zbor de noapte la bordul unui DC-3 al companiei Eastern
Airline au vzut o nav de zbor n form de torpil cu dou rnduri de "hublouri",
nconjurat de un soi de aur albstruie si emitnd o coad de flcri portocalii. n august
al aceluiasi an s-au nregistrat numeroase aparitii la Saigon si n alte prti ale Asiei de
sud-est, ale unui "obiect prelung n form de peste".
1949 a fost anul n care s-au semnalat discuri si sfere ciudate n Suedia si noi OZN-uri n
America, dou dintre ele observate de specialisti si experti n astronomie. Valuri OZN
mai mici, precum si aparitii izolate, au continuat n 1950 si 1951, n Statele Unite mai
ales, dar si n Europa.
n 1952 a aprut primul val OZN cu adevrat international, care s-a manifestat n aparitii
repetate n S.U.A., Franta si Africa de Nord. Apogeul acestui val l-au constituit dou
aparitii senzationale ce s-au manifestat deasupra Casei Albe din Washington, D. C. si
deasupra Capitoliului, adic deasupra unor cldiri care se afl sub permanent
supraveghere radar. n septembrie, un alt val a cuprins Danemarca, Suedia, Germania si
Polonia de nord. n acelasi interval s-a comunicat n Franta prima "aterizare" OZN, care
include si prezenta unor "omuleti".
n 1953 nu s-au mai nregistrat valuri OZN, ci doar aparitii izolate. Una dintre ele a avut
loc la Bismarck, Dakota de Nord, cnd, ntr-o noapte, patru obiecte au plutit si au fcut
manevre de zbor deasupra unei statii de filtrare a aerului timp de trei ore. Raportul oficial
al acestui eveniment se ntinde pe mai multe sute de pagini, cu declaratii din partea unui
foarte mare numr de martori oculari, cei mai multi dintre ei fiind piloti si personal
militar.
Anul 1954 a fost anul celui mai mare val OZN international de pn atunci. Franta a fost
practic coplesit de aparitii comunicate zilnic pe parcursul lunilor septembrie, octombrie
si noiembrie. Valul francez este caracteristic pentru dificulttile cu care se confrunt o
investigatie stiintific solid a fenomenului OZN: "Fenomenul a fost att de intens,
impactul asupra opiniei publice att de profund, reactia ziarelor att de emotional, nct
reflexia stiintific ajunsese la saturatie cu mult nainte de a fi posibil o investigare
serioas. Drept urmare, nici un cercettor nu-si putea risca reputatia stiintific studiind pe
fat un fenomen prezentat cu atta patim si care inevitabil putea duce la distorsiuni;
oamenii de stiint francezi au pstrat tcerea pn cnd valul a trecut si s-a mai estompat
n constiinta oamenilor".
n timpul valului francez au aprut caracteristicile tipice ale ntlnirilor extraterestre de
mai trziu: "aterizri" OZN (n mprejurri bine descrise de cele mai multe ori), fascicole
luminoase dinspre OZN nspre privitor, oprirea motorului masinii (martorului ocular) n
vecintatea locului aparitiei (OZN-ului), mici fiinte ciudate mbrcate n "costume de

scafandri", tulburri fizice si psihice grave la martorii oculari.

Din 1954 ncoace s-au semnalat n fiecare an astfel de aparitii n diferite tri, cu valuri
internationale majore n anii 1965-67 si 1972-73. Aceste aparitii sunt ndeosebi
numeroase si cu efecte foarte adnci n trile Americii de Sud.
Cea mai cunoscut investigatie guvernamental a fenomenului OZN este cea ntreprins
de Flota American a SUA, la scurt timp dup primele aparitii OZN americane din 1947.
Aceast investigatie, cunoscut din 1951 sub numele de "Project Blue Book" ("Cartea
Albastr") a durat pn n anul 1969, cnd a fost abandonat la recomandarea "Raportului
Condon" din 1968 - raport ce constituie opera unei comisii stiintifice condus de un
fizician renumit de la Universitatea Colorado.
Cei care s-au ocupat ndeaproape cu studiul ambelor rapoarte, au observat ns imediat c
n nici unul dintre ele nu se ia n serios existenta fenomenelor OZN si c preocuparea lor
este mai curnd aceea de a calma opinia public prin explicarea "oficial" a unor
fenomene spatiale considerate a fi derutante pentru populatie.
Unele grupuri de persoane interesate de ntelegerea fenomenului "Farfuriilor Zburtoare",
au mers chiar pn la a afirma c Statele Unite se folosesc de aceste investigatii ca de un
paravan n spatele cruia tin ascuns cunoasterea "adevratei naturi" a fenomenului OZN.
Dup toate indiciile nu se poate afirma clar despre aceste cercetri dect c au fost fcute
cu neglijent, pentru simplul motiv c obiectul lor central, fenomenul OZN, era privit ca
neavnd nici o legtur cu realitatea. Mai mult. Ca urmare a unor ntmplri cu OZN-uri,
care mai de care mai ciudate, chiar oamenilor de stiint ncepu s nu le mai plac aceast
tem de cercetare, din aceleasi motive, am putea spune, care au determinat-o pe vulpe s
nu-i mai plac strugurii.
Primul director al "Crtii Albastre", cpitanul Edward Ruppelt, a mers pn la a mrturisi
c "dac scopul Fortelor Aeriene a fost acela de a crea si mai mult confuzie n jurul
acestui fenomen, atunci ei nu ar fi putut face o treab mai bun... Se poate vorbi despre o
confuzie organizat n abordarea acestei probleme... Totul n acest raport se bazeaz pe
premisa c de fapt nu exist OZN-uri"*.
Raportul Condon contine cteva explicatii "clasice" ale Fenomenului OZN; n una din
ele, de exemplu, se afirm c "aceast aparitie neobisnuit trebuie considerat asadar ca
fcnd parte dintr-o categorie de fenomene aproape cu sigurant naturale, dar care sunt
att de rare, nct nu au putut fi descrise sau evaluate pn la momentul aparitiei lor, sau
de la acel moment nainte".
Consultantul stiintific principal al "Crtii Albastre" pentru mai bine de jumtate din cei
22 de ani, ct au durat investigatiile, a fost astronomul J. Allen Hynek de la Northwestern
University; el a numit pe fat toat aceast activitate drept un "proiect pseudostiintific"**.

* Ruppelt, Report on Unidentifted Flying Objects, - Raport asupra Obiectelor Zburtoare

Neidentificate - Ace Books, New York, 1956, pp. 80 -83
** Hynek, The UFO Experience : A Scientific Inquiry Experienta OZN : O investigare
stiintific, Ballantine Books, New York, 1977, pg. 215, 219
n cei 22 de ani de investigatii, asa cum au fost ele, "Cartea Albastr" a reunit totusi peste
12000 de cazuri de fenomene aeriene uimitoare, dintre care 25% au rmas
"neidentificate" n pofida chiar a "explicatiilor" adeseori forjate. Mii de alte cazuri s-au
colectat si se mai colecteaz nc de ctre organizatii particulare din S.U.A. si din alte
tri, n conditiile n care aproape toate organele guvernamentale se feresc s fac
comentarii asupra lor.
n Uniunea Sovietic subiectul a aprut mentionat public pentru prima oar n 1967 (ceea
ce nseamn implicit aprobarea oficial), cnd Dr. Felix U. Ziegel de la Institutul de
Aviatie din Moscova afirma, ntr-un articol din revista sovietic Smena, c "radarul
sovietic receptioneaz obiecte zburtoare neidentificate nc de acum douzeci de
ani".***
In aceeasi perioad a avut loc o conferint stiintific (sovietic) pe tema "Civilizatii
Spatiale", condus de astronomul armean Victor Ambartsumyam, care sublinia urgenta
unor studii preliminare privind problemele stiintifice si tehnice ridicate de comunicarea
cu astfel de "civilizatii" a cror existent el o considera de la sine nteleas.**** n anul
urmtor ns, tema OZN-urilor a fost din nou interzis n Uniunea Sovietic, iar de atunci
cercettorii sovietici si comunic rezultatele colegilor lor din vest doar pe ci neoficiale.
*** UFOs, What are they? - Ce sunt OZN-urile? - in Smena, Aprilie 7, 1967. Vezi si
articolul "Unidentified Flying Objects" - "Obiecte Zburtoare Neidentificate" - n Soviet
Life, Feb. 1968; Ostrander si Schroeder, Psychical Discoveries Behind the Iron Curtain ,
pp. 94-103
**** Felix Ziegel, "On Possible Exchange of Information with Extra-Terrestrial
Civilizations" - Despre posibilele schimburi de informatie cu civilizatiile extraterestre,
studiu prezentat la Institutul de Inginerie al Sindicatelor din Moscova la 13 martie 1967
Psychic Discoveries, p. 96
n Statele Unite subiectul se situeaz "n afara ariei" de cercetare, att pentru cercurile de
resort militare, ct si pentru oamenii de stiint propriu-zisi, dar este demn de notat faptul
c n anii din urm un numr din ce n ce mai mare de specialisti (mai ales tineri) iau
foarte n serios fenomenul OZN si se ntrunesc pentru a studia cele mai adecvate metode
de cercetare; Cercettorii Hynek si Vallee vorbesc despre un "colegiu invizibil" al unor
oameni de stiint foarte activi n cercetarea problemei, dintre care cei mai multi refuz ssi vad mentionat numele (n massmedia) n contextul cercetrilor fenomenului OZN.
Exist desigur si altii care neag existenta OZN-urilor, punndu-le pe acestea pe seama
unor perceptii deformate, dup ei OZN-urile nefiind altceva dect obiecte naturale,

baloane, avioane etc., sau simple trucuri sau "proiectii" psihologice. Unul dintre acesti
autori este Philip Klass; el "demasc" cu delectare fenomenul OZN, si trage concluzia, n
urma ctorva investigatii, c OZN-urile sunt fie fenomene naturale, fie falsuri grosolane.
Investigatiile sale l-au convins c "ideea unor nave spatiale miraculoase apartinnd altor
civilizatii este un basm confectional pe msura mentalittii adulte". *
* Philip J. Klass, UFOs Explained Explicarea OZN-urilor, Random House, New York,
1974, p. 360
Asemenea cercettori de neclintit se bazeaz mai ales pe faptul c practic nu exist
dovezi concrete (fizice) ale existentei OZN-urilor, chiar partizanii cei mai vajnici ai
existentei lor, fiind nevoiti s recunoasc putintatea dovezilor de ordin fizic din chiar
cele mai bine documentate rapoarte.
Dar, ceea ce a convins un numr de savanti, n anii din urm, s ia n serios fenomenul,
nu este dovada fizic a existentei lor, ci faptul c o multitudine de persoane, a cror
probitate si seriozitate nu poate fi pus la ndoial, au vzut lucruri ce se situeaz dincolo
de orice explicatie si care au avut asupra lor un efect puternic.
Iat cum descrie Dr. Hynek aceste mrturii: "Aveam invariabil sentimentul c m aflu n
fata unor oameni care mi descriu desfsurarea unui eveniment foarte real. Acest
eveniment se constituia pentru acea persoan ntr-o experient capital, pe care si-o
aminteau n cele mai mici detalii si care nu avea nici o legtur cu imaginatia; un
eveniment pentru care de obicei respectiva persoan nu era ctusi de putin pregtit - si a
crui ntelegere o depsea cu desvrsire" (The UFO Experience).
Aceast experient a intensei realitti a fenomenului OZN, conjugat cu lipsa total a
dovezilor fizice care s ateste existenta lor, plaseaz fenomenul mai curnd n sfera
studiilor de psihologie, dect n cea a investigrilor unor fenomene fizice; mai precis, n
sfera cercetrilor prin care se studiaz mai curnd rapoartele dect ntlnirile extraterestre
n sine, si gradul de credibilitate si consistent a acestor rapoarte.
Activitate care tine deja de domeniul psihologiei, din care n mod firesc abordrile care
urmresc exclusiv dovezile palpabile ale existentei OZN-urilor se exclud ca neadecvate.
Dar din aceast perspectiv poate c nici prerea d-lui Klass cum c aceste "nave spatiale
miraculoase" nu sunt dect niste "basme pentru oameni mari" - nu este cu totul
nendrepttit. Pentru c a vedea cu proprii ochi un OZN este una, iar a interpreta ceea ce
ai vzut (sau ceea ce altcineva a vzut) este cu totul altceva: experienta n sine poate s
fie real, n timp ce relatarea sau interpretarea ei poate s tin de domeniul "basmului"
sau a miturilor contemporane.
Prin activitatea sa, Dr. Hynek a contribuit mult la nlturarea prejudectilor despre
ntlnirile sau observrile obiectelor extraterestre. El a artat clar c de cele mai multe ori
persoanele care declar asemenea ntlniri sau observri nu sunt nici sectanti superstitiosi
si nici oameni needucati sau labili psihic. Declaratiile unor astfel de indivizi (care nu
prezint credibilitate) sunt usor de identificat si orice cercetare asupra lor este automat

sistat.
Dimpotriv, relatrile cele mai coerente si mai precise vin din partea unor oameni
normali si responsabili (adesea de formatie stiintific), pe care respectiva experient i-a
surprins sau chiar socat si creia ei nu i gsesc nici o explicatie (The UFO Experience);
si cu ct experienta este mai puternic iar OZN-ul vzut mai de aproape, cu att mai putin
dispus este respectiva persoan s o relateze.
Dosarele OZN sunt o colectie de "evenimente incredibile povestite de ctre persoane
perfect credibile", dup cum declar un general din cadrul Fortelor Aeriene. Faptul c
exist ceva n spatele attor mii de declaratii credibile nu poate fi pus la ndoial.
3. Cele sase tipuri de ntlniri extraterestre
Dr. Hynek, care a studiat mai n amnuntime problema dect cei mai prestigiosi dintre
experti, distinge sase categorii generale de fenomene OZN sau extraterestre *.
* The Hynek UFO Report - Raportul Hynek asupra OZN-urilor-, Dell Publishing Co.,
New York, 1977, cap. 4-9; The UFO Experience, cap. 5-10
Prima dintre ele, a "luminitelor nocturne", este si cea mai frecvent mentionat si cea mai
putin stranie dintre toate. Acestea pot fi usor asimilate cu corpuri ceresti, meteori etc. si
nu sunt considerate propriu-zis OZN-uri. "Luminitele nocturne" cu adevrat ciudate
(acelea care rmn "neidentificate"), cele care par manevrate n mod inteligent si nu pot fi
considerate nave spatiale, sunt de cele mai multe ori reperate de mai multi martori, printre
care ofiteri de politie, piloti, sau operatori ai turnurilor de control.
A doua categorie de OZN-uri o constituie "discurile diurne", al cror comportament este
similar cu al luminitelor de noapte. Aceste discuri sunt asa numitele "farfurii zburtoare"
si ele apar n toate relatrile incluse n aceast categorie; ceea ce difer este forma OZNului, care variaz de la cilindric pn la circular. Au un aspect metalic si depsesc
capacitatea celor mai sofisticate nave spatiale cunoscute pn n prezent. Se afirm c
OZN-urile de gradul doi sunt, ca si "luminitele nocturne", silentioase, si c pot aprea n
grupuri de dou sau mai multe.
n a treia categorie ntr descrierile "radar-vizuale", adic reperri de OZN-uri care se fac
cu ajutorul radarului (reperrile radar fiind si ele susceptibile de diferite erori). Cele mai
multe din aceste cazuri au loc noaptea, cnd sunt reperate simultan de mai multe avioane
(uneori trimise special s urmreasc OZN-urile deja semnalate), de la distante relativ
mici.
n astfel de cazuri, avioanele sunt ntotdeauna depsite de OZN-uri, care uneori se
plaseaz ele n urmrirea avionului si apoi dispar la viteze uluitor de mari (pn la 6640
km pe or si chiar mai mult). Uneori, ca si n ntlnirile de gradul 1 si 2, obiectul pare c
se divide (n dou sau chiar mai multe prti distincte), iar alteori radarul nici mcar nu
nregistreaz obiective reperate clar de piloti n timpul zborului. Aceste ntlniri, ca si

cele din primele dou categorii, dureaz de la cteva minute pn la cteva ore.
Exist un numr de cazuri documentate din primele trei categorii, fiecare dintre ele fiind
observate de numerosi martori oculari, izolati, credibili si cu experient. Dr. Hynek
noteaz ns c oricare din aceste cazuri ar putea fi produs de un set de mprejurri su
conditii extrem de neobisnuite si nu neaprat de un fenomen total necunoscut.
Dar cnd se acumuleaz cazuri bine documentate si toate asemntoare ntre ele,
posibilitatea ca ele s fie puse pe seama unor conditii naturale exceptionale devine foarte
mic (The UFO Experience). Din acest motiv cercettorii fenomenului se concentreaz
acum asupra studiului celor mai bine documentate cazuri, comparnd dosarele cel mai
bine articulate si mai credibile pentru fiecare din ele, si reusind s discearn astfel
caracteristici si structuri comune clare ale manifestrilor OZN.
Reactia emotional a celor care au vzut astfel de obiecte n cadrul ntlnirilor apartinnd
primelor trei categorii, este una de perplexitate si uimire; ei nu si pot explica ctusi de
putin comportamentul lor si rmn cu dorinta manifest de a mai vedea odat obiectul
"mcar un pic mai de aproape". Cazurile n care martorii au ncercat un sentiment acut de
team sunt putine la numr si de cele mai multe ori se refer la piloti care, ncercnd s
urmreasc obiectele necunoscute, si ddeau seama c au de-a face cu o tehnologie ce
depseste cel mai nalt nivel cunoscut si c respectivele obiecte sunt pilotate clar de
cineva. Pe de alt parte, n cazul "ntlnirilor la mic distant", reactia "psihic" a
persoanelor n cauz este foarte puternic si cu consecinte durabile.
"ntlnirile de gradul I" sunt cele n care un obiect luminos este vzut de la 150 m sau
chiar mai putin, luminozitatea lui fiind att de puternic, nct lumineaz si solul de pe
raza lui. Ele adesea plutesc la o distant foarte mic deasupra solului, parcurgnd n acest
mod distante considerabile, pentru a decola apoi brusc la viteze incredibile, silentios, si
mai ntotdeauna pe vertical.
Cazurile de "ntlniri de gradul I", att de numeroase si documentate ntotdeauna de mai
multi martori, sunt att de asemntoare ntre ele, nct cel care le studiaz are impresia
c este vorba invariabil de acelasi obiect zburtor. Trstura specific a "ntlnirilor de
gradul I" este ns aceea c ele au loc mai ales noaptea n zone mai putin locuite si c
numrul martorilor oculari nu depseste n general trei sau patru (n cazurile examinate
de Dr. Hynek).
"ntlnirile de gradul I" ntotdeauna intimideaz si sunt adesea terifiante, dar ele nu las
urme vizibile asupra martorilor oculari; acestia sunt de obicei att de coplesiti de ceea ce
vd, nct pierd cu totul din vedere s fotografieze obiectul, n ciuda faptului c uneori au
aparat de fotografiat asupra lor. Efectul tipic al acestor ntlniri asupra martorilor oculari
este redat de unul dintre ei astfel:
"V asigur c oricine a vzut un astfel de obiect de att de aproape, fie chiar si pentru un
singur minut, nu l mai uit toat viata" (The Hynek Report ). Experienta este att de
neobisnuit, nct cei care o povestesc nu sunt crezuti, ceea ce i face pe acestia s nu o

mai povesteasc deloc sau s o povesteasc doar unui cerc restrns de prieteni, sau de
abia peste ani de zile. Este un tip de experient care este foarte real pentru cei care au
trit-o, dar incredibil pentru cei care ascult relatri despre ea.
O "ntlnire de gradul I" tipic a avut loc n 1966 si i-a avut drept protagonisti pe doi
serifi din Portage County, Ohio. Pe la ora 5 dimineata ei au vzut un obiect "mare ct o
cas" ridicndu-se cam la 30 m nltime. Pe msur ce obiectul se apropia de ei,
luminozitatea lui crestea, luminnd tot locul dimprejur, oprindu-se deasupra lor. Cnd a
nceput iar s se miste, politistii l-au urmrit. Aproape de zori, obiectul a mai fost reperat
de alti doi politisti, la o nltime mai mare, dup care a disprut n spatiu printr-o miscare
brusc pe vertical.
Presiunea exercitat din partea Congresului american a obligat comisia nsrcinat cu
dosarul "Crtii Albastre" s investigheze n amnuntime acest caz, concluzia tras fiind
aceea c politistii avuseser de-a face cu o "observare a planetei Venus". Politistii au fost
supusi unei masive campanii de ridiculizare n pres, care a dus la distrugerea familiei
unuia dintre ei si la ruinarea snttii si carierei sale.
Astfel de tragedii personale n rndurile celor care au experienta "ntlnirilor de gradul I"
sunt att de obisnuite, nct ele trebuie, sau ar trebui neaprat considerate caracteristice
tipic fenomenului OZN.
"ntlnirile de gradul II" sunt similare celor de gradul I, cu diferenta c obiectele
zburtoare las urm pe sol iar efectul psihic asupra privitorului este violent si durabil.
Urmele constau n prjolirea sau uscarea vegetatiei pe suprafata pe care a aterizat
obiectul.
Acest tip de ntlnire este deci cu mult mai potrivit pentru investigatia stiintific, cci n
afar de relatrile verbale ale fenomenului, mai exist si dovezi materiale ale manifestrii
lui. Cu toate acestea, investigatiile stiintifice sunt aproape inexistente, pe de o parte
pentru faptul c celor mai multi cercettori le este team s abordeze problema OZNurilor n general, iar pe de alta pentru c dovezile materiale nssi ale existentei lor sunt
de obicei neconcludente din punct de vedere stiintific sau sunt subiective.
Exist un catalog care contine peste 800 de cazuri de acest tip din 24 de tri (The Hynek
Report). Dovezile materiale sunt neconcludente pentru c nici o portiune sau bucat de
OZN nu a fost autentificat pn acum si pentru c urmele lsate pe sol sunt uneori la fel
de greu de explicat ca si ntlnirile nssi. Aceste urme sunt de cele mai multe ori de
form circular cu un diametru de 6 pn la 9 m si cu o adncime de 30 cm pn la 1
metru; pmntul n interior este ars sau deshidratat si se afirm c portiunea rmne
steril timp de unul sau doi ani. Analizele chimice ale solului din aceste suprafete nu au
permis nici o concluzie clar cu privire la posibilele cauze ale acestei sterilitti.
"ntlnirile de gradul II" au loc cel mai frecvent, noaptea, n sectiuni mai putin circulate
ale soselelor. Este vorba aproape invariabil de un obiect luminos care aterizeaz pe
cmpul de lng sosea sau chiar n mijlocul ei, n fata unor masini ale cror motoare sau

faruri se opresc sau se sting brusc; pe cei dinuntru i cuprinde spaima, ei nerevenindu-si
dect odat cu decolarea OZN-ului; dup decolare motorul sau farurile masinii
(martorului ocular) pot fi din nou actionate, sau si revin de la sine.
Cele mai bizare dintre toate rapoartele OZN sunt cele care relateaz asa numitele
"ntlniri de gradul III", pentru c n ele apar si "fiinte vii" asa numitii "ocupanti",
"omuleti", "humanoizi" sau "creaturi". Prima reactie la citirea acestor rapoarte este aceea
de a imagina "omuleti verzi" si de a considera ca incredibil ntregul fenomen,
categorisindu-l drept fals sau halucinatie.
Totusi, succesul recentului film american SF, numit chiar cu numele acestei categorii de
fenomene OZN, "ntlnire de gradul III" (pentru care Dr. Hynek a fost consultant tehnic),
mpreun cu rezultatele sondajelor de opinie din 1974, care demonstreaz c 54% din cei
care stiu ceva despre OZN-uri cred c ele sunt reale, iar 46% din cei chestionati cred n
existenta vietii inteligente pe alte planete *, indic gradul din ce n ce mai sporit al
acceptrii din partea contemporanilor nostri a posibilittii existentei reale a inteligentei
"non umane".
* J. Allen Hynek si Jactues Vallee; The Edge of Reality: A Progress Report on
Unidentified Flying Objects La granita realului. Starea cercetrilor asupra obiectelor
zburtoare neidentificate t Henry Regnery Co, Chicago; 1975; pp. 289-290
Cu alte cuvinte, putem sintetiza situatia astfel: literatura stiintifico-fantastic a oferit
imaginile, "evolutionismul" a oferit filozofia, iar tehnologia erei spatiale a asigurat
plauzibilitatea acestor ntlniri extraterestre.
Ceea ce este surprinztor si uluitor n acelasi timp este c asemenea ntlniri au loc nc
astzi, conform mrturiilor multor martori oculari credibili. Deci de important capital
este interpretarea care trebuie dat acestor fenomene: s fie vorba ntr-adevr de contacte
cu "vizitatorii din spatiul cosmic", sau avem de-a face cu ntlniri de o cu totul alt
natur, explicate ns conform cu "spiritul veacului"? Acestea sunt ntrebrile care i
preocup pe cercettorii fenomenului OZN.
Dr. Hynek recunoaste c i vine greu s admit existenta "ntlnirilor de gradul III":
"Dac nu mi-ar fi team c ultragiez integritatea stiintific, mrturisesc c as fi gata s
omit din toat inima acest capitol al cercetrilor referitoare la OZN-uri" (The UFO
Experience).
Dar cum scopul Dr. Hynek este acela al obiectivittii stiintifice, lui i este imposibil s
ignore multitudinea cazurilor att de bine documentate ale acestui ciudat fenomen. Dintre
cele aproape 1250 de cazuri de ntlniri extraterestre la mic distant descrise de Dr.
Jacques Vallee, 750 mentioneaz aterizarea unei nave spatiale, si mai mult de 300 dintre
acestea specific prezenta "humanoizilor" n interiorul sau n jurul navei; o treime din
aceste cazuri sunt documentate de mai multi martori pentru fiecare caz n parte.
ntr-unul din cazurile cu "humanoizi" ce a avut loc in noiembrie 1961 n nordul SUA,

patru brbati care se ntorceau de la vntoare au observat prbusirea unui obiect n

flcri, ce parc era un avion. Cnd au ajuns la locul "prbusirii" toti au vzut un obiect
alungit de form cilindric nfipt oblic n pmnt si cu patru figuri, dup toate aparentele
omenesti n jurul lui.
Brbatii s-au deplasat n orasul din apropiere pentru a anunta politia, iar cnd s-au ntors
la locul respectiv n-au mai vzut dect niste luminite rosii, obiectul disprnd fr a lsa
nici un fel de urm, desi terenul era noroios. Dup ce ofiterul de politie a plecat cuprins
de uimire, cei patru au vzut din nou obiectul venind spre sol ca o lumin rosiatic. S-au
ntors la casele lor cu sentimentul ciudat c a existat o portiune de timp "pierdut" n
timpul noptii.
n ziua urmtoare, unul din cei patru a fost vizitat la lucru de ctre mai multi indivizi "cu
nftisare oficial", care i-au pus ntrebri despre incident si apoi l-au condus acas n
masina lor, cerndu-i s nu dezvluie nimnui cele ntmplate. Vntorul a presupus c
respectivii erau anchetatori ai Fortelor Aeriene ale SUA care ncearc s escamoteze
existenta vreunei "masini secrete".
Toti cei patru protagonisti ai ntmplrii au rmas extrem de marcati de pe urma ei si
dup sase ani unul dintre ei s-a simtit obligat s povesteasc totul unui agent al
Trezoreriei Statelor Unite (Edge of Reality).
Momentele principale ale acestei relatri sunt tipice pentru multe din seria "ntlnirilor de
gradul III". Un caz usor diferit l constituie faimoasa "aterizare" OZN de la Kelly, care a
fost investigat n amnuntime, att de politie si de Fortele Aeriene, ct si de cercettori
independenti.
n seara si noaptea de 21 august, 1955, locuitorii unei ferme patru adulti si sapte copii au avut o ntlnire prelungit cu "umanoizii".
Fiul cel mare al acestei familii (adolescent) a vzut un obiect zburtor "ateriznd" n
spatele casei. Nu l-a crezut nimeni, ns o or mai trziu "un omulet" ce emitea o "lumin
ciudat" se apropia de cas. Au mai fost vzuti si alti "omuleti" (sau poate aceiasi omuleti
care reapreau). Se apropiau invariabil de cas din directia cea mai ntunecoas, si
niciodat cnd luminile erau aprinse. l)
1) Vallee, UFOs n Space - OZN-urile din spatiul cosmic 187-191; Hynek, The UFO
Experience - Dosarul OZN - pp. 172-177
Doctorul Hynek face distinctie clar ntre "ntlnirile de gradul III" si cazurile "indivizilor
de legtur" (persoanelor care declar c au avut contact cu extraterestii (n. tr)). Aceste
persoane "de legtur" au deseori ntlniri cu fiinte extraterestre, primesc adesea de la ele
"mesaje" pseudo-religioase privind existenta unor fiinte "superior dezvoltate" de pe alte
planete care vor veni curnd s "aduc pace pe pmnt".
Astfel de indivizi sunt mai ntotdeauna membri ai unor culte religioase iscate de pe urma

fenomenelor extraterestre. Pe de alt parte, "ntlnirile de gradul III" obisnuite sunt foarte
asemntoare celorlalte tipuri de "ntlniri extraterestre"; ele li se ntmpl unor oameni
cu ocupatii similare si prezentnd un nalt grad de credibilitate, au loc ntotdeauna pe
neasteptate si produc ntotdeauna un soc, fiind att de incredibile. "Ocupantii" observati
n astfel de situatii, sunt vzuti mai ntotdeauna (de obicei de la distante foarte mici)
culegnd mostre de roc si de sol, cercetnd cu interes instalatiile si vehiculele omenesti
sau "reparndu-si" propriul vehicul de zbor.
Acesti "umanoizi" prezint caracteristici cu totul neumane: capete foarte mari (care fie nu
au ochi deloc fie i au asezati la mare distant unul de altul, cu nas foarte mic sau deloc si
cu o fant n loc de gur), picioare foarte subtiri si lipsa gtului; unii au nltimea normal
a omului, dar altii nu sunt mai nalti de 1m, ca n cazul Kelly din Hopkinsville. Recent s-a
compilat un catalog ce nsumeaz peste 1000 de "ntlniri de gradul III".*
* Hynek, The UFO Experience - Dosarul OZN -, p. 31
S-au raportat si cazuri n care ocupantii obiectelor zburtoare au "rpit" persoane de la
sol, cel mai adesea n scop de "testare". Credibilitatea celor care au fcut astfel de relatri
poate fi cu greu pus la ndoial. Aproape toate dovezile privitoare la aceste cazuri,
(excluzndu-i pe indivizii "de legtur") s-au obtinut cu ajutorul hipnozei regresive;
experienta este att de traumatic pentru martori, nct ei nu si-o mai amintesc dect mai
trziu, cnd ei nsisi accept s fie hipnotizati si s nteleag astfel misteriosul "salt peste
timp" din urma ntlnirii extraterestre - ntlnire care pn la un anumit punct si-o
amintesc perfect.
Unul dintre cazurile cele mai cunoscute de "abductie" a avut loc pe 19 Septembrie, 1961,
la miezul noptii, lng localitatea Whitfield din New Hampshire. El a devenit si subiectul
crtii lui John Fuller (The Interrupted Journey - Cltorie ntrerupt), publicat ntr-o
form rezumat n revista Look. n seara n care Barney si Betty Hill se ntorceau din
vacant, un OZN ateriza pe sosea exact, n fata masinii lor. De ei s-au apropiat niste
"umanoizi" si, ultimul lucru pe care si-l mai amintesc este c, dou ore mai trziu s-au
trezit la o distant de 35 de mile de locul respectiv, tot pe sosea.
Aceast amnezie le procur ambilor soti stri de mare tensiune psihic si disconfort fizic,
ceea ce-i fcu in final s recurg la un psihiatru. n stare de hipnoz ambii au relatat,
independent unul de cellalt, c au fost transportati la bordul unei "nave", unde
"umanoizii" i-au supus la diferite analize, lundu-le probe de tesut cornos (unghii, piele).
Au fost eliberati dup dou ore, dup ce li s-a dat n prealabil sugestia hipnotic de a nusi aminti nimic din ceea ce li se ntmplase. Ei au relatat aceast experient (tot n
conditii de hipnoz) ntr-o stare psihic deosebit de zbuciumat (The UFO Experience).
Un caz similar a avut loc pe 3 Decembrie, 1967 la ora 2:30 dimineata, cnd un politist din
Ashland, statul Nebraska a vzut pe sosea un obiect ce emitea puncte luminoase si care la
apropierea lui a decolat. Raportnd apoi superiorilor si prezenta unei "farfurii
zburtoare" n zon, s-a ndreptat spre cas cu o durere de cap ngrozitoare, cu un zgomot
asurzitor n urechi si cu urma unei lovituri rosii sub urechea stng.

