Proverbele lui Solomon

n versuri
cap. 5

Fiule, s iei aminte

La nelepciunea mea,
Ascult cu luare-aminte
De nvtura mea,
Ca s fii cu chibzuin,
S-ai pe buze cunotin!
Buzele celei strine
ie miere i strecoar,
Ca untdelemnul mai tare-i
Lunecoas vorba-i goal
Dar la urm e amar
C-a pelinului frunziuri
i grozav de ascuit,
Spad cu dou tiuri.
Picioarele ei la moarte
n mersul lor se coboar,
Spre-a morilor locuin
Pai-i drumul l msoar.
Aa c ea nici nu poate
Calea vieii s gseasc,
Rtcete-n a ei cale,
N-avnd vreun loc s soseasc.
Ascultai,voi, fii, acuma
i nicidecum nu v-abatei
De la ce-mi rostete gura!
Deprteaz-te de drumul
Care pn' la ea te duce,
nspre ua casei sale
Pasul tu s nu apuce!
Ca nu cumva altor oameni
S i oferi a ta vlag
i unui om fr mil
Viaa ce i este drag;

Nu care cumva strinii,

Sturai de-a ta avere,
S stoarc din tine-n munc
Chiar i ultima putere;
Nu cumva s gemi la urm,
Cnd vedea-vei cum ajunge
Carnea ta i ntreg trupul
Istovit i n snge
i s zici: Cum de putut-am
Eu ca s ursc certarea
i cum de dispreuit-am
n inima mea mustrarea?
Cum putui s n-ascult glasul
Celor ce m ndrumau,
S nu iau deloc aminte
La cei ce m nvau?
Eram ct pe ce s-ajung
De tot un nenorocit
n mijlocul adunrii
i celor ce m-au iubit...
Din fntna ta bea ap,
Din puul tu te adap!
Ce, vrei ca s i se verse
Izvoarele n afar?
S i curg rurile
Prin iarmaroace prin ar?
Las-le doar pentru tine,
Nu celor de lng tine!
i izvorul tu s fie
Mereu binecuvntat,
Bucur-te de nevasta
Ce-n tineree i-ai luat!
E cerboaica iubit,
E cprioara plcut!
Tu fii mbtat tot timpul
De drglia ei,
ndrgostit totdeauna
Numai de dragostea ei!

i pentru ce, fiule,

Ai iubi tu o strin?
De ce o necunoscut
S ii n brae la tine?
Cci cile omului
Sunt cu totul lmurite
naintea Domnului,
Cci El vede desluit
Toate crrile lui.
Cel ru este prins n nsei
Nelegiuirile lui
i este-apucat de laul
ntins de pcatul lui.
Din lips de nfrnare
Pe calea lui va muri,
Din prea multa-i nebunie
Pe drum se va poticni.