DESCHIDERI EPISTEMOLOGICE OFERITE DE IPOTEZA CARACTERULUI

PROCESUAL AL EXISTENTEI SOCIALE

1. O explicatie ontologica ce sustine ca existenta sociala este procesualitate
2. Indicii ca existenta sociala a oamenilor este procesualitate
2.1. Este modelul ontologic expus testabil (falsificabil)?
2.2. Existenta sociala a oamenilor are manifestari care infirma
premisele epistemologiilor care nu interpreteaza existenta sociala ca
procesualitate?
3. Semnificatia epistemologica a posibilitatii de a diferentia ntre complexitati
si procesualitati
4. Consecinte epistemologice ale premiselor ontologice procesual -organice
Premisa 1
Premisa 2
Premisa 3
Premisa 4
Premisa 5
5. Caracteristici ale epistemologiei procesual-organice
REFERINTE
Sunt numeroase studiile n care se argumenteaza ca aborarile
reductioniste nu pot sa produca interpretari corecte. Chiar consacrarea expresiei
metode reductioniste este relevanta. Dar epistemologii nu au analizat suficient de
atent aspectele care fac posibila identificarea metodelor de cunoastere realmente
adecvate obiectelor n sine ce sunt interogate.
1. O explicatie ontologica ce sustine ca existenta sociala este
procesualitate
In ultimii ani, ca urmare a constientizarii dificultatilor de cercetare
mentionate [1], am conturat o schita ontologica cu scopul explicit de a servi ca
interpretare-cadru pentru analiza unitara a existentei sociale. [2]
Consecinta unor studii ale caror rezultate au fost publicate succesiv,
ncepnd din anul 1982 (Procesualitatea sociala), conceptia se concretizeaza n
ipoteze corelate de natura ontologica referitoare la conexiunile dintre existenta
fizica, existenta biotica si existenta sociala.
Investigatiile concepute si desfasurate pe aceasta baza au confirmat
posibilitatea interogarii transdisciplinare a existentei sociale, au produs o schita
explicativa a existentei sociale si nuantari suscesive ale acestei schite care nu o
infirma. Ipoteza de baza, cea care a facut posibila interogarea unitara a existentei
sociale este: existenta sociala este o procesualitate produsa si ntretinuta de
procese informational-energetice specifice, procese pe care omul le face posibile
ca urmare a modalitatii n care el proceseaza informatiile. Ontologia obtinuta este
consecinta unor analize de natura epistemologica [3] si, la rndul ei, face posibila o
paradigma epistemologica distincta, cea conturata succesiv n lucrarile publicate
ncepnd din 1994.

Pentru a fi posibila analiza detaliata a problematicii epistemologice

derivata din aceasta optiune, expunem succint conceptia procesual-organica
despre existenta. Autorul considera plauzibile afirmatiile expuse n continuare ca
ipoteze de lucru.
1.1. Existenta este produsul unor retele de procese informationalenergetice; secventele ei sunt expresia acestor procese, a formelor particulare pe
care le realizeaza, precum si a conexiunilor posibile ntre anumite procese
informational-energetice. Nu este posibila detasarea proceselor energetice de
procesarile informationale; ele se produc si se sustin reciproc, n modalitati
dependente de proprie-tatile lor, prin procese organizante si dezorganizante, ca si
prin procese ce dezvolta consecinte functionale sau disfunctionale n organizari.
1.2. Fiind ntretinuta de procese organizante si dezorganizante,
Existenta este procesualitate, se afla n stari departe de echilibru.
1.3. Conexiunile dintre procesarile informationale si procesele energetice fac imposibile situatiile limita: starea de organizare genera-lizata stabilizata,
lipsita de procesualitate, si starea de dezordine generalizata, deci de entropie
maxima, care, de asemenea, exclude procesualitatea. Orice procesare si
genereaza, prin propriile conse-cinte, conditiile dezorganizarii ei, iar procesele
dezorga-nizante sunt generatoare de conditii favorabile emergentei altor procese
organi-zante.
1.4. In anumite conditii, unele dintre procesele informationalenergetice pot tinde spre stari de relativa stabilitate. Numesc complexitati
organizarile ce tind spre stari aproape de echilibru.
Tinznd spre stari aproape de echilibru, complexitatile nu numai ca au
o relativa stabilitate interna, dar au grade mai mari de autonomie n raport cu
procesualitati ce le sunt exterioare, inclusiv cu cele care le nglobeaza functional.
1.5. Complexitatile, oricare ar fi natura lor, dezvolta nsa consecinte
derivate dezorganizante; ele tind sa se dezorganizeze pe masura ce conexiunile
realizate de procesarile informationale se desfac. Dezorganizarea se produce n
succesiuni ce decurg din proprietatile informationale ale complexitatilor.
1.6. Existenta, fiind procesualitate, este o succesiune de reali
distribuiti spatio-temporal, reali care ntretin aceasta spatio-tempo-ralitate si o
particularizeaza prin proprietatile lor. Existenta nu este reductibila la realii ei, reali
localizati spatio-temporal, care sunt doar posibili actualizati n contexte particulare
si, ca urmare, particularizante.
1.7. Procesele informational-energetice care ntretin Existenta genereaza complexitati cu autonomie redusa, care nu au capacitatea de a se reproduce
prin propriile procese informational-energetice. Le numesc complexitati abiotice. n
spatio-temporalitatea ntre-tinuta de Existenta, ntre complexitatile abiotice se pot
realiza retele de conexiuni selective, n raport cu proprietatile si pozitia lor.
Procesele informational-energetice ce includ si ntretin comple-xitatile abiotice si
retelele de conexiuni dintre ele le numesc megaexistenta abiotica (fizica).
In ansamblul ei, megaexistenta abiotica se afla, se poate afla numai
n stari departe de echilibru dar, ntruct contine complexitati ce pot realiza retele
de conexiuni selective, ea poate sa cuprinda complexitati integratoare; si ele tind
spre stari aproape de echilibru deoarece sunt ntretinute de procese informational-