Mai trziu s-a descoperit c a existat o perioad de 20 de minute de care el nu-si mai
aminteste nimic; sub stare de hipnoz ns a mrturisit c a pornit n urmrirea OZN-ului,
care a aterizat din nou. Ocupantii au ndreptat un fascicul luminos asupra lui si l-au luat la
bord, ntr-un loc plin de pupitre de control si de aparate asemntoare computerelor.*
* Aceleasi imagini au fost relatate si de un inginer din Franta, in timpul "abductiei" sale
care a durat 18 zile
La prima vedere aceste incidente par pur si simplu de necrezut, produse ale halucinatiei
sau ale unei imaginatii bolnave. Dar ele sunt prea numeroase pentru a ne putea ngdui s
le tratm cu usurint. n msura n care relateaz ntlniri cu aparate de zbor concrete,
reale, aceste rapoarte nu sunt desigur foarte convingtoare.
Mai mult, psihanalistii nsisi atrag atentia asupra faptului c rezultatele "hipnozei
regresive" nu sunt foarte sigure; adesea persoana aflat sub hipnoz nu este capabil s
disting ntre experientele reale si "sugestionrile" inculcate n subconstientul su, fie de
hipnotizor, fie de altcineva, n momentul presupusei "ntlniri de gradul III".
Dar chiar dac aceste experiente nu sunt cu totul "reale" (ca fenomene obiective n spatiu
si n timp), faptul nsusi c ele au fost "implantate" n mintile oamenilor n proportii att
de masive n anii din urm este deja semnificativ. Fr ndoial c "ceva" exist si n
spatele acestor cazuri de "abductie", iar recent cei care investigheaz fenomenele OZN au
nceput s caute explicatiile lor n alte directii.
Asemenea experiente, si mai ales "ntlnirile de gradul III" ale anilor '70, sunt n mod
vizibil legate de fenomenele paranormale sau oculte. Uneori, cu putin nainte de a ntlni
OZN-uri, cei care urmeaz a fi protagonistii lor viseaz lucruri ciudate, sau aud bti n
usa n conditiile n care nu se afl nimeni n apropiere, sau primesc vizite ciudate dup
aceea; unii primesc mesaje telepatice de la cei din interiorul OZN-ului.
OZN-urile chiar ajung s dispar si s apar n loc s decoleze si s aterizeze cu viteze
mari; alteori au loc "vindecri miraculoase" n prezenta lor sau cnd cineva este expus la
lumina emis de ei. *
* Jacques Vallee, The Invisible College, E. P. Dutton, Inc., New York, 1975, pp. 17, 21
Alteori ns "ntlnirile de gradul III" au dus si la leucemie, precum si la boli produse de
radiatii; adesea efectele produse asupra psihicului sunt tragice: deteriorarea pesonalittii,
dement, sinucidere**.
** John A. Keel, UFOs : Operation Trojan Horse - OZN-urile: Operatiunea Calul Troian,
G. P. Putnam's Sons, NewYork, 1970, p. 303
Sporirea si intensificarea "componentei psihice" a ntlnirilor extraterestre i-a determinat
pe cercettori s le asemene pe acestea cu fenomenele oculte, care produc efecte psihice

asemntoare cu cele declansate de aparitia OZN-urilor (The Invisible College).

Multi cercettori au remarcat asemnarea dintre fenomenele OZN si spiritismul secolului
al XIX-lea, n care fenomenele psihice se combin cu efecte fizice stranii, "tehnologia"
acelora fiind desigur mai primitiv. n general, n anii '70 a nceput s dispar distinctia
ntre fenomenele OZN "propriu-zise", sau "normale", si diferitele culte OZN, si aceasta
datorit faptului c n aceast decad omenirea a devenit din ce n ce mai receptiv la
practicile oculte.
4. Explicarea fenomenelor OZN
Cea mai recent carte a Dr. Jacques Vallee despre OZN-uri, The Invisible College
dezvluie care sunt opiniile unora dintre cei mai prestigiosi cercettori asupra acestei
probleme. Dr. Vallee consider c ne aflm astfel "foarte aproape" de o ntelegere clar a
naturii acestui fenomen.
El observ c ideea existentei unei forme de inteligent "extraterestr" a devenit la mod,
att printre oamenii de stiint, ct si n cercurile celor care ghicesc norocul (astrologii
zilelor noastre), mai ales ca rezultat "al setei neostoite de a contacta inteligente superioare
care s aduc rezolvarea miraculoas a tuturor problemelor ce sfsie si agit biata noastr
planet".
n mod semnificativ el mai noteaz c ideea unor vizitatori din spatiul extraterestru a
devenit marele mit, sau "superbul neadevr" al vremurilor noastre.
Totusi credinta n acest mit i se pare o naivitate: "Explicatia aceasta este prea
rudimentar; ea nu acoper diversitatea interactiunilor dintre ocupantii obiectelor
zburtoare si pmnteni, si nici marea varietate comportamental a celor dinti". Dr.
Hynek noteaz c, pentru a explica diversitatea efectelor produse de OZN-uri, trebuie s
plecm de la ideea c ele sunt "un fenomen cu efecte fizice fr ndoial, dar care
prezint si atribute ce tin de sfera psihicului" (The Edge of Reality, p. 259). Dr. Vallee
crede c ele sunt "att obiecte fizice, ct si instrumente psihice, ale cror proprietti
specifice rmn s fie definite de acum nainte" (The Invisible College, p. 200).
Teoria c OZN-urile nu exist de fapt ca obiecte concrete si c ele tin doar de fenomenele
psihice sau parafizice a fost naintat de un numr de cercettori nc de la nceputul
anilor 1950. Pe parcurs ns ea s-a erodat, pe de o parte datorit proliferrii grupurilor de
tip sectar ce exaltau ideea originii "extraterestre" a OZN-urilor, si pe de alta datorit chiar
explicatiilor oficiale, ce corespundeau perfect marii majoritti a opiniei publice, conform
creia ntregul fenomen este pur imaginatie. *
* Keel, UFOs: Operation Trojan Horse, pp.38,41
Dar, n prezent, cercettori de mare prestigiu sunt de acord n a considera c, desi OZNurile prezint indubitabil caracteristici "fizice", ele nu pot fi nicidecum socotite "nave
spatiale" aflate n posesia cuiva, ci ele tin n mod clar de domeniul parafizic sau ocult.

ntr-adevr, de ce att de multe OZN-uri aterizeaz att de des exact pe mijlocul

soselelor? De ce aceste aparate att de sofisticate si demonstrnd o tehnologie att de
"avansat" au nevoie att de des s fie "reparate"? De ce este nevoie ca ocupantii lor s ia
att de des probe de la sol (pe parcursul unei perioade care nsumeaz deja 25 de ani!) si
s "testeze" un numr att de mare de oameni dac ele sunt ntr-adevr misiuni de
recunoastere asa cum pretind "umanoizii" de la bordul lor?
Dr. Vallee se ntreab pe bun dreptate dac nu cumva ideea cu "vizitatorii din spatiul
cosmic" este o pur diversiune, avnd "scopul precis de a disimula natura infinit mai
complex a tehnologiei, care mai ales d amploare acestor fenomene" (The Invisible
College, p. 28). El crede c "de fapt noi nu avem de-a face cu valuri succesive de
vizitatori extraterestri; noi ne confruntm de fapt cu un sistem de control". "De fapt prin
"ntlnirile de gradul III" se realizeaz un foarte eficace sistem de control al convingerilor
si credintelor individului". "Fiecare val de OZN-uri are un impact social din ce n ce mai
mare. Mase din ce n ce mai largi de tineri sunt atrasi pn la fascinatie de problemele
cosmosului, de fenomenele psihice si para-psihice, de noi frontiere ale constiintei. Apar
mereu pe aceast tem sumedenii de crti si articole care modific n profunzime
mentalittile si ntreg spatiul cultural n care trim".
ntr-o alt carte a sa, Dr. Vallee noteaz: "A devenit deja posibil determinarea a mari
segmente ale populatiei s cread n existenta unor rase supranaturale, n posibilitatea
masinilor zburtoare, n pluralitatea lumilor locuibile, si aceasta doar cu ajutorul ctorva
scene si imagini atent regizate, ale cror detalii sunt adaptate desigur culturii si
superstitiilor existente ntr-un anumit spatiu geografic la un moment dat"1).
* Vallee, Passport to Magonia - Pasaport pentru Magonia, Henry Regnery Co., Chicago,
1969, pp. 150-1
Exist ns unele mici detalii care pot arunca lumin asupra ntelesului acestor "scene
regizate" si care nu au scpat cercettorilor atenti ai fenomenului, mai ales atunci cnd sau avut n vedere "ntlnirile de gradul III" si cele de "contact direct" cu umanoizii; si
anume, acestea sunt detalii de o factur profund "absurd" sau care sunt de un
rationament a cror rationalitate nu poate nicicum anula latura lor absurd (Valle, The
Invisible College).
n mod si mai semnificativ, ntlnirile sunt n ntregime gratuite, fr vreun scop sau
nteles clar. Un psihiatru din statul Pennsylvania a avansat chiar ideea c absurditatea ce
caracterizeaz aproape toate "ntlnirile de gradul III", nu este altceva dect o foarte clar
tehnic hipnotic. "Cnd persoana este tulburat de elemente absurde sau contradictorii,
pe care se lupt s le nteleag, atunci psihicul su este foarte deschis si receptiv la
transferul de idei, la vindecri miraculoase, si asa mai departe".
Dr. Vallee compar aceast tehnic cu irationalitatea koan-urilor* din budismul zen si
remarc similaritatea dintre ntlnirile extraterestre si diferitele ritualuri oculte de initiere

care "predispun mintea" la "nou set de structuri simbolice". Toate acestea indic n opinia
lui trecerea "la o nou form de religie".
* koan = paradox folosit ca tem de meditatie n zenbudism, cu scopul de a anihila orice
recurs al mintii la ratiune si rationalitate si de a forta individul s dobndeasc
instantaneu o iluminare de tip intuitiv - WEBSTER's New Collegiate Dictionary (n. tr. )
ntelegem asadar c ntlnirile extraterestre nu sunt altceva dect formele moderne ale
unui ocultism vechi de cnd lumea. Abandonnd credinta n Iisus Hristos, omenirea si
caut acum "mntuitori" n spatiul extraterestru, iar fenomenele n discutie nu fac altceva
dect s furnizeze, prin materialitatea lor - OZN-uri, extraterestri -, recuzita extern
necesar credibilittii. Dar n ce const totusi acest fenomen? Cine s fie cei care "l
regizeaz" si, mai ales, n ce scop ar face-o?
Rspunsul la cel putin primele dou ntrebri l dau oameni de stiint nsisi, desi, neavnd
competent n domeniul religios, ei nu sesizeaz. semnificatiile mai profunde ale
descoperirilor lor. Unul dintre ei, profesorul Brad Steiger de la Universitatea statului
Iowa, care a si scris mai multe crei n domeniul ce ne intereseaz, a fcut, dup o
cercetare amnuntit a documentelor sustinute n "Cartea Albastr" redactat de Fortele
Aeriene, urmtoarea declaratie: "Avem de-a face aici cu un fenomen parafizic
multidimensional, ale crui rdcini tin de sfera planetei Pmnt" (Canadian UFO Report,
Summer, 1977).
John Keel, care a pornit n cercetrile sale asupra OZN-urilor cu mult scepticism si care
n materie de religie este un agnostic, scrie: "n esenta lor, OZN-urile, ...sunt manifestarea
unei lumi pline de duhuri si de fantome, al crei univers mintal este straniu si aberant;
este realitatea unei lumi dominate de iluzie... n care realitatea nssi este distorsionat de
forte stranii, care n mod vdit pot manipula spatiul, timpul si materia fizic - forte care se
situeaz aproape n totalitate dincolo de puterea noastr de ntelegere... Aparitiile OZN
par a fi pe de-a ntregul variatii minore ale fenomenelor demonice vechi de cnd lumea"
(UFOs: Operation Trojan Horse).
ntr-o bibliografie recent a fenomenelor OZN pregtit de Biblioteca Congresului, se
noteaz la prima pagin urmtoarele: "Multe dintre rapoartele asupra OZN-urilor, care se
public n prezent n presa de mare audient la public, relateaz incidente care sunt
izbitor de asemntoare fenomenelor de posedare demonic, psihice sau de alt fel, pe care
teologii si parapsihologii le cunosc de mult vreme"*. Cei mai multi cercettori ai
fenomenului OZN caut de acum explicatia lui n sfera demonologicului si a ocultului.
* Lynn G. Catoe, UFOs and Related Subjects: An Annotated Bibliography - OZN-urile si
alte subiecte nrudite: O bibliografie adnotat -; US Government Printing Office,
Washington, D. C. ,1969
n cteva studii recente efectuate de cercettori protestanti (evanghelici) toate aceste
dovezi sunt unite si sistematizate, iar concluzia care se impune este c fenomenele OZN
sunt de origine demonic **. Este adevrat c unele dintre ele s-au dovedit a fi rezultate

ale sarlataniei sau halucinatiei, dar acesta nu este nici pe departe cazul tuturor miilor de
dosare care s-au acumulat pn n prezent asupra fenomenului. C frauda este de
asemenea ntlnit n cadrul sedintelor de spiritism - este foarte adevrat. Dar spiritismul
nsusi, atunci cnd este autentic, produce negresit stri "paranormale", care nu sunt
altceva dect rezultate ale actiunilor demonice. La fel stau lucrurile cu fenomenele OZN.
** Clifordd Wilson si John Weldon, Close Encounters: A Better Explanation, O mai bun
explicare a ntlnirilor Extraterestre, Master Books, San Diego, 1978; Spiritual
Counterfeits Project - Revista Dosarului "Falsuri Spirituale", Berkeley, Calif., Aug. 1977;
"UFOs: Is Science-Fiction Coming True?" - Se adevereste literatura stiintifico-fantastic
despre OZN-uri?"
Istoriile de caz din grupa contactului direct cu OZN-urile dezvluie caracteristici tipice,
identice cu cele care se regsesc n practicile oculte sau demonice. De exemplu, un ofiter
de politie din California a vzut primul OZN n iunie, 1966, si de atunci nainte a avut
foarte des astfel de ntlniri.
"Devenisem complet obsedat de OZN-uri. Eram convins c ceva absolut mret mi se va
ntmpla n curnd. Am renuntat la lecturile zilnice din Biblie, nu m-am mai gndit la
Dumnezeu, dar n schimb am nceput s citesc cu nversunare toate crtile despre OZNuri care-mi cdeau n mn... Vegheam noptile, asteptnd n zadar s mai primesc vreun
semn, ncercam s comunic mental cu ceea ce eu credeam c sunt fiinte extraterestre,
aproape c m rugam la ei s-mi apar n fat sau s intre ntr-un fel n legtur cu mine".
In cele din urm a cunoscut ce nseamn o "ntlnire de gradul III"; o "nav" cam de 24
m n diametru i-a aprut n fat, dar a decolat imediat, lsndu-l perplex si cu expectativa
unui moment "mret" dar nimic n-a mai urmat dup toate acestea. OZN-urile au ncetat s
mai apar, iar omul, frustrat n asteptrile sale, a nceput s bea pn la atingerea unei
stri depresive n care l ncerca din ce n ce mai des gndul sinuciderii. Nu a reusit s
ias din acest iad dect prin convertirea la Hristos.
Cei care ns au intrat n contact nemijlocit cu nsisi extraterestrii, au lucruri cu mult mai
nfricostoare de povestit. Ei devin literalmente "posedati" de aceste fiinte care ncearc
mai nti s-i ucid pe cei care le opun rezistent. (UFOs: A Better Explanation).
n afar de semnificatia general a fenomenului OZN, "ntlnirile de gradul III" mai ales
ne oblig s ntelegem c scopul lor precis este acela de a nsela individul care particip
la ele si de a-l mpinge, fie spre a cuta noi "contacte" al cror "mesaj" mai apoi s-l
popularizeze, fie - si aceasta ntotdeauna - spre stri de acut confuzie si dezorientare
personal.
Dac amestecul ciudat de elemente fizice si psihice ce caracterizeaz fenomenele OZN
este si aspectul ce intrig cel mai mult pe cercettori, rmnnd din punctul lor de vedere
fr solutie, el este ns cu totul explicabil celor care cunosc textele de spiritualitate
ortodox si mai cu seam Vietile Sfintilor.

n interiorul acestei spiritualitti se stie c si demonii dispun de "trupuri fizice", numai c

"materia" din care sunt fcute ele este att de subtil, nct nu poate fi sesizat dect de
oameni cu "usile spirituale ale perceptiei" deschise, fie prin vointa lui Dumnezeu, ca n
cazul sfintilor, fie mpotriva ei - n cazul vrjitorilor sau celor care accept s fie mediumi
n sedintele de spiritism ***.
*** Doctrina Ortodox despre demoni si ngeri si modul n care este simtit actiunea lor
de ctre oameni a fost sintetizat (printre altii - n. tr. ) de marele episcop si printe al
Bisericii din secolul al XIX-lea Ignatie Breancianinov; ea este expus pe larg n cartea
The Soul After Death - Sufletul dup Moarte -, St. Herman of Alaska Brotherhood,
Platina, California, 1979, Din Ignatie Breancianinov stau trad. n lb. rom. extrase n vol.
Cuvnt despre moarte, Ed. "Pelerinul Romn", Oradea 1993
Literatura ortodox ofer numeroase exemple de manifestri demonice, care se potrivesc
perfect cu scenariul ntlnirilor extraterestre: fiinte si obiecte concrete (adic prezente si
contrafaceri demonice) care "apar" si "dispar" brusc, care au ntotdeauna menirea de a
nspimnta si semna confuzie ntre oameni, ducndu-i n final la distrugere. Viata
Sfntului Antonie cel Mare si a Sfntului Ciprian al Cartaginei, care mai nainte fusese
vrjitor, sunt pline de astfel de incidente ****.
**** Vezi Vietile Sfintilor (pe larg) editate cu ncepere din 1991 la Episcopia Romanului
si Proloagele, vol. I-II (Vietile Sfintilor pe scurt ), Craiova 1991 (n. tr. )
Viata Sfntului Martin Milostivul (+397, episcop de Tours, mentionat n Proloage vol. I,
13 feb.) contine un exemplu interesant de actiune demonic care prin puterea ei de a
manipula obiecte "fizice" se potriveste perfect cu momente similare din cadrul
"ntlnirilor de gradul III".
Un anume tnr Anatolie se face monah lng Mnstirea Sfntul Martin, dar din fals
smerenie devine victima nselciunii diavolesti. I se pare c st de vorb cu "ngerii", iar
ca s-l ncredinteze de "sfintenia" sa, acesti "ngeri" au promis s-i druiasc "o mantie
strlucitoare din cer" ca semn al "puterii dumnezeiesti" ce se slsluia deja n el.
"Deci, ntr-una din nopti, pe la miezul noptii, se fcu zgomot mare de pasi ce parc jucau,
si de murmure ca de multe voci n schit, iar chilia lui Anatolie se umplu de lumin. Apoi
se asternu linistea, iar cel nselat iesi din chilia sa, purtnd "straiul cel dumnezeiesc".
Cineva a adus o lumnare si toti fratii au cercetat cu atentie haina. Era peste msur de
moale si de lucioas, iar culoarea era rosie ca para. Nimeni nu putea spune din ce anume
era fcut, ns la vedere si la pipit prea o hain si nimic mai mult".
n zori, duhovnicul tnrului Anatolie vrea s-si ia ucenicul pentru a-l duce la Sfntul
Martin, ca s se descopere dac ntmplarea nu era cumva o nselciune diavoleasc. De
fric, ucenicul refuz, "si cnd fratii l traser cu de-a sila, haina cu pricina se fcu
nevzut din minile lor".
Autorul acestei mrturisiri (care fie a asistat personal la ntmplare, fie a aflat-o de la

participantii directi la ea) ncheie istoria astfel: "diavolul nu a putut s-si tin pn la
capt nselciunea, sau s si-o ascund, cnd a auzit c va ajunge naintea fetei Sfntului
Martin".
"Era n puterea Sfntului Martin s recunoasc pe diavol n orice chip s-ar fi artat, fie cu
firea sa proprie, fie preschimbat n vreo alt form a ruttii cu care s-i nsele pe
oameni" - inclusiv n forma idolilor si chiar n chipul lui Hristos nsusi, mbrcat ca
mprat, lumina din jurul trupului su fiind ns rosie (semn c este de la diavolul, dup
Sfintii Printi, vezi Filocalia vol. 1-12, trad. Pr. D. Stniloae - n. tr.)
Deci nu ncape nici o ndoial c "farfuriile zburtoare" ale zilelor noastre se ncadreaz
perfect n "tehnologia" diavoleasc; cu adevrat, nimic altceva nu le-ar putea explica la
fel de bine. Astfel, feluritele nselciuni diavolesti despre care ne avertizeaz scrierile
patristice, s-au adaptat la mitologia contemporan a spatiului cosmic - nimic mai mult.
De exemplu, Anatolie cel din povestirea de mai sus s-ar fi numit "individ de legtur". Iar
scopul "obiectului neidentificat" nu este greu de lmurit. El este acela de a-i impresiona si
de a-i umple pe spectatori de un sentiment de team n fata "misterului". In acelasi timp,
de a produce "dovada" existentei unor "inteligente superioare" (care se numesc "ngeri",
pentru cei care le cad victime dintre rndurile credinciosilor, sau "extraterestri", pentru
omul ateu contemporan), ale cror mesaje transmise oamenilor s aib astfel o autoritate
care s nu poat fi pus la ndoial. Vom analiza aceste mesaje n cele ce urmeaz.
n viata Sfntului Nil de Sorska (cel care n secolul XIV a ntemeiat schiturile ca centre
de viat monahal n Rusia), se descrie o "rpire" demonic care este aproape identic cu
"abductia" extraterestr.
La ctva vreme dup moartea Sfntului Nil locuiau n mnstirea lui un preot si fiul su.
"Odat, pe cnd biatul fusese trimis cu o treab la cineva, i apru deodat n fat un om
ciudat care l apuc de mn si l duse, ca si cnd ar fi fost purtat de vnt, n mijlocul unei
pduri foarte slbatice". Si pe cnd preotul si monahii se rugau la Sfntul Nil s-i ajute s
descopere copilul pierdut, Sfntul veni n ajutorul biatului si sttu afar, n fata ferestrei
la care era asezat copilul; iar cnd lovi tocul usii cu toiagul ce-l tinea n mn, cldirea se
zgudui din temelii si toate duhurile necurate czur la pmnt. Sfntul porunci diavolului
s duc biatul napoi de unde l luase si se fcu nevzut.
Apoi, dup oarece strigte si ceart ntre diavoli, "acelasi strin apuc biatul si-l duse la
Schit ca vntul, ... asezndu-l pe o cpit de fn, dup care dispru". Cnd l-au gsit
clugrii, biatul le povesti tot ce i se ntmplase, ce vzuse si ce auzise. De atunci ncolo
umbla foarte smerit, purtnd n el parc o anumit team".**
ntr-o "rpire" demonic similar din Rusia secolul XIX, un tnr, blestemat fiind de
mama sa, deveni timp de 12 ani sluga unui diavol ntruchipat ntr-un "bunic", avnd
puterea de a sta nevzut n mijlocul oamenilor, ajutndu-l astfel pe diavol s semene
confuzie printre ei**.

