Pde

Ecuat
ii cu derivate part
iale
dulescu
Vicent
iu D. Ra
Departmentul de Matematica, Universitatea din Craiova, 200585 Craiova, Romania
E-mail: radulescu@inf.ucv.ro
http://inf.ucv.ro/ radulescu
Contents
1 Introducere
2 Generalit
ati
2.1
Tipuri de ecuatii cu derivate partiale . . . . . . . . . . . . . . .
2.2
Ecuatii liniare cu derivate partiale de ordinul nt

ai. Metode de
rezolvare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
12
2.2.1
Ecuatii cu coeficienti constanti . . . . . . . . . . . . . .
12
2.2.2
Ecuatii cu coeficienti variabili . . . . . . . . . . . . . . .
13
3 Probleme la limit
a de tip eliptic
18
3.1
Clasificarea problemelor eliptice cu valori pe frontier

a . . . . .
18
3.2
Solutia fundamental
a a ecuatiei lui Laplace . . . . . . . . . . .
20
3.3
Teorema de medie pentru functii armonice. Principiul slab de

maxim . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
28
3.4
Teorema Green-Riemann . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
34
3.5
Analiticitatea functiilor armonice . . . . . . . . . . . . . . . . .
36
3.6
Functia lui Green . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
39
3.6.1
41
Functia lui Green pentru bila . . . . . . . . . . . . . . .
3.7
Formula lui Poisson
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
3.8
Metoda separarii variabilelor. Aplicatie la deducerea formulei
42
lui Poisson n R2 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
46
Inegalitatea lui Harnack . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
49
3.10 Principii de maxim pentru functii subarmonice . . . . . . . . .
52
3.9
3.11 Existenta solutiei pentru problema Dirichlet. Metoda lui Perron 60

1
CONTENTS
3.12 Principiul lui Dirichlet . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

4 Probleme la limit
a de tip parabolic
66
70
4.1
Generalitati despre ecuatia caldurii . . . . . . . . . . . . . . . .
70
4.2
Metode energetice n studiul problemelor parabolice . . . . . .
72
4.3
Solutia fundamental
a pentru ecuatia caldurii . . . . . . . . . .
79
4.4
Problema Cauchy pentru ecuatia omogena a caldurii . . . . . .
82
4.5
Problema Cauchy pentru ecuatia neomogena a caldurii. Principiul lui Duhamel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
86
4.6
Formula de medie pentru ecuatia caldurii . . . . . . . . . . . .
89
4.7
Principiul de maxim pentru ecuatia caldurii . . . . . . . . . . .
92
4.8
Principiul de maxim pentru problema Cauchy . . . . . . . . . .
96
5 Probleme la limit
a de tip hiperbolic
99
5.1
Generalitati despre ecuatia undelor . . . . . . . . . . . . . . . .
5.2
Metode energetice n studiul problemelor hiperbolice . . . . . . 102

5.2.1
99
Domeniul de dependent
a al solutiilor . . . . . . . . . . . 103
5.3
Formula lui dAlembert . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 105
5.4
Ecuatia Euler-Poisson-Darboux . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107
5.5
Formula lui Kirkhoff . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 109
5.6
5.5.1
Cazul N = impar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 109
5.5.2
Cazul N = par . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 111
Ecuatia neomogena a undelor. Principiul lui Duhamel . . . . . 113
6 Solutii slabe pentru problemele la limit

a
6.1
Solutii slabe pentru problemele de tip eliptic
6.2
Solutii slabe pentru ecuatia caldurii
6.3
115
. . . . . . . . . . 115
. . . . . . . . . . . . . . . 119
6.2.1
Stabilitatea asimptotica a solutiei slabe . . . . . . . . . 128
6.2.2
Principiul de maxim pentru solutia slaba . . . . . . . . 129
Solutii slabe pentru ecuatia undelor
References
. . . . . . . . . . . . . . . 131
138
Chapter 1
Introducere
Studiul ecuatiilor cu derivate partiale si are originea n secolul al XVIIIlea si a fost inspirat de modele concrete din mecanica (elasticitate, camp
gravitational). Ulterior acest studiu a fost impulsionat de probleme de teoria
difuziei, electrostatica, electricitate sau magnetism. Prima ecuatie cu derivat
a
partiala studiata a fost ecuatia coardei vibrante
2u
2u
=
a
,
t2
x2
unde u = u(x, t) reprezinta elongatia n punctul x si la momentul t, iar
constanta pozitiva a semnific
a raportul dintre presiunea constant
a exercitata
asupra coardei si densitatea ei.
Toate problemele studiate n perioada de debut a ecuatiilor cu derivate
partiale au fost liniare. Ulterior, probleme din geometria diferential
a au dat
nastere la ecuatii cu derivate partiale neliniare precum ecuatia Monge-Ampère
sau ecuatia suprafetei minimale. Studiul ecuatiilor cu derivate partiale a fost
impulsionat si de teoria clasica a calculului variational, bazata pe principiul
lui Euler-Lagrange, cat si de teoria Hamilton-Jacobi.
Presupunem cunoscute n lucrare unele notiuni fundamentale cu privire
la principalii operatori diferentiali, a caror definitie o reamintim cu aceasta
ocazie:
(i) Operatorul gradient asociaza unui camp scalar u : RN R de
CHAPTER 1. INTRODUCERE
clasa C 1 un camp vectorial care se defineste n coordonate carteziene prin
u
u
u =
, ,
.
x1
xN
Campul vectorial u este orientat n fiecare punct n directia celei mai mari
~ = u, atunci u se numeste potentialul lui A.
~
cresteri a lui u. Daca A
Legatura dintre cele doua notiuni rezida n faptul ca gradientul este perpendicular pe suprafetele avand acelasi potential.
(ii) Divergenta div ~v a unui camp vectorial ~v = (v1 , , vN ) : RN
RN este un camp scalar definit prin
N
X
vi
div ~v =
.
xi
i=1
Pe parcursul acestei lucrari vom face apel n repetate randuri la mai

multe rezultate clasice de analiza matematica, pe care le reamintim, far
a
demonstratie, n cele ce urmeaza:
Teorema Gauss-Green. Fie o multime deschis
a si marginit
a din RN
si u C 1 (). Atunci
Z
Z
uxi dx =
u i d
i = 1, , N.
Formula de integrare prin p

arti. Fie o multime deschis
a si marginit
a
din RN . Daca u, v C 1 (), atunci
Z
Z
Z
i
uxi vdx =
uv d uvxi dx
i = 1, , N.
Teorema lui Gauss-Ostrogradski (teorema divergentei). Fie o

multime deschisa si marginita din RN . Consideram un camp vectorial f~ :
RN astfel ncat f~ C() C 1 (). Atunci
Z
Z
~
div f dx =
f~ d .
Aceasta teorema are o consecint

a remarcabila, care se deduce considerand
doua functii suficient de netede u, v : R si aplicand teorema divergentei
campului vectorial f~ = div (vu) mpreun
a cu formula elementar
a
div (vu) = vu + u v .
(1.1)
Obtinem astfel
Prima formul
a a lui Green. Fie u, v C 1 () astfel nc
at u C().
Atunci
Z
v udx =
u
vd
Z
u vdx .
Inversand rolurile functiilor u si v si scaz

and apoi relatiile obtinute, deducem
A doua formul
a lui Green. Fie u, v C 1 () astfel nc
at u, v
C(). Atunci
u
v
v
d .
(u v v u)dx =
u
Vom aplica de mai multe ori pe parcursul lucrarii

Formula coariei. Fie u : RN R o functie continu
a, u L1 (RN ).
AtunciZ
(i)
(ii)
d
dr
f dx =
Z
Z
! BrZ(x0 )
f dx
Br (x0 )
!
f d dr, pentru orice x0 RN .
f d, pentru orice r > 0.

Br (x0 )
Lucrarea se adreseaza n primul rand studentilor anului III din sectiile de

Matematica si Matematica-Informatic
a si si propune sa prezinte principiile de
baza ale teoriei liniare a ecuatiilor cu derivate partiale, fiind avute n vedere
cele trei tipuri de probleme la limita: eliptic, parabolic si hiperbolic. Rezultatele teoretice sunt ilustrate de numeroase exercitii, cele mai dificile fiind
prezentate cu indicatii sau solutii complete. Alaturi de rezultatele cele mai
importante legate de solutiile clasice pentru principalele tipuri de probleme la
limita sunt definite si studiate solutiile slabe. In acest sens preluam cateva
rezultate din cursurile de analiza functional
a si teoria spatiilor Sobolev. Ne
referim n primul rand la lema lui Lax-Milgram, teorema lui Stampacchia, precum si la proprietatile elementare ale spatiilor Sobolev. Pentru o prezentare
n detaliu a acestor rezultate si pentru alte completari utile recomandam cu
caldura monografia Brezis [10].
Lucrarea presupune cunostinte legate de rezolvarea ecuatiilor diferentiale
de ordinul ntai si al doilea cu coeficienti constanti. Ne referim n acest sens la
metoda separarii variabilelor a lui Fourier de gasire a solutiei explicite pentru
cele trei tipuri de probleme la limita.
Noiembrie 2004
Chapter 2
Generalit
ati
2.1
Tipuri de ecuatii cu derivate partiale
Fie un deschis arbitrar din RN , N 2. O ecuatie cu derivate partiale de

ordinul k 1 este o expresie de tipul
F (Dk u(x), Dk1 u(x), , Du(x), u(x), x) = 0,
unde F : RN RN
k
k1
x ,
(2.1)
RN R R, iar u : R este necunoscuta.
In mod generic am notat mai sus prin Dj u(x) o derivat

a partial
a de ordinul
j 1, respectiv
Dj u(x) =
j1 u j2 u
xj11 xj22
jN u
xjNN
unde j1 , j2 , , jN sunt numere naturale astfel nc

at j1 + j2 + + jN = j.
Pe tot parcursul acestei lucrari facem conventia sa notam n doua moduri
derivata partiala a unei functii. De pilda,
2u
xy
si uxy au aceeasi semnificatie.
In cazul ecuatiilor diferentiale ordinare este posibil ca n unele situatii

sa se poata inversa rolul variabilei dependente cu cea independent
a. Asa
stau lucrurile, de pilda, la ecuatiile cu variabile separabile. Pentru ecuatiile
cu derivate partiale distinctia dintre variabile dependente si independente se
pastreaza ntotdeauna. Acest lucru se poate argumenta euristic si prin faptul
ca o functie de mai multe variabile contine mult mai mult
a informatie decat
o functie de o singura variabil
a.
I
CHAPTER 2. GENERALITAT
O ecuatie cu derivate partiale de tipul Lu = 0 se numeste ecuatie liniar

a
omogen
a daca L este un operator liniar, adica
L(u + v) = Lu + Lv
L(u) = Lu,
pentru orice u, v si pentru orice scalar . O ecuatie de tipul Lu = f , unde L

este un operator liniar iar f 6 0 este o functie data, care depinde doar de variabilele independente x1 , , xN , se numeste ecuatie liniar
a neomogen
a.
Forma generala a ecuatiei liniare neomogene de ordinul k este
X
a (x)D u = f (x),
x , = (1 , , N ),
||k
unde || reprezinta lungimea multi-indicelui , adica || = 1 + + N .

In cazul ecuatiilor liniare omogene este valabil principiul superpozitiei:
daca u si v sunt solutii, atunci u + v si u sunt, de asemenea, solutii ale
aceleiasi ecuatii. Un alt principiu simplu, mostenit de la ecuatiile diferentiale
ordinare, este ca solutia generala a unei ecuatii liniare neomogene se obtine
facand suma dintre o solutie particulara a acestei probleme si solutia generala
a ecuatiei liniare omogene asociate.
Exemple de ecuatii cu derivate partiale liniare:
1) Ecuatia lui Laplace: u = 0, unde =
2
x21
+ + x
2 este operatorul
N
lui Laplace. Aceasta ecuatie a fost studiata pentru prima data de catre Laplace
n cercetarile sale cu privire la campul potential gravitational n jurul anului
1780.
2) Ecuatia lui Poisson: u = f (x). Aceasta ecuatie a aparut pentru
prima data n 1813, cu ocazia studierii de catre Poisson a unor probleme de
electricitate si magnetism. Cercetarile au fost reluate n cartea lui Green din
1828 si n lucrarile lui Gauss din 1839.
3) Ecuatia lui Helmholtz (problema de valori proprii): u = u. Aceasta
ecuatie a fost dedusa n 1860 si a aparut ca urmare a studiului unor probleme
de acustica.
4) Ecuatia biarmonica: 2 u = 0, unde 2 u = (u) =
reprezinta operatorul biarmonic.
P
i,j
uxi xi xj xj
I
5) Ecuatia caldurii: ut u = 0. Aceasta ecuatie a fost introdusa de catre

Fourier n celebrul sa memoriu Theorie analytique de la chaleur (1810-1822).
6) Ecuatia undelor: utt u = 0. Ecuatia a fost introdusa si analizata
de catre dAlembert n 1752 ca un model ce descrie miscarea coardei vibrante.
Studiul a fost dezvoltat de catre Euler (1759, n dimensiune 2) si D. Bernoulli
(1762, n dimensiune 3).
7) Ecuatia lui Schrodinger:
ihut =
h2
e2
u +
u.
2m
r
Aceasta ecuatie a fost dedusa la nceputul secolului XX ca urmare a studierii

miscarii electronului n jurul protonului. Cantit
atile care apar mai sus au
urmatoarea semnificatie: m este masa electronului, e este sarcina sa, iar h
reprezinta raportul dintre constanta lui Planck ~ si 2. Functia coeficient e2 /r
se numeste potential. Daca atomul contine un singur electron (precum ionul
de heliu), cantitatea e2 este nlocuita de Ze2 , unde Z este num
arul atomic.
PN
8) Ecuatia liniara de transport: ut + i=1 ai uxi = 0.
P
9) Ecuatia lui Liouville: ut N
i=1 (ai u)xi = 0.
10) Ecuatia telegrafistului: utt + aut uxx = 0.
Ecuatia cu derivate partiale (2.1) se numeste semiliniar
a de ordinul k
daca se poate scrie sub forma
X
a (x)D u + a0 (Dk1 u, , Du, u, x) = 0.
||=k
Exemple de ecuatii semiliniare:

1) Ecuatia lui Poisson: u = f (u).
2) Ecuatia de reactie-difuzie: ut u = f (u).
3) Ecuatia undelor: utt u = f (u).
4) Ecuatia Korteweg - de Vries: ut +uux +uxxx = 0. Aceasta ecuatie descrie
undele care apar n canale cu adancime mica si a fost dedusa n 1896. Un
fenomen deosebit care se produce aici este aparitia undelor solitare (solitoni),
a caror existenta a fost prezisa de catre J.S. Russell nc
a din 1834. Solitonii
I
10
sunt solutii care si pastreaza forma si chiar interactioneaz

a cu alte solutii de
acelasi tip, fara asi pierde individualitatea.
Ecuatia cu derivate partiale (2.1) se numeste cvasiliniar
a de ordinul k
daca este forma
X
a (Dk1 u, , Du, u, x)D u + a0 (Dk1 u, , Du, u, x) = 0.
||=k
Exemple de ecuatii cvasiliniare:

1) Ecuatia p-Laplacian (1 < p < ): div (|Du|p2 Du) = 0.
Du
2) Ecuatia suprafetei minimale: div (1+|Du|
= 0. Aceasta ecuatie
2 )1/2
este legata de celebra problem
a a lui Plateau, care consta n gasirea unei
suprafete de arie minima care nconjoar
a un contur dat din R3 . Desi aceasta
ecuatie este cvasiliniara, un rezultat central din teoria suprafetelor minimale
arata ca o solutie ntreag
a (adica definita pe ntregul spatiu RN ) a ecuatiei
suprafetei minimale este liniar
a dac
a N 7. Acest rezultat a fost stabilit
pentru prima data de catre Bernstein n 1916 pentru cazul N = 2 iar un contraexemplu celebru al lui Bombieri, DeGiorgi si Giusti [9] arata ca rezultatul
este fals daca N = 8.
Ecuatia cu derivate partiale (2.1) se numeste total neliniar
a daca depinde
n mod neliniar de derivatele de ordin cel mai nalt.
Exemplu de ecuatie total neliniar
a:
1) Ecuatia lui Monge - Ampère: det (D2 u) = f . A aparut pentru prima
data n lucrarile lui Monge din 1775.
Se numeste sistem de ecuatii cu derivate partiale de ordinul k o
expresie de forma
F (Dk u(x), Dk1 u(x), , Du(x), u(x), x) = 0,
unde unde F : RmN RmN
k
k1
x ,
RmN Rm Rm , iar u =
(u1 , , um ) : Rm este necunoscuta.