energetice lente, cu conexiuni ce au grade mari de stabilitate, specifice

complexitatilor ce le ntretin. Astfel de complexitati integratoare sunt, de pilda,
sistemele solare.
Instabilitatea complexitatilor integratoare poate fi produsa de
deteriorari ale proceselor informational-energetice din complexi-tatile nglobate,
daca ele pot afecta retelele de conexiuni dintre ele, sau de procesele organizante
si dezorganizante din spatio-temporalitatea ce le nglobeaza.
1.8. n megaexistenta abiotica, n anumite conditii, n unele dintre
complexi-tatile integratoare, sunt posibile procese organizante ce produc
complexitati capabile sa se reproduca cu contributia propriilor procese
informational-energetice. Astfel de complexitati, pe care le numesc biotice, poseda
procesori de informatii specializati pentru a controla reproducerea lor. n masura n
care procesorii complexitatilor biotice fac posibile si necesare functional conexiuni
ntre ele, astfel de conexiuni produc si ntretin ceea ce numesc megaexistente
biotice.Emergenta megaexistentelor biotice, sub forma unor comple-xitati
integratoare localizate spatio-temporal n complexitati integratoare abiotice, devine
posibila cnd procesarea abiotica face posibile:
complexitati biotice;
interfete informational-energetice ntre complexitatilor biotice
si ntre ele si mediul ambiant abiotic.
Complexitatile biotice se mentin daca proprietatile conjugate ale
procesorilor lor - pe care i numesc bio-procesori - si relatiile informationalenergetice cu complexitati din mediu fac posibila nu numai functionarea lor ntru
reproducere, ci si mentinerea ntre anumite limite a proprietatilor acelor zone din
mediul exterior lor care le conditioneaza functionarea zone pe care le numesc
ambianta informational-energetica. Complexitatile biotice nu pot fi inactive
informational deoarece reproducerea lor presupune schim-buri informationalenergetice cu ambianta lor; starile de relativa stabilitate ale biocomplexitatilor nu
decurg din reducerea procesarii informationale, ca n cazul complexitatilor abiotice,
ci din proprietatile acesteia. O complexitate biotica se mentine numai ct timp se
ntrunesc acele conditii informational-energetice care ntretin functionarea bioprocesorilor ei.
Fiind posibile numai cu conditia continuei functionari, complexitatile
biotice pot fi considerate bio-harduri cu bio-softuri capabile sa le ntretina. Suportul
energetic al procesarii bio-informationale consta n bio-cmpuri, n procese biochimice si n procese bio-electrice.
Depinznd de astfel de procese, complexitatile biotice pot sa-si
modifice anumiti parametri functionali, dar nu se pot reconstrui pe alte baze
functionale; ele pot doar sa se reproduca si sa se acomodeze n limitele ce decurg
din proprietatile bio-procesorilor. Daca ipotezele enuntate sunt corecte,
complexitatile biotice si mega-organizarea biotica pe care o ntretin nu se pot
reorganiza pe alte baze, nu sunt capabile sa-si programeze procesorii de informatii.
1.9. n megaorganizarea biotica, n anumite conditii, n unele din biocomplexitati, sunt posibile procese organizante ce produc procesori de informatii

cu proprietati diferite de cele ale bio-procesorilor, care modifica posibilitatile de