** The Northern Thebaid, -Tebaida nordului - St.Herman - Alaska Brotherhood, 1975,

pp. 91-92
** St. Nilus, The Power of God and Man's Weakness (in Russian) - Puterea lui
Dumnezeu si slbiciunea omeneasc (n lb. rus), St. Sergius' Lavra, 1908; St. Herman
Brotherhood, 1976, pp. 79-98
n secolele trecute astfel de ntmplri adevrate despre actiunile drcesti nu uimeau pe
nimeni (pentru c omenirea acelor vremuri era constient de realitatea puterii diavolului n. tr.). Astzi ns, unul din semnele crizei spirituale la care asistm, const din aceea c
omul modern, n pofida "iluminismului" si a "ntelepciunii" sale, fiind confruntat din nou
cu astfel de experiente nu mai este capabil s si le explice, pentru c a pierdut trirea
vietii duhovnicesti care s-l ajute la aceasta.
Cercettorii actuali ai fenomenelor extraterestre, n ncercarea lor de a explica fenomene
care au devenit prea evidente pentru a mai fi ignorate, s-au alturat cercettorilor din
domeniul psihiatriei si psihologiei, pentru a formula o "teorie unificat", care s permit
analiza global a acestor fenomene att psihice, ct si fizice. Dar acesti cercettori nu fac
altceva dect s perpetueze metoda modern "rational" a gndirii de sorginte luminist
pentru a cerceta un domeniu spiritual, nedndu-si seama ns c acesta nu poate fi
investigat cu mijloacele stiintifice "obiective", ci exclusiv cu instrumentul credintei.
Lumea fizic este neutr din punct de vedere moral, ea putnd fi cunoscut relativ usor n
urma observatiei stiintifice; dar lumea nevzut a spiritului comport entitti (fiinte) att
ale binelui ct si ale rului, pentru care cercettorul stiintific nu poate avea instrumente
"obiective" de discriminare, dect n conditiile n care el accept revelatiile referitoare la
ele pe care Adevrul ntrupat, adic Iisus Hristos, le-a adus oamenilor.
Astfel, cercettorii contemporani ai fenomenului extraterestru plaseaz crtile Sfintei
Scripturi, scrise sub insuflarea Duhului Sfnt, pe acelasi plan cu textele spiritiste de
inspiratie demonic, neputnd din aceast cauz distinge ntre activittile demonice si
cele efectuate de ngeri.
Dar ei acum stiu (dup o lung perioad n care stiinta a fost dominat de prejudecti
materialiste) c exist un domeniu al realului de esent nefizic ale crui efecte sunt
observabile n fenomenele extraterestre. Dar ct vreme ei vor persista s abordeze acest
domeniu n mod "stiintific", ei vor continua s fie dusi n eroare, cu aceeasi usurint cu
care este nselat cel mai naiv "individ de legtur".
Cnd ncearc s determine cine sau ce se afl n spatele fenomenelor extraterestre si care
ar putea fi semnificatia lor, acesti cercettori cad prad, inevitabil, celor mai fanteziste
speculatii. Vallee nsusi se mrturiseste dezarmat n fala manifestrilor extraterestre,
neputnd spune dac ele sunt "un mecanism scpat de sub control", o "reuniune solemn
de ntelepti" plin de bunvoint (asa cum ar vrea s ne fac s credem mitul
"extraterestru"), sau o "teribil monstruozitate superuman a crei simpl contemplare

duce orice fiint omeneasc n pragul dementei", adic o monstruozitate care este, prin
natura ei, demonic.*
* The Invisible College , p. 206
O evaluare just a fenomenelor extraterestre nu poate fi atins dect din interiorul
revelatiei si al experientei hristice, fiind accesibil doar crestinului credincios care trieste
real si cu smerenie pe aceste coordonate. Nimeni nu poate afirma c omului i este dat s
"explice" n amnunt si pe de-a ntregul lumea nevzut a ngerilor si a demonilor; dar
cunoastem destul prin descoperirile Sfintei Scripturi si ale Sfintei Traditii, pentru a fi
ncredintati de realitatea acestor fiinte spirituale (ngeri si diavoli) si de modul n care
trebuie s reactionm noi la influentele lor, mai ales atunci cnd trebuie s dejucm si s
nvingem nselciunile diavolesti.
Cercettorii fenomenelor extraterestre au ajuns la concluzia c ele sunt identice cu
fenomenele numite "demonice"; dar numai crestinul - si anume cel ortodox, care este
instruit si luminat de 2000 de ani de experient patristic a luptei cu demonii - este
capabil s nteleag semnificatia adnc a acestei concluzii.
5. Semnificatia fenomenelor OZN
Care este deci semnificatia fenomenelor extraterestre contemporane? De ce au aprut ele,
din punctul de vedere al timpului istoric, tocmai acum? Care este mesajul lor? Ce viitor
anunt ele omenirii?
*
n primul rnd, fenomenele extraterestre nu constituie dect unul din multitudinea de
evenimente "paranormale" care uluiesc omenirea la ora de fat. Cu doar ctiva ani n
urm, cei mai multi le-ar fi considerat "minuni" de domeniul fanteziei. Dr. Vallee, n
cartea sa Colegiul invizibil se exprim astfel: "Observm n mediul nostru nconjurtor
evenimente neobisnuite si neasteptate ce se numr cu miile". Ele produc "o mutatie
general n structurile de credint religioas ale oamenilor, n ntreaga lor mentalitate
privitoare la conceptul de invizibil". "Se ntmpl ceva ciudat cu constiinta oamenilor
zilelor noastre"; "aceeasi putere sau fort care a marcat rasa uman n trecut se manifest
din nou asupra ei n prezent".
n limbaj crestin, aceasta nseamn c avem de-a face cu o nou dezlntuire demonic
asupra omenirii. n viziunea apocaliptic crestin (a se vedea sfrsitul crtii), se stie de
existenta unui timp (pe care tocmai l trim) n care puterea ce tine n fru cele mai de pe
urm si cele mai slbatice manifestri demonice pe pmnt nu se va mai manifesta la un
moment dat (II Tes. 2,7).
Disparitia modurilor de guvernare si a ordinii publice bazate pe conceptia crestinortodox , asupra lumii, ntruchipat de persoana regelui, domnului crestin-ortodox sau
mpratului, este deja de mult vreme un fapt istoric.

Viziunea crestin-ortodox asupra lumii nu mai exist ca un tot organic nealterat, cci
Satan a fost "dezlegat din nchisoarea lui" n care a fost tinut nchis prin harul Bisericii lui
Hristos. El a iesit acum, "s amgeasc neamurile" (Apoc. 20, 7-8), spre a le pregti
pentru nchinarea la Antihrist spre sfrsitul vremurilor.
Poate c niciodat de la nceputurile Crestinismului ncoace puterile demonice nu s-au
manifestat ntr-un numr att de mare si att de pe fat ca n zilele noastre. Teoria
"vizitatorilor din spatiul extraterestru" nu este dect unul din multele pretexte pe care le
folosesc aceste puteri pentru a disemina si a acredita ideea existentei unor "fiinte
superioare" care si vor asuma responsabilitatea destinului omenirii.
n al doilea rnd, OZN-urile nu sunt altceva dect tehnici mediumistice de ultim or,
prin care diavolul si cstig aderenti pentru sfera lui ocult. Ele sunt un semn teribil al
marii susceptibilitti a omului contemporan la influentele demonice, asa cum nu s-a mai
ntmplat niciodat n era crestin. n secolul trecut de exemplu, era de obicei necesar
participarea la sedinte de spiritism pentru a intra n contact cu demonii, pe cnd astzi
privirea cerului este suficient n acest scop (este adevrat, de preferint noaptea).
Omenirea a pierdut n prezent si ultima rmsit a unei viziuni crestine asupra existentei,
plasndu-se acum n mod pasiv la dispozitia multiplelor "puteri" cobortoare din vzduh.
Recentul film ntlnire de gradul III este o dezvluire socant despre ct de superstitios a
putut deveni omul contemporan, omul asa-zis "eliberat" de sub imperiul credintei crestine
"obscurantiste"; acest om este gata ntr-o clip s cread, fr s pun nimic la ndoial,
orice "experient" neobisnuit, indiferent unde l-ar duce ea, fr s-ti treac prin cap
mcar c are de-a face cu grosolane contrafaceri diavolesti *.
* Doua alte recent descoperite fenomene "paranormale" demonstreaz cu ct
ndrzneala demonii se folosesc de mijloace fizice (in particular, aparate tehnice
moderne) pentru a intra n contact cu oamenii. (1) Un cercettor leton (acum urmat de
altii) a descoperit fenomenul vocilor misterioase care apar inexplicabil pe benzilor
aparatelor de nregistrare, chiar si atunci cnd nregistrrile se realizeaz n conditii de
laborator ntr-o atmosfer epurat de orice zgomot, efectul lor fiind foarte apropiat cu cel
al sedintelor de spiritism. Prezenta unui mediu sau a unui "psihic" n camer favorizeaz
acest fenomen (Konstantin Raudive, Breakthrough: An Amazing Experiment in
Electronic Comunication with the Dead - Bres ctre lumea nevzut: O experient
uluitoare de comunicare electronic cu mortii, Taplinger Publishing Co., New York,
1971). (2) Se presupune ca deseori, liniile telefonice au fost folosite de
"extraterestri" cu voci metalice pentru a intra in contact cu "indivizii de legtur", ct si
cu cercettori ai fenomenelor extraterestre. In ultimii ani ns s-au raportat si cazuri n
care la telefon au fost auzite si voci ale persoanelor decedate. Nu se poate nega, dup cum
declar nsusi reporterul acestui fenomen, c "diavolii cei de demult se afl acum din nou
printre noi", ntr-o msur nemaintlnit n trecut (Keel, OZN-urile: Operatiunea Calul
Troian, p. 308

n al treilea rnd, "mesajul" adus de OZN-uri este de natur s pregteasc lumea pentru
aparitia lui Antihrist; "mntuitorul" omenirii apostaziate soseste pentru a stpni lumea.
Poate c vor sosi chiar din vzduh, pentru a imita mai bine venirea Mntuitorului (Matei
24,30; Fapte 1,11). Sau poate c "vizitatorii extraterestri" vor ateriza n locuri publice
pentru a declansa o nchinare "cosmic" n fata stpnului lor. Sau poate c "focul
pogort din cer" (Apoc. 13,13) nu va fi dect o parte a marelui spectacol demonic
rezervat vremilor din urm. Oricum, mesajul adresat omenirii zilelor noastre acesta este:
"mntuirea asteptati-o nu de la Adevrul crestin aflat prin descoperire dumnezeiasc si nu
de la credinta n Dumnezeu Cel nevzut, ci de la vehiculele din spatiu".
Este unul din marile semne al vremilor de pe urm acesta: ... si spaime si semne mari din
cer vor fi (Luca 21,11). Nu mai departe dect acum o sut de ani, Episcopul Ignatie
Briancianinov nota n cartea sa Despre semne si minuni: ** "...cu ct aviditate caut
crestinii nostri s vad minuni, sau chiar s fac ei nsisi minuni! Aceast cutare nu d
altceva la iveal dect nselciunea de sine, care se naste din buna prere de sine si din
slava desart, si care se slsluieste n suflet punnd stpnire pe el".
** On miracles and Signes, Yaroslavl, 1870, retiprit de Holy Trinity Monastery,
Jordanville, N.Y. 1960
"Adevratii fctori de minuni aproape c au disprut, dar oamenii sunt mai setosi de
minuni ca niciodat. Ne apropiem de timpurile cnd calea va fi larg deschis pentru o
multime de false minuni mari si grozave, care s duc la pierzare nenorocita ntelepciune
cea dup trup, care se va lsa atras si nselat de ele".
Iat n aceast carte si cteva rnduri pentru cercettorii fenomenului extraterestru:
"Antihrist va face mai cu seam minuni n vzduh, adic acolo unde si are satan
mprtia. Minunile vor izbi cel mai tare simtul vzului, pe care l vor fermeca si nsela.
Sfntul Ioan Teologul, vznd n duh semnele ce au s fie naintea sfrsitului lumii,
afirma c Antihrist va face semne mari nct si foc s pogoare din cer, pe pmnt,
naintea oamenilor (Apoc. 13,13). Sfnta Scriptur indic aceast minune ca fiind cea mai
mare dintre minunile lui Antihrist, iar locul aparitiei ei este vzduhul. Va fi un spectacol
splendid si nfricostor".
Sfntul Simeon Noul Teolog spune si el: "cel care se nevoieste cu rugciunea, s nu
priveasc des n vzduh, cci ntr-acolo se afl slasul duhurilor rele, care lucreaz mari
si felurite nselciuni" (Philokalia, "The Three Forms of Heedfulness" - "Cele trei feluri
de paz").
"Oamenii nu vor ntelege c minunile lui Antihrist nu au n ele nici un fel de notiune de
bine sau scop rational, nici un nteles clar, c sunt strine de adevr si pline de minciun,
de toat slbticia si rutatea, c sunt scamatorie goal menit s uluiasc si s lase cu
gura cscat, mai ales pentru a-i da prad uitrii ca s-i poat nsela, seduce si fascina cu
efecte spectaculoase, gunoase si prostesti".
"Toate nselciunile diavolesti au n comun aceea c, dac li se d cea mai mic atentie,

ele devin periculoase; aceast mic atentie, chiar dac este lipsit de simpatie pentru ceea
ce se vede, poate s duc pe omul respectiv n ispit si poate s lase asupra lui o influent
rea".
Mii de indivizi care au intrat "n legtur" cu OZN-uri sau care au fost pur si simplu
martori oculari, au simtit pe pielea lor efectul acestui nfricostor adevr; iar dintre acei
care s-au lsat coplesiti de acest fenomen, putini au scpat. Chiar cercettorii care nu-si
afirm nici o apartenent religioas avertizeaz n termenii cei mai categorici opinia
public mpotriva acestui pericol.
John Keel, de exemplu, spune: "S nu tratm cu usurint fenomenul extraterestru; a te
juca cu el este ca si cum te-ai juca cu magia neagr. Acest fenomen i seduce mai ales pe
cei neurotici, pe creduli si pe imaturi. El poate duce la schizofrenie paranoic, la
demonomanie si chiar la sinucidere - dup cum s-a si ntmplat ntr-un numr de cazuri.
Cea mai usoar curiozitate la adresa fenomenelor extraterestre se poate transforma ntr-o
obsesie distructiv. Din aceast cauz recomand energic printilor s le interzic aceste
preocupri copiilor lor. Educatorii si alte categorii de adulti s nu ncurajeze astfel de
interese la adolescenti" (OZN - Operatiunea Calul Troian).
ntr-un alt loc, Episcopul Ignatie Briancianinov nsemna groaznica viziune a unui modest
fierar rus dintr-un sat de lng Petersburg, care a avut loc n zorii epocii noastre marcate
de necredint si de revolutii (1817): "el vzu odat, n plin amiaz, multime de diavoli n
chip omenesc seznd pe crengile copacilor din pdure, mbrcati n haine ciudate, cu
tichii ascutite, care cntau acompaniati de instrumente parc vrjitoresti, un cntec plin de
groaz: "Vremea noastr a sosit, fac-se voia noastr!"*
* Sfntul Nil, Svytynya pod Spudom, Sergiev Posad, 1911
Noi trim la captul acestei perioade nspimnttoare de triumf demonic n care
"umanoizi" sinistri (noile ntruchipri diavolesti) se arat la mii de oameni si pun
stpnire, prin aparitiile lor absurde, pe sufletele acelora de care harul lui Dumnezeu s-a
ndeprtat. Fenomenele extraterestre sunt pentru crestinii ortodocsi un semn c trebuie s
calce cu mult mai mult hotrre, trezvie si bgare de seam pe calea mntuirii,
cunoscnd c putem fi ispititi si nselati nu doar de religiile mincinoase, ci si de fenomene
fizice care uluiesc privirea.
n secolele de demult, crestinii erau mai circumspecti cu privire la fenomenele noi si
strine, cunoscnd dinainte nselciunile diavolilor; dar n epoca noastr, a "luminilor",
curiozitatea celor mai multi este attat de ele, oamenii urmrindu-le chiar cu pasiune,
pentru c ei cred c diavolul este un personaj imaginar, de basm.
Cunoasterea exact a naturii fenomenului extraterestru poate s-i impulsioneze pe
crestinii ortodocsi s triasc o viat duhovniceasc mai constient si mai constientizat,
care s le permit o viziune ortodox mai generalizat asupra lumii, astfel nct ei s nu
cad prad cu atta usurint ideilor si modelor la ordinea zilei.

Crestinul ortodox constient trieste fr putint de tgad ntr-o lume czut. Toat natura
nconjurtoare este strin si nstrinat de paradisul pe care el l caut si pe care se lupt
s-l obtin. El este parte a unei umanitti n suferint, urmas a ntiului om, Adam, care,
ntreag, are nevoie s fie mntuit prin rscumprarea druit liber tuturor de Fiul lui
Dumnezeu, prin Jertfa Sa mntuitoare de pe Cruce.
Crestinul Ortodox stie c pentru persoana uman nu exist nici un fel de "evolutie" spre
forme "superioare", si el nici nu are motive s cread c exist "fiinte evoluate" pe alte
planete; el n schimb stie c exist ntr-adevr n univers si alte "inteligente avansate" n
afar de el. Acestea sunt de dou feluri: ngeri si diavoli. Efortul su este acela de a fi n
comuniune cu "ngerii", care i slujesc lui Dumnezeu si de a refuza orice contact cu
"duhurile rele" care L-au respins pe Dumnezeu (adic diavolii), iar acum se lupt, din
invidie si rutate, s-l duc si pe om la pierzare.
El stie c omul, din cauza iubirii de sine si a slbiciunii sale, nclin cu usurint spre
greseal, creznd n "basme", care promit contacte cu "stri de existent superioare" si cu
"fiinte evoluate", fr efortul unei vietuiri crestine - de fapt care promit tocmai aceast
scutire sau eliberare de orice efort ascetic. Mai departe, el nu se va baza doar pe
capacitatea sa de a dejuca nselciunile demonilor, ci se va tine strns si cu hotrre de
rnduielile Sfintei Scripturi si ale Sfintilor Printi, pe care i le pune la ndemn Biserica
lui Hristos spre a-si salva viata.
Un astfel de crestin ortodox are, asadar, posibilitatea s reziste nselciunilor religiei
viitorului, care nu este altceva dect religia lui Antihrist, n orice form i s-ar prezenta ea.
Restul omenirii, cu exceptia unei minuni dumnezeiesti, nu poate dect s fie pierdut.

VII. "RENASTEREA HARISMATICA" UN SEMN AL VREMILOR

"Costa Deir lu microfonul si ne povesti cum i se frnge inima cnd se gndeste la
Biserica Ortodox Greac. El i ceru printelui episcopalian Driscoll s se roage ca s
coboare Duhul Sfnt si n Biserica lor, asa cum coborse n Biserica Catolic. n timp ce
printele Driscoll se ruga, Costa Deir plngea n microfon. Dup rugciune urm un lung
mesaj n limbi si o interpretare la fel de lung prin care eram nstiintati c rugciunile
fuseser auzite si c Duhul Sfnt va sufla cu putere si va trezi Biserica Ortodox Greac...
n acest rstimp era atta plnset si strigare n jurul meu, nct am nceput s m retrag,
nemairezistnd din punt de vedere nervos... Si totusi m-am auzit spunnd un lucru
surprinztor: "ntr-o bun zi, cnd toat lumea va sti c Duhul misc Biserica Ortodox
Greac, s tinem minte c ne-am aflat aici n momentul n care a nceput". *
* Pat-King, in Logos Journal. sept. - oct. , 1971, p. 50. Acest "'jurnal harismatic
international" nu trebuie confundat cu revista Logos a printelui E. Stephanou (N. ed.)

*
Sase luni dup evenimentul descris mai sus (care a avut loc la o ntlnre "harismatic"
interconfesional la Seattle), comunitatea crestinilor ortodocsi ncepu ntr-adevr s afle
c "duhul harismatic" se misc n Biserica Ortodox Greac. Printele Stephanou n
revista Logos consemneaz acest eveniment, care ncepuse s se manifeste deja ntr-un
numr de parohii grecesti si siriene din America si acum se mpnzea peste tot, fiind activ
promovat de Printele Eusebius.
Dup ce cititorul va parcurge descrierea acestui "duh" n paginile care urmeaz,
descrierile apartinnd reprezentantilor de frunte ai acestei miscri, el va vedea cum a
ptruns acesta n lumea ortodox tocmai prin propaganda acerb a unor astfel de "crestini
interconfesionalisti".
O concluzie se desprinde cu sigurant din relatarea de mai sus: spectaculoasa "renastere
harismatic" la care suntem n prezent martori nu este att un fenomen incontestabil de
hiper-emotionalism si revivalism protestant, cat. mai ales rezultatul lucrrii unui "duh"
care poate fi invocat si. care poate face "minuni". ntrebarea la care ne vom strdui s
rspundem n paginile ce urmeaz este urmtoarea: ce sau cine este acest duh?
Noi suntem avertizati, n calitatea noastr de crestini ortodocsi, c nu numai Dumnezeu
are puterea de a face minuni, ci si diavolul. Si el e capabil de "minuni" prin care de fapt
imit virtual oricare dintre minunile autentice ale lui Dumnezeu. Ne vom strdui deci n
paginile ce urmeaz s cercm duhurile dac sunt de la Dumnezeu (1 Ioan 4, 1).
Vom ncepe cu o scurt incursiune istoric, dat fiind c "renasterea harismatic" a ptruns
n lumea ortodox prin confesiunile protestant si catolic, care la rndul lor au primit-o
de la sectele penticostale.
1. Miscarea penticostal n secolul XX
Desi are rdcini nc n secolul trecut, Miscarea Penticostal modern dateaz exact din
ajunul Anului Nou 1900, la ora 7 seara. De ctva vreme, preotul metodist Charles
Parham din Topeka, statul Kansas, necjit de ineficienta vdit a misiunii sale, ncepuse
s studieze intensiv Noul Testament mpreun cu un grup de studenti, cu scopul de a afla
secretul puterii Apostolice. n final, studentii au dedus c acest secret const n "vorbirea
n limbi", care, credeau ei, nsoteste ntotdeauna n Faptele Apostolilor primirea Duhului
Sfnt.
Plini de tensiune si entuziasm, Parham si discipolii si au hotrt s se roage pn cnd
vor primi si ei "Botezul Duhului Sfnt", mpreun cu vorbirea n limbi. Pe 31 decembrie
1900 ei s-au rugat de dimineata pn seara fr nici un rezultat, pn n momentul n care
unei tinere i-a venit ideea c din tot efortul lor lipseste un element: "punerea minilor".
Parham puse minile pe capul fetei si ndat ea ncepu s vorbeasc "ntr-o limb
necunoscut".

n urmtoarele trei zile avur loc multe asemenea "botezuri", inclusiv al lui Parham nsusi
si al altor doisprezece pastori de diverse confesiuni, care toate au fost nsotite de vorbirea
n limbi. n curnd miscarea ajunse pn la Texas, iar apoi avu un succes deosebit ntr-o
bisericut frecventat de negri, n Los Angeles. De atunci ncoace ea s-a rspndit n
ntreaga lume si se mndreste cu un numr de zece milioane de membri. .
Timp de o jumtate de secol, "Miscarea Penticostal" a rmas sectar, fiind primit
pretutindeni cu ostilitate de ctre confesiunile traditionale. Totusi vorbirea n limbi a
nceput s se manifeste treptat n chiar snul acestor confesiuni, la nceput discret, pn
cnd n 1960, un preot episcopalian de lng Los Angeles, fcu o mare publicitate acestui
fapt, declarnd public c a primit "Botezul Duhului Sfnt" si c vorbeste n limbi. Dup
oarecare ostilitti initiale, "renasterea harismatic" cstig aprobarea oficial sau
neoficial a majorittii confesiunilor si se mprstie rapid att n America, ct si n afara
ei. Chiar odinioar rigida si exclusivista Biseric Catolic lu n serios miscarea spre
sfrsitul anilor 1960, purtndu-i de atunci stindardul cu mult entuziasm. n America,
episcopii romano-catolici aprobar aceast miscare n 1969, iar cele cteva mii de catolici
implicati atunci n ea, au sporit n doar o decad la nenumrate sute de mii; ei se reunesc
periodic n conferinte "harismatice" locale si nationale pe care le frecventeaz zeci de mii
de oameni.
Trile romano-catolice europene au devenit si ele entuziast "harismatice", dup cum o
atest conferinta "harismatic" din vara anului 1978 din Irlanda, la care au participat mii
de preoti irlandezi. Nu mult nainte de moartea sa, Papa Paul al VI-lea a declarat, la
ntlnirea cu o delegatie "harismatic", c si el este penticostal.
Care s fie explicatia unui succes att de spectaculos al revirimentului "crestin" ntr-o
lume occidental care este vdit "post-crestin"? Fr ndoial c rspunsul poate fi dat
dintr-o dubl perspectiv. Pe de o parte, este vorba de un teren psihic foarte receptiv a
milioane de "crestini" care constat c propria lor religie este lipsit de viat,
suprarationalizat si de ordin aproape exclusiv exterior, lipsindu-i seva si puterea de
convingere.
Pe de alt parte, avem fr ndoial de-a face cu un "duh" deosebit de puternic ce se
ascunde n spatele acestei miscri si care este capabil, dac gseste conditii prielnice, s
produc o multitudine foarte variat de fenomene "harismatice", inclusiv vindecri,
vorbiri n limbi, tlmciri, profetii, la baza tuturor acestora aflndu-se "botezul" cu, sau
n, sau al, "Duhului Sfnt". Totusi ce este acest "duh"?
Este semnificativ faptul c cei care urmeaz "renasterii harismatice" cu miile nici mcar
nu-si pun aceast ntrebare. Propria lor experient "baptismal" este att de puternic
pentru ei, precedat fiind de o att de eficace pregtire psihologic sub forma unei
rugciuni si asteptri concentrate, nct ei nu se mai ndoiesc nici o clip c ceea ce
coboar n final peste ei si n ei nu poate fi dect Duhul Sfnt si c fenomenele pe care le
experimentcaz nu pot fi dect acelea descrise in Faptele Apostolilor.
De asemenea, ntreaga atmosfer psihologic a miscrii este deseori att de unilateral si

de ncrcat cu o stare apropiat de fanatism, nct a exprima orice ndoial la adresa ei

este considerat ca o blasfemie la adresa Duhului Sfnt. Din sutele de crti aprute deja pe
aceast tem, doar cteva manifest indoieli usoare cu privire la validitatea ei spiritual.
Pentru a obtine o idee mai clar asupra caracteristicilor distinctive ale "renasterii
harismatice", vom examina cteva din mrturiile si practicile participantilor la ea,
punndu-le ntotdeauna fat n fat cu nvttura Sfintei Ortodoxii. Cu putine exceptii,
aceste mrturii vor fi culese din crtile si revistele care fac apologia miscrii, deci scrise
de oameni favorabili ei, si care, evident, nu public dect acele materiale care, cred ei,
slujesc cauzei lor.
n continuare, nu ne vom referi doar la putine surse strict penticostale, prefernd s ne
ocupm n special de mediile protestant, catolic si ortodox, si de marele succes pe care l
are '"renasterea harismatic" n aceste medii.
2. Spiritul "ecumenist" al "Renasterii Harismatice"
nainte de a ncepe s citm din declaratiile "harismatice", s atragem atentia pentru
nceput asupra unui aspect de baz al Miscrii Penticostale propriu-zise, care aproape
ntotdeauna este trecut sub tcere de ctre autorii "harismatici". Si anume, c exist un
numr uluitor de secte penticostale, de o mare varietate, fiecare avndu-si propriile
accente doctrinare, si multe dintre ele nefiind n comuniune unele cu celelalte. Exist
"Adunrile lui Dumnezeu", "Bisericile lui Dumnezeu", reuniuni "penticostale" si "ale
sfinteniei", grupuri "Dup Evanghelie" etc., multe dintre ele mprtite n subsecte mai
mici.
Deci este vdit lucru, c "duhul" care inspir o asemenea anarhie nu poate fi n nici un
caz unul al comuniunii si unittii. El este n contrast diametral cu spiritul Bisericii
Crestine Apostolice a primului veac, la care miscarea sustine c vrea s se ntoarc.
Totul, n cadrul noii "miscri harismatice" ce a cuprins acum mai toate confesiunile, se
discut mult despre "unitatea" pe care aceast nou miscare o inspir.
Dar despre ce fel de unitate este vorba? Cumva de adevrata unitate a Bisericii pe care
Crestinismul Ortodox a pstrat-o nestirbit din secolul I si pn n secolul al XX-lea? Sau
de pseudo-unitatea Miscrii Ecumenice care neag pn si existenta Bisericii lui Hristos?
Rspunsul la aceast ntrebare l anunt clar cel care poate fi considerat "profetul" de
frunte al penticostalismului secolului XX, anume David Du Plessis, care, n ultimii
douzeci de ani, a promovat activ vestile despre "Botezul Duhului Sfnt" printre
confesiunile participante la Consiliul Mondial al Bisericilor. Si aceasta n urma
ndemnului imperativ primit prin intermediul unei "voci", ce i-a fost adresat n anul 1951.
Miscarea Penticostal din cadrul diferitelor biserici devine din ce n ce mai puternic si
mai dinamic. Dar cel mai remarcabil este faptul c aceast renastere se regseste mai
ales n cadrul asa-ziselor societti liberale, mult mai putin n sentimentul evanghelic si
chiar deloc n cel fundamentalist al Bisericii Protestante.

