ALIAJE METALICE

SUPRACONDUCTOARE
1 Supraconductibilitatea
2 - Materiale supraconductoare si tehnologia
lor de obtinere
3 Aplicatiile si Perspectivele utilizarii
materialelor supraconductoare

1 Supraconductibilitatea
Rezistena electric a unui material scade monoton odat cu
scderea temperaturii.
In jurul lui zero absolut multe metale i aliaje sufer o scdere
brusc a rezistenei electrice, devenind supraconductoare.
Supraconductibilitatea reprezint capacitatea materialelor de a
nu opune rezisten curentului electric la temperaturi mai sczute
dect temperatura lor critic Tk.
Acest fenomen a fost descoperit n 1911 de cercettorul olandez
Haike Kamerling-Onnes care studia dispariia rezistenei electrice
a mercurului la temperatura de 4,2 K - figura 2.

Figura 1 - Influena temperaturii

asupra rezistenei electrice la
materialele supraconductoare

Figura 2 - Efectul de
supraconductibilitate a
mercurului n experimentul lui
Kamerling-Onnes (1911)

 Supraconductibilitatea s-a pus n eviden la majoritatea

metalelor pure, fiind o stare care apare mult mai uor n metalele
cu o conductibilitate sczut.
Se cunosc n jur de 3000 de aliaje supraconductoare i
compui intermetalici, numrul acestora fiind n continu
cretere.
Metalele pure sunt considerate supraconductoare de ordinul I,
iar aliajele i compuii chimici - supraconductoare de ordinul II.

 Cmpul magnetic din volumul supraconductor este nul la

temperaturi < Tk. Metalul devine diamagnetic - un material
ce se ncarc cu un moment magnetic ntr-un cmp
magnetic exterior, orientat mpotriva cmpului de
magnetizare.
De aceea, la trecerea materialului n starea
supraconductoare, cmpul magnetic interior este respins
("iese) din volumul materialului i rmne doar ntr-un
strat subire exterior de grosime ~ 10-8 m.
Acest fenomen se numete efectul Meissner.

Un magnet aflat n levitaie deasupra unui

supraconductor rcit n azot lichid

Diagrama efectului Meissner

liniile cmpului magnetic,
reprezentate sub form de sgei,
sunt respinse de un supraconductor,
cnd acesta se afl sub temperatura
sa critic.

Concluzie: Supraconductibilitatea este fenomenul ce apare in

anumite materiale la temperaturi foarte scazute, fiind
caracterizat de :
1 rezistenta electrica ZERO
2 respingerea campului magnetic interior (efectul Meissner)
Intr-un conductor obisnuit, cum este Cu sau Ag, rezistenta
electrica nu poate atinge valoarea ZERO, ci doar o limita
minima foarte scazuta, datorita impuritatilor sau a defectelor de
retea. Chiar si in jurul valorii de ZERO absolut, o proba de Cu
nu indica o rezistenta electrica nula.
Intr-un supraconductor, chiar daca are impuritati sau
defecte, are o rezistenta electrica nula daca este racit < Tk.
Curentul electric dintr-un fir supraconductor poate fi permanent
fara nici o sursa de putere.

 Intr-un conductor obisnuit, curentul electric reprezinta un flux de electroni

ce se deplaseaza prin reteaua de ioni. Electronii se ciocnesc constant cu ionii
din retea; prin fiecare coliziune o parte din energia curentului de electroni este
absorbita de reteaua de ioni si transformata in caldura, care reprezinta de fapt
energia de vibratie a ionilor din retea. Astfel, energia curentului de electroni
este disipata constant, fenomen ce reprezinta de fapt rezistenta electrica.
Intr-un supraconductor situatia este complet diferita. Fluxul de electroni
nu poate fi judecat ca electroni individuali, ci ca perechi de electroni, numite
perechi Cooper. ( Electronii liberi inceteaza sa interactioneze cu ionii retelei cristaline
incepand sa interactioneze intre ei: electronii cu spini opusi se unesc in perechi rezultand un
moment de spin nul)

Perechile de electroni cu spin nul NU isi disipeaza energia, deoarece energia

fononilor pe care aceste perechi o pot primi in urma interactiunii cu acestia,
sau cu defectele de retea la temperaturi criogenice, este prea mica. Fara
disipare de energie, perechile de electroni cu spin nul se deplaseaza liber de-a
lungul retelei cristaline, ceea ce duce de fapt la aparitia supraconductibilitatii.
Astfel, fluidul de perechi Cooper reprezinta un superfluid, care poate
curge fara disipare de energie.

