KARL JASPERS TEXTE FILOSOFICE Prefata : DUMITRU GHISE, GEORGE PURDEA Selectia textelor BRUNO WURTZ, GEORGE PURDEA ‘Traducerea din limba germand i note + GEORGE PURDEA Controlul traducerti VASILE DEM. ZAMFIRESCU 198 EDITURA POLITICA BUCURESTIaceste incoerene voite ale textului se opun tn~ timpinarii sale directe, pur intelectuale. © alta dificultate de lectura (ce-i drept, mai mult de principiu) este neasteptata condifie ridi- cat de 0 atare reflectie in actul comunicirii : ea nu si-ar putea dezviilui altei gindiri mesajul decit dacd aceasta din urmi se afl fn aceeasi ipostaz existenfiala, ,rezoneazi* eu prima si vstie® deja, intr-un fel, ‘despre ce este vorba. In receptarea gindului lui Jaspers ar exista, asadar, pericolul unci neinjelegeri de fond, decurgind din dezacordul dintre experienja existenfiald a cititorului (traducitorului) si cea a filosofului. Misiunea traducitorului este, astfel, din start, ingreunata. Neputind invoca o experienta onto~ logic personala ,,concordanta“ cu cea a autoru- lui, el poate fi lesne suspectat de incapacitatea transpunerii pe portativul propriei gindiri a sub- tilelor reverberafii ideatice prin care eul isi anuna devenirea sa ca fiinjare autentic’, Dact nu se va lisa descurajat si, asumindu-si aceast prezumptiva suspiciune, va incorea sii facd do- vada contrariului, atunei nu despre cutezanti este vorba, ci doar de convingerea c& orice gind sau simfimint, indiferent de gestafia sa lun- trie’, odat& intrupat in cuvint ne este adresat sine devine, tendenfial, comprehensibil In orice timp sf idio: Tn final, {in s& le muljumese aici tuturor celor care au contribuit 1a aceastd dificil intreprin- dere ; Bruno Wirtz, clruia fi revine prineipalul merit in selectia textclor, Edda Binder, Gabriel Liiceanu si Thomas Kleininger pentru obser- vatiile si sugestiile oferite ; Vasile Dem. Zamfi- rescu, pentru verificarea rind eu rind a acestei traduceri si, in genere, pentru bratul intins, ined din anii studen{ie, in formarea mea ca tradu- cXtor. GEORGE PURDEA ORIGINILE FILOSOFIEI Istoria filosofiei, ca gindire metodicé, igi are inceputurile in urmA cu doua milenii gi juma- tate, ca gindire miticd ins’, ivirea ei a avut loc mult mai devreme. Inceputul nu este ins totuna cu originea. In- ceputul are un caracter istoric si pune la dispo- zijia_generajiilor ulterioare o cantitate cres~ cinda de premise, prin intermediul unui trava. liu de gindire deja efectuat. Originea este inst in orice moment sursa din care provine impul- sul citre filosofare. Abia intermediul el, orice filosofie contemporans igi dobindeste ca- racterul esential, iar filosofia trecutului este in- {eloasd intr-adevar, Acest caracter originar este multiplu : din wi- mire decurge intrebarea gi cunoasterea ; din in- dojata referitoare 1a cunostinjele dobindite de- curge examinarea critic’ si dobindirea unci cer- titudini clare; constiinia pierderii de sine si cutremurarea (dic Erschiitterung) il fac pe om 8& se interogheze asupra lui insusi. SA exami- im mai intii aceste trei motive 1. Platon spunea ci originea filosofiei ar fi uimirea. Privirea noastri ,.ne permite si parti- cipim la spectacolul stelelor, soarelui, bolfii ec- Karl Jaspers. EINFOHRUNG IN DIS PHILOSOPHTE, Zwole Radiovortriige, FUntie Auflage 1958, R. Piper & Co. Verlag, Miinchen, S. 19-27, 5resti", Acést spectaédl ,ne-a dat impulsul cer coliirii universului. De aici s-a nascut filosofia, cel mai pretios bun ce le-a fost dat muritorilor de cittre zei*. lar Aristotel spunea : ,,Cici oa menii cind