Ultimele mentionate se constituie acum n opozitia cea mai vehement fat de aceast
glorioas "renastere", cci trebuie s stim c Miscarea Penticostal si miscrile
moderniste ale Consiliului Mondial (al Bisericilor, n.- tr.) sunt acelea n care se manifest
cel mai cu putere duhul" (Du Plessis, p. 28).
Aceeasi este situatia si n cazul Bisericii Romano Catolice: "rennoirea harismatic" apare
tocmai n cercurile "liberale", cu rezultate imediate n avntul ecumenismului pe care l
mbrtiseaz aceast Biseric si cu tot soiul de experimente n cadrul serviciului liturgic
(cum ar fi acompaniamentele la chitar etc.) Catolicii mai traditionalisti sunt tot att de
ostili acestui curent ca si Protestantii radicali.
C orientarea "renasterii harismatice" este puternic ecumenist e dincolo de orice
ndoial. Iat ce scrie Clarence Finsaas, pastor luteran "harismatic": "Pe multi i surprinde
faptul c Duhul Sfnt se poate manifesta n cadrul oricrei confesiuni crestine istorice...
fie ea calvin sau arminian* putin import; esential este c Dumnezeu este mai presus
dect credintele noastre si c nici una dintre confesiuni nu detine monopolul asupra Lui"
(Christenson, p. 99). Iat ce declar si un pastor episcopalian despre "renasterea
harismatic": "... din punct de vedere ecumenic ea este un mare succes, deoarece se
realizeaz o remarcabil unire a crestinilor de diferite confesiuni, si aceasta mai ales la
nivelul parohiilor" (Harper, p. 17).
* se refer la doctrina lui Arminius, care sustine posibilitatea mntuirii tuturor, opus
celei calviniste a predestinrii (n. tr.)
Periodicul "harismatic" californian Inter-Church Renewal (Rennoirea interconfesional)
este plin de astfel de declaratii de "unire": "ntunericul vremilor apuse s-a risipit, iar
astzi clugrita romano-catolic si un protestant se pot iubi reciproc cu o iubire nou si
ciudat", care dovedeste c "vechile bariere confesionale se prbusesc. Superficialele
diferente doctrinare sunt date la o parte, astfel nct toti credinciosii s se poat uni n
Duhul Sfnt".
Preotul ortodox Eusebius Stephanou crede c "aceast revrsare a Duhului Sfnt trece
dincolo de granitele confesionale... Duhul lui Dumnezeu lucreaz ... att n interiorul ct
si, n exteriorul Bisericii Ortodoxe" (Logos, ian. 1972, p. 12).
n acest punct, crestinul ortodox vigilent, care nu uit nici o clip c trebuie s "cerce
duhurile", se va gsi pe un teren familiar, presrat cu cliseele ecumeniste obisnuite. Mai
ales s remarcm aceast "revrsare a Duhului Sfnt", care apare n exteriorul Bisericii
Ortodoxe, exact ca Miscarea Ecumenic nssi; cei care o adopt nu fac altceva dect s
urmeze unei mode care a ajuns la maturitate n exteriorul Bisericii lui Hristos.
Deci ce pot s-i nvete cei care se afl n afara Bisericii lui Hristos pe crestinii ortodocsi?
Nu putem s negm c, uneori, spre rusinea noastr, catolicii si protestantii sunt mai
zelosi n participarea la biseric, la activittile misionare, la rugciunea mpreun, la
citirea din Sfnta Scriptur etc. Chiar din interiorul credintei lor gresite, catolicii,
protestantii si sectantii i fac de rusine pe ortodocsi prin aceea c se strduiesc mai mult

s se fac plcuti lui Dumnezeu dect multi dintre ortodocsi, n conditiile n care cei din
urm sunt singurii care au pstrat plintatea crestinismului apostolic.
Deci, ortodocsii ar face bine s ia exemplu de la celelalte denominatiuni si s renvieze
bogtiile spirituale ale propriei lor Biserici, pe care nc nu reusesc s o scoat din lenea
duhovniceasc si din obiceiurile cele rele. Cele spuse acum se refer la partea omeneasc
a credintei, la eforturile umane care se cheltuiesc n activittile religioase, fie ea credinta
cuiva just sau nu.
"Miscarea harismatic" ns pretinde c se afl n contact cu Dumnezeu si c a gsit
mijloacele primirii Duhului Sfnt, adic ale revrsrii harului lui Dumnezeu. Si totusi
Biserica, si nimic altceva (sau altcineva), este aceea pe care Mntuitorul nostru Iisus
Hristos, a hotrt-o ca mijloc de druire a harului ctre oameni. S credem prin urmare c
Biserica este actualmente nlocuit de vreo "nou revelatie" capabil s transmit harul
din afara Bisericii, prin vreun grup de oameni, care, probabil, cred n Hristos, dar care nu
au nici o idee sau experient personal a Sfintelor Taine instituite de El si nici o legtur
de continuitate cu Sfintii Apostoli si urmasii lor, pe care El i-a ales pentru a svrsi aceste
Taine? Hotrt c nu. Este la fel de sigur astzi, ca si n primul secol crestin, c darurile
Duhului Sfnt nu se descoper n cei ce se afl n afara Bisericii.
Marele Printe bisericesc din secolul XIX, Episcopul Teofan Zvortul si toti Sfintii
Printi, spun clar c darurile Duhului Sfnt sunt transmise "tocmai prin Taina Mirungerii,
care a fost introdus de Sfintii Apostoli n locul punerii minilor". Din Faptele
Apostolilor nvtm c la nceput Taina Mirungerii se svrsea prin punerea minilor.
"Noi toti cei care am fost botezati si mirunsi avem darul Sfntului Duh .... chiar dac El
nu este activ n toti. Biserica Ortodox are ns la ndemn mijloacele de activare a
acestui dar, si n afara lor nu mai exist nici o alt cale... Fr Taina Mirungerii, asa cum
a fost nainte de ea punerea minilor de ctre Sfintii Apostoli, Sfntul Duh nu se pogoar
si nu se va pogor niciodat, peste nimeni!".*
* Episcopul Teofan Zvortul, Ce este viata duhovniceasca, N. Y., Jordanville, 1962, pp.
247-8, n ruseste N. ed.). Printele Eusebius Stephanou (Logos, ian., 1972, p. 13) ncearc
s justifice "receptarea Duhului Sfnt" si in afara Bisericii citnd exemplul casei lui
Cornelie Sutasul (Fapte, 10) care a primit Duhul Sfnt nainte de a se boteza. Dar
diferenta dintre cele dou cazuri este crucial: primirea Duhului Sfnt de ctre Cornelie si
casa sa a fost un semn c ei trebuie s se uneasc cu Biserica prin Sfntul Botez, n timp
ce contemporanii nostri penticostali se ntresc, prin propria lor experient, n
nselciunea ca nu exist o unic si mntuitoare Biseric a lui Hristos.
ntr-un cuvnt, cnd vorbim de "renasterea harismatic", vorbim de fapt de un nivel nou
si mai adncit, "spiritual", al ecumenismului. Adic fiecare crestin "se rennoieste" n
propria sa traditie, dar n acelasi timp se uneste n mod obscur (doar este "aceeasi
experient", nu-i asa?) cu alti "crestini" la fel de "rennoiti" n propriile lor traditii, care
toate contin diferite grade de erezie si abateri!
Acest relativism mai conduce si la o deschidere complet fat de practici religioase fr

precedent.
Toate acestea ajung la punctul culminant n viziunea supraecumenist a unui "profet"
penticostal de frunte, care declar c multi penticostali "au nceput s aib vie n fata
ochilor posibilitatea ca aceast miscare s devin nssi Biserica lui Hristos la sfrsitul
veacurilor..."
S ne ndreptm acum privirea dincolo de teoriile ecumeniste si de practicile
penticostalismului pentru a vedea ce anume inspir cu adevrat si d putere "renasterii
harismatice". Este vorba de experienta real a puterii "duhului".
3. "Vorbirea n limbi"
Dac studiem cu atentie toate afirmatiile "miscrii harismatice", descoperim c aceast
miscare seamn foarte bine cu multe miscri sectare din trecut, prin aceea c se bazeaz,
mai ales, sau chiar exclusiv pe exagerarea oarecum bizar a unei singure laturi doctrinare
sau a unei singure practici religioase. De data aceasta se exagereaz un aspect specific,
aspect pe care sectantii timpurilor trecute nu l-au considerat asa de esential. Este vorba de
vorbirea n limbi.
Potrivit constitutiei diferitelor secte penticostale, "botezul cu Duhul Sfnt al
credinciosilor este dovedit cu semnul imediat, concret si vizibil al vorbirii n alte limbi"
(Sherill, p. 79). Si nu numai c acesta este primul semn al convertirii la o sect sau
orientare penticostal: potrivit celor mai autorizate surse penticostale, aceast practic
trebuie neaprat mentinut, altfel "duhul" se poate pierde. Cci spune David Du Plessis:
"Practica rugciunii n limbi trebuie continuat si sporit n viata particular a celor care
sunt botezati n Duhul; fr ea celelalte manifestri ale Duhului, fie nu mai apar, fie
nceteaz cu desvrsire" (Du Plessis, p. 89).
Ca si un oarecare protestant, multi mrturisesc c limbile "au devenit acum un ingredient
esential al vietii mele de rugciune" (Lillie,p. 50). O carte pe aceast tem de provenint
romano-catolic afirm mai cu precautie c, dintre "darurile Sfntului Duh", limbile "sunt
adesea dar nu ntotdeauna primele care se dobndesc. Pentru multi ele devin astfel un
prag dincolo de care se obtin darurile si roadele Duhului Sfnt" (Ranaghan, p. 19).
Iat exagerarea despre care vorbeam la nceput, exagerare care lipseste din Noul
Testament, unde importanta vorbirii n limbi este minor, ea fiind un semn al pogorrii
Sfntului Duh la ziua Cincizecimii (Fapte, 2) si nc cu alte dou ocazii (Fapte 10 si 19).
Dup primul sau cel mult al doilea secol de la Hristos, nici un text ortodox nu mai
nregistreaz vorbirea n limbi, ea nemaifiind pomenit nici de marii Printi din pustia
egiptean, care erau att de covrsiti de darurile Duhului Sfnt, nct deveniser fctori
de minuni pn la a nvia si mortii.
Atitudinea ortodox cu privire la adevrata vorbire n limbi poate fi rezumat prin
cuvintele Fericitului Augustin (Omilii la Ioan 6,10): "n timpurile de la nceput, Duhul
Sfnt se revrsa peste cei ce credeau, iar ei vorbeau n limbi pe care, nu le nvtaser, cci

Duhul le ddea lor s griasc. Acestea erau semne adaptate la acele vremi. Cci cu
dreptate trebuia s fie acest semn al Duhului Sfnt pentru toate limbile, pentru a se arta
Evanghelia lui Hristos la toate neamurile si n toate limbile de pe fata pmntului. Acea
vorbire n limbi a fost un semn al lui Dumnezeu, care mai apoi ns a trecut".
Si parc adresndu-se penticostalilor din ziua de astzi, care adaug acestui semn
suprema important, Fericitul Augustin zice: "S ne asteptm atunci ca cei peste care si
pun minile preotii Bisericii s nceap a vorbi n limbi? Sau v asteptati cumva ca acesti
copii peste care tocmai ne-am pus minile s nceap a vorbi n limbi? Iar dac ei nu au
vorbit n limbi, veti avea oare inimi att de nvrtosate si perverse nct s credeti c nu
ati primit Duhul Sfnt?"
Penticostalii zilelor noastre si justific vorbirea n limbi, bazndu-se mai ales pe ntia
Epistol a Sfntul Apostol Pavel ctre Corinteni, cap. 12-14. Dar Sfntul Pavel a scris
acel pasaj tocmai pentru c "limbile" deveniser pricin de dezordine n Biserica din
Corint. Si chiar dac nu interzice practica lor, el cu sigurant le micsoreaz importanta.
Deci acest pasaj ar trebui s descurajeze, nicicum s ncurajeze revigorarea contemporan
a "limbilor", mai ales atunci cnd se descoper (dup cum recunosc nsisi penticostalii) c
mai exist si alte ci de dobndire a vorbirii n limbi n afar de Duhul Sfnt!
n calitatea noastr de crestini ortodocsi, noi stim cu sigurant c vorbirea n limbi, ca dar
autentic al Duhului Sfnt, nu poate s se manifeste la cei care sunt n afara Bisericii lui
Hristos. Si cum "alte surse" ale acestei "vorbiri n limbi" exist, s ncercm s vedem
care sunt ele, lundu-ne dup caracteristicile pe care le mbrac acest fenomen
contemporan.
Cci dac am devenit mai vigilenti constatnd importanta exagerat pe care penticostalii
contemporani o acord "limbilor", trebuie neaprat s ne intereseze examinarea
circumstantelor prin care apar ele.
Departe de a fi druite liber si spontan, fr amestecul omului - asa cum s-ar cuveni unor
adevrate daruri ale lui Dumnezeu -, vorbirea n limbi poate fi provocat, avnd prin
urmare un caracter previzibil, de o anumit tehnic a "rugciunii" concentrate n grup,
nsotit de cntri protestante, care creeaz o atmosfer psihic foarte sugestiv ("Vine!
El vine! "), care culmineaz cu o "punere a minilor", si care alteori nu const dect din
purul efort fizic de a repeta la nesfrsit anumite cuvinte (Koch, p. 24), sau chiar sunete
dezarticulate.
O persoan a recunoscut c, asemenea multor altora, dup ce a vorbit n limbi, "rosteam
adesea silabe fr sens n efortul de a-mi provoca fluxul rugciunii n limbi" (Sherill, p.
127); eforturi care, departe de a fi descurajate, sunt recomandate cu zel de ctre
penticostali. "A scoate sunete pe gur nu nseamn, desigur, "a vorbi n limbi", dar acest
gest poate constitui un act onest de credint, pe care Duhul Sfnt l va onora druindu-i
acelei persoane puterea de a vorbi ntr-o alt limb" (Harper, p. 11).
Un alt pastor protestant spune: "Se pare c greutatea initial de a vorbi n limbi nu este

altceva dect constiinta c tu esti acela care trebuie "s vorbeasc" n continuare, cu orice
pret... Primele silabe si cuvinte pot s-ti sune ciudat la ureche. Ele pot fi rostite cu
greutate sau pot fi chiar nearticulate. E posibil s crezi chiar c le inventezi. Dar n
msura n care vorbesti fr oprire si cu credint... Duhul va alctui pentru tine o limb de
rugciune si de laud (Christenson, p. 130).
Un "teolog" iezuit ne povesteste cum a pus el n practic aceste sfaturi: "Dup micul
dejun am simtit c ceva m trage aproape irezistibil ctre capela unde m-am asezat s m
rog. Lundu-m dup descrierea lui Jim, despre cum a primit el darul limbilor, am
nceput s rostesc ncet, numai pentru mine: "La, la, la, la". Spre marea mea uluire a
urmat o miscare rapid a limbii si buzelor nsotit de un sentiment extraordinar de
devotiune interioar" (Gelpi, p. 1).
Care crestin ortodox cu mintea treaz ar putea s confunde aceste periculoase jocuri
psihice cu darurile Sfntului Duh?! Cci lipseste cu desvrsire din aceast practic orice
urm de crestinism, orice urm de duhovnicie. Ne aflm mai curnd n zona
mecanismelor psihice care pot fi declansate cu ajutorul unor tehnici psihofizice foarte
precise, ntre care "vorbirea n limbi" pare s tin pozitia cheie de "buton", oarecum, care
deschide usa spre aceast zon.
Oricum ar fi, sfera experientelor cu pricina nu are nici un fel de asemnare cu darul
duhovnicesc al vorbirii n limbi, asa cum este el descris n Noul Testament, el apropiinduse mult mai mult de "vorbirea n limbi" de tip samanist, practicat n religiile primitive, n
care samanul sau vraciul-vrjitor dispune de o anumit tehnic pentru a intra n trans si
de a transmite astfel mesajul unui oarecare "dumnezeu" ctre om (sau invers), ntr-o
limb pe care nu a nvtat-o. (Vezi Burdick, pp. 66-67).
n paginile care urmeaz vom ntlni experiente "harismatice" att de sinistre, nct
comparatia cu samanismul nu va mai prea poate att de exagerat, mai ales dac tinem
cont de faptul c samanismul primitiv nu este dect expresia particular a unui fenomen
"religios" care, departe de a fi strin Occidentului contemporan, joac, dimpotriv, un rol
major n vietile multora dintre "crestinii" zilelor noastre: este vorba despre mediumism.
4. Mediumismul "crestin"
Un studiu foarte atent si obiectiv asupra fenomenului "vorbirii n limbi" l-a realizat
pastorul luteran german Dr. Kurt Koch (The Strife of Tongues - Glceava Limbilor).
Dup ce a examinat sute de cazuri de manifestare a acestui "dar", el a ajuns la concluzia,
bazat pe argumente scripturistice, c doar patru din aceste cazuri ar putea fi cele descrise
n Faptele Apostolilor, dar c nici mcar de acestea patru nu putea fi sigur.
Desigur, n lumina traditiei patristice a Bisericii lui Hristos dintotdeauna, crestinul
ortodox nu ar avea astfel de dubii. Cu posibila exceptie a celor patru cazuri, ns, Dr.
Koch a identificat un numr de cazuri nendoielnice de posesiune demonic, "vorbirea n
limbi" fiind de fapt "un dar" ntlnit n mod obisnuit la demonizati. Dar cheia ntregii
miscri o gsim n concluziile finale ale Dr. Koch.

El arat c miscarea "limbilor" nu e nicidecum o "renastere", cci lipseste cu desvrsire

din ea orice constiint a pctoseniei personale si orice urm de pocint. Ceea ce
constatm, n schimb, este o subliniat preocupare de a cstiga puteri si experiente noi.
Deci fenomenul limbilor nu este cel descris n Fapte si nici nu poate fi asimilat (n cele
mai multe din cazuri) cu o posedare demonic propriu-zis; el este mai curnd "... si
probabil n 95% din cazuri, un fenomen mediumistic, de natur spiritist" (Koch, p. 35).
Dar ce este un "medium"? Medium-ul este persoana dotat cu o anumit sensibilitate
psihic ce i permite s se transforme ntr-un fel de vehicul sau mijloc de manifestare a
unor forte sau fiinte invizibile, caz n care, dup mrturia Staretului Ambrozie de la
Optina* avem de-a face cu duhuri rele si nicidecum cu "sufletele mortilor", asa cum cred
spiritistii. Darurile mediumistice apar aproape n toate religiile necrestine: clarviziunea,
hipnoza, vindecrile "miraculoase", aparitia si disparitia obiectelor sau deplasarea lor
dintr-un loc n altul etc.
* V. P. Bykov, Tikhie Priyuty, Moscova, 1913, pp. 168-170 N. ed.
Se stie c asemenea daruri au si Sfintii Bisericii Ortodoxe, dar diferenta ntre ei si
spiritisti este imens. n timp ce darul crestin al vindecrilor, de exemplu, este oferit de
Dumnezeu ca rspuns direct la rugciunea fierbinte, mai ales a unui om plcut lui
Dumnezeu, a unui drept sau a unui sfnt (Iacob 5,16), si, de asemenea la contactul cu
obiecte sfintite, prin darul lui Dumnezeu (aghiazma, icoane, sfinte moaste etc., vezi Fapte
19, 12; II Regi 13, 21), vindecrile mediumistice, ca toate fenomenele ce tin de ocult,
sunt obtinute cu ajutorul unor tehnici foarte precise si n anumite conditii psihice, care se
pot cultiva si folosi prin exercitiu, neavnd nici o legtur cu sfintenia sau interventia lui
Dumnezeu.
Capacitatea mediumistic este, fie o mostenire genetic, fie se obtine prin transfer, la
contactul cu persoana care o posed, fie pur si simplu prin lectura crtilor oculte.**
** Vezi Kurt Koch, Occult Bondage and Deliverance, - Relatia de legtur si de transfer
n ocultism - Kregel Publications, Grand Rapids, Mich. , 1970, pp. 168- 170
Foarte multi sunt mediumii care declar c puterile lor nu sunt ctusi de putin
supranaturale, ci c ele izvorsc din niste potente naturale ale omului, despre care ns se
cunoaste foarte putin. ntr-o oarecare msur lucrul este fr ndoial adevrat. Dar tot
att de adevrat este faptul c zona din care provin aceste puteri este tocmai zona
spiritelor czute, care folosesc prilejul oferit de oamenii ce intr singuri si de bunvoie n
ea, pentru a-i atrage mai strns n plasele lor, nezgrcindu-se n acest scop cu druirea de
puteri miraculoase si vedenii, tinta final fiind distrugerea irevocabil a acestor nefericite
suflete. Dar oricare ar fi explicatiile diferitelor fenomene mediumistice, Dumnezeu a
interzis rspicat omenirii, cum citim n Sfnta Scriptur, orice contact cu zona ocult: S
nu se gseasc la tine de aceia care trec pe fiul sau fiica lor prin foc, nici prezictor, sau
ghicitor, sau vrjitor, sau fermector. Nici descnttor, nici chemtor-de duhuri, nici mag,
nici de cei ce griesc cu mortii. Cci urciune este naintea Domnului tot cel ce face

acestea, si pentru aceast urciune i izgoneste Domnul Dumnezeul de la fata Sa. (Deut.
18,10- 12; vezi si Lev. 20,6).
n practic, dorinta de a dobndi puteri sau experiente mediumistice este incompatibil cu
orientarea crestin fundamental n directia mntuirii sufletului. Aceasta nu nseamn c
nu exist "crestini" implicati n fenomene mediumistice, deseori n mod inconstient, dup
cum vom vedea n cele ce urmeaz. Dar acesti crestini nu sunt crestini adevrati,
crestinismul lor este unul "de tip nou", adic un "nu crestinism" de felul celui propovduit
de Nicolae Berdiaev, care va fi discutat si el n cele ce urmeaz.
Dr. Koch, chiar de pe pozitiile sale protestante, are dreptate cnd spune: "Viata religioas
a persoanei nu este nicidecum afectat de ocultism sau de spiritism. Cci spiritismul este,
ntr-o msur foarte larg, o miscare "religioas". Diavolul nu ne ia religiozitatea... Este
ns o mare diferent ntre a fi religios i a te naste din nou din Duhul iui Dumnezeu. Si
este trist s constatm c cei mai multi dintre crestini de astzi, indiferent de
denominatiune, sunt mai curnd oameni "religiosi", dect crestini adevrati".*
* Kurt Koch, Between Christ and Satan - ntre Hristos si Satan - Kregefi Publications,
1962, p. 124. mpreun cu Occult Bondage, aceast carte a Dr. Koch confirma in mod
remarcabil, pe baza unui material faptic nregistrat n acest secol, aproape toate
manifestrile mediumistice, magice, vrjitoresti etc., pe care le gsim si n Sfnta
Scriptur si in Vietile Sfintilor Bisericii Ortodoxe; sursa tuturor acestor manifestri este
desigur diavolul. Cititorul ortodox ar avea de corectat doar putine dintre interpretrile Dr.
Koch (N. ed.)
Forma cea mai cunoscut de mediumism printre contemporanii nostri din Vest este
sedinta de spiritism. n cadrul ei se stabilesc contacte cu anumite forte care produc efecte
observabile, cum ar fi ciocnituri, voci, forme diverse de comunicare, precum scrierea
automat, vorbirea n limbi necunoscute, miscarea obiectelor, aparitii de mini si chipuri
"umane" care pot fi uneori fotografiate. Aceste efecte se obtin cu ajutorul unor tehnici si
atitudini prestabilite ale celor prezenti, referitor la care vom cita mai jos dintr-un manual
de referint n domeniu.**
** Simon A. Blackmore, S. J., Spiritism: Facts and Frauds - Spiritismul: Fals si Realitate
-, Benziger Bros., New York, 1924, Cap. IV, "Mediumii" pp. 89-105 passim (N. ed.)
1. Pasivitatea: "Activitatea unui spirit este direct proportional cu gradul de pasivitate sau
"sumisiune" pe care le gseste la persoana sensibil, sau medium". "Calitatea de
medium ... se poate obtine, prin exercitiu sustinut, de ctre oricine se abandoneaz
constient si deliberat, cu trupul si vointa, cu faculttile psihice si intelectuale controlului
unui duh satanic, care l invadeaz".
2. Solidaritatea de credint: Toti cei de fat trebuie s aib "o atitudine mintal de
simpatie fat de medium"; fenomenul spiritist este "facilitat de o anumit simpatie ce
rezult din armonia de idei, de vederi si sentimente ce exist ntre experimentatori si
medium. Cnd aceast atitudine de simpatie si armonie lipseste, sau cnd mediumul nu-i

abandoneaz total vointa, atunci sedinta de spiritism a "cercului" respectiv esueaz". De

asemenea, "numrul experimentatorilor care particip la o astfel de sedint este de mare
important. Dac el este prea mare, el poate duna armoniei att de necesare succesului".
3. Toti cei prezenti "se prind cu minile pentru a forma asa numitul cerc magnetic. Prin
intermediul acestui circuit nchis, fiecare membru contribuie cu o anumit cantitate de
energie, care se comunic colectiv mediumului". Totusi "cercul magnetic" nu este
necesar dect pentru mediumii mai slab dotati. Madame Blavatsky, fondatoarea
"teozofiei" moderne, ea nssi un medium, dispretui mai trziu aceast tehnic
rudimentar de spiritism, cnd avu ocazia s ntlneasc mediumii cu mult mai puternici
din Orient, categorie creia i apartine si fachirul descris n cap. III.
4. "Att de necesara atmosfer spiritist se creeaz prin mijloace artificiale, cum ar fi.
cntri, muzica n surdin, si chiar rugciuni". Evident, toat aceast tehnic nu face
dect s sublinieze caracterul destul de rudimentar al unei astfel de sedinte, care de altfel
rareori d rezultate spectaculoase.
Exist forme mult mai subtile, dintre care unele si spun chiar "crestine". Este suficient s
lum exemplul tehnicilor de "vindecare prin credint" ale lui Oral Roberts (care nainte
de a fi intrat n Biserica Metodist a fost pastor al sectei "Sfinteniei Penticostale"), care
vindec n mod "miraculos" prin intermediul unui "cerc magnetic" compus din persoane
ce se afl n comuniune de sentimente, pasivitate si armonie de "credint" si care
mpreun si pun minile pe televizor n timp ce Oral Roberts leviteaz; te poti vindeca
chiar bnd pur si simplu un pahar cu ap care a stat pe televizor si deci a absorbit fluxul
energiilor satanice mediumistice astfel create. Dar asemenea vindecri, ca si cele produse
n spiritism si magie au n timp consecinte dure: boli psihice, dement. *
* Despre Oral Roberts vezi Kurt Koch, Occult Bondage pp. 52- 5 (N. ed.)
Una din caracteristicile fundamentale ale actiunilor demonice este aceea c ele imit
constant lucrarea lui Dumnezeu. Asa se face c cei cu daruri mediumistice sunt convinsi
c rmn buni crestini si c darurile lor provin de la Duhul Sfnt. Iat punctul n care
asemnarea dintre aceste practici mediumistice si cele ce se manifest n "renasterea
harismatic" devine izbitoare. Iat ce ne permite s tragem concluzia c aceasta din urm
este, n esenta ei, o form de mediumism.
Intr-adevr, ceea ce frapeaz n compararea celor dou fenomene, este c cerintele de
baz ale unei sedinte de spiritism se regsesc toate n cadrul adunrilor de rugciune
"harismatic", ct vreme nici una dintre ele nu se afl n aceeasi form sau n acelasi
grad de intensitate n cultul public al Bisericii Ortodoxe.
1. "Pasivitatea" sedintelor de spiritism corespunde strii care, n limbaj "harismatic", se
numeste un fel de abandon, care nseamn n mare msur disponibilizarea ntregului
nostru subconstient... Tot ceea ce putem face este s ne abandonm n ntregime: cu trup,
minte, si chiar cu limba, astfel nct Duhul lui Dumnezeu s aib posesiune deplin
asupra noastr... De abia atunci suntem cu adevrat pregtiti: cnd barierele vointei si

constientului au fost ndeprtate si Dumnezeu se misc cu putere prin ntreaga noastr

fiint" (Williams, pp. 62-63).
Aceast atitudine "spiritual" este o lucrare cu totul satanic si nu are nimic de-a face cu
Crestinismul. Ea este mai curnd caracteristic Zen-Budismului, "misticismului" extremoriental, hipnozei, si spiritismului. Aceast pasivitate exagerat este cu totul strin de
spiritualitatea ortodox, fiind n schimb extrem de propice si constituind chiar o invitatie
pentru actiunile demonice. Un observator devotat al ntrunirilor penticostale noteaz c,
n timpul desfsurrii lor, cei care interpreteaz sau vorbesc n limbi "par c intr
literalmente n trans" (Sherill, p. 87). n unele comunitti "harismatice" aceast
pasivitate este att de pronuntat, nct elementele de organizare, cum ar fi ordinea de
desfsurare a slujbelor, sunt complet abolite, fiecare fcnd absolut ceea ce i dicteaz
"spiritul".
2. Hotrt c este vorba de o "solidaritate de credint" - nu doar simpla comuniune a
credintei crestine si ndejdea mntuirii, ci mai ales o unanimitate n dorinta de a vedea c
se produce fenomenul harismatic. Aceasta este esenta tuturor adunrilor de rugciune
"harismatic". Aceast solidaritate este nc si mai intens atunci cnd are loc un "botez
n Duhul Sfnt", ce se ncheie de obicei ntr-o camer separat si n prezenta unui numr
restrns de persoane, initiate deja n aceast "tain". Este suficient ca o singur persoan
s aib gnduri negative cu privire la ceea ce se ntmpl, pentru ca "botezul" s nu mai
aib loc - n exact acelasi mod n care rugciunile preotului ortodox descrise mai sus au
fost suficiente pentru a risipi vrjitoria fachirului din Ceylon.
3. "Circuitul magnetic" spiritist este echivalentul "punerii minilor" de la ntrunirile
penticostale, care este ntotdeauna executat de cei care la rndul lor au trecut ei nsisi
prin experienta "botezului" vorbirii n limbi si care servesc, dup mrturia chiar a
penticostalilor, drept "canale ale Duhului Sfnt" (Williams, p. 64); "canale" sunt numiti si
mediumii din sedintele de spiritism.
4. Atmosfera "harismatic", ca si cea spiritist, se induce cu ajutorul intonrii anumitor
imnuri si rugciuni cu rol de sugestionare, de asemenea prin bti din palme; toate
acestea duc la "un efect de intens excitare psihic" (Sherill, p. 23).
S-ar putea obiecta c toate aceste asemnri dintre fenomenele mediumistice si cele
penticostale nu sunt dect simple coincidente; dar, pentru a ne lmuri, nu ne rmne dect
s vedem care este natura "spiritului" ce se comunic prin "canalele" penticostale. Natura
lui reiese clar din mrturiile celor care au simtit aceast experient pe propria lor piele:
"Cei din grup au format un cerc mai strns n jurul meu. Parc formau cu corpurile, lor o
plnie prin care se concentra tot fluxul "spiritului" care pulsa n camer. Asa cum sedeam
acolo, l simteam cum se scurge prin mine" (Sherill, p. 122).
La o ntlnire penticostalo-catolic: "cine intra acolo era practic dobort la pmnt de
formidabila si vizibila prezent a lui Dumnezeu!" (Ranaghan, p. 79). (A se compara cu
atmosfera "vibrant" din cadrul unor anumite ritualuri pgne sau hinduiste; vezi mai sus,
cap. Locuri si practici hinduiste).