manifestare ale bio-complexitatilor n modalitati care fac posibile noi genuri de
conexiuni ntre ele, conexiuni ce pot produce organizari integratoare diferite de
megaorganizarea biotica. Numesc noii procesori de informatii interpretori,
organizarile pe care le produc oameni, organizarile rezultate din conexiunile dintre
oameni socio-organizari, iar conse-cintele organizante ale conexiunilor posibile
ntre socio-organizari existenta sociala a oamenilor. ntruct interpretorii si, ca
urmare, toate organizarile pe care le genereaza si ntretin se pot reconstrui n
modalitati diferite de cele anterioare, sub presiuni mereu noi care decurg din noile
contexte pe care interpretorii le fac posibile, existenta sociala a oamenilor are
caracteristicile unei procesualitati, este o procesualitate.
Asadar, procesarea sociala devine posibila cnd procesarea biotica
face posibili procesori cu proprietati diferite de cele ale complexitatilor biotice. Noii
procesori - interpretorii - introduc discontinuitati n functionarea complexitatilor
biotice n care se produc. Noile modalitati de procesare a informatiilor rezultate din
conexiunile dintre bio-procesorii si interpretorii oamenilor produc si ntretin
procesualitati. Continnd si interpretori, oamenii nu tind spre stari aproape de
echilibru, ei realizeaza activitati creatoare de informatie si de procese
informational-energetice si, prin consecin-tele lor, genereaza organizari sociale. Si
organizarile sociale sunt procesualitati deoarece poseda interpretori proprii,
capabili sa produca presiuni organizante si dezorganizante asupra interpreto-rilor
oamenilor si, prin intermediul lor, asupra organizarilor sociale. Interpretez existenta
sociala ca procesualitate deoarece, fiind produsa de ansamblul proceselor posibile
prin coexistenta oamenilor, organizarea sociala nu poate sa tinda spre stari
aproape de echilibru; n interiorul ei se dezvolta presiuni pentru a emerge
interpretori tot mai performanti, care produc noi procese organi-zante si
dezorganizante, diferite de cele posibile anterior.
Interpretorii se constituie initial n functie de presiuni informationale si
energetice locale, particulare si particularizante, dar ei tind inevitabil spre
interpretari mai performante deoarece se pot reconstrui sub presiunile propriilor
produse si ale consecintelor lor. Aceste proprietati ale interpretorilor fac ca
procesualitatea sociala pe care o ntretin sa se reorganizeze succesiv iar
reconstructiile interne sa nu fie aleatoare, sa decurga din sporirea posibilitatilor
interpretative ale noilor procesori, sa ia forme dependente de tensiunile ce se
dezvolta ntre bio-procesori si interpretori.
Dependenta interpretorilor de criterii si reguli ce se constituie n
procesarea interpretativa concreta, inevitabil localizata, particu-larizanta face nu
numai ca interpretarile sa nu poata fi satisfacatoare de la nceput: constituirea
interpretorilor n functie de anumite situatii receptate ca problematice face posibili
si interpretori specializati pentru a investiga initial interpretari, constructii si
procesari interpretative disparate, apoi procesualitatea interpretativa n ansamblul
ei. Ii numesc procesori interogativi. Asadar, n interiorul procesarii interpretative, n
anumite conditii, emerge procesarea de tip interogativ; ea interogheaza
interpretari, domeniile lor de referinta, dar si posibilitatea interpretarilor, functiile si
proprietatile lor. Finalitatea procesarii interogative, initial necon-stientizata, apoi

constientizata partial si eronat, este ntelegerea Existentei, modelarea proprietatilor

si a starilor ei, a posibilitatilor ei de manifestare.
Procesarea interpretativa face ca procesualitatea sociala sa fie o zona
informational-energetica instabila n interiorul unei proce-sualitati biotice, careia i
este proprie o stare de stabilitate, de relativa stabilitate. Constituindu-se,
functionnd si reproducndu-se n interiorul unei megaexistente biotice, orice
procesualitate sociala, sub constrngerile produse de bioprocesori, tinde sa-si
optimizeze organizarea si functionarea nct sa nu-si destabilizeze mediul biotic;
daca nu reuseste, consecintele dezorganizante pericliteaza existenta omului, ca
specie.
Este plauzibila si ipoteza: interpretorii mentin procesualitatea sociala
n stari departe de echilibru pna cnd interpretarile devin satisfacatoare, pna
cnd oamenii, dispunnd de interpretarea satisfacatoare a situatiei lor n Existenta,
si pot maximiza posibi-litatile n megaexistenta biotica ce-i nglobeaza functional.
Daca, ntre timp, erorile oamenilor, prin consecintele lor perverse, nu
dezorganizeaza procesualitatea sociala sau megaexistenta biotica gazda.
1.10. Afirmatiile anterioare fac plauzibila concluzia: n fiecare din cele
trei tipuri de megaexistente se produc procese informational-energetice cu
proprietati specifice. Autonomia functionala a existentei abiotice, megaorganizarilor biotice si procesualitatilor sociale decurge din capacitatea lor de a se
autogenera si din specificitatea proceselor; relativitatea autonomiei lor decurge din
raporturile de nglobare. Megaorganizarea biotica depinde de mentinerea
existentei abiotice ntre anumite stari functionale iar procesualitatea sociala
depinde de mentinerea megaorganizarii biotice ntre anumite stari functionale.
Astfel de situatii ontice sunt posibile deoarece att mega-organizarea abiotica, ct
si mega-organizarea biotica pot sa contina complexitati si complexitati
integratoare. Megaorganizarile biotice sunt posibile n zone ale existentei abiotice
care mentin stari aproape de echilibru cu anumite proprietati. Si socio-organizarile
evolueaza n zone ale mega-organizarii biotice care mentin stari aproape de
echilibru cu anumite proprietati.
1.11. Existenta sociala a oamenilor, ca procesualitate, presupune cu
prioritate procese informational-energetice organizante si dezorga-nizante (care,
de regula, se conexeaza) si, ca un corolar, procese reorganizante. Ultimele sunt
consecinte posibile ale proceselor organizante, ale raporturilor ce se dezvolta ntre
ele si procesele pe care tind sa le nlocuiasca functional.
Procesele organizante sunt acele procese informational-energetice
prin care emerg noi organizari sociale. Emergenta unor noi procesualitati sociale
poate sa decurga din situatii n care anumite necesitati functionale ale unor
procesualitati pot fi satis-facute prin articularea unor raporturi noi fie n interiorul lor,
fie cu alte procesualitati; altfel spus, din conexiuni care, realizate, se dovedesc a fi
apte sa satisfaca cerinte functionale ale unora dintre procesorii participanti. Astfel
de conexiuni se mentin si ntretin procese organizante n masura n care
genereaza anumite finalitati si, n functie de aceste finalitati, procesori prin
intermediul carora procesualitatile conexate se specializeaza n modalitati care le
fac apte sa participe la satisfacerea finalitatilor, a necesitatilor pe care le servesc.
Dar noile procesualitati pot sa fie si produsul unor noi necesitati informational-

