Dr.

Aurel Diamandescu

MATEMATICI GENERALE
SINTEZE
( TEORIE S
I PROBLEME )

Pentru studentii anului I,

cursuri cu frecventa redus
a,
Facultatea de Electromecanic
a.

2005
1

Prefata

A
ceast
a lucrare trateaz
a teme referitoare la capitole
importante din Analiza matematic
a
Functii continue,
Functii derivabile,
Functii integrabile.

etoda folosit
a: ecare problem
a este complet rezolvat
a
si este urmat
a de comentarii si de o aducere aminte nu numai
a rezultatelor teoretice folosite n rezolvare, dar si a altor
rezultate conexe. La rndul lor, ele sunt nsotite de exemple.

D
orinta autorului este ca lucrarea s
a e de un real ajutor
studentilor Facult
atii de electromecanic
a, anul I (F.R) n
str
aduintele lor de ntelegere si nsusire a unor cunostinte
de Analiz
a matematic
a.
Trimiterile de forma vezi Teorema 5.7.17 se refer
a la
Cursul de Analiz
a matematic
a, vol. I, II, Ed. Universitaria,
Craiova, 2005 al autorului. Consultarea acestei c
arti este
necesar
a pentru aprofunderea notiunilor prezentate n
aceste sinteze.
Autorul precizeaz
a faptul c
a aceste sinteze sunt o parte
dintr-o lucrare mai ampl
a ce va apare n curnd la Editura
Universitaria din Craiova.
Craiova, Noiembrie 2005

Dr. Aurel Diamandescu

CAPITOLUL 1
Functii continue
Problema 1
Folosind denitia "
a limitei unei functii ntr-un punct, s
a se arate
c
a
a). lim x3 + 3x 5 = 9;
x!2

x 2
x!5 j x 5 j

b). lim

= +1;

Rezolvare. Denitia "

a limitei unei functii reale de
variabil
a real
a ntr-un punct este Denitia 4.1.6.
a n pct. 1
a). Limita lim x3 + 3x 5 = 9 se ncadreaz
x!2

al Denitiei amintite. Ca urmare, avem

lim x3 + 3x 5 = 9 ()

x!2

(8" > 0; 9 (") > 0: 8 x 2 R, 0 < j x 2 j <

=) j x3 + 3x 14 j < "):

=)

Fie un 2 (0; 1) ce va determinat ulterior si e x 2 R

astfel nct 0 < j x 2 j < : Atunci,
j x3 + 3x 5 9 j = j x3 + 3x 14 j =
= j (x 2)3 + 6(x 2)2 + 15(x 2) j
j x 2 j3 + 6j x 2 j2 + 15j x 2 j <
< 3 + 6 2 + 15 < 22 :
"
Ca urmare, pentru " > 0 dat, alegem (") = min{1, 22
}
si atunci, pentru x 2 R astfel nct 0 < j x 2 j < (")
avem j x3 + 3x 5 9 j < ":

Asadar, lim x3 + 3x 5 = 9
x!2

x 2
x!5 j x 5 j

b). Limita lim

= +1 se ncadreaz
a n pct. 2 al
x 2
x!5 j x 5 j

Denitiei amintite. Ca urmare, lim

3

= +1 ()

(8" > 0; 9 (") > 0 : 8x 2 R, 0 < j x 5 j <

2
=) j xx
5 j > "):

=)

Fie un > 0 ce va determinat ulterior si e x 2 R astfel

nct 0 < j x 5 j < : Atunci,
x 2
j x 5 j

Conditia

=
1

x 5 + 3
j x 5 j

x 5
j x 5 j

3
j x 5 j

" se veric
a pentru

>

1.

2 (0, " +3 1 ].

Ca urmare, pentru " > 0 dat, alegem (") = " +3 1 si

atunci, pentru orice x 2 R astfel nct 0 < j x 5 j < (")
2
avem j xx
5 j > ":
x 2
x!5 j x 5 j

Asadar, lim

= +1:

Observatii. 1. Pentru o functie f : R ! R, limita x!a

lim f(x) = `

prezint
a 9 cazuri diferite, dup
a cum a si ` sunt nite sau 1: Toate
aceste cazuri sunt cuprinse n Denitia 4.1.6. Dou
a dintre ele au fost
ilustrate mai sus.
2. Din cele de mai sus se poate deduce urm
atoarea schem
a de aplicare
a denitiei "
a limitei unei functii ntr-un punct. Ne situ
am n
cazul a si ` nite. Pentru un > 0 si x astfel nct j x a j < ; n
expresia j f(x) ` j punem n evidenta pe j x a j si facem majorarea
j f(x) ` j
F( ). Punem conditia F( ) < " si rezolv
am aceast
a
inecuatie cu necunoscuta ; obtinnd solutia < g("). Lund (") n
intervalul (0,g(")), conditia din denitie se veric
a si ca urmare am
demonstrat c
a lim f(x) = `:
x!a

n cazul n care a si ` nu sunt nite, se procedeaz

a asem
an
ator.
3. Facem precizarea c
a si n domeniul limitelor de functii avem
un analog al Principiului clestelui de la siruri (vezi Teoremele 4.1.7,
4.1.8).
4. Cele spuse mai sus r
amn valabile si pentru limitele laterale, cu
adapt
arile corespunz
atoare.

Problema 2
Se dau functiile f, g : R ! R, denite prin
8 2
8
a x 6= 0
ax 2 Q
< x ; dac
< x, dac
f(x) =
; g(x) =
;
:
:
0; dac
ax 2
= R n Q
a, dac
ax = 0
unde a este un num
ar real nenul.
S
a se studieze existenta limitelor lim ( f g )(x) si lim ( g f )(x).
x!0

x!0

Rezolvare. Folosim Denitia 1.2.10 a compunerii a dou

a
functii si Criteriul lui Heine (Teorema 4.1.1) privind limita
unei functii ntr-un punct.
Se constat
a c
a lim ( f g )(x) nu exist
a n timp ce lim
x!0

x!0

( g f )(x) exist
a si este egal
a cu 0.

Observatii. 1. Criteriul lui Heine (Teorema 4.1.1 sau varianta sa

mai ranat
a, Teorema 4.1.2) este o conditie necesar
a si sucient
a de
existenta a limitei unei functii ntr-un punct. El se mai numeste si
Denitia cu siruri a limitei unei functii ntr-un punct.
Criteriul lui Heine si diverse variante ale lui sunt des utilizate n
probleme privind limita unei functii ntr-un punct.
Folosirea Criteriului lui Heine n probleme privind existenta limitei
unei functii ntr-un punct se face dup
a modelul urm
ator: O functie
f : D R ! R are limita ` n punctul a 2 D0 dac
a se veric
a conditia:
oricare ar sirul (xn ) de elemente din D, diferite de a si convergent
la a, avem ` = lim f(xn ).
Folosirea Criteriului lui Heine n probleme privind inexistenta limitei
unei functii ntr-un punct se face dup
a modelul urm
ator: O functie
f : D R ! R nu are limit
a (nu are limita `) n punctul a 2 D0 dac
a
se veric
a conditia: exist
a un sir (xn ) de elemente din D, diferite
de a si convergent la a si astfel nct lim f(xn ) nu exist
a (respectiv,
nu are limita `). Practic, se determin
a dou
a siruri (x0n ) (x00n ) din D,
convergente la a astfel nct lim f(x0n ) si lim f(x00n ) sunt diferite ntre
ele (respectiv, una dintre ele diferit
a de `) (acum, sirul (xn ) este sirul
intercalat x01 ;x001 ;x02 ;x002 ;...).
2. Stabilirea existentei sau inexistentei limitei unei functii ntr-un
punct se poate face si cu denitia (n diversele ei variante - cu vecin
at
ati
5

sau "
) sau folosind propriet
atile functiilor care au limit
a ntr-un
punct.
3. Problema se poate rezolva si altfel:
f
acnd compunerea celor dou
a functii
aplicnd Limita functiei compuse (Teorema 4.1.5).
Iat
a, pe scurt, rezolvarea cu aceast
a ultim
a idee:
Se demonstreaz
a mai nti c
a lim f(x) = 0 si lim g(x) = 0. Se mai
x!0

x!0

observ
a c
a f(x) 6= 0 pentru x 6= 0 si c
a g nu are aceast
a proprietate.
Referitor la limita lim ( g f )(x), toate conditiile din Teorema 4.1.5
x!0

se veric
a. Ca urmare, lim ( g f )(x) = 0.
x!0

Referitor la limita lim ( f g )(x), toate conditiile din Teorema 4.1.5,

x!0

cu exceptia uneia, se veric

a. Ca urmare, Teorema nu se poate aplica.
Se vede de aici c
a ipoteza iii) din Teorema 4.1.5 este esential
a.
4. n conditiile Teoremei 4.1.5, se spune c
a f
acnd substitutia (sau
schimbarea de variabil
a) y = f(x) avem
lim g(f(x)) = lim g(y) = z0 ; unde lim f(x) = y0 :

x!a

y!y 0

x!a

Problema 3
S
a se calculeze urm
atoarele limite:
m
m
i). lim xx n 11 ; ii). lim xx n 11 ; iii).
x!1

iv). lim xarcsin

x!1

x!1
p x + 2
:
2x 4 x 2 1

m
lim x n 1 ;
x! 1 x 1

m, n 2 N.

Rezolvare. i). Deoarece lim (xm 1) = 0, limita prex!1

zint
a nedeterminarea 00 : Pentru ndep
artarea ei, descompunem polinoamele n factori si simplic
am:
m
lim x n 1
x!1 x 1

(x 1)(x m
n
x!1 (x 1)(x

= lim

m 1

x
n
x!1 x

= lim

m 2

+ x
+ xn

1
1

+
+

+ xm 2 +
+ xn 2 +
+ x + 1
+ x + 1

+ x + 1)
+ x + 1)

m
n :

ii). Deoarece lim (xm 1) = 1, limita prezint

a nedex!1
terminarea 1
:
Pentru
ndep
a
rtarea
ei,
scoatem
factori
co1
muni pe aceia care provoac
a nedeterminarea:

m
lim x n 1
x!1 x 1

x m (1
x m)
= lim x n (1 x n ) = lim xm
x!1
x!1
8
am=n
< 1; dac
0; dac
am<n :
=
:
1; dac
am>n

x
x

n 1
1

m
n

iii). Se procedeaz
a asem
an
ator ca mai sus, cu o mic
a
schimbare n nal:
xm 1
n
x! 1 x 1

lim

x m (1
n
x! 1 x (1

8
1;
>
>
<
0;
=
1;
>
>
:
1;

dac
am
dac
am
dac
am
dac
am

iv). Deoarece lim

x!1

x
x

= lim

=
<
>
>

n)

= lim xm
x! 1

n 1
1

x
x

m
n

n
n
:
n, m n = nr. par
n, m n = nr. impar

x + 2
2x 4 x 2 1

= lim

x!1 x 2

x(1 + x2 )
q
2 x12

1
x4

= 0, limita prezint
a nedeterminarea 0 1: Pentru ndep
artarea ei, amplic
am cu sin u(x), unde
u(x) = arcsin p2x 4x + x22

! 0 pentru x ! 1

si folosim limita fundamental

a a sinusului, vjj):
lim xarcsin p2x 4x + x22

x!1

=1

lim x p2x 4x + x22 1

x!1

= lim x sinu(x)
u(x) sin u(x) =
x!1

= lim

x!1

x2

x 2 (1 + x2 )
q
2 x12

1
x4

p1 :
2

Se vede c
a nedeterminarea 0 1 s-a transformat - prin
si
limita fundamental
a a sinusului - n nedeterminarea 1
1
aceasta a fost ndep
artat
a prin simplicarea fortat
a cu x2 .

Observatie. Reamintim cteva chestiuni n leg

atur
a cu calculul
limitelor de functii.
Se stie c
a limita sumei a dou
a functii este egal
a cu suma limitelor,
dac
a acestea exist
a si suma lor are sens; nu are sens operatia 1
1: n acest caz se recomand
a transformarea functiei de sub limit
a;
de exemplu, n cazul sumei sau diferentei de radicali, este indicat
a
amplicarea cu conjugata; uneori, un factor comun fortat este benec.
7

Alteori, se poate folosi o limit

a fundamental
a, de exemplu, j) sau jj).
de mai jos.
p
2
2
Exemple. 1 : lim
x2 + x + 1 x = lim px x 2++x x++1 1+x x =
= lim

x!1

x2

x!1
x + 1
+ x + 1 + x

x!1

= lim

x!1 x

x(1 +
1 +

1
x

1
x )
1
x2

+ 1

= 12 :

Se vede c
a limita a prezentat nedeterminarea 1 1; amplicnd cu
1
conjugata, limita prezint
a nedeterminarea 1
: Scoaterea unui factor
fortat si simplicarea cu el ndep
arteaz
a aceast
a nedeterminare si
permite aplicarea regulii generale: limita unui ct (Teorema 4.1.6).
y
x
2 : lim (ex + x) = lim x e x + 1 = lim y 1 ey = +1:
x! 1

y!1

x! 1

Se vede c
a limita a prezentat nedeterminarea 1 1; scoaterea factorului fortat x si schimbarea de variabil
a x = y conduce la limita
unui produs n care ecare factor are limita 1: n sfrsit, regula
general
a privind limita unui produs (vezi din nou Teorema 4.1.6) ne
d
a rezultatul nal.
Se stie c
a limita produsului a dou
a functii este egal
a cu produsul
limitelor, dac
a acestea exist
a si produsul lor are sens; nu are sens
operatia 0 1: n acest caz, se recomand
a transformarea functiei de
sub limit
a astfel nct unul din factori s
a aib
a limita diferit
a de 0 si
de 1; limita va decis
a de factorul r
amas. Uneori, se poate folosi
o limit
a fundamental
a, de exemplu, v) sau vj).
y
1
Exemple. 1 : lim xe x = lim ey = 1: Se vede c
a limita (lateral
a) a
x&0

y!1

prezentat nedeterminarea 0 1: O schimbare de variabil

a convenabil
a
transform
a limita n limita fundamental
a v).
2
x + 1
y
2 : lim xx ++ 21 ex = lim x + 2x (xex ) = 1 lim
e y = 0. Se vede
x! 1

x! 1

y!1

c
a limita a prezentat nedeterminarea 0 1: Separarea unui factor care
are limit
a nit
a si o schimbare de variabil
a convenabil
a transform
a
limita n limita fundamental
a v).
Se stie c
a limita ctului a dou
a functii este egal
a cu ctul limitelor,
dac
a acestea exist
a si ctul lor are sens; nu au sens operatiile 00 si 1
1:
Dac
a limita n cauz
a prezint
a una dintre aceste nedetermin
ari, pentru ndep
artarea ei se efectueaz
a anumite transform
ari sau se aplic
a
anumite formule - numite limite fundamentale. De exemplu, la i) am
descompus polinoamele n factori si am simplicat, iar la ii) si iii)
am scos factori comuni fortat pentru ca factorii r
amasi s
a aib
a limit
a
nit
a, r
amnnd ca factorii ap
aruti s
a decid
a limita.
Se stie c
a limita unei puteri este egal
a cu puterea limitelor, dac
a
8

acestea exist
a si puterea lor are sens; nu au sens operatiile 11 ; 00 ;
0
1 : Dac
a limita n cauz
a prezint
a nedeterminarea 11 ; pentru ndep
artarea ei se foloseste limita fundamental
a a lui e, adic
a limita jx)
de mai jos. Dac
a limita n cauz
a prezint
a una din nedetermin
arile 00
0
sau 1 ; atunci se logaritmeaz
a, nedeterminarea transformndu-se n
0 1:
x
Exemple. 1 : lim

x!1

x + 2
x + 1

= lim

x!1

1+

1
x + 1

x + 1

x + 1

x
x !1 x + 1

lim

= e. Se vede c
a limita a prezentat nedeterminarea 11 :
=e
Am pus n evidenta la baz
a pe 1, astfel c
a am ales u(x) = x +1 1 : Am
transformat expresia (functia) de sub limit
a, pentru a putea aplica
limita fundamental
a jx).
lim ln x x

2 : lim xx = lim eln x = ex &0

x&0

x&0

lim x ln x

= ex &0

= e0 = 1. Se vede c
a

limita a prezentat nedeterminarea 00 : S-a logaritmat, adic

a s-a folosit
identitatea a = eln a (ce rezult
a din denitia logaritmului unui num
ar
ntr-o baz
a), apoi s-a permutat limita cu exponentierea si limita s-a
redus la limita fundamental
a vj).
1

3 : lim x x = lim eln

x!1

xx

x!1

lim

= ex !1

1
x

ln x

= e0 = 1. Se vede c
a limita

a prezentat nedeterminarea 10 : S-a logaritmat, apoi s-a permutat

limita cu exponentierea si limita s-a redus la limita fundamental
a
vj). Se mai observ
a c
a prin schimbarea de variabil
a y = x1 ; limita se
reduce la cea anterioar
a.
Prezent
am mai jos limite fundamentale mai des folosite:
Fie functiile polinomiale P, Q : R ! R, denite prin
P(x) = a0 xm + a1 xm
Q(x) = b0 xn + b1 xn

1
1

+ a2 xm 2 +
+ b2 xn 2 +

unde a0 si b0 sunt nenule. Atunci:

+1; dac
a a0 > 0
j). lim P(x) =
;
1; dac
a a0 < 0
x!1
Pe scurt, lim P(x) = a0 1:
x!1
8
+1 dac
a a0 > 0,
>
>
<
1 dac
a a0 > 0,
jj). lim P(x) =
1
dac
a a0 < 0,
x! 1
>
>
:
+1 dac
a a0 < 0,
Pe scurt, lim P(x) = a0 ( 1)m :
x! 1

+ am -1 x + am
+ bn-1 x + bn ;

m
m
m
m

=
=
=
=

nr.
nr.
nr.
nr.

par
impar
;
par
impar

8
0;
dac
am<n
>
>
< a0 ;
dac
a
m=n
P(x)
b0
jjj). lim Q(x) =
x!1
+1;
dac
a
m
> n, a0 b0 > 0
>
>
:
1; dac
a m > n, a0 b0 < 0
P(y)
P(x)
= lim Q(y)
si se aplic
a rezultatul de la jjj).
jv). lim Q(x)
x! 1
xn
x =
b
x!1
m
vj). lim lnx n x
x!1

v). lim

y!1

0, 8n 2 Z, b > 1;

= 0, sau lim xn lnm x = 0, 8n, m 2 N.

x!0

n cele ce urmeaz
a, u(x) este o functie cu proprietatea
lim u(x) = 0 si u(x) 6= 0 pentru x 6= a.

x!a

sin x
x
tg x
lim
x!0 x

sin u(x)
u(x)
tg u(x)
lim
x!a u(x)

vjj). lim

= 1; lim

= 1;

vjjj).

= 1;

= 1;

x!0

x!a

1
x

jx). lim (1 + x) = e, lim (1 + u(x)) u ( x ) = e.

x!0

x). lim

x!0

ln (1 + x)
x

= 1;

x!a
+ u(x))
lim ln (1u(x)
x!a

= 1;

u(x)

1
= lnb; lim b u(x) 1 = lnb; b > 0, b
x
x!a
r
r
1
1
=
r; lim (1 + u(x))
= r; 8r
lim (1 + x)
x
u(x)
x!a
x!0

xj). lim

x!0

xjj).

6= 1;
2 R.

Problema 4
S
a se determine numerele reale a, b astfel ca dreapta de ecuatie
y = 3x + 2 s
a e asimptot
a spre +1 pentru gracul functiei
f : D ! R, f(x) =

j x2 1 j x
:
ax + b

Cu a si b astfel determinate, s
a se determine celelalte asimptote la
gracul functiei.

Rezolvare. Se stie c
a dreapta y = mx + n este asimptot
a
spre +1 pentru gracul functiei f dac
a si numai dac
a sunt
nite limitele
m = lim

x!1

f(x)
x ;

n = lim (f(x) mx).

x!1

10

Asimptota se numeste oblic

a cnd m 6= 0 si orizontal
a
cnd m = 0.
De asemenea, se stie c
a dreapta x = ; 2 R, este asimptot
a vertical
a la gracul functiei f dac
a si numai dac
a
este punct de acumulare pentru domeniul de denitie D
al functiei si cel putin una din limitele laterale lim f(x),
x%

lim f(x) este innit

a.

x&

Concret, n problem
a punem pentru nceput conditiile
lim

x!1

j x2 1 j x
x(ax + b)

j x2 1 j x
ax + b

= 3, lim

x!1

3x = 2.

n calculul acestor limite, tinem seama c

a ntr-o vecin
atate
a lui +1; avem j x2 1 j = x2 1. Ca urmare, conform
regulilor de calcul cu limite de functii,
j x2 1 j x
x!1 x(ax + b)

lim

lim

x!1

j x2 1 j x
ax + b

x2 1 x
x!1 x(ax + b)

= lim

x!1

a(x 2 1 x) x(ax + b)
a(ax + b)
x!1

De aici rezult
aa=

1
3

si b =

1
a

x2 1 x
ax + b

3x = lim

= lim

= 3,
1a x =

(a + b)
a2

= 2.

5
9:

Ca urmare, f : R n { 53 } ! R, f(x) =

j x2 1 j x
:
1
5
3x 9

Se constat
a cu usurinta c
a dreapta y = 3x + 2 este asimptot
a oblic
a la gracul functiei f si la 1: Apoi, din
lim f(x) =

x% 53

1 si lim5 f(x) = +1;

x& 3

avem c
a dreapta x = 35 este asimptot
a vertical
a de ambele
p
arti la gracul functiei f.

Observatii. 1. n general, o functie nu poate s

a admit
a att asimptot
a oblic
a ct si asimptot
a orizontal
a spre +1 (respectiv 1). Remarc
am faptul c
a pentru o functie dat
a, pot avea loc diverse situatii:
s
a existe asimptote oblice att spre +1 ct si spre 1 (distincte
sau nu),
11

 s
a existe asimptote orizontale att spre +1 ct si spre 1 (distincte sau nu),
s
a existe asimptot
a oblic
a spre +1 ct si asimptot
a orizontal
a spre
1 (sau invers),
s
a existe asimptot
a spre +1 dar s
a nu existe asimptot
a spre 1
(sau invers),
s
a nu existe asimptote att spre +1 ct si spre 1;
s
a existe sau s
a nu existe asimptote verticale n ecare din aceste
situatii.
n sfrsit, mai remarc
am faptul c
a asimptotele la gracul unei functii
se mai numesc, uneori, asimptotele functiei.
P(x)
; D ind
2. Pentru o functie rational
af: D
R ! R, f(x) = Q(x)
domeniul maxim de denitie, avem reguli simple n ceea ce priveste
existenta asimptotelor:
i). gracul lui f are asimptot
a orizontal
a (aceeasi spre +1 si spre
1) dac
a si numai dac
a polinoamele P si Q au grade egale; n acest
P(x)
caz, asimptota orizontal
a este y = n, unde n = lim Q(x)
:
x!1

ii). gracul lui f are asimptot

a oblic
a (aceeasi spre +1 si spre 1)
dac
a si numai dac
a grad P = 1 + grad Q; n acest caz, asimptota
oblic
a este y = mx + n, unde mx + n este ctul mp
artirii polinomului
P la polinomul Q.
iii). gracul lui f are asimptota vertical
a x = a dac
a si numai dac
a
Q(a) = 0.
3. n mod cu totul asem
an
ator, se poate introduce notiunea de curb
a
asimptot
a: curba C de ecuatie y = g(x) este curb
a asimptot
a c
atre
+1 ( 1) la gracul lui f dac
a lim (f(x) g(x)) = 0, respectiv
x!1

lim (f(x) g(x)) = 0. Este clar c

a n acest caz, putem vedea curba

x! 1

de ecuatie y = f(x) drept curb

a asimptot
a la gracul lui g.
3
Exemplu: gracul functiei f(x) = x x+ 1 admite curba asimptot
a
y = x2 , att spre +1 ct si spre 1:
P(x)
Se constat
a usor c
a gracul unei functii rationale f(x) = Q(x)
admite
2
drept curb
a asimptot
a o parabol
a de ecuatie y = ax + bx + c dac
a
si numai dac
a grad P = 2 + grad Q; n acest caz, ax2 + bx + c este
ctul mp
artirii polinomului P la polinomul Q.

12

Problema 5
S
a se studieze continuitatea8functiilor:
< x2 + x + 1,
;
a). f : R ! R, f(x) =
: 2
x 2x + ;
x3 ; dac
ax
b). h : R ! R, h(x) =
x2 ; dac
ax

dac
ax<
dac
ax=
dac
ax>
2 Q
2 RnQ

1
1 ;
1
:

Rezolvare. a). Avem n vedere Denitia 4.2.9, Teorema

4.2.5 si Exemplul 4.2.10. Pe ecare din intervalele deschise ( 1;1), (1,1), functia f este continu
a, ind functie
polinomial
a. R
amne de studiat continuitatea n punctul
x = 1. Avem
x2 + x + 1 = 3
f(x) = lim
f(1 0) = lim
x !1
x !1
x <1

x <1

f(1 + 0) = lim
f(x) = lim
x2 2x +
x !1
x !1
x >1

x <1

si f(1) = : Conditia de continuitate a lui f n punctul

x = 1 se scrie 3 = 1 = si ne d
a = 3 si = 4.
Tragem urm
atoarele concluzii:
pentru 6= 3 si 6= 4, f este continu
a pe R n {1}; punctul
x = 1 este punct de discontinuitate de speta ntia (vezi
Denitia 4.2.12); functia f nu este continu
a la stnga si
nici la dreapta n punctul x = 1.
pentru = 3 si 6= 4, f este continu
a pe R n {1}; punctul
x = 1 este punct de discontinuitate de speta ntia; n plus,
functia f este continu
a la stnga n punctul x = 1 dar nu
este continu
a la dreapta n acest punct.
pentru 6= 3 si = 4, f este continu
a pe R n {1}; punctul
x = 1 este punct de discontinuitate de speta ntia; n plus,
functia f este continu
a la dreapta n punctul x = 1 dar nu
este continu
a la stnga n acest punct.
pentru

= 3 si

= 4, functia f este continu

a pe R.

b). Deoarece functia h nu are ramurile denite pe subintervale ale lui R, nu se poate proceda ca mai sus. Deoarece
13

nu se stie n ce punct functia este continu

a, vom folosi Criteriul lui Heine privind limita unei functii ntr-un punct
(Teoremele 4.1.1, 4.1.2) si privind continuitatea unei functii ntr-un punct (Teorema 4.2.1). Fie deci a 2 R un punct
n care functia h este continu
a. Ca urmare, pentru orice
sir (xn ) de numere reale cu lim xn = a, avem lim h(xn ) =
h(a). Presupunem c
a a 2 Q. Fie sirul de numere irationale
(a + n ), convergent la a. Atunci, lim h(a + n ) = h(a)
ne d
a a2 = a3 : Dac
a a 2 R n Q, e un sir (x0n ) de numere
rationale convergent la a. Atunci, lim h(x0n ) = h(a) ne
2
a a3 = a2 : Tragem concluzia c
a dac
a
d
a lim x03
n = a ; adic
functia h este continu
a n punctul a 2 R, atunci a2 = a3
(adic
a a = 0 sau a = 1). De asemenea, mai tragem concluzia c
a dac
a a2 6= a3 ; atunci functia h nu este continu
a
n punctul a 2 R.
Demonstr
am c
a functia este continu
a n orice punct a 2
R pentru care a2 = a3 : Fie (xn ) un sir oarecare de numere
reale, astfel nct lim xn = a. Se poate ntmpla una din
situatiile:

sirul (xn ) are un num

ar nit de termeni rationali iar
ceilalti sunt irationali;
sirul (xn ) are un num
ar nit de termeni irationali iar
ceilalti sunt rationali;
sirul (xn ) are un num
ar innit de termeni rationali si
un num
ar innit de termeni irationali.
n prima situatie, prin eliminarea termenilor rationali,
sirul (xn ) are numai termeni irationali. Ca urmare, sirul
imagine (h(xn )) este sirul (x2n ) si evident, lim h(xn ) = a2 :
n a doua situatie, prin eliminarea termenilor irationali,
sirul (xn ) are numai termeni rationali. Ca urmare, sirul
imagine (h(xn )) este sirul (x3n ) si evident, lim h(xn ) = a3 :
n a treia situatie, sirul imagine (h(xn )) este format din
exact dou
a subsiruri (x3k n ) si (x2p n ), convergente la a3 re2
spectiv a : Cum a2 = a3 ; sirul imagine (h(xn )) este convergent (vezi Propozitia 3.1.5) si lim h(xn ) = a2 = a3 :

14

Deci, indiferent de situatie, lim h(xn ) = h(a). Functia h

este continu
a n orice punct a 2 R pentru care a2 = a3 :
Concluzia nal
a este aceea c
a functia h este continu
a n
punctele x = 0 si x = 1 si este discontinu
a n toate celelalte
puncte din R.

S
a preciz
am natura punctelor de discontinuitate ale lui h.
Fie deci a 2 R n {0,1}un astfel de punct. Fie (an ) un sir
de numere rationale si (bn ) un sir de numere irationale,
ambele convergente la a. Avem
lim h(an ) = lim a3n = a3 si lim h(bn ) = lim b2n = a2 .
Cum lim h(an ) 6= lim h(bn ), rezult
a c
a functia h nu are
limit
a n punctul a.
Asadar, punctele de discontinuitate ale functiei h sunt de
speta a doua.

