Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Drept Civil Contractele Civile PDF
Drept Civil Contractele Civile PDF
CONTRACTELE CIVILE
CUSNIR,
doctoi"
conferentiar studii
CHISINAU 2004
CUPRINS
PARTEA GENERALA
Capitolul I. NOTIUNEA SI CLASIFICAREA CONTRTACTELOR
1. Definitia contractului..g
2. Rolul si importanta contractelor.9
3. Clasificarea contractelor10
rezulta din
contractului.52
PARTEA SPECIALA
Capitolul IX. CONTRACTUL DE VINZARE-CUMPARARE
1. Notiunea, clasificarea si caracterele juridice ale contractului de vanzare-cumparare..73
2. Conditiile de validitate a contractului de vanzare-cumparare..77
3. Efectele contractului de vanzare cumparare.g4
4. Particularitatile unor categorii de contracte de vanzare-cumparare.g6
CUVANT INAINTE
Lipsa
de
negociatorilor
calificare
unita
juridica
cu
capacitatea
Dupa o perioada de mai bine de 10 ani, Republica Moldova in sfarsit poate sa se bucure de
existenta unui nou Cod civil, de care se poate de spus, ca este o creatura a rationalitatii cuplata cu
necesitatea timpului si trecuta prin durerea grabei cu care a fost facuta. Astazi ne permitem sa facem
o analiza primara a normelor noii legislatii civile, care desi mai necesita o cizilare, dar care arata
drept un puternic val de aer curat in haosul existent depana la 2003.
De fapt, este necesar sa mentionam, ca prin realizarea a asa lucrari cum este cea de fata,
noua nu ne-a ramas decat sa depunem ultimul efort, dealtfel nu cel mai putin important, si anume
efortul legat de talmacirea normelor civile.
Tinem, insa, de obligatia noastra morala de a mentiona ca cel mai mare efort la crearea
aspectului actual al legii civile a fost depus de catre acel grup de profesori de la facultatea de drept a
Universitatii de Stat din Moldova, care din propria initiativa si cu titlu gratuit au reanimat crearea
noului Cod civil, care fusesera la acea perioada delasat cu succes de grupul creat anterior in 1997.
Prin efortul depus de colegii nostri de la facultatea de drept a USM, Gheorghe Chibac, Sergiu Baes,
Nicolae Rosea, Nicolae Esanu, Mihai Buruiana, Andrei Blosenco, Aurel Baesu si altii, astazi avem
a culege roadele unui efort ce intr-un timp deosebit de scurt a reusit sa demonstreze superioritatea si
eficacitatea sa.
Astazi in lucrarile elaborate de catre S. Baes, N. Rosea, Gh. Chibac, A. Blosenco nu
intalnesti decat doar scurtele si modestele referinte la ceea ce priveste faptul, ca lucrarea de fata
este elaborata in baza noului Cod civil. Ei nu tin sa faca reclama din efortul si succesul pe care l-au
realizat odata cu crearea noului Cod civil, care pe buna dreptate il putem socoti o fiinta creata de
acest colectiv demn de invidiat.
Spunem aceste cuvinte, care credem ca nu sunt tocmai cele mai potrivite, fiind meritate
altele si mai frumoase, profitand de faptul, ca avem posibilitatea de a face public aceasta prin
primul cuvant la lucrarea de fata.
PARTEA GENERALA
A. Weil et Fr. Terre, Droit civil. Les obligations", Dallos, Paris 1975, pag.l, dup L. Pop, Drept civil, Teoria general
a obligatiilor, Iasi 1994, pag. 29
2
M. B. Cantacuzino, Elementele dreptului civil", Bucuresti, 199g, pag. 393
forma categoria de contracte. Prin urmare, vorbind despre contract, neaparat trebuie de mentionat,
ca acesta este una din categoriile de conventii, ce se incheie doar intre vii. in aceeasi ordine de idei,
tinem sa mentionam, ca nu putem fi de acord cu afirmatiile unor autori, care, desi recunosc, ca
asupra tuturor actelor civile bilaterale intre vii se rasfrang aceleasi drepturi si obligatii, totusi, nu
pentru toate aceste acte atribuie denumirea de contracte, limitandu-se doar la cele care dau nastere
de obligatii3.
In concluzie, tinem sa fim de acord intru totul cu autorii ce expun o definitie formala a
notiunii de contract, si sa mentionam, ca contractul este un acord de vointa incheiat intre doua sau
mai multe persoane pe timpul vietii acestora, cu privire la nasterea, modificarea sau stingerea
drepturilor si obligatiilor.
Totusi, avand in vedere faptul, ca la ziua de azi legislatia realizeaza o deosebire dintre
notiunea de act juridic civil si contract, este necesar de a face o explicatie referitor la acestea.
Aceste doua notiuni, fiind utilizate des in legislatia civila coreleaza ca parte din intreg (gen specie)4, fiind aplicata regula, conform careia, toate contractele sunt acte juridice si nu toate actele
juridice sunt contracte. Astfel pot fi acte juridice unilaterale: succesiunea, legatul etc. si pot fi acte
juridice bilaterale sau multilaterale - contractele. Pana nudemult atat legislatia cat si doctrina
dreptului civil utiliza notiunea de conventie, substituind prin aceasta notiunea de act juridic civil.
Actualmente doctrina incepe a renunta de la utilizarea acestei notiuni avand in vedere faptul, ca
dupa continutul sau semantic notiunea de conventie este sinonimul termenului contract. Reiesind
din cele expuse mai sus, tinem sa relevam cele mai principale trasaturi caracteristice ale contractului
ca act juridic, si anume, acesta este un acord de vointa realizat intre doua sau mai multe persoane in
fiinta la momentul incheierii contractului; acordul este atins prin libera manifestare de vointa; are
drept scop nasterea, modificarea, stingerea raporturilor juridice si; presupune considerarea ordinii
publice si bunelor moravuri.
2. Rolul si importanta contractelor
Dupa cat de mult legile sunt menite sa dirijeze raporturile sociale aparute intre persoane, atat
ele sunt si de rigide in ce priveste dezvoltarea acestora. Astfel, o lege ce stabileste anumite limite
ale comportamentului in anumite imprejurari, necesare la momentul adoptarii legii sau o perioada
imediat apropiata, cu scurgerea timpului isi pierde actualitatea si eficienta sa. Se datoreaza aceasta
ritmului de dezvoltare a societatii si a constiintei umane, si prin urmare dicteaza necesitatea
modificarii legii, fapt care deseori este destul de migaloasa si greu realizat in timp.
3
4
A se vedea: Jean Carbonnier, Droit civil. Les obligationes. Tome 4, PUF, Paris, 1996, pag. 47
Jean Carbonnier, Droit civil. Les obligationes. Tome 4, PUF, Paris, 1996, pag. 47.
In viata cotidiana, insa, apar o anumita categorie de raporturi, care concomitent necesita o
reglementare, dar totodata nu pot fi reglementate printr-o anumita lege, fapt care impune
reglementarea printr-o modalitate deosebita. in asa fel apare o noua categorie de acte ce
reglementeaza raporturile juridice intre persoane, si anume contractele. Ele servesc cat pentru
reglementarea acelor raporturi, pe care legea in particular nu le poate reglementa, atat si pentru
inlaturarea lacunelor pe care le-a creat aceasta. in acest sens, contractul apare drept unul din cele
mai flexibile modalitati de reglementare a raporturilor sociale. Fiecare dintre noi, zi de zi si de
nenumarate ori se incadreaza in diverse raporturi contractuale, fara ca acestui fapt sa-i fie acordata o
careva atentie deosebita. Aceasta are loc doar pentru ca de regula se realizeaza contracte
elementare, cotidiene, cum ar fi procurarea produselor alimentare de la piata sau de la vre-o
institutie comerciala, calatoria in transportul obstesc, utilizarea ascensorului, curentului electric,
gazului natural etc. De asemenea se incheie si contracte mai complexe dupa natura lor, cum ar fi
cele de munca, contractele matrimoniale, contractele administrative, inclusiv si care reglementeaza
relatiile pe plan international, altfel spus, tratatele internationale.
Ar fi foarte greu de conceput existenta la un anumit moment a raporturilor intre persoane
fara existenta contractelor. Aceasta ar exclude ordinea, consecutivitatea si continuitatea raporturilor
in societate. Daca ne-am putea inchipui existenta noastra fara de contractele de munca, contractele
administrative, contractele matrimoniale, atunci nici intr-un caz nu am putea modela o eventuala
ordine fara de existenta contractelor civile si tratatelor internationale.
In concluzie, sustinem, ca contractul constituie una din cele mai flexibile si prin urmare si
eficiente modalitati de reglementare a raporturilor social-juridice si anume pentru acele adancuri
unde legea nu poate si nu necesita a patrunde, iar totodata este una din cele mai importante mijloace
juridice de asigurare a dezvoltarii relatiilor sociale.
3. Clasificarea contractelor
Problema
clasificarii
contractelor prezinta
vedere faptul, ca anume contractele sunt acea categorie de acte care au menirea de a reglementa in
detaliu o buna parte a raporturilor juridice cotidiene, iar spectrul divers al raporturilor prin urmare
dicteaza si o diversitate de categorii de contracte, corespunzator este necesara aplicarea corecta a
regimului juridic pentru fiecare din categoria de contracte. Legislatia civila in vigoare
reglementeaza expres regimul unor categorii de contracte, cum ar fi cele de vanzare-cumparare,
donatie, schimb, antrepriza etc. Urmare insa a dezvoltarii sociale si extinderii afacerilor au aparut
10
noi contracte reglementate sau nereglementate special de lege. De aceea s-a facut simtita necesitatea
clasificarii lor5.
Astfel, doctrina si legislatia in vigoare, desi nu intr-un mod expres, induce urmatoarea
clasificare a contractelor:
3.1. In functie de ramura de drept in care isi fac.existenta, deosebim contracte civile,
contracte comerciale, contracte de munca, contracte administrative, contracte procesual civile
si procesual-penale, contracte matrimoniale, contracte internationale (tratate si conventii).
Determinarea contractului civil detotdeauna a constituit o problema. Astfel, cat doctrina
juridica sovietica, atat si legislatia in vigoarea atribuia la categoria de contracte civile absolut toate
contractele cu exceptia celor de munca si de drept international. Actualmente, doctrina recunoaste
prezenta si a altor categorii de contracte, cum ar fi cele matrimoniale, administrative etc. Din aceste
considerente se cere enuntarea unor criterii delimitatorii a contractului civil de toate celelalte
categorii de contracte. Aceasta incercam sa o facem prin prisma unor caractere a acestui contract.
Astfel, spunem, ca contractul civil este un contract ce isi face aparitia in domeniul
reglementarilor raporturilor de drept privat6. Avand in vedere faptul, ca respectivul contract nu este
unicul in compartimentul dreptului privat, respectiv ne putem permite sa enuntam o regula, conform
careia, contractul civil va fi orice contract, care prin regimul sau nu poate fi determinat drept
contract de munca, contract matrimonial sau contract comercial. Aceasta decurge si din faptul, ca
actualmente legislatorul pretinde a acorda tuturor contractelor de drept privat un regim unic,
reglementat de legislatia civila, iar numai in cazurile in care se constata existenta unor norme
juridice specifice, corespunzator pentru contractele de munca, comerciale si matrimoniale se vor
aplica respectivele norme ale legislatiei muncii sau a celei ce reglementeaza raporturile de
casatorie si familie.
Contractul comercial constituie acea varietate a contractelor de drept privat, care tine de
raporturile ce se stabilesc in activitatea comerciala interna realizata de catre comercianti7.
Doctrina juridica priveste in mod deosebit natura contractului comercial. Astfel, daca e sa privim
diviziunea clasica a faptelor de comert in fapte de comert obiective si fapte de comert subiective8,
atunci corespunzator, daca vom constata realizarea printr-un contract a unui fapt de comert obiectiv
sau daca vom constata calitatea de comerciant a uneia dintre partile la contract, vom putea spune, ca
5
11
suntem in prezenta unui contract comercial. Recunoasterea acestuia, o vom putea face atat prin
prisma faptelor de comert obiective, astfel considerand contracte comerciale acele contracte care
releva savarsirea unui fapt de comert obiectiv, cat si prin faptele de comert subiective, care sunt
fundamentate si prin deosebirile esentiale a dreptului civil de cel comercial9.
Contractele de munca, de asemenea apar drept o categorie e contracte ce reglementeaza
raporturile domeniului dreptului privat, si sunt caracteristice prin faptul, ca isi fac aparitia in
domeniul raporturilor de munca, prin urmare este vorba de un spectru de raporturi foarte ingust. De
regula ele se bucura de un regim juridic deosebit de rigid, comparativ cu alte categorii de contracte,
iar conditiile si modul de realizare a contractului, de regula sunt enuntate intr-un mod expres in
legislatie, fapt care face ca majoritatea raporturilor sa fie reglementate de norme cu caracter
imperativ.
Termenul de contract administrativ este utilizat relativ nu demult in Republica Moldova. Cu
toate ca doctrina juridica cu deplina siguranta nu ne vorbeste despre un contract administrativ, totusi
legislatorul deja a pus temelia unor asemenea categorii de reglementari. Astfel, legislatia in vigoare
prevede asa institut cum ar fi concesiunea, care se realizeaza prin intermediul unui contract
administrativ - contractul de concesiune. Multi pot nu fi de acord cu o asemenea afirmatie, insa
faptul, ca prin contractul de concesiune este realizat un interes public, de administrare (gestionare) a
patrimoniului public, ca acest contract presupune dobandirea de catre concesionar a drepturilor si
obligatiilor pe care in temeiul legii le avea concedentul, si ca acest contract se supune unor reguli
caracteristice dreptului public, si in special dreptului administrativ, acest fapt nu poate fi neglijat.
Prin urmare suntem in prezenta unui contract diferit de cel civil, de cel comercial, de cel de dreptul
muncii, precum si de alte categorii de contracte - suntem in prezenta contractului administrativ. De
asemenea amploare a luat problema respectiva si in tratarea autorilor rusi10. In doctrina dreptului
administrativ se impune tot mai insistent opinia ce enunta existenta unei forme specifice de contract
administrativ si anume contractul administrativ de serviciu. Teoria contractelor administrative isi
are originea in doctrina administrativa franceza si in practica jurisdictionala a Consiliului de Stat din
Franta. Aceasta teorie a fost preluata si dezvoltata cu succes in dreptul administrativ roman din
perioada interbelica11, astazi fiind receptionata si de autorii administrativisti din Republica
S. Baes, N. Rosea, Dreptul civil. Persoana fizic. Persoana juridic, Chisinu, 2004, pag. 47-4g
A se vedea: , , , , Moca,
1997, pag. 91
11
A se vedea in acest sens E. Tarangul, op. cit. pag. 46g; J. Vermeulen, "Evolutia dreptului administrativ roman",
Bucuresti, 1943, pag. 209
10
12
Moldova12. Sustinand opiniile respective afirmam ca unul din argumentele cele mai importante
privind existenta contractului administrativ este acesta este supus unui regim de reglementare
specific.
Contractele procesual-civile si contractele procesual-penale sunt acea categorie de
contracte, de regula foarte rar intalnite, dar care se prezinta drept o categorie aparte, diferita de
celelalte contracte. Desi doctrina sovietica nu pomenea despre existenta a asemenea tipuri de
contracte, totusi nu putem nega existenta acestora, chiar si in perioada anterioara adoptarii noului
Cod civil si procesual civil. Pentru exemplu, legislatia veche procesual civila prevedea posibilitatea
partilor de a incheia tranzactie de impacare pana la emiterea hotararii judecatoresti pe marginea
cazului. Prin aceasta tranzactie partile nu numai ca conveneau la o modalitate extrajudiciara de
solutionare a cazului, ci expuneau si obligatiile reciproce, precum si efectele ce vor surveni drept
rezultat al neexecutarii sau executarii necorespunzatoare a conditiilor tranzactiei de impacare.
Acest contract servea temei de clasare a procesului, iar in cazul neexecutarii sau executarii
necorespunzatoare a conditmor tranzactiei de impacare, instanta de judecata examina chestiunea
neexe. cutarii sau executarii necorespunzatoare a clauzelor contractuaie sj nicidecum din nou cauza
care a constituit obiectul acestui contract. Astazi aceste reglementari si-au primit reglement intr-un
contract aparte - cel de tranzactie.
Daca in ce priveste contractele civile probleme (dosebite nu existau, atunci mai problematic
situatia era in ce priveste contractele procesual-penale, deoarece legislatia penala si procesuai
penala veche a Republicii Moldova nu le reglementa in mod expres asa tip de contracte. Exceptie
serveau doar cazurile in care iegea penala si legea procesual penala admitea clasarea pibcesuiuj m
virtutea impacarii victimei si faptuitorului. Cu toate Ca in mod expres legislatia nu presupunea
incheierea in asemenea caz a unui contract, totusi conventia in cauza dobandea o forma a unui
contract, fiind necesare la incheiere respectarea tuturor conditiilor de validitate ale unui contract.
Astazi, atat legea penala cat si cea procesual penalg vorbeste despre contract procesual tranzactie la direct, unde partile in proces, in cazurile prevazute de iege, pot incheia acord de
impacare, care prin efectul sau exclude raspunderea peaja iar m procesul penal tranzactia de
recunoastere a vinovatie duce la micsorarea cuantumului pedepsei.
De asemenea, am putea vorbi despre un contract procesual-penal si in cazul in care legea
procesual-penala ar admite incheierea unui pact intre infractor si autoritatile de cercetare si
urmarire penala, prin care i s-ar schimba insasi calitatea sa procesuala, precum in cazul grupurilor
12
A se vedea: A. Climova, Raporturile juridice administrative, Chisinu, 2001; S. Stamatin, "Scurte referiri privind
contractele administrative", Analele Stiintifice al Academiei "Stefan ceel Mare" a MAI, Seria Drept Privat, nr.4, 2004,
pag. 25-30
13
criminale, fapt care este destul de e practicat in unele tari. De asemenea, am putea vorbi si despre
contractul ce priveste eliberarea persoanei banuite de suh arest m schimbul unei cautiuni. in
concluzie, consideram, ca in continuare raporturile contractuale in dreptul procesual isi vor putea
gasj o' aplicare mai mare.
Contractul matrimonial, dupa cum este definit in legisjatja cu privire la casatorie si familie,
constituie acel contract, m'care partile - viitorii sau prezentii soti - determina drepturile si
obligatiile lor patrimoniale pentru perioada casatoriei precum si in rezultatul desfacerii acesteia.
Este una din categoriile de contracte, care desi legislatia le reglementeaza o perioada nu prea mare,
totusi, dar totusi nu erau interzise, sau altfel spus posibilitatea incheierii acestui tip de contract nu
era ingradita prin legislatie. Cu toate ca legislatia stabileste ca domeniu al acestui contract doar
drepturile patrimoniale, totusi, am considera, ca legislatorul a limitat posibilitatile acestui contract.
Astfel, la incheierea contractului partile ar putea conveni si asupra unor obiecte ce constituie
domeniul raporturilor nepatrimoniale, cum ar fi spre exemplu numele viitorului copil, prenumele
acestuia etc.
Contractele internationale, sau cum sunt desemnate acestea in dreptul international tratatele internationale - sunt acea categorie de contracte, care sunt incheiate in scris intre state si
guvernat de dreptul international, fie ca este consemnat intr-un instrument unic, fie in doua sau mai
multe instrumente conexe si oricare ar fi denumirea sa particulara13. Insa dupa cum s-a afirmat pe
buna dreptate, aceasta definitie are mai degraba un caracter functional, procedural, fara insa a se
raporta la continutul si trasaturile
de
fond
ale
acestui
act
juridic
international14.
Respectiv, pornind de la idea, ca tratatul este deasemenea un contract, dar care isi face aparitia doar
in cadrul raporturilor de drept international, vom defini tratatul ca fiind un act juridic ce exprima
acordul de vointa a doua sau mai multe subiecte de drept international
modificarii
sau
in
vederea
crearii,
13
Articolul 1 al Conventiei de la Viena cu privire la Dreptul tratatelor din 23 mai 1969 (in
vigoare pentru Republica Moldova in 25 februarie 1993)
14
O. Blan, E. Serbenco, Drept International Public, Chisinut 2001, pag. 229
15
O. Blan, E. Serbenco, Drept International Public, Chisinu, 2001, pag. 230
16
Este necesar de a nu confunda contractele unilaterale cu actele juridice unilaterale. Primele presupune categoria de
contracte care desemneaz cate prti la contract dobandesc calitatea de debitor prin incheierea contractului, pe cand cea
de-a doua-presupune categoria de acte juridice validitatea crora este constatat la exprimarea vointei u|iei persoane.
14
sunt
acele contracte care dku nastere la obligatorii numai in sarcina uneia din parti.17 Pentru
exemplu, drept contract unilateral serveste contractul de mandat, in care mandantul nu se obliga fata
de mandatar referitor la acriitarea remunerarii pentru reprezentare, contractul de depozit ch titlu
gratuit etc
Contractele sinalgmatice sunt acele m care partiie se obiiga reciproc.18 In acest sens partile
la contract dobandesc reciproc drepturi si obligatii, de regula dreptului uneia din parti ii corespunde
obligatia celeilalte parti, insa aceasta nu constituie o regula fara de exceptii deoarece in unele
contracte partile isi asuma anumite obligatii care de cele mai dese ori nu le ofera si drepturi
reciproce. Majoritatea absoluta a contractelor constituie contractele sinalagmatice.
Contracte sinalamatice imperfecte sunt acle contracte, care la momentul incheierii
contractului acesta apare drept un contract unilateral, adica calitatea de debitor o are doar o parte la
contract, insa pe parcursul executarii contractului acesta devine sinalagmatic, adica calitatea de
debitor 0 dobandeste si cealalta parte a contractului. Exempiu poate servi contractul de mandat cu
titlu gratuit, m care la momentul incheierii contractului, obligatii isi asuma doar mandatarul, iar din
momentul executarii actului juridic care constituia obiectq reprezentarii, mandantul este obligat sa
preia toate efectele acestei realizari.
3.3. In functie de avantajul pe care-1 urmaresc partile la incheierea contractului
deosebim contracte cu titlu oneros si contracte cu titlu gratuit.
Literatura de specialitate determina contractele cu titlu oneros ca fiind acele contracte brin
care in schimbul folosului patrimonial procurat de o parte celeilalte; se urmareste obtinerea altui
folos patrimomal19. Este vorba spre exemplu de contractul de vanzare-cumparare, unde vanzatorul
dobandeste in calitate de avantaj suma baneasca, iar cumparatorul bunul cumparat sau de
contractul de antrepriza, unde antreprenorul urrnareste drept avantaj obtinerea remunerarii pentru
lucrul prestat, iar clientul - insasi obiectul confectionat sau lucrarea realizata. Totusi nu putem fi pe
deplin de acord cu aceste afirmatii, deoarece nu toate contractele incheierea carora presupune
dobandirea unui avantaj presupune posibilitatea evaluarii pecuniare a acestuia. Astfel, mai
acceptabila este definitia prin care se determina drept contract cu titlu oneros acel contract in care
fiecare parte urmareste a-si procura un avantaj20. Este important de mentionat, ca avantaj procurat
de o parte nu este neaparat sa constituie echivalentul procurat de cealalta parte.
17
15
La randul sau contractele cu titlu oneros pot fi divizate in contracte comutative si aleatorii.
Comutative sunt acele contracte, unde partile la momentul incheierii contractului cunosc cu
certitudine marimea avantajului, pe cand aleatorii sunt acele contracte, unde partile nu cunosc cu
certitudine marimea avantajului pe care il vor dobandi drept rezultat al executarii contractului.
Exemplu clasic poate servi contractul de antrepriza, unde in cazul in care partile convin asupra unui
deviz de cheltuieli fix, contractul devine comutativ, pe cand in cazul in care partile convin asupra
devizului aproximativ, contractul devine aleatoriu21. Este necesar de nu confundat situatia in care nu
se cunoaste marimea avantajului cu situatia in care nu se cunoaste intinderea, sau volumul
prestatiei. Astfel, in cazul in care este incheiat un contract de antrepriza, unde antreprenorul se
obliga sa realizeze aratul unui camp, care concomitent din celalalt capat este arat de alta persoana, si
partile nu determina limitele realizarii lucrarilor, unica conditie-limita fiind momentul in care
acestia doi se vor intalni, nu va constitui un contract aleatoriu ci comutativ, deoarece partile
stabilesc valoarea lucrarilor in functie de o anumita unitate de suprafata prelucrata, stabilind astfel
cu certitudine limita avantajului, dar si nu intinderea prestatiei.
Cu titlul gratuit este acel contract prin care nu se urmareste obtinerea unui folos patrimonial
in schimbul unui echivalent patrimonial. Este vorba de contractele clasice precum donatia, folosinta
cu titlul gratuit, imprumutul fara camata, etc. In asemenea contracte partea care executa prestatia, de
regula nu urmareste un avantaj ca raspuns la prestatie.
La randul sau contractele cu titlul gratuit pot fi liberalitati si dezinteresate. Contractele
liberalitati presupun micsorarea patrimoniului celui care executat prestatia. Astfel, donatorul prin
realizarea donatiei isi micsoreaza patrimoniul sau cu asa marime cu cat valoreaza bunul donat.
Contracte dezinteresate sunt acele contracte, prin care partea care realizeaza prestatia in rezultatul
acesteia nu-si micsoreaza patrimoniul sau. Contractul de prestare a unei consultatii gratuite sau
contractul de mandat cu titlu gratuit constituie un contract dezinteresat, deoarece, la executarea
respectiv a consultantei consultantul sau a mandatului, mandatarul nu-si micsoreaza patrimoniul
sau.
3.4. In functie de efectul produs de contracte deosebim contracte generatoare de
drepturi, contracte constitutive de drepturi, contracte translative de drepturi si contracte de
stingere a drepturilor22.
Generatoare de drepturi sunt acele contracte prin incheierea carora se da nastere unor
drepturi si obligatii neexistente pana la momentul incheierii. Astfel, majoritatea tratatelor
internationale, contractele de munca, contractele matrimoniale, contractele administrative, precum
21
22
16
si unele contracte civile, cum ar fi cel de gaj, respectiv creeaza (genereaza) drepturi si obligatii, pe
care partile pana la momentul incheierii contractului nu le detinea.
Constitutive de drepturi sunt acele contracte, care presupun consolidarea unui drept
preexistent. La randul sau contractele constitutive de drepturi pot fi: de consolidare sau de
modificare a dreptului. Spre exemplu, contractul de antrepriza in constructii este un contract
constitutiv de drepturi si de consolidare, deoarece prin realizarea acestui contract, clientul
dobandeste dreptul asupra unui bun existent - casa de locuit sau o alta constructie, dreptul asupra
careia acesta o avea si pana la incheierea contractului. Pur si simplu, prin realizarea acestui contract
s-a creat bunul, altfel spus s-a constituit dreptul asupra unui bun deja existent. Contractul de partaj
sau contractul matrimonial incheiat in timpul casatoriei23, de asemenea este un contract constitutiv
de drepturi, insa este un contract ce modifica drepturile pe care sotii le-au avut inainte de incheierea
contractului.
Contracte translative sunt acelea ce au scop stramutarea (transmiterea) unui drept sau
obligatie existenta de la o parte a contractului catre cealalta parte. La randul sau contractele
translative pot fi: translative de drepturi, translative de obligatii si mixte, unde are loc translarea
concomitent de drepturi si obligatii. Spre exemplu prin contractul de donatie are loc translarea doar
a drepturilor. Prin contractul de cesiune de datorie are loc translarea doar a obligatiei. Prin
contractul de vanzare-cumparare are loc translarea concomitent cat a drepturilor atat si a
obligatiilor24.
Contracte ce privesc stingerea drepturilor constituie acea categorie de contracte, incheierea
carora are drept scop stingerea unor obligatii. Pentru exemplu, acelasi contract de gaj poate servi
drept un contract ce priveste stingerea drepturilor, deoarece in cazul in care debitorul obligatiei
principale nu asigura executarea obligatiei garantate prin gaj, creditorul gajist poate cere stingerea
acestei obligatii prin urmarirea bunului gajat, contractul fiind nu altceva, decat un mecanism de
stingere a obligatiilor. in acelasi sens poate fi adus drept exemplu tranzactia de impacare prevazuta
de legislatia procesual civila.
3.5. In functie de continutul sau patrimonial, deosebim contracte patrimoniale si
contracte nepatrimoniale.
Contractele patrimoniale sunt acele ale caror continut poate fi evaluat in bani. Majoritatea
contractelor civile, contractele de munca, contractele administrative sunt contracte cu continut
23
17
patrimonial. Se releva acest caracter prin prisma faptului, ca prestatiile executate in temeiul acestor
contracte sunt pasibile evaluarii pecuniare.
Contractele nepatrimoniale sunt acele ale caror continut nu poate fi evaluat in bani. Desi
sunt intalnite mult mai rar, totusi aceste categorii de contracte nu se exclud totalmente. Astfel,
contractul de mandat cu titlu gratuit, unde mandatarul realizeaza reprezentarea intereselor
mandantului intr-un proces civil pe o cauza de lezare a unor drepturi personale nepatrimoniale,
constituie un contract civil cu continut nepatrimonial. O buna parte din tratate, care implementeaza
principiile bunei vecinatati sunt tratate cu continut nepatrimonial.
3.6. In functie de modul lor de formare, deosebim contracte consensuale, formale si
reale.
Contractele consensuale sunt acea categorie de contracte care se considera incheiate, iar prin
urmare produc efecte prin simplu acord de vointa a partilor. Aceste contracte sunt guvernate de
regula: contractul se considera incheiat in momentul in care partile, in forma ceruta de legislatie au
convenit asupra conditiilor esentiale ale contractului. Drept exemplu poate servi contractul de
vanzare-cumparare cu amanuntul, contractul de arena etc. Este necesar de retinut, ca in unele cazuri
pentru contractele consensuale legislatorul cere exprimarea actului de vointa a partilor intr-o
anumita forma (ex. forma scrisa), fapt care deseori este confundat cu caracterul formal (solemn) al
contractului. Acest fapt este important, deoarece in cazul in care nu s-a respectat forma expunerii
actului de vointa intr-un contract consensual, survine nulitatea de fond a contractului, pe cand in
cazul in care nu s-a respectat insasi forma contractului ca conditie de validitate a contractului,
respectiv survine nulitatea de forma. Prin urmare, pentru recunoasterea faptului savarsirii actului,
in primul caz partile interesate vor cere recunoasterea exprimarii actului de vointa - ca rezultat
aceasta vor face dovada incheierii contractului, iar in cel de-al doilea caz - insasi recunoasterea
incheierii contractului, expunerea actului de vointa nefiind pus sub semn de intrebare.
Formale sau solemne sunt contractele care cer respectarea unor formalitati sau conditii e
solemnitate, care-i induc valabilitatea. Drept conditii de solemnitate a incheierii acestor contracte
poate fi, autentificarea notariala, inregistrarea, enuntarea publica a continutului contractului,
ratificarea tratatului etc.
Reale sunt contractele care se considera incheiate, iar prin urmare si produc efecte doar dupa
remiterea bunului sau savarsirea unui careva act de care se leaga inceputul producerii efectelor
contractului. Spre exemplu, contract real este contractul de donatie, contractul de depozit, procura
etc. in unele contracte reale momentul transmisiunii este semnificat prin savarsirea actelor de
solemnitate. Spre exemplu, in contractul de donatie de bunuri imobile, se considera realizarea
transmisiunii bunului, iar prin urmare si momentul incheierii contractului momentul cand se
18
25
19
totalmente de principiul se admite totul ceea ce nu este interzis. Spre exemplu, majoritatea
tratatelor internationale sunt contracte nenumite.
In acelasi context pentru realizarea corecta a delimitarii contractelor in numite si nenumite,
este necesar de a face o remarca in ce priveste existenta unui regim juridic de reglementare la aceste
contracte. Astfel, in unele cazuri, anumite categorii de contracte nu-si gasesc o reglementare
expresa in legislatia in vigoare, insa aceasta nu da temei de a le numi drept contracte nenumite. Spre
exemplu, Legea cu privire la leasing nu reglementeaza leasingul imobiliar, iar totodata nu exista
nici o norma cu caracter imperativ, care ar fi declarat, ca legea nu admite leasingul imobiliar.
Aceasta ne sugereaza idea, ca incheierea unui contract de leasing imobiliar nu va contraveni
principiului legalitatii. Acest contract insa va ramanea un contract numit sau tipic, dar
nereglementat.
3.9 In functie de modul de executare a contractului, deosebim contracte de executare
instantanee si contracte de executare succesiva.
Contract de executare instantanee este acel contract in care actul de executare presupune o
singura prestatie, intinderea careia de regula nu poate fi apreciata in parametri temporari. Exemplu
de contract de executate instantanee poate fi contractul de donatie, contractul de vanzare-cumparare
etc. in respectivele contracte momentul inceputului executarii contractului coincide cu momentul
finalizarii executarii lui.
Contracte de executare succesiva sunt acele, actul de executare ale carora presupune actiuni
multiple, succesive, esalonate in timp. Exemplu de asemenea contracte poate servi contractul de
locatiune, contractul de franchising, leasing etc). La respectivele contracte este important
determinarea inceputului executarii contractului, durata executarii lui, iar prin urmare si momentul
incetarii executarii contractului.
3.10. In functie de corelatia intre contracte, deosebim contracte principale si
contracte accesorii.
Principale sunt contractele, executarea carora nu este afectata nici de un alt contract si care
are o existenta de sine statatoare.
Accesorii sunt contractele ale caror executare depinde de continutul si modul de executare a
altui contract. Exemplu clasic constituie contractul de gaj. Poate fi vorba si despre alte categorii de
contracte, care dupa natura lor sunt principale, iar in functie de regimul atribuit de catre parti, poate
dobandi caracter de contract accesoriu. Astfel, la incheierea unui contract de vanzare-cumparare,
partile au incheiat si un contract de transport, prin care vanzatorul s-a obligat sa transporte bunul la
cumparator, dobandind in acest caz calitatea de caraus, iar cumparatorul - calitatea de destinatar,
in asemenea caz contractul de transport dobandeste caracterul de contract accesoriu fata de
20
contractul de vanzare-cumparare, deoarece, spre exemplu, din momentul din care se induce
rezolutiu-nea contractului, aceeasi soarta o va urma si contractul de transport.
3.11. in functie de faptul cum se exprima vointa la incheierea
contractului,
29
A.M. Luca, Drept civil. Notiuni generale despre obligatii. Contracte civile, Iasi, 1994, pag. 7g
A se vedea: Legea cu privire la asiguari din 1993; Legea cu privire la asigurarea obligatorie e rspundere civil a
transportatorilor fat de cltori din 199g etc
31
A se vedea in acest sens: D. Chiric, Drept civil. Contracte speciale, Bucuresti, 1997
32
A se vedea: articolul g35 Cod civil al Republicii Moldova 33
30
21
deosebim
contracte
functie
de
conditia
sub
care
se
sub
conditie pozitiva, contract incheiat sub conditie negativa, contract incheiat sub conditie
suspensiva si contract incheiat sub conditie rezolutorie.
33
22
Contractele incheiate sub conditie nula sunt acele contracte, care sunt incheiate sub o
conditie ce contravine ordinii publice si bunurilor moravuri, precum si conditia a carei
indeplinire este imposibila.
Contractele incheiate sub conditie pozitiva sunt acele contracte, incheierea carora este
conditionata de survenirea unui eveniment viitor. Ele pot fi la randul sau cu termen determinat si cu
termen nedeterminat. Contractele incheiate sub conditie pozitiva cu termen determinat sunt acelea,
efectul carora se produce, daca evenimentul are loc intr-un termen anumit. Contractele incheiate sub
conditie pozitiva cu termen nedeterminat sunt acele contracte, efectul carora se produce la
survenirea evenimentului, dar care nu este conditionat de anumita perioada de timp38 - el poate sa se
produca oricand.
