Sunteți pe pagina 1din 2

Mihai Eminescu - Amorul unei marmore

Otirile-i alung n spaim ngheat,


Cu sufletu-n ruin, un rege-asirian,
Cum stncelor arunc durerea-i nspumat
Gemndul uragan.
De ce nu sunt un rege s sfarm cu-a mea durere,
De ce nu sunt Satana, de ce nu-s Dumnezeu,
S fac s rump-o lume ce sfie-n tcere
Zdrobit sufletul meu.
Un leu pustiei rage turbarea lui fugind,
Un ocean se-mbat pe-al vnturilor joc,
i norii-i spun n tunet durerea lor mugind,
Gndirile de foc.
Eu singur n-am cui spune cumplita mea durere,
Eu singur n-am cui spune nebunul meu amor,
Cci mie mi-a dat soarta amara mngiere
O piatr s ador.
Murindului sperana, turbrii rzbunarea,
Profetului blestemul, credinei Dumnezeu,
La sinucid o umbr ce-i sperie desperarea,
Nimic, nimica eu.
Nimica, doar icoana-i, care m nvenin,
Nimic, doar suvenirea sursului tu lin,
Nimic dect o raz din faa ta senin,
Din ochiul tu senin.
i te iubesc, copil, cum repedea junie
Iubete-n ochi de flacri al zilelor noroc,
Iubesc precum iubete pe-o alb vijelie
Un ocean de foc.
Din ochi de-ar soarbe geniu slbita mea privire,
De-ar tremura la snu-mi gingaul tu mijloc,
Ai pune pe-a mea frunte n vise de mrire
Un diadem de foc.
i-a pune soarta lumii pe buza-i purpurie,
A pune lege lumii rzndul tu delir,

A face al tu zmbet un secol de orgie,


i lacrimile-i mir.
Cci te iubesc, copil, ca zeul nemurirea,
Ca preotul altarul, ca spaima un azil;
Ca sceptrul mna blnd, ca vulturul mrirea,
Ca visul pe-un copil.
i pasu-n urma-i zboar c-o tainic mnie,
Ca un smintit ce cat cu ochiu-nglbenit,
Cu fruntea-nvineit, cu faa cenuie
Icoana ce-a iubit.