Observatii. 1. Functiile elementare - polinomiale, rationale, trigonometrice, puteri reale, exponentiale - sunt continue pe domeniul lor
maxim de denitie; n general vorbind, domeniul maxim de denitie
al unei astfel de functii este e un interval (care poate chiar R) e
o reuniune nit
a de intervale deschise.
Cele mai simple functii neelementare sunt cele denite pe ramuri,
adic
a de forma functiilor f sau g de mai sus.
O functie neelementar
a aparte este functia modul,
j j : R ! R, x ! j x j;
a c
arei explicitare este
jxj=

x, dac
ax<0
:
x, dac
ax
0

Functia modul este continu

a pe R.
Operatiile de adunare, sc
adere, nmultire cu scalari, nmultire, mp
artire sau ridicare la putere efectuate cu functii continue conduc tot
la astfel de functii (vezi Teorema 4.2.3).
Exemple. 1 . Functiile ex + x2 , ex x2 ; x2 ex sunt continue pe R, ca
sum
a, diferenta respectiv produsul functiilor continue ex si x2 ;
15

2 : Functia xe 2 este continu

a pe D = ( 1; 0) [ (0,1) pentru c
a este
ctul a dou
a functii continue si numitorul nu se anuleaz
a pe D;
3 . Functia 2ex este continu
a pe R, ca produsul functiei continue ex
cu scalarul 2, sau ca produsul a dou
a functii continue: exponentiala
ex si functia constant
a
2.
ex
4 : Functia x2
este continu
a pe R, ca putere a dou
a functii continue;
x
5 : Functia x2e este continu
a pe (0,1), ca putere a dou
a functii continue; Trebuie observat
a diferenta, datorat
a domeniului de denitie
a functiei de la baz
a.
De asemenea, compunerea a dou
a functii continue este tot o functie
continu
a. (vezi Teorema 4.2.4).
De exemplu, functia f(x) = j x 2 j este continu
a pe R ca ind
compunerea g u a functiilor continue u(x) = x 2 si g(x) = j x j :
Mention
am faptul c
a operatiile de mai sus efectuate e cu functii
discontinue e cu functii discontinue si cu functii continue conduc e
la functii continue e la functii discontinue. Ilustr
am aceasta prin
cteva exemple.
1 : Fie f : R ! R, o functie discontinu
a ntr-un punct a. Este clar
c
a f + f = 2f este discontinu
a n punctul a, n timp ce f f = 0 este
continu
a pe R, ca ind o functie constant
a.
1, dac
ax 2 Q
2 : Functia u : R ! R, u(x) =
este discon1, dac
a x 2 RnQ
tinu
a n ecare punct din R. Functia f(x) = j u(x) j= 1 este continu
a
pe R.
Se vede de aici c
a din continuitatea functiei j g j nu rezult
a continuitatea functiei g.
a pe R si
3 : n acelasi timp, functia produs dintre o functie continu
o functie discontinu
a pe R poate continu
a pe R (ca n 0 u = 0) sau
discontinu
a pe R (ca n 1 u = u).
Mai reamintim c
a o functie continu
a comut
a cu luarea limitei, fapt
deja folosit pn
a acum de mai multe ori.
De asemenea, dac
a f si g sunt continue pe D, atunci functiile
max {f,g} : D ! R, x ! max {f(x),g(x)}
min {f,g} : D ! R, x ! min {f(x),g(x)}
sunt continue pe D.

16

n sfrsit, preciz
am c
a toate operatiile de mai sus se pot extinde la
un num
ar nit oarecare de functii.
2. Un punct a 2 D n care functia f : D ! R nu este continu
a se
numeste punct de discontinuitate pentru functie. Punctul de discontinuitate este de speta ntia dac
a functia are limite laterale nite n
acest punct. n caz contrar, punctul de discontinuitate este de speta
a doua (vezi Denitia 4.2.12).
Asadar, ntr-un punct de discontinuitate de speta ntia pentru o
functie, aceasta are limite laterale nite care ori sunt diferite ntre
ele, caz n care functia nu are limit
a n punct, ori sunt egale ntre ele,
caz n care functia are limit
a (nit
a) n punct, dar valoarea lor difer
a
de valoarea functiei n punct.
ntr-un punct de discontinuitate de speta a doua.pentru o functie,
aceasta ori are ambele limite laterale, dar una dintre ele este innit
a,
ori cel putin una din limitele laterale nu exist
a.
Dac
a punctul a este punct de discontinuitate de speta ntia pentru f
si dac
a f(a) = f(a + 0), atunci se spune c
a f este continu
a la dreapta
n acest punct (sau c
a a este punct de continuitate la dreapta pentru
f); similar, dac
a f(a) = f(a 0), atunci se spune c
a f este continu
a la
stnga n acest punct (sau c
a a este punct de continuitate la stnga
pentru f).
Se poate demonstra c
a discontinuit
atile unei functii monotone pe un
interval sunt numai de speta ntia (vezi n 4.1/4.1.5).
Cele spuse mai sus pot interpretate si din punct de vedere al continuit
atii ntr-un punct: dac
a pentru o functie f : D ! R si pentru un
punct a 2 D care este punct de acumulare bilateral pentru D (vezi
Denitia 4.1.8) exist
a f(a 0) si f(a + 0), atunci f este continu
a n a
dac
a si numai dac
a f(a 0) = f(a + 0) = f(a).
3. Se poate demonstra (n mod asem
an
ator ca la pct. c)) un rezultat
general:
Dac
a functiile f1 , f2 : R ! R sunt continue pe R, atunci functia
f : R ! R; f(x) =

f1 (x), dac
ax 2 Q
f2 (x), dac
a x 2 RnQ

este continu
a ntr-un punct a 2 R dac
a si numai dac
a f1 (a) = f2 (a).
Ca urmare, pentru o astfel de functie f, multimea punctelor de continuitate este {x 2 R j f1 (x) = f2 (x)}.

17

Problema 6
S
a se precizeze care dintre functiile
f : R ! R; f(x) = sin x + cos 2x,
n
gn : R ! R; gn (x) = x ; n 2 N;
este continu
a uniform.

Rezolvare. Avem n vedere Denitia 4.2.14.

a). Fie un
Avem

> 0 si x, y 2 R astfel nct j x y j < :

j f(x) f(y) j = j sinx + cos2x siny cos2y j

j sinx siny j + j cos2x cos2y j 3j x y j < 3 :
(s-a tinut cont de formulele trigonometrice
sin x sin y = 2 sin x

y
2

cos x

+ y
2

cos 2x cos 2y = 2 sin (x y) sin (x + y)

precum si de inegalitatea j sinx j
orice x 2 R).

j x j; valabil
a pentru

Acum, pentru " > 0 dat, alegem (") = 3" si atunci, dac
a
x, y 2 R, j x y j < ("), avem j f(x) f(y) j < ":

Conform Denitiei, functia f este uniform continu

a.

b). ncepem cu un caz simplu: n = 1. Evident, pentru

x, y 2 R avem
j g1 (x) g1 (y) j = j x y j,
de unde se vede c
a este sucient s
a alegem, pentru " > 0
dat, (") = ", pentru ca, dac
a x, y 2 R, j x y j < (")
s
a avem j g1 (x) g1 (y) j < ":

Conform Denitiei, functia g1 este uniform continu

a.
Pentru n

2 si m 2 N avem

18

j gn (m +

1
m)

=2

gn (m m1 ) j = m +

C1n mn 2

C3n mn 6

1 n
m

m m1

2n,

ceea ce arat
a c
a diferenta j gn (m + m1 ) gn (m m1 ) j
nu poate mai mic
a dect 1, chiar dac
a diferenta dintre
argumentele m + m1 si m m1 poate orict de mic
a.
Concluzia: functia gn ; n

2, nu este uniform continu

a

Observatie. Reamintim denitia "

a continuit
atii unei functii
reale de variabil
a real
a ntr-un punct (vezi Denitia 4.2.5, pct. 1):
functia f : D R ! R este continu
a n punctul a 2 D ()
8" > 0; 9 (",a)> 0 : 8x 2 D; jx - aj < =)j f(x) f(a) j < ":

Aici, depinde, ngeneral, de " si de punctul a: Independenta lui

de a nseamn
a un anume tip de continuitate a functiei f si anume
continuitatea uniform
a.
Asadar, denitia continuit
atii uniforme a unei functii reale de variabil
a real
a se reformuleaz
a astfel:
functia f : D R ! R este continu
a uniform pe D ()
8" > 0; 9 (")> 0 : 8x, y 2 D; j x - y j < =)j f(x) - f(y) j < ":
(vezi Denitia 4.2.14). Evident, o functie continu
a uniform pe D este
continu
a n ecare punct din D (adic
a pe D). S
a mai remarc
am c
a
proprietatea de continuitate a unei functii ntr-un punct este local
a,
depinznd doar de valorile ei ntr-o vecin
atate a punctului, iar proprietatea de continuitate uniform
a a unei functii pe o multime este
global
a, depinznd de valorile ei pe ntreaga multime.
Operatiile de adunare, sc
adere, nmultire cu scalari efectuate cu functii
continue uniform pe o multime conduc tot la astfel de functii. De
asemenea, compunerea a dou
a functii continue uniform este tot o
astfel de functie. Justicarea acestor armatii este imediat
a.
Functia g2 (x) = x2 de mai sus arat
a c
a produsul a dou
a functii continue uniform nu este n mod obligatoriu tot o astfel de functie.
De altfel, exemple simple arat
a c
a operatiile de nmultire, mp
artire
sau ridicare la putere efectuate cu functii continue uniform nu conduc,
n general, tot la astfel de functii.

19

Se poate constata cu usurinta c

a produsul a dou
a functii continue
uniform si m
arginite este tot o functie continu
a uniform. Dac
a una
din functii nu este m
arginit
a, functia produs s-ar putea s
a nu e
continu
a uniform, dup
a cum se poate vedea din urm
atorul
Exemplu. Functia f(x) = xsinx nu este continu
a uniform pe R. ntradev
ar aceasta rezult
a din identitatea f(2n + h) f(2n h) =
4n sinh si rationnd prin reducere la absurd.
Tot functia g2 (x) = x2 de mai sus arat
a c
a functiile continue pe o
multime nu sunt n mod obligatoriu si continue uniform pe multimea
respectiv
a. Sunt cunoscute c
ateva rezultate simple n leg
atur
a cu
continuitatea uniform
a a unei functii continue pe o multime:
1 : Teorema lui Cantor: Orice functie f : D
R ! R, continu
a pe
multimea compact
a D, este continu
a uniform pe D (vezi Teorema
4.2.10).
2 : Orice functie f : R ! R, continu
a si periodic
a, este continu
a
uniform pe R.
3 : Orice functie f : ( ; ) ! R, continu
a si care are limitele nite
lim f(x), lim f(x), este continu
a uniform pe ( ; ). Aici, , pot
x&

x%

nite sau innite.

4 : Orice functie f : I R ! R, lipschitzian
a, este continu
a uniform
pe intervalul I. n particular, dac
a f este derivabil
a pe I cu exceptia
eventual
a a unui num
ar nit de puncte si derivata f0 este m
arginit
a,
atunci f este continu
a uniform pe I.
S
a justic
am aceste armatii.
1 : Demonstratia Teoremei se aa n 4.2/4.2.6.
2 : Ideea de demonstratie este urm
atoarea: e T > 0 perioada principal
a a functiei. Pe intervalul [0,2T], functia f este continu
a uniform,
conform teoremei lui Cantor. Pentru " > 0 dat, e (") < T din
denitia continuit
atii uniforme. Se arat
a c
a acest (") este cel c
autat
pentru probarea continuit
atii uniforme a functiei f pe R.
3 . Consider
am mai nti cazul particular n care si sunt nite.
Fie F prelungirea prin continuitate a functiei f la intervalul [ ; ].
Teorema lui Cantor ne asigur
a c
a F este continu
a uniform pe [ ; ].
Acum este clar c
a f este continu
a uniform pe ( ; ).
n cazul general pentru si , avnd n vedere denitia "
a limitei unei functii ntr-un punct (Denitia 4.1.4), Criteriul lui CauchyBolzano (Teorema 4.1.3) si Teorema lui Cantor, se demonstreaz
a continuitatea uniform
a a lui f pe ( ; ).

20

4 : Pentru prima parte, vezi Propozitia 4.2.2. n cazul particular

considerat, cu Teorema lui Lagrange se arat
a c
a f este lipschitzian
a
pe intervalul I.
Se poate demonstra cu usurinta c
a orice functie continu
a uniform pe
un interval I transform
a o submultime m
arginit
a a lui I tot ntr-o
multime m
arginit
a.
Alte am
anunte n leg
atur
a cu functiile continue uniform se pot g
asi
n 4.2/4.2.4 4.2.6.

Problema 7
S
a se arate c
a functia f : R ! R, f(x) = x3 2 x + 1, este m
arginit
a
pe ecare interval compact [a,b]
R dar nu este m
arginit
a pe nici
un interval necompact de forma ( 1;b] sau [a,+1).

Rezolvare. Avem n vedere denitia unei functii m

arginite dat
a n Denitia 1.3.4. De asemenea, avem n vedere
Propozitia 1.3.4.
Pentru ecare x din intervalul compact [a,b] avem j x j
max{j a j; j b j} = r si ca urmare,
j f(x) j = j x3 2 x+1 j

j x j3 + 2j x j + 1

r3 +2r+1

ceea ce arat
a c
a functia f este m
arginit
a pe [a,b].
Pentru ecare n 2 N, n

2, pentru x

maxfa,ng avem

f(x) = x3 2 x + 1 = x(x2 2) + 1

n + 1,

ceea ce arat
a c
a functia f nu este m
arginit
a superior pe
intervalul [a,+1). Ca urmare, functia f nu este m
arginit
a
pe intervalul [a,+1).
Pe de alt
a parte, functia f este minorat
a (sau m
arginit
a
inferior) pe [a,+1). ntr-adev
ar, deosebim dou
a cazuri:
i). Cazul a < 2. Pe intervalul [a,2] functia f este m
arginit
a,
deci minorat
a, conform teoremei lui Weierstrass (vezi Corolarul 4.2.4). Pe intervalul [2,1), f este minorat
a, pentru
c
a avem 1
f(x) pentru x
2. Asadar, functia f este
minorat
a pe intervalul [a,1).
21

ii). Cazul a 2. Ca si mai sus, f este minorat

a pe [a,1)
pentru c
a avem 1 f(x) pentru x a.
Concluzia este c
a pe intervalul [a,1), functia f este minorat
a dar nu este majorat
a.
n mod asem
an
ator se arat
a c
a pe intervalul ( 1;b] functia
f nu este minorat
a dar este majorat
a.

Observatie. Exemple simple arat

a c
a, n general, o functie continu
a
f : I
R ! R nu este m
arginit
a pe intervalul I. n cazul n care
intervalul I este un interval compact, I = [a,b], are loc binecunoscuta
teorem
a fundamental
a a lui Weierstrass privind m
arginirea functiilor:
Orice functie continu
a pe un interval compact este m
arginit
a si si
atinge marginile. Asadar, exist
a cel putin dou
a puncte x1 si x2 n
intervalul compact [a,b] astfel nct
f(x1 ) = inf

x2[a,b]

f(x)

f(x)

sup f(x) = f(x2 ), 8x 2 [a,b]

x2[a,b]

Punctele x1 si x2 sunt puncte de minim absolut pentru functia f: x1

este punct de minim absolut pentru f iar x2 este punct de maxim
absolut pentru f.
Reamintim c
a, n general, numerele
m = inf f(x) = inf f(I), M = sup f(x) = sup f(I)
x2I

x2I

se numesc marginile functiei f pe multimea I.

Diverse propriet
ati ale marginilor unei functii se pot g
asi n Propozitia
1.3.5.
Sunt cunoscute c
ateva rezultate simple n leg
atur
a cu m
arginirea unei
functii continue pe o multime:
1 : Fie f : [a,b) ! R, continu
a si astfel nct lim f(x) este nit
a.
x!b

Atunci, f este m
arginit
a si si atinge cel putin una din margini. Aici,
b poate nit sau +1:
Similar, dac
a f : (a,b] ! R este continu
a si astfel nct lim f(x) este
x!a
nit
a, atunci avem aceeasi concluzie. Aici, a poate nit sau 1:
De asemenea, dac
a f : (a,b) ! R este continu
a si astfel nct
lim f(x) = lim f(x) 2 R, atunci avem aceeasi concluzie. Aici, a
x!a

x!b

si b pot nite sau nu. Facem precizarea c

a dac
a limitele nu sunt
egale, dar sunt nite, atunci functia este doar m
arginit
a.
Exemplu. Fiecare din functiile
22

f : [0,1) ! R;
f(x) = x +x 1 ;
x
g : ( 1; 1] ! R; g(x) = 2 ,
h : R ! R;
h(x) = arctg j x j ,
ilustreaz
a cele de mai sus.
Pe de alt
a parte, functia u : R ! R; u(x) = arctg x, este continu
a,
are limite nite la capetele lui R dar nu si atinge marginile. Aceasta
arat
a c
a cerinta ca limitele s
a e egale este esential
a. Se constat
a c
a
functia este m
arginit
a pe R.
Justicarea acestor armatii este imediat
a, dac
a se are n vedere
Denitia 4.1.4 a limitei unei functii ntr-un punct si Teorema lui
Weierstrass de mai sus.
2 : Fie f : R ! R, continu
a si periodic
a. Atunci, f este m
arginit
a si
si atinge marginile.
Justicarea este imediat
a. Facem precizarea c
a functia si atinge
marginile de o innitate de ori, cel putin cte o dat
a n ecare interval
[nT,(n + 1)T], n 2 Z, unde T > 0 este o perioad
a a functiei.
3 : Fie f : D ! R, lipschitzian
a. Atunci, f transform
a orice submultime m
arginit
a a lui D tot ntr-o multime m
arginit
a.
n particular, dac
a f este derivabil
a pe un interval I cu exceptia eventual
a a unui num
ar nit de puncte si derivata f0 este m
arginit
a, atunci
f este m
arginit
a pe ecare subinterval m
arginit al lui I.
Justicarea este imediat
a.
4 : Fie g : [a,b] ! R, o functie monoton
a, nu neap
arat continu
a.
Atunci, g este m
arginit
a si si atinge marginile. Mai precis, dac
ag
este cresc
atoare, marginile ei sunt m = g(a) si M = g(b) iar dac
a
este descresc
atoare, marginile ei sunt m = g(b) si M = g(a). Asadar,
marginile unei functii monotone se ating n capetele intervalului.
Dac
a g este monoton
a pe intervalul deschis (a,b), atunci ea este
m
arginit
a - f
ar
a s
a-si ating
a marginile - dac
a si numai dac
a este
m
arginit
a pe cte o vecin
atate a capetelor intervalului.
Justic
arile sunt imediate.

Problema 8
1. S
a se stabileasc
a semnul functiei
f(x) = 1 + sin2 x cos2 x + sin 2x

23

pe domeniul s
au maxim de denitie.
2. S
a se stabileasc
a num
arul r
ad
acinilor reale ale ecuatiei
x4 + 3x2 + 2px 1 = 0, p 2 R ind dat.

Rezolvare. 1). Domeniul maxim de denitie al functiei

f este R. Functia f este continu
a pe R, ind o sum
a de
astfel de functii. Pentru x 2 R avem f(x) = sin2 x cos2 x
+ (sinx + cosx)2 = 2sinx(sinx + cosx). Deoarece functia
f este 2
periodic
a, este sucient s
a stabilim semnul
s
au pe intervalul [0,2 ]. Functia f se anuleaz
a pe acest
interval n punctele x date de ecuatiile sinx + cosx = 0,
sinx = 0. Aceste puncte sunt 34 ; 74 respectiv 0, ; 2 :
Avnd n vedere faptul c
a o functie continu
a are semn
constant pe orice interval pe care nu se anuleaz
a, rezult
a
urm
atorul tablou de semne:
nx
2 sin x
sin x + cos x
f(x)

j 0
j 0 +
j + +
j 0 +

3
4

+
0
0

7
4

0
0

0
0

2
0
:
+ +
0

Explic
am cum s-a stabilit n tablou semnul factorului h(x)
= sinx + cosx. Am stabilit c
a zerourile lui h din intervalul [0,2 ] sunt 34 si 74 : Functia h este continu
a
pe [0,2 ]. Ca urmare, pe ecare din intervalele [0, 34 ),
( 34 ; 74 ), ( 74 ; 2 ], h are semn constant. Este clar, h( 2 )
= +1 d
a semnul pe primul interval, h( ) = 1 d
a semnul pe al doilea interval iar h(2 ) = +1 d
a semnul pe
al treilea interval. Cele trei semne se trec n tablou, n
locurile cuvenite.
2). Fie f : R ! R, f(x) = x4 + 3x2 + 2px 1. Avem f(0)<0
si lim f(x) = +1; exist
a deci puncte x1 sucient de mari
x!1

astfel nct f(x1 ) > 0. Conform Teoremei de intersectie a

lui Cauchy, exist
a cel putin un c1 2 (0,x1 ) astfel nct f(c1 )
= 0. Analog, din lim f(x) = +1; exist
a cel putin un c2
x! 1

< 0 astfel nct f(c2 ) = 0. n concluzie, ecuatia dat

a are
cel putin dou
a r
ad
acini reale. Fiind ecuatie cu coecienti
reali de grad par, ea poate avea numai un num
ar par de
24

r
ad
acini reale. Presupunem c
a ecuatia f(x) = 0 are patru
r
ad
acini reale. Conform teoremei lui Rolle, ecuatia f0 (x)
= 0 are cel putin trei r
ad
acini reale. Analog, ecuatia f00 (x)
= 0 are cel dou
a r
ad
acini reale. Dar f00 (x) = 12x2 + 6 si
acest polinom nu are r
ad
acini reale. Contradictia arat
a
c
a presupunerea f
acut
a este fals
a. n concluzie, ecuatia
dat
a are exact dou
a r
ad
acini reale.
Altfel, folosim Metoda grac
a. Ecuatia se poate scrie sub
forma x4 + 3x2 = 1 2px. Reprezentnd grac functiile
u(x) = x4 + 3x2 si v(x) = 1 2px n acelasi sistem de
coordonate xOy, se poate trage concluzia c
a ecuatia dat
a
are exact dou
a r
ad
acini reale.

Observatie. n rezolvarea primei p

arti a problemei s-a folosit urm
atorul rezultat:
O functie f : I ! R, continu
a pe intervalul I si care nu se anuleaz
a n
nici un punct al intervalului, are semn constant pe intervalul I.
Demonstratia se bazeaz
a pe urm
atoarea Lem
a, util
a n rezolvarea
diferitelor probleme dar si n demonstrarea altor rezultate teoretice.
Ea mai poart
a si denumirea de Teorema de intersectie a lui Cauchy:
Dac
a f : [a,b] ! R este o functie continu
a si f(a) f(b) < 0, atunci
exist
a cel putin un punct c 2 (a,b) astfel nct f(c) = 0.
Demonstratia Lemei: Presupunem f(a) < 0, cazul contrar tratnduse n mod asem
an
ator. Fie multimea A = {x 2 [a,b] j f(x) 0} care,
evident, este nevid
a si m
arginit
a. Conform cu Axioma lui CantorDedekind (vezi Denitia 1.3.2), exist
a = supA. Din Denitia 1.2.6
rezult
a c
a 2 [a,b]. Vom ar
ata c
a poate luat drept c din enuntul
Lemei. n primul rnd, din f(a) < 0 si din continuitatea lui f n
punctul a, exist
a o vecin
atate U a lui a astfel nct f(x) < 0 pentru
x 2 U \ [a,b]. n al doilea rnd, din f(b) > 0 rezult
a la fel c
a exist
a
o vecin
atate V a lui b astfel nct f(x) > 0 pentru x 2 V \ [a,b].
De aici, tragem concluzia c
a punctul apartine intervalului deschis
(a,b). Acum, avem dou
a posibilit
ati: 2 A sau 2
= A. Dac
a 2 A,
atunci f( ) 0. Presupunem c
a f( ) < 0. Din continuitatea lui f n
punctul ; exist
a o vecin
atate W = ( r, + r) a lui astfel nct
f(x) < 0 pentru orice x 2 W \ [a,b]. Deci, exist
a puncte x > din A
astfel nct f(x) < 0, ceea ce contrazice denitia lui . R
amne deci
f( ) = 0.

25

Dac
a 2
= A, atunci f( ) > 0. Din Propozitia 1.3.1, pentru ecare n
1
: Principiul clestelui
2 N, exist
a xn 2 A astfel nct
n < xn
ne d
a lim xn = : Criteriul lui Heine (Teorema 4.2.1) ne d
a lim f(xn )
= f( ). Din xn 2 A, rezult
a f(xn ) 0 si ca urmare, f( ) 0, ceea ce
contrazice faptul c
a f( ) > 0. Asadar, 2
= A nu poate avea loc.
Asadar, avem f( ) = 0 si lund c = ; demonstratia Lemei este
ncheiat
a.
Demonstratia rezultatului enuntat. Prin reducere la absurd. Presupunem c
a functia f nu are semn constant pe I. Atunci, exist
a dou
a
puncte a < b din I astfel nct f(a) si f(b) au semne contrare. Lema
tocmai demonstrat
a ne d
a un punct c 2 (a,b) cu f(c) = 0, ceea ce
contrazice ipoteza asupra lui f. Asadar, presupunerea f
acut
a este
fals
a.
R
amne adev
arat c
a functia f are semn constant pe I si demonstratia
este ncheiat
a.
n general vorbind, a stabili semnul unei functii revine la a indica submultimile din domeniul s
au de denitie pe care functia este pozitiv
a,
negativ
a sau se anuleaz
a. Practic, se procedeaz
a astfel:
p1 : se determin
a toate zerourile a1 < a2 < ... < an < ...ale functiei
continue f din intervalul I (zero al functiei f nseamn
a o r
ad
acin
aa
ecuatiei f(x) = 0)
p2 : se stabileste semnul lui f n ecare din intervalele (a1 ,a2 ), (a2 ,a3 ),
...(prin alegerea a cte unui punct b din ecare interval, semnul lui
f(b) este semnul lui f pe intervalul respectiv).
Revenim la Lem
a, dnd o interpretare geometric
a a ei. Gracul
functiei f este Gf = {(x,y) 2 R2 j x 2 I, y = f(x)} si poate v
azut
ca ind curba de ecuatie (explicit
a) y = f(x) - vezi 5.9/5.9.1. n
conditiile Lemei, gracul lui f intersecteaz
a axa Ox n punctul (c,0).
De aici, numele de Teorema de intersectie a lui Cauchy.
n rezolvarea celei de a doua p
arti a problemei s-au folosit urm
atoarele
rezultate, n fapt dou
a generaliz
ari imediate ale Lemei:
i). Fie f, g : [a,b] ! R dou
a functii continue astfel nct f(a) < g(a)
si f(b) > g(b). Atunci, exist
a cel putin un punct c 2 (a,b) astfel nct
f(c) = g(c).
ntr-adev
ar, se aplic
a Lema functiei ajut
atoare h = f g.
ii). Dac
a f : (a,b) ! R este o functie continu
a si f(a + 0) f(b 0)
< 0, atunci exist
a cel putin un punct c 2 (a,b) astfel nct f(c) = 0.
Aici, a si b pot nite sau nu.

26

ntr-adev
ar, din denitia limitelor laterale se deduce c
a exist
a puncte
a0 > a si b0 < b, sucient de apropiate de a si respectiv b, astfel nct
f(a0 ) si f(b0 ) au acelasi semn cu f(a + 0) si respectiv f(b 0). Aplicnd
Lema pe intervalul [a0 ,b0 ], rezult
a concluzia.
Facem precizarea c
a att n Lem
a ct si n aceast
a ultim
a generalizare
a sa, dac
a functia este strict monoton
a, atunci punctul c este unic.

Problema 9
Se d
a functia f : [a,1) ! R, f(x) = x4 3x2 + 2. Se cere:
a). S
a se determine a > 0, minim posibil, astfel nct functia
f s
a e injectiv
a;
p
p
a se arate c
a
b). Pentru a = 26 ; e I = [ 26 ; 1) si J = f(I). S
f : I ! J este inversabil
a si c
a inversa sa f 1 este continu
a pe J;
c). S
a se determine f 1 n cazul anterior si s
a se verice faptul
c
a este continu
a pe J.