Iat relatarea unei alte experiente "baptismale": "mi ddeam seama c Domnul se afla n
camer si c se apropie de mine. Eu nu-L vedeam, dar m-am simtit mpins de la spate. Si
am czut la podea, dar parc as fi plutit..." (Logos Journal, nov-dec, 1971, p. 47). Exist
multe alte exemple similare, pe care le vom discuta mai jos, n cadrul manifestrilor
fizice ale experientelor "harismatice". Ceea ce este cert, este c numai de manifestri ale
Duhului Sfnt nu poate fi vorba!
n acest moment, ns, s nu pierdem din vedere caracteristica esential a vorbirii n limbi
"harismatice": aceea c ea nu este doar un fenomen initial care mai apoi dispare, dup ce
"botezul" s-a ncheiat; ci, c trebuie s continuie (att n public ct si n particular) si s
devin "un ingredient de baz" al vietii religioase, cci n caz contrar "darul Duhului"
poate s nceteze.
Un autor "harismatic" presbiterian vorbeste despre functia specific a acestei practici ca
"pregtire" a ntlnirii "harismatice" propriu-zise: "deseori grupul se ntlneste cu putin
vreme mai nainte de ora fixat pentru a se ruga n Duhul (adic n limbi). n felul acesta
se intensifica senzatia prezentei si lucrrii lui Dumnezeu n adunare". Si iar: "Am
descoperit c rugciunea mental n Duhul pe parcursul ntlnirii ne ajut s ne mentinem
ntr-o deschidere fat de prezenta lui Dumnezeu...", cci, "dup ce te obisnuiesti cu
rugciunea cu voce tare n Duhul... devine posibil ca respiratia ta, miscndu-se prin
coardele vocale, s pun n evident chiar suflarea Duhului, si astfel rugciunea poate
continua la fel de puternic n interior, mental" (Williams, p. 31).
S ne amintim, de asemenea, c vorbirea n limbi poate fi declansat si prin "sunete
tcute cu gura" - ceea ce ne conduce inevitabil la concluzia c vorbirea "harismatic" n
limbi nu este deloc un "dar", ci o tehnic care se dobndeste la rndul ei prin alte tehnici
si prin care se declanseaz nc alte "daruri ale Duhului", cu conditia ca cei interesati s
continue s-o practice si s o cultive.
De fapt realizarea esential si de baz a Miscrii Penticostale contemporane aceasta este:
descoperirea unei noi tehnici mediumistice de dobndire si mentinere a unei stri psihice
n care obtinerea "darurilor" miraculoase devine un lucru obisnuit. Si dac acest lucru
este adevrat, atunci definitia "harismatic" a "punerii minilor" - ca fiind "simpla slujire
din partea uneia sau mai multor persoane care constituie canale ale Duhului Sfnt pentru
cei care nu au fost nc binecuvntati cu acest dar", ceremonie "la care este important ca
cei care slujesc s fi fost ei nsisi miscati de Duhul Sfnt" (Williams, p. 64), descrie
tocmai transferul calittilor (darurilor) mediumistice de la cei care le-au dobndit deja si
sunt ei nsisi mediumi, la ceilalti care nc nu le posed. "Botezul cu Duhul Sfnt" devine
astfel initiere mediumist.
Deci, "renasterea harismatic" nu este altceva dect o miscare mediumist, ceea ce
clarific toate punctele care rmn obscure, dac o privim ca pe o miscare crestin. Ea
apare n America, tar n care spiritismul se nscuse cu cincizeci de ani mai nainte, ntrun climat psihologic foarte asemntor celui de acum: o pietate protestant ucis de
rationalism si coplesit brusc de experienta real a unor "puteri" invizibile care nu pot fi

explicate pe cale rational sau stiintific.

Miscarea are succes rsuntor tocmai in trile cu puternice traditii n activittile
mediumistice si de spiritism: n primul rnd America si Marea Britanie; apoi Brazilia,
Japonia, Filipinele si Africa. Timp de peste 1900 de ani, dup vremea n care a trit
Sfntul Apostol Pavel, nu aflm nici urm de "vorbire n limbi" n trile fie numai si
nominal crestine. Iar dac totusi aceasta se manifest, atunci nu este dect un fenomen
pasager cu coloratur de isterie; aceasta tocmai pn n secolul al XX-lea, cnd apare
Miscarea Penticostal, dup cum subliniaz un cunoscut istoric al fenomenelor de
"entuziasm" religios.*
* Ronald A. Knox, Enthusiasm, A. Chapter in the History of Religion - Entuziasmul,
capitol al Istoriei Religiilor, Oxford, Galaxy Book, 1961, pp. 550-551
Deci, dac aceste fenomene lipsesc aproape cu desvrsire din lumea si epoca crestin,
ele constituie n schimb regul n religiile primitive si reapar n fort n secolul XX,
printre spiritistii, mediumii si demonizatii zilelor noastre. Formulele n care se
"interpreteaz" si se "profetizeaz" n cadrul serviciilor "harismatice" sunt vagi si
stereotipe, lipsind orice continut specific profetic sau crestin. Doctrina este n ntregime
subordonat practicii. Sloganul repetat la nesfrsit de "harismatici", n a crui capcan,
dup cum ne amintim, cad si victimele hinduismului, este magica formul "Merge!".
Nu mai poate rmne nici o ndoial c "renasterea harismatic", sub aspectul
manifestrilor ei, este mult mai apropiat de spiritism si de religiile necrestine, dect de
Crestinismul Ortodox. Dar exemplele nu se opresc aici.
n afar de crtile Dr. Koch nu am citat pn acum dect mrturiile celor favorabili
"renasterii harismatice", care au vorbit convinsi fiind c se refer la lucrrile Duhului
Sfnt.
Dar s-i ascultm acum si pe cei care au prsit miscarea "harismatic", sau au refuzat s
i se alture, pentru c au simtit c "duhul care o anim nu este Duhul Sfnt".
1. "Un tnr din Leicester (Anglia) povesteste urmtoarele: Prietenul lui si cu el se
convertiser de ctiva ani, cnd ntr-o zi au fost invitati la ntlnirea unui grup de
vorbitori n limbi. Atmosfera ntrunirii i-a prins si ulterior s-au rugat ca s primeasc
noua binecuvntare si botezul n Duhul Sfnt.
Dup o rugciune intens au simtit cum ceva fierbinte se nstpneste peste ei. Simteau o
exaltare interioar. Timp de cteva sptmni si-au trit cu entuziasm senzatiile, ale cror
valuri ns cu timpul au nceput s scad. Tnrul a remarcat n schimb c i pierduse
orice dorint de a mai citi Biblia si de a se mai ruga.
Analizndu-si experienta n lumina Scripturii, si-a dat seama c nu este de la Dumnezeu.
ntorcndu-se, s-a pocit si a dat toat ntmplarea pe fat... Prietenul lui ns a continuat
s frecventeze cercul "limbilor", ceea ce practic l-a distrus. La ora actual nici nu-l mai

preocup ideea de a vietui ca un crestin" (Koch, p. 28).

2. Doi pastori protestanti s-au dus la o adunare de rugciune "harismatic" ce avea loc
ntr-o biseric presbiterian din Hollywood. "Mai nainte am czut amndoi de acord ca,
de ndat ce vom auzi pe primul ins vorbind n limbi, s ne rugm amndoi cam asa:
"Doamne, dac acest dar este de la Tine, binecuvnteaz pe fratele, iar dac nu este, f-l
s nceteze si s nu mai poat vorbi n limbi n prezenta noastr".
ntrunirea s-a deschis cu rugciunea unui tnr, dup care toti au putut ncepe s se roage.
O femeie a nceput s se roage ntr-o limb strin, fluent si fr nici o ezitare. Nimeni nu
a tradus. Printele B. si cu mine am nceput s ne rugm n tain asa cum conveniserm.
Si ce s-a ntmplat? Nu a mai vorbit nimeni n limbi, desi n grupul acela toti, cu exceptia
unui arhitect, vorbeau curent n limbi necunoscute". (Koch, p. 15). S nu pierdem din
vedere c, n lipsa solidarittii de credint de tip mediumistic, fenomenul nu se manifest.
3. "O femeie din San Diego, California, a venit la mine s-mi cear sfatul. Mi-a povestit
ce lucru ngrozitor i s-a ntmplat cu ocazia unei activitti misionare purtate de un
membru al miscrii "limbilor". S-a dus si ea la ntrunirile lui n care acesta vorbea de
necesitatea vorbirii n limbi si odat dup cuvntare a rmas mai la urm, ngduind ca
respectivul s-i pun minile pe crestetul ei spre a o boteza n Duhul si ntru vorbirea n
limbi. n clipa aceea a czut la pmnt inconstient.
Cnd si-a revenit, era pe jos si gura si se misca automat, deschizndu-i-se si nchizndu-ise, fr s poat scoate ns nici un sunet. Era nspimntat. n jurul ei stteau n
picioare un grup de adepti ai evanghelistului aceluia care exclamau: "O, sor, ce minunat
ai vorbit n limbi! Acum ai cu adevrat n tine pe Duhul Sfnt". Victima acestui asa-zis
botez s-a vindecat pn la urm si nu s-a mai dus niciodat la astfel de ntruniri. Cnd a
venit la mine pentru sfat, nc mai suferea de pe urma efectelor acestui "botez spiritual"
(Koch, p. 26).
4. Un crestin ortodox din California povesteste despre ntlnirea pe care a avut-o cu un
pastor "plin de duh", aderent mpreun cu reprezentanti de frunte catolici, protestanti si
penticostali, la platforma comun a "renasterii harismatice", a vorbit n limbi timp de
cinci ore si a folosit toate artificiile (psihologice, hipnotice, de "punerea minilor") pentru
a induce n cei prezenti dorinta de a primi "botezul Duhului". A fost o scen penibil si
ngrozitoare.
Cnd si-a pus minile peste prietena noastr, ea a nceput s scoat niste sunete guturale,
s geam, s plng si s tipe. Misionarul era foarte ncntat de toate acestea. Zicea c
fata sufer pentru ceilalti si c se roag pentru ei. Cnd si-a "pus minile" pe capul meu,
am avut presentimentul unui ru real, palpabil. In "limbile" lui se amestecau totusi si
cuvinte n englez: "Ai darul profetiei, o simt. Deschide-ti doar gura si se va rosti de la
sine. De ce blochezi Duhul si nu-l lasi s vorbeasc?" Cu mila si ajutorul lui Dumnezeu
mi-am tinut gura nchis, cci sunt sigur c dac as fi vorbit, altcineva s-ar fi auzit prin
mine" (comunicare personal).

5. Cititorii revistei "The Orthodox Word" (Cuvntul ortodox) si amintesc de

"privegherea" organizat de Arhidioceza sirian antiohian a New York-ului, la conventia
sa de la Chicago, din august 1970, la care, dup ce s-a creat o atmosfer paroxistic de
sentimentalism si emotie, unii tineri au nceput s "depun mrturie" despre cum i misc
pe ei "duhul". Dar multe alte persoane care s-au aflat acolo au relatat dup aceea c
atmosfera era "apstoare si plin de presimtiri rele", "paralizant si malefic" si c
numai cu rugciunile Sf. Herman al Alaski, a crui icoan se afla n acea ncpere, s-a
putut risipi acea atmosfer si o dat cu ea ntreaga adunare (O.W., 1970, nr. 4-5, pp.196199).
Exist numeroase alte cazuri de oameni care si-au pierdut astfel orice interes pentru
rugciune, lecturi din Sfnta Scriptur si pentru crestinism n general si care au ajuns
chiar s cread, dup cum nu s-a sfiit s mrturiseasc un tnr student, c "nici mcar nu
va mai avea nevoie s citeasc Biblia. Dumnezeu Tatl nsusi va veni si va vorbi cu el n
persoan" (Koch, p. 29).
Vom avea ocazia s citm nc mrturiile multora care continu s cread c nu e nimic
negativ sau ru n experientele "harismatice", al cror sens nu vom ntrzia s-l analizm.
Oricum, fr s tragem concluzii definitive cu privire la natura exact a "duhului" care
provoac fenomenele "harismatice" si, pe baza probelor evidentiate pn acum, putem s
fim de acord cu Dr. Koch, fr team c gresim, asupra urmtorului aspect:
"Miscarea vorbirii n limbi este expresia unei conditii psihice delirante n cadrul creia
apar manifestri demonice" (Koch, p. 47). Ceea ce vrea s spun c aceast miscare este
cu sigurant "delirant", prin aceea c se las dominat de un "spirit" care nu este Duhul
Sfnt. Nu este demonic n sine sau n intentiile sale (asa cum nendoielnic sunt
satanismul si ocultismul contemporan), ci prin natura ei ea disponibilizeaz si deschide
pe oameni spre a accepta manifestarea unor forte n mod evident demonice, a cror
prezent s-a simtit deslusit n numeroase astfel de ocazii.
Referitor la natura exact a "limbilor" care se vorbesc astzi, nu se poate da un rspuns
simplu. Ceea ce stim sigur, este c n miscrile penticostale, ca si n spiritism, att
elementele de fraud, ct si cele de sugestie joac un rol nu putin important; ele sunt
folosite n cercurile "harismatice" pentru a crea o presiune psihic de natur s forteze
fenomenele s apar.
Iat ce spune membrul "Miscrii lui Iisus", o sect predominant penticostal: "vorbirea
mea n limbi era pur si simplu o chestie emotional n care nu fceam altceva dect s
blmjesc niste cuvinte".
Iar altul recunoaste cinstit: "Cnd am intrat prima dat n secta aceea, cei de acolo mi-au
spus c (vorbirea n limbi) era o chestie care pur si simplu trebuia fcut. Asa c m-am
rugat s-o pot face, si n-am reusit dect s m iau dup ei si s-i imit, asa nct s cread c
am primit si eu darul" (Ortega, p. 49). Deci nu putine dintre presupusele "limbi" sunt fr
ndoial neautentice, sau n cel mai bun caz produsul autosugestiei sau al unei stri
emotionale de cvasiisterie.

Pe de alt parte, cazuri de vorbiri penticostale n limbi nenvtate anterior exist, si sunt
bine documentate (Sherill, pp. 90-95); este atestat de asemenea c multi vorbitori "n
limbi" nu au aspect isteric deloc, ci dimpotriv, o fac cu calm, sigurant si naturalete. S-a
mai constatat de asemenea faptul neobisnuit al fenomenului corelativ de "cntare n
limbi", n care "spiritul" inspira si linia melodic pe care multi o armonizeaz cu vocile
lor, producndu-se un efect "avnd n el ceva vrjitoresc dar n acelasi timp extraordinar
de frumos" '(Sherill, p. 118), "de neimaginat si neverosimil sub aspect uman" (Williams,
p. 33).
Iat c explicatiile "vorbirii n limbi" contemporane nu par a fi doar de natur emotional psihologic. Dac acest fenomen nu este produs prin lucrarea Duhului Sfnt - si faptul
este demonstrat din abundent - atunci el, ca manifestare "supranatural", nu poate fi
dect produsul unui dar provenind de la un alt fel de duh.
Pentru a-l identifica mai cu precizie si pentru a ntelege mai deplin miscarea
"harismatic", nu doar ca fenomen, ci si ca "spiritualitate", va trebui s studiem mai cu
atentie sursele traditiei patristice ortodoxe. Va trebui n primul rnd s ne raportm la
traditia ortodox ascetic, la care ne-am mai referit deja n capitolele anterioare, cnd
ncercam s ntelegem atractia exercitat de hinduism. Era vorba acolo de conceptul de
nselciune diavoleasc.
5. nselciunea diavoleasc
Este o problem cheie a nvtturii ascetice a Bisericii Ortodoxe, complet absent din
lumea romano-catolico-protestant, pe terenul creia s-a produs miscarea "harismatic".
Astfel ne si explicm cum o nselciune de asemenea dimensiuni a putut s antreneze
mase ntregi de "crestini", chiar dac doar cu numele, si cum un "profet" de felul lui
Nicolae Berdiaev, care vine dintr-o spiritualitate ortodox, poate s considere c este
absolut esential ca "noua er a Duhului Sfnt s se lipseasc cu desvrsire de viziunea
ascetic asupra lumii".
Iat cum. Viziunea ascetic ortodox asupra lumii este singura de natur s ofere
oamenilor mijloacele de a continua s lucreze toat viata lor pentru dobndirea Duhului
Sfnt, odat ce L-au primit prin Taina Sfntului Botez si a ungerii cu Sfntul si Marele
Mir. Ea este singura n msur s ne permit deosebirea duhurilor (discernmntul
spiritual, duhovnicesc) prin care s ne putem pzi de nselciunea diavoleasc.
"Noua spiritualitate", la care visa Berdiaev si pe care o practic de fapt "miscarea
harismatic", are o baz cu totul diferit, n lumina nvtturii ascetice ortodoxe, ea
dovedindu-se a fi o fraud. Ca atare cele dou conceptii sunt radical incompatibile: ca s
accepti "noua spiritualitate" a "renasterii harismatice", trebuie s respingi mai nti
Ortodoxia. Si invers, ca s rmi n continuare cu adevrat crestin ortodox, trebuie
neaprat s respingi hotrt "renasterea harismatic", care nu este altceva dect o
ortodoxie falsificat.

Pentru a face acest lucru mai clar, vom oferi n continuare n rezumat nvttura Bisericii
Ortodoxe despre nselciunea diavoleasc, asa cum a formulat-o Episcopul Ignatie
Briancianinov, el nsusi un Printe al Bisericii Ortodoxe din timpurile mai apropiate de
noi (secolul XIX).
Exist dou forme principale de nselciune diavoleasc. Prima si cea mai spectaculoas
dintre ele apare atunci cnd cineva se lupt s dobndeasc un nalt nivel spiritual si s se
nvredniceasc chiar de viziuni, fr s se fi curtit n prealabil de patimi, bazndu-se
exclusiv pe ntelepciunea sa. Unei asemenea persoane diavolul i druieste "viziuni" pe
msur. Exemplele abund n Vietile Sfintilor, carte de cpti a nvtturii ascetice
ortodoxe.
Astfel, Sfntul Nichita, episcopul Novgorodului (31 ianuarie), s-a retras n pustie
nepregtit fiind si contra sfatului staretului su. Fcnd astfel, nu mult dup aceea a
nceput s aud o voce rugndu-se mpreun cu el. Mai apoi i-a vorbit "Domnul" nsusi,
trimitndu-i un "nger" care se ruga n locul lui si l ndemna s citeasc crti, n loc s se
roage si s-i povtuiasc pe cei care veneau la el pentru sfat.
Si asa a trit o vreme, vzndu-l mereu pe "nger" rugndu-se lng el, iar oamenii care l
cercetau erau coplesiti de ntelepciunea lui si de "darurile Duhului Sfnt" de care prea c
este plin, inclusiv de darul "profetiilor" care ntotdeauna se mplineau.
nselciunea s-a dat pe fat doar n momentul n care printii din mnstire au aflat de
mpotrivirea lui fat de Noul Testament, cci din Vechiul Testament, pe care nu-l citise
niciodat, putea cita pe de rost. Numai prin rugciunile printilor s-a ntors monahul
Nichita la pocint. "Minunile" au ncetat, iar cel pocit a ajuns mai trziu la msura
sfinteniei.
Tot astfel, Sfntul Isaac din Pesterile Kievului (14 februarie), care a vzut o lumin mare
si n mijlocul ei pe "Hristos nconjurat de ngeri". Fr s se nsemne cu semnul Sfintei
Cruci, Isaac i s-a nchinat si ndat diavolul a luat putere asupra lui, ncingndu-l ntr-un
joc drcesc si lsndu-l dup aceea abia viu. Si acesta a ajuns mai trziu, prin pocint, la
msura adevratei sfintenii.
Sunt multe cazuri n care "Hristos", nconjurat de "ngeri", apare unor nevoitori n
vedenie, druindu-le puteri mari si "daruri ale Duhului Sfnt", pentru ca apoi acesti
monahi asceti nselati de diavol s cad n nebunie sau n sinucidere.
Exist ns si o form de nselciune diavoleasc mai obisnuit si mai putin
spectaculoas, care nu ofer victimelor ei viziuni extraordinare, ci doar exaltate
"sentimente religioase". Aceasta se ntmpl, dup cum scrie Episcopul Ignatie, "atunci
cnd inima doreste si se strduieste s obtin bucuria cugetrilor sfinte si dumnezeiesti,
nefiind nc pregtit pentru ele. Cel care nu are o inim nfrnt, cel care se bazeaz pe
faptele sale si pe vrednicia sa, cel care nu se tine strns de nvttura Bisericii Ortodoxe,
ci urmeaz unei alte "traditii", pe baza creia si formeaz propria conceptie de viat,
acela este stpnit de nselciune diavoleasc".

Aceasta este starea si conditia spiritual real a adeptilor "renasterii harismatice", n care
ei se afl chiar fr stirea lor. Vom vedea clar acest lucru examinndu-le practicile si
conceptia si comparndu-le cu nvttura Sfintilor Printi, punct cu punct.
A. Atitudinea fat de experientele "spirituale"
Cunoscnd foarte putin sau nimic din adevrata credint si spiritualitate crestin bazat
pe Sfintele Taine ale Bisericii ntemeiate de Hristos, pe Sfintii Si Apostoli, a cror
nvttur rmne mereu vie prin Sfintii Printi, cei care se raliaz miscrii "harismatice"
nu au nici un criteriu de deosebire ntre harul lui Dumnezeu si falsificrile lui. Toti autorii
"harismatici" demonstreaz, ntr-o msur mai mare sau mai mic, o lips total de
precautie n atitudinile pe care le au fat de propriile lor experiente. Unii dintre catolici
aderenti la miscarea "harismatic", "scot diavoli" chiar nainte de a cere "Botezul
Duhului". Dar eficacitatea acestui act, cum vom vedea ndat, ne aminteste de iudeii din
Faptele Apostolilor (19,15), crora diavolul pe care voiau ei s-l scoat le rspundea: Pe
Iisus l cunosc si l stiu si pe Pavel; dar voi cine sunteti?
Sfntul Ioan Casian, unul din marii Sfinti Printi din Apusul Ortodox din secolul V, n
"Convorbirea despre daruri dumnezeiesti" spune: "Cel care crede c are darul
vindecrilor, umflndu-se de trufie, cade si mai ru. Demonii se prefac c sunt arsi si
alungati din trupurile celor stpniti de ei prin sfintenia oamenilor despre care, cu
adevrat stiu c nu sunt sfinti.
Despre acestia n Scriptur se spune: Se vor ridica hristosi mincinosi, si prooroci
mincinosi si vor face semne mari si minuni, ca s amgeasc, de va fi cu putint, si pe cei
alesi. *
* Trad. rom. Prof. David Popescu, n Sfntul Ioan Casian, Scrieri alese , Printi si
Scriitori Bisericesti vol 57, Ed. Inst. Biblic al B.O.R, Bucuresti, 1990, p. 569. (n. tr.)
"Vizionarul" suedez Emanuel Swedenborg (secolul XVIII), straniul precursor al
revivalismului "spiritual" si ocult din zilele noastre, avea o temeinic si ndelungat si
experient de (ntre) vedere si comunicare cu spiritele. El distingea ntre dou feluri de
spirite, cele "bune" si cele "rele". Aceste experiente au fost recent confirmate de
descoperirile unui psihiatru, care lucreaz cu pacienti ce sufer de halucinatii, n cadrul
clinicii de boli mintale din Ukiah, statul California. Acest psihiatru a luat n serios vocile
pe care le auzeau pacientii si si a ntreprins o serie de "dialoguri" cu ele (prin
intermediul chiar al pacientilor).
A tras concluzia, ca si Swedenborg, c exist dou categorii foarte diferite de "fiinte" care
intr n contact cu pacientii: una mai "nalt" sau "superioar" si alta mai "joas" sau
"inferioar". Iat relatarea sa: "Vocile inferioare seamn cu cele ale betivilor dintr-un
bar, care scie pe cei pe care li se csun, pn la exasperare. Ele sugereaz pacientilor
acte scabroase si apoi i ceart cnd acestia le dau atentie. Ele depisteaz punctul slab al
constiintei si actioneaz, interminabil asupra lui... Vocabularul lor este limitat, ca si

varietatea termenilor, n schimb prezint vointa persistent de a distruge... se opresc

asupra fiecrei slbiciuni si fiecrei idei n care crede pacientul, pretind c au puteri
nemsurate, mint, fac promisiuni, toate n scopul de a submina vointa pacientului...
Spiritele inferioare sunt n totalitate nereligioase sau antireligioase. Unuia dintre pacienti
i-au aprut sub chipul diavolilor conventionali si chiar i s-au prezentat chiar ca atare.
n contrast direct cu aceste voci stau halucinatiile de ordin superior... Vom ilustra acest
contrast prin experienta unuia dintre pacienti. La un moment dat a auzit niste voci
(apartinnd ordinului inferior) certndu-se mult vreme ntre ele despre modul n care vor
s-l omoare. Dar n acelasi timp, n timpul noptii vzu o lumin ca soarele apropiindu-se
de el. Si-a dat seama c era de un ordin diferit, pentru c lumina aceea i respecta
libertatea si se retrgea cnd vedea c-l sperie. Cnd omul a fost ncurajat s se apropie
de acest soare prietenos el se trezi deodat ntr-o lume a supranaturalului...
Odat* i-a aprut un chip extraordinar de puternic si de impresionant, care, parc era al
lui Hristos... Unii pacienti fac simultan experienta halucinatiilor de ambele ordine si se
simt prinsi la mijloc ntre un iad si un rai personal. Multi nu cunosc dect atacurile
ordinului inferior. Ordinul superior se prevaleaz de putere asupra celui inferior, putere
pe care o si demonstreaz din timp n timp, dar nu suficient, nct s linisteasc mintile
chinuite ale bolnavilor... Ordinul superior pare s fie deosebit de nzestrat, de sensibil, de
ntelept si religios".
* Wilson van Dusen, The Presence of the Other Worlds, (Prezente din alte lumi), Harper
& Row, New York, 1974, pp. 120-125
Crestinul ortodox, care citeste cu ptrundere Vietile Sfintilor si alte scrieri patristice, stie
c toate aceste spirite, fie ele "inferioare" sau "superioare", sunt demoni, si c deosebirea
ntre adevratele duhuri bune (ngeri) si demoni nu se poate face pe baza sentimentelor si
ideilor personale. Rspndita practic a "exorcismelor" din cercurile "harismatice" nu
ofer nici o garantie a izgonirii reale a duhurilor; astfel de exorcisme ntlnim si la
samanii primitivi, care le practic cu succes,** si care stiu si ei c exist mai multe feluri
de "duhuri", care n proportie de sut la sut, nu sunt altceva dect demoni, fie c par s
fug atunci cnd sunt izgoniti, fie c vin atunci cnd samanii i invoc pentru a obtine de
la ei diferite puteri.
** Vezi I. H. Lewis, Extatic Religion, An Anthropological Study of Spirit Possession and
Shamanism - Religia extatic, Studiu antropologic despre fenomenele de posedare si
despre samanism, - Penguin Books , Baltimore, 1971, pp. 45, 88, 156 etc. si ilustratia 9
Desigur, nimeni nu ignor c "miscarea harismatic", n general, este ferm orientat
contra curentelor samaniste si ocultiste contemporane. Dar s nu uitm c, n subtilitatea
lor, diavolii au capacitatea de a se transforma n "ngeri de lumin" (II Cor. 11, 14) si c
ne trebuie o mare capacitate de discernmnt si o mare smerenie si nencredere n
experientele noastre "spirituale", orict de extraordinare ar putea prea ele, pentru a nu fi
nselati. n fata dusmanului subtil si invizibil, care duce contra omenirii un rzboi pe viat
si pe moarte, credulitatea si ignoranta celor ce urmeaz mai mult sau mai putin orbeste

"harismaticilor" nu este altceva dect o invitatie deschis.