Supraconductivitatea nu apare in metale nobile precum Au si

Ag, sau in probe pure ale metalelor feromagnetice.
Temperatura critica:
Element Tc [K]:
Al 1.20 K
Ta 4.48 K
Hg 4.15 K Ti 0.39 K
Mo 0.92 K V 5.30 K
Nb 9.26 K Zn 0.88 K
Pb 7.19 K

 Valoarea temperaturii critice Tc variaza de la material la material.

Supraconductorii conventionali au Tc intre 1 20 K.
Mercurul solid are Tc = 4,2 K
In anul 2001, printre primii compusi chimici supraconductori conventionali
descoperiti a fost MgB2 diborid de magneziu, cu Tc = 39 K , cea mai mare
temperatura cunoscuta la acea vreme.
Supraconductorii pe baza de cuprati (anii 2000) se pare ca au cele mai mari Tc:
YBa2Cu3O7 - Primul supraconductor descoperit din aceasta categorie are Tc = 92 K
(cunoscut sub denumirea de supraconductor ceramic YBCO ytriu-bariu-cupru-oxid)

Clasificarea supraconductorilor:
Dupa Tc temperatura critica:
- Supraconductori de temperatura inalta se considera acele materiale care
au Tc > 77 K (temperatura de lichefiere a azotului) si care ating starea de
supraconductibilitate prin racirea cu azot lichid
- Supraconductori de temperatura joasa acele materiale care necesita medii
de racire mai puternice decat azotul lichid
Dupa material:
- Elemente chimice (mercur, plumb, etc.)
- Aliaje - Nb-Ti (Tc = 11 K), Ge-Nb, etc.
- Ceramice (MgB2, YBCO, etc.)
- superconductori organici (fulerene, nanotuburi de carbon, care pot fi incluse la
categoria de elemente pure pt ca sunt de fapt din carbon)
Dupa proprietati fizice:
- Supraconductori de tip I elemente chimice
- Supraconductori de tip II aliaje, ceramice, Nb, V

Superconductori de temperatura inalta:

Pana in 1986, fizicienii credeau ca supraconductivitatea nu poate sa se manifeste la
temperaturi > 30 K.
In 1986, Bednorz si Mller au descoperit supraconductivitate intr-un material
ceramic bazat pe Cu si La, cu o temperatura de tranzitie de Tc = 35 K. (pentru care au
primit Premiul Nobel pt fizica in 1987).
In 1987, M.K. Wu a descoperit ca prin inlocuirea La cu Ytriu, adica obtinand
materialul cunoscut sub denumirea de YBCO Ytriu-Bariu-Cupru-oxid , temperatura
critica a crescut pana la 92 K pas important se poate folosi racirea cu azot
lichid, care are Tc = 77 K solutie comerciala accesibila pret scazut
In 1993, s-a descoperit un alt supraconductor de temperatura inalta cu Tc = 138 K
un material ceramic ce contine, Taliu, Hg, Cu, Ba, Ca, O.
In feb. 2008, Hideo Hosono de la Institutul de Tehnologie din Tokyo, a descoperit
un alt supraconductor pe baza de Fe din familia compusului - (LaO1-xFxFeAs), care
devine supraconductor sub 43 K. Prin inlucuirea La cu alte elemente rare precum Ce,
Samarium, Neodynium, Praseodynium, temperatura creste la 52 K.