Rezolvare. a). Se stie c

a pentru o functie continu
a
pe un interval I, injectivitatea este echivalent
a cu stricta
monotonie. Deoarece functia polinomial
a f este continu
a,
trebuie s
a determin
am a > 0, minim posibil, astfel nct
2 2
functia f s
a e strict monoton
a. Cum
p f(x) = x (x 3) +
2 este strict cresc
atoare pentru x
3; rezult
a c
a trebuie
s
a determin
am a > 0, minim posibil, astfel nct functia f
s
a e strict cresc
atoare pe [a,1). Avem n vedere functia
de gradul al doilea g(t) = t2 3t + 2, care este strict
3
cresc
atoare pentru t
2:
Asadar, din x > y

a trebuie s
a rezulte f(x) > f(y). Din

x4 3x2 > y4 3y2 () (x2 y2 )(x2 + y2 3) > 0 ()

() x2 + y2 3 > 0,
3
se vede c
a este sucient ca y2
a se verice
2 pentru ca s
conditia. Aceasta nseamn
a s
a lu
am a2 = 32 :
q
Presupunem c
a acest a = 32 nu este minim posibil pentru a se verica conditia de mai sus. Fie q
atunci a cel

c
autat si x si y astfel nct a
27

y < x <

3
2:

Atunci,

inegalitatea f(x) > f(y) ne d

a x2 + y2 3 > 0, ceea ce
este imposibil.
n concluzie, a > 0, minim
q posibil, astfel nct functia f
s
a e injectiv
a este a = 32 :

b). S
i de data aceasta folosim un rezultat fundamental
privind functiile continue, rezultat care l completeaz
a pe
cel anterior:
Fie f o functie continu
a pe un interval I si J = f(I).
Atunci, functia f : I ! J este bijectiv
a dac
a si numai
dac
a este strict monoton
a si n acest caz, functia invers
a
f 1 : J ! I este continu
a si strict monoton
a.
1

Mention
am faptul c
a monotonia lui f
ca monotonia lui f.

este n acelasi sens

Acum rezolvarea este simpl

a. Func
tia f este continu
a si
p
6
strict monoton
a pe intervalul I = [ 2 ; 1) si ca urmare,
f : I ! J este bijectiv
a, deci inversabil
a, conform Propozitiei 1.2.1; n plus, inversa sa f 1 este continu
a pe J.
c). Conform cu Remarca 1.2.4, functia invers
a f
denit
a prin
f

: J ! I, f

este

(y) = x () f(x) = y.

Conform unui alt rezultat remarcabil privind functiile continue, J = f(I) estepun interval. Deoarece f este strict
cresc
atoare pe I = [ 26 ; 1), avem c
a
J = [f(

6
lim
2 ), x!1

Asadar, pt. y 2 J = [
4

f(x)) = [

1
4 ; 1),

1
4 ; 1).

rezolv
am ecuatia f(x) = y.

Ecuatia devine x 3x + 2 y = q
0 si are r
ad
acinile date
p

4y + 1
3
4y + 1
de x2 = 3
si sunt x =
: Din cele
2
2
patru r
ad
acini, convine aceeaqcare este n intervalul I. Se

constat
a cu usurinta c
ax=
p

3+

4y + 1
2

2 I.
q

Asadar, f 1 : [ 14 ; 1) ! [ 26 ; 1), f 1 (y) = 3 + 24y + 1 :

Este clar c
a f 1 este continu
a pe [ 14 ; 1), ca o compunere
28

de functii continue: functia polinomial

a de gradul nti si
functia radical (ca functie invers
a a functiei putere x2 ) vezi Teorema 4.2.4.
Se veric
a astfel rezultatul g
asit mai sus.

Observatie. Demonstr
am rezultatele fundamentale folosite n rezolvarea problemei (si altele). Primul grup de rezultate se refer
a la
Proprietatea valorilor intermediare sau Proprietatea lui Darboux.
Intuitiv, functiile reale continue trec de la o valoare la alta lund
toate valorile intermediare. Se va vedea c
a aceast
a proprietate nu
este ns
a specic
a functiilor continue.
Reamintim urm
atoarea Denitie: Fie I
R un interval. Se spune
c
a o functie f : I ! R are Proprietatea lui Darboux (sau Proprietatea valorilor intermediare) pe intervalul I dac
a pentru orice dou
a
puncte x1 < x2 din I si oricare ar num
arul cuprins ntre f(x1 ) si
f(x2 ), exist
a cel putin un punct c 2 (x1 ,x2 ) astfel nct f(c) = sau,
echivalent, dac
a transform
a orice subinterval al lui I ntr-un interval.
Geometric vorbind, aceasta revine la aceea ca orice dreapt
a y =
situat
a ntre dreptele y = f(x1 ) si y = f(x2 ), intersecteaz
a gracul lui
f cel putin ntr-un punct cu abscisa c cuprins
a ntre x1 si x2 :
Are loc urm
atoarea proprietate: Orice functie continu
a pe un interval are Proprietatea valorilor intermediare (sau Proprietatea lui
Darboux) pe acel interval.
Cu alte cuvinte, Orice functie continu
a pe un interval transform
a
orice subinterval ntr-un interval. (sau, mai putin riguros, O functie
continu
a transform
a un interval tot ntr-un interval.).
ntr-adev
ar, e deci f : I ! R o functie continu
a pe intervalul I.
Fie dou
a puncte oarecare x1 < x2 din I si e num
arul cuprins ntre
f(x1 ) si f(x2 ), altfel arbitrar. Fie functia ajut
atoare ' : I ! R denit
a
prin '(x) = f(x) ; care este n mod evident continu
a. Se constat
a
c
a '(x1 ) '(x2 ) < 0. Conform Teoremei de intersectie a lui Cauchy,
exist
a cel putin un punct c 2 (x1 ,x2 ) astfel nct '(c) = 0, adic
a
f(c) = ; ceea ce ncheie demonstratia.
Subliniem faptul c
a nu numai functiile continue au Proprietatea lui
Darboux. De exemplu, functia
f : R ! R, f(x) =

sin x1 , dac
ax =
6 0
;
0,
dac
ax = 0

29

nu este continu
a pe R; dar are Proprietatea lui Darboux pe R.
ntr-adev
ar, n primul rnd se vede usor c
a n punctul x = 0 functia
f are o discontinuitate de speta a doua, iar n rest este continu
a (vezi
Exemplul 4.2.7 si Teorema 4.2.4).
n al doilea rnd, e dou
a puncte oarecare x1 < x2 din I si e num
arul
cuprins ntre f(x1 ) si f(x2 ), altfel arbitrar. Dac
a x1 < x2 < 0 sau
dac
a 0 < x1 < x2 ; atunci f este continu
a pe [x1 ,x2 ] si ca urmare,
exist
a cel putin un punct c 2 (x1 ,x2 ) astfel nct f(c) = : Fie acum
cazul contrar, adic
a x1 < x2 = 0 sau 0 = x1 < x2 sau x1 < 0 < x2 .
Ne situ
am n primul caz, celelalte tratndu-se la fel. Fie num
arul
cuprins ntre f(x1 ) si f(0) = 0. Ca urmare, ecuatia sin x1 = are
1
solutiile xn = (1) n arcsin
tiile xn cu
+ n ; n 2 Z. Dintre acestea, solu
n negativ si mare n modul se aa situate n intervalul (x1 ; 0). Ca
urmare, f(xn ) = :
Asadar, indiferent de situatie, exist
a cel putin un punct c 2 (x1 ,x2 )
astfel nct f(c) = : Armatia f
acut
a este justicat
a.
Facem cteva preciz
ari: Dac
a I este un interval, atunci el poate
avea una din formele [a,b], (a,b), [a,b), (a,b], [a,1); (a,1), ( 1;a),
( 1;a], ( 1; 1). Ca urmare, J = f(I) are, evident, tot una din
aceste forme, dar nu neap
arat aceeasi ca I. Exist
a un singur caz n
care, n general vorbind, I si J au aceeasi form
a: cazul I = [a,b].
ntr-adev
ar, functia continu
a f : [a,b] ! R este m
arginit
a si si atinge
marginile m si M, conform teoremei lui Weierstrass. Ca urmare,
J = f([a,b]) = [m,M]. Alte mici am
anunte n acest caz: dac
a f este si
cresc
atoare, atunci f([a,b]) = [f(a),f(b)] iar dac
a este si descresc
atoare,
atunci f([a,b]) = [f(b),f(a)].
n general, dac
a f nu si atinge marginile m si M pe I, atunci f(I) =
(m,M), sau [m,M) sau (m,M], dup
a caz.
Pe de alt
a parte, dac
a J = [ ; ] este un compact dat, exemple simple
de functii f arat
a c
a I poate de oricare din formele de mai sus.
Cu ajutorul celor spuse mai sus, se poate determina multimea
valorilor unei functii continue sau se poate stabili surjectivitatea unor
functii elementare.
De exemplu, functia continu
a f : R ! R, f(x) = cosx ia toate valorile
dintre 1 si +1. Ca urmare, f(R) = [1,+1] este multimea valorilor
functiei f. Se mai poate spune c
a functia
f : R ! [1,+1], f(x) = cosx,

30

este surjectiv
a.
Nu trebuie uitat
a metoda grac
a. Gracul functiei continue f ajut
a
la determinarea imaginilor J = f(I).
Alte propriet
ati ale functiilor cu Proprietatea lui Darboux:
1 : Dac
a functia f : I ! R; I interval din R; are Proprietatea lui
Darboux si dac
a n punctele a, b 2 I, a 6= b, f(a) si f(b) au semne
contrare, atunci exist
a cel putin un punct c cuprins ntre a si b n
care functia se anuleaz
a: f(c) = 0. Reamintim c
a pentru functiile
continue, aceast
a proprietate se numeste Teorema de intersectie a lui
Cauchy.
2 : Dac
a functia f : I ! R; I interval din R; are Proprietatea lui
Darboux si nu se anuleaz
a n nici un punct din I, atunci ea p
astreaz
a
un acelasi semn pe ntreg intervalul I.
Demonstratiile acestor propriet
ati sunt imediate.
3 : Dac
a functia f : I ! R; I interval din R; are Proprietatea lui
Darboux si dac
a exist
a una din limitele laterale ntr-un punct a 2 I,
atunci ea este egal
a cu f(a).
Demonstr
am prin reducere la absurd. Presupunem c
a exist
a limita
f(a - 0) = ` < f(a). Fie cuprins ntre ` si f(a). Din Denitia 4.1.1 si
din Remarca 4.1.9, exist
a a0 < a astfel nct, pentru x 2 (a0 ,a) avem
f(x) < : Deoarece f are Proprietatea lui Darboux, exist
a cel putin
un punct y 2 (x,a) astfel nct f(y) = ; ceea ce contrazice denitia
lui a0 : Analog dac
a ` > f(a) sau dac
a exist
a f(a + 0).
O consecinta imediat
a a acestei propriet
ati este aceea c
a orice functie
care are Proprietatea lui Darboux nu are nici un punct de discontinuitate de speta ntia.
Al doilea grup de rezultate se refer
a la Inversarea functiilor continue.
n acest sens, are loc urm
atoarea proprietate: Fie f o functie continu
a
pe un interval I si e J = f(I). Functia f : I ! J este bijectiv
a dac
a
si numai dac
a este strict monoton
a si n acest caz, functia invers
a
f 1 : J ! I este continu
a si strict monoton
a (n acelasi sens cu f).
n demonstratie, folosim urm
atoarele dou
a Leme, importante si prin
ele ns
asi (ca propriet
ati ale functiilor monotone sau ale functiilor cu
Proprietatea lui Darboux).
Lema 1. Orice functie monoton
a si surjectiv
a f : D ! J, J = interval,
este continu
a pe D.
Demonstratie. Presupunem c
a f este cresc
atoare. Fie a 2 D un punct
oarecare si e b = f(a). Folosim Denitia 4.2.1 cu vecin
at
ati a unei

31

functii continue ntr-un punct. Deosebim dou

a cazuri: b este interior
lui J sau coincide cu unul din capetele lui J.
i). b este interior lui J. Fie V 2 V(b). Atunci exist
a < din R
astfel nct b 2 ( ; ) [ ; ] f(D) \ V. Exist
a 0 ; 0 2 D astfel
nct = f( 0 ) si = f( 0 ). Deoarece f este cresc
atoare, rezult
a c
a
0
< a < 0 : Fie atunci U = ( 0 ; 0 ) 2 V(a). Pentru orice x 2 U \ D
avem f(x) 2 [ ; ] V. Deci, f este continu
a n punctul a.
ii). b este cap
atul din stnga a lui J. Deci, b
f(x) pentru x 2 D.
Fie V 2 V(b) si 2 f(D) \ V astfel nct b < : Atunci exist
a 02
0
0
0
0
D astfel nct = f( ) si a < : Fie
2 D astfel nct
< a si
e U = ( 0 ; 0 ) 2 V(a). Atunci, pentru orice x 2 U \ D avem f(x) 2
(f( 0 ),f( 0 )) = [b, ) V. Asadar, f este continu
a n punctul a.
Dac
a b este cap
atul din dreapta a lui J, demonstratia se face analog.
Dac
a f este descresc
atoare, se procedeaz
a asem
an
ator.
Lema 2. Dac
a functia f : I ! R; I interval din R; are Proprietatea
lui Darboux si este injectiv
a, atunci f este strict monoton
a.
Demonstratie. Prin reducere la absurd. Presupunem c
a f nu este nici
strict cresc
atoare, nici strict descresc
atoare pe I Aceasta nseamn
a c
a
exist
a trei puncte x < y < z din I astfel nct f(x) > f(y) si f(y) <
f(z) sau f(x) < f(y) si f(y) > f(z). Ne situ
am n primul caz, cel
alalt
tratndu-se asem
an
ator. Fie un num
ar cuprins ntre min {f(x),f(z)}
si f(y). Deoarece f are Proprietatea lui Darboux, exist
a c1 cuprins
ntre x si y astfel nct f(c1 ) = si exist
a c2 cuprins ntre y si z
astfel nct f(c2 ) = : Avem deci f(c1 ) = f(c2 ) si cum f este injectiv
a,
rezult
a c1 = c2 ; ceea ce este imposibil. Contradictia arat
a c
a f este
strict monoton
a.
Trecem la demonstratia propriet
atii de mai sus.
Necesitatea. Asadar, avem o functie continu
a si bijectiv
a f : I ! J.
Trebuie s
a demonstr
am c
a f este strict monoton
a si c
a functia invers
a
f 1 : J ! I este continu
a si strict monoton
a (n acelasi sens cu f).
Deoarece f este continu
a, ea are Proprietatea lui Darboux. Fiind si
injectiv
a, Lema 2 ne d
a c
a f este strict monoton
a.Mai departe, facem
precizarea c
a functia invers
a f 1 exist
a conform Propozitiei 1.2.1. Ne
situ
am n cazul c
a f este strict cresc
atoare, cazul f strict descresc
atoare
tratndu-se asem
an
ator. Fie u si v oarecare din J, astfel nct u < v.
Fie nc
a f 1 (u) = x si f 1 (v) = y. Din bijectivitatea lui f 1 rezult
a
c
a x 6= y. Dac
a am avea x > y, ar rezulta f(x) > f(y), adic
a u >
v, ceea ce nu se poate. R
amne deci c
a avem x < y, adic
a f 1 (u) <
1
1
f (v). Asadar, f este strict cresc
atoare. n sfrsit, deoarece functia
32

f 1 : J ! I este strict monoton

a si surjectiv
a, avem, conform Lemei
1, c
a ea este continu
a.
Sucienta. Asadar, avem o functie continu
a si strict monoton
a
f : I ! J = f(I). Trebuie s
a demonstr
am c
a f este bijectiv
a si c
a
functia invers
a f 1 : J ! I este continu
a si strict monoton
a (n acelasi sens cu f). Din faptul c
a f este strict monoton
a rezult
a c
a f este
injectiv
a. Surjectivitatea lui f este evident
a. Ultima parte rezult
a din
cele spuse mai sus.
Proprietatea tocmai demonstrat
a ne asigur
a c
a functiile inverse ale
functiilor uzuale sunt continue. Astfel,
1 : Functia putere f : [0,1) ! [0,1), f(x) = x2n ; (n 2 N), este
continu
a, strict cresc
atoare si surjectiv
a. Ca urmare,
functia invers
a
p
2n
:
[0,1)
!
[0,1),
a sa, numit
a
func
t
ia
radical
(de
indice
par),
p
x ! 2n x; este continu
a si strict cresc
atoare.
Facem precizarea c
a pentru n impar, functia putere f : R ! R,
f(x) = x2n + 1 este continu
a, strict cresc
atoare si surjectiv
a. Ca urmare,
func
t
ia
invers
a
a
sa,
numit
a
func
t
ia
radical
(de
indice
impar),
p
p
2n + 1
: R ! R , x ! 2n + 1 x; este continu
a si strict cresc
atoare.
2 : Functia exponential
a f : R ! (0,1), f(x) = ax ; (a > 0, a 6= 1), este
continu
a, strict monoton
a si surjectiv
a. Ca urmare, functia invers
a
a sa, numit
a functia logaritmic
a, loga : (0,1) ! R, x ! loga x, este
continu
a si strict monoton
a.
3 : Functia sinus, sin : [ 2 ; 2 ] ! [1,+1], x ! sinx, este continu
a,
strict cresc
atoare si surjectiv
a. Ca urmare, functia invers
a a sa, numit
a functia arcsinus; arcsin : [1,+1] ! [ 2 ; 2 ], x ! arcsinx, este
continu
a si strict cresc
atoare.
4 : Functia cosinus, cos : [0, ] ! [1,+1], x ! cosx, este continu
a,
strict descresc
atoare si surjectiv
a. Ca urmare, functia invers
a a sa,
numit
a functia arccosinus; arccos : [1,+1] ! [0, ], x ! arccosx, este
continu
a si strict descresc
atoare.
sin x
a,
5 : Functia tangent
a, tg : ( 2 ; 2 ) ! R, tgx = cos
x , este continu
strict cresc
atoare si surjectiv
a. Ca urmare, functia invers
a a sa, numit
a functia arctangent
a, arctg : R ! ( 2 ; 2 ), x ! arctgx, este
continu
a si strict cresc
atoare.
x
6 : Functia cotangent
a, ctg : (0, ) ! R, ctgx = cos
a,
sin x , este continu
strict descresc
atoare si surjectiv
a. Ca urmare, functia invers
a a sa,
numit
a functia arccotangent
a, arcctg : R ! (0, ), x ! arcctgx, este
continu
a si strict descresc
atoare.

33

7 : Functia sinus hiperbolic, sh : R ! R, shx = e 2 e ; este continu

a, strict cresc
atoare si surjectiv
a. Ca urmare, functiapinvers
aa
sa, arcsinus hiperbolic, arcsh : R ! R, arcshx = ln x + x2 + 1 ;
este continu
a si strict cresc
atoare.
x
x
8 : Functia cosinus hiperbolic, ch : [0,1) ! [1,1); chx = e +2 e ;
este continu
a, strict cresc
atoare si surjectiv
a. Ca urmare, functia
invers
a a sa, arccosinus hiperbolic, arcch : [1,1) ! [0,1); arcchx =
p
a si strict cresc
atoare.
ln x + x2 1 ; este continu
shx
=
9 : Functia tangent
a hiperbolic
a, th : R ! (1,+1), thx = chx
e x e x
;
este
continu
a
,
strict
cresc
a
toare

s
i
surjectiv
a
.
Ca
urmare,
e x + e x
functia invers
a a sa, arctangent
a hiperbolic
a, arcth : (1,+1) ! R,
arcthx = 12 ln 11 + xx ; este continu
a si strict cresc
atoare.
10 : Functia cotangent
a hiperbolic
a, cth : (0,+1) ! (1,+1),
e x + e x
cthx = chx
a, strict descresc
atoare si surshx = e x e x ; este continu
jectiv
a. Ca urmare, functia invers
a a sa, arccotangent
a hiperbolic
a,
a si
arccth : (1,+1) ! (0,+1); arccthx = 12 ln xx + 11 ; este continu
strict descresc
atoare.
Facem cteva preciz
ari:
n general, gracul unei functii si gracul functiei inverse, reprezentate n acelasi sistem de axe, sunt simetrice fata de prima bisectoare
y = x.
functiile hiperbolice ch si cth se mai pot inversa si pe alte intervale
din domeniile lor maxime de denitie: ch pe intervalul ( 1; 0] iar
cth pe ( 1; 0):
denumirile de sinus hiperbolic si cosinus hiperbolic vin de la faptul
c
a o reprezentare parametric
a a unei portiuni a hiperbolei echilatere
x2 y2 = 1 este x = cht, y = sht, t 2 [0,+1): Pentru a nu se crea
confuzii, functiile sinus si cosinus obisnuite se numesc sinus si cosinus
circulare (pentru c
a o reprezentare parametric
a a cercului de ecuatie
x2 + y2 = 1 este x = cost, y = sint, t 2 [0,2 ]).
functiile hiperbolice satisfac o serie de formule, asem
an
atoare cu
cele din trigonometria circular
a:
i). ch2 x sh2 x = 1;
ii). ch(x + y) = chx chy + shx shy;
iii). sh(x + y) = shx chy + chx shy;
+ thy
iv). th(x + y) = 1thx
+ thx thy ;
v). etc.
n leg
atur
a cu functiile monotone, mai amintim urm
atoarele:

34

1 : Toate punctele de discontinuitate ale unei functii monotone pe un

interval, f : I ! R; sunt de speta ntia.
Demonstratia rezult
a imediat cu ajutorul Teoremei 4.1.10.
2 . Multimea punctelor de discontinuitate ale unei functii monotone
pe un interval, f : I ! R; este cel mult num
arabil
a.
Demonstratie. Presupunem pentru nceput c
a intervalul I este compact, I = [a,b] si c
a functia f este cresc
atoare. Fie > 0 si e n puncte
x1 < x2 <
< xn din intervalul deschis (a,b) n care saltul functiei
este cel putin egal cu : f(xi + 0) f(xi 0)
; i = 1,2,...n.Din
Teorema 4.1.10, avem c
a f(xi + 0) f(xi + 1 0) si ca urmare,
f(b) f(a)

n
X
i=1

f(xn + 0) f(x1 0) =
nX
1
(f(xi + 0) - f(xi - 0)) +
f(xi + 1 0) - f(xi + 0)
i=1

n
X

(f(xi + 0) - f(xi - 0))

n :

i=1

f(b) - f(a)
; ceea ce arat
a c
a num
arul punctelor
De aici, rezult
a c
an
din I n care saltul functiei este cel putin egal cu este nit.
Facem urm
atoarele notatii:
S este multimea punctelor de discontinuitate ale functiei f;
S1 este multimea punctelor din I n care saltul functiei f este cel
putin egal cu 1;
Sn ; (n 2 N, n
2) este multimea punctelor din I n care saltul
functiei f este cuprins ntre n1 si n 1 1 :
Din proprietatea anterioar
a a functiilor monotone, rezult
a n mod clar
1
[
c
aS=
Sk : Deoarece ecare multime Sk este nit
a sau vid
a, rezult
a
k=1

c
a S este cel mult num
arabil
a (vezi Propozitia 1.4.2 si Remarca 1.4.2)
si demonstratia este ncheiat
a n acest caz.
Dac
a functia f este descresc
atoare, demonstratia este asem
an
atoare.
Dac
a intervalul I nu este compact, atunci el se poate scrie ca o reuniune num
arabil
a de intervale compacte ce au n comun, dou
a cte
1
[
dou
a, cte o extremitate I =
[ak ,bk ]. n ecare interval [ak ,bk ],
k=1

functia f are cel mult o multime num

arabil
a de puncte de discontinuitate. Cum o multime num
arabil
a de multimi cel mult num
arabile
35

este o multime cel mult num

arabil
a, rezult
a c
a multimea punctelor
de discontinuitate ale functiei f este o multime cel mult num
arabil
a.
Demonstratia este acum complet
a.
Facem precizarea c
a aceast
a proprietate este un caz particular al Teoremei lui Al. Froda: Punctele de discontinuitate de speta ntia ale
unei functii f : I ! R formeaz
a o multime cel mult num
arabil
a.
3 : Dac
a functia f : I ! R; I interval din R; este monoton
a si are
Proprietatea lui Darboux, atunci ea este continu
a. Cu alte cuvinte, n
clasa functiilor monotone, Proprietatea lui Darboux este echivalent
a
cu continuitatea.
ntr-adev
ar, o astfel de functie nu poate avea discontinuit
ati nici de
speta ntia (avnd Proprietatea lui Darboux), nici de speta a doua
(ind monoton
a).

CAPITOLUL 2
Functii Derivabile
Problema 10
S
a se calculeze derivatele functiilor:
a). f(x) = ln(x2 + 4) + log2 (x2 + 2x + 2) + arctg x2 ;
p
p
b). g(x) = x x2 + 1 ln(x + x2 + 1);
c). h(x) =

x 2 3x + 2
x2 + 1 ;

d). k(x) = xln x :

Rezolvare. a). Aplic

am regula de derivare a sumei a
trei functii si, n acelasi timp, tinem cont de formulele:
0

(ln u(x)) =

u 0 (x)
u(x) ;

log2 u(x) =

(arctg u(x)) =
36

ln u(x)
ln 2 ,

u 0 (x)
1 + u 2 (x) :

Ca urmare, deoarece avem ln(x2 + 4)

log2 (x2 + 2x + 2)

2(x + 1)
(x 2 + 2x + 2) ln 2 ;

2x
x2 + 4

arctg x2

si apoi

2
x2 + 4 ;

derivata functiei f este, pentru x 2 R,

f0 (x) =

2x
x2 + 4

2(x + 1)
(x 2 + 2x + 2) ln 2

2
x2 + 4 :

b). Aplic
am regula de derivare a diferentei si a produsului
a dou
a functii si, n acelasi timp, tinem cont de formulele:
p

x2 + 1

p x
x2 + 1

si ln(x +

x2 + 1)

p 1
:
x2 + 1

Ca urmare,
p
p
0
g0 (x) = x x2 + 1 ln(x + x2 + 1) =
p
2
= x2 + 1 + x px 2x + 1 px 21+ 1 = px2x
:
2 + 1
c). Aplic
am regula de derivare a ctului a dou
a functii si
avem
h0 (x) =

(2x 3)(x 2 + 1) (x 2 3x + 2)2x

(x 2 + 1)2

3x 2 2x 3
:
(x 2 + 1)2

d). Aplic
am regula de derivare a unei puteri
k0 (x) = xln x

= xln x

1
x

ln x +

1
x

ln x = 2xln x

lnx.

Observatii. 1. n leg
atur
a cu functiile derivabile, reamintim urm
atoarele:
Denitia derivatei unei functii ntr-un punct.
Se spune c
a functia f : D R ! R are derivat
a n punctul a 2 D \
f(a)
,
nit
a
sau
innit
a
,
notat
a f0 (a) sau df(a)
a exist
a lim f(x)x
D0 dac
a
dx :
x!a

Cnd derivata f0 (a) este nit

a, se spune c
a functia f este derivabil
a n
punctul a.
Limitele laterale corespunz
atoare (cnd au sens),
f0s (a) = lim

x%a

f(x) f(a)
x a

si f0d (a) = lim

x&a

37

f(x) f(a)
x a

se numesc derivata la stnga respectiv la dreapta a functiei f n punctul a.

Cnd aceste derivate laterale sunt nite, se spune c
a functia f este
derivabil
a la stnga respectiv la dreapta n punctul a.
Este clar c
a ntr-un punct de acumulare bilateral a 2 D, functia f este
derivabil
a dac
a si numai dac
a ea este derivabil
a la stnga si la dreapta
si derivatele laterale sunt egale. n acest caz, derivata functiei este
f0 (a) = f0s (a) = f0d (a).
Dac
a o functie f : D R ! R este derivabil
a n ecare punct al unei
submultimi E D, atunci se spune c
a f este derivabil
a pe multimea
E. n acest caz, functia
f0 : E ! R, x ! f0 (x)
se numeste derivata lui f pe multimea E.
Operatia prin care se obtine derivata unei functii se numeste operatia
de derivare.
n mod similar, se pot deni functiile derivate laterale f0s si f0d prin
x ! f0s (x) respectiv x ! f0d (x),
ecare dintre ele ind denit
a n acele puncte ale lui D n care functia
f are derivata lateral
a respectiv
a nit
a.
De exemplu, pentru functia
p
j x j; dac
ax
1
f : R ! R, f(x) =
3x 2;
dac
ax > 1
avem
f0s

: R n {0}! R,

f0s (x)

f0d : R n {0}! R, f0d (x) =

8
<

:
8
<
:

p1 ;
2 x
1
p
;
2 x

dac
ax
dac
a0
3;
dac
ax
p1 ; dac
ax
2 x
1
p
;
dac
a0
2 x
3;
dac
ax

<
<
>
<
<

0
x
1 ;
1
0
x < 1 :
1

n general, E = {x 2 D j f0s (x) = f0d (x), nite} si atunci f0 (x) = f0s (x)
= f0d (x), x 2 E.
De exemplu,
38

f (x) =

8
<
:

p1 ;
2 x
1
p
;
2 x

dac
ax < 0
dac
a0 < x < 1
dac
ax > 1

3;

este derivata functiei f.

Un prim rezultat fundamental este urm
atorul:
Orice functie derivabil
a ntr-un punct este continu
a n acel punct.
ntr-adev
ar, rezult
a din egalitatea, adev
arat
a pentru x 6= a,
f(x) = f(a) +
prin trecere la limit
a:
h
lim f(x) = lim f(a) +
x!a

x!a

f(x) f(a)
x a

f(x) f(a)
x a

(x a),

i
(x a) = f(a) + f0 (a) 0 = f(a).

Facem precizarea c
a acest rezultat r
amne valabil n cazul mai general n care functia este derivabil
a la stnga si la dreapta ntr-un punct.
Interpretarea geometric
a a derivatei.
Pentru o functie continu
a f : I ! R, derivabil
a ntr-un punct a 2 I,
num
arul f0 (a) este coecientul unghiular al (sau panta) tangentei la
gracul lui f n punctul (a,f(a)). Ecuatia tangentei la gracul lui f n
punctul (a,f(a)) este y f(a) = f0 (a)(x a).
Dac
a f are doar derivat
a n punctul a, adic
a f0 (a) = 1 sau f0 (a) =
1; atunci tangenta la gracul lui f n punctul (a,f(a)) este paralel
a
cu axa Oy si are ecuatia x = a.
Similar, pentru o functie derivabil
a la dreapta ntr-un punct a 2 I,
num
arul f0d (a) este coecientul unghiular al (sau panta) semitangentei
la dreapta la gracul lui f n punctul (a,f(a)). Ecuatia semitangentei
la dreapta la gracul lui f n punctul (a,f(a)) este
y f(a) = f0d (a)(x a), x

a.