Exemple de sisteme liniare:
I
1) Ecuatiile lui Maxwell:
11
~ t = rot B
~
E
~ t = rot E
~
B
~ = div E
~ = 0.
div B
Aceste ecuatii sunt fundamentale n teoria electromagnetismului si au fost

deduse n 1864.
2) Ecuatiile de echilibru ale elasticitatii liniare:
u + ( + ) D(div u) = 0.
Exemple de sisteme neliniare:
1) Ecuatiile lui Ginzburg-Landau:
u = u(1 |u|2 )
u = (u1 , u2 )
n R2 .
Aceste ecuatii au fost introduse n 1950 de catre V. Ginzburg si L. Landau

cu ocazia studiului unor fenomene de tranzitie de faza care apar n teoria
superconductivitatii. Pentru un studiu matematic sistematic al acestor ecuatii
recomandam monografia Bethuel-Brezis-Helein [7].
2) Ecuatiile lui Euler pentru fluide necompresibile, introduse n 1755:
ut + u Du = Dp
div u = 0.
3) Sistemul lui Navier-Stokes:
ui
p
+ u Dui ui = fi +
n (0, T ), 1 i N
t
xi
div u = 0
n (0, T )
u=0
pe (0, T )
u(x, 0) = u (x)
pentru orice x .
0
Aceste ecuatii joaca un rol fundamental n mecanica fluidelor si au fost studiate
de catre Navier (1822-1827), Poisson (1831) si Stokes (1845).
I
12
Multe dintre aceste ecuatii sau sisteme au fost generalizate n contextul

geometriei diferentiale. De pilda, Yamabe a demonstrat n 1960 ca pentru
orice varietate Riemanniana compacta (M, g) de dimensiune N 3 exista o
metrica g 0 , conforma cu metrica initial
a g, pentru care curbura scalara este
constanta. Din punct de vedere al teoriei ecuatiilor cu derivate partiale acest
lucru revine la gasirea unei functii u care satisface ecuatia lui Yamabe
4(N 1)
g u + Ru = K u(N +2)/(N 2) ,
N 2
unde R este curbura scalaraa metricii g iar K este o constant

a. Simbolul g
reprezinta operatorul lui Laplace asociat metricii g. Mai precis, n coordonate
locale, acesta este definit prin
!
N
N
X
X
k
ij uxk =
uxi xj
g u =
i,j=1
N
X
i,j=1
1
det (gij )
N
X
!
k=1
N
q
X
mk
g uxk
det (gij )
m=1
k=1
xm
unde kij reprezinta simbolul lui Christoffel al conexiunii Levi-Civita iar prin
det (gij ) am notat determinantul matricei (gij ).
2.2
Ecuatii liniare cu derivate partiale de ordinul

nt
ai. Metode de rezolvare
Vom face n continuare o scurta trecere n revista a principalelor metode de

rezolvare a ecuatiilor liniare de ordinul nt
ai.
2.2.1
Ecuatii cu coeficienti constanti
Pentru a usura expunerea vom presupune ca ne situam in R2 . Fie ecuatia

aux + buy = 0
a, b R , a2 + b2 6= 0.
1) Metoda coordonatelor. Facem schimbarea de variabile
x0 = ax + by
y 0 = bx ay.
(2.2)
(2.3)
I
13
Obtinem
ux = aux0 + buy0
uy = bux0 auy0 .
Prin urmare,
aux + buy = (a2 + b2 )ux0 .
Problema (2.2) devine astfel
ux0 = 0,
care implica
u(x, y) = f (bx ay),
unde f : R R este functie de o singur
a variabil
a.
. Fie ~v = (a, b). Avem
2) Metoda geometrica
u
:= u ~v = (ux , uy ) (a, b) = aux + buy .
~v
Prin urmare, daca u este solutie a problemei (2.2), rezulta ca
u
= 0,
~v
adica u este constanta pe fiecare dreapt
a ce are directia ~v . Aceste drepte se
numesc curbe caracteristice pentru ecuatia (2.2). Deducem de aici aceeasi
concluzie ca n cazul metodei coordonatelor, respectiv u(x, y) = f (bx ay).
2.2.2
Ecuatii cu coeficienti variabili
Exemplul 1. Ecuatii liniare si omogene:

Fie problema
ux + yuy = 0.
(2.4)
Cautam mai ntai ecuatiile curbelor caracteristice, care sunt date de problema
y
dy
= .
dx
1
Obtinem y = Cex , deci curbele av
and proprietatea ca (1, y) este vector tangent. Justificam n cele ce urmeaza ca u(x, y) = Const. de-a lungul fiecarei
curbe caracteristice. Intr-adev
ar,
d
u
u
u(x, Cex ) =
+ Cex
= ux + yuy = 0.
dx
x
y
I
14
Asadar,
u(x, Cex ) = u(0, C)
x R.
Prin urmare,
u(x, y) = u(0, ex y) = f (ex y).
Rationamentul de mai sus poate fi aplicat daca problema (2.4) se nlocuieste
cu ecuatia generala
f (x, y)ux + g(x, y)uy = 0,
cu conditia ca ecuatia
dx
dy
=
f (x, y)
g(x, y)
sa fie integrabila.
Exemplul 2. Ecuatii liniare neomogene:
Fie problema cu valori initiale:
ux + uy = 1
(2.5)
u(x, 0) = f (x).
Curba initiala poate fi reprezentat

a parametric prin
x0 (s) = s
C:
y0 (s) = 0
u (s) = f (s),
0
iar curbele caracteristice sunt date de sistemul
dx
= 1,
dt
dy
= 1,
dt
du
= 1.
dt
T
inand cont de curba initiala (2.6), solutia acestui sistem este
x=t+s
y = t,
u = t + f (s) .
De aici rezulta ca unica solutie a problemei (2.5) este

u(x, y) = y + f (x y) .
(2.6)
I
15
Exercitii.
1. Stabiliti care din urmatoarele ecuatii sunt liniare si care sunt neliniare:
(i) ux + yuy = 0.
(ii) ux + uuy = 0.
(iii) utt uxx + u3 = 0.
(iv) utt + uxxxx = 0.
(v) 1 + x2 (cos y) ux + uyxy [arctan(x/y)] u = 0.

(vi) ut (u ) = 0.
P
PN
(vii) ut N
i,j=1 (aij u)xi xj
i=1 (bi u)xi = 0.
2. Aratati ca
(i) div (u ~v ) = u div ~v + u ~v ;
(ii) div (~u ~v ) = ~v rot ~u ~u rot ~v ;
(iii) rot (u) = ~0;
(iv) div rot ~v = 0.
3. Verificati ca u = div (u) si (uv) = u v + v u + 2 u v.
4. Aratati ca div (uv) = uv + u v.
5. Fie f = u + iv o functie olomorfa.
(i) Pornind de la ecuatiile Cauchy-Riemann verificate de u si v, aratati ca
fx + ify = 0.
(ii) Daca z = x + iy si z = x iy, aratati ca
general, o conditie necesara si suficient
a ca
f
z
f
z
= 0. Demonstrati ca, n
= 0 este fx + ify = 0.
(iii) Aratati ca = 4 zz .
6. Gasiti solutia generala a ecuatiilor urmatoare:
(i) uxx = 0.
(ii) uxy = 0.
(iii) uxx + u = 0.
7. Verificati prin calcul direct ca functia un (x, y) = sin nx sinh ny (n 1)
este o solutie a ecuatiei u = 0 n R2 .
8. Rezolvati ecuatia 2ux uxy = 0.
I
16
9. Gasiti solutia problemei

p
1 x2 ux + uy = 0
u(0, y) = 0.
10. Gasiti solutia generala a problemei aux + buy + cu = 0.

11. (i) Rezolvati problema
yux + xuy = 0
u(x, 0) = ex .
(ii) In care regiune a planului solutia este unic determinata?

12. Utilizati metoda coordonatelor pentru a gasi solutia generala a ecuatiei
2ux + uy (x 2y)u = 2x2 + 3xy + 2y 2 .
13. Rezolvati problema cu valori initiale
xux + yuy = u + 1 ,
R. u(x, y) = y +
x2
y
u(x, x2 ) = x2 .
1.
14. Gasiti solutiile problemelor

(i) xuy yux = 0, cu conditia initial
a u(x, 0) = f (x).
(ii) ux + uy = u2 , cu conditia initial
a u(x, 0) = f (x).
p
R. (i) u(x, y) = f ( x2 + y 2 ) earctan y/x .
(ii) u(x, y) =
f (xy)
1yf (xy) .
15. Demonstrati ca unica solutie a problemei xux + yuy + u = 0 care este

de clasa C 1 n patratul |x| a, |y| a este u 0.
Ind. Aratati ca max u 0 si min u 0.
16. Demonstrati teorema lui Picone: fie u o solutie de clasa C 1 a ecuatiei
a(x, y)ux +b(x, y)uy +u = 0 n bila unitate nchis
a B din plan. Daca a(x, y)x+
b(x, y)y > 0 pe frontiera lui B, aratati ca u este identic nul
a.
17. Aratati ca exista functii u, a C (R2 ) astfel nc
at
aux + uy = 0
si
supp u = {(x, y) ; y 0} supp a .
I
17
18. Aratati ca noile coordonate definite prin relatia (2.3) sunt ortogonale.
19. Fie f : R2 R o functie continu
a si a, b doua numere reale astfel nc
at
a2 + b2 6= 0.
(i) Rezolvati ecuatia aux + buy = f (x, y).
(ii) Scrieti solutia sub forma
Z
2
2 1/2
u(x, y) = (a + b )
f d + g(bx ay),
L
unde g este o functie arbitrara de o variabil

a, iar L este portiunea din curba
caracteristica cuprinsa ntre axa ordonatelor si punctul (x, y).
Chapter 3
Probleme la limit
a de tip
eliptic
Newtons fundamental discovery, the one which he considered necessary to keep secret and
published only in the form of an anagram1 , consists of the following: Data aequatione quotcunque fluentes quantitae involvente fluxiones invenire et vice versa. In contemporary mathematical language this means: It is useful to solve differential equations.
V. Arnold (1983), [4], p. iii
3.1
Clasificarea problemelor eliptice cu valori pe frontier

a
Fie un deschis arbitrar din RN (N 2) si aij , bi , c C(), pentru 1

i, j N .
Definitia 1. Operatorul liniar L : C 2 () C() definit prin
Lu =
N
X
aij (x)uxi xj +
N
X
bi (x)uxi + c(x)u
i=1
i,j=1
se numeste eliptic dac

a aij = aji , c 0 si exist
a > 0 astfel nc
at
N
X
aij (x)i j kk2
RN , x .
i,j=1
1
Mai precis, Newton a comunicat descoperirea sa lui Leibniz n urm

atoarea form
a:
6a cc d ae 13e ff 7i 3l 9n 4o 4q rr 4s 9t 12v x.
Se poate spune c
a descifrarea acestei anagrame necesit
a mai mult
a ingeniozitate dec
at s
a
rezolvi ecuatii diferentiale.
18
DE TIP ELIPTIC
CHAPTER 3. PROBLEME LA LIMITA
19
Cel mai des ntalnit operator eliptic este operatorul lui Laplace u =
PN 2 u
am ca n acest caz, aij = ij , bi = c = 0, pentru orice i si j.
i=1 x2 . Observ
i
Definitia 2. Fie f : R o functie continu

a si L un operator eliptic. Se
numeste solutie (clasic
a) a problemei
Lu(x) = f (x)
(3.1)
o functie u C 2 () care verific

a (3.1) pentru orice x .
Vom distinge n cele ce vor urma trei tipuri de probleme eliptice:
Problema Dirichlet. Fie L un operator eliptic, iar f : R si
g : R doua functii continue. Problema Dirichlet asociata lui L, f si g
at
presupune gasirea unei functii u C 2 () C() astfel nc
Lu(x) = f (x)
pentru x
u(x) = g(x)
daca x .
Problema Neumann. Fie L un operator eliptic, iar f : R si g :

R doua functii continue. Problema Neumann asociata lui L, f si g
presupune gasirea unei functii u C 2 () C 1 () astfel nc
at
Lu(x) = f (x)
pentru x
u (x) = g(x)
daca x ,
unde semnifica versorul normalei exterioare n punctul x .

(Robin). Fie L un operator eliptic, , C()
Problema mixta
(2 + 2 > 0 si 0), iar f : R si g : R dou
a functii continue.
Problema Robin asociata lui L, f si g presupune gasirea unei functii u
C 2 () C 1 () astfel ncat
Lu(x) = f (x)
(x)u(x) + (x) u (x) = g(x)
pentru x
daca x .
(3.2)
DE TIP ELIPTIC
20
Observam ca problema cu conditii de tip Robin este mai generala decat problemele Dirichlet sau Neumann, n sensul ca pentru 0, 1 n (3.2) se
obtine problema Neumann, n timp ce 0, 1 conduce la problema
Dirichlet.
3.2
Solutia fundamental
a a ecuatiei lui Laplace
Fie un deschis arbitrar din RN . Ne vom concentra atentia n cele ce urmeaza

asupra ecuatiei lui Laplace
u = 0
n .
(3.3)
O solutie a acestei ecuatii se numeste functie armonic

a. Asemenea functii
apar ntr-o mare varietate de probleme practice. Sa presupunem, de pilda, ca
functia u reprezinta densitatea unei anumite cantit
ati (de exemplu, concentratia
chimica a unei substante) n pozitia de echilibru. Prin urmare
Z
F~ d = 0
.
Conform formulei Gauss-Ostrogradski rezulta

Z
div F~ = 0
.
Cum este arbitrar, de aici rezulta ca

div F~ = 0
n .
(3.4)
Conform legilor fizicii, fluxul F~ este proportional cu gradientul, adica

F~ = C u
C > 0.
(3.5)
Din (3.4) si (3.5) rezulta div (u) = 0, adica u = 0 n .

Daca u reprezinta temperatura unui corp se obtine astfel legea lui Fourier
de difuzie a caldurii. Daca u semnifica potentialul chimic, obtinem legea lui
Fick de difuzie, iar daca u este potentialul electrostatic, calculul de mai sus
conduce la legea lui Ohm.
DE TIP ELIPTIC
21
Vom gasi n continuare o anumit

a solutie a ecuatiei lui Laplace (3.3) pentru
= RN . Mai precis, vom cauta solutia n clasa functiilor cu simetrie radiala,
adica
q
u(x) = v(r)
x21 + + x2N ,
r = |x| :=
(3.6)
unde v : [0, +) R. Din (3.6) rezulta

uxi = v 0 (r)
xi
,
r
ceea ce implica
uxi xi =
1 0
x2i 00
x2i 0
v
(r)
+
v
(r)
v (r)
r2
r
r3
Deci
u(x) = v 00 (r) +
1 i N.
N 1 0
v (r) .
r
Asadar rezolvarea ecuatiei (3.3) se reduce n acest caz la gasirea solutiei generale a problemei
v 00 (r) +
N 1 0
v (r) = 0
r
r > 0.
Cu substitutia v 0 = z obtinem
z0 =
1N
z
r
r > 0.
C
rN 1
r > 0,
Deci
z(r) =
ceea ce conduce la
C1 ln r + C2 ,
v(r) =
C1 + C2 ,
rN 2
r > 0 (daca N = 2)
r > 0 (daca N 3).
Definitia 3. Se numeste solutie fundamental

a a ecuatiei lui Laplace functia
ln |x| ,
x 6= 0 (dac
a N = 2)
2
E(x) =
1
1
,
x 6= 0 (dac
a N 3).
N
(2 N )N |x| 2
DE TIP ELIPTIC
22
In definitia de mai sus, N semnifica aria sferei unitate din RN , care se

calculeaza dupa formula
N =
2 N/2
,
(N/2)
unde este functia Gamma a lui Euler, definita prin

Z
(r) =
tr1 et dt ,
r > 0 .
0
Observam ca solutia fundamental

a a ecuatiei lui Laplace este definita n ntregul
spatiu cu exceptia unui singur punct, care reprezint
a o singularitate pentru
aceasta functie.
Din definitia solutiei fundamentale obtinem cu un calcul elementar urmatoarele
estimari
|DE(x)|
C
,
|x|N 1
x 6= 0
C
,
|x|N
x 6= 0 ,
si
|D2 E(x)|
unde C este o constanta care depinde doar de N . In plus, prin constructie,

functia E este armonica n RN \ {0}. Mai general, aplicatia
x 7 E(x y)
este armonica n RN \ {y}, unde y RN este un element fixat n mod arbitrar.
Datorita acestui lucru am fi tentati sa afirmam ca
Z
x E(x y)f (y) dy = 0 ,
RN
unde f : RN R este o functie neteda arbitrara (am notat prin x laplacianul n raport cu variabila x). Acest lucru nu este adevarat, fie doar si din
simplul motiv ca aplicatia y 7 D2 E(x y) nu este integrabil
a. Cu toate
acestea are loc urmatorul rezultat
Z
Teorema 1. Fie f Cc2 (RN ) si u(x) :=
(i) u este o functie de clas
a C 2.
(ii) u = f n RN .
E(xy)f (y) dy, x RN . Atunci

N
DE TIP ELIPTIC
23
Demonstratie. (i) Cu schimbarea de variabil

a y x z obtinem,
folosind definitia lui u,
Z
u(x) =
RN
E(z)f (x z) dz .
Asadar
u(x + tei ) u(x)
=
t
RN
E(z)
f (x + tei z) f (x z)
dz.
t
(3.7)
Intrucat f este o functie neteda cu suportul compact, rezulta ca

f (x + tei z) f (x z)
f
(x z)
=
t0
t
xi
uniform pentru z RN .
lim
(3.8)
Z
Din (3.7) si (3.8) rezulta ca operatorii lim si
u
(x) =
xi
RN
E(z)
comut
a, deci
f
(x z) dz.
xi
Cu aceleasi argumente deducem ca

Z
2u
2f
(x) =
(x z) dz,
E(z)
xi xj
xi xj
RN
(3.9)
pentru orice 1 i, j N . Pentru a conclude ca u este o functie de clasa C 2

este acum suficient sa utilizam expresiile de mai sus ale derivatelor partiale
mpreuna cu ipoteza f Cc2 (RN ).
(ii) In calculul pe care l vom face n continuare caut
am sa evitam singularitatea solutiei fundamentale n origine. Fixam > 0 si x RN . Folosind
(3.9) avem
Z
u(x) =
B(0,)
Z
E(z)x f (xz) dz +
RN \B(0,)
E(z)x f (xz) dz := A +B .
(3.10)
Pe de o parte,
Z
|A | kD2 f kL (RN )
|E(z)| dz
B(0,)
C 2 | ln |,
daca N = 2
C 2 ,
daca N 3 .
In particular
lim A = 0 .
(3.11)
DE TIP ELIPTIC
24
Pe de alta parte, conform primei formule a lui Green,