Supraconductori de tip I prezinta o singura temperatura critica la care materialul

devine supraconductor; se manifesta efectul Meissner.
Sunt de regula elemente chimice pure, precum Al, Pb, Hg.
Supraconductori de tip II prezinta o tranzitie graduala de la supraconductibilitate
la starea normala intr-un camp magnetic crescator. In general, acestia prezinta
supraconductibilitate la temperaturi si campuri magnetice mai mari decat
supraconductorii de tip I.
Sunt de regula aliaje sau ceramice (cum sunt cele descoperite in anul 2008 oxizi
ceramici complecsi pe baza de cupru). Desi majoritatea elementelor chimice sunt
supraconductori de tip I, Niobiul, Vanadiul si Technetium sunt supraconductori de tip
II.
Alte ex.:
Nb Ti, Nb Sn, La1.85Ba0.15CuO4, YBCO (Ytriu Bariu Cupru Oxid)
primul supraconductor descoperit cu temperatura mai mare decat cea a azotului lichid,
Hg12Tl3Ba30Ca30Cu45O125 (supraconductorul cu temperatura cea mai ridicata
cunoscuta 139 K) (Mercur Thalium Bariu Calciu Cupru - Oxid )

2 - Materiale supraconductoare si tehnologia lor de obtinere

Aliajele si compusii pe baza de Nb
- trec in starea supraconductoare la temperaturi relativ ridicate.
- pot suporta campuri magnetice destul de puternice (~ 2 T) si se caracterizeaza
printr-o densitate de curent inalta (2-10 kA / mm2)
1. Aliajul Nb-46,5%gr.Ti
- Face parte din categoria celor mai raspandite materiale supraconductoare.
- Se caracterizeaza prin tehnologii de fabricare complexe.
- Compusii intermetalici, desi prezinta parametri critici mai ridicati, sunt foarte fragili,
fapt ce ingreuneaza prelucrarea acestora in cabluri lungi prin metodele traditionale
metalurgice.
- Pentru a obtine un cablu supraconductor, intr-o bara de cupru se practica o multitudine
de orificii in care se introduc miezuri foarte mici de Nb-Ti. Bara se lamineaza in
sarma subtire care este taiata in bucati scurte si din nou introduse in noi bare de
cupru. Repetand de mai multe ori aceasta operatie, se obtine un cablu cu un numar
foarte mare de intarsuri supraconductoare, cabluri din care se confectioneaza
electromagnetii - figura slide-ul urmator.

- Daca intr-un intars se distruge fenomenul de supraconductibilitate, conductibilitatea

electrica si termica mare a matricei de cupru ofera posibilitatea unei stabilizari termice a
supraconductorului intr-un regim subcritic.

Sectiune transversala a unui compozit

supraconductor cu 361 de intarsuri din Nb-Ti
intr-o matrice de cupru

2. Compusul supraconductor Nb3Sn

Utilizarea compusilor intermetalici fragili ingreuneaza simtitor fabricarea cablurilor.
Cabluri Nb3Sn tehnica bronzului - bazata pe difuzia selectiva din faza solida:
Fibre subtiri de niobiu plastic sunt presate intr-o matrice din bronz cu 10 - 13% Sn.
Dupa multiple trefilari si presari, cu recoaceri intermediare si tratamente termice
ulterioare, are loc difuzia staniului in niobiu si formarea la suprafata acestuia a unei
pelicule subtiri de Nb3Sn.
Datorita unei solubilitati foarte scazute, cuprul practic nu difuzeaza in niobiu.
Sarmele obtinute prin aceasta tehnica sunt suficient de plastice, putand fi impletite in
cabluri, nedistrugandu-se peliculele de Nb3Sn.
Schema tehnicii bronzului de obtinere a cablurilor cu multiple intarsuri de Nb3Sn:
a) introducerea intarsului, trefilarea si recoacerea; b) tratamentul termic

3. Oxizi ceramici supraconductori de temperatura inalta

In 1986 - fizicienii elvetieni G. Bednortz si K. Muller au obtinut pentru prima
data probe din oxizi ceramici cu proprietati supraconductoare din sistemul La-BaCu-O, avand temperatura de trecere la supraconductibilitate de Tk = 35 K.
Ulterior, in Japonia, Rusia si SUA, s-au obtinut ceramice supraconductoare cu
ytriu din sistemul Y-Ba-Cu-O (YBCO), avand o temperatura critica Tk ~ 90 K,
material care a oferit posibilitatea utilizarii azotului lichid ca agent de racire, cu
mult mai ieftin.
Ceramica pe baza de oxid de cupru cu oxizi de strontiu, bismut si elemente
alcalino-pamantoase, cum ar fi de exemplu 2SrO.CaO.Bi2O3.2CuO, prezinta o
temperatura critica Tk si mai mare - pana la 100-115 K.
La ora actuala, se cunosc deja o serie intreaga de materiale ceramice cu
temperaturi critice Tk = 250 K sau chiar egale cu temperatura camerei. Din
pacate, dintre acestea, numeroase materiale sunt instabile si prezinta fragilitate
mecanica ridicata.