Dac
a f are doar derivat
a la dreapta n punctul a (adic
a f0d (a) = 1
0
sau fd (a) = + 1); atunci semitangenta la dreapta la gracul lui f n
punctul (a,f(a)) este paralel
a cu axa Oy (si are ecuatia x = a, y
f(a) respectiv x = a, y f(a)).
Similar, pentru o functie derivabil
a la stnga ntr-un punct a 2 I,
num
arul f0s (a) este coecientul unghiular al (sau panta) semitangentei
la stnga la gracul lui f n punctul (a,f(a)). Ecuatia semitangentei
la stnga la gracul lui f n punctul (a,f(a)) este
39

y f(a) = f0s (a)(x a), x

a.

Dac
a f are doar derivat
a la stnga n punctul a (adic
a f0s (a) = 1
0
sau fs (a) = + 1); atunci semitangenta la stnga la gracul lui f n
punctul (a,f(a)) este paralel
a cu axa Oy (si are ecuatia x = a, y
f(a) respectiv x = a, y f(a)).
Dac
a n punctul a functia are derivate laterale diferite ntre ele, cel
putin una nit
a, punctul a se numeste punct unghiular pentru functia
f iar punctul (a,f(a)) se numeste punct unghiular pentru gracul lui
f. ntr-un astfel de punct, cele dou
a semitangente, la stnga si la
dreapta, formeaz
a un unghi cuprins ntre 0 si radiani.
De exemplu, functia f(x) = j x a j are n punctul a un punct
unghiular, pentru c
a f0s (a) = 1, f0d (a) = +1:
Dac
a n punctul a functia are derivate laterale diferite ntre ele, ambele ind innite (adic
a dac
a f0s (a) = 1 si f0d (a) = + 1 sau f0s (a)
0
= + 1 si fd (a) = 1); punctul a se numeste punct de ntoarcere
pentru functia f iar punctul (a,f(a)) se numeste punct de ntoarcere
pentru gracul lui f. ntr-un astfel de punct, cele dou
a semitangente,
la stnga si la dreapta, coincid.
p
De exemplu, functia f(x) = j x - a j are n punctul a un punct de
ntoarcere, pentru c
a f0s (a) = 1, f0d (a) = +1:
Derivabilitatea functiilor elementare.
Functiile elementare - polinomiale, rationale, trigonometrice, unele
puteri reale, exponentiale - sunt derivabile pe domeniul lor maxim de
denitie; n general vorbind, domeniul maxim de denitie al unei astfel de functii este e un interval (care poate chiar R) e o reuniune
nit
a de intervale deschise.
Urmnd denitia de mai sus, se pot calcula derivatele acestor functii.
Este recomandabil retinerea acestor derivate. A se vedea un tabel cu
derivate imediate dintr-un manual de liceu.
Un exemplu simplu. Pentru functia putere natural
a f(x) = xn ; ntr-un
punct oarecare a 2 R avem
f(x) f(a)
x a
x!a

f0 (a) = lim
= lim

(x a)(x n

x!a
n 1

= lim (x
x!a

n 2

+x

xn an
x!a x a

= lim

+ xn 2 a +
x a

a+

40

+ an
n 1

+a

=
)

) = nan

n punctul curent aceast

a egalitate se scrie f0 (x) = nxn
mare, are loc formula de derivare
0

(xn )

= nxn

si ca ur-

; n 2 N, x 2 R.

O functie neelementar
a aparte este functia modul,
j j : R ! R, x ! j x a j
a c
arei explicitare este
j x a j =

a x, dac
ax<a
:
x a, dac
ax
a

Urmnd denitia de mai sus, se constat

a c
a functia modul este derivabil
a n ecare punct x 6= a si
1,
+1,

j j0 (x) =

dac
ax<a
:
dac
ax > a

n punctul a, derivata la stnga este 1 iar derivata la dreapta, +1.

Ca urmare, punctul a este punct unghiular pentru functia modul.
2. n leg
atur
a cu regulile de derivare, reamintim urm
atoarele:
i). suma (diferenta) a dou
a functii derivabile f, g : E ! R este
o functie derivabil
a pe E si derivata sumei (diferentei) este egal
a cu
suma (diferenta) derivatelor; regula de derivare se scrie:
0

(f + g) = f0 + g0 ; (f g) = f0 g0 ;
ii). produsul cu un scalar a unei functii derivabile f : E ! R este
o functie derivabil
a pe E si are loc regula de derivare
0

( f) = f0 ;
iii). produsul a dou
a functii derivabile f, g : E ! R este o functie
derivabil
a pe E si are loc regula de derivare
0

(fg) = f0 g + fg0 ;
iv). ctul a dou
a functii derivabile f, g : E ! R pentru care
numitorul g nu se anuleaz
a este o functie derivabil
a pe E si are loc
regula de derivare
41

f
g

f 0 g fg 0
;
g2

v). puterea a dou

a functii derivabile f, g : E ! R pentru care
baza f este pozitiv
a (f > 0) este o functie derivabil
a pe E si are loc
regula de derivare
0

(fg ) = fg g0 ln f + g ff

3. n leg
atur
a cu derivabilitatea functiei compuse reamintim urm
atoarea
Teorema. Fie I si J intervale si functiile u : I ! J, f : J ! R.
Dac
a u este derivabil
a n punctul a 2 I si f este derivabil
a n punctul
u(a), atunci functia compus
a F = f u este derivabil
a n punctul a
si F0 (a) = f0 (u(a)) u0 (a).
Dac
a u este derivabil
a pe I si f este derivabil
a pe J, atunci functia
compus
a F = f u este derivabil
a pe I si are loc regula de derivare a
functiei compuse
0

(f u) = f0 u u0 .
Practic, aceasta se scrie F0 (x) = f0 (u(x)) u0 (x), 8x 2 I.
Exemple. 1 : Derivata functiei G(x) = cos3 x se calculeaz
a usor observnd c
a are loc compunerea de functii
3

G(x) = cos3 x = (cos x) = f(u(x)), unde u(x) = cosx si f(u) = u3 :

Deoarece u0 (x) =

sinx si f0 (u) = 3u2 , avem

G0 (x) = 3cos2 x( sinx) = 3cos2 xsinx.

p
a usor ob2 : Derivata functiei H(x) = arctg x2 + 1 se calculeaz
servnd c
a are loc compunerea de functii
p
H(x) = f(g(u(x))), unde f(t) = arctgt, g(u) = u si u(x) = x2 + 1.
1
Deoarece u0 (x) = 2x, g0 (u) = 2p
si f0 (t) =
u
carea repetat
a a formulei de mai sus,

H0 (x) =

1
2
x2 + 1) + 1

p 1
2 x2 + 1

42

2x =

1
t2 + 1 ;

avem, prin apli-

xp
:
(x 2 + 2) x 2 + 1

Se observ
a de aici regula de derivare a unei compuneri de trei functii:
0

f0 g u

(f g u) =

( g0 u ) u0 :

n mod asem
an
ator se poate stabili regula de derivare a unei compuneri de orict de multe functii.
n leg
atur
a cu derivata functiei inverse, reamintim urm
atoarea
Teorema. Fie I si J intervale si functia f : I ! J, continu
a si bijectiv
a.
Dac
a f are derivat
a ntr-un punct a 2 I, atunci functia invers
a f 1 are
derivat
a n punctul corespunz
ator b = f(a). n plus,
8 1
a f0 (a) 6= 0
>
f 0 (a) ; dac
>
<
0
0;
dac
a f0 (a) =
1
f 1 (b) =
:
>
+1 dac
a f0 (a) = 0, f cresc
atoare
>
:
1 dac
a f0 (a) = 0, f descresc
atoare

n particular, dac
a f este derivabil
a pe I si f0 (x) 6= 0; 8x 2 I, atunci
1
functia invers
a f este derivabil
a pe J si are loc regula de derivare a
functiei inverse
f

1 0

1
f0 f

sau f

1 0

f=

1
f0 :

Practic, acestea se scriu sub oricare din formele

f

1 0

(y) =

1 0

(f(x)) =

1 0

(y) =

1
f 0 (x) ;

unde y = f(x), x 2 I,

1
f 0 (x) ;
1

f 0 (f

(y))

unde x 2 I,
; unde y 2 J.

Proprietatea tocmai prezentat

a ne asigur
a c
a functiile inverse ale
functiilor uzuale sunt derivabile pe unume intervale. Astfel,
1 : Functia putere f : [0,1) ! [0,1), f(x) = xn ; (n 2 N, n 2), este
derivabil
a, strict cresc
atoare si surjectiv
a. n plus, f0 (a) = nan 1 6= 0
pentru
a > 0. Ca urmare, func
a a sa, numit
a functia radical,
p
p tia invers
n
: [0,1) ! [0,1), x ! n x; este derivabil
a n punctul b = an si
0
1
f 1 (b) = na n1 1 = p
:
n
n bn 1
p 0
1
Schimbnd notatia, pentru orice x > 0 avem formula ( n x) = n p
n n 1 :
x
p
Din cele spuse mai sus, functia radical n nu este derivabil
a n punctul
0 si avem f0d (0) = +1: Pentru functia radical de indice impar, n
punctul 0 avem f0 (0) = +1:
43

2 : Functia exponential
a f : R ! (0,1), f(x) = ax ; (a > 0, a 6= 1),
este derivabil
a, strict monoton
a si surjectiv
a. n plus, f0 (x) = ax lna
6= 0 pentru x 2 R. Ca urmare, functia invers
a a sa, numit
a functia
logaritmic
a, loga : (0,1) ! R, x ! loga x, este derivabil
a n punctul
0
1
y = f(x) = ax si f 1 (y) = a x 1ln a = y ln
a:
0
1
Schimbnd notatia, pentru orice x > 0 avem formula (loga x) = x ln
a.
0
1
n particular, (ln x) = x :
3 : Functia sinus, sin : [ 2 ; 2 ] ! [1,+1], x ! sinx, este derivabil
a,
strict cresc
atoare si surjectiv
a. n plus, sin0 x = cosx 6= 0 pentru x 2
( 2 ; 2 ). Ca urmare, functia invers
a a sa,
2 ; 2 ],

arcsin : [1,+1] ! [

x ! arcsinx,

este derivabil
a n punctul y = sinx si are loc formula
arcsin0 y =

1
cos x

1
1 sin2 x

= p

1
:
1 y2

Schimbnd notatia, pentru x 2 (1,1) avem arcsin0 x =

p 1
:
1 x2

n punctele 1; functia arcsin nu este derivabil

a dar are derivate
laterale innite: arcsin0d (1) = +1; arcsin0s (1) = +1:
4 : Functia cosinus, cos : [0, ] ! [1,+1], x ! cosx, este derivabil
a,
strict descresc
atoare si surjectiv
a. n plus, cos0 x = sinx 6= 0 pentru
x 2 (0; ). Ca urmare, functia invers
a a sa,
arccos : [1,+1] ! [0, ], x ! arccosx,
este derivabil
a n punctul y = cosx si are loc formula
arccos0 y =

1
sin x

1
1 cos2 x

1
:
1 y2

Schimbnd notatia, pentru x 2 (1,1) avem arccos0 x =

p 1
:
1 x2

n punctele 1; functia arccos nu este derivabil

a dar are derivate
laterale innite: arccos0d (1) = 1; arccos0s (1) = 1:
sin x
a,
5 : Functia tangent
a, tg : ( 2 ; 2 ) ! R, tgx = cos
x , este derivabil
1
0
strict cresc
atoare si surjectiv
a. n plus, tg x = cos2 x 6= 0 pentru x 2
( 2 ; 2 ). Ca urmare, functia invers
a a sa,
arctg : R ! (

2 ; 2 ),

44

x ! arctgx,

este derivabil
a n punctul y = tgx si are loc formula
1

arctg0 y =

= cos2 x =

1
cos2 x

1
1 + tg 2 x

1
1 + y2 :

Schimbnd notatia, pentru x 2 R avem arctg0 x = 1 +1 x 2 :

x
a,
6 : Functia cotangent
a, ctg : (0, ) ! R, ctgx = cos
sin x , este derivabil
1
0
strict descresc
atoare si surjectiv
a. n plus, ctg x = sin2 x 6= 0 pentru
x 2 (0, ). Ca urmare, functia invers
a a sa,
arcctg : R ! (0, ), x ! arcctgx,
este derivabil
a n punctul y = ctgx si are loc formula
arcctg0 y =

sin2 x =

1
sin2 x

1
1 + ctg 2 x

Schimbnd notatia, pentru x 2 R avem arcctg0 x =

Am
anunte se pot g
asi n orice manual de liceu.

1
1 + y2 :
1
1 + x2 :

Problema 11
S
a se arate c
a functia f : R ! R, f(x) = x2 ex , este indenit derivabil
a
pe R. S
a se determine derivatele de ordin superior f(n) , n 2 N.

Rezolvare. Functia f este un produs de dou

a functii
derivabile: o functie polinomial
a si o functie exponential
a.
Ca urmare, f este derivabil
a pe R. Derivata sa este
f0 (x) = x2 ex

= 2xex + x2 ex = ex x2 + 2x :

Din aceleasi motive, functia f0 este derivabil

a pe R. Ca urmare, functia f este de dou
a ori derivabil
a pe R. Derivata
de ordinul doi a lui f este
f00 = f0
=e

= ex x2 + 2x
x

x + 2x + e (2x + 2) = e

x + 4x + 2 :

Presupunem acum c
a f este de n ori derivabil
a pe R si c
a
derivata de ordinul n este de forma

45

f(n) (x) = ex x2 + an x + bn ;
unde an si bn sunt numere reale ce depind de n. Este clar
c
a a1 = 2 si b1 = 0, a2 = 4 si b2 = 2. Se vede c
a f(n) este
derivabil
a pe R si ca urmare, functia f este de n + 1 ori
derivabil
a pe R. Derivata de ordinul n + 1 a lui f este
f(n

+ 1)

(x) = f(n) (x) = ex x2 + an x + bn

= ex x2 + an x + bn + ex (2x + an ) =
= ex x2 + (an + 2)x + an + bn ;
adic
a are aceeasi form
a ca f(n) :
Am demonstrat prin inductie c
a pentru orice num
ar
natural n, f este de n ori derivabil
a pe R si c
a derivata
de ordinul n este de forma
f(n) (x) = ex x2 + an x + bn :
Asadar, conform denitiei, functia f este indenit derivabil
a pe R.
S-au obtinut totodat
a si relatiile de recurenta satisf
acute
de sirurile de numere reale (an ) si (bn ):
an

+ 1

= an + 2, bn

+ 1

= an + bn :

Prima relatia arat

a c
a sirul de numere reale (an ) este o
progresie aritmetic
a cu ratia r = 2. Cum primul termen
este a1 = 2, rezult
a c
a an = 2 + 2(n 1) = 2n.
Cu aceasta, a doua relatie devine bn + 1 = bn + 2n. Facem
aici n = 1, 2, 3, ...,n 1, adun
am membru cu membru
relatiile obtinute si obtinem
bn = 2(1 + 2 +

+ n 1) = (n 1)n.

Asadar, derivata de ordinul n a lui f este

f(n) (x) = ex x2 + 2nx + (n 1)n ; x 2 R, n 2 N.

46

Observatie. n leg
atur
a cu derivatele de ordin superior, reamintim
urm
atoarele:
Se spune c
a functia f : D
R ! R este de dou
a ori derivabil
a n
punctul a 2 D \ D0 dac
a f este derivabil
a pe o vecin
atate V a lui a
si dac
a derivata f0 : V ! R este derivabil
a n punctul a. Num
arul
0 0
f (a) se noteaz
a f00 (a) si se numeste derivata a doua (de ordinul
doi) a functiei f n punctul a.
Dac
a derivata f0 este derivabil
a pe D, se spune c
a f este de dou
a ori
0
derivabil
a pe D. n acest caz, functia f00 : D ! R, f00 = f0 , se
numeste derivata a doua (de ordinul doi) a lui f; se mai noteaz
a f(2) .
Se poate continua. Se spune c
a functia f : D R ! R este de n ori
(n
2) derivabil
a n punctul a 2 D \ D0 dac
a f este de n 1 ori
derivabil
a pe o vecin
atate V a lui a si dac
a derivata f(n 1) : V ! R
0

a f(n) (a)
este derivabil
a n punctul a. Num
arul f(n 1) (a) se noteaz
si se numeste derivata de ordinul n a functiei f n punctul a.
Dac
a derivata f(n 1) este derivabil
a pe D, se spune c
a f este de n ori
0

derivabil
a pe D. n acest caz, functia f(n) : D ! R, f(n) = f(n 1) ;
se numeste derivata a n - a sau derivata de ordinul n, a functiei f.
Dac
a pentru orice n 2 N, functia f este de n ori derivabil
a n punctul
a (pe multimea E D), se spune c
a f este indenit derivabil
a n acest
punct (pe aceast
a multime).
Uneori, se consider
a drept derivat
a de ordinul zero a functiei chiar
functia.
Pentru n 2 N, se foloseste notatia: Cn (D,R) este multimea functiilor
f : D ! R care sunt de n ori derivabile pe D si derivata f(n) este
continu
a pe D. La fel, C(D,R) este multimea functiilor f : D ! R
care sunt continue pe D. n sfrsit, C1 (D,R) este multimea functiilor
f 2 Cn (D,R) pentru orice n 2 N.
Este clar c
a au loc incluziunile
C(D,R) C1 (D,R) C2 (D,R)
Cn (D,R)
C1 (D,R)
n
n
a f este de clas
a C (pe D); aici,
Cnd f 2 C (D,R), se mai spune c
n = 0, 1, 2, ..., 1:
Exemple. 1 : Functiile elementare - polinomiale, rationale, trigonometrice, unele puteri reale, exponentialele, logaritmii - sunt indenit
derivabile (de clas
a C1 ) pe domeniul lor maxim de denitie.
2 : Unele functii au expresii simple pentru derivatele de ordin superior:

47

k (n)

i). x

ii). x
iii).

(n)

8 n k
< Ak x
k!,
=
:
0;
= (

(n)

1
x a
x (n)

; dac
an<k
dac
a n = k ; k 2 N este dat; x 2 R.
dac
an>k

1)

( n + 1)x

(1) n n!
(x a) n +
n x

2 R este dat; x>0.

; x 6= a.

iv). e
= e ; 2 R este dat; x 2 R.
(n)
v). sin x = sin(x + n 2 ); x 2 R.
vi). cos(n) x = cos(x + n 2 ); x 2 R.
Aceste formule se pot demonstra prin inductie.
x3 cos x1 ; dac
a x 6= 0
3 : Functia f : R ! R, f(x) =
este de
0,
dac
ax = 0
clas
a C1 pe R si indenit derivabil
a pe R n {0}.
ntr-adev
ar, din j f(x) j
j x3 cos x1 j
j x3 j pentru x 2 R si din
Teorema 4.1.7, avem lim f(x) = 0 = f(0), ceea ce arat
a c
a functia f
x!0

este continu
a n punctul 0. Apoi, lim

x!0

f(x) f(0)
x

= lim x2 cos x1 = 0,
x!0

precum mai sus. Deci, functia f este derivabil

a n punctul 0. Cum
pe intervalele ( 1; 0) si (0,1) functia f este o compunere de functii
elementare, ea este derivabil
a. Avem
3x2 cos x1 + x sin x1 ; dac
ax =
6 0
0,
dac
ax = 0

f0 (x) =

si se constat
a cu usurinta c
a lim f0 (x) = 0 = f0 (0). Functia f0 este
x!0

continu
a n punctul 0. Cum pe intervalele ( 1; 0) si (0,1) functia
f0 este o compunere de functii elementare, ea este continu
a.
n concluzie, functia f este de clas
a C1 pe R.
0
0
a,
Apoi, deoarece lim f (x) x f (0) = lim 3x cos x1 + sin x1 nu exist
x!0

x!0

rezult
a c
a functia f nu este de dou
a ori derivabil
a n punctul 0. n
sfrsit, se constat
a cu usurinta c
a functia f este indenit derivabil
a
pentru x 6= 0.
Operatiile cu functii derivabile se extind si la derivatele de ordin
superior. Astfel, dac
a functiile f, g : D ! R sunt de k ori derivabile
pe D, iar ; sunt constante reale, atunci si functiile f + g si fg
sunt de k ori derivabile pe D si au loc formulele de derivare de ordin
superior
(n)

( f + g)

= f(n) + g(n) ;
48

(n)

(fg)

n
X

Cin f(n

i) (i)

g ,

i=0

pentru n = 1, 2, ...k. Ultima formul

a se numeste formula lui Leibniz de derivare a produsului. Ambele formule se demonstreaz
a prin
inductie f
ar
a nici o dicultate.
Dac
a, n plus, g nu se anuleaz
a pe D, atunci functia gf este de k ori
derivabil
a pe D.
Dac
a, n plus, f > 0, atunci functia fg este de k ori derivabil
a pe D.
Dac
a, n plus, f g are sens, atunci functia f g este de k ori derivabil
a
pe D.
n aceste ultime cazuri, derivatele de ordin superior se determin
a din
aproape n aproape.
Pentru a ilustra hprima formul
ai, e f(x) = x 2 1 a 2 . Scriem functia sub
forma f(x) =

1
2a

1
x + a

1
x a

f(n) (x) =
=

(n)
1
x a

1
2a

(1) n n!
2a

si atunci, pentru x 6=

1
(x a) n

+ 1

1
x + a
1
(x + a) n

a, avem

(n)

=
+ 1

Pentru a ilustra formula lui Leibniz, relu

am pe scurt problema de
mai sus. Avem deci
(n)

f(n) (x) = ex x2

n
X

(n i)

Cin (ex )

x2

(i)

(n)

= C0n (ex )

x2

(0)

i=0

(n 1)

+ C1n (ex )

x2

(1)

(n 2)

+ C2n (ex )

x2

(2)

= ex x2 + C1n ex 2x + C2n ex 2 + 0 = ex x2 + 2nx + n(n 1) ;

care este exact rezultatul g
asit mai sus.
Pentru functia compus
a F = f g, avem
F0 (x) = f0 (g(x)) g0 (x) si apoi
F00 (x) = f00 (g(x)) (g0 (x))2 + f0 (g(x)) g00 (x),
F000 (x) = f000 (g(x)) (g0 (x))3 + 3f00 (g(x)) g0 (x) g00 (x) + f0 (g(x)) g000 (x),
s.a.m.d.

49

Problema 12
S
a se determine punctele de extrem ale functiei:
f : R ! R, f(x) = x3 3x

Rezolvare. Functia f este derivabil

a pe o multime deschis
a. Conform Teoremei lui Fermat, derivata f0 se anuleaz
a n ecare punct de extrem al functiei. Deoarece
f0 (x) = 3x2 3, avem
f0 (x) = 0 () 3x2 3 = 0 () x 2 {1 +1}.
Deci, punctele 1 si +1 sunt posibilele puncte de extrem
ale functiei f.
n punctul x = 1 avem
f(x) f(1) = x3 3x 2 = (x + 1)2 (x 2).
Se vede c
a pentru x 2 V = ( 1; 2), f(x) f(1)
0,
ceea ce arat
a c
a punctul x = 1 este punct de maxim
local pentru functia f; deoarece f(3) f(1) > 0, rezult
a
c
a punctul x = 1 nu este punct de maxim absolut pentru
functia f.
n punctul x = +1 avem
f(x) f(1) = x3 3x + 2 = (x 1)2 (x + 2).
Se vede c
a pentru x 2 U = (2,1), f(x) f(1) 0, ceea ce
arat
a c
a punctul x = 1 este punct de minim local pentru
functia f; deoarece f(3) f(1) < 0, rezult
a c
a punctul
x = 1 nu este punct de minim absolut pentru functia f.
n concluzie, punctele x = 1 si x = 1 sunt singurele
puncte de extrem local (sau extrem relativ) pentru functia
f (mai exact, ele sunt puncte de extrem local strict pentru
functia f). Valorile functiei n aceste puncte, f(1) = 2 si
f(1) = 2, se numesc extreme locale (stricte) ale functiei.

50

Observatie. n leg
atur
a cu Teorema lui Fermat, reamintim urm
atoarele:
Fie o functie f : D R ! R si a un punct din D.
Punctul a se numeste punct de maxim local (sau relativ) pentru
functia f dac
a exist
a o vecin
atate V a lui a astfel nct
f(x)

f(a), pentru orice x 2 V \ D.

Punctul a se numeste punct de minim local (sau relativ) pentru

functia f dac
a exist
a o vecin
atate V a punctului a astfel nct
f(x)

f(a), pentru orice x 2 V \ D.

Cu alte cuvinte, punctul a este punct de maxim sau minim local (sau
relativ) dac
a diferenta f(x) f(a) are semn constant sau se anuleaz
a
pentru orice x 2 V \ D.
Dac
a inegalit
atile de mai sus au loc pentru orice x 2 D, atunci punctul a se numeste punct de maxim absolut respectiv punct de minim
absolut pentru functia f.
Cu alte cuvinte, punctul a este punct de maxim sau minim absolut
dac
a diferenta f(x) f(a) are semn constant sau se anuleaz
a pentru
orice x 2 D.
Un punct de minim sau de maxim (local sau absolut) pentru f se
numeste punct de extrem (local sau absolut) pentru functia f.
Dac
a inegalit
atile de mai sus sunt stricte pentru x 6= a, x 2 V \ D,
punctul a se numeste punct de maxim respectiv minim local strict.
Este evident c
a un punct de extrem absolut este si un punct de extrem
local (relativ) pentru functia respectiv
a.
Exist
a o leg
atur
a ntre punctele de extrem si derivata functiei, dat
a
de Teorema Fermat: Dac
a a este un punct de extrem local pentru
functia f : D
R ! R; interior multimii D, iar f are derivat
a n
punctul a, atunci derivata se anuleaz
a n acest punct.
Demonstratia este imediat
a: presupunnd c
a punctul a este punct de
minim local pentru f, avem c
a
f0s (a) = lim

x%a

f(x) f(a)
x a

0, f0d (a) = lim

x&a

f(x) f(a)
x a

0.

Cum exist
a f0 (a) = f0s (a) = f0d (a), rezult
a c
a f0 (a) = 0.
Dac
a a este punct de maxim local, atunci el este punct de minim
local pentru f si concluzia rezult
a imediat.
51

Se numeste punct stationar pentru functia f, un punct interior domeniului de denitie n care derivata se anuleaz
a.
Punctele stationare se mai numesc si puncte critice.
O consecinta imediat
a a Teoremei lui Fermat este c
a pentru o functie
derivabil
a pe o multime deschis
a, punctele de extrem local se aa
printre punctele stationare ale functiei, adic
a printre solutiile ecuatiei
f0 (x) = 0. Putem decide dac
a o solutie x0 a acestei ecuatii este punct
de extrem pentru f studiind semnul diferentei f(x) f(x0 ).
Dar, nu orice punct stationar al unei functii este punct de extrem.
ntr-adev
ar, functia f : R ! R; f(x) = x3 are un singur punct
stationar, anume 0, pentru c
a f0 (x) = 3x2 si ecuatia f0 (x) = 0 are
o singur
a solutie, anume x = 0. Acest punct nu este punct de extrem
pentru f pentru c
a diferenta f(x) f(0) = x3 nu are semn constant
pe nici o vecin
atate a originii (sau pentru c
a functia f este strict
cresc
atoare).
Interpretarea geometric
a a Teoremei lui Fermat este urm
atoarea: n
conditiile Teoremei, ntr-un punct de extrem local, tangenta la grac
este paralel
a cu axa Ox.

Problema 13
S
a se arate c
a ecuatia
(x 2)(x 3)(x 4) + (x 1)(x 3)(x 4) +
+ (x 1)(x 2)(x 4) + (x 1)(x 2)(x 3) = 0
are toate r
ad
acinile reale si distincte.

Rezolvare. Ecuatia se poate scrie P0 (x) = 0, unde P(x)

= (x 1)(x 2)(x 3)(x 4). Pe ecare din intervalele
[1,2], [2,3], [3,4], functia P satisface conditiile Teoremei lui
Rolle. Ca urmare, n ecare din intervalele (1,2), (2,3),
(3,4), ecuatia P0 (x) = 0 are cel putin o r
ad
acin
a. Drept
consecinta, ecuatia P0 (x) = 0 are cel putin trei r
ad
acini
reale si distincte. Cum aceast
a ecuatie este evident de
gradul al treilea, rezult
a c
a ea are exact trei r
ad
acini reale,
cte una n ecare din intervalele de mai sus.