energetice, care decurg inerent din conse-cinte ale proceselor n desfasurare, din
modificari ale posibilitatilor procesualitatilor, din eventuale dezechilibre, din
proprietati pe care procesele le induc n procesualitati.
Finalitatile procesualitatilor n curs de constituire emerg din proprietati
ale procesualitatilor implicate, ale starii lor, dar si ale ambiantei informationalenergetice, ale procesualitatilor nglobante. Finalitatile tind sa satisfaca necesitatile
informational-energetice ce le-au generat n modalitati particularizate de proprietati
ale procesorilor implicati.
Necesitatile functionale ce ntretin procesele organizante sunt cele
care conditioneaza si raporturile noilor procesualitati cu cele n functiune. Orice
proces organizant daca nu reuseste sa satisfaca necesitatile informationalenergetice ce l-au generat, nu se finali-zeaza, esueaza. Procesele organizante si
procesualitatile nu se mentin daca evolutiile anuleaza necesitatile informationalenerge-tice ce le-au generat sau daca genereaza alte necesitati functionale, ce
asimileaza sau marginalizeaza necesitatile anterioare, care le sustineau
functionarea.
Emergenta unei noi procesualitati poate sa dezorganizeze alte
procesualitati sau sa induca n ele procese reorganizante.
Procesele organizante contin mai multe etape (secvente); fiecare
etapa face posibila etapa urmatoare. Procesualitatea rezultanta capata astfel
treptat coerenta, articulare functionala, capacitatea de a conditiona proprietatile si
starea procesualitatilor nglobate, de a intra n relatii diverse cu alte procesualitati;
astfel devine apta sa participe la emergenta altor procesualitati, dintre care unele o
nglobeaza functional.
Posibilitatea specializarii procesualitatilor nglobate n functie de
finalitati ale noii procesualitati, implicarea proceselor de tip informational n
procesele organizante justifica afirmatia: proce-sualitatile nglobate se integreaza
n procesualitatea nglobanta n modalitati care decurg din interactiunile ce le
realizeaza si contri-buie la ntretinerea ei, daca se ntrunesc anumite conditii.
Caracterul etapizat al organizarii unei procesualitati si depen-denta ei
de proprietati ale procesualitatilor constituente justifica distinctia ntre mai multe
tipuri de procese organizante, fiecarui tip fiindu-i proprii anumite stadii ale
organizarii.
1.12. In fiecare din cele trei tipuri de megaorganizari sunt posibile
organizari cu grade de organizare interna diferite, cu unul sau mai multe niveluri de
organizare.
Organizarile ce au acelasi numar de niveluri de organizare au
proprietati care le fac sa posede grade de libertate similare n raport cu mediul
ambiant. Cu ct poseda mai multe niveluri de organizare, cu att organizarile, fie
ele abiotice, biotice sau sociale, au mai multe grade de libertate (de autonomie
functionala). Unele dintre organizari se pot conexa n modalitati relativ stabile si
genereaza ceea ce am numit organizari integratoare; megaorganizarile fiind
produsul conexiunilor posibile ntre organizari integratoare, conexiuni care
genereaza o spatio-temporalitate specifica, au proprietati integratoare.
Oamenii sunt componentele active ale socio-organizarilor. Procesarile
din socioorganizari nu se pot afla n relatie dect prin intermediul oamenilor si sunt

particularizate de capacitatile lor informational-energetice. Proprietatile oamenilor

diferentiindu-se prin anumite posibilitati functionale, si organizarile integratoare se
diferentiaza, se particularizeaza.
1.13. Daca organizarile integratoare pot, la rndul lor, genera conditii
pentru emergenta altor organizarile integratoare, megaorganizarile sunt organizari
cu mai multe niveluri. Organizarile derivate situate la un anumit nivel de organizare
poseda proprietati similare; ele se construiesc n functie de proprietati ale
nivelurilor ce le-au facut posibile si, la rndul lor, fac posibile relatii functionale cu
organizarile nglobante si nglobate.
Raporturile dintre organizarile integratoare situate la niveluri diferite
decurg din proprietatile si starea lor; ca urmare, sunt asimetrice si se diferentiaza
n raport cu acele proprietati ale organizarilor derivate ce sunt active n anumite
conditii spatio-temporale.
Modelul ontologic expus contine cteva supozitii care l definesc:
se afirma caracterul informational-energetic al existentilor;
se introduce distinctia ntre complexitati si procesualitati;
se sustine prioritatea proceselor organizante n raport cu alte
genuri de procese;
se argumenteaza posibilitatea ca oamenii sa fie sursele
proceselor organizante care genereaza si ntretin existenta lor sociala ca
procesualitate dar si faptul ca oamenii, n fiecare secventa a procesualitatii
sociale, sunt capacitati informational-energetice produse de organizarile n
care se formeaza si expresii ale acelor organizari, inclusiv ale modalitatilor
de procesare a informatiilor posibile, cu grade de autonomie mari,
diferentiate de capacitatea de a crea, asimila si folosi informatie.

