Antoine Henri Becquerel, fizician francez, familiarizat cu lucrarile lui Rantgen

, a ales sa studieze fenomenele legate de fluorescenta si fosforecenta. In marti

e 1896, a facut o descoperiere remarcabila.
Becquerel a gasit ca fenomenele de fluorescenta si de fosforecenta prezinta mult
e similitudini, dar si deosebiri. In timp ce fluorescenta si radiatiile X dispar
cand sursa de energie care le initializeaza este deconectata, fosforecenta cont
inua inca un timp dupa deconectarea sursei de energie. Totusi energia era obtinu
ta de la o sursa externa.
In februarie 1896, pe o vreme mohorata, Becquerel nu a putut folosi Soarele drep
t sursa de energie pentru experimentele sale. A pus placile fotografice intr-un
sertar intunecat, alaturi de cateva cristale care contineau uraniu. Spre mare sa
surpriza a gasit placile fotografice impresionante. Singura explicatie a fost c
a, in timpul depozitarii, radiatii (invizibile ) provenite de la uraniu au patru
ns pana in placi. Becquerel a reluat experimentul si s-a convins ca impresionare
a placilor fotografice, izolate de lumina prin hartie neagra era datorata unor r
adiatii provenite de la uraniu. Sarurile de uraniu emit conform observatiilor lu
i Becquerel radiatii care impresioneaza placile fotosensibile. Emisia de radiati
i nu depinde de combinatia chimica ce contine uraniul si nu necesita alte surse
de energie.
Becquerel a anuntat urmatorul adevar fundemental :
" Emiterea de raze este o proprietate a atomilor, independente de combinatia chi
mica a elementului uraniu."
La sfarsitul anului 1897, lucrand in laboratorul lui Becquerel, Marie si Pierre
Curie au inceput un studiu asupra radioactivitatii.
Becquerel observase deja ca emanatiile de uraniu pot determina aparitia unui cur
ent electric intr-un conductor.
Folosind instrumente sensibile, inventate de Pierre si fratele acestuia, sotii C
urie au masurat capacitate de a determina apritia unui curent electric a radiati
ilor provenite de la de la diferite elmente.
In 17 februiarie 1898, sotii Curie, realizand teste cu pechblenda (minereu ce co
ntine uraniu), au constat ca aceasta produce un curent de 300 de ori mai mare de
cat cel produs de uraniu pur. Au persupus atunci ca alaturi de uraniu trebuie sa
existe in pechblenda o subsatanta activa. In titlul unnei lucrari care descria
acest ipotetic element ( numit Poloniu, dupa Polonia natala a Mariei ), au intro
dus noul termen : " radioactiv ".
Dupa o munca miguloasa, sotii Curie au reusit sa extraga suficient poloniu, prec
um si un alt element, de asemenea radiactiv ( radiu ), pentru a putea determina
proprietatile fizice ale acestor elemente. Cei doi au stabilit primele standarte
cantitative prin care poate fi masurata si comparata rata emisie radioactive de
particule incarcate, provnind din elemente chimice. Mai mult, ei gasise ca exis
ta o descrestere in timp a ratei emisiei radioactive si ca aceasta descrestere p
oate fi calculata si prezisa.
In 1911, Rutherford conducea o serie de experimente in care bombarda o foita de
aur cu particule incarcate electric cu sarcini pozitive ( alfa ), particule emis
e de un material radioactiv. Cele mai multe particule strabateau nedeviate foita
,sugerand ca in interiorul foitei exista suficiente spatii goale si nu o patura
continua de atomi. Totusi, unele particule se intorceau, indicand prezenta unei
materii solide. Lucrarile lui Rutherford au aratat ca atomii constau din spatii
goale care inconjurau un nucleu.
Invelis de electroni

Nucleu
Tot in acest an a conceput "modelul planetar" pentru structura atomului.
Licrarile lui Becquarel, sotii Curie si Ratherford si ale altora au facut stiint
a moderna, cercetarea stiintifica si aplicatiile acestora in toate domeniile.