52

Observatie. Reamintim Teorema lui Rolle: Fie f : [a,b] ! R o

functie continu
a pe intervalul nchis [a,b], derivabil
a pe intervalul
deschis (a,b) si astfel nct f(a) = f(b). Atunci, exist
a cel putin un
punct c 2 (a,b) astfel nct f0 (c) = 0.
Demonstratia se bazeaz
a pe Teorema lui Weierstrass (vezi Corolarul
4.2.4) si pe Teorema lui Fermat. Fiind continu
a, functia f este m
arginit
a si si atinge marginile pe intervalul compact [a,b], conform
Teoremei lui Weierstrass. Fie marginile functiei f, m = inf f(x)
x2[a,b]

si M = sup f(x), care sunt atinse n punctele x1 si x2 din [a,b]:

x2[a,b]

m = f(x1 ), M = f(x2 ). Din m = f(x1 )

f(x)
f(x2 ) = M, 8 x 2
[a,b], rezult
a c
a x1 si x2 sunt puncte de extrem absolut ale functiei f.
Putem avea doar una din situatiile:
j). punctele x1 si x2 coincid cu a sau b: x1 = x2 = a sau x1 = x2 =
b sau (x1 = a, x2 = b) sau (x1 = b, x2 = a)
jj). cel putin unul din punctele x1 si x2 apartine interiorului intervalului [a,b].
n primul caz, rezult
a c
a f(x) = f(a), 8 x 2 [a,b] (adic
a f este constant
a
pe [a,b]). Deci, f0 (c) = 0 pentru orice c 2 (a,b).
n al doilea caz, lu
am drept punct c pe acela din punctele x1 si x2 care
apartine interiorului intervalului [a,b]. Conform Teoremei lui Fermat,
avem f0 (c) = 0 si demonstratia este ncheiat
a.
Interpretarea geometric
a a Teoremei lui Rolle: dac
a segmentul determinat de capetele (a,f(a)) si (b,f(b)) ale gracului lui f este paralel cu
axa Ox, atunci exist
a cel putin un punct al gracului cuprins ntre
aceste capete n care tangenta la grac este paralel
a cu axa Ox.
Exemple simple arat
a c
a ecare din ipotezele Teoremei este esential
a
(n sensul c
a dac
a una din ele nu se veric
a, atunci concluzia nu este
n mod obligatoriu adev
arat
a).
O consecinta imediat
a a Teoremei lui Rolle: ntre dou
a zerouri ale
unei functii derivabile pe un interval se aa cel putin un zero al
derivatei.
n fapt, aceast
a consecinta rezolv
a problema de mai sus.
Mai reamintim faptul c
a o functie f : [a,b] ! R care este continu
a
pe intervalul nchis [a,b] si derivabil
a pe intervalul deschis (a,b) se
numeste functie Rolle.

53

Problema 14
1. S
a se determine punctele de pe parabola cubic
a y = x3 n care
tangenta este paralel
a cu segmentul AB, unde A(2,8), B(1,1).
2. Se dau functiile f, g : [0,2] ! R denite prin
8 1 3
a x 2 [0,1]
< 3 x 2x2 + 3x + 1, dac
;
f(x) =
: 1 3 3 2
3
x

x
+
2x
+
;
dac
a
x
2
(1,2]
3
2
2

g(x) = 13 x3 x2 3x + 10.
S
a se arate c
a se poate aplica Teorema lui Cauchy celor dou
a functii.
S
a sa aplice Teorema si s
a se determine efectiv valoarea lui c.
3. S
a se determine m 2 R astfel nct functia

p
f(x) = (m + 1)arccosx + arcsin 2x 1 x2

s
a e constant
a pe un subinterval al domeniului s
au maxim de denitie.
4. S
a se determine m 2 R astfel nct functia
f : R ! R, f(x) = ln x2 + 1 + mx,
s
a e descresc
atoare.
5. S
a se studieze derivabilitatea functiei
2

f : D ! R, f(x) = arcsin 1

jx j
+ j x j:

6. S
a se arate c
a functia f : R ! R, f(x) = x sinx, este lipschitzian
a
pe ecare interval m
arginit I R.
7. S
a se arate c
a functia f : D ! R, f(x) = arcsin p

x
;
2(x 2 + 2x + 2)

depinde de functia g(x) = arctg(x + 1). S

a se stabileasc
a aceast
a
dependenta.

Rezolvare. 1). Enuntul ne trimite la Interpretarea geometric

a a Teoremei lui Lagrange. Se observ
a c
a punctele
A(2,8), B(1,1) apartin gracului functiei f : R ! R,
f(x) = x3 . Aplic
am Teorema lui Lagrange functiei f pe
intervalul [2,1]. Exist
a cel putin un punct c 2 (2,1)
54

astfel nct f0 (c) = f(1) 3 f(2) = 3. Dar f0 (x) = 3x2 : Din

3c2 = 3 si c 2 (2,1) rezult
a c = 1. Asadar, tangenta n
punctul C(1,1) la parabola cubic
a y = x3 este paralel
a
cu segmentul AB dat.
2). Se constat
a cu usurinta c
a functiile f si g sunt functii
Rolle pe intervalul [0,2] si c
a g0 (x) = x2 2x 3 6= 0
pe (0,2). Se poate aplica Teorema lui Cauchy celor dou
a
functii. Ca urmare, exist
a cel putin un punct c 2 (0,2)
0
f(2) f(0)
7
astfel nct gf 0(c)
(c) = g(2) g(0) = 44 :
Avnd n vedere c
a
x2 4x + 3,
x2 3x + 2;

f0 (x) =

dac
a x 2 (0,1]
;
dac
a x 2 (1,2)

7
2
egalitatea gf 0(c)
(c) = 44 devine 51c 190c + 111 = 0,
37
pentru c 2 (0,1] si atunci c = 51
; respectiv 51c2 146c +
67 = 0 pentru c 2 (1,2) si nu avem un astfel de punct c.
37
n concluzie, doar punctul c = 51
satisface egalitatea din
Teorema lui Cauchy pentru functiile f si g date.

3). Domeniul maxim de denitie D al func

p tiei f se determin
a punnd conditiile j x j
1, j 2x 1 x2 j
1.
Rezult
a D = [1,1]. Se stie c
a functia p
arccosx este deri2
vabil
a pe (1,1) si c
a functia arcsin
p 2x 1 x este deri2
vabil
a n punctele x n care 2x 1 x este derivabil
a si
p
2
cuprins
a ntre 1 si 1, adic
a n x 2 (1,1), x 6=
2 :
Pentru x 2 (1,1) n {
+ p

2
2 },

avem

f0 (x) = (m + 1) p1 1 x 2 +
p
2
2
1 x2 p1x x 2
2
2

1 4x (1 x )

=
si ca urmare,

f0 (x) =

8
>
>
<
>
>
:

(m + 1)
p
1 x2

m 3
p
;
1 x2
m + 1
p
;
1 x2
m 3
p
;
1 x2

2(1 2x 2 )
p
j1 2x 2 j 1 x 2
p

dac
a x 2 (1, 22 )
dac
ax 2 (
dac
ax 2 (
55

p
2
2
;
2
2 )

2
2 ; 1)

Conform unei consecinte a Teoremei lui Lagrange, o functie

derivabil
a pe un interval este constant
a dac
a (si numai
dac
a) derivata este nul
a. Asadar, functia f este constant
a
pe un subinterval al domeniului s
au de denitie dac
a si
numai dac
a m = 1 sau m = 3. n consecinta, avem
8
p
2
>
), pentru m = 3
a x 2 ( 1;
< c1 ; dac
p
p2
2
f(x) =
c2 ; dac
a x 2 ( p 2 ; 22 ), pentru m = 1
>
:
c3 ; dac
a x 2 ( 22 ; 1),
pentru m = 3
Constantele ci se determin
a dnd lui x valori convenabile
din intervalul respectiv. Apoi, din continuitatea functiei
f, aceste identit
ati au loc si n capetele intervalelor. De
altfel, determinarea constantelor se poate face si folosind
continuitatea functiei f. Astfel,
c1 = lim c1 = lim f(x) =
x& 1
x& 1
i
h
p
= lim 2 arccos x + arcsin 2x 1 x2
x& 1

= 2arccos(1) + arcsin0 = 2 ;

c2 = f(0) = 2arccos 0 + arcsin 0 = ;

c3 = lim c3 = lim f(x) =
x%1
x%1
h
i
p
= lim 2 arccos x + arcsin 2x 1 x2 =
x%1

= 2arccos 1 + arcsin 0 = 0.

n concluzie,
8
p
2
>
],
pentru m = 3
a x 2 [1,
< 2 ; dac
p2 p
2
f(x) =
;
dac
a x 2 (p 2 ; 22 ), pentru m = 1
>
:
0;
dac
a x 2 [ 22 ; 1],
pentru m = 3

Mention
am c
a problema poate rezolvat
a si strict trigonometric. ntr-adev
ar, pentru x 2 D = [1,1], cu notatia
arcsinx = t 2 [ 2 ; 2 ], avem si x = sint si atunci,
p
f(x) = (m + 1)arccosx + arcsin 2x 1 x2 =
p
= (m + 1)arccos sint + arcsin 2 sint 1 sin2 t =
56

= (m + 1)arccos cos( 2 t) + arcsin 2 sintcost =

= (m + 1)( 2 t) + arcsin sin 2t.
Am tinut cont c
a j cost j = cost, 2 t 2 [0, ] si atunci
conform denitiei lui arccos; arccos cos( 2 t) = 2 t:
Pentru t 2 [ 2 ; 2 ], 2t 2 [
intervalul n care se aa
arcsin sin 2t. Pentru x 2
2 [ 4 ; 4 ]; atunci, 2t 2 [

; ]. Este necesar s
a micsor
am
t pentru
a
se
putea
explicita
p
p
( 22 ; 22 ), avem arcsinx = t
si deci, arcsin sin 2t = 2t.
2; 2]

Acum, avem

f(x) = (m + 1)( 2 t) + 2t = (1 m)t + 2 (m + 1) =

= (1 m)arcsinx + 2 (m + 1)
p

si se vede de aici c
a f este constant
a pentru x ( 22 ; 22 )
dac
a si numai dac
a m = 1. n plus, se vede c
a constanta
este : Rezultatul coincide cu cel g
asit prin metodele
Analizei matematice.
Asem
an
ator se procedeaz
a pe celelalte dou
a intervale.
4). Functia dat
a este derivabil
a pe R. Conform unei
consecinte a Teoremei lui Lagrange, o functie derivabil
a
pe un interval este descresc
atoare dac
a (si numai dac
a)
derivata este negativ
a pe interval. Mai precis, trebuie s
a
punem conditia f0 0 adic
a f0 (x) 0, 8x 2 R
2

Deoarece f0 (x) = x 22x+ 1 + m = m x x+2 +2x1+ m ; conditia de

mai sus devine mx2 + 2x + m 0, 8 x 2 R. Trebuie deci
puse conditiile = 1 m2 0 si m < 0. De aici rezult
a
m 2 ( 1; 1].

Asadar, functia dat

a este descresc
atoare dac
a si numai
dac
a m 1.

5). Domeniul maxim de deni

ptie D al functiei f se deter2 jx j
min
a punnd conditia 1 1 + j x j 1. Conditia se scrie
2
p
p
succesiv 1 + j x j 2 j x j sau 1 j x j
0 care
este evident adev
arat
a pentru orice x 2 R. Deci, D = R.
57

Functia este continu

a pe D, ind o compunere de functii
continue (vezi Teorema 4.2.6). Din Teorema de derivabilitate a functiei compuse, rezult
apc
a functia f este derivabil
a
jx j

a si, n
n punctele x n care functia 1 + j x j este derivabil
p
2 jx j
plus, 1 + j x j < 1. Calcule simple arat
a c
a functia f este

derivabil
a n punctele x 2 R n {1,0,1}. Tinnd

seama de
regulile de derivare, pentru x > 0, x 6= 1, avem
f0 (x) =
=

1p
+ x
x

1
1

p
2 x
1 + x

p 1 x 2
x(1 + x)

1
(1 x)2
(1 + x)2

1
;
x(1 + x)
p 1
;
x(1 + x)

(1 + x) 2

1 + x
j 1 x j

p 1 x 2
x(1 + x)

dac
a x 2 (0,1)
:
dac
a x 2 (1,1)

Observ
am c
a exist
a limitele laterale
lim f0 (x) = lim

x&0

1
x(1 + x)

= 1,

lim f0 (x) = lim

1
x(1 + x)

= 21 ,

x&0

x%1

x%1

lim f0 (x) = lim

x&1

x&1

1
x(1 + x)

1
2:

Conform unei consecinte a Teoremei lui Lagrange, aceste

limite ne conduc la derivatele laterale ale functiei n punctele 0 si 1:
f0d (0) = +1; f0s (1) = 12 ; f0d (1) =

1
2:

Tinnd

seama de faptul c
a f este functie par
a (adic
a f(x)
= f(x) pentru orice x 2 R) si de regula de derivare a
functiei compuse, pentru x < 0, x 6= 1, avem
f0 (x) = f0 (x) (x)0 = f0 (x).
Deci,
0

f (x) =

1
;
x(1 x)
1
p
;
x(1 x)

dac
a x 2 ( 1; 1)
:
dac
a x 2 (1,0)
58

Observ
am c
a exist
a limitele laterale
lim f0 (x) = lim

x%0

x%0

lim f0 (x) = lim

x% 1

x%1

lim f0 (x) = lim

x& 1

1
x(1 x)

1
x(1 x)

= 12 ,

p
p

x& 1

1
x(1 x)

1,

1
2:

Conform unei consecinte a Teoremei lui Lagrange, aceste

limite ne conduc la derivatele laterale ale functiei n punctele 0 si 1:
f0s (0) =

1; f0s (1) = 12 ; f0d (1) =

1
2:

Din cele spuse mai sus, tragem concluzia c

a punctele 1
sunt puncte unghiulare iar punctul 0 este punct de ntoarcere pentru functia f. Pe R n {1,0,1}, derivata f0
este dat
a de formulele de mai sus.
6). Fie deci I R un interval m
arginit. Pentru x, y 2 I,
aplicnd Teorema lui Lagrange, rezult
a c
a
j x sinx y siny j = j f0 (c) jj x y j =
= j sinc + c cosc jj x y j
(j sin c j + j c jj cos c j) j x y j
(1 + r) j x y j;
unde r > 0 este astfel nct I
m
arginit).

[r,r] (intervalul I este

Deci, functia este lipschitzian

a pe ecare interval m
arginit
I [r,r], constanta lui Lipschitz ind L = 1 + r.
7). Domeniul maxim de denitie D al functiei f se determin
a punnd conditia p

x
2(x 2 + 2x + 2)

1. Se constat
a

cu usurinta c
a D = R. Reamintim c
a functia f depinde
de functia g dac
a exist
a astfel nct f =
g.
Deoarece f si g sunt derivabile (sunt compuneri de astfel de functii), este de asteptat ca si
s
a e derivabil
a.
Atunci, am avea f0 = ( 0 g)g0 ; ceea ce arat
a c
a derivata
f0 ar depinde de functiile g si g0 : Se impune deci calculul
derivatei f0 :
59

f0 (x) =
=

2(x

x
2(x2 + 2x + 2)

x
2(x2 + 2x + 2)

1
x2 + 4x + 4
2(x2 + 2x + 2)

=
(

2(2x + 2)
2(x2 + 2x + 2)
2

2(x 2 + 2x + 2)

2(x 2 + 2x + 2) x(2x + 2)

x
+ 2x + 2)

+ 2x + 2) x

arcsin p 2
2(x
p 2

2(x + 2)
jx + 2 j

2(x 2 + 2x + 2)

2(x + 2)
2(x 2 + 2x + 2)

1
2(x 2 + 2x + 2)

1
,
(x + 1) 2 + 1
1
;
(x + 1) 2 + 1

dac
a x < 2
:
dac
a x > 2

Observ
am c
a exist
a limitele laterale
lim f0 (x) = lim

x% 2

x% 2

1
(x + 1) 2 + 1

1
2
x& 2 (x + 1) + 1

lim f0 (x) = lim

x& 2

1
2,

= 21 :

Conform unei consecinte a Teoremei lui Lagrange, aceste

limite ne conduc la derivatele laterale ale functiei n punctul 2:
f0s (2) =

1 0
2 ; fd (2)

= 12 :

Ca urmare, functia f nu este derivabil

a n punctul 2.
De asemenea, se observ
a c
a derivata f0 depinde de derivata
functiei
g : R ! R, g(x) = arctg(x + 1).
Mai precis, avem urm
atoarele:
pe intervalul (1; 2), functiile f si g au aceeasi derivat
a:
f0 (x) = (g(x))0 =

60

1
:
(x + 1) 2 + 1

Conform unei consecinte a Teoremei lui Lagrange, exist

a
o constant
a k1 astfel nct f = g + k1 pe (1; 2). Constanta k1 se determin
a prin particularizarea lui x:
p
k1 = (f + g)( 3 1) =
p
p
= arcsin 2p32 1 + arctg(
3) = 34 :
pe intervalul ( 2; 1), functiile f si g au aceeasi derivat
a:
f0 (x) = g0 (x) =

1
:
(x + 1) 2 + 1

Conform unei consecinte a Teoremei lui Lagrange, exist

a
o constant
a k2 astfel nct f = g + k2 pe ( 2; 1). Constanta k2 se determin
a prin particularizarea lui x:
k2 = f(0) g(0) = arcsin 0 arctg1 =

4:

Combinnd rezultatele anterioare, avem

arcsin p

2(x

x
+ 2x + 2)

arctg(x+1)
arctg(x+1)

3
4

4;

; x < 2
x > 2

n punctul x = 2 avem f(2) = arcsin( 1) = 2 si

aceast
a valoare se obtine si n oricare din cele dou
a ramuri din egalitatea anterioar
a.
n concluzie, dependenta lui f de functia g este
arcsin p

2(x 2

x
+ 2x + 2)

3
4

arctg(x+1)
arctg(x+1)

4;

; x
2
x > 2

Facem urm
atoarea remarc
a: determinarea constantelor k1
si k2 se poate face si folosind continuitatea sau existenta
unor limite ale functiilor ce apar. De exemplu,
k1 = lim k1 = lim [f(x) + g(x)] =
x! 1

= lim

x! 1

arcsin p

x! 1

x
2(x 2 + 2x + 2)

= arcsin(

p1 )
2

+ arctg(x+1) =

2 =

3
4

k2 = lim k2 = lim [f(x) g(x)] =

x& 2

x& 2

61

= lim

x& 2

arcsin p

x
2(x 2 + 2x + 2)

arctg(x+1) =

= arcsin( 1) arctg( 1) =

4:

Observatie. Reamintim Teorema lui Lagrange:

Dac
a f : [a,b] ! R este o functie Rolle, atunci exist
a cel putin un
f(a)
:
punct c 2 (a,b) astfel nct f0 (c) = f(b)b
a
Demonstr
am un rezultat mai general, si anume Teorema lui Cauchy:
Fie f, g : [a,b] ! R functii Rolle, astfel nct g0 (x) 6= 0, x 2 (a,b).
Atunci, g(a) 6= g(b) si exist
a cel putin un punct c 2 (a,b) astfel nct
f 0 (c)
f(b) f(a)
are loc egalitatea g 0 (c) = g(b) g(a)
Demonstratia este imediat
a: n primul rnd, dac
a am avea g(a) =
g(b), atunci, din Teorema lui Rolle ar exista cel putin un punct c 2
(a,b) astfel nct g0 (c) = 0, ceea ce contrazice ipoteza. Prima parte
a concluziei este demonstrat
a.
n al doilea rnd, se consider
a functia ajut
atoare F(x) = f(x) g(x),
unde este ales astfel nct F s
a satisfac
a conditiile din Teorema lui
Rolle. Aplicnd lui F aceast
a Teorem
a, a doua parte a concluziei este
demonstrat
a.
Se vede c
a dac
a n Teorema lui Cauchy lu
am g(x) = x, se obtine
Teorema lui Lagrange.
Interpretarea geometric
a a Teoremei lui Lagrange: exist
a cel putin
un punct al gracului lui f n care tangenta la grac este paralel
a cu
coarda determinat
a de capetele (a,f(a)), (b,f(b)) ale gracului lui f.
Exemple simple arat
a c
a ecare din ipotezele Teoremei este esential
a
(n sensul c
a dac
a una din ele nu se veric
a, atunci concluzia nu este
n mod obligatoriu adev
arat
a).
f(b) f(a)
0
Egalitatea f (c) = b a din Teorema lui Lagrange se mai poate
scrie f(b) f(a) = f0 (c)(b a) si se numeste formula cresterilor nite.
Teorema lui Lagrange se mai numeste Teorema cresterilor nite.
Consecinte ale Teoremei lui Lagrange:
1 . Orice functie derivabil
a care are derivata nul
a pe un interval este
constant
a pe intervalul respectiv. Mai mult, dou
a functii derivabile
pe un interval care au aceeasi derivat
a difer
a printr-o constant
a pe
intervalul respectiv.
Reamintim c
a proprietatea are loc si reciproc, ca proprietate general
a: orice functie constant
a este derivabil
a si are derivata nul
a.

62

Ca urmare, o functie derivabil

a pe un interval este constant
a dac
a si
numai dac
a are derivata nul
a pe intervalul respectiv.
2 . Orice functie derivabil
a a c
arei derivat
a are semn constant pe un
interval este monoton
a pe intervalul respectiv si anume:
i). dac
a f0 0 pe I (adic
a f0 (x) 0, 8 x 2 I), atunci f este cresc
atoare
pe I;
ii). dac
a f0 0 pe I (adic
a f0 (x) 0, 8 x 2 I), atunci f este descresc
atoare pe I;
Reamintim c
a proprietatea are loc si reciproc, ca proprietate general
a:
derivata oric
arei functii derivabile si monotone pe un interval are
semn constant pe intervalul respectiv.
Ca urmare, o functie derivabil
a pe un interval este monoton
a dac
a si
numai dac
a derivata are semn constant pe intervalul respectiv.
3 . Fie f : (a,b) ! R si x0 2 (a,b). Dac
a f este derivabil
a pe (a,x0 ),
este continu
a la stnga n x0 si dac
a exist
a limita ` = lim f0 (x),
x%x 0

a si f0s (x0 ) = `:
atunci f0s (x0 ) exist
Analog la dreapta lui x0 : Dac
a f este derivabil
a pe (x0 ;b), este continu
a la dreapta n x0 si dac
a exist
a limita ` = lim f0 (x), atunci
x&x 0

f0d (x0 ) exist

a si f0d (x0 ) = `:
4 . Fie f : I ! R derivabil
a pe intervalul I
R. Atunci, f este lipschitzian
a pe orice subinterval J I pe care derivata f0 este m
arginit
a.
Demonstratiile sunt imediate. Pentru nceput, e o functie derivabil
a
f : I ! R care are derivata nul
a pe intervalul I. Fie x si a dou
a puncte
din I, primul variabil iar al doilea xat. Presupunem x > a.Aplicnd
Teorema lui Lagrange functiei f pe intervalul [a,x], avem f(x) f(a)
= f0 (c)(x a) = 0, ceea ce arat
a c
a f este constant
a la dreapta lui a.
Analog la stnga lui a.
Acum, ne situ
am n conditiile de la 2 i). Fie x < y dou
a puncte
oarecare din I. Aplicnd Teorema lui Lagrange functiei f pe intervalul
[x,y], avem f(y) f(x) = f0 (c)(y x)
0, ceea ce arat
a c
a f este
cresc
atoare pe I.
n cazul 2 ii), se procedeaz
a asem
an
ator.
n cazul 3 ; aplicnd Teorema lui Lagrange functiei f pe intervalul
f(x) f(x )
[x,x0 ], unde x 2 (a,x0 ), avem x x 0 0 = f0 (cx ), unde cx 2 (x,x0 ).

Deoarece pentru x ! x0 avem cx ! x0 ; rezult

a c
a lim

x%x 0

lim f (cx ) = `; ceea ce arat

a c
a

x%x 0

f0s (x0 )

63

exist
a si

f0s (x0 )

f(x) f(x 0 )
x x0

= `:

n sfrsit, n cazul 4 ; consider

am J = [a,b] si e M > 0 astfel nct
j f0 (x) j
M, 8 x 2 J. Pentru x, y 2 [a,b], aplicnd Teorema lui
Lagrange, rezult
a c
a
j f(x) f(y) j = j f0 (c) jj x y j

Mj x y j;

ceea ce arat
a c
a functia f este lipschitzian
a.
Facem precizarea c
a proprietatea tocmai demonstrat
a r
amne adev
arat
a si n cazul n care f este derivabil
a cu exceptia unui num
ar
nit de puncte.
Observatie. Reamintim Teorema lui Darboux: Dac
a f : I ! R
este o functie derivabil
a pe un interval I, atunci derivata sa f0 are
Proprietatea lui Darboux (adic
a oricare ar dou
a puncte x1 < x2
din I si oricare ar num
arul cuprins ntre f(x1 ) si f(x2 ), exist
a cel
putin un punct c 2 (x1 ,x2 ) astfel nct f0 (c) = ).
O consecinta important
a: Fie f : I ! R o functie derivabil
a pe un
interval I astfel nct f0 (x) 6= 0, 8 x 2 I. Atunci, sau f0 (x) > 0 pentru
orice x 2 I si deci f este strict cresc
atoare pe I, sau f0 (x) < 0 pentru
orice x 2 I. si deci f este strict descresc
atoare pe I.
Aceast
a consecinta permite stabilirea semnului derivatei unei functii
derivabile si deci a intervalelor de monotonie ale functiei. Astfel, dac
a
f : I ! R este o functie derivabil
a pe un interval I si dac
a a si b sunt
dou
a zerouri consecutive ale derivatei, (f0 (a) = f0 (b) = 0 si f0 (x) 6= 0
pentru orice x 2 (a,b)), semnul derivatei este acelasi n orice punct
din (a,b). Acest semn se poate stabili calculnd valoarea derivatei
ntr-un punct particular din (a,b).
S
a ne reamintim c
a o problem
a asem
an
atoare am avut la functiile
continue.

Problema 15
S
a se calculeze urm
atoarele limite:
lim tgax sinax ; a, b >
x!0 tgbx sinbx
ln sin ax
lim
; a, b > 0;
x !0 ln sin bx
x >0

lim
xn e x ;
x !0
x >0

lim

x!0

1
sin x

x1 ;
64

0;

lim

x!1

x arcsin x1

x2

1
x

lim x ;

x!1

lim

x!0

+ arcsin x

arccos x

Rezolvare. Folosim regulile lui lHpital (vezi mai jos).

tgax sinax
x!0 tgbx sinbx
a
terminarea 00 : Se observ

a). Limita lim

n care a, b > 0, prezint

a nede-

c
a functiile f(x) = tgax sinax
si g(x) = tgbx sinbx sunt derivabile pe intervalul I =
(2c ; 2c ), unde c = max{a,b}. Avem g0 (x) = cosb2 bx
3
bx
bcosbx = b 1 coscos
6= 0 pentru x 2 I n {0}.
2 bx
n sfrsit, avem
3
lim 1 cos3 ax
x!0 1 cos bx

cos3 a x
cos2 a x
cos3 b x
cos2 b x

a1
f 0 (x)
= lim 1
0
x!0 g (x)
x!0 b
cos2 bx
a
cos3 ax
lim 11
cos2 ax = b x!0
cos3 bx .

= lim

a
b

Se observ
a c
a
0
am
0 : Consider
3

si aceast
a limit
a prezint
a nedeterminarea
functiile f1 (x) = 1 cos3 ax si g1 (x) = 1 cos bx care sunt
derivabile pe R. Avem g01 (x) = 3bcos2 bxsinbx 6= 0 pentru
f 0 (x)
x 2 (2b ; 2b ) n {0}. n sfrsit, avem 1 = lim g10 (x) =
3a cos2 ax sinax
3b
cos2 bx sinbx
x!0

lim

a
b

cos2 ax
2 bx
cos
x!0

sinax
sinbx

lim

x!0 1
a
lim sinax
b x!0
sinbx .

Se observ
a c
a si aceast
a limit
a prezint
a nedeterminarea
0
:
Consider
a
m
func
t
iile
f
(x)
=
sinax
si g2 (x) = sinbx
2
0
care sunt derivabile pe R. Avem g02 (x) = bcosbx 6= 0
f 0 (x)
pentru x 2 (2b ; 2b ). n sfrsit, avem 2 = lim g20 (x) =
a cos ax
x!0 b cos bx

lim

a
b:

x!0

Aplicnd Teorema lui lHpital, avem

f 01 (x)
0
x!0 g 1 (x)

= lim

a
b

a 2
b

Aplicnd din nou Teorema lui lHpital, avem

f 0 (x)
0
x!0 g (x)

= lim

a
b

a 3
b

n sfrsit, aplicnd din nou Teorema lui lHpital, avem

lim tgax sinax
x!0 tgbx sinbx

65

a 3
b

ceea ce ncheie calculul limitei.

Facem precizarea c
a limita se poate calcula direct, f
ar
a
a mai nevoie de a aplica nc
a de dou
a ori Teorema lui
lHpital:
f 0 (x)
0 (x)
g
x!0

= lim
=

1 cos3 ax
1
cos3 bx
x!0

a
b

lim

2
lim (1 cos ax)(1 + cos ax + cos2 ax)
x!0 (1 cos bx)(1 + cos bx + cos bx)

a
b

a
cos ax 1 + cos ax + cos ax
a
lim 11
lim
b x!0
cos bx 1 + cos bx + cos2 bx = b x!0
2
2
bx
2 sin2 a x
sin a2x
a
2
lim 2 sin2 b2x = ba lim
ax
bx
b x!0
sin
2
x!0
2
2

=
=

S-a folosit limita fundamental

a lim

x!0

sin x
x

1 cos ax
1 cos bx
a 2
b

=
a 3
b

= 1.