Contractele incheiate sub conditie negativa sunt acele contracte, efectul carora este conditionat de
nesurvenirea unui eveniment intr-o anumita perioada de timp. La scurgerea acestui termen, si daca
evenimentul nu s-a produs, contractul produce efecte. Conform prevederilor articolului 237 Cod
civil, conditia negativa se considera neindeplinita chiar si inaintea expirarii termenului, daca este
evident ca evenimentul nu se va mai produce, in cazul in care conditia negativa nu este conditionata
de un termen, ea se considera indeplinita doar daca este evident, ca evenimentul nu va mai avea loc
niciodata.
Contractul incheiat sub conditie suspensiva este acel contract, daca aparitia drepturilor si
obligatiilor depinde de un eveniment viitor si incert sau de un eveniment survenit, dar de care
partile nu au cunostinta.
Contractul incheiat sub conditie rezolutorie este acel contract, realizarea conditiei careia
atrage dupa sine rezilierea sau rezolutiunea contractului.
3.16. In functie de capacitatea contractului de a produce efecte juridice, deosebim
contracte valabil incheiate, contracte incheiate nule si contracte incheiate valabil dar
sanctionate cu nulitate.
Contractele valabil incheiate sunt acele contracte, la incheierea carora au fost respectate
toate conditiile de valabilitate si care au capacitate de a produce efecte juridice.
Contracte incheiate nule sunt acele contracte, la incheierea carora nu s-au respectat
conditiile de valabilitate si care drept rezultat nu au capacitate de a produce efecte juridice. Aceasta
categorie de contracte se considera ca nu au fost incheiate.
Contractele incheiate valabil, dar sanctionate cu nulitate constituie acea categorie de contracte
carora legislatorul la incheierea lor valabila le stabileste o conditie suplimentara, de regula de
38
In cazul in care evenimentul nu se produce conditia se va considera neindeplinit, iar contractul nu va produce efecte,
dac va fi evident, c evenimentul nu se va mai produce.
23
opozabilitate, iar nerespectarea acestei conditii duce la considerarea nulitatii contractului. Precizam,
ca in acest caz vorbim despre o anumita categorie de contracte, care sunt recunoscute valabil
incheiate, dar legislatorul stabileste o conditie suplimentara in ce priveste opozabilitatea
contractului, nerespectarea careia duce la declararea nulitatii contractului. Astfel, spre exemplu,
conform prevederilor Legii privind pretul normativ si modul de vanzare-cum-parare a pamantului,
contractul de instrainare a terenului urmeaza a fi inregistrat in termen de trei luni de la momentul
incheierii, in registrul bunurilor imobile. In cazul nerespectarii acestei conditii contractul
devine
nul. Respectivele contracte, in decursul termenului pentru care se stabileste obligatia realizarii
conditiei, produc efecte, care pot chiar fi asigurate prin instanta de judecata.
Contracte anulabile, care sunt acele contracte, care dupa regimul juridic aplicabil, formal
sunt incheiate valabil, dar in virtutea anumitor imprejurari pot fi declarate nule. Exemplu poate fi
incheierea contractului cu vicierea consimtamantului, fapt care urmeaza a fi demonstrat in instanta
de judecata printr-o procedura stric stabilita. Nulitatea va fi recunoscuta, in acest caz, doar dupa
intrarea in vigoare a hotararii instantei de judecata.
3.17. In functie de forma in care urmeaza a fi incheiat contractul, deosebim contracte
incheiate in forma verbala, scrisa si tacita.
Contractele incheiate in forma verbala sunt acele contracte, pentru considerarea valabilitatii
carora este suficienta intelegerea verbala, fara a fi necesara intocmirea caruiva inscris, altfel spus,
este acel contract, care se incheie verbal. De regula opozabilitatea clauzelor sau faptului incheierii
acestui contract se face prin confirmarea faptului de catre partile contractuale sau prin marturii.
Exemplu de asa tip de contract poate servi cel de arena, unde legea cu privire la arena admite
incheierea intr-o forma verbala a contractului de arenda.
Contractul incheiat informa scrisa constituie acela, caruia legea ii cere o forma scrisa. Este
necesar de a tine cont de faptul, ca uneori legislatorul stabileste conditia intocmirii inscrisului doar
pentru asigurarea opozabilitatii si nu pentru validitatea contractului, iar in unele cazuri, forma scrisa
este ceruta drept conditie de validitate.
Contractele incheiate in forma tacita sunt acele contracte, care se considera incheiate prin
simpla realizare a unor actiuni care fac dovada incheierii contractului si care, de regula, exprima
deja actiunile de executare a contractului. Exemplu de asemenea contracte poate fi situatia, cand
prezenta taximetrului la statia de parcare si urcarea persoanei in taximetru se interpreteaza drept
incheiere a contractului in forma tacita.
24
39
40
A. M. Luca, Drept civil. Notiuni generale despre obligatii. Contracte civile, Iasi, 1994, pag 7g
Gh. Beleiu, Drept civil. Introducere in dreptul civil. Subiectele dreptului civil, Bucuresti, 199g, pag. 137
25
principiul legalitatii. Astfel, legalitatea este privita drept "...un principiu realizarea caruia duce la
instituirea ordinii de drept, ultima fiind o parte a ordinii sociale"41. In acelasi context, se afirma, ca
"starea de ordine, in desfasurarea raporturilor sociale rezultata din atitudinea de respectare a legilor
este definita ca legalitate"42 sau ca "Legalitatea este un principiu exprimat prin indatorirea de a
respecta regulile de drept si ordonarea tuturor regulilor de drept intr-un unic si unitar implicand
conformitatea celor inferioare fata de cele superioare"43. Acest fapt, da reala posibilitate de a privi
legalitatea, inclusiv si in domeniul raporturilor contractuale, cel putin sub doua aspecte - dinamic si
static, unde aspectul dinamic reflecta situatia in care actiunile legate de incheierea si executarea
contractului urmeaza sa nu contravina legislatiei, iar aspectul static priveste situatia in care toate
efectele si scopul realizat prin contract urmeaza a fi conform legislatiei.
3. Capacitatea de a incheia contractul
Capacitatea de a incheia contractul. Prin capacitate de a incheia contracte se intelege
aptitudinea subiectului de drept civil de a deveni titular de drepturi subiective si obligatii civile prin
incheierea personal a contractelor44. Mai este numita aceasta si capacitate de a contracta. Conditia
principala a detinerii capacitatii de a contracta este prezenta discernamantului. In functie de
categoria de subiect, prezenta capacitatii de a incheia contractului este posibil de a fi constatata in
mod diferit. Astfel, la persoanele fizice, capacitatea de a incheia contractul poate fi constatata la
atingerea anumitei varste, dupa care legislatia in vigoare leaga posibilitatea persoanei de a fi parte la
contract, sau la prezenta unei atitudini psihice, care corespunde capacitatii persoanei de a
constientiza natura; valoare si efectele contractului ce urmeaza a fi incheiat. Totodata, legislatia
poate determina pentru anumite categorii de persoane incapacitatea de a contracta in functie de
natura contractului. Astfel, spre exemplu, calitatea de vanzator la incheierea contractului de
franchising nu o poate avea decat persoanele ce comercializeaza bunurile ce vor constitui obiect al
franchisingului sau persoana ce produce aceste bunuri, celelalte categorii devenind incapabile de a
avea calitatea de vanzator in acest contract.
Regula generala, insa, care guverneaza capacitatea de a contracta este, ca poate contracta
orice persoana, daca nu este limitata capacitatea sa prin lege.. in acest sens, putem determina
incapacitatea persoanelor fizice si incapacitatea persoanelor juridice. Astfel, sunt considerate drept
persoane incapabile acele persoane fizice, care in virtutea minoritatii legea ii confera incapacitatea
41
, , , 1974, pag. 42
loan Huma, Introducere in studiul dreptului, Iasi, 1993, pag.133
43
Ion Deleanu, Drept constitutional si institutii politice, vol.l, Iasi, 1993, pag. 70
44
Este necesar de a face diferentiere intre capacitatea de a incheia contractul si aptitudinea persoanei de a fi parte la
contract. Astfel, minorul in varst de 14 ani, din numele cruia a fost incheiat contractul de vanzare-cumprare a
imobilului este parte la contract, ins el nu are capacitate de a incheia contractul personal.
42
27
in
hotarare judecatoreasca
si
devin
este guvernata de principiul este admis totul este prescris prin actul de constituire sau lege.
Deasemenea prin lege se poate prescrie in mod expres incapacitatea persoanei juridice46. Astfel, se
poate constata incapacitatea persoanei juridice de a incheia un contract, daca aceasta contravine
scopurilor existentei acesteia sau daca prin incheierea contractului se constata lezarea interesului
pentru care exista aceasta persoana juridica.
4. Consimtamantul
Consimtamantul constituie acea conditie esentiala de fond si generala a contractului care
consta in hotararea partilor de a incheia contractul prin atingerea acordului de vointa. Avand in
vedere faptul, ca consimtamantul este nu altceva decat o exteriorizare a unui act de vointa interior si
real47, este necesar ca manifestarea acestuia sa fie realizata cu respectarea anumitor conditii.
Astfel, in vederea constatarii valabilitatii consimtamantului este necesar de a respecta
urmatoarele conditii48:
sa provina de la o persoana cu discernamant;
sa fie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice;
sa fie exteriorizat;
sa nu fie viciat.
In ce priveste discernamantul, conditia respectiva a fost enuntata in subintrebarea de mai
sus.
Intentia de a produce efecte priveste certitudinea exprimarii vointei de a incheia contractul si
de a produce prin acesta efectele concrete. Astfel nu se considera ca a fost initiata contractarea intru
producerea efectelor daca:
e constatata fictivitatea contractului;
manifestarea de vointa a fost facuta vag;
manifestarea de vointa a fost facuta in gluma;
manifestarea de vointa a fost facuta sub conditie potestativa;
45
In literatura juridic de specialitate acesta este determinat drept incapacitate natural (A se vedea: Gh. Beleiu, Drept
civil roman. Introducere in dreptul civil. Subiectele dreptului civil, Bucuresti, 199g, pag. 143)
46
Exemplu poate servi prevederile articolului 6 al Legii privind pretul normativ si modul de vanzare-cumprare a
pmantului, care stabileste, c persoanele juridice neautohtone nu pot avea calitatea e cumprtor in contractul de
vanzare-cumprare a terenurilor cu destinatie agricol.
47
In acest sens a se vedea Gh. Beleiu, Drept civil roman. Introducere in dreptul civil. Subiectele dreptului civil,
Bucuresti, 199g, pag. 140-141
48
Gh. Beleiu, Drept civil roman. Introducere in dreptul civil. Subiectele dreptului civil, Bucuresti, 199g, pag. 143
28
Consimtamant exteriorizat. Pentru atestarea valabilitatii contractului, iar in unele cazuri insasi
faptul incheierii lui este necesara respectarea anumitei forme. Astfel contractul deseori imbraca o
haina distincta: simpla manifestare de vointa intr-o forma verbala, un in scris sau savarsirea unui
act, cum ar fi spre exemplu, transmiterea bunului ce constituie obiect al contractului etc.
Vicierea consimtamantului constituie o situatie de exprimare a actului de vointa insa in virtutea
unor imprejurarii, numite vicii, acest act fiind alterat. Astfel, sunt considerate vicii de consimtamant
eroarea, dolul, violenta si leziunea49.
Eroarea constituie o falsa reprezentare a realitatii la incheierea unei contract. Aceasta poate fi:
1) Eroare asupra naturii actului, atunci cand o parte crede ca incheie un contract de vanzarecumparare, iar cealalta parte crede ca incheie un act de donatie.
2) Eroarea asupra identitatii obiectului, atunci cand o parte gandeste ca convine la un anumit
bun, iar cealalta - cu privire la alt bun.
3) Eroarea in substanta sau in natura obiectului, atunci cand o persoana crede ca convine
asupra transmisiunii unui bunului de o anumita calitate si caracteristica, pe cand in realitate este
realizata
transmisiunea altui bun.
4) Eroarea in persoana, arunci cand se gandeste ca se contracteaza cu o persoana,
iar in realitate se contracteaza cu alta persoana sau cu o persoana fara capacitate de a contracta.
5) Eroarea
indiferenta
fiind
falsa
reprezentare
Gh. Beleiu, Drept civil roman. Introducere in dreptul civil. Subiectele dreptului civil, Bucuresti, 199g, pag. 145
Gh. Beleiu, Drept civil roman. Introducere in dreptul civil. Subiectele dreptului civil, Bucuresti, 199g, pag. 147
29
incheierea contractului si de regula atrage nulitatea contractului si dolul incident sau usor, care
priveste elementele nedeterminante la incheierea contractului si atrage nevala-bilitatea doar acelor
clauze care au fost stabilite in mod dolosiv. Pentru ca dolul sa fie considerat drept un viciu de
consimtamant este necesar ca acesta sa fie determinant la incheierea contractului, sa provina de la
cealalta parte si sa nu fie presupus.
Violenta. Constituie acel viciu de consimtamant ce consta in amenintarea unei persoane cu
un rau care ii produce o temere ce o determina sa incheie un act juridic, pe care altfel nu l-ar fi putea
incheiat51. Dupa natura sa violenta poate fi fizica si morala. Pentru ca violenta sa fie considerata
drept un viciu de consimtamant este necesar ca acesta sa fie determinanta si sa fie nelegitima.
5. Obiectul contractului
Obiectul contractului. Problema obiectului contractului este examinata in mod diferit in
literatura de specialitate. Referindu-ne la obiectul contractului, putem utiliza regula generala,
conform careia obiect al contractului constituie tot ceia cu privire Ia ce partile isi asuma obligatii si
dobandesc drepturi. Contractul, ca orisicare alta categorie de raporturi apar si se realizeaza in
vederea obtinerii unui careva obiectiv. in teoria dreptului, referitor la obiectului raportului juridic
exista divergente. Problema e in aceea ca unii autori apreciaza ca obiect a unui raport juridic poate
fi o conduita pretinsa de subiectul activ catre subiectul pasiv. Alti autori considera ca obiectul unui
raport juridic nu totdeauna este obtinerea unei conduite respective ci si obtinerea carorva rezultate
chiar si materiale. Suntem de parerea ca drept obiect al raportului juridic contractual constituie o
conduita urmarita de subiectul activ fata de subiectul pasiv. Aceasta rezulta din acele considerente
ca daca in primul rand vorbim despre caracterul social al oricarui raport juridic, iar prin urmare
excludem factorul material.
Totodata, nu putem vorbi ca contractul se incheie doar de dragul actiunilor sau
abstentiunilor. Partile deseori urmaresc un anumit rezultat material concret, cu privire la care de
asemenea isi asuma obligatii si stabilesc drepturi. in acest sens, pornind de la ideea, ca orice
contract constituie un raport juridic, corespunzator este necesar de a ne referi la faptul, ca contractul
este caracterizat prin obiect intrinsec si obiect extrinsec. Astfel pentru exemplu, in contractul de
vanzare-cumparare obiectul intrinsec al contractului il constituie transmisiunea proprietatii asupra
bunului si achitarea pretului, pe cand obiectul extrinsec il constituie insasi bunul vandut si pretul.
51
Gh. Beleiu, Drept civil roman. Introducere in dreptul civil. Subiectele dreptului civil, Drept civil Bucuresti, 199g,
pag. 149
30
Pentru ca obiectul in contract sa fie valabil, acesta este necesar sa existe, sa fie in circuitul
civil, sa fie determinat ori determinabil52, sa fie posibil, sa fie licit si moral.
6. Cauza si forma contractului
Cauza. Cauza sau scopul contractului este elementul contractului ce consta in obiectivul
(finalul) urmarit la incheierea acestuia. Pentru ca cauza contractului sa fie valabila, aceasta este
necesar sa existe, sa fie reala si sa fie licita si morala.
Forma contractului constituie acea conditie de validitate ce consta in modalitatea de
exteriorizare a manifestarii de vointa facuta cu intentia de a crea, modifica, sau a stinge un raport
juridic. Legislatia in vigoare determina mai multe forme ale contractelor53, cum ar fi cea scrisa
(simpla, notariala, asimilata celei notariale), verbala si tacita.
Legislatorul stabileste forma incheierii contractului in functie de consecintele juridice pe
care le produce una sau alta din forme ale incheierii contractului. Astfel, determinam stabilirea
formei pentru valabilitatea contractului, pentru probarea contractului si pentru opozabilitatea
acestuia54. in acest sens, nerespectarea formei contractului ceruta pentru validitatea acesteia este
sanctionata cu invaliditatea acestuia. Nerespectarea formei contractului ceruta pentru proba
contractului nu contesta valabilitatea lui, ci insasi faptul incheierii lui. Nerespectarea formei
contractului ceruta pentru opozabilitate nu contesta valabilitatea si faptul incheierii contractului, ci
il face inopozabil, cat in ce priveste faptul incheierii lui cat si a conditiilor acestuia.
7. Nulitatea ca efect a nerespectarii conditiilor de validitate a contractului
7.1. Definitie. Efectul principal al nerespectarii conditiilor de validitate a contractului este
nulitatea acestuia. in literatura de specialitate nulitatea este determinata drept o sanctiune care
lipseste contractul sau unele clauze ale sale de efectele contrarii normelor juridice stabilite pentru
incheierea sa valabila. in acest sens vorbim, ca nulitatea survine atunci cand nu se respecta cel putin
una din conditiile de validitate a contractului. in asemenea caz contractul se considera ca nu a fost
incheiat, iar clauza nula - ca nu a fost stabilita. in literatura de specialitate institutia nulitatii,
comparativ cu alte institutii de tipul rezilierea, rezolutiunea, caducitatea etc, este privita prin prisma
efectelor specifice pe care le creeaza - declararea faptului ca contractul nu a fost incheiat si
respectiv nu a produs efecte. Anume aceasta este distinctia principala a nulitatii.
52
31
7.2. Clasificarea nulitatii. in literatura de specialitate se disting mai multe categorii ale
nulitatii. Astfel, in functie de natura interesului aparat, deosebim nulitate absoluta si nulitate
relativa. in functie de intinderea efectelor nulitatii, deosebim nulitate partiala si nulitate totala. Dupa
modul de consacrare legislativa deosebim nulitate expresa si nulitate implicita. Dupa tipul conditiei
de valabilitate nerespectata, deosebim nulitate de fond si nulitate de forma.
Nulitatea absoluta constituie acel efect, care sanctioneaza nerespectarea unei norme ce
ocroteste un interes general obstesc sau duce la lezarea unui drept absolut, cum ar fi spre exemplu,
limitarea capacitatii de exercitiu sau incheierea contractului cu lezarea intereselor statului. Nulitatea
relativa constituie acel efect, care sanctioneaza nerespectarea unei norme ce ocroteste un interes
particular sau aduce atingere unui drept relativ. De regula, contractul lovit de nulitate absoluta
devine nul prin prescrierea legii, pe cand contractul lovit de nulitate relativa se considera nul prin
cererea partii. La aceste doua contracte se aplica sintagmele nul de drept si corespunzator anulabil.
Nulitatea partiala constituie acel efect, care priveste incetarea doar a unor clauze ale
contractului, fara ca intreg contractul sa fie lovit de nulitate. Spre exemplu, in cazul in care la
incheierea contractului de vanzare-cumparare a unui teren agricol, partile stbilesc obligatia achitarii
pretului in alta valuta decat leul moldovenesc, aceasta clauza in conformitate cu prevederile Legii
cu privire la bani, devine nula, neafectand totodata valabilitatea intregului contract. Nulitate totala
constituie acel efect, care priveste incetarea contractului in integru. Astfel, la incheierea contractului
de vanzare-cumparare a aceluiasi teren agricol, dar unde in calitate de cumparator figureaza o
persoana juridica neautohtona, in virtutea prevederilor Legii privind pretul normativ si modul de
vanzare-cumparare a pamantului, este lovit de nulitate in integru.
Nulitate expresa constituie acel efect, care este prevazut in mod expres prin lege. Pentru
exemplu, aliniatul (1) al articolului 213 Cod civil, declara in mod expres, ca nerespectarea
prevederilor ce privesc forma autentica a contractului duce la nulitatea acestuia. Nulitate implicita
constituie acel efect, care rezulta din regimul aplicabil unei conditii de valabilitate. Astfel, spre
exemplu, articolul 6 al Legii privind pretul normativ si modul de vanzare-cumparare a pamantului
declara, ca calitatea de cumparator intr-un contract de vanzare-cumparare a unui teren agricol nu o
poate avea o persoana juridica neautohtona. Aceasta norma, insa, nu declara intr-un mod expres
faptul, ca nerespectarea acestei conditii duce la nulitatea contractului, dar faptul dat rezulta implicit
din continutul acestui articol.
Nulitate de fond constituie acel efect, care intervine in caz de nevalabilitate a unei conditii de
fond (continut). Nulitate de forma constituie acel efect, care intervine la nerespectarea formei
contractului.
32
7.3. Efectele nulitatii. Regula principala care guverneaza nulitatea este ca contractul lovit
de nulitate se considera ca nu a fost incheiat, iar clauza lovita de nulitate se considera ca nu a fost
stabilita. Aceasta regula atrage dupa sine o serie e urmari, cum ar fi cele, ca partile restituie toate
prestatiile ce le-au fost executate, se anuleaza toate actele subsecvente acestui contract, cu exceptia
contractelor ce privesc dobandirea de buna credinta55.
55
Totodat legislatia priveste si cazuri, cand actele subsecvente ce privesc dobandirea de bun credinf deasemenea
sunt lovite de nulitate. Este vorba in asemenea caz de bunurile proprietate public a statului si unittilor administrativteritoriale, care fac parte din categoria bunurilor inalienabile, insesizabile si imprescriptibile.
33
Acest principiu, dupa cum se vede, este aplicabil persoanei juridice. Potrivit principiului
respectiv, persoana juridica poseda capacitate contractuala in limitele determinate de competenta sa,
care la randul sau este determinata de scopul activitatii persoanei juridice. Din continutul
principiului invocat, reiese, ca persoana juridica poate avea capacitate contractuala doar in limitele
determinate de scopul activitatii acesteia.
2. Principii ce se refera la consimtamant sunt acele care au referinta la actul de vointa
manifestat de catre partile contractuale la incheierea contractului. Printre respectivele principii
deosebim:
34
56
35
Ambele principii presupun o declarare valabilitatii cauzei in contract, pana la proba contrara,
care o demonstreaza anume cel ce a declarat nevalabilitatea si inexistenta cauzei.
5. Principiul
general
care
priveste
forma
contractului constituie
principiul
regula,
insa legislatorul
stabileste
si
exceptii,
Astfel
si
situatiile
enuntate
anume
exceptia
consensualismului, atunci cand pentru validitate legislatorul stabileste caracterul formal sau
real al contractului.
3. Principii ce privesc efectele contractului
Principiile ce guverneaza efectele contractelor sunt principiul fortei obligatorii a
contractului, principiul irevocabilitatii contractului si principiul relativitatii contractului.
Principiul obligativitatii contractului priveste situatia cand intre partile contractante,
conditiile acestuia au putere de lege, si nu nici intr-un caz nu admit caracterul facultativ al acestora.
Principiul irevocabilitatii contractului presupune ca contractul sinalagmatic nu poate fi
revocat prin vointa unilaterala a uneia din parti la contract, iar contractul unilateral nu poate fi
revocat prin manifestare de vointa a autorului, daca legea nu admite in mod expres acest fapt.
Principiul relativitatii contractului prezuma ca un contract produce efecte numai fata de
parti, neputand sa profite sau sa pagubeasca prin acesta alte persoane. Privind- relativitatea
contractului este necesar de precizat, ca in raport cu partile la contract pot aparea si alte categorii,
cum ar fi avanzi-cauza, care este persoana ce desi nu participa la incheierea contractului, dar totusi
care suporta efectele ei datorita legaturi juridice cu partile, si tertii, fiind persoane straine de parti la
contract, cu exceptia stipulatiei pentru altul.
Principiul reprezentarii la incheierea contractului civil. Acest principiu se refera la
posibilitatea incheierii contractului prin reprezentant si conform lui, toate contractele pot fi
incheiate prin reprezentant, daca legea nu stabileste altceva.
57
58
36
37
cum ofertantul poate eventual admite si o acceptare intarziata. Consideram incorecta o asemenea
viziune a problemei, avand in vedere faptul ca in cazul propunerii facuta cu intarziere, calificata de
acesti autori drept acceptare realizata, nu poate fi examinata drept acceptare a unei oferte, ci o oferta
noua, deoarece asa-zisa acceptare se refera deja la o oferta expirata, ce nu produce efecte. Deci,
aceasta apare drept o noua oferta care va fi acceptata eventual de cel ce anterior a facut o oferta in
termen. Acest fapt reiese din efectele pe care le produce oferta facuta anterior - inexistenta la
momentul survenirii propunerii.
Oferta facuta tacit constituie acea oferta care nu este realizata intr-un mod special, cum ar fi
cel verbal sau scris. Cu toate ca simpla tacere nu constituie o modalitate de a realiza un act juridic,
dar totusi se pot constata cazuri, cand in functie de imprejurarile in care se gasesc persoanele,
acestea se considera ca au efectuat o oferta scrisa. Astfel, in cazul in care unitatea de transport de
pasageri, care asigura transportarea pasagerilor pe o anumita ruta stationeaza intr-o statie, aceasta ne
da de inteles, ca se inainteaza o propunere de a incheia un contract de transport. Oferta facuta verbal
constituie acea oferta, care presupune expunerea propunerii de a incheia contractul intr-o forma
verbala sau alta forma analogica acesteia. Forma scrisa a expunerii ofertei constituie o modalitate de
exprimare a propunerii de a contracta, precum si a conditiilor ofertei pe purtatori de hartie sau pe
alti purtatori care pot fi similati acestora, cum ar fi spre exemplu, purtatorii magnetici, panourile de
reclama video etc.
2.3. Conditiile ofertei. Fiind determinat drept un act juridic esential la incheierea
contractului, oferta de a contracta necesita a fi exprimata in anumite conditii. Astfel, respectarea
conditiilor de inaintare a ofertei duce la posibilitatea acesteia de a produce efecte juridice. in aceasta
ordine de idei determinam existenta urmatoarelor conditii ale ofertei. Oferta trebuie sa
indeplineasca conditiile esentiale ale consimtamantului. Aceasta conditie reiese din faptul, ca oferta
si acceptarea fiind doua elemente esentiale ale consimtamantului, respectiv, fiecare din ele urmeaza
sa corespunda conditiilor generale ce tin de consimtamant. Oferta trebuie sa fi reala. Acest fapt
presupune, ca ofertantul urmeaza a inainta o oferta care presupune posibilitatea atat a acceptarii ei,
cat si a executarii contractului incheiat. Astfel, propunerea de a executa careva lucrari de constructie
si amenajare intr-un termen extrem de restrans, care va afecta calitatea lucrarilor si securitatea
beneficiarilor obiectului ar constitui un obiectiv nereal. Oferta trebuie sa fie serioasa. Oferta
inaintata trebuie sa presupuna un scop serios, astfel cum aceasta pe langa faptul ca trebuie sa
urmareasca scopul insasi a incheierii contractului, mai este necesar de a presupune si un obiectiv
serios. Oferta trebuie sa fie constienta. Ofertantul care a realizat actul de oferta, dar care nu a
constientizat acest fapt nu poate fi considerat ofertant. Cele mai dese ori anume ofertele inaintate
intr-o forma tacita permite producerea unei aluzii de oferta. Oferta trebuie sa fie neviciata, astfel
39
cum impunerea prin metode violente, prin eroare sau prin violenta la exprimarea vointei de a
contracta, inclusiv si in ce priveste inaintarea ofertei constituie o conditie de declarare a nulitatii
ofertei. Oferta trebuie sa fie cu intentie de a crea efecte, fapt care presupune constientizarea de catre
ofertant a faptului ca drept urmare a inaintarii ofertei actul de acceptare va constitui incheierea
contractului si ca ofertantul urmareste anume aceste efecte. Oferta trebuie sa fie ferma fapt care
presupune increderea totala a ofertantului in faptul, ca el este interesat a incheia contractul si a
suporta toate efectele acestuia. Aceasta, insa, nu lipseste ofertantul de dreptul de a retrage oferta
atunci cand se constata dezavantajul sau. Oferta neechivoca presupune, ca aceasta nu poate fi doar
presupusa de acceptant, ci urmeaza a fi constientizata. Oferta trebuie sa fie precisa si completa.
Aceasta conditie presupune ca oferta inaintata sa releveze pe deplin limitele obiectului propus spre
contractare, excluzand orice rezerve sau inexactitati.
2.4. Efectele ofertei. Vorbind despre efectele oricarui act juridic, inclusiv si despre oferta,
este necesar de mentionat, ca acesta presupune urmatoarele categorii de efecte:
1. efectele exprimarii nevalabile a ofertei;
2. efectele exprimarii valabile a ofertei;
3. efectele revocarii ofertei;
4. efectele acceptarii ofertei;
In continuare tinem sa relevam pe scurt continutul fiecareia din categoriile de efecte.
Oferta valabil exprimata cu incalcarea conditiilor de validitate ale acesteia produce are ca
efect nulitatea.
Oferta exprimata valabil presupune realizarea unui act juridic unilateral cu toate efectele ce
rezulta din acesta. Principalul efect pe care poate sa-1 aiba oferta valabil exprimata, aceasta este
acceptarea ei, iar prin urmare incheierea contractului prin realizarea consimtamantului. Este necesar
doar sa mentionam, ca in acest context vom vorbi despre efectele precedate momentului acceptarii
ofertei. Astfel, oferta valabil exprimata are forta obligatorie pentru ofertant. Acest efect poate fi pus
sub conditie de termen. Astfel, atunci cand oferta este facuta cu indicarea termenului, aceasta este
obligatorie pentru ofertant doar pentru perioada termenului respectiv. Atata timp cat oferta nu a
intalnit acceptarea, ofertantul poate revoca oferta. Aceasta constituie o posibilitate a ofertantului,
dar care urmeaza sa fie facuta in aceeasi forma in care a fost facuta oferta sau intr-o forma declarata
de acesta la momentul inaintarii ofertei ori stabilita prin lege. in momentul in care ofertantul si-a
pierdut capacitatea sa contractuala sau a decedat, oferta devine caduca. De asemenea oferta poate
deveni caduca atunci, cand obiectul contractului devine inefectiv. Inefectivitatea obiectului se
constata atunci, cand inceteaza a mai exista scopul in vederea caruia a fost emisa oferta sau se
40
in faptul, ca in pofida faptului, ca realizarea obiectivelor unui contract sta in puterea a mai multor
persoane, in virtutea principiului libertatii contractuale, ofertantul este liber de a-si determina cercul
de persoane cu care poate sa se gaseasca in raporturi contractuale. Aceasta el o poate face
determinand anumite criterii, cum ar fi cel profesional, cel ce tine de experienta, nume etc.
Acceptarea trebuie sa intervina pana oferta nu a fost revocata sau pana aceasta nu a devenit caduca.
Pornind de la idea, ca consimtamantul se considera realizat atunci cand oferta a intalnit acceptarea,
corespunzator, acceptarea nu poate avea drept efect realizarea consimtamantului, daca oferta nu este
capabila de a produce efecte. Dar dupa cum am mentionat mai sus, oferta valabil exprimata,
inceteaza a mai produce efecte atunci cand este revocata in mod expres sau a expirat termenul in
decursul careia putea fi acceptata sau atunci cand devine caduca.
3.4. Efectele acceptarii ofertei. Principalul efect pe care il produce acceptarea ofertei
constituie realizarea consimtamantului. Totodata, acceptarea ofertei poate duce ca efect si la
incheierea contractului. Aceasta regula se aplica, evident catre contractele consensuale. La fel ca si
oferta, acceptarea poate fi revocata. Posibilitatea revocarii acceptarii apare, la prima vedere, drept o
neconcordanta in ce priveste incheierea contractului. in acest sens, am putea argumenta cu aceia, ca
revocarea acceptarii este posibila pana la momentul incheierii contractului. Am putea vorbi de
aceasta posibilitate, in primul rand, cu referire la contractele reale si formale, si in special la
contractele ce se incheie prin concurs (licitatie).
4. Momentul incheierii contractului si regulile aplicabile
4.1. Importanta. Importanta determinarii momentului incheierii contractului nimeni nu o
pune la indoiala. Astfel, in functie de momentul incheierii contractului putem determina o serie de
fapte juridice. Dupa cum pe buna dreptate mentioneaza unii autori, determinarea corecta a
momentului incheierii contractului ne da posibilitatea deseori de a vorbi despre validitatea acestuia.
Astfel, dupa cum se mentioneaza intr-o lucrare, importanta determinarii momentului incheierii
contractului se releva sub urmatoarele aspecte59:
1. Existenta capacitatii partilor de a contracta;
2. Momentul in care oferta putea fi revocata;
3. Momentul dobandirii dreptului in baza contractului;
4. In raport cu acest moment poate fi determinat si locul incheierii contractului;
5. Momentul cand incep a curge termenii contractuali;
6. Legea aplicabila contractului sau perioadei de executare a acestuia.
59
43
Dupa cum vedem o serie de momente sub aspect juridic sunt determinate in functie de
momentul incheierii contractului.
4.2. Definitia. Traditional in literatura de specialitate momentul incheierii se considera
acela cand oferta intalneste acceptarea. Este de mentionat, insa, ca regula enuntata exprima
momentul incheierii contractului doar in raport cu contractele consensuale. Avand in vedere
existenta contractelor reale si formale, corespunzator, urmeaza a enunta trei reguli ce privesc
momentul incheierii contractului. Contractele consensuale se considera incheiate in momentul
in care este realizat consimtamantul; Contractele reale se considera incheiate in momentul in care
este transmis lucrul sau serviciul ce constituie obiect extrinsec al contractului; Contractele formale
se considera incheiate in momentul in care sunt realizate conditiile de formalitate a contractului.
4.3. Regulile
aplicabile
momentului
realizat atunci cand a fost expediat raspunsul (acceptul) de catre acceptant. Dupa regula
receptionarii se considera acordul realizat atunci cand acceptarea a fost receptionata de catre
ofertant.
In ce priveste intrebarea in care caz si care regula se aplica, tinem sa mentionam, ca aici se
aplica principiul "se aplica de fiecare data regula receptionarii daca ofertantul nu stabileste altceva".
Regulile aplicabile momentului incheierii contractului real. Contractul real se considera incheiat din
momentul transmisiunii bunului sau serviciului de la proprietar catre cealalta parte a contractului.
Este necesar sa mentionam, ca acest moment, de regula este adeverit prin intocmirea actelor de
transmitere primire. Totodata, pentru determinarea corecta a momentului incheierii contractului real
este necesar de a ne referi la divizarea contractelor reale in contracte real-formale si realconsensuale. Astfel, contractele real-consensuale se considera incheiate din momentul simplei
transmisiuni a bunului, iar contractele real-formale se considera incheiate din momentul realizarii
atat a transmisiunii, cat si a unor formalitati. Spre exemplu, contractul de donatie de imobile este
desemnat drept un contract real-formal.
44
Regulile aplicabile momentului incheierii contractului formal. Dupa cum deja am mentionat,
contractul formal se considera incheiat doar in momentul in care au fost realizate conditiile de
formalitate ale contractului, cum ar fi forma scrisa, autentificarea notariala, inregistrarea etc. Este
necesar, insa, de a tine cont de faptul, ca in cazurile in care la incheierea contractului se cere
intocmirea inscrisului, acesta poate fi atat pentru opozabilitate cat si pentru validitate. in acest sens,
momentul intocmirii inscrisului se va considera momentul incheierii contractului doar daca aceasta
conditie este ceruta pentru validitatea contractului. Aceiasi regula se aplica si la celelalte conditii de
formalitate.
5. Locul incheierii contractului si regulile aplicabile
5.1. Importanta. Importanta locului incheierii contractului nu este mai mica decat
momentul incheierii contractului. Astfel, in functie
vorbi
de
locul
incheierii
contractului putem
despre legislatia si regulile aplicabile contractului. in unele cazuri putem vorbi chiar si
contractului
contractului,
si
locul
mod implicit de momentul incheierii acestuia. Astfel, determinam reguli de apreciere a locului
incheierii contractului la contractele consensuale, la contractele formale si la contractele reale.