Dinamica obtinerii de materiale supraconductoare:

A materiale metalice;
B materiale ceramice;

3 Aplicatiile si perspectivele utilizarii materialelor supraconductoare

- Productia de magnetometre (SQUID)
- Circuite digitale
- Electromagneti de inalta putere utilizati pentru trenurile maglev,
imagistica prin rezonanta magnetica - MRI (Magnetic Resonance Imaging),
rezonanta magnetica nucleara NMR, magneti pentru acceleratori de
particule
- Magneti de control pentru acceleratoare de particule si reactoare nucleare
(tokamak)
- Cabluri de putere
- Filtre de microunde si frecvente radio (in telefonia mobila)
- dispozitive electro-magnetice pentru industria militara de armament

- Productia de magnetometre (SQUID)

Magnetii supraconductori sunt cei mai puternici electro-magneti cunoscuti.
Sunt utilizati in MRI, NMR, acceleratoare de particule.
Pot fi utilizati pentru separarea magnetica a unor particule magnetice dintr-o masa de
particule non-magnetice (de ex. in industria pigmentilor).
Magnetometrul este un instrument ce poate masura rezistenta si/sau directia unui
camp magnetic din apropiere (Campul magnetic terestru poate varia in functie de
natura diferita a rocilor, sau in urma interactiunii dintre particulele incarcate de
energie solara si magnetosfera terestra).
Magnetometrul SQUID (superconducting quantum interference devices) masoara
campuri magnetice extrem de mici, cum sunt cele produse de creier (magnetoencefalografie) sau de inima (magneto-cardiografie). Sunt dispozitive ce necesita
racire cu heliu sau azot lichid si protectie deosebita termo-mecanica si magnetica.

- Circuite digitale
Descoperirea supraconductibilitatii a facut posibila dezvoltarea tehnologiei circuitelor digitale
RSFQ (Rapid Single Flux Quantum), care utilizeaza jonctiunile Josephson in locul
tranzistorilor. Recent, s-au facut pasi importanti in construirea de sisteme optice de computing,
capabile sa proceseze informatia digitala utilizand elemente optice nonlineare.

- Acceleratoare de particule
La CERN Centrul European de
Cercetari Nucleare din Geneva, Elvetia:
LEP Large Electron-Positron Collider
(209 GeV / particula);
utilizat intre anii 1989-2000
LHC Large Hadron Collider
(574 TeV / particula);
pus in functiune in anul 2008

- Trenuri maglev (magnetic levitation)

Tren maglev din Shanghai
- In serviciul public din 1 ianuarie
2004.
- La testarea din 12 Noiembrie 2006,
trenul maglev a atins recordul maxim
din China de 501 km/h.
- Recordul maxim al unui tren
maglev este de 581 km/h, atins in
Japonia in 2003

Tehnologia cu suspensie
electro-magnetica (EMS)

Exista 3 tipuri principale de tehnologii maglev:

-Cu suspensie electro-magnetica (EMS electromagnetic suspension) ce utilizeaza
o forta magnetica de atractie a unui magnet de sub sina de cale ferata pentru a ridica
trenul. Astfel, trenul leviteaza deasupra caii ferate, in timp ce electromagnetii atasati
trenului sunt orientati catre sina pe la partea inferioara. Electromagnetii utilizeaza un
feedback control pentru a mentine trenul la o distanta constanta fata de calea de
rulare, de aprox. 15 mm. (vezi fig. anterioara).
- cu suspensie electro-dinamica (EDS electrodinamic suspension) utilizeaza o
forta de respingere dintre doua campuri magnetice pentru a impinge trenul deasupra
caii de rulare. In aceasta tehnologie, atat calea de rulare cat si trenul exercita un camp
magnetic, trenul levitand prin forta de respingere dintre cele doua campuri magnetice
induse.
- cu suspensie prin magneti permanenti stabilizati (SPM stabilized permanent
magnet suspension) care utilizeaza campuri opuse de magneti permanenti pentru a
obtine levitatia trenului.

Tehnologia cu suspensie
electro-dinamica (EDS)