Z
B =
E(z)x f (x z) dz =
N
ZR \B(0,)
Z
f
(x z)E(z) d(z)
E(z) x f (x z) dz := C + D .
B(0,)
RN \B(0,)
(3.12)
Avem
Z
|C | kDf kL (RN )
|E(z)|d(z)
B(0,)
C | ln |,
dac
aN =2
C ,
dac
a N 3.
Asadar, n ambele cazuri,

lim C = 0 .
(3.13)
Aplicand din nou prima formul

a a lui Green,
Z
Z
E
(z) f (x z) d(z) +
D =
E(z)f (x z) dz =
N \B(0,)
R
B(0,)
Z
E
(z) f (x z) d(z) ,
B(0,)
(3.14)
caci E este armonica n RN \ B(0, ). Dar
(z) =
z
z
=
|z|
si
E(z) =
z B(0, )
1 z
N |z|N
z 6= 0 .
Deci
E
1
1
(z) := E(z) (z) =
N N 1
z B(0, ) .
(3.15)
Din (3.14) si (3.15) rezulta

Z
I
1
D =
f (x z) d(z) =
f (x z) d(z) .
N N 1 B(0,)
B(0,)
De aici rezulta ca
lim D = f (x) .
(3.16)
DE TIP ELIPTIC
25
Din (3.10), (3.11), (3.12), (3.13) si (3.16) obtinem

x RN .
u(x) = f (x)
Exercitii.
1. Deducerea valorii lui N .
(i) Scriind eventual integrala de volum n functie de integrala de suprafat
a,
aratati ca volumul bilei de raza r din RN este vN (r) =
R1
(ii) Aratati ca vN +1 (1) = 2 0 vN ( 1 x2 )dx.
N rN
N .
(iii) Folosind (i) si (ii) deduceti ca

2N
vN +1 (1) =
N
si
N +1 = 2N
N +1
N
/2
cosN +1 d
/2
cosN +1 d
.
(iv) Aratati ca
N +1 =
(v) Deduceti ca N =
N 2 N N 1
,
N 1 N 2
N 3.
2 N/2
(N/2) .
2
2. Gasiti toate
solutiile cu simetrie sferica ale ecuatiei biarmonice u = 0.
C1 + C2 r2 + C3 ln r + C4 r2 ln r
daca N = 2
R. u(r) =
C1 + C2 r2 + C3 r2N + C4 r4N
daca N 3 si N 6= 4
C + C r2 + C r2 + C ln r
daca N = 4
1
2
3
4
3. Gasiti toate solutiile cu simetrie sferica ale ecuatiei u = u, > 0.
R. u(r) =
r+C2 sin r
.
r
daca u C 2 () C 1 ()
C1 cos
Z 4. Aratati ca
u
d = 0 .

este o functie armonica n atunci
DE TIP ELIPTIC
26
5. Aratati ca solutia fundamental

a a ecuatiei lui Laplace are urmatoarele
proprietati: E C (RN \ {0}), iar E, Exi L1loc (RN ), pentru orice i =
1, , N .
6. Operatorul lui Laplace n coordonate sferice.
Reamintim ca n R3 legatura dintre coordonatele carteziene si cele sferice
este data de x = r sin cos , y = r sin sin , z = r cos . Aratati ca
expresia operatorului lui Laplace n coordonate sferice este data de
1
2
1
u .
u = urr + ur + 2 u + (cot ) u +
r
r
sin2
(3.17)
7. Folosind formula (3.17) aratati ca solutia independent

a de a problemei
u = 0
n B(0, 1) R3
u(1, ) = f ()
este data de formula

u(r, ) =
an rn Pn (cos ) ,
n=0
2n + 1
f ()Pn (cos ) sin d, iar Pn (t), t [1, 1] sunt poli2
0
noamele lui Lagrange, respectiv solutiile ecuatiei
unde an =
(1 t2 )
d2
d
+ n(n + 1) = 0
2t
2
dt
dt
1 t 1.
8. Operatorul lui Laplace n coordonate cilindrice.

Consideram n R3 coordonatele cilindrice (r, , z) introduse prin x = r cos ,
y = r sin , z = z. Aratati ca expresia operatorului lui Laplace n coordonate
cilindrice este data de
u = urr +
1
1
ur + 2 u + uzz .
r
r
9. Fie RN un domeniu cu frontiera neteda si u C 2 () astfel nc

at
u = 0 pe . Demonstrati urmatoarea inegalitate de interpolare:
Z
Z
Z
1
|u|2 dx (u)2 dx +
u2 dx,
4
DE TIP ELIPTIC
27
pentru orice > 0.

10. Fie a un numar real si u : R3 R o functie definita astfel: u(x) =
|x|1 sin a|x| daca x 6= 0 si u(0) = a. Aratati ca u este de clasa C 2 pe R3 si
u = a2 u.
11. Fie u = f n RN . Aratati ca transformarea Kelvin pentru u,
definita prin v(x) = |x|2N u(x/|x|2 ), pentru x/|x|2 , satisface relatia
x
N 2
v(x) = |x|
f
.
|x|2
12. Fie RN o multime deschis
a si conexa, iar u o functie armonica
n . Fie a, b si c numere pozitive astfel nc
at a b c si b2 = ac. Daca
Bc (x0 ) , aratati ca
Z
Z
u(x0 + a )u(x0 + c )d =
| |=1
| |=1
u2 (x0 + b )d.
Deduceti ca daca o functie armonica este constant

a ntr-o vecin
atate a lui x0
atunci u este constanta n .
Sol. Fara restrange generalitatea, putem presupune x0 = 0. Fixam b > 0
si consideram aplicatia
Z
f (a) =
u(a )u
| |=1
b2
d,
a (0, b].
E suficient sa aratam ca f este constant

a. Avem
2
2
Z
Z
b2
b
b
f 0 (a) =
u(a ) d 2
d =
u
u(a )u
a
a
a
| |=1 Z
|
|=1
Z
1
b
u
b2
1
u b2
u
y
(y)d(y)
u(y)
y
d(y) =
aN 1 ZBa a2
a2 aN 1Ba
a2
1
b2
u
u b2
u
y
(y)
u(y)
y d(y).
aN 1 Ba
a2
a2
2
Fie v(y) = u ab 2 y . Atunci
0
f (a) =
1
aN 1
1
N
a 1
1
N
a 1
Z
u
v
v(y) (y)d(y)
u(y) (y)d(y) =
Ba
ZBa
(v(y)u(y) u(y)v(y)) dy =
2
Z Ba 2
b2
b
b
y u(y) 2 u(y)u
y dy = 0.
u
2
a
a
a2
Ba
DE TIP ELIPTIC
3.3
28
Teorema de medie pentru functii armonice. Principiul slab de maxim
Functiile armonice au proprietatea remarcabila ca valoarea lor ntr-un punct

arbitrar depinde de valorile luate pe orice bila (sau sfera) cu centrul n punctul
respectiv. Mai precis, o functie este armonica daca si numai daca valoarea
sa ntr-un punct arbitrar este media valorilor luate pe orice bila (sau sfera)
centrata n acel punct. Vom demonstra n acest sens
Teorema 2. (Formula de medie pentru functii armonice). Fie RN
o multime deschis
a arbitrar
a.
(i) Dac
a u C 2 () o functie armonic
a, atunci
I
I
u(x) =
u(y) d(y) =
u(z) dz ,
B(x,r)
B(x,r)
pentru orice x si orice r > 0 astfel nc

at B(x, r) .
(ii) Dac
a functia u C 2 () are proprietatea c
a
I
u(x) =
u(y) d(y) ,
x , B(x, r) ,
B(x,r)
atunci u este o functie armonic

a.
Demonstratie. (i) Fie
I
(r) :=
u(y) d(y) .
B(x,r)
Printr-o schimbare de variabil

a observam ca
I
(r) =
u(x + rz) d(z) .
B(0,1)
Deci
I
0 (r) =
I
u(x+rz)z d(z) =
B(0,1)
u(y)
B(x,r)
yx
d(y) =
r
Aplicand formula Gauss-Ostrogradski obtinem

I
r
0
(r) =
u(y) dy = 0 ,
N B(x,r)
I
B(x,r)
u
d(y) .
DE TIP ELIPTIC
29
caci u este o functie armonica. Rezulta ca este constant

a, ceea ce implica
I
I
u d = lim
u d = u(x) .
s0 B(x,s)
B(x,r)
Pentru a justifica a doua egalitate din (i) e suficient sa observam ca

!
Z r Z
Z r
Z
N rN
u(z) dz =
u d ds = u(x)
N sN 1 ds =
u(x) .
N
B(x,r)
0
B(x,s)
0
(ii) Presupunem prin absurd ca u nu este o functie armonica. Prin urmare,
exista x si r > 0 astfel nc
at B(x, r) si u 6= 0 n B(x, r). Far
aa
micsora generalitatea, putem presupune ca u > 0 n B(x, r). Cu aceleasi
notatii ca n (i), avem
0 = 0 (r) =
r
N
I
u(z) dz > 0 ,
B(x,r)
ceea ce constituie o contradictie. Cu aceasta, demonstratia este ncheiat

a.
Cu ajutorul formulei de medie putem deduce cu usurint
a urmatorul rezultat (deosebit de util ntr-o diversitate de situatii) care afirma n esent
a ca
valorile extreme ale unei functii armonice sunt atinse pe frontier
a.
Teorema 3. (Principiul slab de maxim pentru functii armonice). Fie
RN o multime deschis
a si m
arginit
a si fie u C 2 () C() o functie
armonic
a. Atunci
(i) max u = max u si min u = min u .
(ii) Dac
a, n plus, este o multime conex
a si exist
a x0 astfel nc
at
u(x0 ) = max u (sau u(x0 ) = min u), atunci u este o functie constant
a n .
Demonstratie. Observam cu usurint

a ca este suficient sa demonstram
afirmatia (ii). Concluzia de la (i) rezulta apoi aplicand (ii) pe fiecare componenta conexa a lui .
Ideea demonstratiei este de a arata ca multimea
A := {x ; u(x) = max u}
DE TIP ELIPTIC
30
este simultan nchisa si deschis

a n , ceea ce implica A = (adica u este
constanta) sau A = . Din ipoteza, x0 A, deci A este nevida. Evident, din
continuitatea lui u, multimea A este nchis
a n . Ram
ane sa arat
am ca A
este deschisa. Fie x0 astfel nc
at u(x0 ) = max u := M . Fixam r > 0
astfel ncat r < dist (x0 , ). Aplicand principiul de maxim functiei armonice
u avem
I
M = u(x0 ) =
u(y) dy M ,
B(x0 ,r)
deoarece u M n B(x0 , r). De aici rezulta ca, n mod necesar, u M

n B(x0 , r), ceea ce atrage, n particular, ca A este deschis
a. Cu aceasta
demonstratia este ncheiata.
Exercitii.
1. Aratati ca problema Dirichlet
u(x) = f (x)
u(x) = g(x)
pentru x
daca x
are cel mult o solutie clasica.

2. Explicati urmatorul paradox: functia u(x, y) = (x2 +y 2 2x)/(x2 +y 2 )
satisface
u = 0
daca x2 + y 2 2x < 0
u=0
daca x2 + y 2 2x = 0 .
Inseamna acest lucru ca problema Dirichlet pe cerc cu conditie Dirichlet nul

a
pe frontiera admite o solutie diferita de solutia banala?
3. (i) Demonstrati ca oricare doua solutii clasice ale problemei Neumann
u(x) = f (x)
pentru x
(3.18)
u (x) = g(x)
daca x
difera printr-o constanta.

(ii) Aratati ca o conditie necesara ca problema (3.18) sa admita solutie
R
R
este ca f dx = g d(x).
DE TIP ELIPTIC
31
4. Discutati unicitatea solutiei pentru problema Robin
u(x) = f (x)
pentru x
u(x) + u (x) = g(x)

daca x ,
unde si sunt numere reale astfel nc

at 2 + 2 > 0 si 0.
5. Aratati ca problema
u = 1
u(1, y) = u(1, y) = 0
ux (x, 1) + uy (x, 1) = 0
ux (x, 1) uy (x, 1) = 0
n := (1, 1) (1, 1)
y (1, 1)
x (1, 1)
x (1, 1)
are cel mult o solutie.

Sol. Fie u1 si u2 doua solutii si u = u1 u2 . Este suficient sa demonstram
ca u = 0 unde u verifica
u = 0
u(1, y) = u(1, y) = 0
ux (x, 1) + uy (x, 1) = 0
ux (x, 1) uy (x, 1) = 0
n (1, 1) (1, 1)
y (1, 1)
x (1, 1)
x (1, 1) .
Z
Z
u
Inmultind cu u n u = 0 si integr
and prin parti obtinem
u
= |u|2 .
De aici rezulta ca este suficient sa demonstram ca u = 0 n , caci aceasta

atrage u = Const. n , adica u = 0, folosind ipoteza u(1, y) = u(1, y) = 0,
n (1, 1). Folosind conditiile la limita avem
Z 1
Z 1
Z
u
u
u
=
u
(x, 1) dx
u
(x, 1) dx =
u
1
1 x

Z 1 x
Z 1
1
d
1
d
(u2 )(x, 1) dx
(u2 )(x, 1) dx =
2 1 d x
2 1 d x
2
u (1, 1) u2 (1, 1) u2 (1, 1) + u2 (1, 1) = 0.

6. Fie u = u(r, ) o functie armonica n bila B(0, 2) R2 astfel nc
at
u(2, ) = 2 cos 2 + 1. Calculati supB(0,2) u si u(0).
DE TIP ELIPTIC
32
7. Fie N 3. Modificati demonstratia teoremei de medie pentru functii

armonice pentru a arata ca
I
u(0) =
g d +
B(0,R)
1
(N 2)N
unde u este solutia problemei
u = f
u=g
Z
B(0,R)
1
|x|N 2
f dx ,
RN 2
n B(0, R)
pe B(0, R) .
Formulati si demonstrati un rezultat similar daca N = 2.

8. Fie un C 2 () C() un sir de functii armonice. Aratati ca daca un
converge uniform pe atunci un este uniform convergent pe .
a, marginit
a si conexa si u : R o
functie continua care este de clasa C 2 pe . Presupunem ca u se anuleaz
a
n orice punct de pe frontiera lui si exista x0 astfel nc
at u(x0 ) = 0.
Aratati ca exista x1 cu proprietatea ca u(x1 ) = 0.
Sol. Daca u 0 n , afirmatia este evident
a. Presupunem u 6 0 n
. Atunci exista xm , xM , xm 6= xM astfel nc
at u(xm ) = min u 0 si
u(xM ) = max u 0. In plus, u(xm ) 0 si u(xM ) 0. Functia v = u
este continua pe multimea conexa si v(xM ) 0, v(xm ) 0. Deci exista

x1 astfel ncat v(x1 ) = 0.
a si marginit
a, ai : (0, ) functii
continue (i = 1, , N ) si u : R o functie continu
a care este de clasa C 2 pe
N
X
2
. Consideram operatorul diferential P (x, D) =
ai (x) 2 . Daca functia
xi
i=1
u verifica ecuatia P (x, D)u = 0 n , aratati ca sup u = sup u si inf u = inf u.
11. Fie un domeniu marginit n RN si 1 = RN \ . Consideram o

functie u armonica n 1 astfel nc
at u C(1 ) si lim|x| u(x) = 0. Aratati
ca
|u(x)| max |u(y)|
y
x 1 .
In particular, daca u = 0 pe si lim|x| u(x) = 0, atunci u 0 n 1 .
DE TIP ELIPTIC
33
12. Fie := {(x, y) R2 ; x2 + 4y 2 < 1}. Aratati ca problema
u = 1 + x2
n
u=0
pe
are o solutie unica u C 2 () C() si, n plus, 0 < u(x, y) <
1
4
pentru orice
(x, y) .
13. Fie problema lui Poisson
u = 1
n = (0, 1) (0, 1)
u=0
pe .
Aratati ca 0 u 1/8 n [0, 1] [0, 1].

Mai general, aratati ca daca u C 2 () C() este solutie a problemei
u = f (x)
n = (0, 1) (0, 1)
u=0
pe ,
atunci
1
||f || ,
8
||u||
unde ||u|| := sup(x,y) |u(x, y)|.
14. Fie problema lui Poisson
u = f (x)
u=0
n
pe ,
unde {(x, y); x2 + y 2 < R2 }.

(i) Aratati ca daca f 1 atunci
0 u(x, y)
R2
4
(x, y) .
(Ind. Comparati u cu functia v(x, y) = 14 (R2 x2 y 2 ).)