Regula generala aplicabila locului incheierii contractului consensual este, ca contractul se
considera incheiat in locul in care s-a realizat consimtamantul, adica unde oferta a intalnit
acceptarea, in mod corespunzator vom specifica de asemenea acele situatii care privesc momentul
incheierii contractului, iar prin urmare vom deduce, ca:
contractul incheiat, unde partile sunt situate in preajma se va considera incheiat in locul
aflarii partilor:
contractul incheiat , unde partile se aflau la distanta se va considera incheiat la locul unde
este situat ofertantul, daca consimtamantul a fost realizat printr-o sursa de comunicare directa sau
daca s-a aplicat regula receptionarii, si contractul se va considera incheiat la locul aflarii celui ce
accepta oferta daca se aplica regula emisiunii.
In cazul in care este vorba de incheiere a unui contract formal, locul incheierii acestuia se
considera locul unde s-au perfectat formalitatile.
In cazul incheierii contractului real, locul incheierii acestuia se va considera locul
transmiterii bunului sau serviciului. Este necesar de retinut, ca in cazul incheierii contractului realformal, locul incheierii contractului va fi locul unde s-au perfectat formalitatile contractuale, chiar
45
daca transmiterea bunului s-a efectuat in alt loc. Aceasta regula se aplica doar in cazul daca legea
sau contractul nu prevede altfel.
Capitolul V. TEHNICI DE NEGOCIERE A CONTRACTULUI
1. Generalitati privind negocierea contractului
Posibilitatea desfasurarii raporturilor contractuale de cele mai multe ori se datoreaza
caracterului flexibil al acestora, precum si diverselor posibilitati pe care le ofera incheierea unui
contract. in acest sens, deosebit de important este asigurarea determinarii stricte si fara echivoc a
continutului contractului. Determinarea stricta a continutului contractului este posibil de realizat cel
mai efectiv prin asigurarea unei corecte interpretari a clauzelor contractuale, precum si prin
stabilirea acelor clauze care vor reflecta in mod egal cat interesul uneia din parti atat si interesul
celorlalte. Cel mai efectiv acest scop poate fi realizat in procesul de negociere a contractului.
Ce este necesar de a intelege prin negocierea contractului? Negocierea contractului
constituie unul din cele mai importante procedee de stabilire a conditiilor contractuale. Aceasta
cuprinde anumite etape in care una din parti la contract inainteaza o oferta de a contracta, iar
cealalta parte, la randul sau face o noua oferta, in mod implicit neacceptand-o pe cea inaintata la
inceput. Aceasta perindare de oferte reciproce se petrece atata timp, pana cand nu se realizeaza
acordul de vointa.
Deci, prin urmare, prin negociere vom intelege acea etapa a incheierii contractului, unde
potentialii contractanti inainteaza reciproc, prin modalitati si procedee admise sau stabilite de lege,
oferte de a incheia un contract cu privire la un obiect si au drept scop atingerea acordului de vointa
prin prisma avantajului reciproc dobandit in cadrul acestor negocieri.
Expunand continutul etapelor si modalitatilor de negociere, ne vom opri totodata si la unele etape
premargatoare negocierilor.
2. Informatia prealabila incheierii contractului
O deosebita importanta are pentru succesul si rapiditatea incheierii contractului existenta unei
informatii care ar permite relevarea obiectivelor contractului si avantajului incheierii acestuia, in
acest sens, ofertantii asigura publicitatea informatiei prealabile care consta in evidentierea unor
conditii, de regula, celor mai esentiale, in care se va incheia contractul. Respectiva informatie este
prezentata prin diverse cai. Spre exemplu, in dreptul comercial, aceasta este realizat
prin
intermediul
46
international aceasta se realizeaza prin schimbul de informatie si de propuneri din partea statelor
care initiaza incheierea unei conventii internationale. in dreptul muncii informatia privind ofertele
contractuale este asigurata prin intermediul oficiilor de angajare in campul muncii sau oficiilor
fortei de munca etc. Uneori lipsa informatiei prealabile incheierii contractului,
considerente
protectiei
din
de
negocierea
contractului
prin
si intreaga
documentatie de licitatie.
Aceasta informatie urmeaza sa corespunda anumitor cerinte, cum ar fi:
1) sa fie veridica, adica sa corespunda produsului, serviciului sau obiectivului care il
reclameaza;
2) sa nu induca in eroare, cum ar fi enuntarea doar a celor calitati sau caracteristici ale
produsului, care il caracterizeaza din cele mai bune laturi, evitand viciile principale ale produsului.
3) sa
fie expusa clar, cat din punct de vedere a tehnicii expunerii, atat si a continutului
cheltuielilor pentru petrecerea tratativelor60 etc. Totodata pot fi incheiate acorduri pregatitoare, care
sa asigure pregatirea platoului de executare a contractului. Astfel, spre exemplu, in practica
incheierii contractelor in Republica Moldova se cunosc cazuri, cand a fost incheiat un acord
pregatitor anterior incheierii acordului de baza, care a servit drept proiect de experimentare a
modului si posibilitatilor de executare a acordului de baza, iar mai apoi, dupa adeverirea rezultatelor
pozitive, a fost incheiat contractul de baza61.
La contractele simple, de asemenea putem vorbi despre acorduri pregatitoare, si anume
acestea le constituie antecontractele. in categoria acestora intra arvuna, garantia, inclusiv si cea
bancara, pactul de preferinta, promisiunea de a contracta etc.
O etapa destul de importanta este intocmirea sau perfectarea textului contractului. Aceasta
faza presupune afisarea pe purtatorii de hartie sau pe alti purtatori62 a clauzelor contractuale, dupa
cum s-a convenit in cadrul negocierilor. Evident, ca nu este neaparat, ca intocmirea textului
contractului sa fie precedata de negocieri, astfel cum insasi negocierile pot fi realizate deja in baza
unui proiect al contractului intocmit.
In vederea intocmirii textului contractului este necesar de a tine cont de unele cerinte,
respectarea carora asigura evitarea divergentelor pe marginea contractului. Astfel la intocmirea
textului contractului este necesar ca63:
1. Fiecare obligatie asumata trebuie sa fie precis formulata;
2. Pentru fiecare clauza este obligatorie identificarea normei juridice aplicabile;
3. Este recomandabil ca textul sa fie citit si recitit, de mai multe persoane, pentru a se
percepe corect orice nuanta si a se verifica interpretarile posibile;
4. Orice ambiguitate, orice clauza echivoca reprezinta un potential inamic lasat in
spatele frontului;
5. Subtilitatile de stil si limbaj nu-si au locul in contract. Aici totul se spune simplu,
direct, clar si complet;
6. idee stralucita, venita pe neasteptate, poate fi o idee nefericita;
7. Pe cat posibil trebuie sa fie evitat procesul. Garantiile executarii obligatiilor trebuie
sa fie usor accesibile si cu un inalt grad de lichiditate;
60
48
8. Cu cat numarul documentelor semnate este mai mare si cu cat textul este mai stufos,
cu atat mai probabila este strecurarea unei inadvertente care ar putea narui rezultatul
scontat.
4. Licitatia
Licitatiile ca modalitate de petrecere a negocierilor presupune o procedura complexa de
negociere, in conformitate cu anumite reguli strict stabilite de organizatorul licitatiei sau stabilite
prin lege. Licitatia presupune realizarea consimtamantului intr-o procedura desfasurata e concurs,
intr-un mod public.
Incheierea contractelor prin procedura de concurs este caracteristica majoritatii categoriilor
de contracte - comerciale, civile, de munca, administrative. Etapele de organizare si petrecere a
celei mai simple licitatii sunt: determinarea lotului, intocmirea documentatiei de licitatie,
determinarea cercului de participanti la licitatie, publicarea sau transmiterea invitatiei de participare
la licitatie, inregistrarea participantilor la licitatie, petrecerea insasi a licitatiei prin deschierea si
evaluarea ofertelor sau organizarea concursului cu strigare, si adjudecarea contractului.
Vom incerca foarte pe scurt sa caracterizam fiecare in aceste etape.
Determinarea lotului presupune aprecierea in obiectul contractului ce va fi incheiat. Lotul
poate cuprinde unul sau mai multe bunuri, precum si universalitati de bunuri, care la randul sau pot
eventual constitui obiecte separate ale contractului. Este necesar de mentionat, ca mai multe bunuri
ce constituie elemente ale lotului nu pot constitui obiecte separate ale contractului, decat doar daca
vor fi disjungate in loturi separate.
Intocmirea documentatiei de licitatie constituie o etapa deosebit de importanta, care cuprinde
intocmirea intregului pachet de documente, care vor constitui baza juridica a petrecerii licitatiei.
Continutul documentatiei de licitatie o formeaza instructiunea sau regulamentul de organizare si
petrecere a licitatiei64, conditiile contractului, documentele ce releva continutul cerintelor fata de
obiectul contractat, formele model a principalelor documente, cum ar fi oferta si scrisoarea de
acceptare a ofertei, garantia de participare la licitatie si de executare a contractului etc.
Determinarea cercului de participanti la licitatie este realizat de catre organizatorul licitatiei.
Acesta, in functie de caracterul obiectului realizat poate determina un grup de persoane bine
determinat, care vor fi invitati de a participa la licitatie, dar poate si sa determine doar categoria de
persoane ce pot participa. De asemenea organizatorul licitatiei poate sa nu specifice categoria de
64
Respectivul document poate fi elaborat de ctre persoana care evalueaz ca organizator al licitatiei, dar in cazurile in
care este vorba despre licitatiile organizate si petrecute de persoanele de drept public, aceste regulamente sunt de regul
aprobate prin lege sau hotrare de guvern.
49
persoane ce pot participa la licitatie, aceasta reiesind din continutul lotului si conditiilor de
participare la licitatie.
Publicarea sau transmiterea invitatiei de participare la licitatie si inregistrarea participantilor
la licitatie constituie etapa imediat apropiata inceputului licitatiei. Publicarea invitatiei se realizeaza,
de regula, prin intermediul surselor mass-media care sunt accesbile majoritatii sau tuturor
potentialilor participanti la licitatie.
Petrecerea insasi a licitatiei prin deschierea si evaluarea ofertelor sau organizarea
concursului cu strigare presupune deschiderea ofertelor, iar in cazul licitatiei cu strigare - anuntarea
valorii initiale, care mai apoi este urmata de ridicarea acestui prin strigare. in cazul licitatiilor fara
strigare cu o singura oferta65, o mare importanta o are etapa de evaluare a ofertei, care consta in
aprecierea tuturor laturilor ofertelor in functie de criteriile anterior determinate de organizator.
Adjudecarea contractului constituie decizia organizatorului de a incheia contractul cu castigatorul
licitatiei. Aceasta se realizeaza, fie prin lovitura ciocanului si anuntarea numelui sau numarului
concursantului, fie prin emiterea unei scrisori prin care acesta se instiinteaza despre castigarea
licitatiei.
65
De regul, la aceste categorii de licitatii ofertele sunt prezentate de ctre participanti in timp -pan la inceputul
licitatiei - si in momentul inceputului licitatiei ofertele se deschi si se evalueaz. in asemenea cazuri, participantii la
licitatiei prezint, de regul, doar o singur ofert.
50
2) Efecte
ce
rezulta
din
neexecutarea
sau
executarea necorespunzatoare a
contractului.
3) Efectele ce rezulta din executarea contractului.
O problema deosebit de importanta constituie determinarea efectelor contractului incheiat.
De fiecare data, la incheierea contractului, efectele acestuia sunt determinate fie expres prin lege, fie
prin conditiile contractului. Oricum, insa, apare necesitatea corectei determinari a efectelor
contractului. Astfel determinam existenta unor reguli de determinare a efectelor contractelor, cum ar
fi dovedirea actului, care presupune prezentarea probelor ce vor face dovada contractului (inscrisul,
banda magnetica, ricipisa etc), stabilirea conditiilor de valabilitate si interpretarea clauzelor
contractuale, care este realizata, de regula, prin calificarea clauzei si stabilirea intelesului acesteia.
2. Efectele ce decurg din executarea contractului
In momentul cand vorbim despre efectele ce decurg din incheierea contractului, este necesar
de mentionat, ca acestea o constituie principala categorie de efecte pe care le urmaresc partile la
incheierea contractului. Dupa cum se mentioneaza cu buna dreptate, ...ratiunea incheierii unui
tratat este tocmai crearea de efecte juridice, adica angajarea partilor la o anumita conduita
obligatorie66. in acest context mentionam, ca principalul efect pe care ii creeaza un contract valabil
incheiat este stabilirea unei conduite a partilor la contract. Aceasta conduita este reflectata in
continutul drepturilor si obligatiilor pe care si le asuma partile la incheierea contractului. Astfel, din
momentul incheierii contractului acesta dobandeste putere de lege pentru parti. in acest sens, partile
la contract sunt obligate a executa cu exactitate, in modul si termenele stabilite in contract toate
clauzele acestuia. in acest context, orice abatere, chiar si de asa natura, care la prima vedere ar fi
acceptabila pentru cealalta parte la contract, oricum va fi considerata drept executare
necorespunzatoare a contractului. De asemenea, in materie de efecte a contractului, este necesar sa
mentionam despre irevocabilitatea contractului, astfe,l cum, partile contractuale nu sunt in drept sa
induca revocarea contractului, decat in cazul in care legea in mod expres stabileste aceasta
posibilitate. in acest sens, partea la contract nu este in drept sa inceteze unilateral de la executarea
clauzelor contractuale.
Una din categoriile de efecte, ce decurge din principiul relativitatii efectelor contractului,
consta in faptul, ca contractul incheiat nu produce efecte fata de terti, daca legea nu prevede altceva.
in acest sens avem o serie de contracte, care in materie de efecte se pot referi, altfel spus, stabilesc
drepturi si obligatii fata de terti. Spre exemplu, incheierea contractului de mandat genereaza
66
51
obligatia pentru cel cui ii este prezentat mandatul, de a executa prestatia fata de mandatar asa cum
ar fi fost executata fata de mandant. De asemenea asa fel de contract este contractul prin care se
stabileste stipulatia pentru tert.
Totodata, este necesar de a mentiona si faptul, ca contractul incheiat nu poate fi refuzat
executarii in mod unilateral de catre una din partile contractuale. Astfel, legislatia in vigoare
stabileste regula generala, conform careia, contractul incheiat este irevocabil pentru parti, daca
legea nu stabileste altceva in mod expres. Astfel, pentru exemplu, contractul de mandat presupune
posibilitatea revocarii lui pentru mandant. Contractul de donatie filantropica, de asemenea
presupune posibilitatea revocarii lui de catre donator.
In concluzie, fiecare contact in functie de regimul juridic conferit de catre legislatie sau de
catre parti, presupune diverse efecte juridice, toate ele stabilind, atat un rezultat material, cat si un
comportament concret al partii asupra careia se refera acest efect.
In unele cazuri, totusi, continutul contractului deviaza de la clauzele reale stabilite de catre
parti. Este vorba despre contracte secrete, care nu exprima adevarata stare a actului juridic civil, si
care in dreptul civil poarta denumirea de simulatie.
Este necesar de a deosebi simulatia de nulitate si de efectele neindeplinirii clauzelor, prima
fiind o incalcare ce tine de contract, ci de lege, iar prin urmare nu duce la incalcarea principiului
legalitatii. Astfel simulatia nu duce la incetarea executarii contractului nici pentru trecut, nici pentru
viitor. Astfel articolul 221 al Codului civil declara ca daca un contract a fost incheiata cu scopul de
a ascunde un alt contract, se aplica prevederile referitoare la contractul pe care partile intentionau de
fapt s-o incheie, iar contractul incheiat este nul. O varietate a contractului secret este fictivitatea
acestuia, care consta in incheierea unui contract in mod aparent, nefiind intentie intre parti de a crea
un raport juridic. in baza prevederilor Codului Civil, acest contract este nul67.
Unul din tipurile contractelor secrete care nu-si gaseste reglementare expresa este contractul
de substituire (interpunere), ce consta in schimbarea persoanei ce trebuie sa devina adevaratul titular
al dreptului. Scopul urmarit prin incheierea acestui contract este eschivarea de la plata impozitelor,
de declarare a venitelor, de spalare de bani etc.
3. Efectele ce rezulta din executarea necorespunzatoare sau neexecutarea
contractului
Inafara de momentele stabilite de contracte, in unele cazuri, legislatia stabileste alte efecte
decat cele stipulate in contracte si anume:
67
52
contractuale.
Deseori in
practica aceste efecte sunt confundate cu revocarea contractului, iar ce este mai rau - cu nulitatea
acestuia. Aceasta are loc, cel mai des, datorita efectelor pe care le produce rezolutiunea. Astfel
precum si in cazul nulitatii rezolutiunea, de asemenea presupune restituirea tuturor prestatiilor
executate de pana la incheierea contractului, insa comparativ cu nulitatea, rezilierea constituie un
efect al contractului valabil incheiat.
2) Rezilierea, ce constituie incetarea unui contract cu efecte pentru viitor, care se datoreaza
neexecutarii culpabile a obligatiilor de catre una din parti la contractul de executare succesiva. in
comparatie cu rezolutiunea, care se aplica si contractelor de executare instantanee si are efecte
retroactive, rezilierea se aplica contractelor de executare succesiva si are efecte doar pentru viitor,
toate efectele produse pana la momentul inducerii rezilierii, ramanand a avea valoare juridica. Ca si
in cazul rezolutiunii, rezilierea poate fi indusa nu numai catre cazurile de neexecutare a obligatiilor
contractuale. Aceasta poate aparea ca efect si in cazul executarii corespunzatoare a contractului, dar
la expunerea vointei partilor. In asemenea caz este vorba despre rezilierea voluntara70, care, mai
mentionam, este necesar de a o deosebi de revocare a contractului.
3) Caducitatea, ce constituie incetare a contractului prin stabilirea neeficacitatii acestuia
datorita interventiei unor cauze ulterioare incheierii sale si independent de vointa partilor. Drept
situatie de caducitate a contractului poate servi neeficienta obiectului care urmeaza a fi
realizat, irationalitatea acestuia, disparitia cauzei contractului etc.
4) Raspunderea contractuala, care constituie o institutie specifica si care o vom examina-o
intr-un capitol aparte.
68
53
71
I. Ceterchi, M. Luburici, Teoria general a statului si dreptului, Bucuresti, 19g3, pag 416
54
a)
b)
c)
exprimarea continutuluii autentic a acestuia,. care tin de considerarea sursei de interpretare. in acest
sens nu orice interpretare are unele si aceleasi efecte. Interpretarea efectuata de catre un jurist de
inalta calificare, care utilizand cele mai adecvate procedee interpretative poate fi mai reusita, mai
deplina si mai corecta decat interpretarea efectuata de catre instanta de judecata, insa valoarea
acestor doua interpretari vor corela in acest caz invers proportional. Altfel spus, actul interpretativ
emis de juecata are o putere aplicativa mult mai mare comparativ cu actul de interpretare realizat de
catre un jurist, desi calificat.
In acest sens, in functie de forta interpretarii deosebim:
interpretarea oficiala;
interpretarea neofociala.
Interpretarea oficiala este acea interpretare care primeste un caracter obligatoriu in virtuitea
faptului ca este realizata de catre organele de stat imputernicite prin lege special in acest sens.
Semnificativ este faptul ca aceasta interpretare primeste valoare de norma contractuala.
Interpretarea neoficiala constituie acea interpretare, care nu invoca un caracter obligatoriu si care
este realizata de alti subiecti decat de organele special imputernicite in acest sens.
b) Interpretarea realizata referitor la o norma contractuala, are importanta deosebita si
considerand
sursele
de
adecvata o poate expune doar subiectul, care a inclus in continutul contractului un anumit scop, care
a emis actul urmarind un anumit scop concret si bine determinat. Astfel in acest sens, este important
sa retinem, ca interpretarea normei contractuale ralizata de catre ambele parti la contract, de comun
acord, va dobani caracter de interpretare originala, obanin chiar puterea celei oficiale.
c) Interpretarea contractului in functie de metoda de interpretare poate fi realizata prin
metodele de interpretare ab literam; contextuala: extintiva si restrictiva; sistematica; rationala;
analogica; asimilare; metoda fictiunii; doctrinala etc. Spre exemplu, metoda de interpretare ab
literam constituie o incercare de impunerii a aplicarii mecanice a normei contractuale. in acest caz
se iau in consideratie semnele de punctuatie, consecutivitatea propozitiilor. Se apeleaza cel mai des
la continutul in integru al contractului si clauzei in cazurile cind juristii nu patticipa la proces.
Totoata interpretarea ab literam a unor clauze, poate fi ralizata cat in mod extensiv, atat si in mod
restrictiv. in acest sens, pentru determinarea modului se aplica principiul in cazul clauzelor ce pot
fi interpretate dublu, se face interpretarea in favoarea celui ce se obliga.
55
2)
Reguli
3)
de interpretare
a clauzelor
confuze saucontradictorii;
72
L. Pop, Drept civil. Teoria general a obligatilor, Iasi 1994, pag. 65-66
L. Pop, Drept civil. Teoria general a obligatilon>, Iasi 1994, pag. 65; Articolul 725 Cod
civil al Republicii Moldova
74
Articolul 72g Cod civil al Republicii Moldova
75
L. Pop, Drept civil. Teoria general a obligatilon>, Iasi 1994, pag. 65
76
Alineatul (1) al articolului 729 Cod civil al Republicii Moldova
73
56
conditiei
suspensorii
sau
rezolutorii
impedicat cu rea credinta realizarea acesteia, conditia este considerata ca indeplinita; 2) Daca
partea, careia indeplinirea conditiei suspensorii sau rezolutorii ii este convinabila, a contribuit cu rea
credinta la realizarea acesteia, conditia este considerata ca neindeplinita etc. Categoria regulilor
speciale este mult mai vasta. Exemplu de asemenea regula poate servi acea stabilita in contractul de
antrepriza si care stabileste, ca clientul este obligat sa receptioneze lucrarea executata de
77
57
antreprenor si s-o examineze, si daca clientul nu va prezenta imediat antreprenorului pretentiile sale
in legatura cu abaterile de la conditiile contractului care au inrautatit lucrarea sau in legatura cu alte
vicii ale lucrarii, se va considea ca el accepta moul si conditia executarii lucrarii.
80
In literatura de specialitate sunt intalnite afirmatii, conform crora, rspunderea pozitiv nu poate fi referit la fapte
negative (ex. cauzatoare de daune). Totodat tinem s afirmm, c aceast pozitie este deja depsit, deoarece, legislatia
cunoaste cazuri, in care persoanele suport msuri de rspundere pentru fapte negatorii - cauzatoare de daune - viitoare
in virtutea activittii bazate pe riscul cauzrii acestei daune sau probabilitatea sigur de a le cauza. Exemplu in acest
sens poate servi prevederile Legii Republicii Moldova privind plata pentru poluarea mediului, care stabileste, care in
articolul 7 stabileste, c plata pentru emisiile de poluanti ale surselor mobile se vars in momentul vmuirii
combustibilului importat. Totodat, legislatia in vigoare a majorittii statelor, inclusiv si a Romaniei stabileste, c plata
pentru emisiile de poluanti in aerul atmosferic ale autovehiculelor neinmatriculate in tar se percepe la intrarea pe
teritoriul trii.
81
Ioffe pag. 2; . . . . , . 1961, . 31g
58
obligatie care aceasta deja o avea, nu completeaza cu nimic continutul raportului juridic. Deaceea
executarea unei obligatii existente (si care titularul obligatiei a refuzat executarea acestea),
asigurata, inclusiv si prin forta de constrangere a statului, nu poate fi considerata drept raspundere.
Alti autori, acceptand a privi raspunderea juridica in lato sensu, considera drept raspundere
juridica, cat stabilirea unor obligatii suplimentare in vederea executarii obligatiei principale, atat si
aplicarea masurilor de constrangere a statului in vederea executarii obligatiei82.
Intentionam sa credem, ca raspunderea juridica nu este doar o obligatie suplimentara impusa
persoanei, prin actiunile careia a fost adusa o lezare de interes, dar si o executare silita a obligatiei
pe care persoana o avea, si prin neexecutarea careia ar fi adus lezare de interes. in acest sens, am
putea defini raspunderea juridica, ca fiind acele consecinte determinate de lege, pe care urmeaza a
le suporta persoana, prin comportamentul careia, s-a cauzat o dauna de interes atat general cat si
personal, aparat de lege. Conditia proxima este ca acest comportament sa fie determinat de lege ca
pasibil raspunderii.
In ceea ce priveste raspunderea civila, atunci am putea afirma ca aceasta este caracterizata
prin prezenta unor trasaturi deosebite, care ii confera o maxima flexibilitate in aplicare si totodata
care asigura o maxima eficacitate a realizarii raporturilor juridice civile, in teoria dreptului civil, dar
mai cu seama in legislatia civila, pana la ziua de azi inca nu a fost trasata o linie sigura care ar fi
delimitat notiunea raspundere civila de notiunea raspundere materiala. in aceasta ordine de
idei, consideram destul de reusita clasificarea tipurilor de raspundere juridica, realizata de catre
teoreticienii rusi, unde aceasta a fost privita sub mai multe aspecte. Astfel, autorul rus O. Leist83
clasifica raspunderea juridica in functie de mai multe criterii, cum ar fi:
1) In functie de caracterul incalcarilor si sanctiunilor aplicate, se deosebeste raspunderea
penala, contraventionala, disciplinara si patrimoniala (materiala);
2) In functie de ordinea de aplicare a sanctiunilor, deosebim raspundere judecatoreasca si
administrativa;
3) In functie de subiectul raspunderii, deosebim raspunderea personala si raspunderea
subiectelor colective;
4) In functie de caracterul incalcarii de drept, deosebim raspunderea din culpa si raspunderea
fara culpa;
5) In functie de modul de aparitie si realizare a raspunderii, deosebim raspunderea ce apare
prin prescriptia legii in rezultatul incalcarii prevederilor normei de drept si raspunderea care apare
82
83
. . , 1962 . 110
. . , 1962 . 133
59
in baza legii in procesul de cercetarii faptelor contraventionale sau penale, efectuate de catre
organele de stat competente.
In aceasta ordine de idei, este necesar de a face o delimitare dintre notiunile raspundere
civila si raspundere materiala. Traditional, teoria dreptului delimiteaza raspunderea juridica in
raspundere civila, administrativa, penala si materiala de dreptul muncii. Drept criteriu, care este luat
la baza acestei clasificari domeniul raporturilor juridice in care apare raspunderea juridica si care
sunt reglementate de un anumit tip de norme ce fac parte dintr-un act normativ separat. in acest
sens, utilizand notiunea raspunderea civila o echivalam cu expresia raspunderea in dreptul
civil. Aceasta afirmam in contextul faptului, ca in dreptul civil sunt aplicate masuri de raspundere
patrimoniala (materiala) si masuri de raspundere nepatrimoniala, tinand cont de faptul, ca si in
raporturile juridice de drept penal, civil, administrativ, muncii etc, poate aparea raspundere
materiala (patrimoniala) si raspundere personala84.
84
In acest context si in continuare, notiunea de rspundere personal este utilizat nu in intelesul expus de teoreticianul
rus O. Leist ca rspundere a persoanelor fizice, ci ca rspundere ce afecteaz drepturile nepatrimoniale ale persoane.
60
fost
savarsita
fapta
(neexecutare,
executarea cu intarziere) de catre debitor, prin care s-a incalcat una sau mai multe clauze
contractuale;
b) Fapta prejudiciabila a fost savarsita cu culpa;
c) Este prezenta legatura de cauzalitate intre fapta si prejudiciul cauzat;
d) Partile contractuale au stabilit sanctiuni sub forma de amenda sau penalitati de intarziere,
iar in cazul in care am putea vorbi despre o posibilitate de dezvoltare a clauzelor contractuale in
materie de raspundere - si alte modalitati87.
Un moment, care consideram merita o deosebita atentie, constituie problema raspunderii
pentru faptele cauzatoare de daune civile in virtutea existentei unui contract, care obliga creditorul
de a duce raspunderea fata de terta persoana, care a fost prejudiciata de catre debitor. Este vorba de
contractele de asigurare de raspundere pentru daune, despre contractele de garantare a desfasurarii
coerente a raporturilor contractuale sau contractele-garantii, cum ar fi contractul de gaj, contractul
de fidejusiune, contractul de garantie bancara etc. in asemenea caz aspectul care priveste
raspunderea contractuala tine de raspunderea pe care o va purta faptuitorul-debitor fata de creditorul
care a recuperat dauna cauzata victimei.
2. Modalitatile raspunderii contractuale
In contextul celor spuse mai sus, totusi, am putea vorbi despre o raspundere civila
contractuala in conditiile generale stabilite de legislatie. Astfel, intr-un contract debitorul poate
incalca prevederile acestui contract prin cele trei forme - prin neexecutare, prin executare
necorespunzatoare si prin executare cu intarziere.
2.1. Prin executarea cu intarziere a obligatiilor contractuale se intelege faptul, ca
debitorul a executat in natura obligatiile sale sau este gata sa le execute dupa indeplinirea
85
M. Eliescu, Rspunderea civil delictual, Bucuresti, 1972, pag. 7., dup: L. Pop Drept civil. Teoria general a
obligatiilor, Iasi 1994, pag. 32g
86
A. Blosenco, Rspunderea civil delictual, Chisinu, 2002, pag. 25
87
Cu toate, c legislatia actual a Republicii Moldova nu interzice in mod expres, dar o eventual clauz ce ar stabili
obligatia suplimentare cu caracter sanctionator, considerm, c nu ar fi sustinut printr-o hotrare judectoreasc.
Totodat, mai mentionm, c o asemenea clauz legislatia civil nu interzice.
61
termenului suspensiv stabilit in contract de catre parti.88 In acest sens, in materie de raspundere
contractuala, esential este acel fapt, ca fie nerespectarea conditiei cu privire la termen a dus la o
dauna, fie intarzierea a incalcat o prevedere contractuala ce priveste obiectivul contractual. Este
necesar de tinut cont de faptul, ca uneori, executarea cu intarziere poate avea efect de neexecutare a
obligatiilor contractuale. Acest fapt este foarte important, deoarece, deseori, neexecutarea in
termenul stipulat a obligatiei, duce la disparitia necesitatii de a mai fi executata. Un exemplu ar
servi cazul, cand intarzierea executarii obligatiei de indeplinire a lucrarilor de intarire a digurilor,
devine neexecutare a acesteia, daca dupa curgerea termenului, digurile au fost deteriorate in virtutea
carorva calamitati naturale.
2.2. Neexecutarea obligatiei, ca si in cazul intarzierii executarii obligatiei, priveste
situatia in care in termen nu s-a executat obligatia, insa comparativ cu prima, debitorul nu a
executat in natura obligatiile sale sau nu este gata sa le execute dupa indeplinirea termenului
suspensiv stabilit in contract de catre parti.
2.3. Executarea necorespunzatoare a obligatiei de catre debitor, consta in executarea in
termen a obligatiei, insa cu nerespectarea conditiilor de calitate a executarii. Astfel, aceasta forma
de incalcare a prevederilor contractuala este cea mai frecventa.
3. Obiectul de prejudiciu in cadrul raspunderii civile contractuale
Orice abatere de la normele de drept, care urmeaza a fi supusa masurilor de raspundere se
considera ca cauzeaza un prejudiciu. Aceasta franeaza desfasurarea ordonata a raporturilor sociale,
creaza in cadrul acestora neregularitati, impedimente, fapt prin care se cauzeaza daune unor
participanti la raporturi in particular sau societatii in intregime. Astfel, in virtutea legaturii
indispensabile intre raportul juridic si normele de drept, conchidem, ca nu se poate de violat norma
de drept fara sa fi violat raportul juridic, asa cum nu se poate de violat raportul juridic fara a viola
norma de drept. in acest sens, norma juridica si raportul social reglementat de aceasta norma
constituie un obiect unic, inseparabil al prejudiciului.
Am considera, in contextul celor spuse mai sus, ca ar exista chiar si un raport juridic de
prejudiciu, care cuprinde in sine aceleasi trei elemente - subiectul, obiectul si continutul, unde
obiect al acestui raport constituie in exclusivitate doar ceea ce se pune sub protectia legii sau se
determina de parti in contract. in acest caz este evident ca vorbim in exclusivitate doar de obiectul
extrinsec al raportului.
88
L. Pop, Drept civil. Teoria general a obligatiiloro, Iasi, 1994, pag. 330
62
Conform uneia din opinii, drept obiect de prejudiciere in raporturile de raspundere civila
sunt considerate a fi acele actiuni sau abstentiuni pretinse de catre subiectul activ de la subiectul
pasiv la incadrarea in raport89, adica conduita partilor in raport. Opinia respectiva este bazata pe
faptul ca raportul juridic civil are caracter social90.
O alta opinie apreciaza obiectul de prejudiciu in raporturile juridice de raspundere civila ca
fiind ansamblul de actiuni si abstentiuni ce le poate pretinde subiectul activ fata de subiectul pasiv si
care in caz de necesitate primul este in posibilitate sa le ceara executarea sau respectarea acestora,
chiar si prin intermediul fortei coercitive a statului91. Conform acestei opinii, obiectul raportului
juridic constituie nu numai insasi cand subiectul poate imediat beneficia de o oarecare actiune sau
abtinere, dar si starea cand acesta este in posibilitatea de a pretinde la acestea, fiind in drept si sa nu
realizeze posibilitatea respectiva.
Intr-o alta opinie, obiectul de prejudiciu al raportului juridic de raspundere civila este privit
nu doar ca potentialul de actiuni sau abstentiuni pe care le pretinde subiectul activ din partea
subiectului pasiv, dar asambleaza in notiunea respectiva si asa categorie cum ar fi valorile materiale
sau nemateriale92.
Daca e sa privim in fond problema respectiva, este necesar de a mentiona faptul ca aceste
definitii enunta opinii ce tin de o extrema sau alta. Astfel, daca e sa aderam la una sau alta din
opiniile enuntate, atunci in primul rand riscam a fi criticati de adeptii celeilalte pozitii, care evident
contine in sine afirmatii veridice, iar intr-al doilea rand, nu suntem asigurati sa solutionam in asa fel
problema, evident din considerente, ca cel putin si unii si altii din oponenti eventual au posibilitatea
de a nu alege corect punctul de reper in tratarea si argumentarea problemei. in acest context am
propune, consideram, o solutie, dupa noi, de "compromis" in solutionarea problemei in cauza, care
ar privi problema respectiva de pe o pozitie relativ diferita de cele enuntate mai sus. Esenta acesteia
consta in aceia ca este necesar de a privi notiunea de obiect de prejudiciu in sensul larg si in sensul
restrans al acesteia. Astfel, in stricto sensu privim obiectul raportului juridic de raspundere civila ca
fiind acele actiuni sau abstentiuni pe care le pretinde subiectul supraordonat de la subiectul
subordonat. in lato sensu privim notiunea de obiect de prejudiciu civil in sens de conduita ce o
urmareste subiectul activ catre cel pasiv, inclusiv si acele valori sau scopuri materiale pe care le
urmaresc partile incadrandu-se in raport, altfel spus, in acest sens obiectul raportului juridic
89
A. Ionascu, Tratat de drept civil, voi. 1, Partea General, Bucuresti, 1967, pag. 20g
Dealtfel acest temei este luat la baz nu numai de prtasii acestei idei. Astfel, chiar si in cazul, cand cercettorii
specialisti in domeniu accept apartenenta la categoria de obiect al raportului juridic si a asemenea categorii cum ar fi
bunurile, serviciile prestate etc, ei oricum nu neag intru totul prioritatea caracterului social al raportului, in asa fel,
efectiv preamrind-ui volumul de continut al obiectului.
91
Gh. Avornic, Gh, Lupu, Teoria general a dreptului, Chisinu, 1997, pag. 1g2
92
D. Baltag, Teoria general a dreptului si a statului, Cimislia, 1996, pag. 5g
90
63
64
inseamna a nu face ceia ce nu vrei. Astfel, persoana care nu este libera in a alege unul sau altul
tipuri de actiuni sau eventual abstentiunea, nu poate purta vina pentru fapta, deoarece in acest caz
era determinata de a savarsi fapta, fara a avea posibilitate de a alege cel putin alta alternativa.