De exemplu, un pastor recomanda meditatia asupra unor pasaje scripturistice si apoi
notarea pe hrtie a oricrui gnd "declansat" de lectur, "cci acela este mesajul personal
al Duhului Sfnt ctre voi" (Cristenson, p.139).
Dar oricine studiaz serios spiritualitatea crestin, stie c "la nceputul vietii monastice
unii dintre necuratii draci trimit gnduri, mai ales nceptorilor, cum c ei s-ar bizui s
tlmceasc locuri din Sfnta Scriptur... si asa i nseal, mpingndu-i la erezie si
hul"*.
* The Ladder of St. John, Step 26:152 - Vezi Filocalia Rom, vol 9; Sfntul Ioan Scrarul,
Scara dumnezeiescului urcus, pp 317-377, trad. Pr. Dumitru Stniloae
Din pcate atitudinea crestinilor ortodocsi, care se altur "revivalismului harismatic", nu
se deosebeste prin nimic de cea a protestantilor si a catolicilor. Sunt crestini ortodocsi
care, n mod evident, nu cunosc deloc sau cunosc slab textele patristice si Vietile
Sfintilor, iar atunci cnd citeaz din aceste scrieri, o fac nesocotind complet contextul
(vezi mai jos din Sfntul Serafim).
Atractia "harismatic" se exercit mai ales prin experienta pe care o promite. Crestinii
ortodocsi capabili s disting formele adesea foarte subtile de nselciune diavoleasc (n
care mndria capt chipul smereniei), doar pe baza simtirii lor, far s fie narmati cu
cunoasterea textelor patristice sunt foarte rari. Aceste deosebiri nu le pot face dect cei
care duc o viat duhovniceasc nalt n rugciune, post si smerenie, si care au asimilat
traditia vie a Sfintilor Printi n propria lor conceptie de viat si n vietuirea lor intim.
Cum este pregtit deci crestinul ortodox mpotriva nselciunii diavolesti?
El are la ndemn ntregile scrieri de nvttur ale Sfintilor Printi inspirate de
Dumnezeu, care, mpreun cu Sfnta Scriptur, prezint conceptia pe care, Biserica lui
Hristos o are de 1900 de ani ncoace cu privire la toate posibilele chipuri de experiente
duhovnicesti, si pseudo duhovnicesti.
Vom vedea, n cele ce urmeaz, c aceast traditie ofer o judecat foarte sigur si lipsit
de orice fel de echivoc la adresa problemei cheie pe care o ridic miscarea "harismatic":
posibilitatea unei "revrsri" generalizate a Duhului Sfnt n vremurile din urm. Dar
chiar nainte de a trece la studierea atitudinii Sfintilor Printi asupra acestei controverse,
crestinul ortodox se poate pzi fr gres contra oricrei nselciuni tocmai prin aceea c el
stie nu numai c nselciunea exist, ci stie c exist pretutindeni, chiar si n interiorul lui.
Episcopul Ignatie scrie: "Cu totii ne aflm n nselciune. Constiinta acestui fapt ne
pzeste ea nssi de nselciune. Este o mare nselciune s crezi c nu poti s fii nselat".
El l citeaz pe Sfntul Grigorie Sinaitul, care ne avertizeaz: "Nu este putin lucru s
dobndesti ntelegerea exact a lucrurilor si s te eliberezi de toate cele ce se opun

harului; cci nselciunea diavoleasc se arat de obicei, mai ales nceptorilor, sub forma
adevrului si a virtutii". Apoi zice: "Dumnezeu nu se supr pe acela care, temndu-se de
nselciune, se pzeste pe sine cu mare fric, nencrezndu-se, n semne, chiar cnd sunt
de la Dumnezeu. Dimpotriv, pe unul ca acesta Dumnezeu l cinsteste pentru dreapta lui
socoteal".
Deci, necunoscnd nimic despre acest rzboi nevzut si fiind total nepregtiti pentru el,
necunoscnd mcar c exist un nivel de activitate n realitatea spiritual care se numeste
nselciune diavoleasc, catolici, protestanti si crestini ortodocsi ignoranti ai propriei lor
traditii ortodoxe se duc la adunrile "harismatice" ca s se "boteze" sau s se umple cu
"Duhul Sfnt". Atmosfera nssi a acestor adunri este foarte ambigu, ea fiind declarat
intentionat "deschis" activittii oricror posibile "spirite".
Iat cum descriau niste catolici - care sustin c sunt mai cu bgare de seam dect
protestantii -, unele dintre ntlnirile lor penticostale din America: "Totul se petrecea fr
bariere, fr inhibitii... Sedeau picior peste picior direct pe podea. Doamne n pantaloni
lejeri. Un "clugr" mbrcat n alb. Unii fumau, se serveau si cafele. Rugciunea se fcea
foarte liber, dar ntr-un mod care aducea mai mult a distractie. La asta se refereau ei cnd
afirmau c Duhul Sfnt se slsluieste ntre ei?"
Iar la o alt ntrunire penticostal catolic: "Semna foarte bine cu un cocteil, cu exceptia
faptului c nu se consumau buturi alcoolice" (Ranaghan. pp. 209, 157).
Si la alte ntlniri "harismatice" interconfesionale, atmosfera este suficient de intim, ca
nimeni s nu fie surprins dac "duhul" o inspira pe o doamn mai n vrst s se ridice n
picioare n toiul unui acces de plns general si s "danseze..." (Sherill, p.118).
Sobrietatea unui crestin ortodox este n primul rnd izbit de aceast amosfer, din care
lipseste orice element de tain sau de cutremur, care lui i este att de familiar, si care
decurge firesc din frica de Dumnezeu. Iar primele lui impresii sunt confirmate cu putere,
cnd observ straniile efecte pe care le produce "duhul" penticostal, cnd se coboar
peste aceast adunare "lipsit de constrngeri". La aceste efecte ne vom opri n
continuare, aducndu-le n fata judectii sigure a nvtturii Sfintilor Printi ai Bisericii
Ortodoxe.
B. Reactii fizice care nsotesc experienta harismatic
Reactia cea mai frecvent a celor care se "boteaz n Duhul Sfnt" este rsul. Un
credincios catolic spune: "Totul era asa de vesel nct, de acolo de unde sedeam pe podea,
nu m puteam abtine s nu rd" (Ranaghan, p. 28). Un altul: "Sentimentul prezentei si
iubirii lui Dumnezeu era att de puternic, nct n toat acea jumtate de or petrecut
(seznd pe podea) n capel nu am fcut altceva dect s rd de bucurie c Dumnezeu ne
iubeste" (p. 64).
Un protestant i aminteste de "botezul" su: "Am nceput s rd foarte tare... la fel de tare
ca atunci cnd nu mai esti n stare nici s vorbesti despre lucrul care provoac bucuria.

M tineam cu minile de burt de atta rs, pn cnd am czut pe spate" (Sherill, p.

113).
Alt protestant: "Noua limb pe care o primisem era mpletit cu accese de veselie din care
orice inhibitie sau team care m stpneau n trecut dispruser. Era o limb a rsului"
(Sherill, p. 115).
Se pot aduce nenumrate exemple care s ilustreze aceast bizar reactie la niste
experiente "spirituale", cci unii apologeti "harismatici" au elaborat chiar o ntreag
filozofie a "bucuriei duhovnicesti" si a "nebuniei pentru Dumnezeu", care s o sustin.
Aceast "filozofie" ns nu are nimic de-a face cu Crestinismul. n ntreaga istorie a
gndirii si tririi crestine nu se cunoaste nimic si nici nu s-a pomenit vreodat de "rsul
Duhului Sfnt".
Dar tocmai acest "rs" este elementul care ne indic precis c "miscarea harismatic"
penticostal este o orientare religioas total strin de crestinism. El este pur lumesc si
chiar pgn, si dac el nu se datoreaz unor reactii de tip isteric, atunci el nu se poate
datora dect diferitelor grade de "posedare" din partea unuia sau mai multor zei pgni,
care, n limbaj crestin ortodox, se numesc diavoli.
Dm aici ca termen de comparatie experienta de "initiere" a unui eskimos pgn la
samanism: "ntrziind prilejul acestei initieri, m trezeam deseori plngnd de nefericire
fr s-mi dau seama din ce cauz. Apoi, tot din senin, m cuprindea o bucurie att de
mare si inexplicabil si att de puternic, nct nu m puteam abtine s nu izbucnesc n
cntece n care nu era loc dect pentru un singur cuvnt: "Bucurie! Bucurie!"
Cu ocazia unui astfel de acces extraordinar de bucurie misterioas am devenit eu saman
(vrjitor). Simteam si auzeam totul n jurul meu ntr-un mod cu totul diferit. mi
dobndisem iluminarea... si nu numai c puteam vedea prin ntunericul vietii din jurul
meu, dar aceeasi lumin strlucitoare strbtea si din mine... si toate spiritele pmntului,
ale vzduhului si apelor mrii veneau acum la mine, fcndu-se ajutoarele mele" (Lewis,
Extatic Religion, p. 37).
Deci s nu ne surprind faptul c un numr att de mare de "crestini" creduli, lsndu-se
de bun voie prad unor astfel de experiente pgne, le interpreteaz pe acestea ca fiind
de esent "crestin". Psihologic si la suprafat, ei rmn n continuare crestini, dar de
fapt, din punct de vedere adnc spiritual, ei se angajeaz n atitudini si practici distinct
necrestine.
Care este acum atitudinea traditiei ascetice ortodoxe fat de asa-zisul "rs al Duhului
Sfnt"?
Sfintii Varsanufie si Ioan,* tritori n secolul VI, dau un rspuns clar si lipsit de orice
echivoc unui frate monah pe care l chinuia aceast problem: Nu exist rs la cel care
trieste n frica de Dumnezeu. Sfnta Scriptur spune despre nebun c atunci cnd rde,

si nalt glasul (Isus Sirah 21, 22; 27, 13), iar cuvntul lui este plin de tulburare si lipsit
de harul lui Dumnezeu".
* Filocalia rom. vol. XI, trad. Pr.D. Stniloae (n. tr.)
Sfntul Efrem Sirul nvat si el limpede: Rsul si ndrzneala sunt nceputul stricrii
sufletului. Dac le vezi pe acestea n tine, s cunosti c ai ajuns n adncul pcatului si
fr ncetare s te rogi lui Dumnezeu s te izbveasc din aceast moarte... Rsul alung
de la noi binecuvntarea ce s-a fgduit celor ce plng (Matei 5,4) si surp ceea ce s-a
cldit. Rsul alung pe Duhul Sfnt, nu zideste sufletul, necinsteste trupul. Rsul alung
virtutile, nu-si aduce aminte de moarte si nu gndeste la chinuri"**. Nu este oare evident
ct de departe rtcim prin ignorarea nvtturilor de baz ale Ortodoxiei?
** Vezi Proloagele pe scurt si Vietile Sfintilor
n timpul unui "botez" harismatic, lacrimile sunt o reactie tot att de obisnuit ca si rsul,
la nivelul reactiilor psihice cele dou fiind de altfel nrudite. Ele caracterizeaz indivizii,
dar si grupuri ntregi de persoane (caz n care nu mai sunt legate de experienta strict a
"botezului"), si se mprstie molipsitor fr vreun motiv vizibil (Sherill, pp. 109, 117).
Autorii "harismatici" nu pun aceste lacrimi pe socoteala constiintei, a strii de
pctosenie n care s-ar afla cei ce plng; ei nu explic n nici un fel aceste lacrimi, lsnd
s se nteleag c le consider o reactie normal la atmosfera "harismatic" din jur.
Dar Printii ortodocsi, dup cum noteaz - Episcopul Ignatie Briancianinov, ne nvat c
lacrimile sunt adesea un semn al celei de a doua forme de nselciune diavoleasc.
Sfntul Ioan Scrarul, enumernd diferitele stri care pricinuiesc lacrimile, dintre care
unele sunt rele, iar altele bune, ne ndeamn: "S nu crezi lacrimilor tale, pn ce nu-ti vei
fi curtit desvrsit sufletul de patimi". iar despre un anumit fel de lacrimi el spune
rspicat: "Lacrimile lipsite de ratiune nu sunt proprii naturii rationale, ci numai celei
irationale" (treapta a 7-a).
Pe lng rs sau plns sau amndou la un loc, "botezul cu Duhul Sfnt" mai d nastere la
reactii cum ar fi: cldura rspndit n tot trupul, multe feluri de tremurturi si
contorsionri, cderi pe jos. Atragem atentia c oferim aici doar exemple de reactii
obisnuite n rndurile protestantilor si catolicilor (care practic cultul "harismatic", n.tr.)
nu si cele care se ntlnesc la sectele penticostale extremiste si care sunt cu mult mai
spectaculoase si mai dezlntuite.
"Cnd (pastorul respectiv) si-a pus minile pe crestetul meu, am simtit ca si cum pieptul
mi s-ar fi ridicat nuntrul capului. Au nceput s-mi tremure buzele, iar mintea mea s-si
piard pentru fractiuni de secund controlul. Apoi am nceput s rnjesc". (Ranaghan, p.
67). Un altul "nu a avut nici un fel de emotie dup eveniment, dar a simtit o mare cldur
n corp si o senzatie de bine" (Ranaghan, p. 91).
Alt mrturie: "De ndat ce am ngenunchiat, am nceput s tremur... Si deodat m-am

umplut de "Duhul Sfnt" si mi-am dat seama c "Dumnezeu este adevrat". Apoi am
nceput s rd si s plng n acelasi timp. Urmtorul moment pe care mi-l amintesc este
c zceam ntins n fata altarului si c eram plin de pacea lui Hristos". (Ranaghan, p. 34).
Altul: "Minile mele care de obicei sunt reci din cauza unei circulatii proaste, mi-au
devenit calde si umede. Am simtit c m nvluie o cldur". (Ranaghan,p. 30). Un
membru al "Miscrii lui Isus" spune: "Am simtit c ceva ncepe s izvorasc din mine si
deodat am nceput s vorbesc n limbi" (Ortega, p. 49).
Un apologet "harismatic" subliniaz c asemenea experiente sunt tipice la cei care se
"boteaz cu Duhul", "botez" care creeaz adesea "reactii subiective la respectivele
persoane, prin care acestea simt n chip minunat apropierea de Domnul. Acest sentiment
de nchinare si de adoratie este att de puternic, nct el nu se poate mentine n limitele
unor restrictii de expresie impuse de eticheta societtii noastre occidentale! De aceea n
astfel de momente, unii tremur violent, altii si ridic minile spre Domnul, altii si
ridic vocea dincolo de nltimea normal, iar altii cad pe jos" (Lillie, p. 17).
Nu stim ce s ne mire mai tare: totala discrepant dintre asemenea manifestri isterice si
adevrata expresie a cinstirii si nchinrii la Dumnezeu n duh si n adevr, sau incredibila
nebunie, care i face pe acesti oameni s pun contorsiunile lor pe seama actiunii
"Duhului Sfnt", a "inspiratiei divine" si a "pcii lui Hristos".
Cert este c acesti oameni, din punct de vedere spiritual si religios, nu sunt numai total
lipsiti de cluzire si de experient, dar ei sufer din capul locului, din acest punct de
vedere, de un "analfabetism" absolut. Nu se cunoaste n ntreaga istorie a Crestinismului
Ortodox nici o asemenea experient "extatic" produs de Duhul Sfnt.
Este nebunie din partea unor apologeti "harismatici" s ndrzneasc s compare aceste
reactii infantile si isterice, care sunt la ndemna absolut a oricui, cu descoperirile
dumnezeiesti de care s-au nvrednicit marii sfinti, precum Sfntul Apostol Pavel pe
drumul Damascului sau Sfntul Ioan Evanghelistul n insula Patmos.
Acesti sfinti au czut ntr-adevr cu fala la pmnt, dar naintea adevratului Dumnezeu
(fr s se contorsioneze si cu sigurant fr s-i apuce rsul), n timp ce pseudocrestinii
nu fac altceva dect s se lase miscati de un duh invadator si s se nchine doar la ei
nsisi.
Cuviosul Macarie de la Optina i scria unei persoane care se afla ntr-o asemenea stare:
"Gndind c vei afla iubirea lui Dumnezeu n sentimente consolatoare, tu nu-L cauti pe
Dumnezeu, ci pe tine nsuti, adic propria ta consolare, si ocolesti adevrata cale a
suferintei care duce la El, pentru c te socotesti pierdut fr aceast consolare"*.
* Staretul Macarie de la Optina, Harbin 1940, p. 100, rus
Dac aceste experiente zise "harismatice" sunt ntr-adevr religioase, atunci ele sunt de
natur pgn; cci ele par s corespund exact tipului de initiere mediumistic, care se

numeste "experienta de posedare spiritual" si care este produs de "o fort ce apare
dinuntru si care ncearc s pun stpnire pe persoana respectiv" (Koch, Occult
Bondage, p. 44).
Desigur, nu toate "botezurile cu Duhul" sunt att de extatice ca unele din cele amintite
pn n prezent (desi exist altele cu mult mai extatice). Dar chiar si acestea concord cu
practicile spiritiste: "Cnd spiritele ntmpin un medium prietenos, cu o minte pasiv si
supus, ele intr linistite n acea persoan ca la ele acas. Cnd, dimpotriv, psihicul
persoanei respective nu este perfect supus, sau pasivitatea mintii nu este total, atunci ele
intr mai mult sau mai putin fortat, ceea ce se reflect n contorsionri ale fetei si n
tremurul membrelor respectivului medium" (Blackmore, Spiritism, p. 97).
Totusi cazurile acestea voluntare de "posedare" nu trebuie confundate cu adevratele
demonizri, prin care duhuri necurate intr si rmn permanent n persoane, producnd
reactii fizice si psihice pe care sursele "harismatice" nu par s le indice. "Posedarea"
mediumistic este temporar si partial, mediumul consimtind s fie "folosit" ntr-un
anumit mod de ctre spiritul la dispozitia cruia se pune. ns, ceea ce textele
"harismatice" las s se nteleag clar, este c asemenea experiente - atunci cnd sunt
reale si nu simple produse ale autosugestiei - nu presupun doar exersarea sau antrenarea
n vederea dezvoltrii unei anumite aptitudini mediumistice, ci ele nseamn ntr-adevr
posedare real din partea unui duh. Deci au dreptate cei care sustin c se simt "plini de
duh" - cu singura diferent c nu Duhul Sfnt este acela care i umple!
Episcopul Ignatie Briancianinov d mai multe exemple de reactii fizice ce apar de obicei
la cei care cad prad nselciunii demonice. Un anume monah care tremura si scotea
sunete ciudate socotea c acestea sunt "roadele rugciunii". Altul, care prin rugciunea
extatic pe care o practica simtea o cldur att de mare n corp, nct nu avea nevoie de
haine clduroase n timpul iernii, cldura corpului lui putea fi simtit chiar si de cei din
jur.
Ca principiu general, Episcopul Ignatie spune c cel de-al doilea mod de nselciune
diavoleasc se arat printr-o "cldur ptimas si material a sngelui". "Comportamentul
misticilor latini a fost ntotdeauna de tip extatic, din cauza acestei clduri ptimase, cu
deosebire trupeasc".
Cldura "material" a sngelui, ca semn al celor care s-au lsat nselati de diavol, trebuie
deosebit de cldura duhovniceasc a acelora care au dobndit cu adevrat Duhul Sfnt,
asa cum a fost de exemplu Sfntul Serafim de Sarov. Dar Duhul Sfnt nu se dobndeste
prin experiente "extatico-harismatice". El se dobndeste pe calea lung si anevoioas a
luptei ascetice, prin rugciune, post, si smerenie, pe "calea suferintelor" Crucii n Biserica
lui Hristos, asa cum ne nvat toti Sfintii Printi.
C. "Darurile spirituale" care nsotesc experienta
"harismatic"

Avantajul de baz pe care l invoc adeptii "renasterii harismatice" este acela al

dobndirii unor daruri "spirituale", ntre care se numr n primul rnd o nou putere si o
nou ndrzneal "spiritual". ndrzneala este dat chiar de "experienta harismatic" n
sine, de a crei realitate nici nu ne ndoim. Ne ndoim doar de interpretarea pe care
"harismaticii" o dau acestei experiente.
Iat cteva ilustrri: "Nu am nevoie s cred n Cincizecime deoarece am vzut-o"
(Ranaghan, p. 40). "Am nceput s am sentimentul c stiu exact ce trebuie s spun
celorlalti si ce anume au ei nevoie s aud... Am nteles c Duhul Sfnt mi d cu
adevrat ndrzneal s o spun, iar efectul spuselor mele era foarte puternic" (ibid., p. 64).
"Eram att de ferm convins c Duhul se va tine de cuvnt, nct m rugam fr s tin cont
de vreun "dac". M rugam fiind sigur c vointa mea va fi ndeplinit" (ibid., p. 67).
S ascultm acum si mrturia unui "ortodox": "Ne rugm s primim ntelepciune si
devenim ntelepti n Domnul. Ne rugm pentru iubire, si simtim imediat iubire pentru toti
oamenii. Ne rugm pentru vindecri, si ne facem sntosi. Ne rugm pentru minuni si,
prin credint, am vzut minuni ntmplndu-se n mijlocul nostru. Ne rugm pentru
semne si le primim. Ne rugm n limbi cunoscute si n limbi necunoscute" (Logos,
aprilie, 1972, p.13).
Iat cum, ceea ce se obtine n traditia ascetic ortodox prin ani lungi de nevoint, prin
credint fierbinte si treaz si din mila lui Dumnezeu, pretind unii c se cstig ct ai clipi
din ochi prin experienta "harismatic". C Sfintilor Apostoli si Mucenici li se druia,
printr-un har special al lui Dumnezeu, o mare ndrzneal n vestirea cuvntului Lui, este
foarte adevrat. ns este de rs dorinta unora, care nu au nici o idee despre ceea ce
nseamn harul dumnezeiesc, de a se pretinde comparabili cu acesti mari sfinti.
Bazndu-se pe o experient care este de fapt o nselciune, ndrzneala "harismaticilor"
nu este dect o imitatie nfierbntat de tip "revivalist" a adevratei ndrzneli crestine si
care constituie un semn sigur si distinctiv c cel care o are se afl prad nselciunii
"harismatice".
Episcopul Ignatie atrage atentia c "ncrederea n sine si ndrzneala sunt vizibile la cei
care au czut prad nselciunii diavolului, si care au impresia c sunt sfinti sau c se afl
pe calea naintrii duhovnicesti". "Cei care sufer de aceast nselciune, au un stil
extraordinar de pompos: ei sunt parc mbtati de propria lor sine, vznd n aceasta,
tocmai din cauz c se nseal pe ei nsii, un semn de mare har. Ei nu mai pot iesi din
marea lor mndrie si buna lor prere fat de ei nsisi. Unii ca acestia sunt socotiti smeriti
doar de cei care judec dup aparente, iar nu dup roade".
n afar de "vorbirea n limbi" propriu-zis, cel mai frecvent dar "supranatural" pe care l
capt cei "botezati n Duhul" este receptarea direct a "mesajelor de la Dumnezeu", care
se face n forma "profetiilor" si a "tlmcirilor" sau (a "interpretrilor").
Iat ce spune o tnr catolic despre prietenii ei "harismatici": "Pe ctiva dintre ei i-am
vzut vorbind n limbi, si, uneori ntelegeam ce spun. Erau ntotdeauna mesaje de alinare

si bucurie n Domnul". Iat ideea unei alte "tlmciri": "Erau transmise nssi cuvintele
lui Dumnezeu, ntr-un mesaj de mngiere" (Ranaghan, p.32).
ndrzneala acestor mesaje nu cunoaste limite. n cadrul altei adunri, "o femeie a anuntat
c va transmite un "mesaj de la Dumnezeu", pe care l-a redat vorbind la persoana nti"
(ibid., p.2). Un protestant "harismatic" noteaz c n astfel de mesaje "cuvntul lui
Dumnezeu se transmise fr nici un fel de intermediere... Cuvntul se poate transmite
brusc prin oricine dintre cei de fat, astfel nct mereu se aude cte un "asa grieste
Domnul", din mijlocul adunrii. De cele mai multe ori aceste mesaje sunt rostite la
persoana nti; un altul foarte des auzit este: "Am venit s v binecuvntez" (Williams,
p.27).
Sistematizm acum cteva dintre "profetiile" si "tlmcirile" cele mai caracteristice
exemplificate de propaganda "harismatic":
1.Fiti asemenea copacului ce se apleac dup vointa lui, care si nfige rdcinile n
puterea lui, si care atinge cu ramurile sale iubirea si lumina lui" (Ford, p.35).
2. "Asa cum Duhul Sfnt a umbrit pe Maria, care a luat n pntece pe Iisus, tot asa Duhul
Sfnt sufl peste voi si Iisus apare n mijlocul vostru" - mesaj transmis n limbi de ctre
un romano-catolic si "tlmcit" de un protestant.
3. "Pasii celui care a strbtut ulitele Ierusalimului sunt n urma noastr. Privirea sa i
vindec pe cei care vin ctre el si i ucide pe cei care fug de el" - mesaj special la adresa
unui membru al respectivului grup de rugciune.
4. "V ntind mna. Nu trebuie dect s mi-o dati pe a voastr si eu v voi conduce".
Acelasi mesaj se dduse cu cteva minute mai devreme unui preot romano-catolic, care
se afla ntr-o camer alturat. El si l-a notat si, intrnd n camera de rugciune, l-a auzit
repetndu-se identic, cu exact aceleasi cuvinte pe care le notase pe carnetel (Ranaghan,
p.54).
5. "Nu te tulbura, sunt multumit de calea pe care ai luat-o. ti este greu, dar prin aceasta
aduci mult mngiere altuia". Acest mesaj a linistit una din persoanele prezente care era
ngrijorat din pricina unei hotrri dificile pe care tocmai o luase (Sherill, p.88).
6. "Sotia mea a intrat si a nceput s cnte la org. Deodat Duhul lui Dumnezeu a
cobort asupra ei, fcnd-o s vorbeasc n limbi si s profeteasc: "Fiul meu, sunt cu
tine. Pentru c mi-ai fost credincios n lucrurile mici, te voi rsplti folosindu-te la lucruri
mai mari. Te cluzesc, tinndu-te de mn. Eu te cluzesc, nu te teme. Esti tinta vointei
Mele. Nu privi nici la stnga, nici la dreapta, ci continu cum ai nceput". Aceast
"profetie" a fost nsotit de o "vedenie" care a determinat crearea unei foarte mari si
influente fundatii penticostale, sub numele de "Full Gospel Business Men's Fellowship
International" (Frtia international evanghelic a oamenilor de afaceri)*.
* Logos Journal, Sept. - Oct., 1971, p.14,