au inceput si filosofeze au fost mi nafi de mirare mai intii faf& de problemele mai la Indemina, apoi, progresind incetul cu incetul, fafa de problemele mai mari, cum sint de pildd fazele lunii, cursul soarelui si al astrilor si nas- terea Universului*. Asadar, uimirea ne indeamni la cunoastere. In uimire devin constient de cea ce nu cunose. ‘Vreau sa cunose tocmai de dragul cunoasterii si nu _,,in vederea unui folos oarecare“ *, Filosofarea ! este ca o trezire din starea de de- pendenfa fata de nevoile vietii. Trezirea se rea- lizeazi in cercetarea, eliberata de cerinta utili- t8fii, a Iucrurilor, a cerului, a lumii, Ea survine atunci cind ne intrebim : ,,Ce sint toate acestea? De unde provin ?, fara sA asteptam ca raspun- surile la aceste intrebari si aiba o utilitate oare- care, ci doar pentru ci ele oferi o satisfactie in sine. 2. Deindata ce am dobindit satisfacerea uimi- rii_ prin cunoasterea a ceea ce fiinfeazi (das Seiende), intervine indoiala, Ce-i drept, cunos- tintele se acumuleaza, dar la 0 examinare cri- ticd nimic nu este cert: perceptiile senzoriale sint condifionate de organele mele de sim} si, ca atare, sint ingeltoare sau, in tot cazul, nu concordi cu cea ce este in afara mea gi inde- pendent de modul perceperii. Formele noastre de gindire sint proprit intelectului uman si se pierd in contradictii insolubile; pretutindeni apar afir- mafii care se ridici impotriva altor afirmati Filosofind, sesizez aceasta indoiali, pe care in- cere si o duc pind la capat, fie cu voluptatea ne- Garii generate de indoiala care invalideazs\ totul, dar care, Ja rindul el, face cu neputin{ orice pas inainte, fie punindu-mi intrebarea unde e de * Aristotel, Metofizica, Editura Academici RSR, Bucuresti, 1005, p. 59, traducere de St. Berdech gisit certitudinea care se sustrage oricirei in- Goieli si care rezista oricdrei critici leale. Celebra afirmatie : ,,Gindese, deci exist", era pentru Descartes neindoielnie cert in condifiile in care se indoia de orice aliceva. Caci chiar daca, far si-mi dau seama, mA ingel in lega- turd cu tot ceea ce cred ci cunosc, nu ma pot ingela si asupra faptului ca totugi exist atunei cind esuez in cunoasterea mea. Indoiala, ca indojali metodicd, este sursa examindrii critice a oricdvei cunoasteri. Ca atare, nu exist filosofare autenticd in absenja unei indoieli radicale. Hotavitor este insi de a sti cum si unde prin indoiala insdgi este dobindit temeiul certitudinii, 3. Antrenat in cunoasterea obiectelor din lume, in exercitiul indoielii ca mijloe pentru dobindirea certitudinii, ma aflu in preajma lu- crurilor, nu ma gindesc la mine insumi, la scopu- rile mele, Ja fericirea sau salvarea mea, Mai degrabi mA pierd in satisfactia realizérii unei atari cunoasteri, Atunci cind devin ins& constient de mine in- sumi in situajia in care ma’ aflu, lucrurile se schimbé. Stoicul Epictet spunea : ,,Originea filosofiei este perceperea propriilor sldbiciuni si nepu- tinfe*. Cum s& mi ajut in neputinja ? Raspunsul su era urmatorul: considerind tot ceea ce nu-mi st in putere si are necesitatea sa drept indiferent pentru mine, si, in schimb, facind ea tot ceea ce depinde de mine, si anume modul gi confinutul reprezentirilor mele, si dobindeascd prin gindire claritate si libertate. S& considerdim mai indeaproape care este con- difia noastré umand?. Noi ne gisim de fiecare data in situafii determinate. Situafiile se mo fica, astfel incit permanent ni se ivesc ocazii, Odata pierdute, ele nu mai revin. Eu insumi pot contribui la modificarea