Deci vina, dupa acceptiunea traditionala constituie atitudinea psihica a faptuitorului fata de
fapta sa si urmarile pe care le-a produs aceasta fapta.
In aceste imprejurari, afirmam, ca efectiv sunt cazuri, cand formal legea poate fi incalcata,
fara ca faptuitorul sa fi fost vinovat de aceasta incalcare. Altfel, spus, legea poate fi incalcata si fara
culpa. in deosebi aceasta este caracteristic dreptului civil.
In special, problema vinovatiei a preocupat doctrina dreptului penal si contraventional,
deoarece aceasta constituie cheia de bolta a raspunderii in aceste domenii. in ce priveste dreptul
civil, in diferite perioade problema vinovatiei civile a constituit fie o facultate, fie o conditie a
raspunderii. Astazi dreptul civil il preocupa aceasta problema in masura in care sa fie stabilita latura
subiectiva a raspunderii. Mai mult decat atat, am indrazni sa afirmam, ca pentru dreptul civil
elementul subiectiv este un element facultativ, neavand un caracter determinant si esential in
aplicarea masurilor de raspundere, deoarece deseori, aplicarea masurii de raspundere nu depinde de
gradul de vinovatie sau chiar si de prezenta acesteia. Astfel, cauzarea unei daune materiale prin
actiunile unui minor de varsta de 10 ani nu scuteste persoana prejudiciata de la dreptul de a cere
de la parintii minorului recuperarea daunei cauzate. De asemenea aceasta situatie este evidenta in
cazurile in care este vorba despre raspunderea solidara a persoanelor, precum si in alte cazuri
prevazute de legislatie si care literatura de specialitate le confera de regula un loc de rege la
compartimentul particularitati ale raspunderii juridice civile.
Pornind de la ideea unei raspunderi pozitive si negative, unde ultima are actiune asupra
faptelor savarsite in trecut, ajungem la concluzia, ca vinovatia este examinata doar in sensul
raspunderii negative pentru fapte negatorii, altfel spus, pentru incalcarea unei norme preexistente95.
Pentru aplicarea raspunderii contractuale aceasta situatie este cea mai adecvata si caracteristica.
Problema necesitatii examinarii vinovatiei in considerarea prezentei elementului subiectiv
sau lipsa de importanta a prezentei sau lipsei lui a constituit totdeauna unul din cea mai discutabila
problema. Astfel, in teoria dreptului civil s-au instaurat doua pozitii de baza, care-si fac
argumentare in temeiul a doua principii, ce fac referinta la necesitatea considerarii vinovatiei
ca
temei
95
M. Planiol, Etudes sur la responsabilite civile, 1905. Pag. 2g3, citat de M. Eliescu, op. Cit-pag 173
65
96
97
66
In ceea ce priveste continutul vinovatiei la general, mai este important sa analizam doua
elemente inseparabile ce determina vinovatia civila. Este vorba despre elementul intelectiv si
elementul volitiv.
5. Dauna ca temei a raspunderii contractuale
Legislatia civila are in vedere prin daune acele cheltuieli facute de creditor, pierderea sau
deteriorarea bunului lui, precum si veniturile neobtinute de creditor, pe care el le-ar fi obtinut, daca
obligatia ar fi fost executata de debitor. Prin completare la regula enuntata, mentionam, ca prin
dauna contractuala mai intelegem si orice alt fapt consierat drept dauna de catre partile contractuale.
In literatura juridica de specialitate, dar si legislatia in vigoare, utilizeaza paralel cu termenul dauna
si termenul prejudiciu sau paguba, care sunt nu altceva decat sinonim.
Intorcandu-ne la definitia daunei, tinem sa mentionam faptul, ca in literatura juridica de
specialitate, dar daca facem referinta la continutul legii civile - si acesta ne vorbeste despre dauna ca
fiind acea lezare de drept ce poate avea doar continut material, care efectiv poate fi evaluata in
expresie baneasca98. Tinem sa nu fim deacord cu aceste afirmatii, din simplu considerent al faptului,
ca obiect al prejudicierii in dreptul civil pot fi atat drepturile patrimoniale cat si cele nepatrimoniale,
ultimile neavand o expresie baneasca. in acest sens suntem pe deplin deacord cu principiul de
definire a daunei, acceptata in literatura romaneasca de specialitate conform caruia dauna constituie
un rezultat de natura patrimoniala sau nepatrimoniala.
Prin urmare, prin prejudiciu este necesar sa intelegem acele rezultate daunatoare, de natura
patrimoniala sau nepatrimoniala, efecte ale incalcarii drepturilor subiective si intereselor legitime
ale unei persoane99.
Inca un moment ce prezinta importanta in corecta intelegere a notiunii de dauna sau
prejudiciu, constituie considerarea existentei daunei in cazul aplicarii clauzei penale in cadrul unui
contract.
Astfel, pornind de la ideia, ca prejudiciul este nu numai conditia raspunderii, dar si
masura ei, in sensul, ca autorul raspunde numai in limita prejudiciului cauzat100 unii autori
considera, ca clauza penala constituie o masura de raspundere ce iese din afara daunei. Categoric nu
putem fi deacord cu aceste afirmatii,
deoarece
in
materie
contractuala,
comparativ
cu
domeniul delictual, intinderea faptelor ce constituie dauna pentru parti este stabilita de insesi partile
la acest contract. Astfel, intarzierea debitorului pentru o perioada de timp, pentru exemplu, chiar o
98
O. Ioffe, Leningrad, 1955, pag. 204; R. Petrescu, Teoria obligatiilor. Rspunderea delictual, Bucuresti, 1996, pag.
137
99
I. Albu, V. Ursa, Rspunderea civil pentru daune morale, Cluj-Napoca, 1979, pag. 29
100
I Anghel, Fr. Deak, M. Popa, Rspunderea civHa, Bucuref.i, 1970, pag. g1
67
zi doua, chiar daca aceasta nu a cauzat pierderi materiale efective, oricum constituie dauna,
deoarece aceasta intarziere a lezat dreptul creditorului de a receptiona la timp marfa sau serviciul
prestat de debitor.
Una in cele mai importante probleme este cea a clasificarii daunelor. Astfel, in functie de
tipul daunei putem vorbi despre caracterul si natura raportului juridic, putem vorbi despre norma
juridica ce urmeaza a fi aplicata etc. Reiesind din importanta atat teoretica cat si practica a
clasificarii tipurilor de daune am releva urmatoarea clasificare a daunelor in functie de mai multe
criterii. Astfel:
a) in functie de continutul pecuniar al daunei, aceasta poate fi materiala si nemateriala sau
patrimoniale si nepatrimoniale;
b)in functie de natura izvorului daunelor, deosebim daune delictuale (izvorate din lege) si
daune contractuale (izvorate din contract);
c) in functie de tipul normelor ce reglementeaza modul de recuperare a daunei, deosebim
dauna civila, dauna penala, dauna de drept administrativ, dauna de mediu, dauna fiscala.
d) in functie de domeniul raporturilor juridice in cadrul carora sunt lezate drepturile,
deosebim daune in domeniul raporturilor de proprietate, daune in domeniul raporturilor de munca,
daune in domeniul raporturilor de protectie, conservare si dezvoltare a mediului,
daune
in
instantanee
si
deosebim,
prejudicii104 succesive;
101
I. Albu, V. Ursa, Rspunderea civil pentru daune morale, Cluj-Napoca, 1979, pag. 32
Asemenea clasificare este relevat in articolul 1607 al Codului civil canadian (Code civil du Quebec).
103
L. Pop, Drept civil. Teoria general a obligatiiloro, Iasi, 1994, pag. 195
104
L. Pop, Drept civil. Teoria general a obligatiiloro, Iasi, 1994, pag. 195
102
68
105
Unii autori utilizeaz in acest sens termenul de daune directe si daune indirecte (a se vedea M. Despax Droit de
l'environement, Paris, 19g0, dup M. Dutu, Dreptul mediului, Bucuresti, 1996, pag. 137)
106
in mod expres intalnim referintele la prejudiciul viitor in articolul 1611 al Codului civil canadian (Code civil du
Quebec). Respectiv, conform prevederilor acestui articol, persoana prejudiciat, nectand, c prejudiciul la moment nu
este prezent, ea poate induce obligatia fat de debitor de recuperare a unui prejudiciu viitor.
107
O. Ioffe, Leningrad, 1955, pag. 92
108
Deseori, inssi modus operandum determin posibilitatea de a stabili legtura cauzal intrefapta cauzatoare de daune
si dauna cauzat prin aceast fapt.
69
Deci, prin actiune, intelegem acele manifestari active ale persoanei, cu caracter negatoriu si
care sunt stabilite de lege drept actiuni care se abat de la norma convetuirii sociale. Altfel spus,
actiuni sunt acele manifestari materiale si de alta natura pe care subiectul pasiv este obligat sa le
intreprinda in favoarea sau interesul subiectului activ.
Abstentiuni constituie acea stare de lucruri, cand subiectul pasiv este obligat fata de
subiectul activ sa nu intreprinda careva actiuni, fie privind lezarea unui drept absolut109, fie privind
abtinerea de la realizarea unei actiuni, care in cazul contrar ar fi putut s-o duca la realizare.
Totodata pentru ca aceste forme sa obtina caracterul faptei pasibile atragerii la raspundere civila
este necesara prezenta conditiei ce priveste ilicitul acesteia.
Insasi ilicitul faptei rezulta din faptul ca ea este interzisa prin lege, iar la raspunderea
contractuala - prin contract. Dar legea civila, comparativ cu cea penala sau contraventionala nu
cuprinde in sine o lista exhaustiva a faptelor care sunt interzise sau dimpotriva sunt prescrise.
Aceasta reiese din natura domeniului raporturilor de dreptul civil. in special aceasta se releva in
cadrul raporturilor contractuale, unde partile la raporturi, desinestatator stabilesc cadrul de actiuni
sau abstentiuni ce vor fi considerate abatere de la contract.
La moment exista doar intrebarea - care sunt criteriile in baza carora se apreciaza ilicitul
faptei ce este pasibila aplicarii masurilor de raspundere civila. Aceste criterii urmeaza a fi
determinate in functie de tipurile de raspundere - delictuala sau contractuala.
Astfel, in cadrul raporturilor ce rezulta din cauzarea de daune prin acte delictuale sau
contractuale determinam urmatoarele criterii de apreciere a ilicitului faptei ce este pasibila aplicarii
masurilor de raspundere civila:
a) Dreptul de a savarsi faptele care au dus la daune.110 Astfel, in cazul in care persoanafaptuitor era in drept prin lege sa savarseasca actiunile care au dus la cauzarea de daune este
exonerata de raspundere civila.
b) Obligatia de a savarsi fapta care a dus la cauzarea de daune. in virtutea obligatiilor
functionale persoana-faptuitor poate cauza o dauna, dar care fapta era obligat sa o savarseasca in
virtutea unei prevederi legale111.
c) Aprecierea faptului, daca persoana-faptuitor nu era in starea de legitima aparare sau
extrema necesitate112. Cu toate, ca problema
legitimei
aparari
si
extremei
necesitati
priveste exonerarea de raspundere doar penala sau contraventionala, aceasta, oricum obtine si
unele aspecte speciale in materie de drept civil. Astfel, cauzarea de daune civile ce sunt incadrate in
109
Aceast situatie este cea mai frecvent si caracteristic domeniului civil, contraventional si penal.
Articolul 139g Cod civil al Republicii Moldova
111
Articolul 1402 Cod civil al Republicii Moldova
112
Articolele 1401, 1402 Cod civil al Republicii Moldova
110
70
categoria de legitima aparare vor exonera cat de raspundere penala sau contraventionala, atat si de
cea civila, asa cum depasirea limitelor legitimei aparari constituie o fapta ilicita si implica dupa sine
aplicarea masurilor de raspundere civila. in cazul in care este vorba de extrema necesitate, aici,
legislatia civila, nu presupune in toate cazurile exonerarea de la raspundere, astfel, cum persoana in
interesul carea au fost intreprinse actiunile va fi pasibila chemarii in fata instantei pentru a fi
obligata la recuperarea daunei cauzate prin actiunile in conditiile de extrema necesitate.
d) Fapta sa nu fie pasibila aplicarii masurilor de raspundere civila extracontractuala.
Astfel, in cazul in care fapta constituie obiect al raspunderii civile delictuale, atunci nu se mai poate
vorbi despre natura contractuala a acesteia. Uneori, normele legii admite posibilitatea abaterii prin
stabilirea unor clauze contractuale, in temeiul carora partile largesc sau dimpotriva limiteaza
cadrul drepturilor si obligatiilor in cadrul acestor raporturi. in asa caz ceia ce partile vor stabili
suplimentar sau in limitele formulei legale daca altceva nu o prevede contractul, va constitui ceea
ce se numeste raspundere contractuala.
e) Clauzele contractuale sa determine strict cadrul drepturilor si obligatiilor contractuale,
astfel cum, pentru aplicarea masurilor de raspundere contractuala este important ca partile sa
stabileasca strict cadrul obligatiilor reciproce. Pentru aplicarea masurilor concrete de raspundere
contractuala este necesar de a stabili si categoriile de sanctiuni, la care partile se obliga in caz de
neexecutare sau executare necorespunzatoare a obligatiilor contractuale, dar uneori nu este
esential faptul ca partile sa stabileasca spectrul de masuri, deoarece aceasta la randul sau poate
duce la incetarea raporturilor contractuale.
f) Caracterul scopurilor pe care le urmaresc partile intru executarea contractului. in cazul
in care scopul contractului este ilicit sau amoral, acesta nu poate servi temei pentru raspunderea
contractuala.
O importanta deosebita, consideram o are delimitarea, cat in materie contractuala atat si in
materie extracontractuala, a inactiunii ilicite de imposibilitatea de a actiona. Este necesar de retinut,
ca pentru a fi stabilita abstentiunea, este necesar sa fie existenta o obligatie a persoanei-faptuitor de
a actiona intr-un anumit mod, obligatie care este efectiv negliijata. in acest context se determina
urmatoarele momente ce deosebesc abstentiunea ca fapta ilicita de imposibilitatea de a actiona si
anume:
a) In cazul abstentiunii ilicite, persoana necesita sa fie in posibilitate fizica de a actiona,
astfel, cazul imposibilitatii de a actiona se poate consta prin lipsa la moment a aptitudinilor fizice de
a savarsi actiunile in vederea executarii obligatiei.
b) In cazul abstentiunii ilicite, persoana necesita sa aiba atitudine psihica fata de fapta sa,
astfel cum persoanele lipsite de descernamant nu pot aparea ca subiecti de raspundere civila, de
71
asemenea mai sunt situatii in care persoana nu-si da si nu are posibilitate sa-si dea seama despre
faptul, ca la moment se abtine de la actiuni. Aceasta se refera la cazurile in care persoanele nu
constientizeaza ilicitul abstentiunii, deoarece considera in mod eronat, ca comite o abstentiune
legala.
7. Legatura de cauzalitate
In acele cazuri, cand se presupune, ca fapta unei persoane a dus la cauzarea daunei, o
intrebare destul de importanta constituie determinarea legaturii de cauzalitate intre fapta comisa si
dauna produsa. Aceasta se solutioneaza dupa schema fapta - legatura de cauzalitate - dauna.
Problema legaturii de cauzalitate permanent a constituit una din cele mai dificile si mai discutabile
probleme. Subiectul de discutie privea doua aspecte:
1)
daca este sau nu legatura de cauzalitate unul din temeiurile atragerii la raspundere
113
L. Pop, Drept civil. Teoria general a obligatiiloro, lasi, 1994, pag. 212-215
72
fapte
produc
ca sunt considerate
cauze
acele
prejudicii
sau
consecinte,
faptele sau imprejurarile care numai accidental au determinat producerea daunei nu sunt considerate
cauze ale acesteia.
d) Sistemul unitatii indivizibile dintre cauza si conditii, care presupune, ca fenomenul-cauza
nu actioneaza singur si izolat, ci in anumite conditii, care fara a produce ele singure efectul
pagubitor, au favorizat totusi producerea acestuia, in asemenea conditii, toate conditiile ce au
contribuit la producerea daunei obtin caracter cauzal, prin urmare pot fi considerate cauze ale
daunei.
Daca e sa ne referim la regulile aplicate in Republica Moldova, tinem sa mentionam, ca
anume sistemul unitatii indivizibile dintre cauza si conditii constituie sistemul de reguli, prin prisma
caruia se stabileste legatura de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu.
PARTEA SPECIALA
73
dintre parti - vanzatorul - stramuta proprietatea unui bun al sau asupra celeilalte parti - cumparatorul
-care se obliga in schimb a plati vanzatorului pretul bunului vandut."114 Codul civil al Federatiei
Ruse in art. 455 mentioneaza: "in contractul de vanzare - cumparare o parte (vanzatorul) se obliga
sa transmita bunul (marfa) in proprietatea celeilalte parti (cumparator) iar cumparatorul se obliga sa
primeasca bunul si sa plateasca pentru el o suma de bani numita pret.". Si doctrina juridica, de
asemenea defineste contractul de vanzare-cumparare drept un contract prin care una dintre parti vanzatorul - transmite celeilalte parti - cumparatorul - un drept in schimbul unei sume de bani
numita pret"115 sau un acord de vointa, care se realizeaza intre doua parti numite vanzator si
cumparator, prin care vanzatorul se obliga in principal, sa predea lucrul vandut, iar cumparatorul se
obliga sa plateasca pretul lucrului.116
Pornind de la definitiile care sunt expuse mai sus, vedem in fond relevarea indicilor
principali definitorii ai contractului de vanzare-cumparare. Totodata este important de mentionat
faptul, ca prin contractul de vanzare-cumparare pe langa transmisiunea dreptului de proprietate are
loc transmisiunea si a altor drepturi legate de bunul vandut, inclusiv si grevarile care tin de acest
bun. Astfel, spre exemplu, in cazul in care este realizata vanzarea unui bun, care pana la momentul
vanzarii este transmis unei terte persoane cu drept de folosinta persoana terta ce detine bunul cu
drept de folosinta isi pastreaza acest drept si in raport cu noul proprietar - cumparatorul. De
asemenea si in cazul in care vorbim despre vanzarea bunului gajat atunci cand creditorul gajist a dat
acordul cu privire la instrainarea bunului gajat, cumparatorul dobandeste obligatia de asigurare a
gajului. Gasim aceleasi opinii si in doctrina. Printre acestea am putea exemplifica cu urmatoarea
definitie: "Vanzarea-cumpararea este acel contract prin care o parte numita vanzator, transmite un
drept de proprietate sau un alt drept asupra unui bun al sau catre, cealalta parte, numita cumparator,
care se obliga in schimb sa plateasca vanzatorului pretul bunului vandut.117
1.2. Clasificarea contractului de vanzare-cumparare. Varietatea mare a categoriilor de
contacte de vanzare-cumparare este conditionata cat de regimul juridic diferit care il consacra
legislatorul acestora, atat si de frecventa si importanta acestei categorii de contracte. Astfel, putem
deosebi contractele de vanzare-cumparare in mai multe categorii, dupa cum urmeaza:
a. in functie de domeniul de reglementare a contractului, deosebim:
- contract de vanzare-cumparare civil si;
- contract de vanzare-cumparare comercial;
114
Francisc Deak, Tratat de drept civil. Contracte speciale, Bucuresti, 1996, pag. 9
Camelia Toader, Manual de contracte civile speciale, Bucuresti, 2000, pag.7
116
losif R. Urs, Samaranda Angheni, Drept civil. Contracte civile, Bucuresti 2000, pag.12
117
Radu I. Motic, Florin Moti, Contractul de vanzare-cumprare, Bucuresti, 199g pag.l0
115
74
un
interes
118
76
care poate
fi
contractului de vanzare-cumparare in conditiile articolelor 20-22 Cod civil le este admisa aceasta
calitate.
b) Cumparatorul, care de asemenea poate fi orice persoana fizica sau juridica, careia dupa
tipul contractului de vanzare- cumparare in conditiile articolelor 20 - 22 Cod civil le este admisa
aceasta calitate. Totodata, cunoastem cazuri in care calitatea de cumparator poate fi limitata pornind
de la anumite calitati ale cumparatorului. Astfel, spre exemplu, calitatea de cumparator nu o poate
121
77
avea persoana fizica straina sau apatridul si persoana juridica neautohtona in cazul in care obiect al
vanzarii cumpararii apare un sector de teren agricol. De asemenea se exclude calitatea de
cumparator a persoanei care organizeaza si petrece licitatia in ce priveste bunurile vandute la
aceasta licitatie etc. Nu poate avea calitatea de cumparator tutorele si curatorul, sotul si rudele
acestora de pana la gradul al patrulea inclusiv la incheierea contractului de vanzare-cumparare cu
persoana pusa sub tutela sau curatela. Nu poate avea calitatea de cumparator mandatarul daca
incheie vanzarea-cumpararea diri numele mandantului cu sine insusi, chiar si prin reprezentant, cu
exceptia cazurilor cand este autorizat expres sau cand mandantul cunoaste faptul si nu obiecteaza
impotriva lui.
2.2. Consimtamantul partilor. Realizarea consimtamantului constituie una din conditiile
de validitate, care la contractul de vanzare-cumparare uneori poate servi drept moment de constatare
a incheierii contractului. Pornind de la aceasta, este deosebit de necesar de a determina
momentul
corect
care presupune
posesiei asupra bunului vandut de la vanzator catre cumparator si primire a bunului de catre
cumparator. Dupa prevederile articolului 760 Cod civil, bunul se considera transmis din momentul
predarii efective a bunului fie catre cumparator, fie catre persoana indicata de acesta sau din
momentul punerii bunului la dispozitia cumparatorului daca bunul urmeaza sa fie predat la locul
aflarii lui. Este foarte important de a determina corect momentul cand se considera executata
obligatia de a transmite bunul. Astfel, regula principala dupa care se determina momentul
transmisiunii bunului de la vanzator catre cumparator este ca vanzatorul a efectuat transmiterea
bunului catre cumparator atunci cand a efectuat predarea de facto a bunurilor acestuia sau persoanei
78
indicate de acesta. Totodata, insa, partile la incheierea contractului pot stabili si alta modalitate a
momentului considerarii transmiterii bunului. Astfel, dupa cum prevede articolul 760 Cod civil,
moment al transmisiunii bunului poate fi si momentul cand vanzatorul a asigurat accesul
cumparatorului la bun pentru a fi receptionat.
2) Transmisiunea pretului. Transmisiunea pretului apare drept obligatie corelativa celei de
transmitere a bunului, insa nu poate fi nici intr-un caz drept conditie reciproca de executare. Astfel,
cumparatorul nu poate indreptati intarzierea achitarii pretului cu intarzierea predarii bunului122. La
incheierea contractului partile pot stabili de asemenea si conditii referitor la modul de transmitere a
pretului. Este vorba despre transmiterea pretului bunului cumparat direct vanzatorului sau
transmiterea prin intermediul unor terte persoane, inclusiv si prin utilizarea serviciilor institutiilor
financiare, in acest sens, executarea obligatiei cumparatorului de a transmite pretul se considera
avuta loc la momentul cand vanzatorul sau terta persoana care reprezinta interesele vanzatorului a
intrat sau are posibilitatea de a intra in posesia banilor.
3) Transmiterea dreptului de proprietate. Din definitia data in articolul 753 Cod civil, reiese
ca odata cu transmisiunea bunului, vanzatorul asigura transmiterea dreptului de proprietate asupra
acestuia. Pornind de la definitia contractului de vanzare-cumparare, putem deduce, ca odata ce
vanzatorul este obligat pe langa transmiterea efectiva a bunului sa transmita si dreptul de
proprietate asupra acestuia, atunci momentul transmiterii bunului poate
sa
nu coincida
cu
momentul transmiterii dreptului de proprietate. Acest fapt poate fi argumentat si prin prevederile
articolului 214 Cod civil si prevederilor Legii cadastrului bunurilor imobile, prin care se stabileste
ca dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile dobandit prin contractul de vanzare-cumparare
este dobandit din momentul inregistrarii in cadastrul bunurilor imobile. in acest sens, este necesar
de a tine cont de faptul, ca la transmiterea dreptului de proprietate pot fi constatate urmatoarele
situatii la care se aplica anumite reguli, cum ar fi:
a) dreptul de proprietate este transmis cumparatorului in momentul transmiterii bunului daca
legea sau contractul nu prevede altfel;
b) dreptul de proprietate este transmis anterior momentului transmiterii bunului;
c) dreptul de proprietate este transmis ulterior momentului transmiterii bunului.
Prima regula se aplica in cazul in care nici contractul de vanzare-cumparare,
nici
legea
intarzierea transmiterii bunului poate servi drept o conditie rezolutorie atunci cand depsirea termenului de predare a
avut drept efect caducitatea actului. in asemenea conditii cumprtorul cere declararea rezolutiunii contractului, si
retinerea pltii pretului apare drept o msur de asigurare a efectelor declarrii rezolutiunii si nu drept o neexecutare a
obligatiei cumprtorului rspuns la neexecutarea obligatiei de ctre vanztor.
79
transmiterii bunului. In asa caz, odata ce vanzatorul a transmis posesia sau a acordat accesul
cumparatorului la intrarea in posesie asupra bunului, se va considera ca a avut loc transmisiunea
dreptului de proprietate. Cea de-a doua si a treia regula sunt aplicate in situatia in care fie legea
civila, fie contractul123 prevede ca dreptul de proprietate asupra bunului vandut se transmite anterior
sau ulterior momentului de transmitere a posesiei asupra bunului. Astfel, momentul dobandirii
dreptului de proprietate poate fi considerat momentul incheierii contractului, care efectiv este
anterior momentului dobandirii posesiei asupra bunului, momentul achitarii pretului, care de
asemenea poate fi anterior transmiterii bunului, momentul inregistrarii contractului, care poate fi
ulterior transmiterii bunului etc. Acest fapt are o importanta esentiala in ceea ce priveste executarea
obligatiilor contractuale. Astfel, daca dreptul
de
proprietate
asupra
bunului
este
aparut
Este necesar de tinut cont, ins de faptul, c odat ce legea prevede imperativ momentul dobandirii dreptului de
proprietate asupra bunului cumprat, atunci posibilitatea prtilor de a stabili prin contract un alt termen se exclude.
80
Asadar, viciile bunului vandut pot fi de natura juridica si materiale. Se considera vicii
materiale acele care poseda defecte sau care au fost predate in cantitatea necorespunzatoare
clauzelor contractului. Vicii juridice sunt cele care presupun dreptul unui tert asupra bunului
cumparat, dar despre care cumparatorul nu cunoaste. Regula principala care priveste garantarea
viciilor este ca cumparatorul pate cere inlaturarea doar acelor vicii despre care nu stia si nu putea
sti la momentul primirii bunului sau incheierii contractului. Cumparatorul, constatand prezenta
viciilor bunului cumparat inainteaza pretentii cu privire la viciile bunului imediat ce le-a constatat,
dar nu mai tarziu de termenul stabilit in contract, sau daca contractul nu prevede un asa termen - nu
mai tarziu de sase luni din momentul transmiterii bunului.
6) Conservarea bunului vandut. Dupa prevederile articolului 7g0 Cod civil cand
cumparatorul intarzie sa ia bunul sau nu plateste pretul, daca plata pretului si transmiterea bunului
urmeaza a fi facuta simultan, vanzatorul trebuie sa ia masuri rezonabile pentru a-1 conserva.
7) Inlaturarea viciilor bunului vandut. Vanzatorul, la cererea cumparatorului este obligat sa
inlature din cont propriu viciile bunului vandut sau sa admita reducerea pretului, daca la aceasta
pretinde cumparatorul.
b) Obiectul extrtinsec il formeaza:
1) Bunul vandut. Pentru ca un bun sa poata constitui obiectul material al prestatiei
vanzatorului, aceasta trebuie sa indeplineasca cumulativ urmatoarele conditii: sa fie in circuitul
civil; sa existe in momentul incheierii contractului sau sa poata exista in viitor; sa fie determinat sau
determinabil licit si posibili; sa fie proprietatea vanzatorului;
Bunul sa fie in circuitul civil. Articolul 2g6 Cod civil stabileste, ca bunurile pot circula liber
cu exceptia cazurilor cand circulatia lor este limitata sau interzisa prin lege124. Ingradirea circuitului
civil poate fi: absoluta - care priveste bunurile care prin natura lor sau printr-o declaratie a legii fac
obiectul proprietatii publice si care sunt inalienabile, si; relativa, referitoare la bunurile care, nefiind
inalienabile, pot fi vandute-cumparate, dar numai de catre anumite persoane sau numai in anumite
conditii125. Regula generala dupa care determinam bunurile care sunt in circuitul civil este "toate
bunurile sunt in circuitul civil daca legea nu prevede altceva". in literatura de specialitate apar opinii
dupa care un bun poate fi declarat inalienabil, adica scos din circuitul civil prin conventia partilor,
124
Notiunea de lucruri care sunt in circuitul civil si respectiv scoase din circuilul civil vizeaz, in realitate, fie numai
inalienabilitatea unor bunuri - dar care pot forma obiectul unor acte juridice netranslative de proprietate (de exemplu,
locatune, comodat etc.) - fie numai regimul juridic special (restrictiv) al circulatiei anumitor bunuri. in sensul propriuzis al cuvantului, sunt scoase din circuitul civil numai lucrurile care, prin natura lor, nu sunt susceptibile de a forma
obiectul dreptului de proprietate si al actelor juridice (asa numitele lucruri comune - res comunii - aerul, razele solare,
apa mrii sau din raul curgtor.) care - fiind inepuizabile nu apartin nimnui si al crui uz e comun tuturor, in
conditiile si limitele prevzute de lege. Ca exceptie este cazul apelor care au potentialul energetic valorificabil sau
acelea ce pot fi folosite in interes public fac parte din domeniul public.
125
Exemplu pot servi armele, substantele narcotice etc.
81
nu numai prin lege. Este vorba de cazul cand partile contractante pot conveni asupra clauzei de
inalienabilitate a bunurilor care formeaza obiectul contractului, cu conditia, insa, ca aceasta clauza
sa fie temporara si sa justifice un interes legitim.126
Bunul sa existe in momentul incheierii contractului. insasi prevederile articolului 753 Cod
civil presupune, ca vanzatorul transmite cumparatorului un bun existent. Astfel, articolele 765, 772,
773, 774, 775 Cod civil, precum si alte articole, presupun in mod implicit imposibilitatea vanzarii
unui bun inexistent. in acest sens, este deosebit de important de a determina corect faptul, ca este
vorba despre un bun concret existent sau de un alt bun, care poate aparea in calitate de obiect al
vanzarii-cumpararii. Spre exemplu, la vanzarea unui set de elemente care poate sa formeze o
garnitura de mobila nu este corect sa spunem, ca obiect al vanzarii-cumpararii este garnitura de
mobila, ci doar setul de elemente din care poate fi asamblata aceasta garnitura. in acest caz
argumentam cu faptul, ca la o eventuala insuficienta a numarului de detalii din set, cumparatorul
poate inainta pretentii cu privire la lipsa detaliilor din setul pentru asamblarea garniturii de
mobila, pe cand in cazul in care in contract ar figura ca obiect al vanzarii garnitura de mobila,
cumparatorul nu mai poate inainta pretentii cu privire la lipsa
garniturii,
deoarece
carorva
elemente
ale
a verifica prezenta sau lipsa unui element al garniturii si respectiv acesta putea inainta pretentii doar
cu privire la viciile latente. in acest sens, in contractul de vanzare-cumparare, daca partile au
convenit asupra cumpararii unui set de elemente pentru asamblarea garniturii de mobila, atunci in
contract nu trebuie sa figureze ca obiect garnitura de mobila, deoarece la momentul incheierii
contractului aceasta efectiv nu exista.
Bunul sa fie determinat sau determinabil, licit si posibil. Necesitatea determinarii bunului
vandut reiese din mai multe considerente. Corecta apreciere a naturii, cantitatii si naturii bunului da
posibilitate ca partile sa poata confirma executarea deplina si corespunzatoare conditiilor enuntate la
realizarea consimtamantului. Astfel, determinarea bunului in contractul de vanzare-cumparare
priveste stabilirea naturii, cantitatii si calitatii bunului. Uneori, determinarea cere indicarea si altor
parametri identificatorii, cum ar fi locul amplasarii127, numarul de identificare, numarul de
inregistrare etc. Astfel, de exemplu, o constructie este determinata prin indicarea localitatii in care
este situata, apoi strada, numarul cadastral, dimensiunile etc. Bunul trebuie sa fie posibil din punct
126
82
de vedere fizic (material) si juridic, in fine, bunul ce constituie obiectul contractului trebuie sa fie
licit si moral ceea ce presupune posibilitatea utilizarii lui fara careva impact amoral128.
Bunul sa fie in proprietatea
cumparare
se
produce
vanzatorului.
Odata
ce
prin contractul
este
de
vanzare-
firesc ca aceasta
transmisiune urmeaza a fi facuta de la proprietar. Legislatia cunoaste, insa, cazuri cand cel cec
asigura transmisiunea bunului si a dreptului de proprietate nu este si proprietarul bunului. Este
vorba de cazurile de instrainare fortata a bunurilor realizata de regula de instanta de judecata sau de
catre alte organe ale statului care dupa legislatie poseda asemenea competenta.
2. Pretul contractului. Pretul este obiectul prestatiei cumparatorului constand intr-o suma de
bani, care dupa aprecierea partilor constituie valoarea bunului vandut. in acest context este necesar
de a face diferentiere intre pretul si costul bunului, unde costul bunului reprezinta valoarea efectiva
a acestuia, care cuprinde cheltuielile suportate pentru confectionarea bunului, pe cand pretul
reprezinta valoarea atribuita bunului de catre parti la contract. Pretul poate sa coincida, dar de
regula acesta este diferit de costul bunului el poate fi cat mai mare atat si mai mic.
Pentru calificarea contractului incheiat drept contract de vanzare-cumparare, iar in unele
cazuri si pentru valabilitatea contractului de vanzare-cumparare pretul trebuie sa fie fixat in bani.
Astfel articolul 756 Cod civil stabileste in mod expres ca "pretul bunului trebuie exprimat in bani."
Daca contraprestatia transmiterii bunului are o alta exprimare decat in bani, atunci este imposibil de
a califica contractul respectiv drept contract de vanzare-cumparare. El apare in asa caz drept un
contract de schimb sau de
alta natura.
Uneori, pornind,
insa,
de
la
faptul
ca
Exemplificam
aceasta
prin
faptul,
ca contraprestatia transmisiunii
dreptului de proprietate asupra bunului poate fi o suma de bani si in contractul de renta. Aici insa
suma de bani apare drept o prestatie de intretinere, care nu este neaparat sa fie echivalenta valorii
bunului care a fost transmis in proprietate debirentierului. Este deosebit de important de tinut cont
de faptul ca daca se instraineaza insa numai o cota-parte individualizata din imobil pentru pret
determinat, iar cealalta parte in schimbul intretinerii exista doua contracte distincte, cuprinse intr-un
singur act, urmand a se aplica pentru fiecare contract regulile corespunzatoare. Astfel, daca se
stipuleaza in actul partilor ca 1/3 din imobil se instraineaza pe un anumit pret, iar 2/3 din imobil se
instraineaza in schimbul intretinerii, acel act va cuprinde doua contracte distincte, primul de
vanzare-cumparare si al doilea de intretinere.129 Prin urmare, asupra 2/3 din bunul dobandit in
128
129
Astfel de lucruri ar putea fi, spre exemplu, casetele cu inregistrri video pornografice.
Radu I. Motic, magistru Florin Motiu, Contractul de vanare-cumprare, Bucuresti, 1999 pag. g0-g1
83
84
necorespunzatoare
sau
neexecutarii
catre parti fie executarea silita a obligatiei contractuale, fie rezolutiunea contractului, fie alte efecte
specifice obligatiei neexecutare cu sau fara cererea despagubirii din partea debitorului obligatiei.
Totodata este necesar de a examina continutul anumitor categorii de efecte, care poarta in sine un
specific
aparte
ale
acestei
categorii.