2. Indicii ca existenta sociala a oamenilor este procesualitate

Putem sa evaluam ipoteza referitoare la natura procesuala a
existentei sociale n mai multe modalitati. In varianta empirista, care este si
verificationista, ar trebui sa identificam situatii care confirma ipotezele. Consideram
nsa corecta argumentarea realizata de K.R. Popper () privind caracterul
nesatisfacator al pozitiilor verificationiste. n acest caz, sunt preferabile doua
evaluari, pe care le semnalam prin ntrebarile:
este modelul ontologic expus testabil (falsificabil)?
existenta sociala are manifestari care infirma premisele
epistemologiilor care nu interpreteaza existenta sociala ca procesualitate?
In continuare analizam cele doua problematici.
2.1. Este modelul ontologic expus testabil (falsificabil)?

Modelul ontologic expus este testabil (falsificabil) daca se pot formula

aspecte care sa testeze afirmatiile care l sustin. Pentru a le identifica, revin asupra
modelului pentru a-l analiza.
n model se afirma ca organizarile sociale sunt consecinte sinergice
ale cofiintarii altor organizari; se considera ca ele sunt produse si expresii ale
posibilitatilor generate de anumite coexistente pentru satisfacerea anumitor
necesitati. Anumite posibilitati, daca se ntrunesc anumite conditii, se
concretizeaza n procese prin care se satisfac anumite necesitati. Procesele
decurg din modalitatile n care se construieste conlucrarea dintre organi-zarile ce
concura la producerea a ceea ce am numit consecinte sinergice. Procesele
generate de necesitatile activate de coexistentele mentionate pot sa le satisfaca
ntr-un anumit grad dar, prin fiintarea lor, prin produsele obiectivate si prin
consecintele lor, ele genereaza noi necesitati si noi posibilitati de satisfacere, deci
fac posibil un nou ciclu functional, la capatul caruia se pot ntruni conditiile pentru
un alt ciclu. Am numit reproducere procesualitatea ce ntretine un astfel de ciclu
ntr-o organizare.
Re-producerile sunt posibile ca urmare a posibilitatii ca orice
conexiune (interactiune) sa aiba concomitent finalitati de tip functional si de tip
organizant. Aceleasi procese ntr-un anumit context sunt de tip functional si n alt
context sunt de tip organizant. Ceea ce este functional ntr-un anumit context poate
fi organizant sau dezorganizant n alt context; de asemenea, ceea ce este
disfunctional ntr-un anumit context poate fi organizant sau dezorganizant n alt
context.
Modelul procesualitatii sociale ofera repere referitoare la emergenta si
reproducere fiecarui gen de organizare sociala, se argumenteaza posibilitatea
constituirii socio-organizarilor n anu-mite succesiuni, conexiunile ce ntretin fiecare
socio-organizare. In modelarea expusa n volumul Procesualitatea Sociala (1994)
se atribuie procesorilor de informatii pozitia cheie n procesele reproductive.
Studiile ulterioare (Organizatiile, 2000) au nuantat modelul anterior, pronuntnduse asupra modalitatii n care se realizeaza reproducerea organizarilor sociale.
Pentru a nlesni receptarea ipotezelor referitoare la posibilitatea
reproducerii socio-organizarilor si la locul central al procesorilor de informatii n
reproducerea organizarilor sociale, expun o schita de principiu care poate fi folosita
ca schita-cadru de fiecare data cnd ne referim la modalitatea n care un anume
gen de socio-organizare se reproduce.
Reproducerea socio-organizarilor este un caz particular al
reproducerii organizarilor; particularitatile decurg din natura consecintelor sinergice
pe care oamenii le pot genera prin convietuirea lor ntr-o anume spatiotemporalitate. Daca particularitatile oamenilor decurg din modalitatile n care ei pot
procesa informatii, reproducerea socio-organizarilor poate fi modelata referindu-ne
la implicarea lor n actiunile sociale si, astfel, n procesele ce fac posibila
emergenta si reproducerea socio-organizarilor.
Pentru schita-cadru sunt suficiente urmatoarele precizari:
- primele socio-organizari sunt produse de consecintele
derivate ale primelor interactiuni pe care oamenii le pot realiza ntru
satisfacerea unor necesitati;

- n orice socio-organizare, din existenta ei, deci si din coexistenta componentelor ce o ntretin, inclusiv din coexistenta oamenilor
nglobati functional n socio-organizare, decurg anumite necesitati;
- n masura n care procesorii de informatii pot sa recepteze
necesitatile, ei exercita presiuni pentru orientarea interactiunilor astfel nct
ele sa poata fi satisfacute;
- caracteristicile procesorilor fac ca oamenii sa constientizeze
necesitatile proprii si ale socio-organizarilor nglobante sub forma
constientizarilor-nevoi, a intereselor, aspiratiilor, atitudi-nilor si sa le
plaseze n constientizari-situatii;
- posibilitatile de constientizare a necesitatilor se diferentiaza
n functie cel putin de starea bio-procesorilor, de tipul interpretorilor
implicati (figurativi, verbali), de modalitatile n care se efectueaza
procesarea (simbolica, analitica), de caracteristicile si starea sociointerpretorilor nglobanti, de pozitia oamenilor n socio-organizari;
- limitele procesorilor fac ca necesitatile sa fie constientizate
numai partial si n modalitati afectate inerent de particularitatile si limitele
procesorilor;
- limite de aceeasi natura influenteaza si posibilitatile de
actiune, afecteaza capacitatea oamenilor de a se organiza si conlucra
pentru a satisface nevoile, interesele sau aspiratiile;
- n conditiile mentionate, produsele actiunilor este plauzibil sa
satisfaca numai partial si n modalitati care pot fi nesatis-facatoare
necesitatile care au activat si directionat procesorii oamenilor si, prin
intermediul lor, socio-procesorii;
- consecintele interactiunilor nu se reduc nsa la produsele
obtinute deliberat; actiunile si produselor pot sa declanseze consecinte
derivate, ramificatii de consecinte cu mai multe sau mai putine secvente,
care se pot concretiza, pe de o parte, n retele de statusuri sociale iar, pe
de alta parte, n interpretori prin care oamenii atribuie si asuma roluri, deci
produc specializari, acceptarea si recunoasterea lor si genuri de relatii ce
decurg din ele;
- daca acceptam caracterul nesatisfacator al procesarii
informa-tiilor, astfel de consecinte nu pot sa acopere necesitatile, ele pot
doar sa fie compatibile cu necesitatile si sa dezvolte presiuni contradictorii
n oameni si n organizarile sociale iar prin intermediul lor n bioorganizare;
- astfel de procese care transcend motivarea actiunilor sunt la
originea unor modificari n organizarile-oameni si n organizarile sociale; se