unei situafii, Dar exist anumite situafii care se menfin neschimbate in esenta lor chiar dacd pentru o durati scurta se 7manifest diferit, iar forfa lor irezistibild este disimulata : trebuie si mor, si sufar, si lupt, sint supus intimplirii, ma ineure inevitabil in hitigul vinei, Numim aceste situajli fundamen- tale ale fiinjirii noastre factice (Dasein), situa- fii-limita (Grenzsituationen). Cu alte cuvinte, este vorba de situatii pe care nu le putem depasi, nici transforma. Constientizarea acestor situatii- limita, reprezinta, dupa uimire si indoiala, 0 alta origine profunda’a filosofiei. In simpla noastra fiinfare factic& ne sustragem frecvent unor atari limit, inchizind ochii si traind ca si eum. nu ar exista, Uitim cl intr-o zi va tre- bui s& murim, uittim de vinovitia noastra si de faptul c& sintem livrafi intimplarii. Ca urmare, nu mai avem de-a face decit cu situatii concrete, pe care le dominam in avantajul nostru si fata de care reactionam schifind planuri si acfionind sub imboldul intereselor proprii fiinfarii noastre factice. Faji de situatiile-limita reactionim ins fie prin voalarea lor, fie atunei cind le se- sizim intr-adevar, prin desperare si re-crearea noastri : devenim noi insine printr-o transfor- mate a constiinfei noastre asupra fiinfei Un alt mod de a sesiza clar conditia noastré umand este constientizarea nesiguranfei pe care ne-o inspird tot ceea ce fiinfeazd in lume. Atunei cind nu ne interogtim in nici un fel, con- siderim lumea drept fiinta inssi. In stari de fericire, jubilim satisficufi de fora noastra, avem o iheredere oarbi gi nu stim de nimic alt= ceva decit de fiinjarea noastr’ prezenta. Tn stéi de durere, slibichine, neputin{a ne cuprinde de: perarea, Dac ins& depisim aceste stiiri si con- tinwim sA triim, alunecdim din now in witarea de sine si in savurarea placerilor viefii. Ins& prin toate aceste experiente omul a de- venit intelept. Amenintarea il sileste s& se asi gure. Dominarea naturli si comunitatea umani fi servese drept garantie fliinfarii sale factice. Omul se instipineste asupra naturii pentru a o pune in serviciul sau. Prin intermediul cunoas- 8 terii si_al tehnicti, el incearct sk,o transforme inte-un aliat de inevedere, Totusi, in dominarea naturii persist impre- vizibilul iar, fn felul acesta, ameninjarea con- siantd gi, fn cele din urma, esecul total: munca epuizanti, batrinetea, boala si moartea nu pot fi suprimate, Faptul cl natura dominata ne devine unvaliat de incredere, reprezinta doar un caz de exeepfie in cadrul nesigurantei generale, Oamenii se unese fntr-o comunitate pentru a limita nestirsita lupta a tuturor contra tuturor gi pentru ao curma in cele din urma ; ei igi cautd sifel siguranta in intrajutorare. Dar gi aici persist limita, Justitia si libertatea nu pot deveni absolut sigure decit intr-un stat in care fiecare cetijean s-ar comporta fafa de celilalt, conform exigentelor unei solidaritafi al solute, Doar intr-un’asemenea caz to\i ce s-ar opune, ca un singur om, injustifiel comise faj& de un semen al lor, Or, lucrul acesta nu s-a, intimplat niciodati pind acum. O astlel de sol daritate manifestaté fata de semen atunci cind acesta se afl la greu sau in neputin{a, mu s-a manifestat decit in comunitdi restrinse sau in- tre cifiva indivizi. Nici un tip de stat, de bise~ ried sau de societate nu ofera o protectie abso- Juté. Frumoasa iluzie a unei protectii absolute s-a ivit in epocile linistite ale istoriei, cind limita era voalat Impotriva nesigurantei pe care ne-o inspira lu- mea