Astfel,
drept
efect
a neexecutarii obligatiei
Vanzarea-cumpararea
bunurilor pentru consum apare drept o modalitate a contractului de vanzare cumparare comerciala.
Astfel
vanzatorul
la
acest
contract
apare
in
calitate
marfurilor apare drept o activitate comerciala. Caracteristic pentru categoria respectiva de contracte
sunt urmatoarele:
a)
b)
Clauzele esentiale ale contractului se stabilesc pentru toti cumparatorii in mod egal;
86
c)
d)
stabileste
conditiile licitatiei,
stabilind
la
inceputul acesteia pretul initial de vanzare sau volumul initial de cumparare134 si valoarea
pasului135. Fiecare pas constituie o noua oferta de a contracta. Organizatorul licitatiei adjudeca
contractul celui ce a pus la dispozitie oferta cea mai buna. Conditiile de mconsiderare a ofertei
favorabile sunt stabilite fie intr-un regulament de petrecere a licitatiei, fie in invitatia de participare
la licitatie. Neincheierea
contractului
de
vanzare-cumparare
de
134
Contractul de vanzare-cumprare la licitatie presupune atat posibilitatea vanzrii, cat si a cumprrii bunurilor
(achizitii).
135
Pasul la licitatie constituie limitele valorii ofertei pe care o poate inainta participantul la licitatie.
87
1.1. Definitia contractului de renta. Articolul g47 Cod civil defineste contractul de renta ca
fiind acel contract in baza caruia o parte numita debirentier se obliga sa plateasca periodic, cu titlu
gratuit sau oneros o redeventa celeilalte parti numite credirentier.
Pana la adoptarea codului civil in vigoare legislatia civila cunostea doar o singura varietate a
contractului de renta si anume contractul de instrainare a casei de locuit cu conditia intretinerii pe
viata, desi cat practica internationala atat si legislatia fostelor republici ale URSS prevedeau deja
demult un asa tip de contracte.136 In Republica Moldova acest contract inca nu este prea bine
cunoscut practicii contractuale. in pofida acestui fapt, insa, legislatorul nu stabilea vre-o careva
interdictie in ceea ce priveste incheierea unui contract de intretinere decat cel de instrainare a casei
de locuit cu conditia intretinerii pe viata. Mai mult decat atat, la momentul cand partile care
incheiau un atare contract, urmau sa stipuleze in contract absolut toate conditiile, astfel acoperind
lacuna existenta in legislatie. Astazi noi avem in codul civil o serie de articole care reglementeaza
raporturile de renta, dand astfel o posibilitate de a aparea in practica contractuala a Republicii
Moldova unui nou cadru de raporturi contractuale - de renta.
1.2 Clasificarea contractului de renta. Dupa cum prevede continutul articolelor g39-g5g Cod
civil al Republicii Moldova, contractul de renta poate fi clasificat dupa cum urmeaza:
in functie de forma rentei, deosebim renta in bani si renta in natura;
in functie de termenul constituirii rentei deosebim renta viagera si renta pe termen;
in functie de faptul fata de cine se constituie renta, deosebim renta constituita fata de
credirentier si renta constituita si fata de terti.
in functie de regimul de reglementare a rentei deosebim renta simpla si instrainarea bunului
cu conditia intretinerii pe viata.
Renta in bani constituie acea categorie a rentei unde debirentierul se obliga fata de
credirentier sa plateasca redeventa in bani. Renta in natura presupune achitarea redeventei sub
forma de marfa sau produse. Aceasta presupune, ca partile la incheierea contractului stabilesc nu
doar periodicitatea si marimea platii ci si natura produsului, iar pornind de la aceasta - calitatea si
cantitatea acestuia, care de regula este echivalenta unei sume banesti. Renta viagera constituie acea
renta care se constituie pe durata vietii credirentierului sau tertei persoane in favoarea careia
deasemenea s-a constituit renta. Renta pe termen presupune ca debirentierul se obliga la plata
redeventei doar pentru un anumit termen. Termenul respectiv poate fi determinat fie de producerea
unui careva eveniment sau fapt, exclusiv moartea credirentierului, fie de implinirea unui termen
136
A se vedea spre exemplu articolele 5g3-605 ale Codului civil al Federatiei Ruse (partea II adoptat de Duma de Stat
a Federatiei Ruse Is 22 decembrie 1995 si pus in aplicare incepand cu 01 martie 1996)
88
nu poate
cunoaste
deoarece
credirentier, chiar si atunci cand este vorba despre un contract de renta incheiat pe termen137.
Anume acest moment este si esential pentru deosebirea contractului de renta de cel de vanzarecumparare si de schimb, unde operatiunile de executare a obligatiei contractuale la aceste contracte
sunt identice dupa natura lor, insa contractele de vanzare-cumparare si de schimb sunt totdeauna
comutative si nu aleatorii cum in cazul contractului de renta.
c. Este un contract de regula generator de drepturi, dar poate aparea drept un contract
translativ de drepturi. Si acest moment deasemenea ne vorbeste despre o deosebire esentiala a
contractului de renta de cel de vanzare-cumparare, schimb sau donatie. Anume in contractul de
137
Este vorba spre exemplu despre o situatie cand credirentieral a decedat mai devreme de implinirea termenului de
executare a contractului.
89
renta se naste un drept neexistent pana la acel moment - un drept pentru credirentier, si anume
dreptul de a beneficia de o redeventa, care uneori poate fi acompaniata de o careva conditie. Este
esential, insa, faptul, ca aceasta redeventa dupa marimea sa nu poate nicidecum sa fie pusa sub
conditia de a fi echivalenta valorii prestatiei acordate de catre credirentier debirentierului. De aici
noi vedem si fundamentarea faptului ca plata redeventei de catre debirentier se face periodic.
Totodata, prin contractul de renta are loc transmisiunea unor drepturi. Este vorba, de regula, de
transmisiunea drepturilor asupra bunurilor de catre credirentier debirentierului.
d. Este un contract cu continut patrimonial. Prestatia cu privire la care se obliga debirentierul
totdeauna poate fi evaluata in bani. Prin urmare, caracteristic pentru contractul de renta este ca
obiect al acestuia nu poate fi o prestatie cu continut nematerial.
e. Este un contract formal. Acest caracter este relevat prin dispozitiile articolului g49 Cod
civil. Conditia de formalitate a acestuia este dictata de regula de natura bunului care constituie
obiect al prestatiei cuvenite debirentierului. Regula principala care se aplicain acest caz este: forma
ceruta pentru instrainarea bunului ce constituie obiect al rentei se cere pentru contractul de renta.
Spre exemplu, la momentul in care obiectul cu privire la care se obliga partile constituie un bun
imobil, contractul urmeaza nu numai a fi autentificat notarial ci si supus inregistrarii in cadastrul
bunurilor imobile.
f. Este un contract ce poate fi incheiat atat personal cat si prin reprezentant. Dupa regimul
conferit contractului de renta legislatorul nu instituie vre-o careva limita in ce priveste
posibilitatea incheierii acestui contract prin reprezentare. Ar fi gresit, chiar, sa consideram, ca s-ar
putea aplica doar regula incheierii personale a contractului, deoarece s-ar lipsi de logica aceasta in
cazul in care, spre exemplu, credirentierul, care poate fi invalid sa nu aiba posibilitatea de a delega
dreptul de a fi incheiat contractul de catre un jurist-specialist, astfel usurandu-i si situatia, si
garantandu-i drepturile.
g. Este un contract numit,
categoria
respectiva de contracte isi gaseste o reglementare expresa a regimului juridic, fiind stabilite
majoritatea conditiilor si efectelor specifice anume acestui contract.
h. Este un contract ce presupune prestatii de executare instantanee, dar dupa regimul sau
apare drept un contract de executare succesiva. Dupa natura prestatiilor care le presupune contractul
de renta acesta apare drept un contract executare succesiva. Astfel, debirentierul asigura plata
redeventei periodic. Perioada platii acestei redevente, uneori nu este cunoscuta partilor, deoarece
acesta poate fi un contract de renta viagera, sau termenul de achitare a platilor este determinat de un
eveniment sau fapt, momentul implinirii caruia nu poate fi cunoscut. Totodata, atunci cand se
presupune transmiterea dreptului de proprietate asupra bunului oferit de catre credirentier, aceasta
90
prestatie este cu caracter de executare mstantanee. Prin urmare in asa fel corect vom putea
determina si regulile aplicabile prestatiei de executare succesiva si regulile aplicabile prestatiei de
executare instantanee.
i. Este un contract principal. Caracterul respectiv al contractului apare drept un indiciu
identificatorul a contractului. Astfel, dupa regimul juridic stabilit de catre legislator, scopul
principal care este urmarit de catre parti la incheierea contractului constituie asigurarea platii
redeventei. in cazul, insa, cand plata rentei apare drept rezultat sau conditie de dobandire de catre
credirentier a dreptului de proprietate asupra unui bun, aceasta (renta) nu poate fi considerata un
contract separat, ci dupa cum este prevazut de articolele g39-g45 Cod civil, acesta apare drept o
varietate a contractului de renta, iar prin urmare drept un contract principal.
j. Este un contract negociabil. Partile la incheierea contractului pot negocia atat cuantumul
rentei, cat si forma si termenul acesteia. Mai mult decat atat, partile pe parcursul executarii
contractului pot conveni asupra modificarii cuantumului si formei rentei.
k. Este un contract de regula irevocabil, dar in conditiile stabilite de lege partile pot
induce revocabilitatea contractului. Codul civil confera contractului de renta un caracter de contract
irevocabil, unde partile nu pot in mod unilateral sa renunte de la executarea obligatiilor
contractuale. Astfel, conform prevederilor articolului g56 Cod civil oricare din parti la contractul de
renta are dreptul sa ceara rezilierea contractului daca executarea acestuia este imposibila.
Mentionam, in acest caz, ca legislatorul declara posibila rezilierea si nu revocarea contractului de
renta. Astfel, atunci cand partea la contractul de renta este in stare sa execute conditiile contractului
aceasta nu poate induce rezilierea acestuia. Dimpotriva, in acest caz, cealalta parte poate cere
executarea silita a obligatiei contractuale. Totusi, Articolul g5g Cod civil stabileste situatia cand
contractul de renta obtine un caracter revocabil. Este vorba despre cazul de deces a debirentierului,
cand succesorii acestuia renunta la bun si prin urmare, renunta la intretinerea credirentierului. Este
de mentionat, insa, ca aceasta renuntare poate fi facuta doar prin actul de optiune succesorala si
aplicand prevederile articolului 1527 Cod civil aceasta renuntare poate fi facuta nu doar la bunul
care constituie obiect al rentei, ci este rezultat al renuntarii de la mostenirea intregii parti sau mase
ce i se cuvine mostenitorului.
l. Este un contract de regula afectat de modalitati. La incheierea contractului partile pot
stabili diverse conditii, care pot tine atat de inceputul producerii efectelor, cat si de momentul
incetarii contractului. Astfel, partile pot stabili drept moment dupa care debirentierul inceteaza plata
redeventei faptul dobandirii de catre credirentier a capacitatii de munca sau producerea unui careva
fapt juridic.
91
138
Intentia de a produce efecte la contractul de rent apare deseori drept un indice de diferentiere a acestui contract de
alte contracte. Este vorba despre faptul, c prtile, uneori pentru a deghiza o vanzare-cumprare sau un contract de
schimb, pot perfecta textul unui contract de rent. Principalul moment, ins, se va releva prin faptul, c la incheierea
contractului de rent urmeaz s urmreasc producerea anume a efectelor rentei.
92
inalienabilitatii
bunului
instrainat
de
dupa prescriptiile articolului g52 Cod civil, debirentierul nu poate instraina bunul dobandit de
la credirentier, fara acordul ultimului. De asemenea debirentierul nu poate realiza altcareva acte,
care ar putea duce la instrainarea acestui bun. Este necesar, insa in acest caz de facut diferentiere
139
Este vorba in acest caz despre situatia in care debirentierul a depus pe contul bancar al credirentierului suma
bneasc sau a efectuat transferul de bani pe contul acestuia, dar credirentierul nu a efectuat ridicarea sumelor bnesti
de pe acest cont.
93
intre ceea ce constituie alienabilitatea bunului si consumptibilitatea acestuia. Astfel, legislatia civila
nu stabileste ingradire pentru debirentier in ceea ce priveste consumarea bunului. Faptul acesta
poate fi confirmat si prin regula stabilita de articolul g43 Cod civil, conform caruia chiar si in cazul
peirii bunului debirentierul ramane a fi obligat fata de credirentier la plata redeventei.
Obiectul extrinsec al contractului de renta il formeaza:
- redeventa sau plata debirentierului; in general, legislatorul utilizeaza diferiti termeni in ce
priveste plata in contractul de renta. Astfel, aceasta este denumita fie redeventa140, fie renta141. in
baza contractului de renta plata cu privire la care se obliga debirentierul la incheierea contractului
poate avea atat exprimare pecuniara, cat si sub forma de bunuri.
In cazul in care renta este stabilita in bani, partile urmeaza a determina valuta platii.
Totodata, partile sunt in drept de a modifica forma rentei, precum si cuantumul acesteia. Din
prevederile articolului g54 Cod civil ar reiesi, ca posibilitatea modificarii formei rentei este doar in
cazul in care initial partile au stabilit renta in bunuri. Ar fi, insa, incorect de gandit in asa mod,
deoarece posibilitatea ca partile sa modifice orice clauza contractuala, care nu schimba, insa, esenta
contractului nu este ingradita. Cu atat mai mult nici intr-un articol ce reglementeaza regimul
juridic al contractului de renta nu este stabilita vre-o limita a modificarii clauzelor contractuale.
Atunci cand partile stabilesc renta in bunuri, urmeaza ca in contract sa se determine natura
bunului, calitatea precum si cantitatea acestuia. Este necesar, insa, sa tinem cont de faptul, ca
contractul de renta, dupa operatiunile care le presupune, deseori se aseamana cu contractul de
vanzare-cumparare,
confunda natura rentei cu cea a contractului de schimb sau donatie, la contractul de renta bunurile
transmise de catre debirentier urmeaza a avea asa natura, incat ele sa nu aiba destinatie de a fi
folosite pentru crearea unui bun similar celui transmis de catre credirentier sau sa fie folosite in
circuitul comercial de catre credirentier in vederea practicarii activitatii comerciale.
- bunul instrainat de catre credirentier; comparativ cu prevederile codului civil vechi de pana
la 2003, care stabilea posibilitatea ca credirentierul sa pretinda la o intretinere doar in cazul
instrainarii casei de locuit, Codul civil in vigoare nu limiteaza categoriile de bunuri care pot fi
transmise de catre credirentier debirentierului pentru asigurarea de catre ultimul a intretinerii pe
viata. Respectiv, dupa prevederile articolului g39 Cod civil, acestea pot fi atat bunurile imobile cat
si cele mobile. Mai mult decat atat legislatorul nu limiteaza nici valoarea acestui bun. Dupa
conditiile generale transmiterea bunului in proprietatea debirentierului de catre credirentier urmeaza
a fi realizata in conditiile generale a vanzarii-cumpararii respectivului bun. Atunci, insa, cand bunul
140
141
94
transmis apartine cu drept de proprietate la doua sau mai multe persoane, debirentierul dobandeste
dreptul de proprietate asupra acestui bun doar in cota parte care-i apartine credirentierului. termenul rentei; dupa cum prevede articolul g4g Cod civil, renta poate fi limitata de un termen, dar
poate fi si viagera (pe durata vietii credirentierului). in cazul stabilirii rentei pe termen, partile fie
stabilesc perioada concreta, determinata in zile, luni, ani etc, fie conditioneaza incetarea rentei de
producerea unui fapt juridic, care se va produce cu certitudine, dar care nu poate fi determinat in ce
parametri temporari se poate produce. Acest fapt trebuie sa excluda neaparat decesul persoanei dat
fiind faptul, ca aceasta categorie intra sub caracterul rentei viagere.
Cauza. Cauza sau scopul contractului de renta este deosebit de necesar de a fi relevata
corect. Aceasta se datoreaza faptului, ca anume pornind de la scopul incheierii contractului de renta,
care presupune asigurarea unei intretineri pentru o alta persoana, il putem deosebi de contracte, care
dupa componenta operatiunilor contractuale, iar uneori chir si dupa natura efectelor sunt foarte
asemanatoare. Este vorba spre exemplu de asemanarea contractului de renta cu cel de vanzarecumparare, schimb, donatie etc.
Forma contractului. Articolul g49 stabileste o regula generala referitor la forma contractului
de renta, si anume ca acesta urmeaza a fi incheiat in forma scrisa si autentificat notarial. Atunci,
insa, cand obiect al rentei apare un bun imobil, renta urmeaza a fi inregistrata in cadastrul bunurilor
imobile.
3. Efectele in contractul de renta
Dupa regula generala, si contractul de renta produce trei categorii de efecte si anume efecte
ce rezulta din incheierea contractului,
efecte
rezultate
din
neexecutarea
sau
executarea
poate
cere
executarea
fortata
obligatiei
debirentierului ii pot fi aplicate penalitati de intarziere, daca aceasta o prevede contractul, sau
credirentierul poate insista asupra rezilierii contractului;
c) in cazul neexecutarii obligatiei debirentierului de a achita renta in forma stabilita de
contract credirentierul poate cere executarea fortata sau rezilierea contractului. Rezilierea, insa,
poate fi ceruta in cazul in care forma rentei este esentiala pentru scopul incheierii de catre parti a
contractului;
d) in cazul neexecutarii obligatiei debirentierului de a achita renta in avans credirentierul
poate cere executarea fortata a obligatiei, despagubiri pentru perioada neachitata in avans,
precum si rezilierea contractului;
e) in cazul in care debirentierul nu asigura intretinere tertei persoane in cazul in care aceasta
este determinata in contractul de renta, atat credirentierul cat si terta persoana poate cere executarea
fortata a obligatiei, precum si rezilierea contractului;
f) in cazul in care debirentierul a instrainat bunul transmis de catre credirentier fara acordul
ultimului, contractul de instrainare a acestui bun va fi lovit de nulitate.
3.3. Efectele incetarii contractului de renta. incetarea contractului de renta poate avea loc
prin reziliere, caducitate si prin executare. Executarea contractului de renta poate inceta prin
reziliere atat in cazul cand una din parti nu-si onoreaza obligatiile contractuale, cat si in cazul in
care sunt incalcate careva prevederi contractuale. Efectul principal al incetarii contractului de renta
prin executare constituie incetarea platii redeventei de catre debirentier si restituirea bunului
credirentierului, daca un asa bun a fost transmis. Platile care au fost prestate catre credirentier nu
sunt restituite, altfel spus, rezolutiunea in contractul de renta nu se aplica. Am putea spune, insa, ca
in acest sens legislatorul nu a privit problema sub toate aspectele, dat fiind faptul, ca nu a luat in
96
consideratie posibilitatea inducerii incetarii contractului din culpa credirentierului. Aceste cazuri pot
fi atat in situatia cand credirentierul a provocat neexecutarea obligatiei de catre debirentier142, cat si
in cazul in care el insusi nu si-a onorat obligatia sa de a transmite bunul.
Executarea contractului de renta poate inceta prin caducitate, de regula atunci cand
debirentierul nu are capacitate de a asigura aceasta intretinere. Spre exemplu acesta a fost concediat
din serviciu si prin urmare nu dispune de o sursa de venit constant pentru ca sa-si onoreze la timp si
in marimea necesara obligatiile.
Incetarea contractului de renta prin executare are drept efect incetarea obligatiei de plata a
rentei de catre debirentier, iar prin urmare si incetarea celorlalte obligatii aferente acesteia. De
regula asa mod de incetare a contractului survine la expirarea termenului contractului de renta
incheiat pe termen sau la decesul credirentierului, in cazul contractului de renta viagera.
4. Particularitatile contractului de instrainare a bunului cu conditia intretinerii pe
viata
Desi legislatorul a stabilit pentru contractul de renta un regim juridic general, totusi, pornind
de la practica contractuala deja stabilita, precum si de la importanta unor cazuri de stabilire a
obligatiilor de intretinere pe viata, contractului de instrainare a bunului cu conditia intretinerii pe
viata i s-a conferit un capitol aparte. Fiind o varietate a contractului de renta, totusi gasim o serie de
particularitati determinate de specificul si importanta acestui contract.
stabileste, ca dobanditorul (debirentierul)
asigura
Astfel,
beneficiarului
g39
de
Cod civil
intretinere
(credirentierului) intretinerea doar cu titlu oneros si doar in natura143 - locuinta, hrana, ingrijire
etc. La decesul dobanditorului bunul transmis, precum si obligatia de intretinere se transmite prin
mostenire succesorilor dobanditorului. in cazul in care, insa, acestea renunta la mostenire, bunul,
dupa prevederile articolului g5g Cod civil, se restituie beneficiarului de intretinere.
Capitolul XI. CONTRACTUL DE DONATIE
1. Notiunea, clasificarea si caracterele juridice ale contractului de donatie
142
Am putea aduce drept exemplu la acest caz situatia in care credirentierul a rspandit informatie calomnioas la
adresa debirentierului, inclusiv si in legtur cu executarea contractului de rent, precum si atunci cand
credirentierul artificial a creat conditii de executare dificil a contractului etc.
143
Acest fapt, ins, nu exclude posibilitatea stabilirii de ctre instanta de judecat, sau, eventual de ctre prtile
contractuale a unei plti de intretinere fixate. Specificul const, ins in aceea, c obligatia de intretinere nu se va limita
doar la aceast plat. Astfel, in cazul in care starea snttii beneficiarului de intretinere va cere efectuarea unor
cheltuieli, care vor depsi mrimea pltii fixe stabilite de instant, dobanditorul va fi obligat la suportarea tuturor
acestor cheltuieli.
97
Definitia. Articolul g27 al Codului civil defineste contractul de donatie ca fiind acel
contract, in baza caruia o parte numita donator se obliga sa mareasca din contul patrimoniului sau,
cu titlu gratuit, patrimoniul celeilalte parti numite donatar. Pornind de la definitia expusa in articolul
g27, putem ajunge la concluzia, conform careia contractul de donatie constituie un contract prin
care o parte se obliga a transmite celeilalte parti, cu titlu gratuit, in proprietate un bun. Prin urmare,
din definitia expusa reiese, ca drept efect al contractului incheiat apare obligatia donatorului de a
transmite bunul. Totodata, articolul g2g Cod civil stabileste o regula, conform careia, totusi,
contractul de donatie se considera incheiat din momentul transmisiunii bunului de la donator catre
donatar. Articolul g30 stabileste, insa, notiunea de "promisiune de a dona", prin care se consacra si
caracterul formal al contractului de donatie.
Prin urmare, in definitia din articolul g27 Cod civil este incorporata definirea atat a donatiei
simple ca un contract real, cat si a promi siunii de a dona.
Clasificarea. Legislatia civila stabileste regimul juridic al mai multor categorii de contracte
de donatie. Astfel deosebim:
- in functie de faptul daca donatorul se obliga sau nu a dona, deosebim donatia simpla si
promisiunea de a dona.
- in functie de faptul daca este sau nu afectata de modalitati donatia, deosebim donatia
neconditionata si donatia filantropica (conditionata).
- in functie de obiectul donatiei, deosebim donatia de bunuri si donatia de bani.
1.3
Caracterele juridice.
Contractul
de donatie
intrarii
in
proprietate
poate,
in
din
cum in
cazul
donatiei,
in vederea
diferentierii acestui contract de contractul de renta, fiecare plata facuta constituie nu altceva decat
executarea unei prestatii aparte.
g. Este un contract principal, dat fiind faptul, ca conditia executarii contractului de donatie
nu este limitata sau dependenta de modul si conditia de executarea a altui contract.
9. De regula apare drept un contract de adeziune, dar poate fi si negociat. Caracterul de
adeziune a contractului de donatie poate fi relevat, spre exemplu in contractul de donatie
filantropica, unde donatorul indica destinatia bunului donat sub sanctiunea revocarii donatiei.
Totodata, chiar si in contractul de donatie filantropica partile pot negocia limita conditiei de folosire
a bunului, iar conform prevederilor articolului g34 Cod civil - chiar si unele obligatii catre donatar.
10. Dupa natura sa contractul de donatie apare drept un contract irevocabil, insa poate fi si
revocabil. Astfel, regula generala este, ca contractul de donatie este irevocabil daca legea nu
stabileste altceva. Care sunt cazurile in care donatia poate fi revocata? Articolele g34 si g35 Cod
civil, stabilesc exceptia de revocabilitate a contractului de donatie.
urmatoarele situatii:
99
a) in cazul in care donatia este conditionata de o sarcina sau de folosirea bunului conform
unei destinatii, iar conditia de sarcina sau destinatie nu este respectata de catre donatar, donatorul
poate induce revocarea donatiei;
b) in cazul in care se stabileste situatia
de
ingratitudine
grava144,
fapt
care
144
Conform prevederilor aliniatului (3) al articolului g35 Cod civil revocarea pe temei de ingratitudine poate fi indus
doar in decursul unui an din momentul in care cel indrepttit s revoce a luat cunostint de motivul de revocare.
100
a) Donatorul, care poate fi orice persoana fizica sau juridica, careia legea nu-i ingradeste
capacitatea de a incheia contractul de donatie. Momentul esential, care caracterizeaza capacitatea de
donator este acela ce priveste detinerea bunului ce urmeaza a fi donat cu titlu de proprietate. Astfel,
in ce priveste persoana fizica, capacitatea completa de a dona o are orice persoana, care a atins
varsta de 1g ani. Pentru persoanele care nu au atins varsta de 1g ani145 legislatorul admite calitatea
de donator, insa doar in ce priveste valoarea mica a donatiei. in ceea ce priveste calitatea persoanei
juridice de donator, aici legislatorul stabileste o limita, care consideram, este destul de justificata.
Este vorba de conditia stabilita in articolul g32 al Codului civil, conform carea persoana juridica nu
poate avea calitatea de donator in ce priveste donatia fata de o alta persoana juridica cu scop
lucrativ. in rest, daca actul de donatie nu contravine scopurilor activitatii persoanei juridice, aceasta
cu succes poate figura in contractul de donatie in calitate de donator.
b) Calitatea de donatar vis-a-vis de cea de donator o poate avea orice persoana. Mai mult
decat atat, in cazul in care contractul de donatie nu necesita autentificare notariala sau inregistrare
de stat, calitatea de donatar o poate avea chiar si persoana fizica incepand cu varsta de 7 ani, chiar
daca valoarea donatiei este insemnata. in ce priveste calitatea de donatar a persoanei juridice, aici
enuntam aceeasi regula deja declarata - daca este vorba de donatie intre persoanele juridice cu scop
lucrativ, posibilitatea de a aparea in calitate de donatar este exclusa.
2.3. Consimtamantul, dupa cum am mai mentionat, constituie acea conditie esentiala
de fond si generala a contractului care consta in hotararea partilor de a incheia contractul prin
atingerea acordului de vointa. Avand in vedere faptul, ca contractul de donatie este un contract real,
respectiv consimtamantul nu desemneaza
momentul
incheierii
contractului.
Totodata,
regula
generala,
conform
careia
obiect
al
contractului
constituie tot ceia cu privire la ce partile isi asuma obligatii si dobandesc drepturi.
Astfel, obiectul intrinsec in contractul de donatie il constituie:
a)
145
In aceast categorie se includ si persoanele care au atins deja varsta de 7 ani (aliniatul (2) al
articolului 22 al Codului civil).
101
b)
c)
d)
e)
102
cauzate de viciile nedeclarate donatorul va fi obligat doar daca este vorba de trecerea sub tacere cu
viclenie, altfel spus, cu utilizarea unor metode dolosive, care chiar si in cazul cant donatarul ar fi
putut lua act de existenta viciilor, dar datorita utilizarii acestor mijloace, ultimul nu si-a realizat
aceasta posibilitate.
d) Executarea sarcinii puse drept conditie a donatiei. Dupa prevederile articolului g34 Cod
civil, partile pot conveni ca efectele donatiei sa fie conditionate de indeplinirea unei sarcini sau
realizarea unui scop. Sarcina respectiva poate fi atat in interesul donatorului, cat si in interesul
tertului149. Exemplu poate servi donarea unei sume de bani, cu conditia, ca donatarul va organiza o
masa pentru vagabonzi.
e) Transmiterea platilor periodice. Potrivit prevederilor articolului g31 Cod civil donatia
poate fi si sub forma de plati periodice. Astfel partile stabilesc atat cuantumul platii cat si
periodicitatea achitarii lor. De asemenea poate fi stabilita si forma platii.
2.5. Cauza. Cauza sau scopul contractului este conditia ce consta in obiectivul (finalul)
urmarit la incheierea acestuia. Deseori, anume perfectarea contractului de donatie serveste drept
mijloc de deghizare a contractului de vanzare-cumparare. Astfel, in acest sens, este necesar, ca sa
facem deosebire nu doar in natura actului, ci si in scopul urmarit de catre parti. Astfel, donatorul
urmareste
cresterea
patrimoniului
donatarului,
fara
o terta persoana. in acest sens, donatarul urmareste cresterea patrimoniului sau din contul
donatorului. Esential, insa, este faptul, ca are loc nu doar o transmisiune simpla a bunului, ci una ce
presupune transmiterea dreptului de proprietate asupra bunului. Lipsa unuia din aceste caractere
duce la inexistenta cauzei de donatie.
2.6. Forma contractului constituie acea conditie de validitate ce consta in modalitatea de
exteriorizare a manifestarii de vointa facuta cu intentia de a crea efectele contractului de donatie.
Regula generala pe care o enunta articolul g29 Cod civil, este ca "daca obiect al donatiei este un bun
pentru a carui vanzare este prevazuta o anumita forma a contractului, aceeasi forma este ceruta si
pentru donatie". De aici rezulta urmatoarele: contractul de donatie poate fi incheiat in forma simpla,
fie prin intocmirea unui inscris, fie intr-o forma verbala, dar poate fi ceruta si conditia autentificarii
notariale, iar uneori chiar si inregistrarea in registrele de stat.
3. Efectele in contractul de donatie
Contractul de donatie produce urmatoarele categorii de efecte:
a)
149
103
b)
efectele
executarii
necorespunzatoare
c)
sau
tieexecutarii contractului;
b)
c)
d)
Obligatia donatorului de a instiinta donatarul despre viciile ascunse ale bunului donat.
e)
g35
Cod
civil,
care
revocarea donatiei.
3.2. Efectele executarii necorespunzatoare sau neexecutarii contractului
Drept
rezultat
al
de
donatie.
rezultat
neexecutarii
obligatiei
morale
de recunostinta fata de
donatorul poate cere revocarea donatiei. Situatia respectiva este denumita drept al
donatorului de a revoca donatia pentru ingratitudine. Acest efect poate fi indus doar
pe parcursul unui an din momentul din care donatorul a luat cunostinta de motivul de revocare.
150
Respectiva obligatie este caracteristic in cazul in care este vorba despre promisiunea de donatie (articolul g30 Cod
civil). in cazul donatiei simple inssi transmiterea bunului consemneaz momentul incheierii contractului, iar prin
urmare si momentul cand incep a fi produse efectele donatiei. Rezultand din aceasta obligatia de a transmite bunul in
contractul de donatie nun poate aprea mai devreme decat incheierea contractului.
151
Articolul g30 Cod civil. 136
104
b)
c)
d)
e)
f)
g)
h)
i)
j)
k)
l)
obliga reciproc la incheierea contractului. Mai mult decat atata, obligatiile sunt chiar de acelasi tip
la fiecare din parti pornind de la faptul, ca partile in contractul de schimb au concomitent calitatea
atat de cumparator cat si de vanzator.
105
2. Caracterul oneros al contractului de schimb rezulta din faptul ca partile se obliga reciproc
la prestatii materiale care pot avea si un supliment financiar - sulta. Totodata, contractul de schimb
ramaine a fi comutativ reiesind din faptul ca la incheierea contractului partile cunosc cu certitudine
natura bunurilor preschimbate, valoarea lor, inclusiv si marimea sultei;
4. Este un contract translativ de drepturi pornind de la faptul, ca efectul principal al
contractului de schimb este transmisiunea dreptului de proprietate. Posibilitatea partilor de a
dobandi dreptul de proprietate asupra bunului cumparat prin incheierea acestui contract, insa, nu
este unica. Este vorba despre faptul, ca asa cum la contractul de vanzare-cumparare, asa si la cel de
schimb odata cu transmisiunea dreptului de proprietate are loc transmisiunea si altor drepturi si
obligatii civile raportate la acest bun. Astfel, daca bunul vandut constituie obiect al contractului de
gaj, si la vanzarea acestuia creditorul gajist a dat acordul, coschimbasul dobandeste odata cu dreptul
de proprietatea si obligatia de asigurare a gajului. Deci, prin urmare, transferul dreptului de
proprietate de la un coschimbas
la
celalalt
poate
fi
acompaniat,
de
regula,
de
de
transmitere
bunurilor.
Astfel,
momentul
de transmitere a
bunurilor de la un coschimbas celuilalt poate sa difere de momentul cand a fost primit bunul.
10. Este un contract principal.
11. Este un contract negociabil, pornind de la faptul, ca toate conditiile schimbului de catre
partile contractante pot fi negociate.
12. Este un contract irevocabil.
2. Conditiile de validitate a contractului de schimb
106
in cazul in care obiect al vanzarii cumpararii apare un sector de teren agricol. in acest caz nu va fi
posibila incheierea contractului de schimb.
2.2. Consimtamantul partilor. Dupa regula generala, consimtamantul in contractul de
vanzare-cumparare este realizat arunci cand partile au convenit asupra conditiilor esentiale ale
contractului. Din categoria conditiilor esentiale ale contractului fac parte: bunurile schimbate,
marimea sultei, daca aceasta se stabileste, termenul si modul de transmitere a bunurilor, termenul si
modul de garantare a viciilor bunului coschimbat etc. Respectiv, din momentul cand a fost realizat
acordul de vointa cu privire la aceste momente consideram, ca consimtamantul in contractul de
vanzare- cumparare a fost realizat, iar in ce priveste cazul cand acesta apare ca un contract
consensual, arunci acest fapt consemneaza si momentul incheierii contractului.
2.3. Obiectul contractului. Pornind de la regula generala prin care determinam obiectul
contractului, si anume obiect al contractului constituie totul ceia cu privire la ce partile dobandesc
drepturi si obligatii, urmeaza a enunta si categoriile obiectului la contractul de vanzare-cumparare:
a) Obiectul intrinsec il formeaza:
1) Transmisiunea bunului, care presupune actul de transmitere de facto a posesiei asupra
bunului coschimbat de la vanzator catre cumparator si primire a bunului de catre cumparator. Bunul
se considera transmis din momentul predarii efective a bunului fie catre coschimbas-proprietar, fie
catre persoana indicata de acesta sau din momentul punerii bunului la dispozitia celuilalt
coschimbas daca bunul urmeaza sa fie predat la locul aflarii lui. Uneori, daca aceasta o prevede
contractul, transmisiunea bunurilor trebuie sa se realizeze simultan. Acest fapt apare drept o
conditie a considerarii executarii contractului.
2) Transmisiunea
sultei.
Transmisiunea
sultei
apare
contractul prevede asa ceva. La incheierea contractului partile pot stabili deasemenea si conditii
referitor la modul de transmitere a sultei.
107
3) Transmiterea dreptului de proprietate. Din definitia data in articolul 753 Cod civil, reiese
ca odata cu transmisiunea bunului, vanzatorul asigura transmiterea dreptului de proprietate asupra
acestuia. Totodata, partile pot stabili o conditie a dobandirii dreptului de proprietate in functie
de faptul daca a avut loc coschimbarea de facto a bunurilor. De regula, insa, prin contractul de
schimb dreptul de proprietate poate fi dobandit in urmatoarele modalitati152:
- dreptul de proprietate este transmis in momentul transmiterii
- bunului daca legea sau contractul nu prevede altfel;
- dreptul de proprietate este transmis anterior momentului transmiterii bunului;
- dreptul de proprietate este transmis ulterior momentului transmiterii bunului.