De altfel, este recomandabil ca n calculul limitelor de

functii, s
a se combine, dac
a este posibil, regula lui lHpital
cu metodele elementare.
ns
asi limita dat
a se poate calcula direct:
tgax sinax
x!0 tgbx sinbx
sinax
= lim sinbx
x!0

lim

sinax
x!0 sinbx

= lim
b). Limita lim
x !0

sinax( cos1a x 1)
1
sinbx(
x!0
cos b x 1)
1 cos ax cos bx
1 cos bx cos ax =

= lim

2 sin2
2 sin2

ln sin ax
ln sin bx ;

ax
2
bx
2

cos bx
cos ax

a 3
b

n care a, b > 0, prezint

a nede-

x >0

a c
a functiile f(x) = ln sin ax si
terminarea 1
1 : Se observ
g(x) = ln sin bx sunt derivabile pe intervalul I = (0, 2c ),
unde c = max{a,b}. Avem g0 (x) = bctg bx 6= 0 pentru
orice x 2 (0, 2c ).n sfrsit, avem
f 0 (x)
0 (x)
g
x!0

= lim

actg ax
x!0 b ctg bx

= lim

a
b

lim xctg ax
x!0 xctg bx

Conform Teoremei lui lHpital, avem lim

x !0

= 1.

ln sin ax
ln sin bx

= 1.

x >0

S-a urmat recomandarea de mai sus, folosind limita

fundamental
a a sinusului
66

x
x!0 sin ax

cos ax = 1a :

lim xctg ax = lim

x!0

a nedeterminarea 0 1 pentru
c). Limita lim
xn e x prezint
x !0
x >0

c
a lim
e x = (e+1 ) = +1: Scriem lim
xn e x = lim
x !0
x !0
x !0
x >0

x >0

x >0

xn
1

e x

si nedeterminarea se transform
a n 00 : Functiile f(x) = xn
1
a primele conditii din Teorema lui
si g(x) = ex veric
0
lHpital pe intervalul (0,1). Apoi avem = lim gf 0(x)
(x) =
x!0

lim

x!0

nx n

1
1 x
e
x2

= lim

nx n

x!0

+ 1

1
e x

; ceea ce arat
a c
a Teorema lui

lHpital nu se poate aplica.

Revenim la limita dat
a si facem schimbarea de variabil
a
x = y1 ; y ! +1: Ca urmare, (vezi Teorema 4.1.5), avem
1

ey
n
y
y!1

lim
xn e x = lim
x !0
x >0

si n aceast
a limit
a se poate aplica

Teorema lui lHpital functiilor f(y) = ey si g(y) = yn :

ntr-adev
ar, ele sunt derivabile pe intervalul (0,1), g0 (y)
0
ey
= nyn 1 6= 0 pe (0,1) si lim gf 0(y)
(y) = lim ny n 1 : Se vede
y!1

y!1

de aici c
a ne g
asim ntr-o situatie similar
a celei initiale,
chiar mai favorabil
a, pentru c
a n a sc
azut cu o unitate.
Este clar c
a aplicnd repetat Teorema lui lHpital c0
00
(n)
turilor gf 0 ; gf 00 ;
; gf ( n ) (pentru c
a f si g sunt de n ori
derivabile pe (0,1) si derivatele lui g nu se anuleaz
a pe
acest interval) obtinem
y
lim e n
y!1 y

ey
n 1
y!1 ny

ey
n
y!1 n(n 1)y

= lim

= lim

ey
y!1 n!

= lim
1

d).

= +1:

ey
n
y!1 y

n concluzie, lim
xn e x = lim
x !0
x >0

= +1:

Se constat
a cu usurinta c
a limita lim

x!0

1
sin x

x1

prezint
a nedeterminarea 1 1: Transform
am functia si
sin x
se obtine lim sin1 x x1 = lim x xsin
:
Aici,
se aplic
a
x
x!0

x!0

Teorema lui lHpital de dou

a ori:

67

x sin x
x sin x

lim

x!0

1 cos x
x!0 sin x + x cos x

sin x
x!0 2 cos x x sin x

= lim

1
sin x

n concluzie, lim

x!0

= lim

x1 = 0.
arcsin

e). Deoarece lim xarcsin x1 = lim

x!1

lim t
t!0 sin t

= 0.

1
x

x!1

1
x

y
= lim arcsin
=
y
y!0

= 1, limita dat
a prezint
a nedeterminarea 11 :

Transform
am functia:
x2

x arcsin x1

x2

= eln(x arcsin x )
1

= ex

ln(x arcsin

1
x

si avnd n vedere continuitatea exponentialei, limita devine

x2

x arcsin x1

lim

x!1

lim x 2 ln(x arcsin

= ex !1

1
x

Aici, limita lim x2 ln x arcsin x1 prezint

a nedeterminarea
x!1

0 1; care se poate ns
a reduce la nedeterminarea
ln(x arcsin

lim x2 ln x arcsin x1 = lim

x!1

1
x2

x!1

1
x

0
0

Ultima limit
a se calculeaz
a cu Teorema lui lHpital, f
acnd
mai nti schimbarea de variabil
a x = 1t ; t & 0 (vezi pentru aceasta Teorema 4.1.5)
lim

ln(x arcsin

1
x

1
x2

x!1

= lim

= lim

t&0

1
arcsin t

1
2

lim

t&0

1
1 t2

1
t

2t

t&0

ln

1 t 2 arcsin t
t3

n concluzie, lim

x!1

arcsin t
t
t2

= lim

t&0

ln arcsin t ln t
t2

p
t 1 t 2parcsin t
3 arcsin t
1 t2
t&0 2t
t

= lim
=

x arcsin x1

1
2
x2

lim

p
6

arcsin t

3t 2

t&0

t
1 t2

=
= 16 :

e:

1
x

a nedeterminarea 10 :
f). Evident, limita lim x prezint
x!1
Transform
am functia:
1

x x = eln x x = e x
68

ln x

si avnd n vedere continuitatea exponentialei, limita devine

lim

lim x x = ex !1

1
x

ln x

x!1

a nedeterminarea 0 1; care
Aici, limita lim x1 lnx prezint
x!1
se poate ns
a reduce la nedeterminarea 1
1 ; pentru aplicarea Teoremei lui lHpital:
lim 1
x!1 x

lnx = lim

x!1

ln x
x

1
x

= lim

x!1 1

= 0.

n concluzie, lim x x = 1.
x!1

g). Se vede c
a limita dat
a prezint
a nedeterminarea 00 :
Transform
am functia:
2

+ arcsin x

arccos x

= ex ln( 2

+ arcsin x

= eln( 2 + arcsin x arccos x ) =

arccos x )
= ex ln 2 arcsin x

(s-a tinut seama c

a arcsin x + arccos x = 2 ; 8 x 2 [1,1]) si
avnd n vedere continuitatea exponentialei, limita devine
lim

x!0

+ arcsin x arccos x

lim x ln 2 arcsin x

= ex !0

Aici, lim xln 2 arcsin x prezint

a nedeterminarea 0 1; care
x!0

se poate ns
a reduce la nedeterminarea
carea Teoremei lui lHpital:
lim xln 2 arcsin x = lim

x!0

ln 2 arcsin x
1
x

x!0

p 1
1 x2

x
lim
x!0 arcsin x

n concluzie, lim

x!0

1
1;

pentru apli1

= lim

x!0

1 x2
arcsin x
x12

2x
lim
1
x!0 p1 x 2

+ arcsin x arccos x

= 0.

= 1.

Observatie. Reamintim c
a Teoremele lui lHpital dau conditii
f(x)
suciente pentru calculul unor limite de forma lim g(x)
; care prex!x 0

zint
a nedeterminarea

0
0

sau

1
1

[adic
a n care avem una din situatiile
69

lim f(x) = lim g(x) = 0 sau lim f(x) = lim g(x) = 1]: Aceste
x!x 0

x!x 0

x!x 0

x!x 0

Teoreme pot date ntr-un singur enunt:

Teorema lui lHpital. Fie a, b 2 R; x0 2 [a,b] si e nc
a functiile
f, g : (a,b) n {x0 } ! R, derivabile si astfel nct g0 (x) 6= 0 pentru
0
orice x 2 (a,b) n {x0 } si exist
a = lim gf 0(x)
(x) 2 R:
x!x 0

Dac
a lim f(x) = lim g(x) = 0 sau dac
a lim j g(x) j = 1; atunci
x!x 0

exist
a lim

x!x 0

x!x 0

f(x)
g(x)

x!x 0

= :

Atunci cnd x0 este nit iar functiile f si g sunt derivabile (numai) n

acest punct, avem
Teorema lui lHpital (2). Fie a, b 2 R, x0 2 [a,b] si e nc
a functiile
f, g : [a,b] ! R, derivabile n x0 si astfel nct f(x0 ) = g(x0 ) = 0 si
g0 (x0 ) 6= 0.
Atunci, exist
a o vecin
atate V a punctului x0 astfel nct g(x) 6= 0
f 0 (x )
f(x)
pentru orice x 2 V n {x0 } si lim g(x)
= g 0 (x0 ) :
x!x 0

Demonstratiile acestor rezultate se bazeaz

a pe Teorema lui Cauchy
respectiv pe Denitia derivatei si se g
asesc n orice manual de liceu.
Facem cteva preciz
ari n leg
atur
a cu aceste rezultate:
1 . Dac
a x0 este unul din capetele intervalului [a,b], atunci n Teoremele lui lHpital vor apare limitele laterale corespunz
atoare (vezi
pct. b). Chiar dac
a x0 este punct interior intervalului [a,b], Teoremele lui lHpital r
amn adev
arate dac
a limita se nlocuieste cu
una din limitele laterale.
2 . Cele dou
a Teoreme au domenii de aplicabilitate diferite.
Exemplu. Fie functiile f, g : R ! R denite prin
x2 + 2x 3, dac
ax
4x 4,
dac
ax
ax 2
x2 1, dac
g(x) =
2x 2, dac
ax 2

f(x) =

2 Q
;
2 RnQ
Q
:
RnQ

Se constat
a (vezi o Problem
a anterioar
a) c
a cele dou
a functii sunt
derivabile doar n punctul x = 1. Ca urmare, n calculul limitei
f(x)
- care prezint
a nedeterminarea 00 - nu se poate aplica Teolim g(x)
x!1

rema lui lHpital. Se constat

a ns
a c
a se poate aplica Teorema lui
lHpital (2). Ca urmare,
f(x)
x!1 g(x)

lim

f 0 (1)
g 0 (1)

70

4
2

= 2.

3 . Aplicarea n practic
a a Teoremelor lui lHpital (preg
atirea limitei pentru aplicarea uneia din Teoreme, aplicarea, eventual repetat
a,
a uneia din Teoreme, etc) poart
a denumirea de regula lui lHpital.
4 . Repet
am, este recomandabil ca n calculul limitelor de functii,
s
a se combine, dac
a este posibil, regula lui lHpital cu metodele elementare (vezi pct. a, b, c; la c), s-a f
acut si o schimbare de variabil
a).
f 0 (x)
5 . Dac
a si n calculul limitei lim g 0 (x) se poate aplica regula lHpital,
00

f(x)
atunci avem lim g(x)
= lim gf 00(x)
; se spune c
a s-a aplicat de dou
a ori
(x)
regula lui lHpital.
Se poate aplica succesiv regula lHpital (dac
a este posibil) de un
num
ar nit de ori (vezi pct. a, c).
0
6 . Uneori, calculul limitei lim gf 0(x)
(x) este mai complicat (vezi pct. c)
f(x)
sau se reduce la limita initial
a lim g(x)
(vezi la pct. e) calculul limitei
1
ln(x arcsin x )
; f
ar
a schimbarea de variabil
a x = 1t ). Salvarea este
lim
1
x!1

x2

ntr-un articiu sau n alt

a metod
a, etc.
Exemplu. n calculul limitei lim shx
a conditiile din regula
e x se veric
(shx) 0
x 0
x!1 (e )

lui lHpital dar, lim

x!1

chx
x
x!1 e

= lim

(chx) 0
x 0
x!1 (e )

= (si la fel) = lim

lim shx
x
x!1 e

si am ajuns de unde am plecat. Regula lui lHpital nu se

poate aplica.
Dar limita trebuie calculat
a, pentru c
a exist
a:
lim shx
x
x!1 e

= lim

x!1

e x e x
2e x

1
x!1 2

= lim

1 e2x = 12 .

f(x)
exist
a, derivata g0 se anuleaz
a
7 . Uneori, chiar dac
a limita lim g(x)
n orice vecin
atate a punctului x0 ; ceea ce face ca regula lui lHpital
a
a nu se poate aplica.
Exemplu. lim x + xcos x = lim x 1 +x cos x = 1. Derivata g0 (x) = 1
x!1
x!1 (
x )
sinx se anuleaz
a n orice vecin
atate a punctului x0 = +1; pentru
c
a g0 (2n + 2 ) = 0 pentru orice n 2 N. Regula lui lHpital nu se
poate aplica.
8 . Regula lui lHpital se poate aplica si n calculul unor limite
care prezint
a una din nedetermin
arile 0 1; 1 1; 11 ; 00 ; 10 :
Pentru aceasta, se transform
a functia astfel nct n calculul limitei
s
a se poat
a aplica regula lui lHpital. Limitele de la pct. c - g din
Problem
a sunt edicatoare n acest sens.

71

n general, se procedeaz
a astfel:
a nedeterminarea 0 1; adic
a
i). dac
a limita lim f(x) g(x) prezint
x!x 0

dac
a lim f(x) = 0 si lim g(x) = 1; atunci scriem
x!x 0

x!x 0

f(x)

f(x) g(x) =

1
g(x)

sau f(x) g(x) =

g(x)
1
f(x )

dup
a cum g(x) 6= 0 respectiv f(x) 6= 0 pe o vecin
atate a punctului
x0 : n primul caz, avem lim f(x) g(x) = lim f(x)
si aceast
a limit
a
1
prezint
a nedeterminarea
lim

x!x 0

g(x)
1
f(x )

x!x 0
0
0 : n

x!x 0

g(x)

al doilea caz, avem lim f(x) g(x) =

si aceast
a limit
a prezint
a

x!x 0
nedeterminarea 1
1:

n calculul acestor limite se ncearc

a aplicarea regulilor lui lHpital.
Alegerea uneia sau alteia dintre variantele (transform
arile) de mai
sus depinde de complexitatea calculelor ce apar.
Exemplu. n calculul limitei lim xlnx este mai convenabil s
a scriem
x&0

lim xlnx = lim

x&0

ln x
1
x

x&0

= lim

1
x

1
x&0 x 2

= lim (x) = 0,
x&0

dect
lim xlnx = lim

x&0

x&0

x
1
ln x

= lim

x&0 x

1
1
ln2 x

= lim (xln2 x),

x&0

pentru c
a se complic
a calculele.
ii). dac
a limita lim (f(x) g(x)) prezint
a nedeterminarea 1
x!x 0

1;

adic
a dac
a lim f(x) = 1 si lim g(x) = 1; sau dac
a lim f(x) =
x!x 0

x!x 0

1 si lim g(x) =
x!x 0

x!x 0

1; atunci scriem

f(x) g(x) = f(x)g(x)

1
g(x)

1
f(x)
;

evident posibil pe o vecin

atate a punctului x0 :
Acum avem
lim (f(x) g(x)) = lim f(x)g(x)

x!x 0

x!x 0

72

1
g(x)

1
f(x)

si aceast
a limit
a prezint
a nedeterminarea 0 1: n calculul acestei
limite se ncearc
a aplicarea regulilor lui lHpital dup
a cum s-a spus
imediat mai sus.
Uneori, se mai poate scrie
lim (f(x) g(x)) = lim f(x) 1 g(x)
f(x)

x!x 0
g(x)
f(x)

si dac
a lim

x!x 0

x!x 0

6= 1, avem lim (f(x) g(x)) =

x!x 0

1; iar n caz

contrar, limita prezint

a nedeterminarea 0 1 si n calculul ei se procedeaz
a ca mai sus.
Exemplu. n calculul limitei lim (x ln x) care prezint
a nedeterx!1
minarea 1 1; este convenabil s
a scriem
lim (x ln x) = lim x 1 lnx x = 1;

x!1

pentru c
a lim

x!1

ln x
x

x!1

= lim

1
x

x!1 1

= 0.

n prima variant
a, ar trebui scris, de exemplu,
lim (x ln x) = lim

x!1

x!1

1
1
ln x x
1 1
x ln x

si se vede c
a apar probleme de calcul.
a una din nedetermin
arile 11 ;
iii). dac
a limita lim f(x)g(x) prezint
x!x 0

00 ; 10 ; atunci scriem
f(x)g(x) = eln f(x)

g(x)

= eg(x) ln f(x) ;

evident posibil pe o vecin

atate a punctului x0 :
Acum avem
lim g(x) ln f(x)

lim f(x)g(x) = ex !x 0

x!x 0

si aceast
a ultim
a limit
a prezint
a, n ecare caz, nedeterminarea 0 1:
n calculul acestei limite se ncearc
a aplicarea regulilor lui lHpital
dup
a cum s-a spus mai sus.
9 . Regula lui lHpital se poate aplica si n calculul unor limite de
siruri, dar nu direct, ci prin intermediul Criteriului lui Heine privind
limita unei functii ntr-un punct.
73

Astfel, dac
a avem de calculat lim xn ; c
aut
am mai nti o functie
f : (a,1) ! R astfel nct f(n) = xn , 8 n 2 N. Apoi, calcul
am eventual cu regula lui lHpital, - limita lim f(x) = : n sfrsit,
x!1
avnd n vedere Criteriul lui Heine privind limita unei functii ntr-un
punct (vezi Teorema 4.1.1), obtinem lim xn = :
Facem precizarea c
a n rolul sirului (n) pentru care f(n) = xn ; se poate
considera un sir (yn ) convenabil ales astfel nct
lim yn = 1 si f(yn ) = xn ; 8 n 2 N.
2

am functia ajut
aExemple. i). Pentru calculul limitei lim ne n , consider
x2
n2
toare f : (0,1) ! R, f(x) = e x : Se vede c
a xn = e n = f(n), 8 n 2 N.
Aplicnd Regula lui lHpital de dou
a ori, avem
2
lim xx
x!1 e

n concluzie, lim

n2
en

2x
x
x!1 e

= lim

= 0.

2
x
x!1 e

= lim

= 0.

arctg n1 ; consider
am functia ajut
aq
x
toare f : (0,1) ! R, f(x) = (arctg x) : Se vede c
a xn = n arctg n1 =
n

ii). Pentru calculul limitei lim

f( n1 ), 8 n 2 N, n

2. Calcul
am limita lim (arctg x) , aplicnd cele
x!0

indicate imediat mai sus la pct. 8 :

lim x ln(arctg x)

lim (arctg x) = ex !0

x!0

= 1,

pentru c
a Regula lui lHpital ne d
a
lim xln (arctg x) = lim

x!0

ln(arctg x)
1
x

x!0

x
x!0 arctg x

= lim
n concluzie, lim

q
n
arctg n1 = 1.

74

= lim

x!0

x
1 + x2

= 0.

1
arctg x

1
1 + x2

x12

Problema 16
1. Pentru functiile ex si sinx s
a se scrie
i). polinoamele Taylor de ordinele 1, 2, 3, ... n n punctul a = 0;
ii). formulele Taylor de ordinele 1, 2, 3, ... n n punctul a = 0.
2. Folosind formula lui Taylor, s
a se calculeze limita
lim

x!0

2e x 2 2x x 2
:
sin x x

3. S
a se arate c
a dac
a f este o functie polinomial
a de grad k, atunci
formula lui Taylor de orice ordin n
k n orice punct a 2 R este
exact
a (adic
a restul este nul).
4. S
a se determine toate functiile f : R ! R pentru care
f000 (x) = 0, x 2 R si f(1) = 1, f0 (1) = 2, f00 (1) = 2.
5. Fie functia f : R ! R, f(x) = xn sinx, unde n 2 N. S
a se arate c
a
originea este punct de extrem local pentru functia f n cazul n = 1,
dar nu si n cazurile n = 0, n = 2.

Rezolvare. 1). i). Derivatele de ordin superior ale

(n)

functiei ex sunt (ex ) = ex si ca urmare, toate derivatele

lui ex n origine sunt egale cu 1. Polinoamele Taylor cerute
pentru functia ex sunt

T5 (x) = 1 +

1
1! x,
1
1! x +
1
1! x +
1
1! x +
1
1! x +

1 2
2! x ;
1 2
2! x +
1 2
2! x +
1 2
2! x +

Tn (x) = 1 +

1
1! x

1 2
2! x

T1 (x) = 1 +
T2 (x) = 1 +
T3 (x) = 1 +
T4 (x) = 1 +

1 3
3! x
1 3
3! x
1 3
3! x

1 3
3! x
(n)

+
+
+

1 4
4! x
1 4
4! x

1 5
5! x

1 n
n! x

Derivatele functiei sinus sunt (sin) (x) = sin (x + n 2 ) si

ca urmare, derivatele de ordin superior ale functiei sinus
(n)
n origine sunt (sin) (0) = sin (n 2 ). Polinoamele Taylor
cerute pentru functia sinus sunt
75

T1 (x) = x
T2 (x) = x
1 3
T3 (x) = x 3!
x
1 3
T4 (x) = x 3!
x
1 5
5! x

1 3
x +
T5 (x) = x 3!

T2n

+ 1 (x)

1 3
x +
= x 3!

T2n

+ 2 (x)

= T2n

+ (1)n (2n

1
2n+1
+ 1)! x

+ 1 (x)

ii). Formulele lui Taylor cerute pentru functiile ex si sinus

sunt (cu restul sub forma lui Peano)

ex = 1 +

1
1 2
2
1! x + 2! x + x ! 2 (x),
1
1 2
1 3
3
1! x + 2! x + 3! x + x ! 3 (x),
1
1 2
1 3
1 4
4
1! x + 2! x + 3! x + 4! x + x ! 4 (x),
1
1 2
1 3
1 5
+ 5!
x + x5 ! 5 (x),
1! x + 2! x + 3! x +

ex = 1 +

1
1! x

ex = 1 +
ex = 1 +
ex = 1 +

1 2
2! x

1 3
3! x

1 n
n! x

+ xn ! n (x).

+ (1)n (2n

1
2n + 1
+ 1)! x

respectiv
sin x = x + x
sin x = x + x
sin x = x
sin x = x
sin x = x

1 (x),
2

2 (x),

1 3
3!
x
1 3
3! x
1 3
3!
x

+ x3
+x
+

1 3
sin x = x 3!
x +

+ x2n
sin x = T2n

3 (x),

+ 1

+ 2 (x)

4 (x),
1 5
5
5 (x),
5! x + x

1 5
5! x

2n + 1 (x),

+ x2n

+ 2

2n + 2 (x).

n toate aceste formule, functiile ! i si

nule n 0.

sunt continue si

2e x 2 2x x 2
;
sin x x
x!0

2). Pentru calculul limitei lim

x

pe sin x si e cu formulele stabilite mai sus:

76

nlocuim

lim

x!0

= lim

2(1 +

1
1! x

2e x 2 2x x 2
sin x x

1 2
2! x

x!0
3

= lim

1 3
3! x +
1 3
x
+ x3
3!

x 3 ! 3 (x)) 2 2x x 2
3 (x) x

2
3! x + 2x ! 3 (x)
1 3
3
3 (x)
3! x + x

x!0

= lim

2
3!

x!0

+ 2! 3 (x)
+ 3 (x)

1
3!

= 2.

3). n formula lui Taylor cu restul sub forma lui Lagrange,

expresia restului de ordin n este
Rn (x) =

f( n + 1 ) ( )
(n + 1)! (x

a)n

+ 1

Se vede de aici c
a dac
a f este o functie polinomial
a de
grad k si n k, atunci f(n + 1) = 0 si ca urmare, Rn = 0.
Asadar, pentru orice functie polinomial
a f de grad k si
n k se poate scrie
f(x) = f(a) +

f 0 (a)
1! (x

a) +

f ( n ) (a)
n! (x

f 00 (a)
2! (x

a)2 +

a)n ,

a 2 R ind dat, oarecare.

4). Conform unei consecinte a Teoremei lui Lagrange, din

egalitatea f000 (x) = 0, x 2 R rezult
a c
a f este un polinom
de grad cel mult 2: f(x) = ax2 + bx + c. Conditiile din
enunt f(1) = 1, f0 (1) = 2, f00 (1) = 2 ne dau a + b + c = 1,
2a + b = 2 si 2a = 2. Rezult
a a = 1, b = 0, c = 0. Asadar,
f(x) = x2 este singura functie care veric
a cerintele date.
Altfel, folosind rezultatul de la punctul anterior, avem
solutia
f(x) = 1 + 2(x 1) + (x 1)2 = x2 :
5). Pentru f(x) = xsinx avem f0 (x) = sinx + xcosx si
f00 (x) = 2cosx xsinx, de unde f0 (0) = 0, f00 (0) = 2.
Formula lui Taylor de ordinul doi pentru functie n origine
ne d
a f(x) = x2 + x2 !(x), unde functia ! este continu
a
si nul
a n 0. Ca urmare, f(x) = x2 (1 + !(x)) 0 = f(0),
x 2 V0 ; ceea ce arat
a c
a originea este punct de minim
local pentru functia f n cazul n = 1.
77

n cazul n = 0, functia f(x) = sinx este strict cresc

atoare
pe intervalul ( 2 ; 2 ). Ca urmare, originea nu este punct
de extrem local pentru functia f.
n cazul n = 2, avem f(x) = x2 sinx si ca urmare
f0 (x) = 2xsinx + x2 cosx,
f00 (x) = 2sinx + 4xcosx x2 sinx,
f000 (x) = 6cosx 6xsinx x2 cosx.
Pentru c
a f0 (0) = 0, f00 (0) = 0, f000 (0) = 6, formula lui
Taylor de ordinul trei pentru functie n origine ne d
a
f(x) f(0) = x3 (1 + !(x)) ;
unde functia ! este continu
a si nul
a n 0.
Deoarece paranteza este pozitiv
a pe o vecin
atate a lui 0
iar factorul x3 are semn variabil n jurul lui 0, diferenta
f(x) f(0) nu are semn constant pe nici o vecin
atate a
originii. Punctul 0 nu este punct de extrem local pentru
functia f.

Observatie. Formula lui Taylor se g

aseste n 5.4/5.4.1.
Aplicatii ale formulei lui Taylor:
1 : Formula lui Taylor permite stabilirea unui rezultat privind punctele de extrem ale unei functii:
Fie f : I ! R o functie de n ori derivabil
a pe o vecin
atate Va a
punctului a, interior lui I, n 2 si astfel nct
f0 (a) = f00 (a) = f000 (a) =

= f(n

1)

(a) = 0, f(n) (a) 6= 0,

Dac
a n este num
ar par, atunci a este punct de extrem local pentru f
si anume maxim, dac
a f(n) (a) < 0 si minim dac
a f(n) (a) > 0.
Dac
a n este num
ar impar, atunci a nu este punct de extrem local
pentru f (este punct de inexiune pentru f).
ntr-adev
ar, Formula lui Taylor n punctul a cu restul Peano ne d
a
f(x) f(a) = (x a)n

78

1 (n)
(a)
n! f

+ !(x) ;

unde functia ! este continu

a si nul
a n a.
Fie n num
ar par. Deoarece paranteza are semnul lui f(n) (a), diferenta
f(x) f(a) are semn constant pe o vecin
atate a punctului a. Aceasta
arat
a c
a acest punct este un punct de extrem local pentru f. Ultima
parte a armatiei rezult
a imediat.
Dac
a n este num
ar impar, din egalitatea anterioar
a se deduce c
a diferenta f(x) f(a) are semne diferite la stnga si la dreapta punctului
a. Aceasta arat
a c
a acest punct nu este un punct de extrem local
pentru f. Ultima parte a armatiei rezult
a imediat.
Exemplu. Vezi pct. 5) din Problem
a.
2 : Formula lui Taylor permite aproximarea unei functii prin polinoame de grad superior.
n general, Formula lui Taylor ne permite s
a facem aproximarea
f(x) Tn (x) n jurul punctului x0 n care este scris Tn :
Exemplu. Determin
am un polinom P care s
a aproximeze functia
f(x) = ex pe intervalul [1,1] cu dou
a zecimale exacte.
C
aut
am pe P ca un polinom Taylor de anume ordin n. n Formula
lui Taylor ex = Tn (x) + (n +1 1)! e x ; punem conditia
j

1
x
(n + 1)! e

j < 10

; pentru x 2 [1,1]

si de aici determin
am pe n.
e
Se observ
a c
a pentru x 2 [1,1] avem j (n +1 1)! e x j
(n +
a pentru n 5.
Inegalitatea (n +e 1)! < 10 2 se veric
Ca urmare, conditia de mai sus se veric
a pentru n 5.
Asadar, avem formula de aproximare
ex

1+

1
1! x

1 2
2! x

1 3
3! x

1 4
4! x

1 5
5! x ;

1)! .

x 2 [1,1],

1
eroarea de aproximare ind mai mic
a dect 100
:
Alte formule de aproximare se pot stabili folosind formulele de la a)
si altele asem
an
atoare:
1 3
1 5
x + 5!
x
sin x x 3!
1 2
ln(1 + x) x 2 x + 13 x3 41 x4
Ramne de stabilit eroarea de aproximare n ecare formul
a.
3 : Formula lui Taylor permite determinarea unui polinom cnd se
cunosc derivatele sale succesive ntr-un punct dat.
Exemplu. Determin
am un polinom P de grad minim pentru care

P(2) = 0, P0 (2) = 0, P00 (2) = 0, P000 (2) = 1.