se ridic& insa realititile ce ne inspira cre- dinta i incredere, insusi temeiul nostru : patria si peisajul natal, p&vinfii si strabunii, tratii si surorile, prietenii, tovardgul de viafa. Exist apoi fundamentul istoric al tradifiei : in limba materna, fn credin{a, in operele ginditorilor, poe- ilor gi ale artistilor plastici. Dar nici aceasta tradific in totalitatea ei nu ne oferii un adipost sigur, nu ne inspird o si guvan{& absolut. Caci ceea ce ni se, adreseazti prin ea nu este divinatatea, ci_pretutindeni opera omului insusi. Traditia ramine in acelasi timp interogafie, Cu privirea indreptatA asupra 9ei, omul insusi trebuie s& deséopere — pornind de la propria sa origine — care ii este certitu- dinea, fiinta, temeiul sigurantei sale. Dar, nesi- guran|a pe care ne-o inspira tot ceea ce fiinjeaz in lume devine un semn ; el interzice si aflim muljumire in lume, indrumindu-ne cdtre altceva. Situafiile-limita — moartea, hazardul, culpa si nesiguranja pe care o inspiré lumea — imi dezviluie esecul. Ce pot face in fafa acestui esec absolut a cdrui evident, daca sint onest, nu o pot nega ? Sfatul stoicului — a te retrage in propria-ti libertate, in independenta gindirii — nu ne poate satisface. Caci, stoicul se ingela : el nu vedea neputinta omului in adevaratele ei dimensiuni, nu infelegea faptul ci, ta rindul ei, gindirea umané este funciar dependenta, in sine goalé si orientata spre cea ce i se oferd, dup’ cum nu intelegea posibilitatea nebuniei, Stoicul ne lasi neconsolafi in pura independenfa a unei gindiri golite de orice continut. El ne rapeste orice spe- ranlA, dat fiind ca orice incereare spontani de a realiza depasiri Iduntrice, orice implinire, prin faptul de a-ti-fi-daruit’ prin dragoste (das Sichgeschenktwerden), precum si asteptarea plin& de speranta in fata posibilului — sint ex- cluse. Ins& ceea ce urmareste stoicul este filosofia autenticd, Experienta originii traita in stituapii- limita d& nastere imboldului fundamental de a gasi in esec calea catre fiinta. Hotiritor pentru om este modul in care isi trdieste esecul : fie cd acesta fi ramine ascuns, pentru a se face simtit doar faptic, cind il r= pune, in cele din urmd; fie ci omul este in stare si il’ priveascd in fata’ si sd-i accepte prezenta ca limita constant a fiintirii sale factice ; fie c& recurge la solutii imaginare si la autolinistiri; fie, in sfirsit, cf i accept loial, adineindu-se in ticere in fata incomprehensibilului 5. Modul in care omul igi tréieste esecul intemeiazi ceea ce el insusi va deveni. 0 In situafiile-limita, individului i se dezviluie fie neantul (das Nichts), fie ii devine perceptibil ceea ce fiinfeaza cu adevairat, in ciuda si deasu- pra fiinfei evanescente a lumii. Insisi despera~ rea devine, prin chiar faptul de a fi posibilé in lume, un indiciu care trimite dincolo de lume. Altfel spus, omul isi cauté mintuirea, Aceasta fi este oferitd de citre marile religii universale ale mintuirii. Caracteristica lor consta in aceea c& ele oferd o garantie obiectiva pentru adevarul si realitatea mintuirii, Calea lor conduce la ac- tul convertirii individului. Filosofia nu poate oferi aga ceva, Cu toate acestea, orice filosofare este o depagire a lumii, un analogon al min- tuirii, S& rezumim: originea filosofarii se afl in ui- mire, in indoiala gi in constiinta pierderii de sine. In fiecare caz, actul filosofarii incepe cu cu- tremurarea care-1 cuprinde pe om si care face ca filosofarea sé-si propuna un scop. Uimirea a fost cea care i-a impins pe Platon si