(ii) In cazul general, demonstrati ca
||u||
R2
||f || .
4
DE TIP ELIPTIC
3.4
34
Teorema Green-Riemann
Rezultatul urmator ofera o formul

a de reprezentare pentru o functie arbitrar
a
definita pe . Cu ajutorul sau vom deduce formula de medie pentru functii
armonice, precum si o proprietate deosebit de interesant
a a solutiei fundamentale E a ecuatiei lui Laplace, care pune n evident
a natura singularitatii
acestei functii.
Teorema 4. (teorema Green-Riemann). Fie RN o multime deschis
a,
m
arginit
a si fie u C 2 () C 1 () astfel nc
at u C(). Atunci
Z
Z
u
u(x) =
u(y)E(x y) dy
E(x y)
(y) d(y)+
Z
E(x y)
u(y)
d(y)
x
y
si
Z
u(y)E(x y) dy
E(x y)
E(x y)
u(y)
d(y) = 0
y
u
(y) d(y)+
y
x RN \ .
(3.19)
(3.20)
Demonstratie. Fie x si > 0 astfel nc

at B(x, ) . Aplicand a
doua formula a lui Green n domeniul := \ B(x, ) obtinem
Z
Z
Z
E(x y)
u
(y) d(y)+
d(y) = 0 .
u(y)E(xy) dy
u(y)
E(xy)
y
y
(3.21)
De aici rezulta ca
Z
Z
Z
u
E(x y)
u(y)E(x y) dy
E(x y)
(y) d(y) +
u(y)
d(y) =
y
y
Z
Z
E(x y)
u
(y) d(y)
u(y)
d(y) ,
E(x y)
S
S
(3.22)
unde S reprezinta sfera de raza centrat
a n punctul x. Presupunem n
continuare ca N 3 si lasam cititorului, ca exercitiu, sa efectueze calculele
care urmeaza n cazul N = 2. Avem
Z
E(x
y)
(y)
d(y)
Z
S
u
1
(y) d(y) C 0 daca 0 .
N
2
(N 2)N
N 2
S
(3.23)
DE TIP ELIPTIC
35
Pe de alta parte,
E(x y)
xy
1
1
= y E(x y),
=
=
,
N
1
kx yk
N kx yk
N N 1
(3.24)
pentru orice y S . Deci, folosind (3.24),
Z
Z
E(x y)
1
u(y)
u(y) d(y) u(x)
d(y) =
N N 1 S
S
daca 0 .
Cum aplicatia y 7 E(x y)u(y) este integrabil

a pe , rezulta ca
Z
Z
lim
u(y)E(x y) dy =
u(y)E(x y) dy .
0
(3.25)
(3.26)
Din (3.22), (3.23), (3.25) si (3.26) obtinem cu usurint

a (3.19).
Relatia (3.20) se obtine cu aceleasi argumente ca (3.21), aplicand formula
lui Green direct n . Acest lucru este posibil deoarece x 6 , deci aplicatia
3 y 7 E(x y) este neteda.
Corolarul 1. (Formula de medie pentru functii armonice). Fie u

C 2 () o functie armonic
a si x , r > 0 astfel nc
at B(x, r) . Atunci
I
u(x) =
u(y) d(y) .
B(x,r)
Demonstratie. Aplicand teorema Green-Riemann, prima formul

a lui Green
si tinand cont apoi ca u este o functie armonica, avem (daca N 3)
Z
Z
1
1
u
u(x) =
(y) d(y) =
u(y) d(y) +
N
1
N
2
N r
(N 2)N r
ZB(x,r)
ZB(x,r)
1
1
u(y) d(y) +
u(y) dy =
N
1
N r
(N 2)N rN 2 B(x,r)
I
ZB(x,r)
1
u(y) d(y) =
u(y) d(y) ,
N rN 1 B(x,r)
B(x,r)
ceea ce ncheie demonstratia.
Am vazut ca solutia fundamental

a a ecuatiei lui Laplace este o functie
neteda cu exceptia originii, care constituie o singularitate pentru aceasta
functie. Fie o functie neteda arbitrara cu suportul compact. Intruc
at
E(x) = 0
x RN \ {0} ,
DE TIP ELIPTIC
36
am fi tentati sa facem urmatorul calcul (via formula lui Green si reducand

integralele pe RN la integrale pe o bila suficient de mare):
Z
Z
E(x)(x) dx = 0 ,
(x)E(x) dx =
RN
RN
caci E = 0, cu exceptia unui singur punct. Las

am cititorul sa gaseasc
a
greseala facuta mai sus si prezent
am n continuare varianta corecta:
Corolarul 2. Fie Cc2 (RN ). Atunci
Z
(x)E(x) dx = (0) .
RN
(3.27)
Demonstratia rezulta prin simpla aplicare a teoremei Green-Riemann pentru functia si prin integrare pe o bila suficient de mare centrat
a n origina.
Rezultatul exprimat n egalitatea (3.27) se exprima n limbajul teoriei
distributiilor prin
E = 0
n RN ,
(3.28)
unde 0 semnifica masura (distributia) lui Dirac concentrat

a n origine.
3.5
Analiticitatea functiilor armonice
a dac
a pentru orice
Definitia 4. O functie u : R se numeste analitic
compact K continut n exist
a CK > 0 astfel nc
at
1
||+1
|D u(x)| CK
,
!
pentru orice x K si pentru orice multi-indice .
In mod echivalent, aceasta definitie poate fi exprimata prin posibilitatea
dezvoltarii lui u n serie de puteri, n jurul oricarui punct:
X D u(x0 )
u(x) =
(x x0 ) ,
!
pentru orice x0 si pentru orice x ntr-o vecin

atate a lui x0 .
Din definitie, cat si din observatia de mai sus, rezulta ca functiile elementare sunt analitice n domeniul lor de definitie. In particular, solutia fundamentala E a ecuatiei lui Laplace este o functie analitica n RN \ {0}.
DE TIP ELIPTIC
37
Teorema 5. Fie u : R o functie armonic

a. Atunci u este functie
analitic
a n .
Demonstratie. Fixam x0 si fie
U := {x ; |x x0 | < r} .
Putem presupune ca U . Fixam un compact U K si consideram
Cc () astfel ncat supp = K si 1 n
U := {x ; dist (x, U ) } .
Avem
(u) = u + u + 2 u
n .
Asadar, deoarece u este functie armonica,

(u) = g := u + 2 u
n .
Pe de alta parte, ntrucat u = 0 n \ K, teorema Green-Riemann implica

Z
(u)(x) = g(y)E(x y) dy
x .
Dar g = 0 si = 1 n U . Deci
Z
u(x) =
g(y)E(x y) dy
x U .
\U
Cum E este analitica n RN \ {0} rezulta ca u este analitica pe U , deci n .
Folosind faptul ca o functie armonica este indefinit derivabil

a si aplicand
formula de medie pentru functii armonice vom demonstra
Teorema 6. (Teorema lui Liouville.) Fie u : RN R o functie armonic
a
m
arginit
a inferior. Atunci u este constant
a.
DE TIP ELIPTIC
38
Demonstratie. Fara a micsora cu nimic generalitatea, putem presupune

u 0. Fie x RN un punct arbitrar. Deoarece u este armonica, rezulta ca uxi
este, de asemenea, o functie armonica, pentru orice i = 1, , N . Aplicand
formula de medie si teorema divergentei avem
Z
N
N
|uxi (x)| =
u
(y)
dy
=
xi
N
N rN
N r B(x,r)
Z
N
N
|u| d =
u(x) ,
N
N r
r
B(x,r)
ui d
B(x,r)
pentru orice r > 0. Rezulta de aici ca uxi (x) = 0, pentru orice x RN si

oricare ar fi i = 1, , N , adica u este constant
a.
Exercitii.
1. Fie u : R o functie armonica si . Aratati ca
sup |u|
N
sup |u| ,
d
unde d = dist (, ).
Solutie. Deoarece u este armonica, rezulta ca u = 0 n . Aplicand
formula de medie functiei armonice u avem, pentru r < d si x ,
Z
|u(x)| =
u(y)
dy
=
N
N r B(x,r)
Z
N
N
N
N rN 1 sup |u| =
sup |u| .
u
N
N
N r B(x,r) N r
r
2. Folosind exercitiul de mai sus aratati ca daca u : R este o functie

armonica si r este un numar pozitiv astfel nc
at B2r (x0 ) atunci exista
R astfel ncat
|u(x) u(y)| |x y| (2r)1
N
r
sup |u|
B2r (x0 )
x, y Br (x0 ) .
3. Fie u : RN R o functie armonica cu proprietatea

inf u(x) M (R) ,
|x|<R
DE TIP ELIPTIC
39
cu
M (R)
= 0.
R
R
Demonstrati ca u este constant
a.
lim
Ind. Pentru y RN fixat, fie R > |y|. Se considera apoi aplicatia u(x) +
M (R) definita pe Bd (y), unde d = R |y|.
3.6
Functia lui Green
Vom gasi n continuare o formul

a pentru rezolvarea problemei
u = f
n
u=g
(3.29)
pe ,
unde RN este o multime deschis

a cu frontiera de clasa C 1 pe portiuni,
iar f C(), g C() sunt functii date.
Aplicand formula Green-Riemann (3.19) avem
Z
Z
Z
u
E(x y)
u(x) = u(y)E(xy) dy
E(xy)
(y) d(y)+
u(y)
d(y) ,
y
y
(3.30)
pentru orice x .
Pentru x fixat, fie x (y) solutia problemei
x (y) = 0
y
x (y) = E(x y)
(3.31)
y .
Prin nmultire n (3.31) cu u si integrare prin parti obtinem

Z
Z
Z
u
x
u(y)x (y) dy =
(y)x (y) d(y)
(y) u(y) d(y) =
Z
Z
u
x
(y)E(x y) d(y)
(y) u(y) d(y) .

(3.32)
Prin adunarea relatiilor (3.30) si (3.32) obtinem
Z
Z
(E(x y) x (y))
d(y) .
u(x) = u(y) (E(x y) x (y)) dy+
u(y)
(3.33)
DE TIP ELIPTIC
40
Fie G(x, y) := x (y) E(x y). Relatia (3.33) devine

Z
Z
G
u(x) = G(x, y)f (y) dy
g(y)
(x, y) d(y) .
(3.34)
Functia G definita mai sus se numeste functia lui Green pentru problema
Dirichlet. T
inand cont de modul cum a fost definita functia x precum si de
(3.28) rezulta ca
y G(x, y) = x
G(x, y) = 0
y .
De aici rezulta urmatoarea interpretare fizica (n R3 ) a functiei lui Green:

functia G(x, y) reprezinta potentialul coulombian generat n domeniul marginit
de suprafata conductoare , pusa la pam
ant, de sarcina
1
4
(=
1
(N 2) N )
aflata n punctul y .
Teorema 7. (Simetria functiei lui Green.) Dac
a x, y , x 6= y atunci
G(x, y) = G(y, x).
Demonstratie. Fie v(z) = G(x, z), w(z) = G(y, z), z . Avem
v(z) = 0
w(z) = 0
v(z) = w(z) = 0
z 6= x
z 6= y
(3.35)
z .
Fie > 0 suficient de mic. Aplicand formula lui Green n domeniul \

(B(x, ) B(y, )) avem
Z
Z
v
w
w
v
w
v d =
v
w d ,
B(x,)
B(y,)
(3.36)
unde semnifica normala interioar

a pe B(x, ) B(y, ). Intruc
at w este
functie neteda n vecinatatea lui x avem
Z
v
d C N 1 sup |v| 0 daca 0 .
B(x,)
B(x,)
(3.37)
DE TIP ELIPTIC
Dar v(z) = x (z) E(x z). Deci
Z
Z
v
E
lim
w
d = lim
(x z)w(z) d(z) =
0 B(x,)
0 B(x,) z
Z
1
= lim
w(z) d(z) = w(x) .
0 N N 1 B(x,)
41
(3.38)
Un argument similar pentru functia v ntr-o vecin

atate a lui y conduce la
Z
w
lim
v
d = v(y)
(3.39)
0 B(y,)
si
Z
lim
0 B(y,)
v
d = 0 .
(3.40)
Din (3.36), (3.37), (3.38), (3.39) si (3.40) obtinem

G(x, y) = v(y) = w(x) = G(y, x) .
3.6.1
Functia lui Green pentru bil

a
Fixam R > 0 si ne propunem sa gasim expresia functiei lui Green pentru

bila BR (0). Pentru orice x BR (0) \ {0} vom nota cu x? imaginea sa prin
inversiunea de pol originea si modul R2 , adica
x? =
R2
x
kxk2
x BR (0) \ {0} .
Cautam functia lui Green sub forma

G(x, y) = E(x? y) E(x y),
R.
Din G(x, y) = x (y) E(x y) rezulta

G(x, y) = 0
x BR (0) , y BR (0) .
(3.41)
Fixam x BR (0), x 6= 0 si y BR (0). Din asemanarea triunghiurilor xOy

si x? Oy rezulta
|x|
R
|x y|
= ? = ?
.
R
|x |
|x y|
DE TIP ELIPTIC
42
Asadar (daca N 3)
G(x, y) =
1
=
(2 N )N |x? y|N 2 |x y|N 2
1
1
|x|N 2
=
(2 N )N RN 2 |x y|N 2 |x y|N 2
|x|N 2 RN 2
.
(2 N )N RN 2 |x y|N 2
(3.42)
Din (3.41) si (3.42) rezulta ca

=
RN 2
|x|N 2
x 6= 0 .
Pentru x = 0, solutia problemei
0 (y) = 0
0 (y) = E(y) =
(2 N )N RN 2
este 0 (y) =
y BR (0)
y BR (0)
1
.
(2N )N RN 2
In concluzie, functia lui Green pentru problema Dirichlet este data n cazul
bilei de expresia
RN 2 |x|2N E(x? y) E(x y)

G(x, y) =
1
E(y)
(2 N )N RN 2
daca x BR (0) \ {0}

daca x = 0 .
(3.43)
Se observa de aici cu usurint

a ca
G(x, y) = G(y, x) si G(x, y) > 0
3.7
x, y BR (0) .
Formula lui Poisson
Vom deduce n continuare, folosind expresia explicita a functiei lui Green n

cazul bilei, solutia problemei
u = 0
u=g
n BR (0)
pe BR (0) .
(3.44)
DE TIP ELIPTIC
Teorema 8. Fie g C(BR ). Atunci functia
Z
2
R |x|2
g(y)
d(y)
N
RN
BR |x y|
u(x) :=
g(x)
x BR
43
(3.45)
x BR
satisface u C 2 (BR ) C(BR ) si verific

a (3.44).
Demonstratie. Din (3.43) si din
y E(x y) =
1 yx
N |y x|N
obtinem, pentru orice x BR (0) si orice y BR (0),

G
(x, y) :=
y
1
(y G(x, y), y) =
R
(y x? , y)
(y x, y)
RN 3 |x|2N
=
N |x? y|N RN |x y|N
2
y Rx2x , y
(y x, y)
N 3
2N
R
|x|
|x|N
=
N
N
N R |x y|
RN |x y|N
|x|2 R2
(R2 |x|2 y x y + x, y)
=
.
RN |x y|N
RN |x y|N
Dar, conform formulei lui Green,

Z
u(x) =
g(y)
BR
G
(x, y) d(y) .
y
Din (3.46) si (3.47) obtinem ca solutia problemei (3.44) este data de

Z
R2 |x|2
g(y)
u(x) =
d(y)
x BR .
RN
|x
y|N
BR
(3.46)
(3.47)
(3.48)
Reciproc, fie g C(BR ). Vom demonstra ca functia u definita prin relatia

(3.45) satisface u C 2 (BR ) C(BR ) si verific
a (3.44). Faptul ca u C 2 (BR )
este evident, tinand cont de expresia lui u. Pe de alta parte, din x G(x, y) = 0
rezulta ca
u(x) = 0
x BR .
Aratam n continuare ca u este continu

a pe BR . Fie x0 BR si > 0. Din
continuitatea lui g rezulta ca exista > 0 astfel nc
at
|g(y) g(x0 )|
y BR , |y x0 | .
DE TIP ELIPTIC
Notam prin
K(x, y) :=
44
R2 |x|2
RN |x y|N
nucleul lui Poisson. Rezulta ca

Z
|u(x) u(x0 )|
K(x, y) |g(y) g(x0 )| d(y)
B
R
Z
K(x, y) |g(y) g(x0 )| d(y)+
|yx
|;
yB
0
R
Z
K(x, y) |g(y) g(x0 )| d(y)
|yx0 |>: yBR
2kgkL (R2
+
(/2)N
|x|2 )
RN 2 2 ,
daca |x x0 | min{/2; (/2)N /(4kgkL RN 1 )}.
Folosind formula lui Poisson putem deduce cu usurint

a reciproca teoremei
de medie pentru functii armonice.
a astfel nc
at pentru orice x
Corolarul 3. Fie u : R o functie continu
exist
a r(x) > 0 cu proprietatea c
a
I
u(x) =
u(y) d(y)
R < r(x) cu B(x, R) .
(3.49)
B(x,R)
Atunci u este o functie armonic

a n .
Demonstratie. E suficient sa arat
am ca u este armonica n orice bila
continuta n . Fie asadar B = B(x, R) . Conform formulei lui Poisson,
exista o functie v care este armonica n B si astfel nc
at v = u pe B. Mai
precis,
Z
2
R |y x|2
u(z)
d(z)
R
|z
y|N
N
B
v(y) =
u(y)
daca y B
daca y B .
Din ipoteza si din faptul ca v este o functie armonica (deci este valabil
a directa
teoremei de medie) rezulta ca
sup(v u) = inf (v u) = 0 ,
B
DE TIP ELIPTIC
45
adica v = u n B. Prin urmare, u este o functie armonica n B, ceea ce ncheie

demonstratia.
Suntem acum n masura sa deducem urmatoarea proprietate interesant

aa
functiilor armonice.
Corolarul 4. Fie un : R un sir de functii armonice cu proprietatea
c
a este uniform convergent pe orice multime compact
a continut
a n c
atre o
functie u. Atunci u este o functie armonic
a.
Demonstratie. Conform rezultatului precedent e suficient sa arat
am ca
pentru orice x este verificat
a relatia (3.49). Dar un este o functie armonica,
pentru orice n 1. Deci
I
un (x) =
B(x,R)
un (y) d(y)
R < dist (x, ) .
Trecand la limita n (3.50) cu n obtinem (3.49).
(3.50)
Exercitii.
1. Fie N 3. Aratati ca
Z
|y|=R
RN
d(y)
R2 |x|2
=
RN 1 N
|x y|N
|x|N 2 (|x|2 R2 )
daca |x| < R

daca |x| > R .
Cercetati problema similara pentru N = 2.