produc procese organizante si dezorganizante care devin surse ale unor

noi necesitati, deci ale unor noi presiuni asupra procesorilor;
- daca acceptam ca interpretorii si pot modifica posibilitatile
de procesare n procesul procesarii, deci ca ei nu mai au posibilitati
similare cu cele care au facut anterior posibile constientizarile ce au
directionat actiunile, putem sustine ca noile posibilitati de procesare fac ca
noile constientizari sa se concretizeze n nevoi, aspiratii, interese si
atitudini diferite de cele anterioare;
- noile capacitati de constientizare si noile capacitati de
proiec-tare, dirijare si evaluare a actiunilor fac ca noile interactiuni sa
genereze produse si consecinte derivate diferite, care pot sa genereze un
nou ciclu functional;
- daca acceptam ca necesitatile sunt presiuni ale organizarilor
ce decurg din procesele prin care ele se reproduc si si exercita functiile n
interiorul altor organizari, putem sustine ca oamenii, prin intermediul
proceselor la care m-am referit, sunt componentele active ale unor cicluri
de interventii n reproducerea lor, a socio-organizarilor ce-i nglobeaza si,
prin intermediul lor, n bio-organizarea ce face posibila cofiintarea
oamenilor;
- ciclurile pot fi delimitate n raport att cu discontinuitatile ce
se produc n posibilitatile de receptare a nevoilor si de organizare a
activitatilor de satisfacere, ct si cu discontinuitatile ce se produc n
domeniile de referinta, de pilda n necesitatile lor.
Caracteristicile interpretorilor si, dupa emergenta lor, ndeosebi
impactul interogarilor asupra ansamblului interpretorilor fac ca modificarile ce se
produc n si prin reproducerea organizarilor sociale sa nu fie aleatoare, sa se
concretizeze n capacitati tot mai mari de actiune, n posibilitati de interventie
deliberata n domeni din ce n ce mai departate de cele oferite de bio-procesorii
oamenilor, desi ele ramn informatii de baza.
Procesele la care m-am referit sunt cele care fac ca organizarile
sociale sa nu poata fi complexitati; afirmatiile sunt testabile. Posibilitatile de testare
a aspectelor mentionate indica falsificabilitatea modelului ontologic si, ca urmare,
caracterul lui stiintific.
2.2. Existenta sociala a oamenilor are manifestari care infirma
premisele epistemologiilor care nu interpreteaza existenta sociala ca
procesualitate?
A doua modalitate de falsificare este posibila deoarece existenta
sociala are deja o istorie. Daca ea este procesualitate, daca procesualitatea
decurge din reconstructia posibilitatilor proce-sorilor de informatii ce o sustin iar n
aceasta reconstructie sunt implicate organic si epistemologiile (cum am
argumentat n capitolul 3), putem sa folosim datele existente despre etapele deja
parcurse pentru a raspunde la ntrebarea: existenta sociala a oamenilor a infirmat

premisele epistemologiilor care nu o interpre-teaza ca procesualitate? Daca

raspunsul este negativ, modelul este infirmat; n caz contrar, desi este falsificabil,
nu este falsificat. Raspunsul a fost dat deja:
niciuna dintre epistemologiile conturate initial (am n vedere
epistemologiile concepute n modalitati filosofice) nu mai rezista astazi.
Epistemologia genetica si cea interactionista le-au infirmat.
ceea ce Ilie Prvu numeste reconstructia conceptuala a
epistemologiilor furnizeaza alta clasa de argumente ca epistemologiile
schitate, inclusiv cele elaborate n secolul 20, sunt deja supuse nu doar
criticii dar si unor ample reconstructii;
epistemologia procesual-organica, semnalata deja, dar la
care ne referim nuantat n Dimensiunea epistemologic a existentei sociale
a oamenilor (2000), atesta nu doar caracterul provizoriu (nesatisfacator) al
epistemologiilor schitate anterior, dar si posibilitatea unei epistemologii
care decurge din acceptarea ca premisa a caracterului procesual al
existentei sociale.
3. Semnificatia epistemologica a posibilitatii de a diferentia ntre
complexitati si procesualitati
Pot fi folosite mai multe modalitati de diferentiere ntre domeniile
numite complexitati si procesualitati. Consideram ca simpla lor definire sau
caracterizare nu este suficienta. Daca ne situam pe pozitii constructiviste (iar
epistemologia genetica indica necesitatea depasirii abordarilor preconstructiviste,
statice, cauzale), diferentierea celor doua domenii se cere facuta printr-un demers
ontologic apt sa dezvaluie posibilitatea constituirii si coexistentei lor. Este ceea ce
realizam n paginile urmatoare.
Din modelul ontologic expus rezulta:
sunt numite complexitati acele organizari care nu au posibi-litatea
sa-si adapteze prin reconstruire procesorii de informatii sub presiunea modificarilor
din mediul nglobant si, ca urmare, ramn mereu aceleasi ct timp diferite presiuni
exterioare lor nu induc dereglari iar, cnd astfel de dereglari se produc, ele induc
doar procese dezorganizante;
sunt numite procesualitati acele organizari care, ca urmare a
proprietatilor procesorilor lor de informatii, se pot re-produce n modalitati
care le transforma posibilitatile de functionare si de reproducere n
modalitati nealeatoare, ntru mentinerea si ameliorarea posibilitatilor lor
functionale.
Posibilitatile de reproducere a organizarilor sociale n modalitatile la
care m-am referit ndreptatesc afirmatia: organizarile sociale sunt organizari
nereductibila la complexitati. n acest caz, diferentierile deja constatate n
epistemologie fac plauzibila ipoteza: sunt necesare modalitati de interogare
diferentiate, specializate pentru interogarea complexitatilor si, respectiv,
procesualitatilor. Interogarea procesualitatilor n modalitati ce sunt adecvate pentru