Aristotel s& caute esen{a fiintei, Descartes a céutat, strabiitind infinitul drum al incertitudinii, certitudinea indubitabila. Stoicli au cdutat in suferintele viefii linistea sufletului Fiecare din aceste cauti in vesmintul istoric, de fieeare data difer anumitor reprezentari ri isi are adevarul ei, ) al al unui anume limbaj Prin aproprierea lor istorica, noi accedem la ori- ginile inca prezente in noi. Acest imbold vizeaz’ temeiul ce ne inspi gurant, strafundul fiinfei, eternizarea, Dar poate nici una din aceste origini nu este pentru noi in eel mai inalt grad originard, ne- condifionata. Revelarea fiintei prin uimire ne red suflul, insi ne ademeneste si ne sustra- gem din mijlocul oamenilor si si ne abandonim unei metafizici pure, magice. Certitudinea rigu- roas& nu o dobindim decit in actul ovientirii in lume °, prin cunoasterea de tip stiintific, Atitu- dinea neclintita a sufletului, propusa de stoici, an si- ”nu ate decit o valoare pasagerd, pehira depasi- rea unei suferinte, pentru a evita prabusirea to- tal ; in sine insd, ea este lipsitA de confinut gi de viata. Cele trei motive — uimirea gi cunoasterea, in- doiala gi certitudinea, pierderea si regasirea de sine a omului — nu epuizeazii resorturile care ne indeamné in zilele noastre spre filosofare. In epoca noastra, care a deschis cea mai adine& pripastie in istorie — epoci a unei dis- trugeri fara precedent si a unor sanse deocam- data abia perceptibile — cele trei motive amin- tite rémin in continuare valabile, nu ins& si su- ficiente. Valabilitatea lor se pistreaz’ numai cu © condifie: aceea a realizirii unei comunicdri intre oameni. In istoria de pind acum leg&itura dintre om si semenul sau avea ceva de la sine infeles gi se realiza in cadrul unor comunitiifi ce inspirau si guranja individului, fnduntrul unor institutil co- mune sia unui spirit comun, Chiar gi solitarul se sim{ea oarecum ocrotit in izolarea sa, Prabu- sirea pe care o traim azi se manifest in primal Find in aceea cA oamenii se intcleg tot mai pu tin, cf se intilnese si se despart cu indiferenta, ci nici un fel de fidelitate si comunitate nu mai este neindoiclnicé, nu inspira o siguranté ab- soluta, Pentru noi, dobindeste acum o important hotaritoare situatia general care, in realitate, a existat dintotdeauna : faptul ei ma pot contopi cu celilalt in spafiul adevarului gi c& in acelasi timp nu pot ; faptul ci credinfa mea, tocmai atunei cind sint sigur de adevirul ei, se loveste de o alta ; ci undeva, Ja limit, sintem sorliti doar luptei (féird speranta de a ne putea vreodalit uni) al cirei rezultat este fie subordonarea, fie distrugerea ; ei moliciunea gi lipsa de impotri- vire a celor lipsiti de orice crez fi fac si adere orbeste sau si se impotriveascl cu inclipatinare — toate acestea nu mai sint aspecte secundare, neesentiale, Desigur, ele mi-ar putea apare astfel dacd in R solitudinea mea ag define un adevitr. care minar fi suficient, Suferinfa pe care o ineeré atunel cind comunicarea lipseste, satisfactia unied pe care mi-o di comunicarea atitenticd, nu ne-ar afecta atit in plan filosofie, daca ag fi sigur de adevarul pe care fl defin in solitudinea mea, Dar eu nu fiin{ez dectt impreund cu celilalt ; singur, nu sint nimie, Comunicarea care se slabileste nu de la in telect Ja intelect, de la spirit Je spirit, ci de la evisienja? la existenjd (die Bxistenz) nu utili. zeari semnificaliile si valorile impersonale. de-~ cit ca punji de legitur’, Justifictrile si atacurile nu sint fntr-o alare comunicare mijloace pentru