2. Rezolvati ecuatia lui Poisson u = a, a R, n discul de raza R, cu
conditia pe frontiera u/|r=R = b, alegand b astfel nc
at problema sa aiba
solutie.
R. Solutia exista daca aR + 2b = 0 si este determinata pan
a la o constant
a
aditiva: u(r) = ar2 /4 + Const.
DE TIP ELIPTIC
3.8
46
Metoda separ
arii variabilelor. Aplicatie la deducerea formulei lui Poisson n R2
Ilustram n cele ce urmeaza metoda lui Fourier de separare a variabilelor pentru

a deduce formula lui Poisson n dimensiune 2.
Fie R > 0 si f : R R o functie continu
a. Ne propunem sa gasim o
functie u = u(r, ) C 2 (B(0, R)) C(B(0, R)) care verific
a
u = 0
n B(0, R) R2
(3.51)
u(R, ) = f () .
Cautam functia u sub forma u(r, ) = A(r)B(). Reamintim ca formula laplacianului n coordonate polare este
u = urr +
1
1
u + ur .
2
r
r
Introducand n (3.51) obtinem

A00 B +
1 0
1
A B + 2 AB 00 = 0 .
r
r
Impartind prin AB si nmultind apoi cu r2 g

asim
r2
A00
A0
B 00
+r
=
.
A
A
B
In membrul stang avem o functie care depinde doar de r iar n cel drept o
functie ce depinde de . Acest lucru este posibil numai daca fiecare functie se
reduce la o constanta. Deci exista R astfel nc
at
r2 A00 + rA0 A = 0
(3.52)
B 00 + B = 0 .
(3.53)
si
In plus, B este o functie periodica de perioada 2, adica

B() = B( + 2)
[0, 2) .
(3.54)
DE TIP ELIPTIC
47
Din (3.53) si (3.54) rezulta 0 si
B() = C1 cos + C2 sin .

Folosind conditia de periodicitate (3.54) obtinem = n2 (n 0) deci
Bn () = Cn cos n + Dn sin n
n 0 .
(3.55)
Introducem acum valoarea = n2 n (3.52) si caut

am solutiile sub forma
A(r) = r . Gasim
( 1)r + r n2 r = 0 ,
care implica = n. Deci
An () = C1 rn + C2 rn
n 1.
De aici deducem C2 = 0, pentru a evita singularitatea ce ar aparea n origine.

Deci
An () = An rn
n 1 .
(3.56)
Din (3.55) si (3.56) gasim

un (r, ) = rn (Cn cos n + Dn sin n ) ,
adica
u(r, ) =
X
1
C0 +
rn (Cn cos n + Dn sin n ) .
2
(3.57)
n1
Ne propunem n continuare sa gasim constantele Cn si Dn , folosind conditia pe

frontiera din (3.51). Ideea este urmatoarea: punem r = R n (3.57), nmultim
apoi cu cos j si integram pe [0, 2]. Gasim astfel
Z 2
1
Cj =
f () cos j d
Rj 0
j 0 .
Inmultind apoi cu sin j si integr

and pe [0, 2] obtinem
Z 2
1
Dj =
f () sin j d
j 1 .
Rj 0
Exercitii.
DE TIP ELIPTIC
48
1. Rezolvati ecuatia u = 0 n := (0, a) (0, b) n raport cu urmatoarele

conditii la limita, folosind metoda separarii variabilelor:
(i) u(0, y) = u(a, y) = u(x, b) = 0, x (0, a), y (0, b).
(ii) u(0, y) = u(a, y) = 0, u(x, 0) = u(x, b) = 2x(x a), x (0, a), y
(0, b).
(iii) u(x, 0) = u(x, b) = x(x a), u(0, y) = u(a, y) = sin
y (0, b).
y
, x (0, a),
b
2. Presupunem ca u este o functie armonica n RN si ca u(x) = u1 (x1 ) uN (xN ).

Aratati ca u00i i ui = 0 (i = Const., i = 1, , N ) si, n plus, 1 + +N =
0.
3. Gasiti o functie armonica n regiunea |x| > 1 care sa verifice conditia
u(1, ) = f ().
4. Gasiti o solutie netriviala a ecuatiei omogene u = 0 daca x2 + y 2 < 1,
cu conditiile la limita u + u/ = 0 pentru x2 + y 2 = 1.
5. Rezolvati problema
u = 0
u(x, 0) = u(x, b) = u(a, y) = 0
u (0, y) + u(0, y) = g(y)

x
n (0, a) (0, b)
pentru x [0, a] si y (0, b)
daca y (0, b) ,
unde g este continua si este un num

ar real.
6. Fie := {(x, y) R2 ; y 2 < 1}. Aratati ca problema
u = 1
n
u=0
pe
are o unica solutie u C 2 () C() si calculati apoi u.

7. Gasiti solutia problemei
u = 1
u=0
n B1 (0) RN
pe B1 (0) .
DE TIP ELIPTIC
49
8. Fie 0 < < 1 si := {x RN ; < |x| < 1}. Gasiti solutia problemei
u = 1
n
u=0
pe
si examinati apoi comportamentul acestei solutii cand 0.
3.9
Inegalitatea lui Harnack
Rezultatul urmator arata ca raportul dintre valorile extreme ale functiilor

armonice pozitive se ncadreaz
a ntre anumite limite. Altfel spus, valoarea
maxima a unei asemenea functii nu poate depasi o anumit
a limita, care depinde
de minimul sau. Cu alte cuvinte, o functie armonica pozitiva nu poate lua
ntr-un anume domeniu atat valori foarte mari cat si valori foarte apropiate
de zero.
Demonstram mai ntai inegalitatea lui Harnack n cazul discului, acest
rezultat fiind o consecinta directa a formulei lui Poisson si a formulei de medie
pentru functii armonice.
Teorema 9. Fie BR RN discul deschis de raz
a R centrat n origin
a si
a nenegativ
a. Atunci
u C 2 (BR ) C(BR ) o functie armonic
RN 2 (R |x|)
RN 2 (R + |x|)
u(0)
u(x)
u(0) ,
(R + |x|)N 1
(R |x|)N 1
(3.58)
pentru orice x BR .
Demonstratie. Aplicand formula lui Poisson si utilizand inegalitatea |y
x| |y| |x| precum si ipoteza u 0, obtinem
Z
Z
R2 |x|2
R2 |x|2
u(y)
u(y)
u(x) =
d(y)
d(y) =
N
RN
|y x|
RN
|x|)N
|y|=R Z
|y|=R (|y| Z
R2 |x|2
R + |x|
u(y)d(y) =
u(y)d(y) .
N
RN (R |x|)
RN (R |x|)N 1 |y|=R
|y|=R
(3.59)
Aplicand acum formula de medie functiei armonice u, inegalitatea de mai sus
conduce la
u(x)
R + |x|
RN 2 (R + |x|)
N RN 1 u(0) =
u(0) .
N
1
RN (R |x|)
(R |x|)N 1
DE TIP ELIPTIC
50
Cealalta inegalitate din (3.58) se demonstreaza aseman

ator, utilizand de
aceasta data inegalitatea |y x| |y| + |x|.
Rezultatul de mai sus permite regasirea teoremei lui Liouville (Teorema

8). Intr-adevar, sa presupunem ca u : RN [0, ) este o functie armonica.
Fixand arbitrar x RN si trecand la limita cu R n (3.59), obtinem
u(x) = u(0), adica u este constant
a n RN .
Teorema 10. Fie RN un deschis arbitrar si o multime deschis
a,
m
arginit
a si conex
a. Atunci exist
a o constant
a C = C() astfel nc
at
sup u C inf u ,
pentru orice functie armonic

a u : R care satisface u 0 n .
Teorema lui Harnack implica
1
u(y) u(x) C u(y)
C
x, y .
Asadar, valorile unei functii armonice ne-negative pe sunt comparabile, n

sensul ca u nu poate fi foarte mica (sau foarte mare) ntr-un punct decat daca
ea este foarte mica (sau foarte mare) n toate punctele.
Demonstratie. Fixam r <
1
2
dist (, ) si fie x, y astfel nc

at |x
y| r. Aplicand formula de medie pentru functii armonice avem

I
Z
N
u(x) =
u(z) dz
u(z) dz =
N 2N rN B(y,r)
B(x,2r)
I
1
1
u(z) dz = N u(y) .
N
2
2
B(y,r)
Rezulta ca
2N u(y) u(x)
1
u(y)
2N
x, y , |x y| r .
(3.60)
Cum multimea este compacta, ea se poate acoperi cu un num

ar finit de bile
Bi de raza r si, n plus, Bi si Bi+1 sunt disjuncte. Cu alte cuvinte, exista p
bile Bi de raza r (p depinde doar de ) astfel nc
at
p
[
i=1
Bi (r) si Bi Bi+1 =
i = 1, , p 1 .
DE TIP ELIPTIC
51
Repetand de p ori argumentul facut n cazul unei singure bile si tin

and cont
de (3.60) obtinem
u(x)
1
u(y)
2N p
x, y ,
Importante progrese n directia extinderii teoremei lui Harnack si a principiilor de maxim au fost facute de catre DeGiorgi [16], Serrin [60] si Stampacchia [67]. Ei au aratat ca aceste rezultate ram
an valabile daca se nlocuieste
operatorul lui Laplace cu operatori de tipul
X
N
N
X
u
u
aij (x)
+
ai
+ a0 u ,
Lu =
xj
xi
xi
i=1
i,j=1
unde a0 0, iar coeficientii aij L () satisfac conditia de uniform elipticitate

N
X
aij (x)i j kk2
= (1 , , N ) RN , > 0, a.p.t. x .
i,j=1
Amintim n aceasta directie ca Serrin demonstreaza n [60], utilizand principiul

de maxim, o inegalitate de tip Harnack pentru ecuatii uniform eliptice n doua
variabile. Mai precis, daca
Lu = auxx + 2buxy + cuyy
este un operator uniform eliptic n bila BR R2 iar u C 2 (BR ) este o solutie
nenegativa a ecuatiei Lu = 0 n BR , atunci exista o constant
a C = C(R, L)
astfel ncat
1
u(0) u(z) C u(0)
C
z = (x, y) BR/4 .
Cu un argument similar celui folosit la nceputul acestui paragraf se poate

deduce o teorema de tip Liouville pentru operatorul L definit mai sus. Inegalitatea lui Harnack demonstrata de Serrin cat si varianta corespunzatoare
a teoremei lui Liouville sunt legate de teorema lui Bernstein [32] pe suprafete
DE TIP ELIPTIC
52
de curbura negativa sau nula, care implica faptul ca orice solutie a problemei
uniform eliptice
auxx + 2buxy + cuyy = 0

u(z)
lim
=0
|z| |z|
n R2
z = (x, y)
trebuie sa fie constanta. Rezultatul lui Bernstein este bazat tot pe principiul
de maxim dar argumentul sa este diferit si de natura geometrica.
Exercitii.
1. Aratati ca orice sir crescator de functii armonice un : R converge,
sau catre + (uniform pe orice compact continut n ), sau catre o functie
armonica n .
2. Aratati ca daca |u| M si u 0 n discul x2 + y 2 < R2 atunci
Rr
1
2
u(0, 0) M R + (R + r)
u(x, y)
R+r
4
1
R+r
u(0, 0) + M R2 + (R r)2
r := x2 + y 2 < R .
Rr
4
Sol. A demonstra a doua inegalitate revine la a arata ca
M
R+r
M 2
2
2
u(x, y)
(R r )
u(0, 0) +
R .
4
Rr
4
Fie w C 2 (BR ) C(BR ) functia armonica n BR satisf
ac
and w = u pe BR .
Aplicand teorema 9 si tinand cont de faptul ca u(0, 0) +
M
4
R2 = w(0, 0),
observam ca este suficient sa demonstram ca

u(x, y)
M
M
(R2 r2 ) w(x, y) u(x, y) +
(R2 r2 ).
4
4
Aceste inegalitati sunt o consecint

a imediata a principiului de maxim.
3.10
Principii de maxim pentru functii subarmonice
Fie RN o multime deschis

a si conexa cu frontiera de clasa C 1 pe portiuni.
Daca u C 2 () are un maxim local ntr-un punct interior x0 atunci
DE TIP ELIPTIC
53
u(x0 ) = 0 si uxi xi (x0 ) 0, pentru orice i = 1, , N . Rezulta u(x0 ) 0.

In concluzie, daca u > 0 n atunci u nu-si poate atinge maximul n decat
daca u Const.
Definitia 5. O functie u C 2 () se numeste subarmonic
a (resp. superarmonic
a) dac
a u 0 (resp. u 0) n .
Teorema 11. (Principiul slab de maxim pentru functii subarmonice).
Fie u C 2 () o functie subarmonic
a. Dac
a exist
a x0 astfel nc
at u(x0 ) =
sup u atunci u este constant
a.
Demonstratie. Fie x0 astfel nc
at u(x0 ) = M := sup . Fixam
R < dist (x0 , ) si fie r R. Aplicand teorema Green-Riemann si prima
formula a lui Green avem
Z
1
u(y)
u(x0 ) =
dy
(2 N )N B(x0 ,r) |x0 y|N 2
Z
Z
1
1
u
(y) d(y) +
u(y) d(y) =
(2 N )N rN 2 B(x0 ,r)
N rN 1 B(x0 ,r)
Z
1
u(y)
dy+
(2 N )N B(x0 ,r) |x0 y|N 2
Z
Z
1
1
u(y) dy +
u(y) d(y)
(N 2)N rN 2 B(x0 ,r)
N rN 1 B(x0 ,r)
Z
1
u(y) d(y) ,
N rN 1 B(x0 ,r)
caci u este subarmonica. De aici rezulta ca u(x0 ) = u(y), oricare ar fi y
B(x0 , r). Cum r a fost ales n mod arbitrar, rezulta de aici ca u(x0 ) = u(y),
pentru orice y B(x0 , R). Cu alte cuvinte, multimea nevida
A := {x ; u(x) = M }
este deschisa. Din continuitatea lui u, aceasta multime este si nchis
a. Asadar,
A este simultan nchisa si deschis
a. Cum este conexa, rezulta de aici ca
A = .
Din Teorema 11 rezulta imediat
DE TIP ELIPTIC
54
Corolarul 5. Fie RN o multime deschis

a si m
arginit
a si fie u C 2 ()
C() o functie subarmonic
a. Atunci
max u = max u .
Pentru acest rezultat putem da si urmatoarea demonstratie alternativ

a:
evident avem
max u max u .
(3.61)
Presupunem prin absurd ca nu avem egalitate n (3.61). Deci exista x0

astfel ncat
u(x0 ) = max u > max u .
(3.62)
Fie
v(x) = u(x) + |x x0 |2 .
Din definitia lui v si din faptul ca inegalitatea din (3.62) este stricta rezulta
ca putem alege > 0 suficient de mic astfel nc
at
v(x0 ) = u(x0 ) > max v .
(3.63)
Deoarece
max v max u
rezulta, folosind (3.63), ca functia v si atinge maximul n ntr-un punct

interior lui , fie acesta x1 . Deci, n baza ipotezei ca u este subarmonica,
v(x) = u(x) + 2 N 2 N > 0
si
2v
(x1 ) 0
x2i
i = 1, , N ,
ceea ce constituie o contradictie.
Rezultatul urmator constituie o alta variant

a a principiului de maxim,
pornind de la caracterizarea functiilor subarmonice, via formula de medie.
DE TIP ELIPTIC
55
Propozitia 1. Fie u : R o functie continu

a astfel nc
at pentru orice
x , exist
a r = r(x) > 0 cu proprietatea c
a
Z
1
u(x)
u(y)d(y) ,
N rN 1 B(x,r)
pentru orice r < r(x) astfel nc
at B(x, r) .
Presupunem c
a exist
a x0 astfel nc
at u(x0 ) = sup u. Atunci u este
constant
a.
Demonstratie. Fie
A := {x ; u(x) = u(x0 )} .
Din ipoteza rezulta ca A este nevida. In plus, continuitatea lui u atrage ca
A este nchisa. Faptul ca A este deschis
a rezulta cu aceleasi argumente ca n
demonstratia teoremei 11. Prin urmare, A = .
Propozitia 2. Fie RN o multime deschis

a si conex
a. Fie a : R o
functie continu
a, a 0 si u C 2 () astfel nc
at
u(x) + a(x)u(x) 0
n .
(3.64)
Presupunem c
a sup u > 0 si u nu este constant
a n . Atunci functia u nu si
atinge marginea superioar

a n interiorul lui .
Demonstratie. Presupunem, prin reducere la absurd, ca exista x0
astfel ncat
u(x0 ) = M := sup u > 0 .
In particular, exista R > 0 astfel nc

at u 0 n B(x0 , R). Din ipoteza rezulta
ca u 0 n B(x0 , R). Deci, conform teoremei 11, u M n B(x0 , R),
adica multimea
A := {x ; u(x) = M }
este deschisa. Aceasta multime este si nchis
a, caci u este continu
a. Cum
este conexa si A 6= , rezulta A = , adica u este constant
a n , ceea ce
contrazice ipoteza.
DE TIP ELIPTIC
56
Conditia a 0 din ipoteza propozitiei 2 este esential

a. Intr-adev
ar, functia
2
u(x) = e|x| are un maxim absolut n x = 0, desi

u(x) + (4 |x|2 2N ) u(x) = 0
x RN .
Urmatorul rezultat ofera informatii mult mai precise n legatur

a cu functiile
sub (super) armonice. Vom prezenta de data aceasta rezultatul pentru cazul
functiilor superarmonice.
Definitia 6. Fie un deschis din RN . Un punct x0 are proprietatea
sferei interioare dac
a exist
a o bil
a nchis
a B astfel nc
at B = {x0 }.
Vom spune c
a are proprietatea sferei interioare dac
a orice punct de pe
frontier
a are aceast
a proprietate.
Teorema 12. (Principiul tare de maxim al lui Hopf ). Presupunem c
a
RN este un domeniu cu proprietatea sferei interioare si u C 2 () C()
este o functie superarmonic
a n . Presupunem de asemenea c
a u si atinge
minimul n ntr-un punct x0 si, n plus, exist
a
u
(x0 ).
Atunci are loc
urm
atoarea alternativ
a:
(i) u este constant
a n
sau
(ii)
u
(x0 ) < 0.
Demonstratie. Fie B = B(x1 , R) astfel nc

at x0 B. Fie de
asemenea o alta bila B0 B centrat
a n x1 si 0 = B \ B0 . Pentru > 0,
consideram functia
g(x) =
e R2 e |xx1 |2
dac
axB
daca x 6 B .
Aceasta functie are urmatoarele proprietati:

1. g C 2 (0 ) C(RN ).
2. g < 0 n 0 .
2
3. g(x) = 2 (2 |x x1 |2 N ) e |xx1 | > 0, pentru orice x 0

si > 0 suficient de mare.
DE TIP ELIPTIC
57
Fie functia v = u + g, unde > 0. Rezulta urmatoarele:

a) v = u g > 0 n 0 , deci v este superarmonica n 0 .
b) v(x0 ) = u(x0 ) =: m si u(x) > u(x0 ), pentru orice x 0 . De aici si
din modul n care a fost definit v rezulta ca exista > 0 suficient de mic astfel
nc
at
v(x) > u(x0 ) = m
x B0 .
(3.65)
Daca v nu este constanta, rezulta din principiul slab de maxim aplicat functiei
inand acum cont
superarmonice v ca min v este atins pe 0 = B B0 . T
0
de (3.65) deducem ca min v se atinge pe B n x0 , caci v|B = u|B . Insa

0
v
(x0 ) 0 ,
(3.66)
caci v|B = u|B . Pe de alta parte

v
u
g
(x0 ) =
(x0 ) +
(x0 ) 0
(3.67)
g
(x0 ) > 0 .
(3.68)
si
Din (3.67) si (3.68) deducem ca

u
(x0 ) < 0 .
Principiul tare de maxim este datorat lui Hopf [33], dar o demonstratie
independenta, diferita doar prin alegerea functiei de comparatie g, a fost
obtinuta n Oleinik [51].
Principiul tare de maxim ram
ane valabil chiar daca derivata normala a lui
u nu exista n x0 . In acest caz concluzia
lim sup
xx0
u
(x0 )
< 0 se nlocuieste prin
u(x0 ) u(x)
< 0,
|x x0 |
daca unghiul dintre vectorul x0 x si normala la n x0 este mai mic decat

un anume (0, 2 ).
DE TIP ELIPTIC
58
Exercitii.
1. Aratati ca daca f : R R este o functie convex
a de clasa C 2 iar
u : R este o functie armonica, atunci functia f u este subarmonica.
2. Presupunem ca u C 2 () este o functie strict pozitiva cu proprietatea ca v = u e
PN
i=1
ai x i
este subarmonica, pentru orice alegere a constantelor
a1 , , aN . Aratati ca ln u este o functie subarmonica n .

Ind. Se arata mai ntai ca
v = e
PN
i=1
ai xi
(u + 2
N
X
i=1
u X 2
+
ai u) 0 .
ai
xi
i=1
Deci uu |u|2 0, ceea ce nseamn

a ca ln u este subarmonica.
3. Demonstrati ca daca u este o functie armonica atunci v = |u|2 este
subarmonica.
4. Fie u o solutie a problemei
u = u u3
u=0
n
pe .
Aratati ca 1 u 1 n . Pot fi atinse valorile 1 n ?

5. Fie A si B doua multimi compacte disjuncte din R3 si := R3 \(AB).
Fie u o solutie a problemei
u = 0
n
u(x) 0
daca |x|
u|A = constant
u|B = constant
Z
u
=Q>0
ZA
u
= 0.
B
Aratati ca
(i) problema (3.69) are solutie unica.
(ii) u 0 n .
(3.69)
DE TIP ELIPTIC
59
(iii) u > 0 n .
Indicatii. (i) Aplicati principiul lui Hopf.
(ii) Prin absurd, daca min u < 0, aplicati din nou principiul tare de maxim.
Interpretare fizic
a. Functia u se numeste potentialul electrostatic al
conductorilor A si B. Cantitatea Q se numeste sarcina pe conductorul A, n
timp ce conductorul B este nenc
arcat.
6. Fie RN un domeniu marginit cu frontiera neteda. Presupunem ca
u este o solutie a problemei supradeterminate de tip Pompeiu
u = 1
n
u=0
pe
u = C = Const.
pe .
Aratati ca este o bila si u(x) =
C 2 N 2 |x|2
.
2N
Sol. Se verifica printr-un calcul elementar ca (rur ) = 2, deci 2urur =

u(rur ) + rur u. Aplicand a doua formul
a a lui Green se obtine
Z
Z
rr
d = C 2 N || .
(2u rur ) dx = C 2
Pe de alta parte
Z
Z
rur dx = N udx
Mai mult,
Z
si
u dx = C 2 N || .
(N + 2)
N
X
2u
1 = (u) N |u| N
xi xj
2
i,j=1
si
N
X
2u
2u
2
2
|u| +
=2
0.
N
xi xj
N
i,j=1
De aici si din principiul de maxim pentru functii subarmonice rezulta ca

|u|2 +
2
N
< C 2 sau |u|2 +
bila, caci ar implica
2
N
= C 2 n . Ultima variant
a nu este posi-
Z
2
1+
f dx < C 2 || .
N
DE TIP ELIPTIC
60
Asadar, uxi xj = ij /N si u = (2N )1 (A r2 ). Conditia la limita de tip
Dirichlet pentru u arata acum ca este o bila de raza A.

7. Demonstrati teorema celor trei cercuri a lui Hadamard: Fie u
o functie subarmonica n coroana circulara a < |x| < b din plan si m(r) :=
max{u(x) ; |x| = r}. Aratati ca functia m satisface inegalitatea
m(r)
m(a)(ln b ln r) + m(b)(ln r ln a)
ln b ln a
a < r < b .
Ind. Aplicati principiul de maxim functiei v(r) = u(r) (C1 + C2 ln r),

cu o alegere convenabila a constantelor C1 si C2 .
3.11
Existenta solutiei pentru problema Dirichlet.

Metoda lui Perron

a, marginit
a cu frontiera de clasa C 2 . Scopul
nostru este de a demonstra n continuare existenta unei solutii u C 2 ()
C() pentru problema
u = f
u=g
pe ,
(3.70)
unde f : R si g : R sunt functii date, suficient de netede.

Am demonstrat anterior (vezi Teorema 1) ca functia
Z
u0 (x) = E(x y)f (y) dy
satisface
u0 = f
n .
Prin urmare, tinand cont de liniaritatea operatorului lui Laplace, este suficient
sa probam existenta solutiei pentru problema
u = 0
n
u=g
(3.71)
pe .
Vom presupune n cele ce urmeaza ca g : R este o functie continu

a.
DE TIP ELIPTIC
61
Definitia 7. O functie u C 2 () C() se numeste subsolutie pentru

problema (3.71) dac
a
u 0
ug
pe .
(3.72)
O functie u C 2 () C() se numeste supersolutie pentru problema (3.71)

dac
a
u 0
ug
pe .
(3.73)
Existenta unei subsolutii (resp. supersolutii) pentru problema (3.71) rezulta

cu usurinta. De pilda, functia u n este subsolutie, pentru n suficient de
mare. In plus, principiul de maxim arata ca daca u este solutie a problemei
(3.71) iar u este o subsolutie, atunci u u n . De aici reiese ca un posibil
candidat de solutie pentru (3.71) este functia
u(x) = sup{u(x) ; u este subsolutie} .
Lucrurile stau cu adevarat asa n plan. Intr-adev
ar, considerand problema
u00 = 0
n (0, 1)
(3.74)
u(0) = a
u(1) = b ,
functia
u(x) = sup{u(x) ; u este convex
a si u(0) a, u(1) b}
reprezinta dreapta ce trece prin punctele (0, a) si (1, b). Aceasta este ns
a
unica solutie a problemei (3.74).
Urmatoarea notiune de functie subarmonica nu cere ca aceasta sa fie de
clasa C 2 .
Definitia 8. O functie u C() se numeste subarmonic
a) dac
a pentru orice bil
a B cu B si orice functie C 2 (B) astfel
DE TIP ELIPTIC
62
nc
at = 0 n B si u (resp. u ) pe B, avem u (resp. u )
n B.
O subsolutie (resp. supersolutie) a problemei Dirichlet (3.71) este o functie
u C() care este subarmonic
a) si satisface u g
(resp. u g) pe .
Exemplu. Daca u C 2 () C() si u 0 n , atunci u este o
functie subarmonica n sensul definitiei 8, conform principiului de maxim.
Propozitia 3. (i) Fie u1 , u2 functii subarmonice n sensul definitiei 8. Atunci
functia max{u1 , u2 } este o functie subarmonic
a.
(ii) Fie u C() o functie subarmonic
a n si B o bil
a astfel nc
at
B . Fie u
extensia armonic
a a lui u pe B astfel nc
at u
= u pe B.
Atunci functia
U (x) =
u
(x)
dac
axB
u(x)
dac
a x\B
este subarmonic
a n .
Demonstratie. (i) Rezulta din definitia functiei subarmonice.
(ii) Fie B = B(x0 , R). Conform formulei lui Poisson, functia u
este data
de
Z
R2 |x x0 |2
u(y)
d(y)
R
|x
y|N
N
B(x0 ,R)
u
(x) =
u(x)
x B
x 6 B .
Fie B0 o bila si o functie armonica n B0 astfel nc

at U|B0 |B0 .
Vom arata ca
U
n (B0 \ B) (B0 B) = B0 .
(3.75)
Din faptul ca u este subarmonica si u = u

pe B rezulta ca u u
n B.
Rezulta din definitia lui U ca u U n . Pe de alta parte, U pe B0 .
Deci u U pe B0 . Am obtinut ca u pe B0 , u este subarmonica n
B0 , iar este armonica n B0 . De aici rezulta ca
u
n B0 \ B .
(3.76)
DE TIP ELIPTIC
63
Pe de alta parte,
U =
u=0
n B
si
U
pe (B B0 ) .
De aici rezulta ca
U
n B0 B .
Din (3.76) si (3.77) obtinem (3.75).
(3.77)
Urmatorul rezultat este datorat lui Hopf [31] si a fost demonstrat n 1927.
Teorema 13. (Principiul de maxim pentru functii subarmonice). Fie
u C() o functie subarmonic
a astfel nc
at u 0 pe . Atunci are loc
urm
atoarea alternativ
a:
(i) u 0 n
sau
(ii) u < 0 n .
Demonstratie. Rationand prin reducere la absurd, presupunem ca exista
x0 astfel ncat u(x0 ) = M := sup u 0. Daca u M n atunci, din
continuitatea lui u pana la frontier

a si din u 0 pe , rezulta M = 0, adica
(i).
Presupunem acum ca u 6 M n si alegem o bila B astfel nc
at
x0 B si u 6 Const. pe B. Fie u
extensia armonica a lui u pe B dat
a de
formula lui Poisson. Asadar

u=0
u
=u
n B
pe B .
De aici si din faptul ca u

este subarmonica rezulta ca
uu
n B .
Pe de alta parte,
max u
= max u
= max u M .
B
(3.78)
DE TIP ELIPTIC
64
Deci, conform (3.78)

M = u(x0 ) u
(x0 ) M ,
de unde rezulta ca u
(x0 ) = M . Cum u
este armonica n B, x0 B, u
(x0 ) =
M = supB u, rezulta ca u
M n B, conform principiului de maxim pentru
functii armonice. Asadar
u
|B = M = u|B ,
ceea ce constituie o contradictie.
Folosind constructia de mai sus, bazata pe notiunea de functie continu

a
subarmonica, ne propunem sa demonstram n continuare existenta unei solutii
pentru problema la limita (3.71).
Teorema 14. Fie RN o multime deschis
a, m
arginit
a, cu frontiera de
clas
a C 2 si g : R o functie continu
a. Atunci problema Dirichlet (3.71)
are solutie.
Demonstratie. Fie Sg multimea tuturor subsolutiilor (n sens clasic) pentru problema (3.71), adica
Sg := {u C 2 () C() ; u 0 n si u g pe } .
Definim
u(x) := sup u(x)
x .
(3.79)
uSg
Observam mai ntai ca functia u este bine definita. Intr-adev

ar, sup n (3.79)
exista si este finit, caci orice subsolutie este mai mica decat orice supersolutie.
Pentru a demonstra teorema 14 vom demonstra mai nt
ai ca u este functie
armonica, apoi ca ea satisface conditia la limita din (3.71).
Lema 1. Functia u este armonic
a n .
Demonstratia lemei. Fie x0 si (vn ) Sg astfel nc
at vn (x0 ) u(x0 )
daca n . Evident, sirul (vn ) este marginit superior (de pilda, de orice
supersolutie a problemei (3.71)). Mai mult, putem presupune ca sirul (vn ) este
DE TIP ELIPTIC
65
marginit inferior. Intr-adevar, daca nu ar fi asa, nlocuim vn prin max{vn , u},

unde u Sg este un element fixat n mod arbitrar. Fie acum R > 0 astfel
nc
at B(x0 , R) . Notam cu Vn extensia armonica a lui vn pe aceasta bila,
resp. Vn este solutia problemei
Vn = 0
n B(x0 , R)
V n = vn
(3.80)
pe B(x0 , R) .
Mai mult, reamintim ca formula lui Poisson ne da expresia explicita a functiei

Vn :
R2 |x x0 |2
Vn (x) =
RN
Z
B(x0 ,R)
vn (y)
d(y) .
|x y|N
Deci multimea de functii armonice {Vn } este uniform marginit

a. Asadar,
trecand eventual la un subsir, putem presupune ca Vn converge uniform pe
orice multime compacta continut
a n B c
atre o functie armonica v. Din Vn
Sg si din definitia lui u rezulta ca v u n B(x0 , R) si, n plus, v Sg .
Aratam acum ca v = u n B := B(x0 , R). Presupunem, prin absurd, ca
at
v(x1 ) < u(x1 ), pentru un anume x1 B. Deci exista u Sg astfel nc
v(x1 ) < u(x1 ). Fie wn = max{u, Vn } si Wn extensia armonica a lui wn n
raport cu B. Ca mai sus, putem presupune ca Wn converge n B c
atre o
functie armonica w. Deci, v w n B si v(x0 ) = w(x0 ). Aplicand acum
principiul de maxim obtinem v = w n B, ceea ce contrazice alegerea lui u.
Vom arata n continuare ca u este o functie continu
a pan
a la frontiera lui
si, n plus, u = g pe . Fixam x0 . Intruc
at este de clasa C 2 ,
exista o bila B = B(y, R) exterioara lui astfel nc
at B = {x0 }. Fie
R2N |x x0 |2N
x daca N 3
w(x) =
ln |x x0 |
x daca N = 2 .
R
Observam ca functia bariera w este armonica n si, n plus, w > 0 n
\ {x0 }, w(x0 ) = 0.
Lema 2. Pentru orice x0 avem
lim u(x) = g(x0 ) .
xx0
DE TIP ELIPTIC
66
Demonstratia lemei. Fie > 0 si M := kgkL . Din continuitatea lui g

rezulta ca exista > 0 astfel nc
at
|g(x) g(x0 )| <
x , |x x0 | < .
(3.81)
Din definitia lui w rezulta ca exista un num

ar natural k astfel nc
at
kw(x) 2M
x , |x x0 | .
(3.82)
Aplicatiile kw(x) + g(x0 ) si kw(x) + g(x0 ) + sunt subsolutie, resp.

supersolutie, pentru problema (3.71). Deci, n particular,
kw(x) + g(x0 ) u(x) kw(x) + g(x0 ) +
x .
Cum w(x) 0 daca x x0 si > 0 a fost ales arbitrar, de aici rezulta

concluzia lemei.
Cu aceasta demonstratia teoremei 14 este ncheiat

a.
Remarcam ca demonstratia ram

ane valabil
a pentru orice domeniu ce admite functie bariera exterioara, n particular daca este convex.
3.12
Principiul lui Dirichlet
Vom arata n aceasta sectiune ca unica solutie a problemei Dirichlet este caracterizata de faptul ca minimizeaza o anumit
a functional
a.
a, marginit
a, cu frontiera neteda. Fixam
f C() si g C(). Fie problema Dirichlet
u = f
n
u=g
(3.83)
pe .
Am demonstrat n sectiunea precedent

a ca problema (3.83) admite o unica
solutie clasica u. Atasam problemei la limita (3.83) functionala
Z
Z
1
E(u) =
|u|2 dx f u dx ,
2
DE TIP ELIPTIC
67
care se numeste functionala Euler-Lagrange corespunzatoare lui (3.83) sau

functionala energetica. Fie varietatea
D := {u C 2 () C 1 () ; u = g pe } .
Consideram problema de minim
min E(v) .
(3.84)
vD
Teorema 15. (Principiul lui Dirichlet). Presupunem c

a u C 2 ()
C 1 () este solutie a problemei (3.83). Atunci u este si o solutie a problemei
de minim (3.84), adic
a
E(u) = min E(v) .
vD
Reciproc, dac
a u D realizeaz
a minimul n (3.84) atunci u este solutie a
problemei la limit
a (3.83).
Demonstratie. Presupunem mai nt
ai ca u verific
a (3.83). Avem, conform
primei formule a lui Green,
Z
Z
Z
0 = (uf )(uv) dx = u(uv) dx f (uv) dx
Deci
|u| dx
f u dx = u v dx
Z
Z
1
1
2
2
|u| dx +
|v| dx f v dx
2
2
v D .
f v dx
v D ,
ceea ce arata ca
E(u) E(v)
v D .
Reciproc, fie u solutie a problemei de minim (3.84). Avem nevoie pentru demonstratie de urmatorul rezultat auxiliar de exceptional
a important
a,
cunoscut si sub numele de lema fundamental
a a calculului variational.
Lema 3. Fie u : R o functie continu
a cu proprietatea c
a
Z
u dx = 0
Cc () .
Atunci u = 0 n .
(3.85)
DE TIP ELIPTIC
68
Demonstratia lemei. Fixam n mod arbitrar > 0. Din motive de

densitate exista Cc () astfel nc
at ku kL2 () . T
inand cont de
(3.85) si folosind inegalitatea Cauchy-Schwarz, avem
Z
Z
Z
Z
2
2
kukL2 = u dx = u(u ) dx + u dx = u(u ) dx
kukL2 ku kL2 kukL2 .