Bazndu-ne pe declaratiile martorilor oculari, am putea crede c ntr-adevr aceste

profetii tin de paranormal si c nu pot fi pe de-a ntregul inventate. Dar oare Duhul Sfnt
se foloseste de asemenea ci artificiale pentru a comunica cu oamenii? (Rspunsul este
afirmativ n cazul "duhurilor" invocate la sedintele de spiritism!).
Cum se face c limbajul n care se comunic aceste mesaje este att de monoton si
stereotip si nu mai nuantat dect cel n care li se ghiceste viitorul la automatele cu fis de
prin cafenelele americane? De ce sunt aceste mesaje att de vagi si de lipsite de
substant?
Ele reflect ntr-adevr c sunt rostite n stare de inconstient. De ce sunt ele ntotdeauna
mesaje "de mngiere, de bucurie si alinare, de linistire" si n mod evident lipsite de orice
continut dogmatic sau profetic - ca si cnd "duhul" ar fi foarte multumit de faptul c
aceste adunri sunt non-confesionale? Si la urma urmei cine este aceast ciudat si
abstract persoan, acest "eu" care vorbeste? Oare gresim dac aplicm acestui fenomen
cuvintele unui adevrat prooroc al lui Dumnezeu?: S nu v lsati amgiti de proorocii
vostri si de ghicitorii vostri care sunt n mijlocul vostru, ...pentru c v proorocesc
minciun si Eu nu i-am trimis, zice Domnul (Ieremia 29,8-9).
Asa cum cel "botezat n Duhul" poate vorbi n limbi, nu doar n timpul adunrilor de
rugciune, ci si acas n rugciunile lui particulare, tot asa, chiar dup ce prseste
atmosfera casei de rugciune, el are adesea "revelatii" personale, aude voci si este nsotit
de "prezente" tangibile.
Iat cum si descrie un "profet" al "miscrii harismatice" o astfel de experient: "M
trezisem dintr-un somn adnc si odihnitor la auzul unei voci clare si destul de
ridicate...care a rostit clar: "Dumnezeu nu are nepoti"... Apoi am avut sentimentul c mai
este cineva n camera mea, a crui prezent mi fcea bine. Deodat mi-am dat seama:
Trebuie s fi fost Duhul Sfnt, cel care-mi vorbise" (Du Plessis, p. 61).
Ce explicatie am putea gsi pentru astfel de experiente? Sfntul Ignatie Briancianinov
scrie: "Cel care este victima unei astfel de nselciuni si nchipuie (nchipuirea sau
imaginatia fiind si ea o form de nselciune diavoleasc) c este plin de darurile
Sfntului Duh. Aceast nchipuire este alctuit din conceptii si sentimente false, ceea ce
nseamn c apartine cu desvrsire tatlui si cpeteniei falsului si a minciunii, adic
diavolului.
Cel care, rugndu-se, se strduieste s descopere in inima sa sentimentul omului nou,
neavnd nc nici o posibilitate de a reusi, va substitui acestui sentiment simtiri false
scornite de inima lui, crora diavolul nu ntrzie s li se alture. El i va insufla
respectivei persoane ncredere n scornelile sale pe care le va ntri cu ale lui proprii,
diavolesti, fcndu-l s cread c sunt trimise de sus - credint (sau concept) ce
corespunde perfect sentimentelor nchipuite ce i-au premers".
Este exact fenomenul pe care l-au observat cei care au studiat spiritismul. Pentru cel care
practic cu seriozitate spiritismul (si nu este vorba doar de mediumuri ca atare), soseste

un moment cnd ntreaga aceast "spiritualitate", care cultiv pasivitatea mintii si

deschiderea fat de actiunea "duhurilor", chiar atunci cnd este vorba de moduri aparent
nevinovate de recreere, cum ar fi practicarea jocurilor de ghicire a viitorului, duce
inevitabil la transformarea respectivei persoane ntr-un om demonizat. Este momentul n
care acestui om ncep s i se ntmple lucruri "supranaturale"*.
* Vezi Blackmore, Spiritism, pp. 144-175, n care se vorbeste despre un preot romanocatolic care era urmrit fizic de o tblit de ghicit - actionat, binenteles, de un diavol tocmai n perioada n care ncerca s renunte la acest mod de recreere!
n cadrul "renasterii harismatice", acestui moment de tranzitie i corespunde "botezul cu
Duhul Sfnt" care, atunci cnd si face efectul, marcheaz momentul n care autonselarea
devine nselciune diavoleasc, victima "harismatic" fiind de atunci ncolo virtual
asigurat c nchipuitele sale "sentimente religioase" vor fi ntmpinate de nsusi "Duhul"
si c va ncepe de acum nainte o viat plin de "minuni".
D. Noua "revrsare" a Duhului Sfnt
n general, adeptii "miscrii harismatice", asa cum o afirm nencetat ei nsisi, au senzatia
c sunt "plini de Duhul". "M simteam un om nou, curat si liber si cu desvrsire plin de
Duhul Sfnt" (Ranaghan, p.98). "Totul a nceput cu botezul Duhului, cnd am nceput smi dau i eu seama ce nseamn s ai cu adevrat vedenii despre viata n Duhul. Este ntradevr o viat plin de minuni... n care te umpli mereu de iubirea de viat-dttoare a
Domnului" (Ranaghan, p.65).
Toti si caracterizeaz strile spirituale invariabil cu aceleasi cuvinte, aceleasi propozitii
stereotipe. Dup un preot catolic, "toat lumea prea s fie cuprins, fr exceptie, de o
mare bucurie si pace - era efectul atingerii Duhului" (Ranaghan, p. 185).
Un grup harismatic interconfesional afirma c scopul membrilor si este "s arate si s
duc pretutindeni iubirea lui Hristos, pacea si bucuria, oriunde s-ar afla ei" (Inter Church
Renewal).
Odat intrati n aceast stare "spiritual" (n care, n mod semnificativ, termenii pocint
sau mntuire sunt rareori pomeniti), multi reusesc s ajung la mari "nltimi". Zice un
catolic: "Duhul crestea n mine uneori pe durate foarte lungi (de mai multe ore) n care
m aflam propriu-zis n extaz; jur c am simtit cu anticipatie gustul mprtiei Cerurilor"
(Ranaghan, p.103).
Biserica Ortodox respinge total aceste practici si "miscri harismatice" sectare, care sunt
amgiri diabolice din veacurile de pe urm, ce nseal. n diferite chipuri si forme pe cei
ce s-au rupt de Biserica lui Hristos ntemeiat de Duhul Sfnt. C cei ce nu ascult de
Biseric si de Sfintii Apostoli si nu au cele sapte Taine, Sfnta Liturghie, Preotia si Sfnta
Cruce, nu pot avea Duhul Sfnt, ci numai duhul diavolului.
Dup cuvntul Episcopului Ignatie Briancianinov, nselciunea, cunoscut sub numele de

nchipuire, se hrneste din inventarea unor simtiri false sau stri de har, care dau nastere
la o conceptie complet eronat asupra vietii duhovnicesti. n acest mod se inventeaz
mereu stri pseudo-spirituale, cel nselat are mereu senzatia c se afl n intimitatea lui
Iisus si c discut cu El, are mereu "revelatii mistice", aude voci, simte bucurii...
Din aceast activitate sngele primeste o miscare nseltoare si pctoas, care este luat
drept bucurie plin de har, care mbrac haina umilintei, a piettii si ntelepciunii".
Spre deosebire de formele mai spectaculoase de nselciune diavoleasc, nchipuirea,
"desi face mintea s cad n cele mai teribile greseli, nu o mpinge ns pn la nebunie
desvrsit", astfel nct aceast stare poate s dureze ani ndelungati sau chiar o viat
ntreag fr ca cel n cauz s-si dea seama.
Aceast stare plcut plin de cldur si chiar de fervoare, echivaleaz ns cu o
sinucidere spiritual, cci cel care sufer de ea este de fapt cu desvrsire orbit si nu vede
starea real a vietii lui sufletesti.
Spune iarsi Episcopul Ignatie: "nchipuindu-si c este plin de har, el nu mai poate primi
niciodat harul... Cel care si atribuie daruri duhovnicesti este mpiedicat de chiar
nchipuirea lui de la primirea harului dumnezeiesc, deschizndu-si n schimb larg inima
patimilor si diavolilor". Fiindc tu zici: Sunt bogat, si m-am mbogtit si de nimic nu am
nevoie! Si nu stii c tu esti cel ticlos si vrednic de plns, si srac si orb, si gol! (Apoc.
3,17).
Cei atinsi de boala nselciunii "harismatice" nu se simt doar "covrsiti de duh"; ei "vd"
chiar si n jurul lor nceputul unei "noi ere" (new age) a "revrsrii Duhului Sfnt", creznd c "lumea se afl n pragul unei mari desteptri spirituale" (Logos, Feb. 1972,
p.18) si avnd n permanent pe buze cuvintele profetului Ioil: Vrsa-voi Duhul Meu
peste tot trupul (3,1).
Crestinul ortodox ns stie c aceast profetie se refer n general la vremurile din urm,
care au nceput chiar cu venirea Mntuitorului, cu deosebire la Cincizecime (Fapte, 2) si
la sfintii Bisericii Ortodoxe care au cu adevrat harul Duhului Sfnt, din belsug, asa cum
sunt si sfintii Ioan de Kronstadt si Nectarie de Eghina, care au fcut multe minuni, chiar
n acest corupt secol XX.
n conceptia "harismaticilor" din zilele noastre, ns, minunile sunt ceva la ndemna
oricui. Oricine poate s vorbeasc n limbi, numai s vrea; exist si manuale care stau la
dispozitia doritorului, explicndu-i cum s fac.
Ce spun ns Sfintii Printi ai Bisericii Ortodoxe, cu privire la dobndirea harului?
Potrivit Episcopului Ignatie, darurile Duhului Sfnt "se slsluiesc doar n crestinii
ortodocsi care au ajuns la desvrsirea crestin, care s-au curtit si care s-au pregtit mai
dinainte prin pocint".
Ele sunt "druite Sfintilor lui Dumnezeu numai dup bunvoint a Sa si prin lucrarea Sa,

si nu prin dorinta sau putinta oamenilor. Ele sunt druite extrem de rar si pe neasteptate,
n cazuri de extrem nevoie, si prin purtarea de grij minunat a lui Dumnezeu - si
niciodat la ntmplare" (Sfntul Isaac Sirul). "Trebuie s mai stim c n vremurile
noastre aceste daruri sunt acordate cu mare moderatie, din cauz c a slbit credinta lumii
crestine n general, ele slujind n ntregime trebuintei mntuirii. Dimpotriv,
"nchipuirea" (imaginatia) si revars "darurile" fr mult zbav si n cantitti
nelimitate". ,
ntr-un cuvnt, "duhul" care-si revars darurile asupra acestui neam desfrnat, corupt si
nselat de secole de erezie si pseudo-pietate, asupra acestui neam care caut "semne" si
minuni, nu este Duhul lui Dumnezeu. Acesti oameni rupti de Biserica vie a lui Hristos nu
au cunoscut niciodat ce este Duhul lui Dumnezeu si niciodat nu I s-au nchinat Lui. Ei
sunt att de departe de adevrata duhovnicie nct, priviti cu ochii sobri ai Ortodoxiei, ei
nu sunt n stare dect s ngne n mod hulitor adevrata credint prin psihismul,
emotionalismul si uneori chiar demonismul lor.
"Adevrata trire duhovniceasc - scrie Episcopul Ignatie - omul trupesc nu o poate
exprima n cuvinte. Prin cuvinte nu se pot exprima dect simtirile deja cunoscute de
inim, n timp ce trirea duhovniceasc este cu totul strin de inim, care nu cunoaste
dect sentimentele emotionale si trupesti. O astfel de inim nici nu stie mcar ce este
existenta unei triri duhovnicesti".

VIII. CONCLUZIE - DUHUL VREMILOR DE PE URMA

1. "RENASTEREA HARISMATICA" CA SEMN AL VREMILOR
"Pn la sfrsitul acestui veac nu vor lipsi de pe pmnt alesii lui Dumnezeu, dar nu vor
lipsi nici slugile satanei. Dar n vremurile din urm, cei care ntr-adevr l vor sluji pe
Dumnezeu cu credint, o vor face reusind s se ascund de oameni, n mijlocul crora nu
se vor mai lucra semne si minuni dumnezeiesti ca n ziua de azi., Acei alesi ai vremurilor
din urm si vor lucra mntuirea din mijlocul lumii si ascunsi de ea, n smerenie, iar n
mprtia Cerurilor ei vor fi mai mari dect Printii fctori de minuni din vechime. Cci
n acele timpuri nimeni nu va mai lucra semne minunate n fata ochilor oamenilor, care s
nclzeasc inimile lor de focul dumnezeiesc si s-i ndemne pe calea anevoioas a
mntuirii. Multi dintre oameni, stpniti fiind de duhul necurat al nestiintei vor cdea n
prpastie, rtcind pe calea cea larg pe care multi merg".
Profetia Sf. Nifon de Constantiana, din insula Cipru
A. O "Cincizecime fr Hristos"
" Pentru crestinii ortodocsi fenomenul contemporan al "vorbirii n limbi" este si el un
"semn"; dar nu este semnul nceputului Evangheliei mntuirii pentru toate popoarele, ci
semn al sfrsitului ei. Crestinului ortodox cu mintea treaz nu-i va veni greu s le dea

dreptate apologetilor "miscrii harismatice", care vestesc c "noua revrsare a duhului

aduce cu sine sfrsitul acestui veac".* Dar Duhul grieste lmurit c, n vremurile cele de
apoi, unii se vor deprta de credint, lund aminte la duhurile cele nseltoare si la
nvtturile demonilor (I Tim. 4,1).
* Pr. Eusebius Stephanou n Logos, April, 1972, p.3
De asemenea mai stim c sunt duhuri diavolesti, fctoare de semne si care se duc la
mpratii lumii ntregi, s-i adune la rzboiul zilei celei mari a lui Dumnezeu, Atottiitorul
(Apoc. 16,14).
Sfnta Scriptur si Sfintii Printi ne spun limpede c duhul vremurilor de pe urm nu va
fi unul de "renastere spiritual" si de "revrsare a Sfntului Duh", ci dimpotriv. C vom
avea de-a face cu o apostazie aproape generalizat, avnd forme att de subtile, nct
pn si cei alesi vor fi n pericol s fie nselati. C dreapta credint crestin aproape va
disprea de pe fata pmntului, cum citim n Sfnta Evanghelie: Dar Fiul Omului cnd va
veni, va gsi oare credint pe pmnt? (Luca 18,8). Satan este cel care va fi dezlegat n
vremurile din urm (Apoc. 20,3), n scopul celei mai mari si mai de pe urm revrsri a
rului pe pmnt.
"Miscarea harismatic", produs al unei lumi lipsite de Taine si de har, al unei lumi ce
nseteaz dup "semn", fr s fie n stare "s deosebeasc duhurile" prin care se fac
aceste semne, este ea nssi un "semn" al lumii apostaziate n care trim. Ct despre
miscarea ecumenic, ea rmne n continuare o miscare a "intentiilor" si a "faptelor
bune", ce eman dintr-un umanitarism anemic si lipsit de substant. Ce se va ntmpla,
ns, atunci cnd lui i se va altura o miscare care s aib cu adevrat "putere"?
Cnd miscrea ecumenic va fi cu adevrat nsotit de tot felul de puteri si de semne si de
minuni mincinoase (II Tes. 2,9), atunci va mai fi cineva capabil s i se opun? Cci
"miscarea harismatic", la ora actual, devine salvarea unui ecumenism mpotmolit, n
scopul de a-l mpinge spre telul final. Iar acest tel, adic "refundamentarea Bisericii lui
Hristos", dup cum am vzut, nu este unul de natur "crestin". Aceasta este doar o faz
n atingerea adevratului scop, care este cu mult mai larg: instaurarea unei "unitti
spirituale" a tuturor religiilor pe pmnt, care s nglobeze ntreaga omenire.
Cu toate acestea, urmtorii "renasterii harismatice" sunt convinsi c experienta lor este
"crestin"; cel mai adesea sunt oameni pe care nu-i intereseaz ocultismul sau religiile
orientale. Oameni care, fr ndoial, privesc cu indignare faptul c am comparat, pe
parcursul acestei crti, "renasterea harismatic" cu spiritismul. Este adevrat c, din punct
de vedere religios, "renasterea harismatic" se afl oarecum pe o treapt superioar
spiritismului, care este produsul celui mai grosolan tip de superstitie si credulitate.
Este, de asemenea, adevrat c tehnicile ei sunt ntructva mai rafinate iar senzatiile
finale sunt mai bogate si mai usor de obtinut. Si c ntreaga ideologie a "miscrii
harismatice" i confer aparenta de a fi crestin - nu ortodox, e drept, ci una care nu este
prea departe de fundamentalismul protestant, cu un adaus de culoare "ecumenic".

Dar noi am vzut pn acum c experienta "harismatic" si, mai ales, punctul ei central
constituit de "botezul Duhului Sfnt" este, n cea mai mare parte, dac nu chiar n
ntregime, o experient de tip pgn, mai nrudit cu fenomenele de posedare
diavoleasc, dect cu orice trire care s-ar putea numi "crestin".
Ne este, de asemenea, cunoscut c penticostalismul s-a ivit la periferia unui crestinism
sectar, care nu mai pstreaz aproape nimic din atitudinile si credinta specific si autentic
crestine si c el a fost de fapt "descoperit" ca rezultat al unui experiment, la care crestinii
nsisi nu au avut nici o contributie. Pn de curnd ns nu a fost posibil gsirea unei
dovezi clare care s ateste caracterul eminamente necrestin al "tririlor harrismatice".
Aceast dovad ns acum s-a gsit chiar n scrierile unui apologet "harismatic". El ne
informeaz c "botezul Duhului Sfnt" poate ntr-adevr s aib loc si fr participarea
lui Hristos.
Acest scriitor ne relateaz cazul unei persoane care primise "botezul", care vorbea deja n
limbi si care ncuraja pe oricine s doreasc si s caute acest botez. El afirm n acelasi
timp c nu avusese nevoie de pocint n timpul experientei sale, si c nu numai c nu a
fost desptimit de obiceiurile pctoase, dar c nici nu simtea nevoia sau dorinta s
renunte la ele.
Iar scriitorul concluzioneaz: "O cincizecime far pocint - o cincizecime fr Hristos iat ce nivel de trire ating unii dintre noi astzi... Acestia sunt oameni care au auzit c
vorbirea n limbi exist si, dorind s se identifice cu aceast experient de nalt tinut, ei
caut persoana care s-si pun minile pe capetele lor si astfel s obtin conectarea la
adevrata cunoastere usor, repede si bine, fr a mai fi nevoie de Hristos si de Crucea
Lui".
Totusi autorul afirm c vorbire n limbi este, fr ndoial, "consecinta initial sau
confirmarea botezului cu Duhul Sfnt".*
* Harry Lunn, Logos Journal, Nov, Dec, 1971, pp. 44, 47
Cei convinsi c "miscarea harismatic" este de fapt de natur crestin, nu fac. altceva
dect s se bazeze pe o prejudecat. Ei pornesc de la nceput de la ideea c vor avea de-a
face cu "ceva" crestin. Dar dac o astfel de experient este si la ndemna celor care caut
senzatii nlttoare, ieftine si usoare, atunci nseamn c nu exist nici o legtur ntre
astfel de experimente si Hristos.
nssi posibilitatea unei "Cincizecimi fr Hristos" arat clar c experienta "harismatic"
n sine nu are nici o legtur cu notiunea de crestin. Acesti "crestini", adesea sinceri si
plini de intentii bune, nu fac altceva dect s proiecteze asupra acestei experiente un
continut si o semnificatie crestin pe care de fapt ea nu o are.
Nu este acesta deja numitorul comun al unei "experiente spirituale" care este att de

necesar pentru noua religie a lumii? Nu este acest numitor comun poate chiar cheia
"unittii spirituale" a omenirii pe care miscarea ecumenic a cutat-o pn acum fr
succes?
B. "Noul Crestinism"
Fr ndoial c exist persoane care se ndoiesc de faptul c "renasterea harismatic"
este o form de mediumism, ns este doar un aspect secundar modul sau mijloacele prin
care se propag "duhul" acestei "miscri harismatice". Dar c acest "duh" nu are nimic
de-a face cu Crestinismul ortodox este mai mult dect evident. Si de fapt acest "duh" se
nscrie literal n "profetiile" lui Nicolae Berdiaev privitoare la "Noul Crestinism".
Acest "nou crestinism" ignor complet, ne spune chiar Berdiaev, "spiritul monahal si
ascetic al Ortodoxiei istorice", ignorare care i demasc n mod efectiv falsitatea. Acest
duh nu este multumit de "crestinismul conservator ce cluzeste fortele sufletesti ale
omului ctre pocint si mntuire", ci crede n mod evident, mpreun cu Berdiaev, c un
astfel de crestinism este nc "incomplet" si, ca atare, i mai adaug un al doilea nivel al
fenomenelor "spirituale", dintre care nici unul specific crestin (desigur c fiecare este
liber s le interpreteze ca fiind "crestine", dac doreste), care sunt accesibile tuturor,
indiferent de credint si dac le pare sau nu ru de pcatele lor, si care nu au nici un fel de
legtur cu mntuirea. Acest duh vizeaz "o nou er a Crestinttii, o spiritualitate nou
si adnc, ceea ce nseamn o nou revrsare a Duhului Sfnt".
Iat o declaratie ce se afl n total contradictie cu profetiile neotestamentare si cu Sfnta
Traditie a Bisericii Ortodoxe. Acesta este cu adevrat un "nou crestinism", dar
ingredientul specific "nou" al acestui "crestinism" nu constitue nimic original sau
"avansat", ci este doar o form modern a unei religii diavolesti vechi de cnd lumea si
anume a unui pgnism de tip samanist. Periodicul ortodox "harismatic" The Logos l
recomand pe Nicolae Berdiaev ca pe un "profet", tocmai pentru c el a fost "cel mai
mare teolog al creativittii spirituale" (Logos, martie, 1972, p.8).
ntr-adevr, samanii celor mai primitive triburi sunt cei care stiu cum s intre n contact
cu "puterile creative" ale cosmosului si s le utilizeze, puteri care nu sunt altceva dect
"duhuri ce umbl pe pmnt, n vzduh si pe ape si pe care Biserica lui Hristos le
denumeste diavoli, crora, dac le slujesti, poti ntr-adevr s ajungi la bucurii si extazuri
foarte "creative" ("entuziasmul si extazul nietzschean" de care Berdiaev se simte att de
aproape), necunoscute "crestinilor" obositi si cldicei, care cad victima nselciunii
"harismatice". Dar acest extaz este fr Hristos. Dumnezeu nu ngduie contactul cu
aceast zon "creativ" si ocult, creia "crestinii" i cad victime din ignorant si autonselare.
"Renasterea harismatic" nici nu are nevoie s porneasc la "dialoguri cu religiile
necrestine" deoarece, n limbajul si mai ales n practica ei, denumirea de "crestinism"
include deja si continuturile religiilor necrestine, devenind deja prin aceast includere o
religie nou pe care o vestise Berdiaev, adic o combinatie bizar de crestinism si
pgnism.

Ciudatul spirit "crestin" al "renasterii harismatice" este cunoscut si definit cu precizie de

Sfnta Scriptur si Sfnta Traditie a Printilor. Potrivit acestor surse, istoria lumii va
culmina cu o figur "hristic" aproape suprauman, adic falsul Mesia sau Antihristul. El
va fi "crestin" n sensul c ntreaga functie si chiar fiinta lui va fi axat pe Hristos, pentru
a-L imita n toate privintele posibile. Cci el nu numai ca va fi dusmanul suprem al lui
Hristos, ci, n scopul de a-i nsela pe crestini, va lua aparentele lui Hristos, venit a doua
oar pe pmnt ca s conduc lumea din templul reconstruit din Ierusalim.
S nu v amgeasc nimeni, cu nici un chip; cci ziua Domnului nu va sosi, pn ce mai
nti nu va veni lepdarea de credint si nu se va da pe fat omul nelegiuirii, fiul pierzrii,
potrivnicul, care se nalt mai presus de tot ce se numeste Dumnezeu, sau se cinsteste cu
nchinare, asa nct s se aseze el n templul lui Dumnezeu, dndu-se pe sine drept
dumnezeu... (II Tes. 2, 3-4).
Iar venirea aceluia va fi prin lucrarea lui satan, nsotit de tot felul de puteri si de semne
si de minuni mincinoase, si de amgiri nelegiuite, pentru fiii pierzrii, fiindc n-au primit
iubirea adevrului, ca ei s se mntuiasc. Si de aceea Dumnezeu le trimite o lucrare de
amgire, ca ei s cread minciuni, ca s fie osnditi toti cei ce n-au crezut adevrul, ci lea plcut nedreptatea (II Tes. 2, 9-12).
nvttura crestin privitoare la Antihrist este n sine o tem ampl, care nu se poate
prezenta aici. Dar dac, asa cum cred adeptii "renasterii harismatice", zilele cele mai de
pe urm s-au apropiat ntr-adevr, este de important crucial pentru crestinul ortodox s
fie informat despre aceast nvttur ce priveste pe cel care, dup cum ne-a spus nsusi
Hristos, ne va arta, la fel cu ceilalti "falsi prooroci" ai acelor timpuri, semne mari si chiar
minuni, ca s amgeasc, de va fi cu putint, si pe cei alesi (Matei, 24,24).
Iar cuvntul "alesi" nu se refer cu sigurant la multimile de "crestini" care ajung s ia
drept adevr cele mai grosolane si mai nescripturistice nselciuni, potrivit crora "lumea
este n pragul unei mari desteptri spirituale", ci la "turma mic", creia Mntuitorul i-a
Fcut n exclusivitate urmtoarea promisiune: Nu te teme, turm mic, pentru c Tatl
vostru a binevoit s v dea vou mprtia (Luca 12,32).
Deci, iat c pn si elita constituit din acesti adevraji alesi, aceast "turm mic", vor
fi atacati si ispititi de "marile semne si minuni" ale lui Antihrist. Marea mas a
"crestinilor" n schimb, l vor accepta pe falsul Mesia - adic pe Antihrst -, fr ntrebri
si fr probleme, pentru c "noul" su "crestinism" este exact ceea ce caut multimea.
C. "Isus* vine curnd"
* n locurile in care am ortografiat, Iisus cu un singur "i", am subliniat c El este abordat
din perspectiba sectar, care merge chiar pn la a goli acest Nume de adevrata lui
semnificatie si de a sugera prin el ("Isus") chiar notiunea de Antihrist (n.tr.).

Este semnificativ faptul c n ultimii ani figura lui "Isus" a cptat o proeminent ciudat
n America. A fost abrogat binecunoscuta interdictie de a se prezenta n filmele de lung
metraj si n spectacolele teatrale figura lui Hristos. Musical-uri senzationale si de larg
audient n mase, cu caracter satanic si masonic, prezint parodii blasfemiatorii ale vietii
Sale. "Miscarea lui Isus", care este de orientare predominant "harismatic", se ntinde cu
repeziciune mai ales n rndurile adolescentilor si tinerilor.
n cadrul festivalurilor de mas "Jesus Rock" - care este o adevrat hulire a numelui lui
Dumnezeu -, asistm la "crestinarea" celor mai joase forme de muzic pop american si
pentru ntia oar n acest secol melodiile "crestine" au cea mai mare audient la public.
Iar refrenul permanent al acestui conglomerat straniu de sacrilegiu si grosier mentalitate
lumeasc este cuprins n propozitia ce pare s exprime asteptrile si sperantele,tuturor:
"Isus vine curnd".
ntr-o Americ pustiit din punct de vedere psihic si religios, acelasi incident "mistic" se
repet n mod simptomatic n vietile mai multor americani, trind n cele mai diverse
colturi ale trii si fr legtur ntre ei. Editorul unei publicatii "harismatice" d tiparului
relatarea unei persoane, asa cum a fost el povestit n cadrul unei adunri:
"Prietenul meu mpreun cu sotia lui rulau spre Boston pe autostrad cnd au oprit s ia
un autostopist. Era tnr si avea barb, dar nu era totusi mbrcat ca un hippie. S-a urcat
n spate fr s spun prea multe cuvinte, si masina a pornit. Dup un rstimp, a spus cu
voce linistit: "Domnul vine curnd".
Prietenul meu si sotia lui au fost att de uluiti, nct amndoi i-au ntors capetele s-l
priveasc. Pe bancheta din spate nu se mai afla nimeni. Zguduiti, au oprit la prima
benzinrie hotrti s povesteasc ce li se ntmplasse, indiferent de reactia pe care ar fi
strnit-o. Dup ce i-a ascultat, lucrtorul de la statia de benzin nu numai c nu a rs, ci
le-a comunicat la rndul lui: "Sunteti a cincea masin care mi povestesle istoria asta".
Desi afar era o amiaz torid, pe mine m-au luat sudori reci. Acela ns nu era dect
nceputul. n aceeasi adunare povestindu-se alte sase cazuri similare, care avuseser loc
pe tot cuprinsul trii, n ultimii doi ani - n Los Angeles, Philadelphia, Duluth si New
Orleans. Uneori autostopistul era un brbat, alteori era o femeie.
Mai trziu un preot episcopalian a relatat editorului o ntmplare similar survenit n
statul New York, al crei protagonist fusese chiar el. Pentru editor, toate acestea sunt
semne c de fapt "Isus vine curnd" (David Manuel, Jr, n Logos Joumal, Jan., Feb.,
1972, p.3).
Observatorul atent al scenei religioase contemporane - mai ales n America, locul de
origine al celor mai multe curente religioase de mas n ultima sut de ani -, nu poate s
nu remarce o atmosfer foarte clar de asteptare hiliast. Acest adevr nu se aplic doar
cercurilor "harismatice", ci chiar si celor traditionalist sau fundamentaliste, care resping
"renasterea harismatic".