dobindirea unui ascendent, ci pentru a realiza apropierea dintre oameni. Lupta,este;o, infrun- tare animati de iubire, flecare punindu-i la dis- pozifie celuilalt toate armele sale. Certitudinea fiinfei autentice se dobindeste doar in acea co- municare fn care se infrunt& fara rezetve, intru comuniune, libertatea cu libertatea. fn’ felul acesta, toaie raporturile cu celalalt nu sint de- cit pregititoare, pentru ca in momentele hotirt- toare, gratie unei exigente reciproce, fiecare interlocutor si-i pund celuilalt intrebiiri ce merg pind la radicina Iucrurilor. Abia in cadrul co- municarii se realizeazi pe deplin orice adevar ; doar aici mA simt eu insumi, nu trdiesc factic, ci in mod plenar. Dumnezeu se dezvaluie doar indirect $i nu fn afara iubirii de la om la om; certitudinea ineontestabila este doar particulard si relativa, subordonata Intregului ; _atitudinea stoicilor devine in acest context rigid si lipsita de confinut. Atitudinea filosofic fundamentala a efirei ex- presie conceptual o expun aici, tsi are r&décina in nemulfumirea cauzati de lipsa de comuni- care, in nevoia nei comuniciiri autentice si in posibilitatea unei infruntiri intemeiate pe iu- bire, care lagi in adine pe cei ce fiinteaz au- tentic (das Selbstsein), 13In acelasi timp, aceasta filosofare isi are ra- dicina in cele trei_ moduri de a trai filosofia, examinate din punctul de vedere al semnifica~ fiei lor, promotoare sau inhibatoare, pentru co- municarea dintre om si semenul stu. Astfel, originea filosofiei rezida in facultatea omului de a se mira, de a se indoi, de a trai ex- perienfa unor situa(ii-limitd. dar in ultima in- stanja in vointa de comunicare autenticd ce le include pe celelalte trei. Lucrul acesta se dezvai- Juie ined de la bun inceput fn faptul c& orice filosofie tinde spre comunicare, cauté si se ex- prime, s& se faci infeleasi, ci esen{a ei consta in comunicabilitate, indisociabil legat& de ade- varul ei, Abia prin comunicare este atins scopul filoso- fiei, scop ce d sens tuturor celorlalte scopuri perceperea fiinfei, iluminarea din iubire, dobin- direa seninataii. CUPRINZATORUL ‘Voi incerea si va prezint astizi un gind filo- sofic extrem de important dar foarte dificil. El nu poate fi lésat deoparte, cdci este cel care da sens gindirii filosofice. Voi incerca si-] fac com- prehensibil intr-o formécit mai simpli, cu toate ca elaborarea lui proprit-zisi este un travaliu dificil. Asadar, aici ne vom rezuma la a-l schita. Filosofia incepe cu intrebarea: ,,Ce este ?*. La o prima vedere exist 0 multime de fiinfari, lucrurile aflatoare in lume, configurafiile limi vii si ale celei lipsite de viafa, nesfirsita multime a tuturor celor care apar si dispar. Dar ce este fiinfa in sens propriu, adicd fiinja care fine totul laolaltd, pe care se intemeiazA totul si din care provin toate cite sint ? Raspunsurile date la aceasta intrebare sint ex- trem de diverse. Cel mai vechi dintre ele este cel apartinind primului filosof remarcabil, Ta- Jes : totul este apa, totul provine din apa. Filo- sofii ce i-au urmat au considerat ci, in fond, totul nu ar fi decit fie foc, fie aer, fie nedeter- minatul insusi, tie materia, fie atomul. Au exis- tat si filosofi care au sustinut ci fiinja prima este viala, tot ce este lipsit de viaja nefiind de- cit fiinfare degradata ; sau ca fiinta prima este spiritul, fafa de care lucrurile sint doar forme de Karl Jaspers. EINFUHRUNG IN DIE PHILOSOPHIE. Zw0lt Radiovortrage, Funfie Auflage 1958, R. Piper & Co, Verlag, Miinchen, 8, 28—37. 18