De aici rezulta ca
kukL2 ()
> 0 ,
ceea ce atrage u = 0 n .
Continuarea demonstratiei teoremei 15.

Fixam o functie Cc () si consideram functia de variabil
a reala h(t) :=
E(u + t). Observam ca, prin ipoteza,
h(0) = min h(t) .
Intrucat u + t D pentru orice t R si orice Cc () rezulta, conform

teoremei lui Fermat, ca h0 (0) = 0. Observam ca
Z
Z
1
2
h(t) =
|(u + t)| dx f (u + t) dx =
2 Z
Z
Z
Z
t2
1
2
|u| dx +
||2 dx + t u dx f (u + t) dx .
2
2
Deci
h(t) h(0)
0 = h (0) = lim
=
t0
t
Z
(u f ) dx
u dx
f dx =
Cc () .
Aplicand acum lema fundamental

a a calculului variational obtinem
u = f
n .
Relatia u = g pe este verificat

a ntruc
at u D.
Exercitii.
DE TIP ELIPTIC
69
1. Demonstrati principiul lui Dirichlet pentru problema Neumann:

fie problema la limita
u = f
u = g
(3.86)
pe ,
unde f C() si g C() sunt functii date cu proprietatea ca

R
g d. Fie functionala
Z
Z
Z
1
2
E(u) =
|u| dx f u dx
gu d(x)
2
dx =
si clasa de functii
N := {u C 2 () C 1 () ;
u
= g pe } .
Aratati ca:
(i) daca u este solutie clasica a problemei (3.86) atunci
E(u) E(v)
v N .
(ii) daca u N si E(u) = min{E(v) ; v N } atunci u este solutie a

problemei (3.86).
Chapter 4
Probleme la limit
a de tip
parabolic
Evolution is the history of a system undergoing irreversible change.
A. Lotka (1956), [46] p.24
4.1
Generalit
ati despre ecuatia c
aldurii
Fie o multime deschisa din RN si 0 < T +. Vom studia n acest capitol

solutiile u = u(x, t) : (0, T ) R ale ecuatiei omogene a caldurii
ut (x, t) u(x, t) = 0
n (0, T )
(4.1)
sau ale ecuatiei neomogene a caldurii

ut (x, t) u(x, t) = f (x, t)
n (0, T ) .
(4.2)
Aceasta ecuatie se ncadreaza n cadrul problemelor de tip parabolic si, n

studiul acestor probleme, ne vom cal
azi dupa urmatorul principiu de baza:
orice afirmatie despre functiile armonice are un analog (de obicei mai complicat) legat de solutiile ecuatiei caldurii.
Ecuatia caldurii (sau a difuziei), fie ca este vorba de varianta sa omogena
(4.1), fie ca este vorba de forma neomogena (4.2), descrie variatia n timp a
densitatii u(x, t) la momentul de timp t si n punctul x a unei anumite
cantitati precum temperatura sau concentratia chimic
a. Daca atunci
70
DE TIP PARABOLIC
71
viteza de schimb a cantitatii totale n raport cu este data, din considerente

fizice, de fluxul F~ de-a lungul frontierei lui , luat cu semnul minus, respectiv
Z
Z
Z
d
~
u dx =
F d = div F~ dx.
dt
De aici rezulta ca
ut = div F~ .
(4.3)
Pe de alta parte, conform legii a doua a lui Newton, F~ este proportional

a cu
u, anume
F~ = k u
k > 0.
(4.4)
Factorul de proportionalitate este negativ deoarece directia fluxului este de

la regiuni cu concentratie mai mare spre regiuni cu concentratie mai mica.
Constanta k se numeste conductivitatea termica si depinde de material. Din
(4.3) si (4.4) rezulta ca
ut = k div (u) = k u ,
adica tocmai ecuatia caldurii.
In ceea ce priveste conditiile atasate ecuatiilor (4.1) sau (4.2) acestea sunt
de mai multe feluri:
Conditii initiale, care sunt de forma
u(x, 0) = f (x)
si care descriu starea substantei (temperatura, concentratia etc.) la momentul

initial t = 0.
Conditii de temperatur
a pe bord, respectiv de tipul
u(x, t) = g(x, t)
(x, t) (0, T ) .
Aceasta situatie corespunde n practica cu plasarea frontierei (sau a unei

portiuni a acesteia) n contact cu o sursa av
and o anumit
a temperatura g.
Conditii de flux, respectiv de forma
u
(x, t) = g(x, t)
(x, t) (0, T ).
DE TIP PARABOLIC
72
Aceasta conditie corespunde n situatii practice cu fixarea fluxului (schimbului

de caldura cu exteriorul) pe frontier
a sau pe o portiune a acesteia. In cazul
particular g = 0 nu exista schimb de caldur
a cu exteriorul.
Conditii de radiatie, care sunt de forma
u
(x, t) = u(x, t)
(x, t) (0, T )
si care sunt obtinute prin liniarizarea unei anumite legi de radiatie.

Presupunem n cele ce urmeaza ca este marginit. De o deosebita important
a
se vor bucura urmatoarele doua notiuni:
(a) Domeniu parabolic, care este definit prin cilindrul spatiu-timp
(N + 1)-dimensional
T := (0, T ) RN (0, );
(b) Frontier
a parabolic
a, respectiv
T := ( {t = 0}) ( (0, T )).
Aceasta multime corespunde bazei inferioare si suprafetei laterale a cilindrului T .
4.2
Metode energetice n studiul problemelor parabolice
Fie problema la limita
ut (x, t) x u(x, t) = f (x, t)
u(x, t) = g(x, t)
n T
(4.5)
pe T .
Ne vom concentra asupra proprietatilor solutiilor clasice, resp. functii u

C 2,1 (T ), unde
u
2u
u
2,1
C (T ) := u C(T );
C(T ),
C(T ),
C( (0, T ]) .
xi
xi xj
t
Teorema 16. Problema la limit
a (4.5) admite cel mult o solutie clasic
a.
DE TIP PARABOLIC
73
Demonstratie. Presupunem ca u1 si u2 sunt solutii ale problemei (4.5).

Notam u := u1 u2 . Prin scadere si tin
and cont de liniaritatea acestei probleme
gasim
ut u = 0
n T
u=0
pe T .
(4.6)
Ramane sa demonstram ca u = 0. Atas

am acestei probleme energia
Z
E(t) = u2 (x, t) dx
t [0, T ] .
Remarcam ca aceasta functional

a semnifica tocmai norma n L2 () a aplicatiei
u(, t). Continuam sa denumim aceasta functional
a energie, desi nu are nici
o semnificatie fizica n acest context. Avem, conform formulei lui Green si
conditiei omogene pe frontiera din (4.6)
Z
Z
0
E (t) = 2 uut dx = 2 uu dx
Z
Z
Z
u
2
d |u| dx = 2 |u|2 dx 0 .
=2
u

Rezulta ca functia E(t) este descrescatoare pe (0, T ). Conditia initial
a omogena
din (4.6) arata ca E(0) = 0. Asadar
E(t) E(0) = 0
t > 0 ,
ceea ce conduce la E(t) = 0, pentru orice t (0, T ), caci E este nenegativa.

De aici rezulta ca u = 0 n T .
Fie acum
+ := {(x, t) R2 ; x (0, 1) si t (0, )} .
Consideram problema
ut = uxx
u(x, 0) = f (x)
u(0, t) = u(1, t) = 0
n +
x (0, 1)
t (0, ) .
(4.7)
DE TIP PARABOLIC
74
Pentru a rezolva problema (4.7) folosim metoda separarii variabilelor si punem

u(x, t) = X(x)T (t).
Rezulta ca
u(x, t) =
an en
2 2 t
sin nx .
(4.8)
n1
Exercitiu: gasiti coeficientii Fourier an .

Fie acum := (0, 1) (, 0). Punand = t n (4.7) obtinem ecuatia
ut = uxx
u(x, 0) = f (x)
u(0, t) = u(1, t) = 0
cu solutia
u(x, t) =
a n en
n +
x (0, 1)
(4.9)
t (0, ) ,
2 2 t
sin nx .
(4.10)
n1
De aici rezulta proprietatea urmatoare a ecuatiei caldurii, care exprima faptul

ca putem gasi o conditie initial
a pentru care solutia explodeaza napoi n timp
oricat de repede.
Propozitia 4. (Instabilitatea napoi n timp a ecuatiei c
aldurii) Pentru
orice numere pozitive T , M si , exist
a f C([0, 1]) cu kf kL = astfel nc
at
problema la limit
a (4.9) are o solutie u(x, t) cu ku(, T )kL M .
Demonstratie. Alegem n0 N astfel nc
at n20 2 T ln M
si definim

f (x) = sin n0 x. Deci, aplicand eventual (4.10) sau prin observatie directa,
deducem ca solutia acestei probleme este data de
2 2t
u(x, t) = en0
sin n0 x .
Rezulta ca
2
ku(, T )kL = en0

M,
DE TIP PARABOLIC
75
Stabilim n cele ce urmeaza o inegalitate energetica legata de solutiile

ecuatiei omogene a caldurii si care exprima faptul ca norma L2 descreste
n timp. Fie problema pe frontier
a
ut u = 0
n T
u(x, t) = 0
(4.11)
(x, t) (0, ) .
Propozitia 5. Fie u o solutie arbitrar

a a problemei (4.11) si 0 t1 t2 < T .
Atunci
u2 (x, t2 ) dx
u2 (x, t1 ) dx .
Demonstratie. Avem
(u2 )t = 2uut = 2u u = 2 div (uu) 2 |u|2 .
Prin urmare, conform primei formule a lui Green si folosind faptul ca u verific
a
(4.11),
1
2
u
d
(u )t dx =
u
Z
|u| dx = |u|2 dx .
2
Deci
Z
Z
2
u (x, t2 ) dx
Z Z
2
u (x, t1 ) dx = 2
t2
|u|2 dt dx 0 ,
t1
Exercitii.
1. Folositi metoda separarii variabilelor pentru ecuatia caldurii pentru a
rezolva urmatoarele probleme la limita:
(i)
ut uxx = 0
u(x, 0) = f (x)
u(0, t) = 0
ux (1, t) = u(1, t)
n (0, 1) (0, )
x (0, 1)
t > 0
t > 0 .
DE TIP PARABOLIC
(ii)
ut uxx = 0
u(x, 0) = sin x
u(0, t) = 0, u(1, t) = 1
76
n (0, 1) (0, )
x (0, 1)
t > 0 .
Gasiti n acest caz lim u(x, t).

t
2. Fie = (0, a) (0, b) R2 . Rezolvati problema
ut u = 0
n (0, )
u(x, y; 0) = f (x, y)
(x, y)
ux (0, y; t) = ux (a, y; t) = 0
u(x, 0; t) = u(x, b; t) = 0
y (0, b)
x (0, a) .
mx
ny 2 [(m/a)2 +(n/b)2 ]t
sin
e
, m 0, n 1.
a
b
3. Folosind metoda energetica aratati ca problema
ut uxx = f (x, t)
daca (x, t) (0, 1) (0, )
u(x, 0) = (x)
x (0, 1)
u (0, t) = g(t) , u (1, t) = h(t)

t > 0
x
x
R. umn (x, y; t) = Cmn cos
are cel mult o solutie clasica.

4. Fie u(x, t) solutia problemei Neumann
ut uxx = 0
u(x, 0) = f (x)
u (0, t) = u (1, t) = 0
x
x
daca (x, t) (0, 1) (0, )

x (0, 1)
t > 0.
Folosing metoda energetica demonstrati ca

Z 1
Z 1
2
u (x, t)dx
f 2 (x)dx
0
t 0.
DE TIP PARABOLIC
5. Fie problema
ut = Auxx + p(u)
u(x, 0) = f (x)
u (0, t) = u (1, t) = 0
x
x
77
daca (x, t) (0, 1) (0, )

x (0, 1)
t > 0,
unde A > 0 este o constanta iar neliniaritatea p satisface conditia

sup |p0 (u)| M < .
(i) Aratati ca
F 0 (t) 2 (M A 2 ) F (t)
unde
F (t) :=
0
t > 0,
u2x (x, t)dx.
(ii) Demonstrati ca daca M < A 2 , atunci

lim ux (x, t) = 0
x (0, 1).
6. Fie g : R R o functie cu proprietatea ca ug(u) 0, pentru orice

u R. Aratati ca orice solutie a problemei neliniare
ut uxx = g(u)
daca (x, t) (0, 1) (0, )
u(x, 0) = f (x)
x (0, 1)
u(0, t) = u(1, t) = 0
t > 0
satisface estimarea
Z
2
u (x, t)dx
0
f 2 (x)dx
t 0.
7. Fie a = a(x, t, u) o functie strict pozitiva. Utilizand eventual argumente

energetice aratati ca orice solutie a problemei
ut = (a(x, t, u))x
dac
a (x, t) (0, 1) (0, )
u(x, 0) = f (x)
x (0, 1)
u(0, t) = u(1, t) = 0
t > 0
DE TIP PARABOLIC
78
satisface estimarea
Z
f 2 (x)dx
u (x, t)dx
0
t 0.
8. Fie problema
ut = uxx + u
u(x, 0) = f (x)
u(0, t) = u(1, t) = 0
Aratati ca
dac
a (x, t) (0, 1) (0, )
x (0, 1)
t > 0.
Z
d 2t 1 2
e
u (x, t)dx 0
dt
0
si deduceti ca
Z
u (x, t)dx e
2t
f 2 (x)dx
t 0.
Utilizati aceasta inegalitate pentru a deduce o estimare a diferentei a doua

solutii n functie de diferenta valorilor initiale. Are problema de mai sus solutie
unica pentru orice valoare initial
a f?
Sol. Fie
Z
E(t) = e
2t
u2 (x, t)dx.
Aplicand formula de integrare prin parti si folosind faptul ca u este solutie,

obtinem
Z
E 0 (t)
2t
= 2e
Z
2e2t
0
Z
2
2t
u (x, t)dx + 2e
u(x, t)ut (x, t)dx =

Z0 1
Z
2t
2t
u(ut u)dx = 2e
uuxx dx = 2e
0
1
Deci, pentru orice t > 0

Z
f 2 (x)dx,
E(t) E(0) =
0
adica
Z
0
Z
u2 (x, t)dx e2t
0
f 2 (x)dx.
u2x dx 0.
DE TIP PARABOLIC
79
9. Consideram ecuatia caldurii cu conditii periodice pe frontier

a
ut = uxx
u(x, 0) = f (x)
u(1, t) = u(1, t), u (1, t) = u (1, t)

x
x
dac
a (x, t) (1, 1) (0, )
x (1, 1)
t > 0,
unde f este o functie continua pe portiuni. Definim energia corespunzatoare

acestei probleme prin
Z
u2 (x, t)dx
E(t) =
t 0.
(i) Explicati de ce nu este adevarat, n general, ca

lim E(t) = 0.
(ii) Presupunem ca f verific

a
Z
f (x)dx = 0.
1
Aratati ca
2
E(t) e2 t E(0)
4.3
t 0.
Solutia fundamental
a pentru ecuatia c
aldurii
Vom cauta o solutie particulara a ecuatiei omogene a caldurii

ut u = 0
n RN (0, )
(4.12)
care sa dea posibilitatea exprimarii printr-o formul

a integral
a a solutiei problemei Cauchy cu valoare initial
a.
Observam mai ntai ca daca u(x, t) este solutie a problemei (4.12), atunci
v(x, t) = u(x, 2 t) este, de asemenea, solutie a aceleiasi probleme, pentru
orice numar real . Intr-adevar,
vt (x, t) = 2 ut (x, 2 t)
DE TIP PARABOLIC
80
si
vxi (x, t) = uxi (x, 2 t) .
Deci
vt (x, t) v(x, t) = 2 ut (x, 2 t) u(x, 2 t) = 0.
Din acest motiv cautam o solutie a ecuatiei (4.12) folosind metoda separarii
variabilelor si scriind aceasta solutie sub forma
2
|x|
u(x, t) = v
w(t)
(x, t) RN (0, ) .
t
Avem
ut = v
|x|2
t
|x|2
w (t) 2 v 0
t
si
uxi =
Deci
uxi xi
4x2
= 2i v 00
t
2xi 0
v
t
|x|2
t
|x|2
t
|x|2
t
w(t)
(4.13)
w(t) .
2
w(t) + v 0
t
|x|2
t
w(t) .
(4.14)
Din (4.13) si (4.14) obtinem

2
|x|
ut u = v
w0 (t)
t
2
w(t) 4|x|2 00 |x|2
|x|2 0 |x|2
0 |x|
v
+
v
+ 2N v
.
t
t
t
t
t
t
(4.15)
Alegand v astfel ncat 4v 00 + v 0 = 0 gasim v(z) = ez/4 . Folosind acum (4.15)
obtinem ecuatia satisfacuta de w:
w0 (t) +
N w(t)
= 0.
2 t
Un calcul elementar conduce la w(t) = a tN/2 , a R. T

inand acum cont de
expresiile gasite pentru v si w obtinem o solutie a ecuatiei (4.12) de forma
u(x, t) =
a
tN/2
|x|2
4t
+b
a, b R .
DE TIP PARABOLIC
Definitia 9. Functia
|x|2
1
4t
e
(4t)N/2
E(x, t) =
81
(x, t) RN (0, )
(x, t) RN (, 0]
se numeste solutie fundamental

a a ecuatiei c
aldurii.
Aceasta functie satisface
Propozitia 6. Avem, pentru orice t > 0,
Z
E(x, t) dx = 1 .
RN
Demonstratie. Aplicand formula lui Fubini si utilizand schimbarea de

variabila avem
Z
Z
|x|2
1
4t
e
E(x, t) dx =
dx =
(4t)N/2 RN
RN
N Z
N Z
Y
x2
1 Y
1
2
4ti
e
dxi = N/2
ezi dzi = 1 .
N/2
(4t)
i=1 R
i=1 R
Exercitii. 1. Rezolvati ecuatia caldurii cu constant

a disipativa
ut uxx + au = 0
(x, t) R (0, )
u(x, 0) = g(x)
x R,
unde a > 0 este o constanta.