79

Din cele spuse la 3), polinomul P c

autat este
P(x) = P(2) +

P 0 (2)
1! (x

2) +

Efectu
and calculele, P(x) =

1
3! (x

P 00 (2)
2! (x

2)2 +

P ( 3 ) (2)
(x
3!

2)3 .

2)3 :

Problema 17
S
a se determine punctele de extrem, intervalele de monotonie si intervalele de convexitate/concavitate ale functiilor:
a). f : R ! R, f(x) = arccos 1 +2xx 2 ;
b). g : R ! R, g(x) = ex sinx

Rezolvare. a). Functia f este o compunere de functii

derivabile: functia arccos este derivabil
a pe (1,1) iar
a pe R. Deoarece functia
functia 1 +2xx 2 este derivabil
2x
1 n punctele 1; tragem concluzia c
a
1 + x 2 ia valorile
functia f este derivabil
a pe R n { 1}. Avem
f0 (x) =

1
1

4x2
( 1 + x 2 )2

1
1 x2
1 + x2

2(1 x )
(1 + x 2 )2

8
<
:

2(1 x 2 )
(1 + x 2 )2

2
1 + x2 ;

dac
a jxj <1

2
1 + x2 ;

dac
a jxj >1

Avnd n vedere o consecinta a Teoremei lui Lagrange,

functia f este descresc
atoare pe intervalul (1,1) (deoarece
derivata f0 este negativ
a pe acest interval) si cresc
atoare
pe ecare din intervalele ( 1; 1) si (1,1) (deoarece
derivata f0 este pozitiv
a pe ecare din aceste intervale).
Mai rezult
a c
a punctele 1 sunt puncte de extrem (absolut) pentru f: 1 este punct de maxim absolut pentru
f, M = f(1) = ind marginea superioar
a a functiei iar
+1 este punct de minim absolut pentru f, m = f(1) = 0
ind marginea inferioar
a a functiei.
Facem precizarea c
a o alt
a consecinta a Teoremei lui
Lagrange ne arat
a c
a n punctele 1 avem
80

f0s (1) = 1, f0d (1) = 1, f0s (+1) = 1, f0d (+1) = 1.

Ca urmare, aceste puncte sunt puncte unghiulare pentru
functia f.
Deoarece derivata f0 este functie rational
a pe ecare din
cele trei intervale deschise mentionate mai sus, rezult
a c
a
f este de dou
a ori derivabil
a pe aceste intervale si avem
8
4x
dac
a x 2 ( 1; 1)
>
2;
>
> (1 + x 2 )
>
>
<
4x
; dac
a x 2 ( 1; 1)
:
f00 (x) =
(1 + x 2 )2
>
>
>
>
>
4x
:
; dac
a x 2 (1; 1)
(1 + x 2 )2

Se vede de aici c
a f00 (0) = 0 si c
a derivata secund
a f00
are semn constant pe ecare din intervalele ( 1; 1);
( 1; 0); (0; 1); (1; 1): Ca urmare, functia f este convex
a
pe ecare din intervalele ( 1; 1) si (0; 1), (pentru c
a f00
este pozitiv
a pe aceste intervale) si este concav
a pe ecare
din intervalele ( 1; 0) si (1; 1) (pentru c
a f00 este negativ
a
pe aceste intervale).
Facem precizarea c
a punctele 1, 0 si +1 sunt, conform
Denitiei, puncte de inexiune pentru f.
Se observ
a c
a punctele 1 sunt, ecare, punct de extrem,
punct unghiular si punct de inexiune pentru f. Punctul 0
este punct de inexiune n care tangenta la grac str
abate
gracul.
Toate acestea se pot vedea pe gracul functiei f:

-5

81

b). Functia g este de clas

a C2 pe R, ind un produs a
dou
a astfel de functii. Se constat
a cu usurinta c
a
g0 (x) = ex (cosx sinx) si g00 (x) = 2ex cosx.
p
Deoarece cosx sinx = sin( 2 x) sinx = 2 sin( 4 x),
zerourile derivatei g0 sunt date de ecuatia trigonometric
a
sin( 4 x) = 0 si sunt x0n = 4 + n ; n 2 Z.

Zerourile derivatei secunde g00 sunt date de ecuatia trigonometric

a cosx = 0 si sunt x00n = 2 + n ; n 2 Z.
D
am, n tabloul de mai jos, semnul derivatelor g0 si g00
pe intervalul [0;2 ]; n restul axei reale, semnul se repet
a,
deoarece functiile trigonometrice sin si cos sunt 2 - periodice:

x
g (x)
g00 (x)
0

0
+

5
4

0
+

0
+

3
2

+
+

+
0

2
+

De aici se pot trage urm

atoarele concluzii:
pe ecare din intervalele [2n +
functia g este descresc
atoare,

4 ;2n

5
4

pe ecare din intervalele [2n 34 ;2n + +

functia g este cresc
atoare,
punctele x02n = 2n +
local pentru functia g,

4,

], n 2 Z,
4 ],

n 2 Z,

n 2 Z, sunt puncte de maxim

punctele x02n + 1 = 2n + 54 , n 2 Z, sunt puncte de

minim local pentru functia g,
pe ecare din intervalele [2n +
functia g este convex
a,
pe ecare din intervalele [2n
functia g este concav
a,

2 ;2n

2 ;2n

3
2

], n 2 Z,

2 ],

n 2 Z,

punctele x00n = 2 + n ; n 2 Z sunt puncte de inexiune pentru g n care tangenta la grac str
abate gracul
functiei.

82

Observatie. Pentru determinarea intervalelor de monotonie ale unei

functii se procedeaz
a astfel:
1 . se studiaz
a derivabilitatea functiei; se stabilesc punctele n care
functia nu este derivabil
a; se calculeaz
a derivata;
2 . se determin
a zerourile derivatei;
3 . se determin
a semnul derivatei.
4 . se concluzioneaz
a:
pe un interval pe care derivata este pozitiv
a, functia este strict
cresc
atoare;
pe un interval pe care derivata este negativ
a, functia este strict
descresc
atoare.
Uneori, rezultatele de la punctele 1 - 3 se asaz
a ntr-un tablou cu
trei linii: pe prima linie se precizeaz
a domeniul de denitie (o bar
a
vertical
a sau o zon
a hasurat
a arat
a c
a functia nu este denit
a acolo),
zerourile derivatei si punctele n care functia nu este derivabil
a; pe
linia a doua se precizeaz
a semnul derivatei (o bar
a vertical
a arat
a
c
a functia nu este derivabil
a; de-o parte si de alta a barei se trec
derivatele laterale, dac
a este cazul); pe linia a treia se pun valorile
sau limitele functiei si se indic
a prin s
ageti monotonia functiei.
Exemplu. Tabloul privind monotonia functiei g:
x
g0 (x)
g(x)

0
+
%

5
4

+
%

0
g( 4 )

0
&

g( 54 )

+
%

2
+
%

n leg
atur
a cu convexitatea (concavitatea) unei functii, amintim
urm
atoarele:
O functie f : D ! R este convex
a (concav
a) pe intervalul I
D
dac
a pentru orice a, b 2 I, segmentul de dreapt
a de capete (a,f(a)) si
(b,f(b)) se aa deasupra portiunii (sub portiunea) din gracul functiei
corespunz
atoare intervalului [a,b].
Analitic, aceasta nseamn
a c
a se veric
a conditia
8a, b 2 I, 8t 2 [0,1] =) f((1 t)a + tb)

(1 t)f(a) + tf(b),

respectiv
8a, b 2 I, 8t 2 [0,1] =) f((1 t)a + tb)

83

(1 t)f(a) + tf(b).

Caracterizarea convexit
atii/concavit
atii cu ajutorul derivatelor este
dat
a de urm
atoarele rezultate, a c
aror demonstratie este un simplu
exercitiu:
I. Fie f : I ! R o functie derivabil
a pe intervalul I. Atunci, functia
f este convex
a (concav
a) pe I dac
a si numai dac
a derivata f0 este
cresc
atoare (descresc
atoare) pe I.
II. Fie f : I ! R o functie derivabil
a pe intervalul I. Atunci, functia
f este convex
a (concav
a) pe I dac
a si numai dac
a gracul functiei se
aa deasupra (dedesuptul) oric
arei tangente la grac.
III. Fie f : I ! R o functie de dou
a ori derivabil
a pe intervalul I.
Atunci, functia f este convex
a (concav
a) pe I dac
a si numai dac
a
f00 (x) 0 (f00 (x) 0) pentru orice x 2 I.
Fie f : I ! R o functie continu
a pe intervalul I. Se spune c
a un punct
a din interiorul intervalului I este punct de inexiune pentru f dac
a
exist
a si din I astfel nct < a < si f este convex
a pe ( ,a]
si concav
a pe [a, ) sau invers (simplu vorbind, la trecerea printr-un
punct de inexiune, functia schimb
a convexitatea).
n acest caz, punctul (a,f(a)) se numeste punct de inexiune al gracului functiei f.
Caracterizarea punctelor de inexiune cu ajutorul derivatelor este
dat
a de urm
atoarele rezultate, a c
aror demonstratie este un simplu
exercitiu:
IV. ntr-un punct de inexiune n care functia este derivabil
a, tangenta la grac str
abate gracul.
V. Fie f : I ! R o functie care are derivat
a n a si este de dou
a ori
derivabil
a pe Va ; eventual cu exceptia lui a. Atunci;
. dac
a a este punct de inexiune pentru f, atunci sau f nu este de
dou
a ori derivabil
a n a sau f00 (a) = 0;
00
dac
a f schimb
a semnul la trecerea prin a, atunci a este punct de
inexiune pentru f.
Pentru determinarea intervalelor de convexitate (concavitate) ale unei
functii derivabile, se procedeaz
a astfel:
1. se studiaz
a derivabilitatea de ordin doi a functiei; se stabilesc
punctele n care functia nu este derivabil
a de dou
a ori; se calculeaz
a
derivata de ordinul doi;
2 . se determin
a zerourile derivatei de ordinul doi;
3 . se determin
a semnul derivatei de ordinul doi.
4 . se concluzioneaz
a:

84

 pe un interval pe care derivata a doua este pozitiv

a, functia este
(strict) convex
a;
pe un interval pe care derivata a doua este negativ
a, functia este
(strict) concav
a.
Uneori, rezultatele de la punctele 1 - 3 se asaz
a ntr-un tablou
asem
an
ator celui de la monotonie (sau se adaug
a la acel tablou nc
a
o linie, corespunz
atoare derivatei a doua). Semnul ^ (_) pus pe
linia functiei arat
a c
a functia este convex
a (concav
a) pe intervalul
respectiv.
Exemplu. Tabloul privind monotonia si convexitatea functiei g:
x
g (x)
g00 (x)
g(x)
0

5
4

0
g( 4 )

&
_

0
g( 2 )

+
&
^

0
+
g( 54 )

3
2

+
+
%
^

+
0
g( 32 )

9
4

%
_

g( 94 )

Aam de aici, de exemplu, c

a pe intervalul [ 4 ; 2 ], functia g descreste
de la g( 4 ) la g( 2 ) si este concav
a. Pe intervalul [ 2 ; 54 ], functia g
5
a. Etc.
descreste de la g( 2 ) la g( 4 ) si este convex

Problema 18
3

Se d
a functia f : D ! R, f(x) = x x+ 2 ; unde D este domeniul s
au
maxim de denitie. Se cere:
i). S
a se reprezinte grac functia;
ii). S
a se discute dup
a m 2 R natura si semnele r
ad
acinilor
ecuatiilor:
ii1 ). x3 mx +p2 = 0; p
ii2 ). f(x) = 3 3 2 x + 3 2 + m.

Rezolvare. i). Avem D = R n {0} = ( 1; 0) [ (0; 1):

Limitele la capetele domeniului D sunt

lim f(x) = 1; lim f(x) = 1;

x! 1

lim f(x) =

x%0

x!1

1; lim f(x) = 1:
x&0

85

De aici, rezult
a c
a dreapta x = 0 este asimptot
a vertical
a
(de ambele p
arti) la gracul lui f si c
a gracul functiei nu
are asimptote orizontale.
Din lim

x! 1

f(x)
x

= lim

x! 1

x3 + 2
x2

nu are asimptot
a oblic
a la
lim

x! 1

1; rezult
a c
a gracul

1: Dar, deoarece
2

f(x) x

= 0,

gracul functiei are curba asimptot

a y = x2 ; la
2

2
x

1:

Din f(x) x = se constat

a c
a f(x) > x pentru x > 0
si f(x) < x2 pentru x < 0. Deducem de aici c
a gracul
functiei este deasupra curbei asimptot
a pentru x > 0 si
sub curba asimptot
a pentru x < 0.
3

1
Avem f0 (x) = 2 x x
si f00 (x) = 2 x
2

+ 2
x3 ;

Tabelul de variatie si gracul functiei:

p
3
x
1
2
0
0
f (x)
j
f00 (x)
+
0
j
&
+1
f(x)
+1 &
0
1 j
^
_

pentru x 2 D.

+
&
^

1
0
+
3

+1
+
+
%
^

+1

y
20
10

-4

-2

2
-10

-20

Gracul lui f cu tangenta n punctul de inexiune

ii1 ). Ecuatia x3 mx + 2 = 0 nu are r
ad
acina x = 0 si
3
ca urmare, este echivalent
a cu ecuatia x x+ 2 = m, adic
a
86

cu ecuatia f(x) = m. Num

arul r
ad
acinilor reale ale acestei ecuatii coincide cu num
arul solutiilor reale (x,y) ale
y = f(x)
sistemului
; adic
a cu num
arul punctelor de
y=m
intersectie a gracului lui f cu dreapta variabil
a y = m.
Avnd n vedere gracul lui f, obtinem:
pentru m < 3; ecuatia dat
a are o singur
a r
ad
acin
a real
a,
negativ
a (pentru c
a dreapta y = m intersecteaz
a doar
ramura din stnga a gracului lui f);
pentru m = 3, ecuatia dat
a are trei r
ad
acini reale, una
negativ
a si una dubl
a, egal
a cu 1 (pentru c
a dreapta
y = 3 intersecteaz
a att ramura din stnga a gracului
lui f ct si ramura din dreapta, aceasta exact n punctul
de minim (1,3));
pentru m > 3, ecuatia dat
a are trei r
ad
acini reale distincte, una negativ
a si dou
a pozitive, una subunitar
a si
cealalt
a supraunitar
a (pentru c
a dreapta y = m intersecteaz
a att ramura din stnga a gracului lui f ct si
ramura din dreapta, aceasta n dou
a puncte distincte).
p
p
ii2 ). Ecuatia se poate scrie f(x) + 3 3 2 x + 3 2 = m.
Discutia ecuatiei se face ca mai
ns
a gracul
p sus, folosind
p
functiei ajut
atoare f(x) + 3 3 2 x + 3 2 :
p
p
Altfel, se observ
a c
a y = 3 3 2 x + 3 2 este tangenta
p
n punctul
de in
exiune x = 3 2 al lui f. Ca urmare,
p
p
3
3
y = 3 2 x + 2 + m este o dreapt
a variabil
a, paralel
a cu tangenta mentionat
a.
Se impune determinarea tangentei la ramura din dreapta
a gracului lui f paralel
a cu tangenta mentionat
a mai sus.
Tinnd

cont de interpretarea geometric

a a derivatei unei
func
tii ntr-unppunct, avem de rezolvat ecuatia f0 (x) =
p
3
c
a aceast
a ecuatie are o
3 2 = f0 ( 3 2). Este clar
p
3
r
ad
a
cin
a
(dubl
a
!)
egal
a
cu
2:
A
treia
r
ad
acin
a este x0
p
3
2
= 2 2 (0; 1); dup
a cum era de asteptat, conform grap
p
p
3
3
cului. Tangenta n x0 este y f( 22 ) = 3 3 2 x 22
p
p
3
adic
a y = 3 3 2x + 15
4: Scriem aceast
a ecuatie sub
4
forma ecuatiei dreptei variabile de mai sus:
87

y=

p
p
332 x+ 32 +

27
4

p
3

4:

Avnd n vedere gracul lui f si semnicatia lui m din

ecuatia dreptei variabile de mai sus, obtinem:
p
3
pentru m 2 ( 1; 27
4), ecuatia dat
a are o singur
a
4
r
ad
acin
apreal
a, negativ
a
(pentru
c
a
n
acest
caz,
dreapta
p
a doar ramura din
y = 3 3 2 x + 3 2 + m intersecteaz
stnga a gracului lui f); De exemplu, pentru p
m = 0,
ecuatia dat
a are o singur
a r
ad
acin
a real
a, x = 3 2;
p
3
pentru m = 27
4; ecuatia dat
a are trei r
ad
acini reale,
4
p
3

una negativ
a si una dubl
a, egal
a cu 22 (pentru c
a n
p
p
3
3
acest caz, dreapta variabil
a y = 3 2 x + 2 + m intersecteaz
a att ramura din stnga a gracului lui f ct si
ramura din dreapta, aceasta exact n punctul de tangenta
(x0 ;f(x0 ));
p
3
pentru m 2 ( 27
4; +1), ecuatia dat
a are trei r
ad
acini
4
reale distincte, una negativ
a si dou
a pozitive, una mai
mic
a dect x0 si cealalt
a mai mare dect
c
a
p x0 (pentru
p
n acest caz, dreapta variabil
ay= 332 x+ 32 +m
intersecteaz
a att ramura din stnga a gracului lui f ct
si ramura din dreapta, aceasta n dou
a puncte distincte).

Observatie. Amintim c
a gracul functiei f : D ! R este multimea

Gf = {(x,f(x)) j x 2 D}. Cnd f este continu

a si Gf se reprezint
a
ntr-un plan raportat la un sistem cartezian ortogonal de axe xOy,
se obtine o curb
a de ecuatie algebric
a y = f(x). Aceast
a curb
a se
numeste tot gracul lui f (vezi Drumuri si curbe n 5.9.1/5.9).
Gracul unei functii permite att ilustrarea propriet
atilor ei locale si
globale, ct si rezolvarea unor probleme privind, de exemplu, ecuatii
sau inecuatii.
Reprezentarea grac
a a unei functii presupune parcurgerea urm
atoarelor etape:
1 . Determinarea domeniului maxim de denitie;
2 . Calculul limitelor la capetele domeniului de denitie, determinarea asimptotelor;
3 . Studiul derivatelor f0 si f00 ;
4 . Tabloul de variatie;
5 . Trasarea gracului.
88

Detalii se pot g
asi n orice manual de Matematic
a, cls. a XI - a.
Unele probleme se pot rezolva cu ajutorul gracului unei functii. De
exemplu:
i). Discutia ecuatiei f(x) = m, m parametru real;
ii). Discutia ecuatiei f(x) = ax + b, a ind dat si b parametru sau
invers;
iii). Rezolvarea grac
a a unor ecuatii;
A rezolva grac ecuatia f(x) = g(x) revine la determinarea absciselor
punctelor de intersectie ale gracelor functiilor f si g. Evident, gracele
trebuie trasate cu precizie (pe hrtie milimetric
a si cu folosirea unor
puncte suplimentare pe grace).
x
:
Exemplu. S
a determin
am num
arul r
ad
acinilor ecuatiei sin x = 10
Pe acelasi sistem de axe desen
am gracele functiilor f(x) = sin x si
x
g(x) = 10
; n dou
a situatii: pentru x 2 [5,5] si pentru x 2 [10,10].
Din prima gur
a nu putem trage nici o concluzie privind num
arul
r
ad
acinilor ecuatiei. n schimb, din a doua gur
a tragem concluzia
c
a ecuatia dat
a are 7 r
ad
acini si acestea sunt situate n intervalul
[10,10]. O privire atent
a permite s
a si localiz
am aceste solutii:

y
-4

-2

1
2

-1

-10

-5

5
-1

10

Facem observatia c
a ecuatia f(x) = g(x) se mai poate scrie f(x) g(x)
= 0. Acum, a rezolva grac ecuatia h(x) = 0 revine la determinarea
absciselor punctelor de intersectie ale gracului lui h cu axa Ox.
x
se scrie sin x 0:1x = 0:
n exemplul considerat, ecuatia sin x = 10
Din gracul lui h(x) = sin x 0:1x tragem aceleasi concluzii.
iv). Rezolvarea grac
a a unor inecuatii.
Este clar c
a solutia unei inecuatii f(x) > g(x) este multimea valorilor
lui x n care gracul lui f este situat deasupra gracului lui g.
Dac
a scriem inecuatia sub forma h(x) = f(x) g(x) > 0, solutia inecuatiei este multimea valorilor lui x n care gracul lui h este situat
deasupra axei Ox.

89

-15

-10

-5

10

15

-1

-2

Gracul lui h.
De exemplu, din gracul functiei f din problem
a se vede c
a
p
f(x) < 0 () x 2 ( 3 2; 0).

Problema 19

S
a se determine num
arul r
ad
acinilor reale ale ecuatiilor
i). 2x2 + x 4 5ln j x j = 0;
ii). 2x3 3x2 + 6(m m2 )x + 1 = 0, m 2 R.

Rezolvare. Folosim sirul lui Rolle.

i). Fie functia f(x) = 2x2 + x 4 5ln j x j; denit
a
pentru x 2 R n {0}.

ad
acinile
Ecuatia f0 (x) = 0 este 4x2 + x 5 = 0 si are r
x1 = 54 , x2 = 1. Avem f(- 45 ) < 0, f(1) < 0 si apoi
f(0 0) = 1; f(0 + 0) = 1; f(1) = lim f(x) = 1;
x! 1

f(1) = lim f(x) = 1:

x!1

Datele obtinute le organiz

am n tabloul
x
f(x)

1
+1

f(

5
4
5
4)

0
+1 j +1

90

1
f(1)

1
.
+1

S
irul lui Rolle pentru f este sirul semnelor valorilor din
ultima linie, adic
a +, , +, , +. Exist
a patru variatii de
semn, deci ecuatia dat
a are patru r
ad
acini reale, situate
n intervalele ( 1; 54 ), ( 54 ; 0), (0,1), (1,1). Aceste
intervale corespund n linia lui x din tablou la variatiile
de semn din sirul lui Rolle.
Intervalele ce contin r
ad
acinile pot micsorate pn
a la
lungimea 1. ntr-adev
ar, din f(3) > 0, f(2) < 0, f(1)
< 0, f(2) > 0, rezult
a c
a cele patru r
ad
acini reale sunt
situate n intervalele (3,2), (1,0), (0,1), (1,2).
ii). Fie functia g : R ! R, denit
a prin
g(x) = 2x3 3x2 + 6(m m2 )x + 1.
Ecuatia g0 (x) = 0 este x2 x + (m m2 ) = 0 si are
r
ad
acinile x1 = m si x2 = 1 m. Deoarece x1 si x2 depind
de m, se impune o discutie dup
a valorile lui m, pentru a
preciza ordinea lor pe axa real
a.
Deoarece x1 < x2 () m < 1 m () m <
considerate trei cazuri:

1
2;

trebuie

Cazul 1: m 2 ( 1; 12 ). Form
am tabloul
x
g(x)

1
1

m
g(m)

1 m
g(1 m)

+1
,
+1

g(m) = (1m)(4m2 + m + 1), g(1m) = 4m3 9m2 +6m.

Deoarece g(m) si g(1 m) au semne variabile, se impune
o discutie dup
a valorile lui m, pentru a preciza sirul lui
Rolle. Complet
am tabloul de mai sus
x
m g(x)
m 2 ( 1; 0)
m=0
m 2 (0; 12 )

1
1
1
1
1

m
g(m)
+
+
+

1 m
g(1 m)
0
+

+1
+1
+1
+1
+1

si concluzion
am:
pentru m 2 ( 1; 0); ecuatia are trei r
ad
acini reale;
91

pentru m = 0, ecuatia are trei r

ad
acini reale, una dubl
a
(egal
a cu 1);
pentru m 2 (0; 12 ); ecuatia are o singur
a r
ad
acin
a real
a.
Cazul 2: m = 21 : Acum, x1 = x2 = 12 . Form
am tabloul
x
g(x)

1
1

1
2

+1
+1

si concluzion
am: ecuatia are o singur
a r
ad
acin
a real
a.
Cazul 3: m 2 ( 21 ; 1). Form
am tabloul
x
g(x)

1
1

1 m
g(1 m)

m
g(m)

+1
.
+1

Din nou se impune o discutie dup

a valorile lui m, pentru
a preciza sirul lui Rolle.
Complet
am tabloul de mai sus
x
m g(x)
m 2 ( 21 ; 1)
m=1
m 2 (1; 1)

1
1
1
1
1

1 m
g(1 m)
+
+
+

m
g(m)
+
0

+1
+1
+1
+1
+1

si concluzion
am:
pentru m 2 ( 12 ; 1); ecuatia are o singur
a r
ad
acin
a real
a;

pentru m = 1, ecuatia are trei r

ad
acini reale, una dubl
a
(egal
a cu = 1);
pentru m 2 (1; 1); ecuatia are trei r
ad
acini reale.

Observatii. 1. Sirul lui Rolle este o metod

a de aare a num
arului r
ad
acinilor reale dintr-un interval I ale unei ecuatii f(x) = 0 n
care functia f este derivabil
a. n plus, metoda permite localizarea
r
ad
acinilor n anumite subintervale.
Metoda const
a n parcurgerea urm
atoarelor etape:
Etapa 1. Calculul derivatei f0 , determinarea r
ad
acinilor consecutive
x1 ; x2 ; ...xn din intervalul (a,b) ale ecuatiei f0 (x) = 0 si trecerea
numerelor a, x1 ; x2 ; ...xn ; b pe prima linie a unui tablou;
92

Etapa 2. Calculul valorilor f(a+0), f(x1 ), f(x2 ), ...f(xn ), f(b0) si

trecerea lor pe linia a doua a tabloului deschis anterior (f(a+0) sub
a, f(x1 ) sub x1 s.a.m.d.);
Mention
am faptul c
a sirul semnelor valorilor f(a+0), f(x1 ), f(x2 ),
...f(xn ), f(b0) se numeste sirul lui Rolle (pentru functia f si intervalul (a,b)).
Etapa 3. Concluzii: Num
arul r
ad
acinilor reale ale ecuatiei f(x) = 0
din intervalul (a,b) este egal cu num
arul variatiilor (schimb
arilor)
de semn si al zerourilor din sirul lui Rolle (nu se iau n considerare
zerourile f(a+0) = 0 si f(b0) = 0, dac
a au loc aceste egalit
ati).
Preciz
am c
a r
ad
acina corespunz
atoare variatiei de semn f(xi ), f(xi + 1 )
se aa n intervalul (xi ;xi + 1 ).
Facem precizarea c
a justicarea armatiilor de mai sus este imediat
a
si se bazeaz
a pe o consecinta a Teoremei lui Rolle - ntre dou
a zerouri
consecutive ale derivatei f0 se aa cel mult un zero al functiei f. - si
pe Teorema de intersectie a lui Cauchy.
2. Dac
a ecuatia contine un parametru (sau mai multi) si r
ad
acinile
derivatei depind de el, se face o discutie dup
a valorile parametrului
pentru a se stabili ordinea cresc
atoare a lor. Apoi, se face o discutie
pentru stabilirea semnelor din sirul lui Rolle.
Exemplele de mai sus sunt edicatoare n acest sens.
3. Astfel de probleme se pot rezolva si prin metoda grac
a.

Problema 20
S
a se arate c
a

x
1 + x2

arctgx, pentru x

0;

Rezolvare. Consider
am functia ajut
atoare
h : [0,+1) ! R, h(x) = arctgx 1
2

x
+ x2

Avem h0 (x) = 1 +1 x 2 (11+ xx2 ) 2 = (1 +2xx 2 ) 2

0 pentru
x
0. Aceasta arat
a c
a functia h este cresc
atoare pe
intervalul [0,+1): Ca urmare, pentru x 0 avem h(x)
x
h(0) adic
a arctgx
1 + x 2 ; ceea ce ncheie rezolvarea.