interogarea complexitatilor ar fi o solutie reductionista; ea nu poate fi adecvata

pentru ca nu s-ar putea analiza procesele care fac din organizari procesualitati.
4. Consecinte epistemologice ale premiselor ontologice
procesual-organice
Asupra acestei problematice ne pronuntam nuantat n studiul
Dimensiunea epistemologica a existentei sociale a oamenilor [4]; acum doar
semnalam problematica.
Premisa 1
Existenta sociala, ca obiect n sine, este procesualitate.
Consecinte epistemologice:
- interogarea teoretica a existentei sociale nu poate fi
pertinenta dect daca este conceputa unitar; deci domeniul de referinta
este unul singur. Interogarea unor aspecte disparate din existenta sociala,
ca si cum ar fi autonome, presupune ignorarea caracterului procesual al
existentei sociale;
- interogarea teoretica a existentei sociale este pertinenta
daca urmareste sa dezvaluie cum este posibila procesualitatea, adica
evolutia ei nealeatoare.
Premisa 2
Existenta sociala este una informational-energetica, contine procesori
de informatii; ei sunt cei care ntretin starea departe de echilibru a organizarilor
sociale.
Consecinta epistemologica: procesorii de informatii sunt cei care se
cer a fi analizati cu prioritate dar lund n considerare integrarea lor n organizari
sociale, care sunt produse ale unor procese informational-energetice si expresii ale
caracteristicilor lor.
Premisa 3
Oamenii, prin interactiunile pe care le realizeaza ntru satisfacerea
unor necesitati, sunt la originea proceselor organizante, a constituirii, ntretinerii si
modificarii organizarilor sociale
Consecinta epistemologica: pentru a modela corect procesele sociale
organizante se cer a fi analizate fluxurile pe care interactiunile le genereaza si
ntretin. Ele pot fi schitate astfel: situatii ontice, necesitati, interactiuni ntru
satisfacerea lor n anumite contexte informationale, rezultate, consecinte derivate
gen procese organizante ale interactiunilor si produselor lor, noi situatii ontice, noi
necesitati, noi interactiuni ....
Premisa 4
Intr-o prima perioada, se pot constitui doar socio-organizari disparate
simple, dar evolutiile produse de fluxurile ce dezvolta consecinte organizante
produc noi modalitati de organizare sociala si retele de conexiuni care, n conditiile
n care bio-organizarea nglobanta este finita si se afla n stari aproape de
echilibru, genereaza existenta sociala a oamenilor; pe masura ce se constituie, ea
exercita influente contradictorii asupra socio-organizarilor pe care le nglobeaza,
care o ntretin.