4) Garantarea in caz de evictiune. Si la contractul de schimb se aplica regulile generale ale
evictiunii. Totodata, in cazul in care se constata ca unul din coschimbasi nu este proprietar al
bunului, cealalta parte la contract este in drept sa inceteze executarea obligatiei sale de a transmite
bunul.
Garantarea lipsei viciilor si garantarea calitatii bunului coschimbat. Ca si la vanzarecumparare, transmitatorul bunului este obligat sa predea bunul fara vicii materiale si juridice, cu
toate efectele ce rezulta din aceasta. inlaturarea viciilor bunului coschimbat. Coschimbasul, la
cererea celeilalte parti este obligat sa inlature din cont propriu viciile bunului transmis.
b) Obiectul extrinsec il formeaza:
1) Bunul transmis (coschimbat). Pentru ca un bun sa poata constitui obiectul material al
prestatiei in contractul de schimb, aceasta trebuie sa indeplineasca cumulativ urmatoarele conditii:
sa fie in circuitul civil; sa existe in momentul incheierii contractului sau sa poata exista in viitor; sa
fie determinat sau determinabil licit si posibili; sa fie proprietatea vanzatorului.
2) Sulta. Suma de bani care constituie diferenta de valoare a bunurilor constituie sulta. Sulta
nu trebuie sa depaseasca valoarea bunului schimbat pentru care se cere aceasta sulta.
3. Efectele contractului de schimb
Ca orisicare alta categorie de contracte si contractul de schimb produce urmatoarele
categorii de efecte:
- efecte ale incheierii contractului;
- efecte ale executarii necorespunzatoare sau neexecutarii contractului si; efecte ale
executarii contractului;
152
108
necorespunzatoare
sau
neexecutarii
catre parti fie executarea silita a obligatiei contractuale, fie rezolutiunea contractului, fie alte efecte
specifice obligatiei neexecutate cu sau fara cererea despagubirii din partea debitorului obligatiei.
Conform prevederilor articolului g26 Cod civil, in cazul in care una din parti a transmis un bun ce
nu constituie proprietate sa, celalalt coschimbas este in drept sa refuze executarea prestatiei la care
s-a obligat.
3.3. Efecte ce rezulta din executarea contractului. Principalul efect al executarii clauzelor
contractului de schimb constituie dobandirea de catre parti a dreptului de proprietate asupra bunului
coschimbat.
Capitolul XIII. CONTRACTUL DE LOCATIUNE
1. Notiunea, clasificarea si caracterele juridice ale contractului de locatiune
109
1.1. Definitia. Doctrina defineste contractul de locatiune ca fiind acel contract, in baza caruia
o persoana, numita locator, se obliga sa asigure unei alte persoane, numita locatar (chirias),
folosinta temporara, totala sau partiala a unui lucru in schimbul unei sume de bani numita chirie153.
Codul civil al Republicii Moldova in articolul g75 defineste locatiunea ca fiind acel contract
in baza caruia o parte, numita locator, se obliga sa dea celeilalte parti, numita locatar, un bun
determinat individual in folosinta temporara sau in folosinta si posesiune temporara, iar aceasta se
obliga sa plateasca chirie.
Pornind de la cele enuntate mai sus, putem ajunge la concluzia, ca contractul de locatiune
este acel contract, in baza caruia o parte, numita locator, se obliga sa transmita celeilalte parti,
numita locatar, folosinta temporara, totala sau partiala a unui bun, iar locatarul se obliga sa-1
restituie la scadenta si sa achite plata pentru locatiune, numita chirie.
1.2. Clasificarea. Dupa natura sa, contractul de locatiune apare nu drept un contract de
specie ci drept un contract de gen. Astfel, in ce priveste acest moment, doctrina delimiteaza doua
categorii de locatiune, si anume: locatiunea de bunuri si locatiunea de lucrari si servicii154. In asa fel
in categoria locatiunii de bunuri intra contractele de inchiriere de locuinta, contractele de inchiriere
de bunuri mobile (autoturisme, aparate de uz casnic etc), arenda, iar locatiunea de lucrari sau
servicii include in sine contractele de antrepriza, transport, prestari de servicii, depozit etc.
Cu toate acestea, in continuare, dar si in corespundere cu prevederile Codului civil al
Republicii Moldova, vom utiliza notiunea de "locatiune" doar in ce priveste contractele de locatiune
de bunuri.
1.3. Caracterele juridice ale contractului de locatiune. Conform prevederilor legislatiei
civile, contractul de locatiune este caracterizat prin urmatoarele:
153
154
110
contract dobandesc drepturi si obligatii. Astfel, locatorul are obligatia de a transmite bunul in
locatiune, iar locatarul are obligatia de a folosi bunul conform destinatiei si de a achita in termenul
stabilit de contract plata de locatiune - chiria.
b. Contractul de locatiune este cu titlu oneros. Astfel, in articolele g75, g79, gg6, gg7
Cod civil legislatorul stabileste in mod expres caracterul oneros al locatiunii, anume acesta fiind
unul din indicii determinatorii ai locatiunii. De regula apare ca un contract comutativ, unde partile
cunosc cu certitudine atat valoare si termenul utilizarii bunului, cat si marimea platii de locatiune.
Anume caracterul oneros al contractului de locatiune il deosebeste esential de contractul de
comodat, unde partile nu se obliga la plata pentru folosinta bunului transmis in folosinta.
c. Este un contract translativ de drepturi. In contractul de locatiune are loc transmisiunea
folosintei bunului cu conditia restituirii aceluiasi bun. in asa fel, posibilitatea restituirii unui bun de
aceeasi natura la scadenta este exclusa, chiar si ca obligatie de alternativa. Aceasta si deosebeste
locatiunea de imprumut, unde are loc transmisiunea dreptului de proprietate asupra unui bun
fungibil.
In lipsa unei norme exprese in ce priveste considerarea momentului dobandirii
dreptului
111
peirii fortuite va ramanea pe sama locatorului daca locatarul va putea demonstra ca peirea fortuita a
bunului ar fi avut loc chiar si daca folosinta bunului nu ar fi iesit din limitele prevazute de contract.
d. Este un contract cu continut patrimonial. Rezulta acest caracter din situatia generala, ca
prestatiile cu privire la care se obliga locatorul fata de locatar si locatarul catre locator, au de regula
continut patrimonial.
e. Este un contract consensual. Dupa prevederile Codului civil acest contract este unul cu
caracter consensual, unde atat locatorul, cat si locatarul isi asuma obligatii la momentul incheierii
contractului, iar inceputul producerii efectelor contractului nu este legat cu momentul transmiterii
bunului. Totodata articolul g76 Cod civil stabileste conditia intocmirii formei scrise a contractului
de locatiune de imobile, iar arunci cand aceasta locatiune se incheie pe un termen ce depaseste trei
ani, dreptul urmeaza a fi inscris in registrul bunurilor imobile. Aceasta conditie, insa este o conditie
de opozabilitate, care nu afecteaza validitatea contractului de locatiune.
f. Este un contract ce poate fi incheiat atat personal cat si prin reprezentant. Dupa cum
prevad regulile capitolului VIII al Codului civil, la contractul de locatiune nu se stabileste vre-o
careva limita in ce priveste posibilitatea incheierii acestui contract prin reprezentare.
g. Este un contract numit, tipic si reglementat. Legislatorul acorda contractului de
lolocatiune un regim expres de reglementare, fiind stabilite majoritatea conditiilor si efectelor
specifice anume acestor contracte.
h. Este un contract ce presupune prestatii de executare instantanee, dar dupa regimul sau
apare drept un contract de executare succesiva. intr-adevar, dupa natura prestatiilor care le
presupune contractul de locatiune, acesta apare drept un contract de executare succesiva, astfel cum
folosinta bunului este exercitata succesiv pe durata unei perioade de timp, sau restituirea bunului
este conditionata de scurgerea unei perioade de timp. Totodata, atunci cand se presupune
transmiterea dreptului de folosinta asupra bunului obligatia de transmitere a bunului este executata
instantaneu.
i. Este un contract principal. Dupa regimul juridic stabilit de catre legislator, scopul principal
care este urmarit de catre parti la incheierea contractului constituie transmisiunea bunului pentru
folosirea acestuia in scopul extragerii fructelor cu ulterioara restituire a acestuia si achitarea platii de
locatiune, insasi executarea acestora nefiind conditionata de incheierea altui contrac155.
155
Este necesar de a deosebi caracterul unui contract principal de modalittile de care poate fi conditionat executarea
contractului. Astfel, contractul este principal deoarece nu este conditionat de existenta si modul de executare a unui alt
contract, pe cand incheierea contractului sub conditie suspensiv sau rezolutorie presupune posibilitatea executrii doar
in legtur cu indeplinirea conditiei, care dealtfel poate rezulta dintr-un careva contract. Acesta, ins nu apare drept un
contract ce conditioneaz executarea locatiunii.
112
j. Este un contract negociabil. Partile la incheierea contractului pot negocia toate conditiile:
de transmitere, caracterele bunului, modul de restituire, marimea platii de locatiune - chiriei etc.
k. Este un contract irevocabil. Partile dupa incheierea contractului de locatiune nu pot inceta
sau refuza unilateral de la executarea contractului, astfel cum executarea acestuia fiecare din parti
poate cere executarea silita a obligatiei.
l. Este un contract ce poate fi atat simplu, cat si afectat de modalitati. La incheierea
contractului partile pot stabili diverse conditii, care pot tine atat de inceputul producerii efectelor,
cat si de momentul incetarii contractului.
2. Conditiile de validitate ale contractului de locatiune
Pentru validitatea contractului de locatune urmeaza ca acesta sa corespunda conditiilor de
legalitate, privitoare la consimtamant, privitor la capacitatea de a incheia contractul, privitor la
obiect, si privitor la cauza si forma contractului.
2.1. Capacitatea de a incheia contractul. Calitatea de parti la contractul de locatiune o au
locatorul si locatarul. Locator este persoana care detine cu drept de proprietate bunul transmis in
locatiune. Locatar este persoana care exercita folosinta asupra bunului transmis in locatiune. Atat
calitatea de locator cat si cea de locatar o poate avea orice persoana cu capacitate de exercitiu
completa sau cu capacitate de exercitiu restransa in conditiile prevazute de legea civila. Chiar si in
cazul in care dreptul de proprietate asupra bunului apartine unei persoane lipsite de capacitatea de
exercitiu, oricum calitatea de locator sau locatar aceasta nu si-o pierde. in asemenea cazuri este
limitata doar capacitatea sa de a incheia personal contractul. Aceasta, insa, o face din numele partii
reprezentantul sau.
2.2. Consimtamantul la contractul de locatiune, ca si la alte categorii de contracte este
realizat atunci cand partile au convenit asupra conditiilor esentiale ale contractului. Conditiile
esentiale ale contractului de locatiune sunt: a) natura si caracterele bunului transmis; b) scopul
locatiunii bunului; c) termenul de locatiune; d) modul de transmitere-restituire a bunului; e)
marimea si termenul de achitare a chiriei. La momentul cand partile au convenit asupra acestor
conditii, consimtamantul se considera realizat.
2.3. Obiectul contractului. Referindu-ne la obiectul contractului de locatiune, cum si la alte
contracte, vom descrie obiectul intrinsec si extrinsec al contractului.
Astfel obiectul intrinsec al contractului de locatiune il constituie:
- Transmiterea bunului in locatiune. La incheierea contractului de locatiune partile stabilesc
obligatia locatorului de a transmite bunul. Transmisiunea poate fi realizata fie personal, fie prin
113
reprezentantul uneia din parti. La momentul realizarii transmisiunii partile intocmesc act de
predare-primire a bunului sau un alt document care ar confirma transmisiunea bunului.
- Transmisiunea
dreptului
de folosinta
asupra
folosinta asupra bunului dat in locatiune are loc odata cu transmiterea posesiei asupra acestuia. De
regula calcularea termenului este conditionata de transmiterea folosintei asupra bunului.
- Instiintarea cu privire la viciile bunului transmis. Dupa prescriptiile articolului gg0
Cod civil, locatorul este obligat de a instiinta locatarul despre viciile bunului transmis, despre care
acesta cunoaste.
- Restituirea bunului transmis
in folosinta.
locatarul este obligat sa restituie bunul. Locatarul restituie bunul prin intoarcerea aceluiasi lucru
care i-a fost transmis
la incheierea contractului.
act
de
constitui obiecte ale locatiunii pot fi oricec bun mobil sau imobil, care dupa regimul juridic aplicabil
sunt susceptibile de a fi date in locatiune.
- Termenul de locatiune. La incheierea contractului de locatiune, partile fie stabilesc
perioada concreta, determinata in zile, luni, ani etc, fie conditioneaza ca si in cazul imprumutului
restituirea bunului de producerea unui fapt juridic, care se va produce cu certitudine, dar care nu
poate fi determinat in ce parametri temporari se poate produce. in asemenea cazuri vorbim despre
contract de locatiune cu termen determinat si contract de locatiune cu termen nedeterminat.
Totodata, legislatorul in articolul g77 Cod civil stabileste limita maxima a termenului pe durata
caruia bunul poate fi transmis in locatiune si anume este vorba de termenul ce nu depaseste 99 ani.
in unele acte legislative termenul limita de locatiune poate fi mai mic decat 99 ani, cum ar fi spre
exemplu cazul locatiunii obiectivelor acvatice - 25 ani. inceputul curgerii termenului de regula
constituie ziua transmiterii defacto a bunului, dar poate fi considerat si momentul cand locatarul
avea posibilitatea oferita de locator de a intra in posesia bunului. - Chiria. Chiria constituie o suma
baneasca, de regula, cu privire la care se obliga locatorul fata de locatar. Chiria poate fi achitata atat
in bani cat si in bunuri echivalate, dupa valoare, la o anumita suma de bani. Marimea chiriei poate fi
modificata de catre parti de comun acord, dar in cazurile in care locatarul a fost nevoit sa suporte
anumite cheltuieli in legatura cu necesitatea conservarii bunului transmis in locatiune, sau a avut de
suportat din urma unor vicii ale bunului, acesta poate sa faca scaderea valorii acestor cheltuieli din
plata pentru locatiune. Aceste scaderi trebuie sa fie neaparat proportionale.
Cauza. Cauza sau scopul contractului de locatiune este reflectata in doua momente:
urmarirea scopului de utilizare a bunului pentru extragerea fructelor pentru sine sau pentru terti,
satisfacerea
unor
interese
private
ale
locatarului,
precum
locatiunea bunului.
Forma contractului. Articolul g76 Cod civil stabileste regula generala, dupa care contractul
de locatiune de imobile poate fi incheiat in forma scrisa si daca termenul de locatiune depaseste
trei ani,
acestuia. in cazul bunurilor mobile nu este stabilita vre-o careva regula ce ar conditiona validitatea
sau opozabilitatea contractului de locatiune. Totodata, chiar si in cazul bunurilor mobile, legislatia
ar putea prevedea careva conditii specifice de forma a contractului de locatiune a imobilelor.
3. Efectele contractului de locatiune
Ca si celelalte categorii de contracte contractul de locatiune produce urmatoarele categorii
de efecte:
a)
b)
c)
de
reparatie
in
118
6. Leasingul
6.1. Definitie. Articolul 923 Cod civil defineste contractul de leasing ca fiind acel contract in
baza caruia o parte numita creditor financiar (locator) dobandeste in proprietate sau produce un bun
mobil care il transmite in proprietate celeilalte parti numite locatar, iar aceasta din urma achita
locatorului plata bunului in rate. in ce priveste definitia expusa a contractului de leasing, este
necesar de precizat urmatoarele momente: a) definitia expusa in articolul 923 Cod civil face diferita
definirea leasingului in Legea cu privire la leasing; b) daca in Legea cu privire la leasing acesta
aparea un contract tripartid, dupa prevederile actuale ale Codului civil acesta este un contract
bipartid; c) ca si inainte de adoptarea noului Cod civil, legislatorul nu interzice leasingul mobiliar,
desi expune ca leasingul se refera doar la bunurile mobile.
6.2. Particularitati. Conform prevederilor legislatiei in vigoare, contractul de leasing este
caracterizat prin urmatoarele particularitati.
a) Leasingul se aplica doar la folosinta bunului in scopuri profitabile-comerciale;
b) dreptul de a alege vanzatorul si/sau bunul apartine locatarului, daca contractul nu
prevede altceva;
c) la scadenta, daca inceteaza deplina amortizare, locatarul dobandeste dreptul de proprietate
asupra bunului;
d) la calculul platii periodice (chiriei), se i-a in consideratie pretul bunului si termenul de
amortizare a acestuia;
e) leasingului i se aplica prevederile ce se refera la locatiune, daca legea nu prevede altceva;
f) contractul de leasing se incheie in forma scrisa;
g) din momentul intrarii in posesia bunului locatarul preia toate riscurile, inclusiv si riscul
peirii fortuite a bunului;
h) partile pot opera cesiunea drepturilor cec rezulta din contract, dar fara ca regimul juridic
al contractului sa aiba de suportat careva schimbari.
Capitolul XIV. CONTRACTUL DE ANTREPRIZA SI PRESTARI DE SERVICII
1. Notiunea, clasificarea si conditiile de validitate ale contractului de antrepriza si
prestari de servicii
Definitia. Articolul 946 Cod civil defineste contractul de antrepriza ca fiind acel contract in
baza caruia o parte numita antreprenor se obliga sa efectueze pe riscul sau o anumita lucrare
celeilalte parti numite client, iar clientul se obliga sa receptioneze lucrarea si sa plateasca pretul
convenit.
119
prin faptul, ca la incheierea contractului partile se obliga reciproc, iar obligatiile de regula sunt coraportate. Astfel, antreprenorul este obligat sa efectueze lucrarea, iar clientul este obligat sa plateasca
valoarea acesteia; antreprenorul este obligat sa inlature neajunsurile sau viciile bunului creat, iar
clientul este obligat sa instiinteze antreprenorul in termen despre viciile depistate, iar la inlaturarea
lor de catre antreprenor, sa confirme acest fapt; prestatorul ofera serviciul, iar beneficiarul achita
plata pentru serviciul acordat. Anume in acest caracter este necesar de a deosebi contractul de
prestari de servicii de contractul de procura, unde la procura reprezentantul la momentul incheierii
contractului nu are careva obligatii fata de reprezentat,
b. Caracterul oneros al contractului de antrepriza este de principiu, astfel, cum articolul
946 Cod civil stabileste in mod expres, ca la receptionarea lucrarilor clientul este obligat sa le
plateasca. Totodata am accepta si o situatie, cand contractul de antrepriza ar fi fost executat fara o
120
careva obligatie de remunerare din partea clientului, unde antreprenorul ar executa lucrarile din
contul sau, dar cu titlu gratuit. Exemplu ar fi cazul de executare a lucrarilor de reparatie la o casa de
copii (orfelinat) sau executarea unei lucrari agricole pe cont propriu a antreprenorului (cheltuielile
de semanat sunt suportate de catre antreprenor, iar seminta este pusa la dispozitie de catre client). In
asemenea caz, in contractul de antrepriza devizul de cheltuieli ar primi un alt aspect decat atunci
cand este vorba despre un contract de antrepriza oneros. Astfel, in deviz s-ar include doar referintele
la tipul si valoarea materialelor folosite la lucrari, dar plata pentru lucrari se va exclude din deviz.
Mai des intalnim, insa caracterul gratuit la contractul de prestari de servicii, unde prestatorul poate
presta serviciul fara a percepe o careva plata pentru aceasta. in cazul, insa, in care antrepriza sau
prestarile de serviciu apar drept un contract cu titlu oneros, acestea apar de regula ca un contract
comutativ, unde partile cunosc cu certitudine atat valoare si termenul realizarii lucrarii sau prestarii
serviciului, cat si marimea platii pretinse de catre antreprenor sau prestator. Atunci cand vorbim,
insa, ca antrepriza si prestarile de servicii apar, de regula, drept un contract comutativ, ajungem la
concluzia, ca caracterul aleatoriu al acestuia ramane a fi doar exceptie. Tinem sa mentionam, insa,
ca aceasta afirmatie nu ar avea un fundament, deoarece legislatorul in realitate nu stabileste
caracterul aleatoriu a antreprizei sau prestarilor de servicii ca exceptie. in asa fel, spunem, ca
caracterul aleatoriu al contractului de antrepriza si prestari de servicii este mai putin frecvent, astfel
cum "regula caracterului comutativ" al acestui contract o raportam doar la faptul ca este intalnit mai
des. Astfel, la incheierea contractului de antrepriza se intocmeste un deviz fix antrepriza devine un
contract comutativ, iar in cazul in care se intocmeste un deviz aproximativ, antrepriza devine un
contract aleatoriu.
c. Este un contract constitutiv de drepturi. in contractul de antrepriza prin efectul sau are loc
de regula constituirea unui drept. Acest
caracter
este
esential
in
deosebirea
antreprizei
cu momentul transmiterii bunului. Totodata pot fi stabilite in unele cazuri si conditia de forma,
insa care apare doar ca o conditie de opozabilitate, si care nu afecteaza validitatea contractului.
f. Este un contract ce poate fi incheiat atat personal cat si prin reprezentant. Codul civil, la
contractul de antrepriza nu stabileste vre-o careva limita in ce priveste posibilitatea incheierii
acestui contract prin reprezentare.
g. Este un contract numit, tipic si reglementat. Legislatorul confera la capitolul contractul de
antrepriza un regim expres de reglementare, fiind stabilite conditiile si efectele specifice
contractului.
h. Este un contract ce presupune prestatii de executare succesiva. Avand in vedere ca
lucrarile se executa de catre antreprenor sau prestator o anumita perioada de timp, contractul de
antrepriza apare drept unul de executare succesiva. Totodata, atunci cand se presupune transmiterea
dreptului asupra bunului obligatia de transmitere a bunului este executata instantaneu.
i. Este un contract principal, dar poate fi si accesoriu. Dupa cum determina cauza incheierii
contractului, partile pot urmari drept scop principal crearea sau renovarea bunului si urmarirea
beneficiului din prestarea serviciului, dar totodata, antrepriza si prestarile de servicii pot aparea
drept un contract accesoriu, unde partile prin lucrarile executate sau serviciile prestate pot asigura
executarea unui alt contract. Exemplu ar fi cazul incheierii contractului de antrepriza pentru
deservirea tehnica a aparatajului procurat de la antreprenor, care in contractul de vanzare-cumparare
apare in calitate de vanzator. in acest caz, producerea efectelor contractului de vanzare-cumparare
va conditiona producerea efectelor in contractul de antrepriza.
j. Este un contract negociabil. Deseori, insa, acest contract apare drept unul de adeziune,
avand in vedere faptul, ca serviciile prestate si lucrarile realizate au un caracter de activitate
comerciala exercitata in baza unor tarife stabilite.
k. Este un contract irevocabil, unde partile dupa incheierea contractului nu pot inceta sau
refuza unilateral de la executarea contractului, astfel cum executarea acestuia fiecare din parti poate
cere executarea silita a obligatiei.
l. Este un contract ce poate fi atat simplu, cat si afectat de modalitati. De regula, conditiile
care sunt stabilite de parti privesc momentul inceputului executarii contractului de antrepriza, astfel
cum partile pot conveni asupra faptului, ca acel moment se va considera moment de inceput a
executarii contractului cand una din parti va savarsi un act care confirma dorinta de a executa
contractul156.
156
Este necesar de a face diferentiere dintre dorinta de a executa contractul si dorinta ca acesta s produc efecte. Astfel,
efectele se produc deja de la incheierea contractului, ins momentul de initiere a lucrrilor depind de executarea unor
acte suplimentare.
122
1) Confectionarea
bunului
sau
executarea
lucrarii,
executare de facto a lucrarilor de creare a bunului sau de prestare a serviciului. Astfel, partile
stabilesc modul, conditiile, ordinea, limitele, forma precum si alte conditii referitor la
confectionarea bunului sau prestarea serviciului.
2) Transmisiunea materiei prime pentru confectionarea bunului. Atunci cand contractul de
antrepriza este executat cu materialele clientului,
clientul
asigura
transmisiunea
materiei
antreprenorul
asigura
si
transmisiunea
deoarece la momentul crearii bunului calitatea de proprietar o are clientul, desi acest bun a fost
confectionat integral din materialele antreprenorului. Anume acest moment este esential pentru
diferentierea contractului de antrepriza de cel de vanzare-cumparare.
6) Garantarea calitatii bunului confectionat. Conform prevederilor Codului civil,
antreprenorul este obligat sa predea clientului bunul fara vicii sau defecte materiale, in conditiile
stipulate in contract. Astfel,
Pentru asigurarea calitatii bunului creat, antreprenorul poate acorda un termen de garantie.
7) Conservarea bunului confectionat. Pornind de la faptul, ca dreptul de proprietate asupra
bunului confectionat apartine clientului, din momentul executarii lucrarii clientul are obligatia de al
124
receptiona. Atunci, insa, cand este vorba despre faptul ca clientul nu intra in posesia bunului creat,
antreprenorul este obligat sa asigure pastrarea bunului cu intreprinderea masurilor rezonabile pentru
a-1 conserva. inlaturarea defectelor bunului confectionat. Atunci, cand la momentul receptionarii
bunului sau pe durata termenului de garantie clientul constata prezenta unor defecte antreprenorul,
la cererea clientului este obligat sa inlature din cont propriu defectele bunului sau sa admita
reducerea pretului, daca la aceasta pretinde clientul.
b) Obiectul extrinsec la contractul de antrepriza si prestari de servicii il formeaza:
1) Bunul creat sau serviciul prestat. Pentru ca un bun sa poata constitui obiectul material al
prestatiei antreprenorului, aceasta trebuie sa indeplineasca cumulativ urmatoarele conditii: sa fie in
circuitul civil; sa existe ih momentul incheierii contractului sau sa poata exista in viitor; sa fie
determinat sau determinabil licit si posibil. Astfel, o arma poate aparea in calitate de obiect al
contractului de antrepriza, doar daca pe corpul acesteia se efectueaza careva lucrari ce nu-i modifica
caracteristicile sale sau nu duce la scaderea sigurantei acesteia. Confectionarea unei cantitati
de substante narcotice este obiectivul unui contract de antrepriza doar in conditiile strict determinate
de lege. Bunul care nu este posibil nu poate constitui obiect al antreprize, iar prin urmare nu poate fi
sanctionat antreprenorul pentru incapacitatea de a crea un obiect care nu poate fi creat de catre
nimeni. Bunul trebui sa fie determinat sau determinabil, deoarece lipsa determinarii obiectului
antreprizei face imposibilitate prezentarii pretentiilor referitor la natura si caracteristicile bunului.
2) Materialele cu care vor fi executate lucrarile. in contractul de antrepriza lucrarile pot fi
executate atat cu materialele clientului cat si cu materialele antreprenorului.
3) Valoarea lucrarilor. Achitarea lucrarilor este obiectul prestatiei clientului constand intr-o
suma de bani, care dupa aprecierea partilor constituie valoarea bunului si lucrarii realizate. Valoarea
lucrarilor este reflectata in devizul la contractul de antrepriza. Astfel, devizul poate fi fix si
aproximativ. Devizul fix presupune achitarea de catre client antreprenorului asa suma, care este
convenita in contract, chiar daca in realitate antreprenorul a avut sa cheltuie mai mult sau mai putin
din suma respectiva, pe cand in cazul in care este vorba de devizul
aproximativ,
clientul
va
achita antreprenorului suma cheltuita efectiv pentru realizarea lucrarilor. in cel de-al doilea caz
antreprenorul, pentru determinarea sumei ce urmeaza a fi achitata va prezenta clientului dare de
sama pentru lucrarile executate.
4) Termenul de executare a lucrarilor. Partile executa prestatiile stabilite in contract in
termene stabilite. Astfel, clientul se obliga sa efectueze transmiterea materialelor pentru
confectionarea bunurilor in anumit termen, iar antreprenorul se obliga de a executa lucrarea in
anumit termen, termenul acesta fiind raportat la momentul predarii materialului.
125
b)
c)
executarii necorespunzatoare
sau neexecutarii
de catre parti fie executarea silita a obligatiei contractuale, fie rezolutiunea contractului, fie alte
efecte specifice obligatiei neexecutate cu sau fara cererea despagubirii din partea debitorului
obligatiei.
Totodata, drept efect al neexecutarii obligatiei de a inlatura defectul, clientul poate sa-1
inlature din cont propriu si prin urmare antreprenorul va despagubi daunele cauzate datorate acestor
defecte.
3.3.
ca in
127
la contract o deosebita importanta are tipul transportului, perioada si modul de transportare, tipul
incarcaturii, categoria pasagerului etc. Astfel, putem deosebi urmatoarele categorii de contracte de
transport:
a) in functie de tipul mijlocului de transport cu care se face
- transportarea, deosebim:
- contract de transport auto;
- contract de transport feroviar;
- contract de transport aerian;
- contract de transport fluvial;
- contract de transport maritim;
- contract de transport cosmic;
- contract de transport cu tractiune animala.
b) in functie de continutul transportat, deosebim: contract de transport de pasageri; contract de
transport de bunuri;
c) in functie de modul de transportare, deosebim:
-
juridice
ale
contractului
de
desi sunt
obligate a respecta forma scrisa a contractului de transport, totusi aceasta conditie ramane doar una
de opozabilitate, nerespectarea careia ar duce la imposibilitatea confirmarii
faptului
incheierii
contractului
de
transport legislatorul
nu
reprezentant.
limiteaza posibilitatea
La
incheierii
129
este in drept sa restituie biletul oricand pana la plecarea autobusului din gara, cu restituirea costului
biletului157.
- Este un contract ce poate fi atat pur si simple cat si afectat de modalitati. La incheierea
contractului de transport partile pot conveni la executarea contractului in functie de realizarea unor
conditii ce ar privi atat executarea cat si validitatea acestuia.
2. Conditiile de validitate ale contractului de transport
Pentru validitatea contractului de transport este necesara respectarea conditiilor ce privesc
legalitatea, consimtamantul, capacitatea partilor de a contracta, obiectul, cauza si forma.
Legalitatea incheierii contractului presupune respectarea regulii generale, dupa care se
admite totul ceea ce nu este interzis, in acest sens, se considera incheiat cu incalcarea conditiei de
legalitate acel contract de transport, unde transportatorul nu are autorizatie speciala de exercitare a
transportarii. Spre exemplu se consdera incheiat cu incalcarea conditiei de legalitate contractul de
transport unde carausul nu poseda licenta de efectuare a transportului de calatori, ori nu poseda
permisul de conducere unde sa fie atestata categoria respectiva de admitere la dreptul de conducere
a unitatii de transport ce poate transporta calatori etc. De asemenea se considera incheiat cu
incalcarea conditiei de legalitate acel contract unde obiect al transportului sunt bunurile interzise
sau limitate in circuitul liber civil (droguri, arme, substante nucleare etc.) si fara autorizatia si
inzestrarea respectiva a unitatii de transport.
Capacitatea de a incheia contractul. Calitatea de parti la contractul de transport o au:
a) Carausul sau transportatorul, care este persoana fizica ce realizeaza transportarea cu
mijlocul de transport si care poseda autorizatiile necesare (permis de conducere, licenta etc.) sau
persoana juridica proprietar al unitatii de transport cu care se realizeaza transportarea incarcaturilor
sau pasagerilor.
Pasagerul (calatorul), care este persoana fizica indiferent de capacitatea sa, dar care in
temeiul contractului se bucura de dreptul de a fi transportata pana la punctul de destinatie.
Clientul, care este persoana fizica sau juridica care in baza contractului de transport
transmite carausului incarcatura pentru a fi transportata la punctul de destinatie.
d) Destinatarul, care este persoana care preia incarcatura. in unele cazuri destinatarul poate fi
aceiasi persoana care a facut predarea bunurilor pentru transport.
157
in cazul in care biletul este restituit cu mai mult de dou ore inainte de plecarea autobusului (conform graficului),
pasagerului i se restituie costul integral al biletului cu exceptia taxelor suplimentare achitate anterior de acesta. in cazul
in care biletul se restituie cu mai putin de dou ore de la momentul plecrii autobusului din gar, pasagerului i se
restituie suma achitat pentru bilet cu retinerea a 15% din costul acestuia.
130
pasagerilor.
Dupa
regulile
de
calatorie
a pasagerilor, in rutele
regulate pasagerii sunt imbarcati doar la statiile special amenajate. Se considera imbarcare a
persoanei in mijlocul de transport momentul cand aceasta este in posibilitate sa
fie transportata.
- Receptionarea incarcaturii. Receptionarea presupune primirea de
incarcaturii.
Momentul
catre
destinata
sosirii transportului la punctul de destinatie. Momentul sosirii la punctul de destinatie de regula este
diferit de cel de receptie a incarcaturii, deoarece insasi receptionarea poate avea loc o perioada mult
mai indelungata, si la respectarea careia, de regula, se obliga destinatarul. Partile pot conveni asupra
faptului ca momentul receptionarii se va considera momentul cand unitatea de transport a sosit la
locul de destinatie, insa aceasta va presupune, ca deindata carausul a pus la dispozitie destinatarului
incarcatura spre a fi descarcata sau debarcata de catre acesta. La receptionarea marfii destinatarul
sau clientul.
- Debarcarea
pasagerilor.
Ca
si
imbarcare
transportul de pasageri cu rute regulate poate avea loc doar la statiile special destinate pentru
aceasta.
131
pericole
produse
carausul
de
cu
aceasta
mijloacele
incarcatura,
necesare
de
daca asemenea
- Bagajele, care constituie bunurile personale ale pasagerului, care constituie valori materiale
sau nemateriale si care acesta le are in timpul calatoriei. Bagajele pot fi detinute la pasager in timpul
calatoriei sau pot fi transportate in locuri special amenajate pentru transportarea bagajelor.
Incarcatura, care reprezinta bunurile materiale sau nemateriale ce sunt transmise de catre client
carausului si care urmeaza a fi transportate catre caraus.
- Taxa pentru transportare, care reprezinta o suma baneasca cu privire la care se obliga
pasagerul sau clientul pentru transportul efectuat. Este necesar de facut diferentiere intre taxa
pentru transportare si sumele banesti care pot fi percepute de catre caraus pentru servicii accesorii
transportului, cum ar fi plata pentru procurarea prealabila a biletului s.a.
- Termenul transportarii, care reprezinta perioada de timp convenita de parti, care se
limiteaza intre momentul cand carausul a intrat in posesia incarcaturii si momentul cand a pus la
dispozitia clientului sau destinatarului incarcatura in modul prevazut de contract, sau in cazul
contractului de transport de pasageri -perioada de timp in care carausul urmeaza sa se deplaseze
intre punctul de plecare si punctul de destinatie.
- Tipul transportului, care reprezinta categoria unitatii de transport cu care se face
transportarea. La categoria respectiva face parte transportul auto, feroviar, aerian, fluvial, maritim
etc.
- Starea si inzestrarea transportului, care reprezinta acele caracteristici care le poseda
unitatea de transport cu care se face transportarea incarcaturii. Astfel, substantele periculoase pot fi
transportate doar cu unitati de transport special inzestrate cu mecanisme de transportare. in unele
cazuri, clientul poate stabili cerinte speciale pentru unitatea de transport si la transportarea
incarcaturilor nepericuloase, cum ar fi banii, armele, substante medicamentoase, unele categorii
de produse alimentare (ex. laptele, carnea etc.)
-
133
carausul care s-a facut vinovat de cauzarea daunei. Plata integrala facuta catre unul din carausi la
contractul de transport combinat sau succesiv constituie plata facuta fata de toti transportatorii
- Documentele insotitoare ale marfii, care reprezinta categoria de acte care confirma
provenienta marfii (atunci cand este necesar), documentele necesare vamuirii, precum si alte
documente care asigura carausul in ce priveste trecerea inofensiva a parcursului.
Cauza contractului de transport. Contractul de transport este incheiat de catre parti in scop
de asigurare a deplasarii pasagerilor sau incarcaturilor in punctul de destinatie, iar odata cu aceasta obtinerea profitului de catre caraus ca rezultat al transportarii.
Forma contractului de transport. In ce priveste forma conrtactului de transport, codul civil
stabileste forma scrisa a contractului. Aceasta conditie apare, insa, drept una de opozabilitate si nu
de validitate. Astfel articolul 994 Cod civil stabileste, ca contractul de transport este constatat printro scrisoare de conosament, lipsa, pierderea sau deteriorarea careia nu afecteaza validitatea
contractului de transport.
