Pe tmplele lor arse, cu minile-amndou. Sclipesc pe fruni golae, ce somnul umezete, Broboane mari de rou. Doar vile-aburite huiesc fr-ncetare i darele de cea, ca nite serpi, la poale Se duc pe nesimite i curg n deprtare Cu apele la vale. Atunci Singurtatea se scoal-ngndurat i umbl, vistoare, pe streini de-nlime. St ceasuri neclintit, de-o stnc rzimat, i cat-n adncime. D drumul unei pietre i-ascult, -ncremenit, Cum bubuie-n adncuri pn nu se mai aude, Cu faa-n sus pe urm se-ntinde, aiurit, n ierburile ude. Se uit lung la stele cum ard nlucitoare ... Ascult-n fund moliftii vibrnd ca nite clape. Pe ceruri trece luna, plutind strlucitoare, Cu lebda pe ape. Aa i duce veghea pe culme sus, deteapt, i de urt tot timpul ea singur i ine ... Din cnd n cnd tresare i ade ... parc-ateapt Dar, nimenea nu vine!