Consecinte epistemologice:
- interogarea pertinenta poate fi numai cea care face posibila
modelarea constituirii si functionarii existentei sociale ca procesualitate;
- modelarea proceselor organizante este pertinenta daca
furnizeaza suficiente date pentru a se modela si consecintele inverse, ale
organizarilor nglobante asupra celor nglobate.
Premisa 5
Oamenii sunt cei care pot sa tina n functiune organizarile sociale prin
interactiunile la care participa ntru satisfacerea unor necesitati.
Consecinte epistemologice:
- ntruct oamenii sunt produse ale interactiunilor dintre
anumiti bio-procesori si interpretorii de care dispun dar bio-procesorii sunt
conectati la bio-organizare iar interpretorii oamenilor la interpretorii sociali
n interiorul carora functioneaza, analizele nu pot sa ignore conexiunile
dintre bio-organizare si socio-organizarile pe care oamenii le ntretin;
- ntruct aceste conexiuni sunt cele care fac posibila
diferentierea ntre organizari sociale publice si organizari sociale private,
modelarea existentei sociale ca procesualitate nu poate fi pertinenta daca
nu se pronunta corect asupra evolutiilor ce au loc n raporturile dintre ele.
Cele cinci premise sunt suficiente pentru a se constata ca
epistemologia procesual-organica nu este reductibila la episte-mologiile conturate
anterior. Epistemologiile analizate n capitolele anterioare nu pot orienta
interogarile teoretice spre aspectele mentionate de consecintele epistemogice
formulate. Iar ele nu sunt singurele care se pot deduce din modelul ontologic.
5. Caracteristici ale epistemologiei procesual-organice
Conceptia procesual-organica de interogare s-a conturat n procesul
modelarii existentei sociale a oamenilor ca procesualitate, dar ca o consecinta a
descoperirii conexiunilor ce fac procesualitatea sociala dependenta generativ si
functional de mega-organizarea biotica n care fiinteaza si, astfel, de megaprocesualitatea prebiotica (abiotica). Deci, domeniul ei de referinta este Existenta.
Numind-o procesual-organica, sugerez ca se centreaza pe megaexistente, ca
ncearca sa modeleze procesele care le ntretin specificitatea, organicitatea si
capacitatea de a se reproduce. Conceptia procesual-organica face posibila
interogarea unitara a existentei interpretata ca procesualitate, ca megaprocesualitate ce integreaza ansamblul proceselor posibile, nu doar procesele
actualizate succesiv pna acum si accesibile unor genuri de interogari, n anumite
orizonturi interpretative.
Explicatia procesual-organica a Existentei si cea a procesualitatii
sociale functioneaza ca modele-cadru n metodologia pe care o schitez n
continuare.
Daca acceptam modelele-cadru, numai interogarea unitara a
megaexistentelor face posibile explicatii satisfacatoare; nu consider pertinente

acele conceptii metodologice ce orienteaza interogatiile spre anumite clase de

reali sau spre anumite obiecte ideale .
Conceptia procesual-organica a devenit posibila cnd am
constientizat ca Existenta nu poate fi dect procesualitate, ca, asadar, Existentaca-procesualitate este cea care se cere a fi investigata.
Conceptia procesual-organica s-a conturat pe masura ce am
constientizat pozitia distincta si centrala a proceselor organizante si
dezorganizante n megaexistente, cnd am sesizat si natura informationalenergetica a proceselor, dar si cnd am reusit sa obtin o interpretare globala si
unitara a procesualitatii interpretative, a functiilor ei n procesualitatea sociala.
Modelarea procesualitatii interpretative, a modalitatii n care se dezvolta
capacitatea de procesare sociala a informatiei este cea care a facut posibila
detasarea critica de actualele conceptii privind cunoasterea teoretica, principiile si
metodele cercetarii stiintifice; ea a furnizat informatiile utile pentru a construi
ipotezele privind posibilitatile omului de a concepe si realiza interogarea procesualorganica.
Renuntarea la interpretarea proceselor cognitive n functie de
interpretari date psihicului si analizarea explicita a omului ca procesor de
informatii au deschis calea spre actuala interpretare a procesualitatii cognitive.
Distinctia ntre bioprocesori (prin care oamenii apartin organizarii biotice,
megaexistentei biotice) si interpretori (prin care oamenii devin capabili sa genereze
un mediu specific lor, organizarile sociale) face posibila localizarea activita-tilor
cognitive n procesarea sociala a informatiilor, descoperirea posibilitatii ca
activitatile cognitive sa se autonomizeze ntru interogarea sistematica a existentilor
iar rezultatele lor sa modifice posibilitatile interpretative ale oamenilor. Se explica
astfel distinctia ntre subiectul empiric si subiectul epistemic.
Ansamblul demersurilor epistemologice efectuate n capitolele
anterioare constituie componenta critica a epistemologiei procesual-organice.
Componenta constructiva a epistemologiei procesual-organice
contine ansamblul referirilor la interpretarea data cunoasterii ca urmare a
interpretarii oamenilor ca procesori de informatii si a distinctiilor introduse ntre bioprocesorii oamenilor si interpretorii lor. Enuntul ei central este: ceea ce numim
traditional cunoastere constituie o procesualitatea cognitiva situata n interiorul
procesualitatii interpretative ce ntretine existenta sociala ca procesualitate.
Procesualitatea cognitiva este posibila deoarece oamenii devin
capabili sa genereze interpretori specializati pentru realizarea activitatilor cu
finalitati cognitive si, n interiorul acestora, activitati centrate chiar pe interogarea
activitatilor si proceselor cognitive, activitati desemnate prin termenul gnoseologie
(epistemologie). Aceste interpretari fac posibila ipoteza deja evaluata:
procesualitatea cognitiva, inclusiv epistemologia, este marcata de discontinutati iar
n aceasta devenire se modifica nu doar posibilitatile de cunoastere ci si
capacitatea ei de a se ntelege pe sine. Epistemologia, ca procesualitate, tinde
spre interpretarea satisfacatoare a posibilitatilor de a se apropia de interpretarea
satisfacatoare si a conditiilor n care performanta devine posibila. Epistemologia
procesual-organica sustine aceasta finalitate si prin componenta ei critica si prin
cea constructiva.

REFERINTE
[1] Lucian Culda, Omul, valorile, axiologia, Editura Stiintifica si Enciclopedica,
Bucuresti, 1984
[2] Lucian Culda, Procesualitatea sociala, Editura Licorna, 1994
[3] Lucian Culda, Omul, cunoasterea, gnoseologia, Editura Stiintifica si
Enciclopedica, Bucuresti, 1986 si Geneza si devenirea cunoasterii, Editura
Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1989.
[4] Lucian Culda, Dimensiunea epistemologica a existentei sociale a oamenilor,
Licorna, Bucuresti, 2000