3. Efectele contractului de transport
Ca orisicare alt contract si in contractul de transport se produc trei categorii mari de efecte:
a)
b)
c)
efectele
ce
rezulta
din
neexecutarea
sau
executarea necorespunzatoare a
contractului;
In continuare vom desfasura fiecare categorie de efecte: Efecte ce rezulta din continutul
contractului. Efectele ce rezulta din continutul contractului sunt drepturile si obligatiile partilor. La
incheierea contractului de transport partile isi asuma urmatoarele drepturi si obligatii:
- obligatia carausului de a asigura primirea (receptionarea) incarcaturii;
- obligatia carausului de verificare a corespunderii datelor din scrisoarea de trasura cu
numarul, cantitatea si semnele coletelor, aspectul exterior al incarcaturii si a
ambalajului;
- obligatia carausului de a verifica modul de incarcare si aranjare a incarcaturii in
unitatea de transport;
- obligatia clientului de a asigura ambalaj trainic si corespunzator marfii, unitatii de
transport si conditiilor de transportare;
- obligatia
clientului
de
instiinta
carausul
despre
natura incarcaturii,
carausului
de
a executa transportarea
contract;
- obligatia
carausului
de
a asigura
de
trasura
incarcaturii si a ambalajului
cu
datelor
din
acesta
preia
toate
riscurile
necorespunderii incarcaturii;
135
136
137
aceste doua contracte se deosebesc, astfel cum constatam caracterul gratuit al contractului de
comodat si caracterul oneros al contractului de imprumut.
a. Este un contract sinalagmatic. Prevederile articolelor g59 si g67 Cod civil, definind
contractul de comodat si imprumutatul stabilesc caracterul sinalagmatic al acestuia. Astfel, la
contractele de comodat si imprumut .atat comodantul si imprumutatorul cat si comodatarul si
imprumutatul se obliga cu privire la anumite prestatii - comodantul si imprumutatorul cu privire la
transmiterea bunului in imprumut, iar comodatarul si imprumutatul cu privire la restituirea acesteia
la scadenta. Specific, insa ramane faptul, ca desi contractul este consensual, la neexecutarea
obligatiei de a transmite bunul comdantul sau imprumutatorul nu poate fi obligat la executarea
silita a obligatiei, aceasta, dupa natura ei ramanand o obligatie imperfecta.
b. Contractul de comodat este cu titlu gratuit, iar contractul de imprumut poate fi atat cu titlu gratuit,
cat si cu titlu oneros. Astfel, daca la contractul de comodat legislatorul stabileste in mod expres
caracterul gratuit, atunci la contractul de imprumut, partile pot stabili clauza achitarii dobanzii.
Dreptul de stabilire a clauzei dobanzii nu este limitat de catre lege, astfel cum aceasta poate fi
stabilita atat in privinta persoanelor fizice cat si celor juridice. Totodata, in ce priveste caracterul
gratuit al contractului de comodat, atunci putem sa mentionam faptul, ca desi in definitia data in
articolul g59 Cod civil, contractul de comodat este determinat drept unul gratuit, legislatorul
totusi nu stabileste o interdictie sau o sanctiune cu nulitate a contractului de comodat in cazul in
care partile ar stabili o clauza a dobanzii. Prin urmare, gratuitatea comodatului nefiind un element
definitoriu, dobanda s-ar accepta si in cazul in care priveste comodatul.
c. Este un contract translativ de drepturi. in contractul de comodat are loc transmisiunea
folosintei bunului, iar in imprumut are loc transmisiunea dreptului de proprietate asupra unui bun
fungibil. Acest moment este necesar de a-1 deosebi de contractul de vanzare-cumparare sau schimb
sau donatie. Astfel, daca in contractul de vanzare-cumparare partile urmaresc
drept scop
de
bunului il suporta persoana care a dobandit dreptul de proprietate. Astfel, la contractul de imprumut,
in lipsa unei norme exprese, aplicand regula generala a transmisiunii drepturilor, ajungem la
concluzia, ca dreptul de proprietate se considera dobandit din momentul intrarii de catre comodatar
in posesie asupra bunului. Si invers, transmiterea dreptului de proprietate de la comodatar la
comodant in procesul de restituire a imprumutului, se considera deasemenea din momentul intrarii
in posesie a como-dantului asupra bunului. in cazul in care transmisiunea bunului se face prin terta
persoana (caraus, reprezentant etc), dreptul de proprietate asupra bunului se considera transmis catre
cealalta parte a contractului odata cu intrarea in posesia bunului de catre terta persoana,
aceasta
persoana
reprezinta
interesele
daca
imprumutatorul se considera ca a intrat in posesia de facto asupra bunului, iar prin urmare a
dobandit dreptul de proprietate asupra bunului, daca a intrat in posesia partilor principale ale
acestuia, chiar daca accesoriile au fost transmise mai tarziu. in cazul dat, la restituire imprumutantul
poate cere despagubiri legate de imposibilitatea folosirii bunului in lipsa accesoriilor sau la
achitarea penalitatilor de intarziere, daca acestea erau prevazute de contract.
Contractul de comodat presupune, dupa cum am mai spus, transmisiunea doar a dreptului de
folosinta. Astfel, ca urmare a incheierii contractului de comodat, comodatarului ii este rezervata
doar folosinta bunului, excluzandu-se o eventuala consumatie a bunului. Prin urmare, riscul peirii
fortuite a bunului, in cazul comodatului sta pe sama comodantului, chiar si atunci cand posesia
defacto o detine comodatarul. Riscul peirii fortuite a bunului nu va fi suportat de catre comodant
daca comodatarul a folosit bunul peste termenul stabilit de folosinta a bunului, contrar destinatiei
sale, precum si in cazul transmisiunii folosintei bunului unui tert. Totodata, riscul peirii fortuite va
ramanea pe sama comodantului daca comodatarul va putea demonstra ca peirea fortuita a bunului ar
fi avut loc chiar si daca folosinta bunului nu ar fi iesit din limitele prevazute de contract158.
d. Este un contract cu continut patrimonial. Prestatiile cu privire la care se obliga
imprumutatorul fata de imprumutat si comodatarul catre comodant si invers, au de regula continut
patrimonial.
e. Este un contract consensual. Desi, dupa natura contractului de imprumut, acesta ar urma
sa fie cu caracter real, totusi, dupa prevederile Codului civil acest contract ramane a fi cu caracter
consensual, unde atat comodantul si imprumutatorul cat si comodatarul si imprumutatul isi
asuma obligatii la momentul incheierii
contractului,
iar
inceputul
producerii
efectelor
contractului nu este legat cu momentul transmiterii in imprumut sau comodat a bunului. Caracterul
consensual al contractului de imprumut si comodat este relevat prin dispozitiile articolelor g60,
158
140
141
a) natura bunului
imprumutului;
d)
contractului.
Referindu-ne
la
imprumut, nefacand abatere de la regula generala dupa care se determina obiectul contractului, vom
descrie obiectul intrinsec si extrinsec al contractului.
Astfel obiectul intrinsec al contractului de imprumut si comodat il constituie159:
- Transmiterea bunului in imprumut sau comodat. Dupa clauzele contractului de comodat si
de imprumut partile stabilesc obligatia comodantului
si
imprumutatorului
de
transmite
bunul in imprumut. Transmisiunea poate fi realizata fie personal, fie prin reprezentantul uneia din
parti. La momentul realizarii transmisiunii partile intocmesc act de predare-primire a bunului sau un
alt document care ar confirma transmisiunea bunului catre imprumutat sau comodatar. Acest
document, pe langa faptul transmiterii bunului mai confirma si momentul inceputului curgerii
termenului de imprumut sau comodat.
- Transmisiunea dreptului de proprietate asupra bunului in cazul imprumutului
transmisiunea dreptului de folosinta asupra buhului in cazul comodatului.
si
Transmiterea
159
Pornind de la faptul, c obiectul acestor dou contracte coincide, ne vom referi la ambele contracte concomitent, ins
in cazul in care vom constata deosebiri, aceasta o vom mentiona in fiecare caz concret.
142
aceleasi reguli cum si in cazul incheierii contractului de vanzare-cumparare. Respectiv, daca pentru
un bun, care face obiectul transmisiunii in -contractul de imprumut, pentru vanzare este necesara
autentificarea notariala sau inregistrarea intr-un careva registru, atunci si contractul de renta va
urma aceiasi procedura si va fi supus acelorasi conditii. Aceleasi conditii se refera si la
transmisiunea folosintei asupra bunului transmis in comodat.
- Asigurarea sau garantarea restituirii bunului dat in imprumut sau comodat. Dupa
prescriptiile articolului g73 Cod civil, partile pot conveni asupra faptului ca imprumutatul sa puie la
dispozitia imprumutatorului o garantie a restituirii bunului imprumutat. In cazul in care
imprumutatul nu respecta obligatia de garantare imprumutatorul poate cere rezilierea contractului.
- Restituirea bunului imprumutat sau transmis in comodat. La expirarea termenului de
imprumut sau comodat, comodatarul sau imprumutatul sunt obligati sa restituie bunul. Comodatarul
restituie bunul prin intoarcerea aceluiasi lucru care i-a fost transmis la incheierea contractului.
imprumutatorul intoarce bunul de acelasi gen, specie etc, in aceleasi conditii, masa, cantitate etc. in
ambele cazuri partile intocmesc act de confirmare a restituirii bunului, indicand corespunderea
acestuia prevederilor contractului sau starii sale anterioare predarii catre comodatar.
- Achitarea dobanzii sau compensarea uzurii bunului.
prevede achitarea dobanzii, comodatarul urmeaza a achita dobanda in termenul, valoarea si modul
stabilit in contract. Astfel, partile pot stabili achitarea dobanzii la finele fiecarei luni, la finele
semestrului etc, cu indicarea zilei concrete de achitare si modalitatii. Atunci cand partile nu au
prevazut un termen de achitare a dobanzii, aceasta va fi achitata periodic la finele fiecarui an
cuprins intre momentul incheierii contractului si momentul restituirii bunului. in cazul insa cand
termenul de imprumut nu depaseste un an si in contract nu este stipulat momentul achitarii dobanzii,
aceasta se achita la momentul cand urmeaza a fi restituit bunul1160.
Compensarea uzurii
cu
cheltuielile
dar numai in
Este necesar de a nu confunda momentul cand urmeaz a fi restituit bunul conform contractului si momentul
restituirii de facto a bunului. Aceste dou momente pot s nu coincid, astfel cum momentul restituirii de facto a
bunului poate fi mai tarziu decat momentul cand acesta urma s fie restituit. in cazul dat imprumuttorul poate achita la
timp - la momentul cand este necesar de a restitui bunul - dobanda, dar poate intarzia restituirea bunului, si invers.
143
natura sa, fie prin determinarea partilor la contract. in cec priveste comodatul, dimpotriva, bunul
transmis este fie dupa natura sa, fie dupa determinarea partilor nefungibil. in acest sens, chiar daca
bunul, dupa natura sa este fungibil, totusi, la peirea sa comodantul mai intai poate cere despagubire
pecuniara a valorii bunului si numai intr-a doua pozitie poate aparea posibilitatea restituirii unui bun
de acelasi gen. Conditiile generale care se refera la bunurile ce constituie obiect al vanzariicumpararii se refera si la imprumut.
- Termenul imprumutului sau
comodatului.
sau imprumut, partile fie stabilesc perioada concreta, determinata in zile, luni, ani etc,
fie conditioneaza restituirea imprumutului de producerea unui fapt juridic, care se va produce cu
certitudine, dar care nu poate fi determinat in ce parametri temporari se poate produce. Acest fapt
trebuie sa excluda neaparat imprejurarile ce tin de posibilitatea rezilierii sau revocarii contractului.
inceputul curgerii termenului de
regula
constituie
ziua
transmiterii
de facto
bunului
imprumutat.
- Dobanda. Dobanda constituie o suma baneasca, de regula, cu privire la care se obliga
imprumutatul fata de imprumutator. Dupa prevederile articolului g69 Cod civil, dobanda trebuie
raportata la rata
de
refinantare
Bancii
Nationale
Moldovei. Necorespunderea
exceptionala
146
propriu-zis si contractul de magazinaj. Vorbind insa despre depozit, este necesar de a spune, ca
categoria raporturilor juridice unde o persoana dobandeste obligatia de a asigura pastrarea bunului
gratuit sau contra unei plati, spectrul acestora este mult mai vast. Astfel, in literatura de specialitate
putem face diferentierea intre doua categorii de depozite:
a) depozitul propriu-zis si
b) sechestrul. La randul sau depozitul propriu-zis, care poate avea ca obiect numai bunuri
mobile nelitigioase, are trei variante:
a) depozitul obisnuit (voluntar si regulat);
b) depozitul necesar;
c) depozitul neregulat. Sechestrul se deosebeste de depozitul propriu- zis prin faptul ca are
ca obiect lucruri litigioase, inclusiv imobile. Sechestrul poate fi: conventional si judiciar161.
Reiesind din cele expuse mai sus am putea ajunge la urmatoarele concluzii in ce priveste
clasificarea a depozitului si anume, ca depozitul poate fi:
Depozit conventional (inclusiv si sechestrul conventional) si depozit judiciar (sechestrul
judiciar);
Depozit litigios (sechestrul) si depozit nelitigios;
Depozit regulat si depozit neregulat;
Depozit voluntar si depozit obligatoriu;
Vorbind de clasificarea contractului de depozit vom face referinta la urmatoarele categorii:
contractul de depozit litigios (sechestru conventional) si
contractul de depozit nelitigios;
contractul de depozit regulat si contractul de depozit neregulat;
contractul de depozit voluntar si contractul de depozit obligatoriu;
contractul de depozit civil si contractul de depozit comercial - magazinajul.
1.3. Caracterele
juridice
ale
contractului
de
161
Ana Manea Luca, Drept civil. Notiuni generale despre obligatii. Contracte civile, Iasi 1994, pag. 292
147
dimpotriva caracterul oneros al depozitului se prezuma, daca altceva nu este prevazut de contract.
Atunci cand contractul de depozit apare drept unul oneros de regula el este comutativ.
c) Este un contract translativ de drepturi, unde are loc transmiterea posesiei asupra bunului
de la deponent la depozitar.
d) Este un contract cu continut patrimonial, unde valoarea fiecarei obligatii poate fi evaluata
pe deplin.
e) Este un contract consensual, avand in vedere faptul, ca partile dobandesc
obligatii
din
momentul
drepturi
si
al contractului de depozit, nu putem fi de acord cu acest fapt, deoarece din momentul incheierii
contractului depozitarul dobandeste obligatia de a primi bunul la pastrare, astfel cum asa obligatie
in cazul contractului real nu ar fi putut exista. Mai mult decat atat, chiar se poate de vorbit si
despre o obligatie a deponentului de a preda bunul la pastrare, deoarece, prin prevederile
articolului 10g7 Cod civil, deponentul raspunde fata de depozitar pentru prejudiciul cauzat
depozitarului in legatura cu faptul ca nu a predat bunul.
f) Este un contract ce poate fi incheiate atat personal cat si prin reprezentant.
g)Este un contract numit si de regula reglementat. Totodata, intalnim si contracte de depozit
nereglementate.
h) Este un contract de executare succesiva, unde partile stabilesc termenul si intinderea
obligatiilor privind pastrarea bunului.
i) Este un contract de regula principal, dar poate aparea drept unul accesoriu. in asa fel,
atunci cand este vorba, spre exemplu, despre asigurarea
transport,
executarii
unui
contract
de
un loc special amenajat, fapt care obliga una din parti de a incheia contract de depozit. in cazul dat,
modul de executare a contractului de transport va conditiona modul de executare a contractului de
depozit.
j) Este un contract de regula negociabil, dar atunci cand depozitul se efectueaza cu titlu de
activitate de antreprenoriat, acesta apare, de regula, drept unul de adeziune.
k) Este un contract irevocabil. Desi dupa continutul drepturilor si obligatiilor caracteristice
deponentului, acesta este in drept sa primeasca bunul transmis la pastrare la prima cerere a sa,
totusi, acesta nu apare drept un contract revocabil, deoarece predarea bunului la cererea
deponentului nu este o incetare inainte de termen a contractului ci un efect ce priveste executarea
contractului. Astfel, contractul de depozit apare deasemenea drept un contract irevocabil.
l) Este un contract ce poate fi atat pur si simplu, cat si afectat de modalitati. Modalitatile pot
fi de timp, de fapt etc.
148
bunului
de
catre
depozitar
nefiind
necesara
pentru
considerarea
realizarii
instiintarea depozitarului
149
termenul de depozitare;
bunului. Astfel nu poate fi considerat incheiat sub cauza licita contractul, conform caruia
depozitarul se obliga a pastra bunuri furate sau bunuri pastrarea carora necesita autorizatie speciala
(substante narcotice, arme etc.)
Forma scrisa contractului de depozit presupune asigurarea opozabilitatii incheierii acestuia
si nu este stabilita pentru opozabilitate. Totodata, se constata situatii cand forma scrisa a
contractului de depozit este inlocuita cu alta modalitate cum ar fi fise sau jetoane. Acestea de
asemenea, avand semne distinctive presupun posibilitatea confirmarii incheierii contractului de
depozit.
3. Efectele contractului de depozit
Ca la orisicare contracte in contractul de depozit constatam survenirea urmatoarelor
categorii de efecte: efecte ale incheierii contractului, efecte ale executarii contractului si efecte ale
executarii necorespunzatoare sau neexecutarii contractului de depozit. in asa fel, din categoria
efectelor incheierii contractului de depozit fac parte:
a)
b)
c)
d)
e)
f)
g)
h)
i)
depozitar;
j)
150
k)
l)
151
un capitol aparte. Totodata, este necesar de concretizat, ca la contractul de magazinaj se aplica toate
regulile depozitului, daca codul civil sau contractul de magazinaj nu prevede altceva.
In acest sens vom incerca sa relevam cateva particularitati ale contractului de magazinaj, si
anume:
a) La preluarea bunurilor la pastrare magazinerul nu este obligat sa constate cantitatea,
genul, felul caracteristicile lor.
b) Deponentul are dreptul de inspectarea starii de pastrare a bunurilor inmagazinate.
c) Magazinerul
este
obligat
sa
informeze
deponentul
despre inrautatirea
starii
cazul
inmagazinarii
unor
bunuri
determinate
indreptatit sa le amestece.
e) Magazinerul este indreptatit sa organizeze licitatie de vanzare a bunului inmagazinat, daca
starea acestuia se inrautateste.
f) La incheierea contractului de magazinaj partile pot conveni asupra faptului, ca
magazinerul va putea elibera bunul posesorului recipisei de magazinaj la ordin;
g) Magazinerul, pe durata inmagazinarii are dreptul de gaj asupra bunurilor inmagazinate.
5. Particularitatile contractului de sechestru
Notiunea contractului de sechestru in legislatia noastra a aparut relativ nu demult. Am putea
vorbi despre existenta contractului de sechestru odata cu adoptarea Legii cu privire la gaj, unde s-a
stabilit posibilitatea deposedarii bunului gajat si aflarea acestui bun la o terta persoana, fie care
reprezinta interesele creditorului gajist, fie care reprezinta interesele debitorului gajist. Dar
enuntarea expresa a regimului acestui contract a avut loc doar odata cu adoptarea noului Cod civil.
Astfel, contractul de sechestru este acel contract, in baza caruia persoanele remit un bun aflat in
litigiu, unei terte persoane - depozitar, care asigura pastrarea bunului pana la solutionarea litigiului
si il restituie persoanei care are dreptul asupra acestui bun.
Capitolul XVIII. CONTRACTUL DE FRANCHISING
1. Notiunea, clasificarea si caracterele juridice ale contractului de franchising
1.1. Definitia contractului de franchising.
practicii
contractuale
in
Contractul de franchising
este
cunoscut
continutul
152
cazuri putin deosebite decit cele reglementate de Legea cu privire la franchising. Astfel,
baza juridica a reglementarii contractului de franchising o constituie Codul civil si Legea nr. 1335XIII din 01.10.1997 cu privire la franchising.
Articolul 1171 Cod civil defineste contractul de franchising ca fiind acel contract in baza
caruia o parte numita franchiser si cealalta parte, numita franchisee, care sunt intreprinderi
autonome se obliga reciproc sa promoveze comercializarea de bununri si servicii prin efectuarea, de
catre fiecare din ele, a unor prestatii specifice.
Clasificarea contractului de franchising. in functie de natura prestatiei pe care o determina
partile in contractul de franchising putem deosebi franchisingul comercial si franchisingul
corporativ162. Franchisingul comercial presupune participarea franchiseeului la intregul ciclu
de productie si la comercializarea bunurilor sau serviciilor, pe cand franchisingul comercial
presupune posibilitatea franchiseeului de a participa doar la comercializarea bunurilor fabricate
de franchiser.
Caracterele juridice ale contractului de franchising. Contractului de franchising ii sunt
proprii urmatoarele caractere juridice:
a) Este un contract sinalagmatic. Ambele parti in contractul de franchising dobindesc
drepturi si obligatii in baza contractului de franchising.
b) Este un contract cu titlu oneros. in contractul de franchising atit franchiseeul cit si
franchiserul urmaresc avantaje reciproce de natura materiala. Totodata apare de regula drept un
contract aleatoriu, deoarece franchiserul, de regula, pretinde de la franchisee plati care se calculeaza
pornind de la veniturile obtinute de catre franchisee, iar acestea nu pot fi determinate cu certitudine
la momentul incheierii contractului.
c) Este un contract translativ de drepturi. in contractul de franchising are loc transmisiunea
drepturilor patrimoniale si nepatrimoniale, cum ar fi dreptul de a utiliza numele, dreptul de a folosi
tehnologia originala a franchiserului, dreptul asupra unor utilaje etc.
d) Este un contract formal. Articolul 1172 Cod civil stabileste in mod expres forma scrisa a
contractului de franchising si obligatia inregistrarii acestuia.
e) Este un contract ce poate fi incheiat atit persoanl cit si prin reprezentant. Pornind de la
faptul, ca Codul civil nu stabileste ingradiri in ce priveste posibilitatea incheierii prin reprezentare a
contractului de franchising, ajungem la concluzia, ca contractul de franchising poate fi incheiat atit
persoanal cit si prin reprezentant.
162
153
tipic si reglementat.
de
franchising presupune existenta unor relatii contractuale pe durata lunga. Arrticolul 1176 Cod
civil stabileste regula generala, dupa care durata contractului este stabilita in functie de posibilitatea
desfacerii bunurilor sau serviciilor, iar daca termenul nu este stipulat in contract, perioada minima
in care contractul va fi pus in executare nu va fi mai mica de un an.
h) Este un contract principal. Executarea contractului de franchising nu este conditionata
nici de un altcareva contract, insa deseori, contractul de franchising poate aparea drept operatiune a
contractului de leasing.
i) Este un contract negociabil. Toate clauzele contractului sunt detaliat negociate de catre
parti. Atit franchiserul cit si franchiseeul stabilesc in mod detaliat limitele drepturilor si obligatiilor
reciproce. Aceasta este conditionat de cele mai dese ori de natura raporturilor in care se incadreaza
partile. Astfel, in categoria aceasta de raporturi este vorba de protectia proprietatii industriale, de
secret comercial, fapt care obliga ambele parti.
j) Este un contract irevocabil. Din continutul legii, contractul de franchising apare drept unul
irevocabil. Partile nu sunt in drept sa stabileasca o careva clauza a revocabilitatii contractului. Fiind
stabilita o asemenea clauza, ea va fi lovita de nulitate.
k) Este un contract, de regula, afectat de modalitati. Pornind de la caracterul complex al
contractului de franchising, acesta apare, de regula ca unul afectat de modalitati de timp de fapt etc.
2. Conditiile de validitate ale contractului de franchising.
Ca orisice contract, pentru considerarea validitatii lui este necesara respectarea conditiilor ce
priveste legalitatea, consintamintul, capacitatea de a incheia contractul, obiectul, cauza si forma
contractului.
2.1. Legalitatea. Legalitatea la incheierea contractului de franchising ca si la alte contracte
presupune realizarea tuturor actelor neinterzise prin lege. Astfel, din categoria actelor interzise de a
fi realizate in baza contractului de franchising fac parte acele care
drepturilor
proprietatii
conditiile antimonopol
industriale. Deasemenea
de
realizare
sunt
activitatii
interzise
comerciale.
presupun
acte
care
Partile
incalcarea
ar
incalca
la incheierea
contractului pot stabili si alte conditii convenabile in limitele carora acestea reciproc vor limita
conditia de legalitate a incheierii contractului cu terte persoane.
154
franchiser,
asigura
producerea
si/sau
comercializarea bunurilor sau serviciilor si achita franchiserului plata pentru acestea. Pentru
calitatea de parti in contractul de franchising este necesar ca acestea sa aiba statut de intreprindere si
sa fie autonome una de cealalta. Prin calitatea de intreprindere se are invedere orice persoana
juridica cu scop lucrativ, care realizeaza activitatea de antreprenoriat in conditiile stabilite de
legislatie, cat pe teritoriul Republicii Moldova, atat si din afara teritoriului acesteia. Autonomia
intreprinderilor presupune imposibilitatea in mod direct de a influienta activitatea reciproca, cum ar
fi raportul de dependenta (intreprinderea dependenta, intreprinderea afiliata, holdingul, uniunile de
intreprinderi etc), precum si faptul ca una din acestea nu figureaza in calitate de fondator sau
actionar al celeilalte.
2.3. Consintamintul la incheierea contractului de franchising este realizat arunci cind partile
au convenit asupra conditiilor esentiale ale contractului. Din categoria conditiilor esentiale ale
contractului de franchising fac parte: tipul activitatii de franchising, termenul franchisingului,
marimea si natura platilor de frasnchising, limitele realizarii franchisingului, tipul franchisingului
(corporativ sau comercial), conditiile de pastrare a secretului comercial etc.
2.4. Obiectul contractului de franchising. Obiectul intrinsec al contractului de franchising il
formeaza:
a) Promovarea comercializarii de bunuri. Prin promovarea comercializarii de bunuri se are
in vedere asigurarea unei politici unice in ce priveste calitatea bunurilor sau serviciilor, modul lor de
prestare, asigurarea retelei de comercializare, asigurarea sistemului de
reclama,
organizarea
care
presupun
asigurarea
producerii
sub numele franchiserului sau asigurarea comercializarii bunurilor sau serviciilor sub
155
c) Transmisiunea
dreptului
de
utiliza
documentatiei
tehnologice
calitative
in
vederea
utilizarea
marcilor
aranjamente
si
decoratii.
Prin
in vedere acele mostre sau materiale orientative, care permite franchiseeului sa fabrice produsul sau
sa presteze serviciul. Ele trebuie sa reflecte deplin, clar si suficient volumul de informatie necesar
franchiseeului pentru fabricarea bunurilor sau prestarea serviciilor. Modelele, copiile sau imaginile
foto ale acestora, schitele decoratiilor, proiectele, planurile, precum si alte materiale sau copiile
foto cu reflectarea elementelor identificatorii ale acestora constituie parte integranta a contractului
156
contractului,
care
se
determina
prin
momentului cand franchiza inceteaza a mai fi executata. Partile sunt libere de a stabili desinestatator
termenul contractului de franchising, insa aceasta perioada totdeauna trebuie sa fie raportata
la posibilitatile si cerintele de desfacere a bunurilor si serviciilor. Prin cerinte de desfacere bunurilor
se are in vedere perioadeele de garantie oferite, perioade pe decursul carora real pot fi instrainate
bunurile, randamentul activitatii, posibilitatea franchiseeului de a revendica investitiile facute etc.
Pe
tot parcursul
acestui
termen
contractul
de vanzari realizate de catre franchisee. Astfel, partile stabilind clauza platii pentru franchiza pot
stabili fie o cifra concreta, fie un procent (parte) din veniturile obtinute de franchisee in rezultatul
vanzarilor realizate a bunurilor produse in baza contractului de franchising. Totodata, partile la
incheierea franchizei pot stabili si alte plati, cum ar fi platile pentru utilizarea marcii, platii pentru
instruirea angajatilor franchiseeului, platile pentru relizarea anumitor activitati care puteau fi
realizate de catre franchisee, dar care necesitau o anumita practica si experienta etc. in acest sens
Legea cu privire la franchising face deosebire intre plata ce rezulta din vanzarile bunurilor sau
prestarea serviciilor in baza contractului de franchising si celelalte plati, denumind-o pe cea dintai
royalty. in aceest sens, este necesar de retinut, ca royalty se achita periodic la finele perioadei
stabilite de catre parti, iar celelalte plati poarta, de regula, un caracter unic si sunt stabilite prin sume
fixate.
2.5. Cauza si forma contractului de franchising. Conditia principala ce determina cauza
incheierii contractului de franchising este ca acesta sa urmareasca realizarea unei activitati comune
de obtinere, producere, comercializare a bunurilor sau prestare a serviciilor, excluzind orice scop de
monopolizare a domeniului de productie si inlaturare a concurentei. Dupa cum este stabilit in
aliniatul unu al articolului 1172 Cod civil, forma ceruta pentru validitatea contractului de
franchising este forma scrisa. Nerespectarea acestei forme duce la nulitatea contractului. Totodata,
Legea cu privire la franchising prevede obligatia inregistrarii contractului de franchising la Agentia
de Stat pentru Protectia Proprietatii Industriale. Cerinta referitor la inregistrarea contractului de
franchising nu este stabilita pentru validitatea acestuia, mai mult decit atat, legislatorul nu stabileste
un careva termen de inregistrare. Prin urmare, inregistrarea contractului de franchising este necesara
pentru opozabilitatea acestuia. Totodata, alineatul doi al articolului 1172 Cod civil, stabileste
conditia obligatorie de a descrie in mod detaliat in continutul contractului programul de prestare a
franchisei. Cerinta respectiva rezulta din importanta deescrierii acestei informatii in continutul
contractului, astfel cum aceasta devine o conditie a acestuia. Fiecare cerinta a programului, etapa de
realizare, masuri necesare de a fi intreprinse, precum si efectele nerespectarii (penalitati, garantii
etc.) trebuie sasi gaseasca oglindire in continutul contractului. in ce priveste tehnica intocmirii
contractului, mentionam, ca insasi programul, poate sa fie reprezentat printr-o anexa la contract,
care evident este parte integranta a acestuia.
3. Efectele contractului de franchising
Ca orisicare alt contract, contractul de franchising produce efecte ce rezulta din incheierea
contractului - drepturile si obligatiile partilor, efecte ce rezulta din executarea contractului si efecte
ale executarii necorespunzatoare sau neexecutarii contractului.
158
3.1. Efectele ce rezulta din incheierea contractului. Efectele principale ce rezulta din
incheierea contractului de franchising sunt drepturile si obligatiile partilor. Pornind de la aceasta
constatam, ca in contractul de franchising franchiserul are urmatoarele obligatii:
- Sa
puna
productie,
la
modele,
dispozitia franchiseeului
aranjamente,
bunuri
incorporale, drepturi,
marci de
organizarii, precum si alte date sau cunostinte. Drept rezultat al faptului, ca franchiserul nu asigura
franchiseeul cu informatia deplina, precum si cu materialele si mostrele necesare, acesta duce
raspundere pentru necalitatea produsului, precum si pentru pierderile sau daunele care au survenit
drept rezultat al acecstei necalitati.
- Sa
comun
de prestare
a serviciilor si de fabricare a
asemenea interventii.
- Sa
asigure
indrumarea,
informarea
si
perfectionarea profesionala a
franchiseeului. Existenta acestei obligatii reiese din insasi necesitatea asigurarii calitatii produsului
sau serviciului intru excluderea diferentei de
calitate
intre produsul
de
franchisee.
Instruirea
si
pregatirea profesionala, indrumarea si informarea este realizata de catre franchiser prin includerea
in procesul de productie la obiectele franchiseeului a specialistilor angajati ai franchiserului, care
chiar in procesul de productie
angajatii
franchiseeului
pot
asigura
instruirea
personalului
franchiseeului. Deasemenea,
trece
stagierea
franchiserului. in fine partile pot realiza orice forma existenta si efectiva de instruire si schimb de
informatie. in acest sens, la incheierea contractului partile stabilesc programul de instruire, graficul
si tematica cursurilor sau ciclelor de instruire etc, acestea constituind parte integranta a contractului.
- Sa puna la dispozitia franchiseeului nu doar informatia genuni carea a fost stipulat in
contract, dar si acele categorii de informatii, care sunt obiectiv necesare franchiseeului. Aceste
informatii pot privi atat unele neajunsuri in ce priveste tehnologia fabricarii produsului, dar despre
care la momentul incheierii contractului nu se stia, cat si despre limitarile in comercializarea
produsului sau prestarea serviciilor, dictate de actele emise de autoritatile publicee sau dictate de
careva imprejurari de ordin obiectiv. Aceste categorii de informatii, precum si altele cu caracter de
159
urenta se pun la dispozitia franchiseeului Me catre franchiser, fara a mai realiza procedura obisnuita
de modificare a contractului, dar in termenii rezonabili. Lipsa sau intarzierea furnizarii informatiei
mentionate mai sus, duce la posibilitatea raspunderii franchiserului pentru daunele suportate de
franchisee sau de terti, in legatura cu utilizarea bunurilor sau serviciilor.
La randul sau franchiseeul este obligat:
a) de a achita plata pentru franchiza;
b) de a utiliza programul de prestare a franchizei in mod activ si cu deligenta unui bun
intreprinzator;
bun intreprinzator presupune atat buna credinta in executarea contractului, cat si corectitudinea
in realizarea
activitatii
Obligatia de procurare a bunurilor si serviciilor prin franchiser sau prin intermediul unei persoane
desemnate de acesta, daca masura respectiva are legatura nemijlocita cu scopul contractului,
constituie o obligatie specifica menita sa apere atat interesele franchiserului in ce priveste
posibilitatea acestuia de a tine sub control procesul de producere a bunurilor sau de prestare a
serviciilor, cat si sa asigure dezvoltarea relatiilor franchiseeului cu partenerii franchiserului.
Totodata, legislatorul nu stabileste un caracter imperativ acestei obligatii. Astfel, atunci cand partile
la contract nu au stabilit obligatia franchiseeului de a procura materia prima de la furnizorii
franchiserului sau de la persoanele desemnate de acesta, franchiseeul este in drept sa determine
desinestatator persoanele care vor asigura activitatea de producere cu materie prima. Uneori, insa,
desi in contract nu este stipulata obligatia franchiseeului de a procura bunuri si servicii prin
franchiser sau prin intermediul unei persoane desemnate de acesta, totusi aceasta obligatie poate sa
apartina franchiseeului reiesind din scopul incheierii contractului. Astfel, cand realizarea acordului
de incheiere a franchizei a fost conditionat ded faptul ca franchiseeul va procura bunurile de la
frranchiser sau de la persoana indicata de el sau cand este destul de evident, ca in lipsa acestei
conditii franchiserul nu ar fi incheiat acest contract, precum si in alte cazuri care pot releva acest
fapt.