Astfel, multi romano-catolici traditionalisti cred n venirea unei "Ere mariologice" hiliaste
mai nainte de sfrsitul lumii, ceea ce constituie doar o variant a foarte rspnditei erori
catolice de a ncerca "sanctificarea lumii". Sau, asa cum s-a exprimat Arhiepiscopul
Thomas Connolly de Seattle acum cincisprezece ani (1964, n. tr.), "de a transforma lumea
modern n mprtia lui Dumnezeu, ca pregtire pentru ntoarcerea Sa".
Evanghelistii protestanti, ca de exemplu Billy Graham, n modul lor gresit si personal de
a interpreta Apocalipsa, asteapt "mileniul" n care "Hristos" va domni pe pmnt. Alti
evanghelisti din Israel gsesc c interpretarea lor milenarist despre "Mesia" este tocmai
ceea ce trebuie pentru a-i pregti pe evrei de venirea Lui.* Iar arhifun- damentalistul Carl
McIntire se pregteste s ridice o replic, n mrime natural, a Templului din Ierusalim
n Florida, avnd convingerea c soseste clipa n care evreii vor construi chiar "Templul
n care Domnul nsusi se va ntoarce asa cum a promis" (Christian Beacon, Nov. 11,
1971; Jan. 6,1972)
* De ex. Gordon Lindsay, Israel's Destiny and the Coming Deliverer - Destinul Israelului
si apropiata venire a Eliberatorului, Christ for the Nations Publ. Co., Dallas, Texas, pp.
28-30
Astfel, iat c pn si antiecumenistii se pregtesc s se alture evreilor lipsiti de pocinta
n a ntmpina un fals Mesia, pe Antihrist, spre deosebire de rmsita fidel a evreilor
care l va primi pe Hristos atunci cnd se va rentoarce pe pmnt proorocul Ilie, asa cum
ne nvat Biserica Ortodox.
Deci, pe crestinul ortodox adevrat, care cunoaste profetiile referitoare la vremurile din
urm, nu-l vor impresiona relatrile cutrui pastor protestant zis "harismatic", care i
spune: "ce extraordinar se manifest Isus cnd ne deschidem inimile ctre EL. Nu e de
mirare c acum oameni de toate credintele se pot ruga mpreun".**
Pe el nu-l va impresiona catolicul penticostal, care spune c n prezent membrii tuturor
confesiunilor "ncep s priveasc peste gardurile care i despart pe unii de ceilalti pentru a
recunoaste pe fiecare fat chipul lui Iisus - Hristos".***
** Harold Bredesen, n Logos Journal, Jan, 1972, p.24
*** Kevin Ranaghan in Logos Journal, Nov, 1971, p.21
Dar care este "Hristosul", pentru care se alctuiesc n ntreaga lume aceste programe
intensive de pregtire psihologic si chiar fizic? Este Acesta oare adevratul nostru
Dumnezeu si Mntuitor, Iisus Hristos, Care a ntemeiat Biserica pentru mntuirea
oamenilor? Nu cumva este el mai curnd falsul Hristos care va veni n numele su (Ioan
5,43) si-i va reuni sub mna sa pe toti acei care resping sau pervertesc nvttura Bisericii
Celei Una, adic Biserica Ortodox?
Mntuitorul nsusi ne-a avertizat: Atunci, de v va zice cineva: Iat, Mesia este aici sau
dincolo! S nu-1 credeti. Cci se vor ridica hristosi mincinosi si prooroci mincinosi si vor

da semne mari si chiar minuni, ca s amgeasc, de va fi cu putint, si pe cei alesi. Iat,

v-am spus de mai nainte. Deci, de v vor zice vou: iat este n pustie, s nu iesiti; iat
este n cmri, s nu credeti. Cci precum fulgerul iese de la rsrit si se arat pn la
apus, asa va fi si venirea Fiului Omului (Matei 24, 23-27).
Cea de-a doua venire a lui Hristos va fi cu neputint de confundat. Ea se va ntmpla
deodat. Va veni din cer - Brbati galileieni, de ce stati privind la cer? Acest Iisus Care Sa nltat de la voi la cer, astfel va si veni, precum L-ati vzut mergnd la cer (Fapte 1, 11)
- si va hotr sfrsitul acestei lumi. Nu poate exista nici un fel de."pregtire" pentru
Hristos, n afar de aceea pe care si-o lucreaz fiecare crestin ortodox prin cint pentru
pcatele lui, curtire, priveghere, si rugciune. Cei care se "pregtesc" altfel pentru acest
sfrsit, care spun c el este undeva "aici" - mai ales "aici" n Templul din Ierusalim - sau
care predic pe "Isus vine curnd", fr s mentioneze marile nselciuni care preced
venirea Sa, sunt vdit profetii ale lui Antihrist, falsul Hristos, care trebuie s vin mai
nti spre a ispiti lumea, inclusiv pe toti "crestinii" care nu sunt sau care nu devin cu
adevrat ortodocsi.
Nu exist nici un fel de "mileniu" viitor. Pentru cei vrednici s-l primeasc, "mileniul"
apocaliptic (Apoc. 20,6) este chiar acum; este viata plin de har din Biserica Ortodox,
de-a lungul acestei "mii de ani", ce desparte prima venire a lui Hristos, adic de la
ntrupare pn la venirea lui Antihrist. Aceasta este nvttura ortodox a sfintilor Vasile
cel Mare, Grigore Teologul, Andrei al Cezareii, si a altor Sfinti Printi*.
Faptul c protestantii steapt venirea "mileniului" cndva n viitor, nu face alceva dect
s ntreasc mrturisirea lor c n prezent ei nu l triesc, i anume c ei se afl n afara
lui, adic n afara Biserici lui Hristos, al Crui har dumnezeiesc nu l-au gustat.
* Vezi Arhiepiscopul Averky, Guide to the Study of the New Testament - ndreptar
pentru studiul Noului Testament - Partea a II-a (ruseste), Jordanville, NY., 1956, pp.434438

D. Trebuie ca Ortodoxia s se alture apostaziei?

Nici unul dintre cei care au studiat serios "miscarea harismatic" prin lucrrile
reprezentantilor ei de frunte, din majoritatea crora am citat n cuprinsul acestei crti, nu
se mai poate ndoi de faptul c aceast "renastere" - n msura n care poate fi numit
"crestin" -, este n ntregime protestant prin originea, inspiratia, intentia, practica,
"teologia" si scopul su. Nu avem de-a face dect cu o form de "revivalism" protestant,
fenomen ce retine doar cte o buctic din ceea ce este n mod autentic crestin, dar
substituie esenta Crestinismului cu o isterie emotional "religioas", ale crei victime cad
n iluzia fatal c "s-au mntuit".
Dac "renasterea harismatic" difer de revivalismul protestant, atunci diferenta const
din aceea c prima si adaug dimensiunea fenomenului cripto-spiritist, care i confer o

not obiectiv de spectaculos, pe care practica subiectiv revivalist protestant nu o

posed.
Nu negm c o desteptare ortodox este foarte de dorit n zilele noastre, cnd multi
crestini ortodocsi au pierdut duhul adevratului crestinism, iar trirea arztoare si autentic
crestin se vede ntr-adevr mult prea rar. Viata n societatea contemporan a devenit
prea confortabil; viata lumeasc, mult prea atractiv. Pentru prea multi, Ortodoxia a
devenit o chestiune de afiliere la o parohie sau organizatie bisericeasc si de ndeplinire
"corect" a unui ritualism exterior.
Este ntr-adevr nevoie de o desteptare spiritual a Ortodoxiei. Dar ea nu poate aprea din
rndurile "ortodocsilor harismatici". Acestia, n acord cu activistii "harismatici" din
rndurile protestantilor sau romano-catolicilor, se gsesc n armonie deplin cu spiritul
vremii. Ei nu se adap de la izvoarele vii ale spiritualittii patristice ortodoxe, ci prefer
tehnicile revivaliste protestante la mod si se identific cu cel mai important curent al
"crestinismului" apostat si sincretist de astzi de factur ecumenic.
"Desteptri" ortodoxe autentice au existat si n trecut. Ne gndim la Sfntul Cosma din
Aitolia, care, n Grecia secolului XVIII, mergea din sat n sat, ndemnndu-i pe oameni s
se ntoarc la adevrata trire crestin a printilor lor; sau la Sfntul Ioan de Kronstadt
din propriul nostru secol, care ducea lumina lui Hristos n mijlocul orsenilor din St.
Petersburg.
Avem apoi multimea duhovnicilor monahi ortodocsi, care, prin viata lor autentic "plin
de duh", au lsat generatiilor de monahi si de mireni din urma lor adevrata nvttur
crestin a vietii. Ne gndim la Sfntul Simeon Noul Teolog din secolul X sau la Sfntul
Serafim de Sarov din secolul XIX, din Rusia. Sfntul Simeon este rstlmcit de
"harismaticii" ortodocsi, care nu par s-si dea seama c Duhul de care vorbea Sfntul este
cu totul diferit de al lor. Sfntul Serafim este fr exceptie citat prin pasaje rupte din
context, cu scopul de a minimaliza accentul pe care el l pune pe necesitatea apartinerii de
Biserica Ortodox, pentru a putea avea cu adevrat o viat dubovniceasc.
In "convorbirea" Sfntului Serafim de Sarov cu mireanul Motovilov despre "dobndirea
Duhului Sfnt", acest Sfnt ne spune: "Harul Duhului Sfnt, care ne este druit tuturor
celor credinciosi prin taina Sfntului Botez, este pecetluit cu taina Mirungerii pe prtile
principale ale trupului omenesc, asa cum a rnduit Sfnta Biseric pstrtoarea din veac a
acestui har". Si iarsi: "Domnul i ascult la fel si pe monah si pe mirean, cu conditia ca
amndoi s fie ortodocsi".
Ca miscare opus adevratei spiritualitti crestin-ortodoxe, "renasterea harismatic" nu
este dect partea expperien ial a modei "ecumenice" dominante - a acestui ecumenism
care schimonoseste Crestinismul si l trdeaz pe Hristos si Biserica Lui. Niciodat un
"ortodox. harismatic" nu va obiecta la apropiata "unire" dintre chiar acei protestanti si
romano-catolici cu care, asa cum intoneaz si cntecul "harismatic" interconfesional, ei se
afl deja "uniti n spirit, uniti n Domnul" si care le conduc si le inspir experienta
"harismatic".

Trebuie atunci s se stie c "duhul" care inspir "renasterea harismatic" este duhul lui
Antihrist, sau mai precis, al acelor "duhuri demonice" ale vremurilor din urm, si c
"minunile" lor pregtesc lumea pentru falsul Mesia.
E. "Copii, este ceasul de pe urm"
(I Ioan 2,18)
Dumnezeu a pstrat n lume, ca si n zilele proorocului Ilie, sapte mii de brbati care nu
si-au plecat genunchiul naintea lui Baal (Rom. 11,4), adic un numr necunoscut de
adevrati crestini ortodocsi, care nu sunt morti din punct de vedere duhovnicesc. Ei nu se
las purtati de curentul general de apostazie si nici de falsele "desteptri", ci si continu
drumul ancorati n credinta sfnt si mntuitoare a Bisericii Ortodoxe, transmise lor de
Sfintii Apostoli printr-un sir nentrerupt de Sfinti Printi, observnd cu atentie semnele
timpului si cltorind pe poteca strmt a mntuirii.
Dar n afara Ortodoxiei celei adevrate, ntunericul creste cu repeziciune. Judecnd dup
ultimele stiri "religioase", este posibil ca "renasterea harismatic" s nu fie dect
nceputul timid al unei adevrate "ere a minunilor". Multi protestanti care si-au dat seama
de frauda "renasterii harismatice" accept acum ca "adevrat" spectaculoasa "renastere"
din Indonezia unde, ni se spune, au loc n realitate "chiar minunile care se relateaz n
faptele Apostolilor".
Acolo, n doar trei ani, 200.000 de pgni s-au convertit la protestantism n conditii
constant miraculoase: Nimeni nu ntreprinde nimic fr o obedient absolut fat de
"vocile" si "ngerii" care apar n mod constant si citeaz din Scriptur, mentionnd si
numrul versetului; apa se transform n vin de fiecare dat cnd slujba protestant
prevede mprtsire; forme de mini apar din senin pentru a distribui hrana miraculoas
celor flmnzi; o ntreag ceat de draci este vzut prsind un sat pgnesc pentru c
"unul mai puternic"; ("Isus") a venit s le ia locul. "Crestinii" practic o "numrtoare
invers" pentru pctosul care nu vrea s se pociasc, iar cnd ajung la "zero"
respectivul moare; copiii sunt nvtati cntece si imne protestante de ctre voci care se
aud din senin (si care repet cntecele de cte douzeci de ori, asa nct copiii s le tin
minte); "banda magnetic a lui Dumnezeu" nregistreaz cntecul unui cor de copii si l
red apoi din aer n urechile acelorasi copii uluiti ; foc se coboar din cer si arde icoane
catolice ("Domnul" indonezian este foarte anti-catolic); au fost vindecati 30000 de
oameni; "Hristos" apare din cer si "cade" peste grupuri de persoane pentru a le vindeca;
indivizii sunt transportati miraculos din loc n loc si merg pe ap; evanghelistii sunt
cluziti de lumini noaptea si umbriti de nori ce cltoresc n urma lor ziua, iar mortii
nvie*.
* Vezi Kurt Koch, The Revival in Indonesia, Kregel Publications, 1970, si Mel Tari, Like
a Mighty Wind. Creation House, Carol Stream, III,1971

Este interesant s aflm c n anumite prti ale "revivalismului" indonezian, "vorbirea n

limbi" lipseste aproape total si este chiar interzis (desi este prezent n multe locuri),
mediumismul prnd a fi nlocuit de interventia direct a spiritelor czute. Se prea poate
ca acest nou "revivalism", mai puternic dect penticostalismul, s fie o form mai
avansat a aceluiasi fenomen "spiritual" (asa cum penticostalismul nsusi este o form
superioar de spiritism) si s vesteasc iminenta zilei de spaim n care, asa cum
proclam si "vocile" si "ngerii" din Indonezia, "Domnul" vine curnd - cci noi stim c
Antihrist va dovedi lumii c este "Hristos" prin aceea c va face "minuni" ca cele
povestite mai sus.
ntr-o epoc de ntuneric si nselciune aproape universale, cnd pentru cei mai multi
"crestini" Hristos a devenit tocmai ceea ce nvttura ortodox denumeste Antihrist,
Biserica Ortodox a lui Hristos este singura care pstreaz si comunic harul lui
Dumnezeu. Aceasta este comoara fr de pret a crei existent chiar lumea asa-zis
crestin nici mcar nu o bnuieste. Cci lumea "crestin" d mna cu fortele ntunericului
pentru a-i nsela pe credinciosii Bisericii lui Hristos, care sunt destul de orbi nct s
cread c "numele lui Iisus" i va salva chiar din mijlocul apostaziei si blasfemiilor n
care triesc si pe care le accept, nepstori la nfricosatul avertisment al Domnului:
Multi mi vor zice n ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu n numele Tu am proorocit si
nu n numele Tu am scos demoni si nu n numele Tu minuni multe am fcut? Si atunci
voi mrturisi lor: Niciodat nu v-am cunoscut pe voi. Deprtati-v de la Mine cei ce
lucrati frdelegea (Matei 7,22-23).
Sfntul Apostol Pavel continu si el acelasi avertisment despre venirea lui Antihrist cu
aceast porunc: Deci dar, fratilor, stati neclintiti si tineti predaniile pe care le-ati nvtat
fie prin cuvnt, fie prin epistola noastr (II Tes. 2,15). Sunt unii care v tulbur si voiesc
s schimbe Evanghelia lui Hristos. Dar chiar dac noi sau un nger din cer v-ar vesti alt
Evanghelie dect aceea pe care v-am vestit-o, s fie anatema! Precum v-am spus mai
nainte, si acum v spun iarsi: Dac v propovduieste cineva altceva dect ati primit s
fie anatema! (Gal.1,7-9)
Rspunsul ortodox la fiecare nou "revivalism" si chiar la "revivalismul" final si teribil al
lui Antihrist este aceast Evanghelie a lui Hristos, pe care singur Biserica Ortodox a
pstrat-o neschimbat, prin Sfnta Traditie a Sfintilor Printi n linie nentrerupt de la
Hristos si Apostolii Si si prin darul Duhului Sfnt. Pe acesta singur Biserica Ortodox
l mprtseste si numai celor credinciosi, care sunt pecetluiti cu Sfnta Tain a
Mirungerii si care au pstrat nentinat aceast adevrat pecete a darului Duhului Sfnt.
Amin.

2. RELIGIA VIITORULUI
Pentru starea spiritual a umanittii contemporane este profund semnificativ faptul c
experientele "harismatice" si de "meditatie" prind din ce n ce mai mult teren printre
"crestini". Acesti asa-zisi crestini sunt indubitabil sub influente religioase extrem

orientale. Dar aceasta ca rezultat a ceva cu mult mai fundamental: pierderea gustului si
tririi duhovnicesti a adevratului Crestinism, singura cauz a fenomenului prin care un
lucru att de strin Crestinismului ca meditatia extrem oriental poate s pun stpnire
pe sufletele crestinilor.
Existenta centrat pe sine si care nu urmreste altceva dect autosatisfactia, este att de
generalizat n viata "crestinilor" zilelor noastre, nct acestia practic nu mai au acces la
ntelegerea unei spiritualitti autentice. Iar cnd astfel de oameni ntreprind totusi actiuni
n vederea unei "vieti spirituale", o fac ca pe o alt form de autosatisfactie. . Aceasta se
vede clar din idealul religios total fals, att al miscrii "harismatice", ct si al diferitelor
forme de "meditatie crestin": toate promit (si acord imediat) experiente si "simtiri de
multumire" si "pace".
Dar acesta nu este ctusi de putin idealul crestin, a crui definitie esential este tocmai
rzboiul nencetat mpotriva diavolului si a patimilor. "Multumirea" si "pacea"
propovduite de miscrile "spirituale" contemporane sunt n modul cel mai evident
produsul nselciunii diavolesti, al multumirii de sine, ceea ce nseamn moarte pentru o
viat duhovniceasc orientat spre Dumnezeu.
Toate aceste forme de "meditatie crestin", majoritatea de provenient pgn oriental,
opereaz exclusiv la nivelul psihic si nu au absolut nimic n comun cu trirea crestin.
Trirea crestin const din a lupta pn la snge mpotriva patimilor, pentru dobndirea
vesnicei mprtii ceresti, care nu se poate instaura desvrsit dect la sfrsitul acestei
lumi temporale. Iar adevratul lupttor crestin nu-si slbeste vigilenta si nu-si afl
linistea, nici mcar atunci cnd pregust din binecuvntrile vesnice, ce i-ar putea fi
druite nc din aceast viat. Pe cnd religiile orientale, crora mprtia cerurilor nu lea fost descoperit, lupt pentru a obtine simple stri psihice, care ncep si sfrsesc n viata
de aici.
n era noastr de apostazie care precede venirea lui Antihrist, satana a fost dezlegat
pentru o vreme (Apoc. 20,7) pentru a lucra minuni mincinoase, care nu i-au fost ngduite
n timpul "celor o mie de ani" de har n Biserica lui Hristos (Apoc. 20,3) si pentru a
cstiga pentru sine, n recolta lui drceasc, acele suflete care "n-au primit iubirea
adevrului" (II Tes. 2,10). Putem spune c vremea lui Antihrist este cu adevrat aproape,
prin chiar faptul c aceast "recolt" satanic se strnge acum nu att, din rndurile
popoarelor pgne, ct dintre rndurile crestinilor care au pierdut dulceata Crestinismului.
Tine chiar de natura lui Antihrist s prezinte mprtia satanei, ca si cnd ar fi a lui
Hristos. Miscarea "harismatic" contemporan si "meditatia crestin", ca si "noua
constiint religioas", cu care formeaz corp comun, sunt nainte-mergtoare religiei
viitorului, religia umanittii de pe urm, religia lui Antihrist. Iar scopul lor "spiritual" de
cpetenie este s fac accesibile tuturor crestinilor initieri satanice, care pn acum erau
restrnse doar n lumea pgn.
S zicem c aceste "experiente religioase" sunt nc cel mai adesea cutri de natur
experimental si fcute orbeste, ce contin tot atta autonselare de ordin psihic, pe ct

sunt de autentice n riturile lor de initiere demonic; fr ndoial, nu toti cei care au
"meditat" cu succes sau care cred c au primit "botezul duhului" au fost si initiati n
mprtia lui Satan. Dar, n pofida acestor aspecte aparent linistitoare, acesta este scopul
acestor experiente si nu exist nici cea mai mic ndoial c tehnicile de initiere. vor
deveni din ce n ce mai eficace pe msur ce, omenirea devine mai pregtit pentru ele
prin atitudinea de pasivitate si deschidere la noile "experiente religioase" care i sunt
inculcate prin aceste miscri.
Dar cum a ajuns umanitatea - si fireste crestintatea - la o asemenea stare disperat?
Desigur, nu din cauza nchinrii pe fat la satana, care este ntotdeauna limitat la un
numr destul de mic de oameni. Este vorba mai curnd de ceva cu mult mai subtil, dar cu
att mai nspimnttor pentru crestinul ortodox constient: s-a pierdut din parte harul lui
Dumnezeu, ca o consecint imediat a slbirii credintei si a pierderii gustului
crestinismului autentic.
n Occident este un fapt incontestabil c harul lui Dumnezeu s-a pierdut cu multe secole
n urm. Romano-catolicii si protestantii de astzi nu cunosc puterea harului
dumnezeiesc. De aceea nu ne mirm c ei nu sunt capabili s-l deosebeasc de
nseltoriile drcesti. Dar vai! Succesul falsului spiritual, chiar printre crestinii ortodocsi
de astzi, d la iveal ct de mult, chiar si acestia, au pierdut mireasma adevratului
crestinism., Deci nici ei nu mai sunt capabili s disting ntre adevratul crestinism si
pseudo-crestinism. De prea mult vreme crestinii ortodocsi iau de-a gata comoara
nepretuit a credintei lor si neglijeaz s pun n practic o nvttur alctuit din aurul
cel mai curat.
Cti dintre crestinii ortodocsi au mcar cunostint de existenta textelor de baz ale
spiritualittii ortodoxe, care ne nvat tocmai cum s distingem spiritualitatea autentic de
cea fals, texte care arat viata si nvtturile sfintilor mbunttiti care au obtinut ntr-o
msur bogat harul lui Dumnezeu nc din aceast viat? Cti dintre ei si-au nsusit
nvttura cuprins n Lavsaicon, n Scara Sfntului Ioan Scrarul, n Omiliile Sfntului
Macarie, n Vietile purttorilor de Dumnezeu Printi ai pustiei, n Rzboiul nevzut, n
cartea Viata mea n Hristos, a Sfntului Ioan de Kronstadt si n multe alte crti ortodoxe?
n Viata marelui Printe al pustiei egiptene, Sfntul Paisie cel Mare (19 iunie) gsim un
exemplu viu - ct de usor se poate pierde harul lui Dumnezeu.
Un ucenic al su mergea odat ctre oras s-si vnd acolo rucodelia sa (obiecte lucrate
cu minile sale). Pe cale a ntlnit un evreu, care, vzndu-i simplitatea, a nceput s-l
ispiteasc, zicndu-i: "Iubitule, cum crezi tu ntr-un simplu om rstignit, care nu este
nicidecum Mesia cel asteptat? Nu este El acela, ci altul va veni". Ucenicul, avnd o minte
mai slab si o inim simpl, ncepu s asculte aceste cuvinte si ajunse pn la a rosti:
"Poate c ceea ce spui tu este adevrat".
Cnd s-a ntors n pustie, Sfntul Paisie si-a ntors fata de la el si nu a voit s-i adreseze
nici un cuvnt. La urm, dup multe rugminti ale ucenicului, Sfntul l ntreb: "Tu cine

esti? Nu te cunosc pe tine! Acel ucenic al meu era crestin si avea asupra lui harul
Sfntului Botez, dar la tine nu vd aceasta. Dac tu vei fi fiind cu adevrat ucenicul meu,
atunci harul Sfntului Botez te-a prsit si chipul de crestin nu mai este n tine".
Ucenicul i povesti cu lacrimi convorbirea cu evreul, iar Sfntul rspunse: "Srace! Ce
poate fi mai ru si mai necurat dect asemenea cuvinte prin care tu te-ai lepdat de
Hristos si de Sfntul Botez? Acum mergi si plnge-ti pcatul, cci cu mine nu mai poti fi;
numele tu s-a scris mpreun cu cei care s-au lepdat de Hristos, cu care mpreun vei fi
judecat si chinuit".
Auzind aceast judecat, ucenicul se cutremur si se arunc la picioarele btrnului su,
rugndu-l s nu-l lepede de la rugciunile sale. Sfntul, cuprins de mil, se nchise n
chilia lui si rug cu lacrimi pe Dumnezeu s ierte pcatul ucenicului su. Dumnezeu
ascult ruga Sfntului si l nvrednici de semnul iertrii si milostivirii Sale asupra
ucenicului.
Atunci Sfntul l chem pe ucenic la sine si-i spuse: "Copile, vino si d slav lui Hristos
Dumnezeu mpreun cu mine, cci duhul cel necurat al hulei s-a dus de la tine, iar Duhul
Sfnt de la Sfntul Botez strluceste iar peste capul tu. De acum pzeste-te, ca nu cumva
din lene si nepsare dusmanul s te atace iar si, biruindu-te, s te arunce n focul
gheenei".
Este semnificativ c miscrile "harismatice" si "de meditatie" au prins rdcin tocmai
printre "crestinii ecumenisti". Trstura de baz a protestantilor ecumenisti este
urmtoarea: c Biserica Ortodox nu este singura Biseric a Iui Hristos, una si adevrat;
c harul lui Dumnezeu este prezent si n alte confesiuni "crestine", si chiar n interiorul
religiilor necrestine; c ceea ce Sfintii Printi ai Bisericii Ortodoxe numesc calea cea
strmt a mntuirii nu este dect "una dintre multele ci", care toate duc la mntuire, si c
practicile credintei cuiva n Hristos sunt de mic important, precum si apartenenta la o
anumit confesiune.
Este adevrat, nu toti ortodocsii care iau - parte la ntrunirile interconfesionale ecumenice
cred ntru totul asa (desi lucrul este cu sigurant adevrat despre protestanti si romanocatolici), dar prin simpla lor participare la astfel de ntruniri, care, desigur, prevd
rugciuni comune cu cei care cred gresit n Hristos si Biserica Sa, adreseaz implicit
ereticilor cu care se afl mpreun aceleasi cuvinte ca si ucenicul din pild: "Poate c ceea
ce spuneti voi este adevrat". Nici nu este nevoie de mai mult pentru ca un crestin
ortodox s piard harul lui Dumnezeu. Si ct nevoint i trebuie pentru a-L cstiga
napoi!
Deci, cu att mai mult crestinul ortodox trebuie s umble n fata lui Dumnezeu cu fric si
cutremur, din grija de a nu pierde harul Su, care nu este nicidecum druit tuturor, ci
numai celor care tin dreapta credint, care duc o viat de lupt duhovniceasc cu pcatul
si care pzesc cu trie comoara harului dumnezeiesc ce-i duc la cer.
Cu att mai mult trebuie s lupte astfel crestinii din ziua de azi, care sunt nconjurati din

toate prtile de un crestinism fals, care are propriul su arsenal de experiente ale "harului"
si "Duhului Sfnt", putnd cita pe de rost din Sfnta Scriptur si din Sfintii Printii,
pentru a-si "ntri" propriile erezii! Cu sigurant trim vremurile de pe urm, cnd
nselciunea este att de subtil nct amgeste, de este cu putint, si pe cei alesi (Matei
24,24).
Falsii prooroci ai timpurilor noastre anunt cu glas din ce n ce mai puternic apropierea
"noii ere a Duhului Sfnt", a "noii Cincizecimi", a "punctului Omega". Este exact ceea ce
se numeste, n adevratele profetii ale Bisericii Ortodoxe, domnia lui Antihrist. Aceast
profetie, tocmai acum n zilele noastre, ncepe s se mplineasc, cu forta unei puteri
demonice.
ntreaga atmosfer spiritual contemporan se ncarc cu puterea experimentelor de
initiere demonic si aceasta, pe msur ce "taina nelegiuirii" intr n faza penultim, n
care ncepe s posede sufletele oamenilor si, ntr-adevr, nu numai pe ale lor, ci chiar pe
ale celor alesi ai Bisericii lui Hristos, de-i va fi cu putint.
mpotriva acestei "experiente religioase" de mare fort, crestinii ortodocsi trebuie s se
trezeasc si s se narmeze cu adevrat, s devin pe deplin constienti de ceea ce
nseamn Ortodoxia crestin si n ce chip scopurile sale sunt total diferite de ale tuturor
celorlalte religii, fie ele "crestine" sau necrestine.
Crestini ortodocsi, pstrati cu sfintenie harul ce vi s-a dat! Nu ngduiti ca el s devin o
chestiune de obisnuint. Nu-l msurati dup msura omeneasc si nu v asteptati ca el s
par logic sau pe ntelesul celor care nu sunt capabili s ptrund nimic din ceea ce
depseste omenescul sau celor care cred c l pot obtine altfel dect arat predania Sfintei
Biserici a lui Hristos dintotdeauna. Cci adevrata Ortodoxie, n mod necesar, apare cu
adevrat "nelalocul ei" n aceste vremuri satanice; o minoritate din ce n ce mai
accentuat a celor dispretuiti si cam "nebuni", siliti s triasc n mijlocul unei mase al
crei "revivalism" religios este inspirat de un cu totul alt fel de duh.
Noi ns s ne mngiem cu cuvintele cele tari si sigure ale Domnului nostru Iisus
Hristos: Nu te teme, turm mic, pentru c Tatl vostru a binevoit s v dea vou
mprtia (Luca 12,32).
Fie ca toti crestinii ortodocsi s se ntreasc pentru marea btlie care i asteapt, si s
nu. uite niciodat c, n Hristos, victoria este deja a noastr. Cci El ne-a promis c
portile iadului nu vor birui Biserica Sa (Matei 16,18) si c pentru cei alesi El va scurta
zilele urgiei si strmtorii celei de pe urm (Matei 24,22). Si apoi, cu adevrat, dac
Dumnezeu este cu noi, cine este mpotriva noastr? (Rom. 8,31).
Chiar n mijlocul celor mai slbatice ispite, nou ni s-a poruncit: ndrzniti! Eu am biruit
lumea (Ioan, 16: 33).
S trim deci si noi, asa cum au fcut-o toti adevratii crestini naintea noastr, cu
certitudinea c toate cele ce se vd au un sfrsit si c Mntuitorul nostru va veni curnd;

cci Cel Ce mrturiseste acestea, zice: Da, vin curnd! Amin! Vino, Doamne Iisuse!
(Apoc. 22,20)