Observatii. 1. n general, pentru a demonstra c

a o inegalitate de
forma f(x)

g(x) este adev

arat
a pentru x 2 I, se poate proceda astfel:
93

se consider
a functia ajut
atoare h : I ! R, h(x) = f(x) g(x);
se face un sumar tablou de variatie pentru functia h; din care s
a
rezulte semnul s
au; Tabloul trebuie s
a contin
a derivata h0 si semnul
s
au, monotonia si cteva valori sau limite ale functiei pentru a se
putea determina semnul s
au.
se trage concluzia: din h(x)
0, 8 x 2 I, rezult
a c
a f(x)
g(x),
pentru orice x 2 I.
n fapt, aceast
a metod
a este aplicarea practic
a a urm
atorului rezultat
general (si a c
arui justicare este imediat
a):
Fie f, g : [a,b) ! R, cu 1 < a < b +1: Dac
a f si g sunt functii
derivabile astfel nct f(a)
g(a) si f0 (x)
g0 (x) pentru orice x 2
[a,b), atunci f(x) g(x) pentru orice x 2 [a,b)
Rezultate asem
an
atoare au loc si pentru alte tipuri de intervale.
Interpretnd geometric acest rezultat, se poate spune c
a metoda
grac
a este o alt
a posibilitate de abordare a problemei.
2. Facem precizarea c
a uneori este nevoie s
a transform
am inegalitatea
dat
a n alta echivalent
a cu ea si pe aceea s
a o demonstr
am (vezi b)).
3. Unele inegalit
ati se pot demonstra cu Teorema lui Lagrange (sau
cu Teorema lui Cauchy).
Exemplu. Demonstr
am c
a ex
x + 1, 8 x 2 R.
Consider
am functia ajut
atoare f : R ! R, f(x) = ex 1, care evident
este derivabil
a.
Pentru x > 0, Teorema lui Lagrange aplicat
a functiei f pe intervalul
[0,x] ne d
a f(x) f(0) = f0 (c)x, unde c 2 (0,x). Deoarece f0 (x) = ex si
f(0) = 0, avem f(x) = ec x > x.
Am demonstrat c
a ex > x + 1, 8 x > 0.
Analog, pentru x < 0, Teorema lui Lagrange aplicat
a functiei f pe
intervalul [x,0] ne d
a f(0) f(x) = f0 (d)x, unde d 2 (x,0). De aici,
rezult
a c
a f(x) = ed x > x.
Am demonstrat c
a ex > x + 1, 8 x < 0.
Din cele demonstrate mai sus rezult
a imediat c
a
ex

x + 1, 8 x 2 R,

cu egal dac
a si numai dac
a x = 0.
Facem precizarea c
a aceast
a inegalitate este mai tare dect inegalitatea demonstrat
a la pct. b). Acolo, conditia x > 1 este impus
a
pentru inegalitatea din stnga. De altfel, demonstratia dat
a acolo

94

pentru inegalitatea ex
x + 1, x > 1 se poate adapta imediat
pentru a demonstra inegalitatea ex
x + 1, x 2 R.
4. ncheiem, dnd o a treia demonstratie a inegalit
atii anterioare,
pentru a pune n evidenta o alt
a metod
a de demonstrare a unor inegalit
ati - metoda functiilor convexe.
Astfel, functia exponential
a ex are derivata secund
a strict pozitiv
a
pe R, ceea ce arat
a c
a functia este convex
a pe R. Conform unei propriet
ati, gracul exponentialei este situat deasupra oric
arei tangente
a sa. Tangenta n punctul (0,1) la gracul exponentialei are ecuatia
y 1 = x, adic
a y = x + 1.
Asadar, are loc inegalitatea ex
x + 1, 8x 2 R.

y3
2
1
-1.0

-0.5

0.0

0.5

1.0

e
Gracul exponentialei cu tangenta n punctul (0,1)

CAPITOLUL 3
Functii Integrabile
Problema 21
Se d
a functia f : R ! R, denit
a prin
(
x
j x j (x 2)e , dac
a x < 2,
2
f(x) =
:
ln (x 1)
,
dac
ax
2
x 1
a). S
a se arate c
a functia are primitive pe R si s
a se determine aceste
primitive.
b). S
a se arate c
a functia este integrabil
a Riemann pe [1,3] si s
a se
Z3
calculeze f(x)dx.
1

95

Rezolvare. a). Avem n vedere faptul c

a orice functie
continu
a pe un interval admite primitive (vezi Denitia
7.2.1) pe acel interval, conform cu Teorema fundamental
a
a calculului integral (Teorema 7.1.7). De aceea, studiem
continuitatea functiei f. Cele dou
a ramuri ale functiei,
ln2 (x 1)
x
f1 (x) = jxj(x 2)e si f2 (x) = x 1 , sunt continue
pe ( 1;2) respectiv (2,1), ind compuneri de astfel de
functii (Teorema 4.2.4). Ca urmare, functia f este continu
a pe R n {2}. Avem apoi f(2) = 0 si
lim f(x) = lim jxj(x 2)ex = 0,

x%2

x%2

lim f(x) = lim

x&2

x&2

ln2 (x 1)
x 1

= 0.

De aici rezult
a c
a f este continu
a n punctul x = 2 si deci
pe R.
Din cele spuse mai sus, rezult
a c
a functia f are primitive
pe R. Pentru a determina aceste primitive, determin
am
mai nti primitivele lui f pe intervalele ( 1;0), (0,2) si
(2,1).
i). Pe intervalul ( 1;0) avem, folosind metoda integr
arii
prin p
arti (vezi Teorema 7.2.4 si Remarca 7.2.8)
Z
Z
F1 (x) = f(x)dx = x(x 2)ex dx =
Z
Z
0
x2 2x (ex ) dx = x2 2x ex (2x 2)ex dx =
Z
0
2
x
= x 2x e +
(2x 2) (ex ) dx =
Z
= x2 2 ex 2 ex dx = x2 ex + c;
ii). Pe intervalul (0,2) avem, folosind aceeasi metod
a,
Z
Z
F2 (x) = f(x)dx = x(x 2)ex dx = x2 ex + c;
iii). Pe intervalul (2,1) avem, folosind prima metod
a de
schimbare de variabil
a (vezi Teorema 7.2.5 si Remarca
7.2.9)
96

F3 (x) =
=

f(x)dx =

ln2 (x 1)
dx
x 1

ln2 (x 1)(ln (x 1)) dx =

Acestea ind zise, o primitiv

a F pe
necesitate,
8 2 x
< x e + c1 ,
x2 ex + c2 ,
F : R ! R, F(x) =
: ln3 (x 1)
+ c3 ,
3

ln3 (x 1)
3

+ c.

R a lui f este, cu
dac
a x 2 (1,0)
dac
a x 2 [0,2]
dac
a x 2 (2,1)

unde constantele c1 , c2 , c3 se determin

a din conditiile
j). F este continu
a pe R,
jj). F este derivabil
a pe R,
jjj). F0 (x) = f(x), oricare ar x 2 R.

Din felul cum a fost construit

a, functia F este derivabil
a
pe R n {0,2} si, n plus, pe aceast
a multime are loc egalitatea F0 (x) = f(x).

Conditia de continuitate a lui F n 0 ne d

a c1 = c2 ;
conditia de continuitate a lui F n 2 ne d
a c2 e42 =
c3 : Asadar, F este continu
a pe R dac
a si numai dac
a c1
a real
a ce se va
= c2 = c si c3 = c e42 ; c ind o constant
determina.
Cu aceasta, functia F devine
8 2 x
dac
a x 2 (1,0),
< x e + c,
2 x

x
e
+
c,
dac
a x 2 [0,2],
F(x) =
:
: ln3 (x 1)
4
+
c

,
dac
a
x
2
(2,1)
2
3
e

Din cele spuse pn

a acum, functia F este derivabil
a pe
R n {0,2} si F0 (x) = f(x) pentru x 2 R n {0,2}. Avnd
n vedere o consecinta a Teoremei lui Lagrange si continuitatea lui f, obtinem
F0s (0) = lim f(x) = 0, F0d (0) = lim f(x) = 0,
x%0

F0s (2)

x&0

= lim f(x) = 0,
x%2

F0d (2)

97

= lim f(x) = 0,
x&2

ceea ce arat
a c
a F este derivabil
a si n punctele x = 0 si
x = 2 si n aceste puncte se veric
a egalitatea F0 (x) =
f(x), pentru orice c 2 R.
Concluzia este una singur
a: functia F de mai sus este
primitiva general
a (integrala nedenit
a) a lui f.

b). Avnd n vedere faptul c

a orice functie continu
a pe
un interval compact este integrabil
a Riemann (vezi Teorema 7.1.3 sau Teorema 7.1.5 - Criteriul lui Lebesgue),
din cele spuse mai sus rezult
a c
a functia f este integrabil
a
Z3
Riemann pe [1,3]. Pentru a calcula integrala f(x)dx,
1

folosim formula lui Leibniz - Newton (vezi Teorema 7.1.8).

Acestea ind zise, avem
Z3

f(x)dx = F(3) - F(1) =

ln3 2
3

e e42 :

Observatii. 1. Alte propriet

ati ale integralei Riemann si n leg
atur
a
cu primitivele unei functii se g
asesc n 7.1 respectiv n 7.2.
2. Primitivele unei functii continue pe un interval se pot determina
si cu ajutorul integralei Riemann, aplicnd ideea din demonstratia
Teoremei 7.1.7: Pentru orice functie f, continu
a pe un interval I R,
functia
F0 : I ! R., F0 (x) =

Zx

f(t)dt,

a 2 I ind xat, dar arbitrar de altfel, este primitiv

a pe I pentru f,
anume primitiva care se anuleaz
a n punctul a. Mai preciz
am c
a acest
rezultat este un caz particular al Teoremei 7.5.3.
Deoarece ramurile functiei f se schimb
a n punctele 0 si 2, este indicat
s
a alegem n rolul lui a un punct situat la stnga lor, de exemplu a =
2. Avnd n vedere Proprietatea de aditivitate a integralei Riemann
(vezi Teorema 7.1.6 si Remarca 7.1.3), avem

98

F0 (x) =

Zx

f(t)dt =

8 Zx
>
>
t
>
t(t 2)e dt,
dac
a x 2 (1,0],
>
>
>
>
>
2
>
>
>
Zx
<
t
F(0) + t(t 2)e dt, dac
a x 2 (0,2],
:
>
>
>
0
>
>
Zx
>
>
>
ln2 (t 1)
>
>
dt,
dac
a x 2 (2,1)
>
t 1
: F(2) +
2

Pentru calculul celor trei integrale, folosim formula lui Leibniz - Newton, pentru c
a se cunosc primitivele F1 ; F2 ; F3 : Calcule simple ne
conduc la
8 2 x
2
Zx
dac
a x 2 (1,0],
< x e 4e ,
2 x
x e 4e2 ,
dac
a x 2 (0,2],
F0 (x) = f(t)dt =
:
: ln3 (x 1)
2
4
e 2 4e , dac
a x 2 (2,1)
-2
3
Adunnd la aceast
a primitiv
a a lui f constanta c + 4e2 ; atunci F0
devine exact primitiva general
a (integrala nedenit
a) a lui f determinat
a mai sus.

Problema 22
Se d
a functia f : R ! R; denit
a prin
(
x 2
xe
dac
ax
0
p ,
f(x) =
:
2
5x + 1, dac
ax > 0

a). S
a se arate c
a functia are primitive pe ecare din intervalele
(1; 0] si (0,1);
b). S
a se determine primitivele de mai sus;
c). S
a se arate c
a functia nu are primitive pe R;
d). S
a se arate c
a functia este integrabil
a Riemann pe orice interval
compact [a,b] R;
Z4
e). S
a se calculeze f(x)dx.
1

99

Rezolvare. a). Ca si n Problema anterioar

a, ncepem
prin a studia continuitatea func
a ramuri ale
p tiei. Cele dou
2
x 2
sale, f1 (x) = xe
si f2 (x) = 5x + 1, sunt continue pe
(1;0] respectiv (0,1), ind compuneri de functii continue: functia exponential
a, functia radical si functii polinomiale (Teorema 4.2.4). Ca urmare, functia are primitive pe ecare din aceste intervale.
b). Pe intervalul (1;0], avem
Z
Z
2
2
2
0
x2 ex dx = 12 ex + c,
xex dx = 21
conform cu prima metod
a de schimbare de variabil
a (vezi
Teorema 7.2.5 si Remarca 7.2.9).
Pe intervalul (0,1), avem, folosind metoda de integrare
prin p
arti (vezi Teorema 7.2.4 si Remarca 7.2.8)
Z
Z
Z p
2
10x
p5x + 1 dx =
5x2 + 1dx =
x 2p5x
2 + 1 dx +
5x 2 + 1
Z
Z
Z
p
0
5x2 + 1 dx + p15 p 21 1 dx =
+ p5x 21 + 1 dx = x
x + 5
Z p
q
p
= x 5x2 + 1
5x2 + 1dx + p15 ln x + x2 + 51 ,
de unde
a
Z prezult
2
5x + 1dx =
p
= x2 5x2 + 1 +

1
p

ln
5

5x +

5x2 + 1 + c.

c). Proced
am ca n problema anterioar
a.
primitiv
a a functiei f pe R sub forma

C
aut
am o

F(x) = 12 ex + c1 , dac
a x 0 si
p
p
p
1
F(x) = x2 5x2 + 1 + 2p
ln 5x + 5x2 + 1 + c2 ;
5
dac
a x > 0,
Constantele c1 si c2 se determin
a din conditiile:
j). F este continu
a pe R,
jj). F este derivabil
a pe R,
100

jjj). F0 (x) = f(x), oricare ar x 2 R.

Conditia de continuitate a lui F n 0 este lim F(x) =

x%0

lim F(x) = F(0) si ne d

a 21 + c1 = c2 : Asadar, F este

x&0

continu
a pe R dac
a si numai dac
a c1 = c +
c ind o constant
a real
a ce se va determina.

1
2;

c2 = c,

Acum, calcule simple ne conduc la

F0s (0) = lim

x%0

F(x) F(0)
x

= 0,

F0d (0) = lim

F(x) F(0)
x

= 1,

x&0

ceea ce arat
a c
a functia F nu este derivabil
a n punctul
x = 0 pentru nici un c 2 R.
Concluzia: functia f nu are primitive pe R.
d). Fie intervalul compact [a,b]
din situatiile:

R: El poate n una

i). a < b
0 sau 0 < a < b; functia f este continu
a pe
[a,b] si ca urmare, integrabil
a, conform cu Teorema 7.1.3.
ii). 0 = a < b; functia f este cresc
atoare pe [a,b] si ca
urmare, integrabil
a, conform cu Teorema 7.1.4.
iii). a < 0 < b; functia f este integrabil
a att pe intervalul [a,0] - cazul i) - ct si pe intervalul [0,b] - cazul ii).
Conform Propriet
atii de aditivitate a integralei Riemann
(vezi Teorema 7.1.6), rezult
a c
a functia f este integrabil
a
Riemann pe intervalul compact [a,b].
Asadar, indiferent de situatia n care se aa intervalul
[a,b], functia f este integrabil
a Riemann pe [a,b].
e). Din cele spuse imediat mai sus, functia f este integrabil
a Riemann pe intervalul [1,4] si aceeasi Teorem
a ne
permite s
a scriem egalitetea
Z4
1

f(x)dx =

Z0

f(x)dx +

Z4
0

101

f(x)dx.

Integrala

Z0

f(x)dx se poate calcula cu formula lui Leibniz

- Newton (vezi Teorema 7.1.8):

Z0

f(x)dx = 12 ex

0
=
1

1
2e

12 :

n schimb, integrala

Z4

f(x)dx nu se poate calcula n acelasi

mod. Pentru a o calcula, proced

am astfel:pConsider
am
functia g : [0,4] ! R, denit
a prin g(x) = 5x2 + 1: Se
constat
a c
a g este continu
a si f(x) = g(x) pentru x 2 (0,4].
Conform unei Propriet
ati a integralei Riemann (vezi cele
spuse dup
a Remarca 7.1.3), avem c
a f este integrabil
a
Riemann pe [0,4], - ceea ce se stia deja - si, n plus,
Z4

f(x)dx =

Z4

g(x)dx.

Ori, aceast
a ultim
a integral
a se poate calcula cu formula
lui Leibniz - Newton (vezi Observatia de mai jos).
Asadar,
Z4

f(x)dx =

1
2

h p
x 5x2 + 1 +

Z4

g(x)dx =

i 4
p
5x + 5x2 + 1
=
0
p
1
ln 4 5 + 9
= 18 + 2p
5
p1
5

ln

si n concluzie,
Z4

f(x)dx =

1
2e

35
2

1
p
2 5

102

p
ln 4 5 + 9 .

Observatii. 1. De retinut:
monotonia este o conditie sucient
a de integrabilitate;
Sensul exact al acestei armatii trebuie nteles ca n Teorema 7.1.3.
Zb
existenta si valoarea integralei Riemann f(x)dx nu depinde de
a

valorile functiei f ntr-un num

ar nit de puncte din intervalul [a,b].
Sensul exact al acestei armatii trebuie nteles ca n Proprietatea 5 a
integralei Riemann, enuntat
a si demonstrat
a dup
a Remarca 7.1.3.
2. Faptul c
a functia nu are primitive pe R se poate demonstra
mai simplu folosind conditia necesar
a de existenta a primitivei unei
functii. Exact vorbind, functia f nu are proprietatea lui Darboux pe
R pentru c
a intervalul [0,1] este transformat n
p
f([0,1]) = {0} [ (1, 6],
multime care nu este interval. Ca urmare, f nu are primitive pe R
(vezi cele spuse n Observatia din Problema precedent
a).
3. La punctul e), functia g prelungeste functia f pe intervalul [0,4] prin
continuitate, pentru a se putea aplica formula lui Leibniz - Newton.
Ar (tot) sucient ca g s
a aib
a primitive.

Problema 23
S
a se arate c
a pentru ; ; ; p, q 2 R,
Z1
x( sin px +

> 0, integrala improprie

cos qx)e x dx

este absolut convergent

a si s
a se calculeze.

Rezolvare. Deoarece pentru x

j x( sin px +

cos qx)e

si integrala improprie

Z1

0 avem
j

xe x (j

j+j

j)

xe x dx este convergent
a (pen-

Z1
tru c
a, dup
a o integrare prin p
arti, avem xe x dx =
0

103

1
= 12 ), conform Criteriului de com0
paratie (Teorema 7.4.2), integrala improprie
1 x

Z1

j x( sin px +

cos qx)e

jdx

este convergent
a. Conform cu Denitia 7.4.7, integrala
improprie din enunt este absolut convergent
a.
Integrala o vom calcula prin p
arti. Pentru aceasta, determin
am mai nti o primitiv
a a functiei f(x) = ( sin px
+ cos qx)e x : Pentru simplicarea calculelor, calcul
am
separat prin p
arti:
Z
Z
0
x
F1 (x) =
sin px e dx =
sin px 1 e x dx =
Z
= 1 sin px e x + p cos px e x dx = 1 sin px e x +
Z
0
+ p cos px 1 e x dx = 1 sin px e x +
Z
p
p
1
x
+ cos px e
sin px e x dx =
Z
h
i
p
p2
1
x
=
sin px 2 cos px e
2 sin px e x dx,
de unde rezult
a
Z
F1 (x) =
sin px e x dx =

sin px + p cos px x
e
2 + p2

Apoi, integrnd o dat

a prin p
arti,
Z
h
F2 (x) =
cos px e x dx = p F1 (x) +
=

p sin px cos px x
e
2 + p2

sin px e

+ c,

+ c.

pentru a prelua unele din rezultatele obtinute mai sus.

Combinnd acum cele dou
a rezultate, obtinem

104

F(x) =

cos qx)e x dx =

( sin px +

= F1 (x) + F2 (x) =

sin px + p cos px
2 + p2

q sin qx cos qx
2 + q2

+ c.

Acestea ind zise, trecem la calculul integralei improprii

date.
Folosim metoda integr
arii prin p
arti ntr-o astfel de integral
a (vezi Teorema 7.4.7):
Z1
x( sin px +

cos qx)e

Z1
dx = xF0 (x)dx =
0

Z1
1
1
= xF(x)
F(x)dx = xF(x)
+
0
0
0

+ p2

q
+ q2

Z1

sin px e

0
Z1

dx +

sin qx e x dx +

p
+ p2

+ q2

Z1

cos px e x dx

0
Z1

cos qx e x dx.

Avem, pe de o parte,
xF(x)

1
= lim xF(x) = 0,
x!1
0

pentru c
a lim sin px xe x = 0 si lim cos px xe x = 0,
x!1
x!1
avnd n vedere faptul c
a cele dou
a functii trigonometrice
sunt m
arginite pe R iar lim xe x = 0.
x!1

Pe de alt
a parte, tinnd cont de Formula lui LeibnizNewton (Teorema 7.4.6) pentru integrale improprii si cu
argumente asem
an
atoare ca mai sus,
Z1

sin px e x dx = -

sin px + p cos px x
e
2 + p2

105

1
=
0

p
+ p2 ;

Z1

cos px e x dx =

p sin px cos px x
e
2 + p2

1
=
0

+ p2 :

Obtinem n nal,
Z1
x( sin px +

cos qx)e x dx =

2
(

p
+ p 2)2

(
(

q2)
:
+ q2)2

Observatie. Teoremele folosite n rezolvarea Problemei se refer

a la
Zb0
integrale improprii de forma
f(x)dx. Adaptate corespunz
ator, ele
a

sunt valabile si pentru alte tipuri de integrale improprii.

Problema 24
S
a se calculeze aria multimii
M = (x,y) 2 R2 j x2 + y2

48, y2

8x, x

0, y

Rezolvare. Multimea M este domeniul compact din

plan limitat de portiunea din primul cadran al cercului
de ecuatie x2 + y2 = 48, de portiunea din primul cadran
a parabolei y2 = 8x si de semiaxa pozitiv
a y = 0:
Pentru a putea aplica formula de calcul a ariei, mai avem
nevoie de punctul de intersectie din primul cadran dintre cerc si parabol
a. Coordonatele lui se aa rezolvnd
sistemul format de ecuatiile celor dou
a curbe:
x2 + y2 = 48
x2 + 8x 48 = 0
()
.
2
y = 8x
y2 = 8x
p
Rezult
a de aici P(4,4 2). Acum, multimea M se poate
descompune n reuniunea
a subgrace: M1 ca subp a dou
grac al functiei f(x)
=
8x;
x
2
[0,4]
p
p si M2 ca subgrac
al functiei g(x) = 48 x2 ; x 2 [4,4 3]. Cum M1 si M2
au n comun doar un segment de dreapt
a (care, evident,
are aria nul
a), putem scrie (vezi mai jos)
P:

106

0 :

Aria M = Aria M1 + Aria M2 =

p
4
Z 3p
Z4
p
=
8xdx +
48 x2 dx.
4

Prima integral
a se calculeaz
a direct:
Z4

8xdx =

Z4

x 2 dx =

2
3

8x 2

4
=
0

32
3

2:

A doua
a se calculeaz
a cu schimbarea de variabil
a
p integral
x = 4 3 sint, t 2 [0, 2 ] (vezi Teorema 7.1.10):
p
4
Z 3

48 x2 dx =

Z2 q
p
2 p
48 4 3 sin t 4 3 cos tdt =
0

Z2
Z2
2
= 48 cos tdt = 24 (1 + cos 2t)dt =
0

= 24 t +
n concluzie, Aria M =

1
2

sin 2t

32
3

= 12 :

2 + 12 = 52,784.

Observatie. Legat de calculul ariei unei multimi plane, reamintim

urm
atoarele:
1. Aria subgracului
f

= (x,y) 2 R2 j a

b, 0

f(x)

al unei functii f : [a,b] ! R, continu

a si pozitiv
a, este
dat
a de formula
Aria( f ) =

Zb
a

2. Aria intergracului
107

f(x)dx.

= (x,y) 2 R2 j a

f,g

b, f(x)

g(x)

al dou
a functii f, g : [a,b] ! R, continue si astfel nct
f(x) g(x) pentru orice x 2 [a,b], este dat
a de formula
Aria(

f,g )

Zb

(g(x) f(x))dx.

Dac
a conditia f(x)
g(x) pentru orice x 2 [a,b] nu
se veric
a, atunci intergracul lui f si g trebuie v
azut ca
ind domeniul compact plan limitat de curbele y = f(x),
y = g(x), x = a, x = b. Aria sa este

Aria(

f,g )

Zb
a

jg(x) f(x)jdx.

Problema 25
S
a se calculeze aria si volumul corpului de rotatie determinat de
functia f(x) = sin x pe intervalul [0, ].

Rezolvare. Volumul corpului este dat de formula (vezi

mai jos)
V=

sin2 xdx =

(1 cos 2x)dx =

21

sin 2x

Aria corpului este (vezi mai jos)

A=2

p
sinx 1 + cos2 xdx = 2

Z1 p
1 + u2 du =

-1

=4

Z1

2
p1 + u du
1 + u2

108

2 1
Z
4 4 p1

1
du
+ u2

= 4 ln u +

Z1 p

Z1

1 + u2

1 + u2 du = 2

1 + u2

du5 =

p
1
1

+ 4 u 1 + u2
0
0
ln 1 +

2 +

2 :

Observatie. n leg
atur
a cu calculul ariei si volumului unui corp de
rotatie, reamintim urm
atoarele:
Fie f : [a,b] ! R, continu
a si pozitiv
a. Prin rotirea subgracului f
al lui f n jurul axei Ox se obtine un corp si o suprafata, notate Cf si
Sf si numite corpul de rotatie determinat de f respectiv suprafata de
rotatie determinat
a de f.
1. Corpul Cf are volum, dat de formula
Vol(Cf ) =

Zb

f2 (x)dx.

Facem precizarea c
a formula r
amne adev
arat
a si pentru functii care
nu sunt neap
arat pozitive.
2. Dac
a, n plus, functia f este derivabil
a si cu derivata f0 continu
a,
suprafata Sf are arie, dat
a de formula
Aria(Sf ) = 2

Zb
a

q
2
f(x) 1 + f0 (x) dx.

Facem dou
a preciz
ari. Prima: dac
a f nu este pozitiv
a, formula r
amne
Zb
q
2
adev
arat
a prin Aria(Sf ) = 2
j f(x) j 1 + f0 (x) dx.
a

A doua, este aceea c

a aceast
a arie trebuie v
azut
a ca aria lateral
aa
corpului Cf (asemuit cu un trunchi de con ). Aria total
a a corpului
2
este At = Aria(Sf ) +
f2 (a) + f (b) :

109

Problema 26
1. S
a se calculeze lungimea gracului functiei
f : [-a,a] ! R, f(x) = ln cosx,
unde a 2 (0, 2 ) este dat.

Rezolvare. Lungimea gracului functiei f este (vezi mai

jos)
`(f) =

Za q
Za q
02
1 + (ln cos x) dx =
1+

-a

Za

-a

sin x 2
cos x dx

-a

Za
Za
(sin x)0
1
1
cos x dx = 2
cos x dx = 2
cos2 x dx =
0

sin
Za
Z a
(sin x)0
= 2 1 sin2 x dx = 2
1
0

1
- u 2 du

= ln 11 + uu

sin a
0

sin a
= ln 11 + sin
a:

Observatie. Reamintim c
a dac
a functia f : [a,b] ! R este derivabil
a
si cu derivata f0 continu
a, atunci gracul s
au are lungime nit
a si
Zb q
2
lungimea sa `(f) este dat
a de formula `(f) =
1 + f0 (x) dx.
a

Problema 27
S
a se determine coordonatele centrului de greutate al pl
acii plane
,
sin
x
y
cos
x
:
omogene (x,y) 2 R2 j 0 x
4

Rezolvare. 1. Conform cu formulele de mai jos, calcul

am
4
Z
Z4
0
x(cos x sin x) dx = x(sin x + cos x) dx =
0

110

= [x (sin x + cos x)
Z4

(sin x cos x)]

(cos x sin x) dx = (sin x + cos x)

0
=

=
p

1;

1;

Z4

Z4

cos2 x sin2 x dx =

cos 2x dx =

1
2

sin 2x

= 12 :

Ca urmare, coordonatele centrului de greutate al pl

acii
plane omogene date sunt
xG =
yG =

4p

2 1
2 1

1
4

2 1

p
p2 4
4( 2 1)

p1
4( 2 1)

= 0; 2673034,

= 0; 6035533:

Observatie. n leg
atur
a cu centrul de greutate al unei
pl
aci plane, reamintim urm
atoarele:
Fie P o plac
a material
a plan
a si omogen
a, de grosime
neglijabil
a, de forma intergracului f,g al functiilor
f, g : [a,b] ! R, continue si astfel nct f(x) g(x) pentru
orice x 2 [a,b].
1. Coordonatele centrului de greutate G al pl
acii sunt

xG =

Zb

1
2

x(g(x) f(x))dx

Zb

yG =

Zb

f 2 (x) )dx

Zb

(g(x) f(x))dx

:
(g(x) f(x))dx

2. n cazul particular f = 0 si g(x)

xG =

(g 2 (x)

Zb

1
2

xg(x)dx

Zb

0, x 2 [a,b], atunci

yG =

g(x)dx

Zb

g 2 (x)dx

Zb

g(x)dx

111

Problema 28
O pic
atur
a de ap
a avnd masa initial
a M cade sub actiunea greut
atii
sale si se evapor
a uniform, pierznd prin aceasta n ecare secund
ao
mas
a m. S
a se g
aseasc
a lucrul mecanic efectuat de forta de greutate
a pic
aturii, din momentul nceperii c
aderii sale pn
a n momentul
evapor
arii totale. Se neglijeaz
a rezistenta aerului.

Rezolvare. n ecare moment de timp t ulterior nceperii

c
aderii, masa pic
aturii este M mt. C
aderea dureaz
a
pn
a n momentul evapor
arii totale, adic
a pn
a cnd M
tiul
mt = 0. Deci, c
aderea dureaz
a t0 = M
m secunde. Spa
gt 2

g
parcurs n acest timp de pic
atur
a este x0 = 20 = M
2m 2
metri. Asadar, pic
atura de ap
a se deplaseaz
aqsub actiunea fortei sale de greutate G(x) = M m 2x
g g pe

portiunea [0; x0 ] : Deci, lucrul mecanic efectuat de forta

de greutate a pic
aturii, din momentul nceperii c
aderii
sale pn
a n momentul evapor
arii totale este dat de
Zx 0
Zx 0
q
L = G(x)dx =
M m 2x
g gdx =
0

h
q
p i x0
= g Mx m 2g 23 x x
=
0

M 3g2
6m 2 :

Observatie. Legat de lucrul mecanic efectuat de o forta, reamintim

urm
atoarele:
Fie I R un interval si f : I ! R o functie continu
a. Vedem functia
f ca o forta care actioneaz
a n sensul axei Ox, avnd n ecare punct
x 2 I m
arimea f(x). Lucrul mecanic efectuat de forta f pentru deplasarea unei particule din punctul a 2 I n punctul b 2 I este, prin
Zb
denitie, num
arul real L = f(x)dx.
a

112