160
Pornind de la cele expuse mai sus, vom face urmatoarea clasificare a contractelor de reprezentare:
a) in functie de tipul actului de reprezentare, deosebim:
-
contractul de mandat;
contractul de comision;
contractul de expeditie.
b) in functie de faptul din numele si pe sama cui se savarseste
165
categorie de contract. Astfel, contractul de procura este cu titlu gratuit, contractul de mandat poate fi
atat cu titlu gratuit, atat si cu titlu oneros163, iar comisionul este cu titlu oneros.
c) Este un contract translativ de drepturi. in baza contractului de reprezentare reprezentatul
delega catre reprezentant dreptul de a savarsi in numele si pe sama sa anumite acte juridice, prin
care acesta dobandeste sau pierde drepturi si
obligatii civile.
reprezentarea in instanta de judecata cu privire la apararea unui drept nepatrimonial acest contract
apare drept unul cu continut nepatrimonial.
e) Este un contract consensual. Legislatia civila stabileste pentru contractele de reprezentare
conditia de forma drept una de opozabilitate. Astfel persoana care reprezinta interesele este in drept
sa savirseasca actele pe sama reprezentatului, dar efectul reprezentarii fata de terti va fi facut
doar in cazul cand reprezentantul va face opozabile imputernicirile sale, posibilitate care poate fi
facuta doar printr-un inscris. Unele categorii de contracte de reprezentare, insa, urmeaza a fi facute
in forma scrisa si autentificate notarial. Articolul 252 Cod civil stabileste, ca procura eliberata
pentru incheierea de acte juridice in forma autentica urmeaza a fi autentificata notarial. Totodata,
dupa cum tinem a crede, insasi definitia procurii facuta in articolul 252 Cod civil ("procura este un
inscris") ne da de inteles, ca procura poate fi incheiata doar in forma scrisa, conditie ce priveste
insasi validitatea acesteia. Mai este necesar de mentionat si faptul, ca procura nu poate fi
considerata un contract formal pornind de la aceea, ca simplu fapt a intocmirii inscrisului sau chiar
si autentificarea lui notariala nu este suficient pentru ca aceasta sa produca efecte. Prin urmare
procura nu este nici un contract consensual, nici unul formal, dar este un contract real, efectele
163
Caracterul gratuit al mandatului este prezumat, dac in contract nu este stabilit caracterul lui oneros. Totodat, dac
mandatul este exercitat in virtutea profesrii unei activitti, acesta se prezuma a fi cu caracter oneros.
166
caruia se produc la momentul transmiterii inscrisului care confirma imputernicirile. Doar din acest
moment reprezentantul este in posibilitate de a savarsi careva acte de reprezentare.
f) Este un contract ce poate fi incheiat strict personal. Desi in categoria contractelor de
reprezentare fac parte contractele de substituire a reprezentarii, totusi contractul de reprezentare
ramane unul ce poate fi incheiat strict personal. Aceasta reiese din natura raportului juridic. Numai
cel ce are drepturi le poate delega si doar cel ce poate delega, are capacitatea de a incheia asemenea
act juridic. Substituirea reprezentarii vine doar in a doua stadie a executarii contractului de
reprezentare, si dupa cum este inteles, este
contractului
dupa natura
sa un
act de
executare
167
contractelor
de
reprezentare,
legislatorul
cere respectarea conditiei generale de capacitate contractuala necesara savarsirii actului juridic in
conditiile articolelor 222 - 225 Cod civil. Altfel spus, regula generala care ar enunta conditia de
capacitate la incheierea contractelor de reprezentare este, ca aceasta se determina in functie de
capacitatea de exercitiu de a savarsi acte personal. Astfel, persoana cu capacitate restransa poate
incheia valabil contractul de reprezentare in calitate de reprezentat, doar in privinta acelor acte, care
le poate savarsi personal. Aceeasi regula se aplica si la calitatea de reprezentant, insa articolul 243
Cod civil stabileste o exceptie, si anume exceptie ce se refera la limitarea capacitatii de exercitiu a
reprezentantului. Astfel, dupa prevederile articolului243 Cod civil, actul juridic, incheiat de
reprezentant este valabil si in cazul in care reprezentantul este limitat in capacitatea de exercitiu.
2.3. Consimtamantul la incheierea contractului de reprezentare. Pornind de la faptul, ca
contractele de reprezentare nu au un caracter
consensual,
ajungem
la
concluzia,
ca
realizarea consimtamantului are loc cu mult timp inainte de incheierea contractului. Conditia
esentiala de realizare a consimtamantului este realizarea acordului partilor asupra conditiilor
164
In majoritatea cazurilor anume acest drept si aceast situatie este confundat cu dreptul de folosint gratuit care este
propriu contractului de transmitere in folosint gratuit a bunului si proprietarii de mijloace de transport in locul
incheierii unui contract de folosint gratuit a mijlocului de transport, incheie contract de procur, delegind si dreptul de
folosint, incheind astfel un contract neadecvat scopului urmrit de prti.
168
Drept
conditii
esentiale
in
orice
contract
de reprezentare
termenul
de
exercitare
imputernicirilor,
limitele
executarii
reprezentarii
catre
un
sale.
Prin
substituirea
reprezentatului
categorii
de
contracte
de reprezentare,
cum ar
fi
cel de mandat,
la finele
169
executarii reprezentarii sau daca aceasta o cer imprejurarile, si pe parcursul executarii contractului,
mandatarul este obligat sa faca darea de sama sau sa prezinte informatie concisa asupra modului,
etapei si conditiilor de executare a mandatului. Aceleasi drepturi le au partile si in cazul celorlalte
categorii de contracte de reprezentare.
f) Predarea
reprezentarii este obtinerea rezultatelor urmarite de parti. Astfel, drept rezultat al savirsirii actului
juridic de catre reprezentant, acesta transmite toate rezultatele si efectele actului, dupa caz - actul ce
confirma dreptul, banii, bunul procurat, informatia obtinuta etc.
Obiectul extrinsec al contractelor de reprezentare il formeaza:
a)Bunul material sau de alta natura ce urmeaza a fi conservat sau administrat in baza
contractului de reprezentare; Drept obiect extrinsec al contractului de reprezentare pot fi bunurile
materiale, care urmeaza a figura drept obiect al actelor juridice ce urmeaza a le incheia
reprezentantul in temeiul contractului de reprezentare. Acestea pot bunuri determinate atat
individual, cat si generic. Conditia care o stabileste legislatorul este ca reprezentantul nu poate
folosi in scopuri personale bunurile transmise in baza contractului de reprezentare.
b)Termenul contractului de reprezentare. De regula legislatorul nu stabileste in mod
imperativ termenul limita de exercitare a contractului de reprezentare, astfel cum partile sunt in
drept desinestatator sa stabileasca durata de exercitare a imputernicirilor, insa, la procura,
legislatorul, totusi a stabilit un termen limita de trei ani pentru actiunea acesteia. Desi in articolul
254 Cod civil legislatorul opereaza cu termenul "elibereaza pe un termen de cel mult trei ani", totusi
este necesar de tinut cont de faptul, ca termenul de trei ani incepe a curge nu di momentul
eliberarii procurii, care ar fi momentul transmiterii acesteia catre reprezentant, si care poate sa
difere
esential
de
Totusi, referitor la procurile eliberate in strainatate, dar in care nu sunt indicate termenul de actiune,
durata actiunii165 nu este limitata, incetarea actiunii acesteia are loc doar la retragerea sau incetarea
ei in conditiile generale.
c)Rezultatul executarii contractului de reprezentare. Rezultat al executarii contractului de
reprezentare poate fi dobandirea unui drept, transmisiunea unui drept, obtinerea unui bun, unei
sume de bani, apararea unui drept lezat etc.
d)Remunerarea in contractul de reprezentare. Daca contractul de reprezentare prevede
posibilitatea remunerarii reprezentantul poate pretinde la o remunerare, care de regula este facuta in
165
Tinem s atragem atentia, c utilizarea termenului de "termen de validitate a procurii" nu este potrivit, deoarece in
acest caz este vorba, totusi, de termenul de actiune a contractului incheiat valabil.
170
forma baneasca, dar dupa cum am mentionat mai sus, in lipsa unei reglementari exprese in ce
priveste natura remunerarii, aceasta poate fi facuta si in natura.
e) Conditiile de executare a reprezentarii. Prin conditii de executare a reprezentarii se are
in vedere imprejurari si conditii care le asigura reprezentatul reprezentantului pentru ca ultimul sa
poata efectiv si corect de a exercita reprezentarea. Din categoria acestor conditii pot face
informatiile necesare reprezentantului despre partea cu care urmeaza a fi incheiat actul juridic,
materialele sau documentele necesare pentru perfectarea actului juridic etc.
f) Despagubirile
rezultate
din
executarea
contractului
imputernicirilor
si
prin
aceasta
cauzat
dauna
reprezentatului.
2.5. Cauza contractelor de reprezentare. in ceea ce priveste cauza contractului de
reprezentare, este necesar de mentionat, ca aceasta in multe cazuri este esentiala. Astfel, corecta
determinare a cauzei ne poate permite sa diferentiem contractul de reprezentare, care presupune
posibilitatea folosirii bunurilor de contractul de folosinta, unde bunurile de asemenea apar ca obiect
a folosintei. in acest sens, in contractul de reprezentare folosirea bunului are drept scop asigurarea
savarsirii actului juridic in vederea caruia s-a incheiat contractul de reprezentare, dar in cazul
contractului de folosinta, folosinta bunului constituie insasi scopul incheierii contractului. Astfel, in
cazul incheierii procurii pentru folosirea bunului (exemplu: autoturism), unde este indicat doar
dreptul reprezentantului de a exercita folosinta bunului, fara ca sa fie enuntat ca folosirea se va
realiza in scopul savarsirii fie a unui act juridic concret sau a unui gen de acte, constituie nu altceva
decat un contract de folosinta gratuita a bunului si nu procura. Prin urmare la acest contract nu pot fi
aplicate regulile procurii cu privire la termen, forma etc, iar aplicarea acestora nu atrage dupa sine
careva efecte.
2.6. Forma contractelor de reprezentare. in ce priveste forma contractelor de reprezentare,
legislatorul nu a stabilit o regula unica, astfel cum, pentru contractele de reprezentare conditia de
forma scrisa a contractului apare, de regula, drept o conditie de opozabilitate. Totodata, legislatorul
a stabilit pentru procura o regula, in care daca actul ce urmeaza a fi savarsit intr-o anumita forma
ceruta pentru validitate, procura urmeaza a fi incheiata in aceeasi forma. Astfel, procura, mandatul,
comisionul, contractul de admmistrare fiduciara si cel de expeditie se incheie in forma scrisa simpla
pentru opozabilitate. Procura prin care se delegheaza dreptul de a instraina un bun imobil urmeaza a
171
fi incheiata in forma scrisa si autentificata notarial din motiv ca contractul de instrainare a unui
imobil urmeaza a fi autentificat notarial, aceste conditii fiind de validitate.
3. Incetarea contractelor de reprezentare
Contractele de reprezentare inceteaza in urma survenirii urmatoarelor imprejurari:
-
in
urma
lipsirii
sau
limitarii
capacitatii
de
exercitiu
a reprezentantului sau
reprezentatului;
-
172
comanditarii
poarta
c) Este
un
contract
consensual.
Desi
prin
stabileste autentificarea notariala a unor categorii ale contractelor de societate si inregistrarea lor,
care efectiv sunt indici ale caracterului formal al contractului, totusi, de regula efectul contractului
de societate se produce din momentul realizarii consimtamantului. Astfel, la constituirea persoanei
juridice aceasta dobandeste capacitatea de a savarsi acte juridice din momentul incheierii
contractului de constituire, unde sunt stabilite atat drepturile si obligatiile fondatorilor cat si
domeniul de competenta a persoanei create. Mai mult decat atat, prin efectul incheierii contractului
de constituire a unei persoane juridice are loc insasi crearea persoanei juridice, care ulterior necesita
a fi inregistrata.
d) Este un contract cu caracter patrimonial. Efectiv toate obiectivele contractelor de societate
pot fi evaluate pecuniar.
e) Este un contract de executare succesiva. La contractele de societate
perioada
de
actiune
contractului determinata
prin inceputul
actiunii
este
stabilita
contractului
si
a contractului
inclusiv si
174
sau conservarii
si verbal,
In cazurile in care unul din membrii-fondatori ai societtii iese din societate, aceasta se opereaz prin modificarea
contractului de societate.
177
administrarea se delegheaza unei persoane concrete sau ca aceasta nu se face in comun. Totodata
este necesar de tinut cont, ca in cazul in care administrarea se face in comun, deciziile necesita sa
fie adoptate in unanimitate de catre toti fondatorii societatii.
4.2. Contractul de societate in comandita.
de
societate
cu
raspundere
raspundere limitata reprezinta contractul in care doua sau mai multe persoane fizice si/sau
juridice infiinteaza o persoana juridica. Membrii-fondatori ai societatii cu raspundere limitata
raspund pentru obligatiile acesteia doar in limita bunurilor transmise in capitalul statutar al acesteia.
Membrii-fondatori ai societatii cu raspundere limitata pot instraina cota sa de participare. La
contractul de societate cu raspundere limitata, partile la contract pot cere excluderea unui asociat
prin modificarea contractului.
Asemenea
modificare
se
opereaza
pe
cale judecatoreasca,
daca partea la contract, referitor la care s-a facut cererea de excludere, nu da acordul de excludere
din societate.
4.4. Contractul de societate pe actiuni. Contractul de societate pe actiuni este acel contract in
baza caruia este infiintata o noua persoana juridica, capitalul social al careia este divizat in actiuni.
Calitatea de parti la contractul de societate pe actiuni o au actionarii. Specific este faptul doar in
ce priveste dobandirea si pierderea calitatii de parte la acest contract. Astfel, calitatea de parte la
contractul de societate pe actiuni persoana o dobandeste si o pierde odata cu dobandirea si respectiv
cu pierderea dreptului asupra actiunilor - documente ce atesta dreptul actionarilor, dupa caz, de a
participa la conducerea societatii pe actiuni, dreptul de a primi devidende si dreptul de a pretinde la
partea din patrimoniului societatii pe actiuni in cazul incetarii acesteia - drepturi si obligatii care
sunt proprii partii la contractul de societate.
4.5. Contractul de constituire a cooperativei este contractul prin care se constituie persoana
juridica cu scopuri de regula economice.
Contractul de
constituire
a cooperativei poate fi
incheiat de catre cel putin 5 persoane fizice si/sau juridice. Calitatea de membru a cooperativei o
poate avea o persoana fizica de la varsta de 16 ani. Partile la contractul de constituire a cooperativei
odata cu crearea persoanei juridice creeaza si capitalul social al acesteia prin participatiuni.
178
179
italiene, engleze si maghiare; iar incepand cu anul 1g71, cand a fost autorizata infiintarea primei
societati romanesti de asigurare "Dacia", care a pus baza activitatii de asigurare in Romania. in
teritoriul actual al Republicii Moldova, la Chisinau in anul 1923 a fost intemeiata societatea
cooperativa de asigurare "Vulturul, care a fost infiintata de 25 de asociati, dintre care 2 cooperative
de credit, o cooperativa de consum si 22 persoane fizice cu un capital de 5.3 mln. lei, ea mai apoi
fiind mutata la Bucuresti.167 Odata cu dezvoltarea Republicii Moldova in componenta URSS,
activitatea si practica de asigurare a fost legata de un sistem unic de asigurare de stat sub egida
GOSSTRAH-ului. Acesta reprezenta un sistem centralizat si rigid de asigurare, care de cele mai
multe ori a dus la tipizarea raporturilor de asigurare si limitarea cadrului acestora, pe prim plan fiind
puse interesele statului.
Odata cu declararea Republicii Moldova ca stat suveran si independent a fost pus inceputul
unei noi etape relatiile de asigurare. A fost lichidata Directia asigurarilor de stat de pe langa
Ministerul Finantelor al Republicii Moldova, iar ca rezultat la aceasta au aparut si un sir de
organizatii de asigurare cu capital privat, care in consecinta au permis dezvoltarea petii de asigurare
in Republica Moldova si astazi suntem in posibilitate de a beneficia de serviciile de asigurare a
diferitor firme, care de regula, asigura o concurenta sanatoasa pe aceasta piata.
1.1. Definitia
contractul de asigurare ca fiind acel contract in baza caruia o parte numita asigurat se obliga sa
plateasca celeilalte parti, numite asigurator, prima de asigurare, iar asiguratorul se obliga sa
plateasca asiguratului sau beneficiarului de asigurare, la producerea riscului asigurat suma de
asigurare ori despagubirea de asigurare in limitele si termenele convenite.
1.2. Clasificarea
contractului
de
asigurare.
de asigurare prezinta o importanta deosebit de mare. Astfel, corecta determinare a naturii raportului
de asigurare, ne permite sa apreciem si natura obligatiilor pe care le au partile la producerea cazului
asigurat. Totodata, este deosebit de important si pentru corecta aplicare a normei legale
sau contractuale la situatia concreta de asigurare. Desi legislatorul face deosebirea intre doua
categorii mari de asigurare, cea de persoane si cea de daune, consideram, ca clasificarea
categoriilor contractelor si raporturilor de asigurare, enuntate in
167
168
V. Ptulea, C. Turuianu Curs rezumat de drept al afacerilor; Bucuresti 1994, pag.207 236
180
contractuala
presupune
aparitia
ca se
de
raspundere
civila
presupune
asigurarea
de anumite actiuni
cauzatoare de daune, savarsite de catre asigurat sau in adresa lui si care genereaza raporturi de
raspundere civila.
3) In functie de riscul asigurat, asigurarile pot fi clasificate in:
- Asigurari pentru inundatii,
trasnete,
explozii,
- Asigurari
externe
presupune
prezenta
elementului
de extranietate. Aceste
categorii de asigurari privesc asigurarea de fapte ce pot avea loc atat in interiorul tarii
asiguratorului, cat si in afara
acestui
teritoriu.
Calitatea
de
asigurator
in
acest
caz
presupune prezenta legaturilor contractuale cu firme de asigurare din strainatate, care ar asigura
despagubirea la locul producerii riscului asigurat sau aptitudinea acestuia de a face rapid transferul
de mijloace pentru despagubirea riscului asigurat.
asigurat,
asigurare.
- Indirecta. La asigurarea indirecta (reasigurarea) are loc o asigurare a asiguratorului
direct,
reasigurare, reasiguratorul, in
schimbul primei
de reasigurare,
in baza contractului de
contribuie, corespunzator cu
comerciale,
care
presupun
asigurarea
partilor
la anumite contracte de
fapte comerciale;
- Asigurari comercial-civile, unde una din parti la contract este asigurata de fapte
comerciale, iar cealalta de fapte civile.
g) In functie de obligativitatea asigurarii, deosebim:
- Asigurare obligatorie, care presupune obligativitatea incadrarii in raporturile juridice de
asigurare. Aceasta obligatie apare fie in virtutea realizarii unei activitati legate de risc, fie in
virtutea existentei riscului iminent.
- Asigurare facultativa, care presupune facultatea persoanei de a incheia
asigurare.
Poate
privi
deasemenea
contractul
de
169
Francisk Deak Drept civil, Contracte speciale, V.I; Bucuresti 1976, pag.g0
182
170
183
cazul incheierii
prin
reprezentant
contractului
de
asigurare, reprezentantul nu
184
contractului,
deoarece acesta este propriu la asa contracte doar la persoanele fizice ce dispun de capacitate
de exercitiu completa.
b) avand calitatea de asigurator - orice persoana juridica constituita, inclusiv si cu
capital strain, in scopul desfasurarii activitatii de asigurare pe baza de licenta.
c) avand calitatea de beneficiar de asigurare - orice persoana terta persoana, careia
asiguratorul ii va despagubi cazul asigurat in baza contractului de asigurare.
2.2. Consimtamantul la incheierea contractului de asigurare este realizat atunci cand partile
au convenit asupra conditiilor esentiale ale contractului. Din categoria conditiilor esentiale ale
contractului de asigurare fac parte: tipul asigurarii, obiectul asigurat, riscul si cazul asigurat,
marimea primei de asigurare, termenul de achitare a primei de asigurare, marimea despagubirii de
asigurare
sau platii
de asigurare etc.
Caracteristic
185
a) riscul asigurat, care reprezinta acea valoare materiala sau nemateriala, pe care partile in
contractul de asigurare o protejeaza. Din categoria valorilor supuse asigurarii pot aparea:
viata si sanatatea asiguratului, bunurile, raspunderea civila etc;
b) prima de asigurare, care reprezinta suma de bani, pe care urmeaza a o plati asiguratorului
asiguratul asiguratorului.
c) suma de asigurare, care reprezinta o suma baneasca determinata convenita de catre
parti, pe care asiguratorul urmeaza s-o plateasca asiguratului sau tertei persoane.
d) despagubirea de asigurare, care constituie o suma de bani, echivalenta valorii
daunei
acestuia
informatia necesara
producerea cazului asigurat. La randul sau asiguratorul este obligat sa achite plata de asigurare sauj
186
nu
mai
este
obligat
sa despagubeasca
Articolul 25 al Legii cu privire la asigurare prevede in mod expres cazurile in care asigurtorul este in drept s
renunt la achitarea despgubirii de asigurare. Aceste imprejurri poart caracter exhaustiv.
172
C. Hamangiu, 1. Rosetti-Blnescu, Al. Bicoianu "Tratat de drept civil roman", dup Eugcniu Safta-Romano
Contracte civile: incheiere, executare, incetare" Iasi 199g, p. 307
187
reglementarea contractului de tranzactie obtine o expresie mai clara, astfel cum legislatorul
stabileste nu doar efectele tranzactiei, dar si conditiile de validitate ale acesteia, efectele
nerespectarii conditiilor contractului de tranzactie etc. Este necesar de mentionat, ca regimul juridic
determinat tranzactiei in articolele 1331-133g Cod civil se refera doar la o cauza civila, excluzand
imprejurarile unei fapte de natura penala, contraventionala sau de alta natura.
Astfel, pornind de la definitia enuntata in articolul 1331 Cod civil, in baza contractului de
tranzactie partile
1.2. Clasificarea contractului de tranzactie. in noua legislatie contractul
de
tranzactie
apare drept un contract numit si reglementat. Astazi, in baza noii legislatii putem deosebi cel
putin trei categorii de tranzactii: tranzactia civila (1331-133g Cod civil), tranzactia de impacare
penala (articolul 109 Cod penal) si tranzactia de recunoastere a vinovatiei procesual penala
(articolele 504-512 Cod de procedura penala). Poate aparea un temei de discutie in ce priveste
denumirea acestui contract, astfel cum in dreptul civil acest contract este denumit tranzactie, iar in
dreptul penal aceasta este numit impacare. Desi pentru dreptul penal notiunea de contract nu este
traditionala si este intrebuintata relativ nu demult173, totusi nu putem nega natura juridica a actului
prin care dupa prevederile articolului 109 al Codului penal al RM se inlatura raspunderea pentru o
infractiune usoara sau mai putin grava. Prin urmare si in cazul actului prevazut de articolul 109 Cod
penal si in cazul actului prevazut de articolele 1331-133g Cod civil este vorba despre tranzactie.
Totodata, este necesar de a face deosebire intre tranzactiile civila, penala si procesual penala,
fiecare din ele avand obiect diferit. in asa fel tranzactia civila inlatura procesul, neexcluzand
posibilitatea pentru persoana ce a cauzat dauna de a duce raspunderea. Tranzactia penala inlatura
doar raspunderea, fara a inlatura procesul174. Procesul penal in asemenea caz inceteaza drept
rezultat al faptului ca nu exista temei de aplicare a masurilor de raspundere si nu in temeiul
tranzactiei. Tranzactia procesual penala nu inlatura nici procesul, nici raspunderea. Aceasta
influenteaza doar asupra marimii pedepsei175.
1.3. Caracterele juridice ale contractului de tranzactie. Contractul de tranzactie este
caracterizat prin urmatoarele:
1. Este un contract, sinalagmatic. Caracterul sinalagmatic al contractului de tranzactie reiese
din
173
188
drepturi si obligatii. Astfel, partile solutionand natura litigiului stabilesc reciproc obligatiile
executarii solutiei litigiului.
2. Este un contract cu titlu oneros, dar poate aparea drept un contract cu titlu gratuit.
Caracterul oneros al tranzactiei este unul de principiu, unde partile la contract sunt in stare sa
asigure solutia litigiului punand drept temelie avantajul material al impacarii. In cazul, insa, cand
drept obiect al litigiului apar drepturi cu continut nepatrimonial, si solutia litigiului nu cere avantaje
cu continut material, acest contract devine cu titlu oneros. Deasemenea acesta devine cu titlu
oneros, atunci cand una din parti cedeaza cu titlu gratuit avantajul pe care-1 poate pretinde.
3. Este un contract, de regula, constitutiv de drepturi, dar poate aparea si drept unul
translativ de drepturi. Caracterul constitutiv de drepturi este unul propriu tranzactiei, iar in cazurile
in care obiecte ale litigiului apar bunurile, - punandu-se problema transmiterii drepturilor asupra
acestora - acest contract devine drept unul translativ de drepturi.
4. Este un contract cu continut patrimoniale, dar poate fi si cu continut nepatrimonial.
Tranzactia apare drept un contract cu continut nepatrimonial atunci cand de regula obiectul litigiului
apare un drept nepatrimonial.
5. Dupa natura sa este un contract consensual. Caracterul consensual rezulta din conditiile
referitoare la forma contractului ce le stabileste legislatorul. Astfel, legislatia civila nu stabileste
contractului de tranzactie o conditie de forma pentru valabilitate, unde partile litigiului pot conveni
asupra modului de solutionare si intr-o forma verbala, altfel spus, contractul de tranzactie fiind un
contract consensual.
6. Este un contract ce poate fi incheiat atat personal cat si prin reprezentant. Pornind de la
regulile generale de petrecere a procesului civil, unde partile pot fi reprezentate in proces, odata ce
tranzactia apare drept un act ce solutioneaza natura litigiului, conchidem, ca si tranzactie este
posibil de a fi incheiata de reprezentantul partii in proces sau litigiu.
7. Este un contract numit, tipic si reglementat. Avand in vedere, ca legislatorul in mod
expres reglementeaza continutul regimului juridic al contractului de tranzactie, acesta dobandeste in
noul cod caracterul unui contract tipic, reglementat si numit.
g. Este un contract de executare succesiva. Desi efectele executorii ale contractului de
tranzactie pot fi de natura instantanee, totusi tranzactie ramane a fi un contract de executare
succesiva. Acest lucru rezulta din faptul, ca executarea tranzactiei presupune
respectarea unei
anumite proceduri si, de regula, onorarea obligatiei principale - redresarea naturii litigiului
apare drept o obligatie ce se executa pe durata unei perioade indelungate de timp.
9. Este un contract principal. Contractul de tranzactie apare drept actul juridic principal ce
solutioneaza obiectul litigiului si soarta caruia nu depinde de modul si conditia executarii altor
189
contracte.
10. Este un contract negociate. insasi obiectul contractului de tranzactie - litigiul conditioneaza caracterul negociabil al contractului de tranzactie. in vederea solutionarii litigiului
partile negociaza toate clauzele contractuale, cat cele ce privesc modul de solutionare a litigiului,
atat si cele ce privesc etapele procesului de solutionare.
11. Este un contract irevocabil. Dupa cum prevede articolul 1333 Cod civil, tranzactia are
intre parti autoritatea lucrului judecat, iar in cazurile neexecutarii conditiilor tranzactiei, aceasta
este susceptibila executarii silite.
12. Este un contract ce poate fi atat pur si simplu, cat si afectat de modalitati.
2. Conditiile de validitate ale contractului de tranzactie
Pornind de la prevederile articolului 1334 Cod civil, care stabileste, ca tranzactia poate fi
declarata nula pentru temeiurile generale de nulitate a actelor juridice, ajungem la concluzia, ca
pentru validitatea tranzactiei este necesar respectarea conditiilor generale de validitate ce privesc
legalitatea, capacitatea de a contracta, consimtamantul, obiectul, cauza si forma.
2.1. Legalitatea incheierii contractului de tranzactie. Articolul 1332 Cod civil stabileste, ca
tranzactia nu poate fi incheiata cu privire la capacitatea persoanei si cu privire la actele care priveste
ordinea publica. in acest caz este necesar de inteles acele categorii de acte care privesc aptitudinea
persoanei de a se prezenta in calitate de parat sau reclamant sau intr-o alta careva calitate in cadrul
procesului civil. Deasemenea tranzactia nu este admisa in ce priveste schimbarea calitatii
procesuale. Spre exemplu, obiect al tranzactiei nu poate servi schimbarea calitatii vanzatorului
bunului in cazul de evictiune, astfel cum acesta sa nu vina de partea cumparatorului ci de partea
celui ce a indus situatia de evictiune.
Deasemenea obiect al tranzactiei nu poate fi considerarea capacitatii sau incapacitatii
persoanei de a savarsi anumite acte, indiferent de faptul daca este aceasta persoana fizica sau
juridica. Nu poate constitui obiect al tranzactiei ordinea de realizare a unui interes public intr-o alta
modalitate decat cea prevazuta in legislatia in vigoare, daca legea nu admite o alta modalitate de
solutionare a cazului. Nu poate fi obiect al tranzactiei exonerarea de la raspundere sau micsorarea
cuantumului raspunderii unei persoane in cazul comiterii unei daune mediului, pornind de la faptul,
ca dauna de mediu se despagubeste dupa alte reguli decat cele prevazute de Codul civil176.
2.2. Capacitatea partilor de a incheia contractul de tranzactie. Calitatea de parti la
contractul de tranzactie o au partile in litigiu, fie care sunt implicate intr-un proces, fie care au
176
190
dreptul de a se adresa in instanta pentru solutionarea unui interes lezat. In asa fel, capacitatea de a
incheia contractul de tranzactie este direct conditionata de capacitatea procesual civila a persoanei.
2.3. Consimtamantul in contractul de tranzactie se considera realizat atunci, cand partile au
convenit asupra tuturor conditiilor cauzei litigioase. Raport cu alte categorii de contracte, tranzactia
nu presupune realizarea consimtamantului la momentul cand partile au convenit asupra conditiilor
esentiale - realizarea acestuia la contractul de tranzactie se constata doar daca partile au convenit
asupra tuturor conditiilor ce privesc litigiul.
2.4. Obiectul in contractul de tranzactie priveste deasemenea acele doua categorii - obiectul
intrinsec si obiectul extrinsec.
Obiectul intrinsec al contractului de tranzactie il formeaza:
a) Prevenirea unui proces ce poate incepe. La aparitia litigiului in legatura cu faptul ca una
din eventualele parti la proces considera incalcarea dreptului sau, partile in litigiu pot initia o
procedura de negociere a situatiei create, care are drept rezultat incheierea contractului de
tranzactie. in acest contract partile convin asupra tuturor imprejurarilor ce constituie obiectul
litigiului. incheierea acestui contract are drept efect imposibilitatea demararii
procedurii
judecatoresti de catre una din partile contractante. Astfel, partii la contractul de tranzactie,
care a depus cerere de chemare in judecata avand ca obiect litigiul solutionat prin contractul de
tranzactie, i se va refuza in examinarea acestei cereri, intemeind aceasta pe faptul existentei unei
tranzactii. Dovada existentei tranzactiei se va face de persoana interesata in evitarea procesului.
Totodata, chiar daca partile la contractul de tranzactie au convenit asupra modului de solutionare a
litigiului aparu, si au fost lasate nereglementate careva imprejurari, dar modul de solutionare a
carora nu poate fi determinat nici din contextul contractului, nici dupa lege, si daca partile nu pot
conveni asupra lor prin incheierea unui contract de tranzactie asupra acestora, partea, interesul
careia este afectat, este in drept de a depune cerere in instanta de judecata.
b) incetarea procesului inceput deja, dar asupra caruia nu s-a pronuntat inca o hotarare. Prin
contractul de tranzactie partile, care deja au fost atrase intr-un proces civil, sau chiar si cele atrase
intr-un proces penal, dar in ce priveste cauza civila, pot conveni asupra incetarii procesului civil si
respectiv - cauzei civile. Temei pentru incetarea procesului constituie convenirea partilor asupra
tuturor problemelor expuse in cererea de chemare in judecata, cererea reconventionala, precum si in
celelalte cereri facute pana la incheierea tranzactiei. Deasemenea tranzactia poate fi incheiata si in
procesul examinarii cazului in apel sau recurs. Astfel, partile pot conveni asupra fondului litigiului
si dupa ce a fost aplicat caile de atac, dar pana la momentul in care hotararea instantei de judecata a
devenit definitiva.
191
in
legatura
marginea unui proces, probleme care ar constitui obiectul unei eventuale examinari judecatoresti
sau executari silite. in aceasta stadie contractul de tranzactie este menit de a inlatura acele probleme
care fie nu au fost solutionate de catre parti in legatura cu executarea hotararii instantei de judecata,
fie au aparut careva imprejurari suplimentare, dupa care fie este necesara incheierea unui asemenea
contract, fie este necesara o examinare judecatoreasca asupra problemei executarii.
Obiectul extrinsec in contractul de tranzactie il formeaza:
a) Litigiul. Obiectul principal al tranzactiei este neintelegerea aparuta intre doua sau mai
multe persoane. Este necesar de retinut, ca litigiul constituie obiect al tranzactiei, daca nu exista
pe marginea acestuia o hotarare judecatoreasca deja pronuntata.
b) Dreptul protejat sau interesul aparat. Nu poate fi initiata negocierea unei tranzactii, daca
nu este prezent un litigiu.
c) Termenul de executare a conditiilor tranzactiei. La incheierea tranzactiei, analogic
prevederilor legii procesual civile, sau analogic eventualei hotarari judecatoresti, partile stabilesc
termene de executare a tranzactiei.
d) Bunul in litigiu. Bunul care serveste obiect al litigiului poate aparea drept obiect al
contractului de tranzactie. Este important de retinut, ca prin incheierea tranzactiei nu se poate
dispune o transmisiune de drept patrimonial asupra bunului, deoarece aceasta este conditia unui
contract translativ de drepturi. Prin tranzactie poate fi facuta promisiunea incheierii unui
asemenea contract.
2.5. Cauza contractului de tranzactie trebuie sa reflecte dorinta partilor de a solutiona litigiul
aparut intre parti. Nu poate fi incheiata tranzactie cu scop de transmisiune a dreptului de proprietate
sau cu alt scop decat cu cel ce priveste un litigiu.
2.6. Forma scrisa a contractului de tranzactie este ceruta pentru opozabilitate. Pornind de la
caracterul consensual a tranzactiei, totusi legislatorul presupune posibilitatea partilor de a profita de
executarea silita a prevederilor contractului doar dupa omologarea acestuia. in acest sens, este
destul de important de a tine cont de faptul, ca contractul de tranzactie incheiat este opozabil
partilor. Pentru asigurarea opozabilitatii fata de terti, inclusiv instantelor de judecata, este ceruta
omologarea. Nu cere omologare posibilitatea aplicarii penalitatilor in rezultatul neexecutarii sau
executarii necorespunzatoare a conditiilor contractului. Astfel, persoana interesata in executarea
silita a contractului de tranzactie inainteaza o cerere instanta de judecata in competenta careia intra
examinarea litigiului care eventual ar fi fost solutionat de aceasta instanta, si facand dovada
neexecutarii conditiilor contractului, cere executarea silita a acestuia. Instanta de judecata, drept
rezultat al verificarii corespunderii continutului contractului de tranzactie conditiilor prevazute de
192
legislatie, decide asupra asigurarii executarii silite a conditiilor contractuale sau se pronunta asupra
necorespunderii conditiilor acestuia prevederilor legislatiei in vigoare.
3. Efectele contractului de tranzactie
Dupa cum este stabilit in conditiile articolului 1333 Cod civil, partile la incheierea
contractului de tranzactie solutioneaza litigiul aparut, fara a mai fi necesara desfasurarea unui
proces civil, sau opresc procesul civil, sau inlatura dificultatile avute loc in legatura cu executarea
hotararii instantei de judecata. in toate cazurile prin incheierea contractului de tranzactie se
considera ca partile au dat solutie litigiului, iar un eventual proces este inutil. Prin urmare, daca una
din partile la contract inainteaza cerere de chemare in judecata, unde obiectul litigiului il formeaza
obiectul contractului de tranzactie, atunci instanta de judecata va refuza examinarea cauzei pe temei
ca tranzactia incheiata are puterea lucrului judecat, chiar si daca eventuala hotarare judecatoreasca
ar fi formulat o alta solutie decat cea care-i stipulata in contractul de tranzactie. Partea care a
inaintat cerere de chemare in judecata este in drept sa pretinda la examinarea judecatoreasca doar a
celei parti a litigiului care nu si-a gasit oglindire in textul contractului de tranzactie.
Prin urmare, efectul principal al incheierii contractului de tranzactie este solutionarea
litigiului pe o cale extrajudiciara, care are drept efect, dupa caz, evitarea sau incetarea procesului,
precum si solutionarea unor chestiuni ce privesc executarea unei hotarari judecatoresti in vigoare.
193