Ind.
Faceti schimbarea de variabil

a u(x, t) = eat v(x, t) si deduceti
ecuatia satisfacuta de v.
2. Rezolvati ecuatia caldurii cu variabil
a disipativa
ut uxx + at2 u = 0
(x, t) R (0, )
u(x, 0) = g(x)
x R,
DE TIP PARABOLIC
82
at3 /3
Ind. Solutiile ecuatiei diferentiale wt + at2 w = 0 sunt de forma Ce
Acest rezultat sugereaza sa se efectueze schimbarea de variabil

a u(x, t) =
eat
3 /3
v(x, t).
3. Rezolvati ecuatia caldurii cu convectie
ut uxx + aux = 0
(x, t) R (0, )
u(x, 0) = g(x)
x R,

Ind. Faceti substitutia y = x at.
4. Fie > 0. Consideram ecuatia
ut = uxx + uux
(x, t) R R .
Gasiti toate solutiile marginite de forma u(x, t) = U (x ct), c R.

5. Fie > 0. Consideram ecuatia
ut = uxx + u(1 u)
(x, t) R R .
Faceti substitutia u(x, t) = U (xct), c R si efectuati calculele. In particular,

gasiti toate solutiile marginite de aceasta forma.
4.4
Problema Cauchy pentru ecuatia omogen

a a c
aldurii
Pentru g : RN R consideram problema Cauchy
ut u = 0
n RN (0, )
u(x, 0) = g(x)
RN
(4.16)
Am vazut n sectiunea anterioar

a ca functia E(x, t) este o solutie a ecuatiei
omogene a caldurii (4.12). Ne punem acum problema gasirii unei functii (care
va depinde, n mod evident, de g) care sa verifice problema cu conditie initial
a
(4.16).
DE TIP PARABOLIC
Teorema 17. Presupunem c
a g C(RN ) L (RN ). Fie
Z
u(x, t) :=
E(x y, t)g(y) dy =
RN
Z
|xy|2
1
4t
e
g(y) dy
(x, t) RN (0, ) .
(4t)N/2 RN
83
(4.17)
Atunci aceast
a functie satisface urm
atoarele propriet
ati:
(i) u C (RN (0, )).
(ii) ut (x, t) u(x, t) = 0, pentru orice (x, t) RN (0, ).
(iii)
lim
(x,t)(x0 ,0)
u(x, t) = g(x0 ), pentru orice x0 RN .
Demonstratie. (i) Aplicatia

RN (0, ) 3 (x, t) 7
1
tN/2
|x|2
4t
este de clasa C si are toate derivatele uniform marginite pe RN [, +),

pentru orice > 0 fixat. Prin urmare, u C (RN (0, )). In particular,
operatorii de derivare si cel de integrare comut
a, deci
Z
ut (x, t)u(x, t) =
(Et x E)(xy, t)g(y) dy = 0
(x, t) RN (0, ) ,
adica (ii).
(iii) Fixam > 0 si x0 RN . Din continuitatea lui g, exista > 0 astfel
nc
at
|g(y) g(x0 )| <
y RN , |y x0 | < .
Folosind Propozitia 6 avem

Z
|u(x, t) g(x0 )| =
E(x y, t)g(y) dy
E(x y, t)g(x0 ) dy
RN
RN
Z
E(x y, t)|g(y) g(x0 )| dy =
ZRN
E(x y, t)|g(y) g(x0 )| dy+
B(x
,)
0
Z
E(x y, t)|g(y) g(x0 )| dy =: A + B .
RN \B(x0 ,)
(4.18)
Din modul cum a fost ales rezult

a ca
Z
A
E(x y, t) dy = .
RN
(4.19)
DE TIP PARABOLIC
Pe de alta parte
Z
B 2kgkL
RN \B(x0 ,)
E(x y, t) dy
C
tN/2
RN \B(x0 ,)
|xy|2
4t
84
dy . (4.20)
Sa presupunem ca |x x0 | 2 . Asadar, daca y RN si |y x0 | , atunci

|y x| |y x0 | |x x0 | |y x0 |
|y x0 |
.
2
2
Din (4.20) si (4.21) obtinem

Z
|x0 y|2
C
e 16t dy =
B N/2
t Z RN \B(x0 ,)
r2
C
16t
e
rN 1 dr 0
daca t 0 .
tN/2
(4.21)
(4.22)

|u(x, t) g(x0 )| 2 ,
pentru orice t > 0 suficient de mic si pentru orice x RN cu |x x0 | 2 .
Rezultatul anterior arata ca solutia fundamental
a E(x, t) a ecuatiei caldurii
satisface
Et E = 0
n RN (0, )
E = 0
n RN {t = 0} ,
(4.23)
unde 0 semnifica distributia lui Dirac concentrat

a n origina.
Exercitii
1. Fie u o solutie a ecuatiei ut u = 0 n RN (0, ). Aratati ca functia
v(x, t) := x u(x, t) + 2tut (x, t)
este, de asemenea, solutie a ecuatiei omogene a caldurii.
2. Fie
g(x) =
daca x > 0
daca x < 0 .
DE TIP PARABOLIC
Aratati ca solutia problemei
ut uxx = 0
n R (0, )
u(x, 0) = g(x)
este data de
85
x R
1+
,
2 t
unde este functia eroare a lui Gauss
Z t
2
2
(t) =
es ds .
0
1
u(x, t) =
2
3. Folositi eventual rezultatul de mai sus pentru a gasi solutia problemei
ut uxx = 0
(x, t) (0, ) (0, )
u(x, 0) = 0
x > 0
u(0, t) = 1
t > 0 .
R. u(x, t) = 1 (x/2 t).

4. Metod
a alternativ
a pentru deducerea solutiei fundamentale a
ecuatiei c
aldurii n dimensiune 1.
Consideram ecuatia omogena a caldurii n dimensiune 1:
ut uxx = 0
n R (0, ) .
Fie u = u(x, t) o solutie arbitrara a acestei probleme. Definim functia v :

(0, ) R prin
x2
t
= u(x, t) .
(i) Aratati ca functia v este bine definita.

(ii) Demonstrati ca v satisface ecuatia diferential
a
4z v 00 (z) + (2 + z) v 0 (z) = 0
z > 0 .
(iii) Aratati ca solutia generala a acestei ecuatii este

Z z
v(z) = C1
et/4 t1/2 dt + C2 .
0
DE TIP PARABOLIC
86
(iv) Derivati n raport cu x functia v(x2 /t) si alegeti constanta C1 pentru

a obtine solutia fundamentala a ecuatiei caldurii n dimensiune 1.
5. Utilizand tehnicile folosite n aceasta sectiune, gasiti o formul
a explicita
pentru solutia ecuatiei neomogene a caldurii cu conditie initial
a
ut u + cu = f
n RN (0, )
u=g
4.5
n RN {t = 0} .
Problema Cauchy pentru ecuatia neomogen

aa
c
aldurii. Principiul lui Duhamel
Fie problema Cauchy
ut u = 0
u(x, 0) = g(x)
Reamintim ca functia
Z
u(x, t) :=
E(x y, t)g(y) dy =
RN
n RN (0, )
x RN .
1
(4t)N/2
RN
|xy|2
4t
g(y) dy
este o solutie a acestei probleme cu conditie initial

a.
Vom cauta sa adaptam tehnicile de demonstratie pentru a gasi o solutie a
problemei neomogene
ut u = f
u(x, 0) = 0
n RN (0, )
x
RN
(4.24)
Pornim de la observatia ca nu numai E(x y, t) verific

a ecuatia caldurii, ci si
functia
RN (s, ) 3 (x, t) 7 E(x y, t s) ,
unde s > 0 este un numar fixat n mod arbitrar, iar y RN . Fie aplicatia
Z
u(x, t; s) :=
E(x y, t s)f (y, s) dy ,
(4.25)
RN
DE TIP PARABOLIC
care verifica problema omogena
ut (x, t; s) u(x, t; s) = 0
u(x, s; s) = f (x, s)
n RN (s, )
87
(4.26)
x RN .
Remarcam ca functia u definit

a prin (4.25) nu este solutie a problemei (4.24).
Cu toate acestea, prin integrare n raport cu s, se poate construi o solutie a
problemei neomogene (4.24) pornind de la (4.25). Acesta este principiul lui
Duhamel. Prin urmare, daca u(x, t; s) semnifica functia definita prin (4.25),
fie
Z
u(x, t) :=
u(x, t; s) ds .
(4.27)
Deci, din (4.25) si (4.27),

Z tZ
u(x, t) =
E(x y, t s)f (y, s) dy ds =
Z0 t RN
Z
|xy|2
1
4(ts)
f (y, s) dy ds .
e
N/2
0 (4 (t s))
RN
(4.28)
Are loc urmatorul rezultat.

Teorema 18. Fie f Cc2,1 (RN [0, )) si fie u definit
a prin relatia (4.28).
Atunci
(i) u C 2,1 (RN (0, )).
(ii) ut (x, t) u(x, t) = f (x, t), pentru orice (x, t) RN (0, ).
(iii) Pentru orice x0 RN avem
lim
(x,t)(x0 ,0)
u(x, t) = 0 .
Demonstratie. Functia E(x, t) prezint

a o singularitate n punctul (x, t) =
(0, 0), deci trebuie evitata o derivare directa sub semnul integral. Folosind ns
a
o schimbare de variabila n (4.28) obtinem
Z tZ
u(x, t) =
E(y, s)f (x y, t s) dy ds .
0
RN
Utilizand acum ipoteza f Cc2,1 (RN [0, )) precum si faptul ca functia

E(y, s) este neteda n vecinatatea lui s = t > 0 avem
Z tZ
Z
ut (x, t) =
E(y, s)ft (xy, ts) dy ds+
E(y, t)f (xy, 0) dy (4.29)
0
RN
RN
DE TIP PARABOLIC
si
D2 u(x, t) =
Z tZ
0
E(y, s)Dx2 f (x y, t s) dy ds .
88
(4.30)
Din (4.29) si (4.30) deducem ca ut , D2 u C(RN (0, )) si, n plus,

ut (x, t) u(x, t) =
Z tZ
Z
E(y, s)
x f (x y, t s) dy ds +
E(y, t)f (x y, 0) dy =
RN
t
Z0 t ZRN
E(y, s) y f (x y, t s) dy ds+
s
Z ZRN
Z
E(y, s) y f (x y, t s) dy ds +
E(y, t)f (x y, 0) dy =:
s
0
RN
RN
A + B + K .
(4.31)
Folosind integrarea prin parti obtinem
Z tZ
y E(y, s) f (x y, t s) dy ds+
A =
RN s
Z
Z
E(y, )f (x y, t ) dy
E(y, t)f (x y, 0) dy =
RN
ZRN
E(y, )f (x y, t ) dy K .
(4.32)
RN
Am folosit n (4.32) faptul ca functia E satisface ecuatia caldurii. Pe de alta

parte,
|B | kft kL + kD2 f kL
Din (4.31)-(4.33) obtinem
Z
ut (x, t)u(x, t) = lim
0
Z
0
RN
E(y, s) dy ds C .
(4.33)
E(y, ) f (xy, t) dy = f (x, t) (x, t) RN (0, ) ,
(4.34)
limita fiind calculata exact ca n demonstratia teoremei 17. Din (4.28) rezulta
n particular ca
|u(x, t)| t kf kL 0
uniform cand t 0 .
Din teoremele 17 si 18 rezulta urmatorul rezultat pentru problema Cauchy

neomogena cu conditii initiale neomogene.
DE TIP PARABOLIC
Teorema 19. Fie f
Cc2,1 (RN
89
[0, )) si g C(RN ) L (RN ). Atunci
functia
Z tZ
Z
u(x, t) =
RN
E(x y, t)g(y) dy +
este o solutie a problemei
ut u = f
E(x y, t s)f (y, s) dy ds
n RN (0, )
u(x, 0) = g(x)
4.6
RN
(4.35)
n RN .
Formula de medie pentru ecuatia c

aldurii
Pentru x RN , t R si r > 0 fixati, definim bila ecuatiei caldurii centrat

a
n (x, t) si de raza r prin
1
N +1
B(x, t; r) := (y, s) R
; E(x y, t s) N .
r
Observam ca (y, s) B(0, 0; r) daca si numai daca (y/r, s/r2 ) B(0, 0; 1).
Consideram ecuatia omogena a caldurii
ut u = 0
n T .
(4.36)
Vom demonstra mai ntai urmatorul rezultat auxiliar.

Lema 4. Avem
Z
B(0,0;1)
|y|2
dy ds = 4 .
s2
Demonstratie. Fie (x, s) B(0, 0; 1). Din definitia acestei bile rezulta
ca
|y|2
1
4s 1 ,
e
(4 s)N/2
adica
|y|
p
2N s ln(4s) .
DE TIP PARABOLIC
90
Prin urmare, aplicand formula schimb

arii de variabil
a,
!
Z
Z 0
Z 2N s ln(4s)
|y|2
ds
N +1
dy ds = N
r
dr =
2
1 s2
B(0,0;1) s
4
0
Z 0
N
N +2
N
N
(2N ) 2 (s) 2 1 [ ln(4s)] 2 +1 ds =
N +2 1
1
Z 4
4
N
N +2
N
N
(2N ) 2 u 2 1 [ ln(4u)] 2 +1 du =
N +2 0
Z 1
N
N
N
N
+1
N
2
2
(2N )
(4)
t 2 1 ( ln t) 2 +1 dt =
N +2
Z0
N
N
N
N
N
+1
(2N ) 2 (4) 2
e( 2 1)u eu u 2 +1 du =
N +2
0
Z
N
N
Nu
N
+1
+1 N
N
2
2
2
N
e 2 u 2 +1 du =
2
N +2
0

N
N
N
N
2 2
2 2 +2
N
N
2 +1
+1
2
N2
+1
+ 1 = 4,
N
N
2
2
(N + 2) N2
N 2 +2 2
ceea ce ncheie demonstratia lemei.

a functia u C 2,1 (T ) este o solutie a ecuatiei
c
aldurii (4.36). Atunci
1
u(x, t) = N
4r
Z
u(y, s)
B(x,t;r)
|x y|2
dy ds ,
(t s)2
(4.37)
pentru orice bil

a B(x, t; r) inclus
a n T .
Demonstratie. Putem presupune, far
a a afecta cu nimic generalitatea
enuntului, ca (x, t) = (0, 0). Convenim sa notam prin B(r) bila B(0, 0; r).
Pentru orice r > 0 definim aplicatia
Z
1
|y|2
(r) := N
u(y, s) 2 dy ds .
r
s
B(r)
Prin schimbarea de variabile y = ry 0 si s = r2 s0 observam ca
Z
|y|2
(r) =
u(ry, r2 s) 2 dy ds .
s
B(1)
Pe de alta parte
E(y, s) =
|y|2
1
e 4s
N/2
(4s)
(y, s) (, 0) .
(4.38)
DE TIP PARABOLIC
Observam ca
Eyi =
yi
E
2s
si
ln E =
91
i = 1, , N
(4.39)
N
|y|2
ln(4s) +
.
2
4s
(4.40)
Din (4.38) deducem ca

!
N
Z
2
2
X
|y|
|y|
0 (1) =
yi uyi 2 + 2us
dy ds =: A + B .
s
s
B(1)
(4.41)
i=1
Folosind acum (4.39) si (4.40) gasim, folosind formula lui Green,

Z
B=
Z
B(1)
B(1)
4us
N
X
yi (ln E)yi dy ds =
i=1
4N us ln E + 4
N
X
!
usyi yi ln E
(4.42)
dy ds .
i=1
Observam ca nu apare nici o integral

a pe frontier
a n (4.42) deoarece ln E = 0
pe B(1). Integrand prin parti n (4.42) obtinem
!
Z
N
X
4N us ln E + 4
uyi yi (ln E)s dy ds =
B=
B(1)
i=1
"
#
Z
N
X
N
|y|2
4N us ln E + 4
uyi yi 2
dy ds =
2s 4s
B(1)
i=1
!
Z
N
2N X
uyi yi dy ds A .
4N us ln E
s
B(1)
(4.43)
i=1
T
inand acum cont ca u verific
a ecuatia caldurii si utilizand (4.41) si (4.43)
obtinem
!
N
2N X
(1) =
4N u ln E
uyi yi dy ds =
s
B(1)
i=1
N Z
X
2N
uyi yi dy ds = 0 ,
4N uyi (ln E)yi
s
B(1)
Z
i=1
conform (4.39).
(4.44)
DE TIP PARABOLIC
92
Folosind acum (4.44) mpreun

a cu observatia important
a ca u(rx, r2 t)
verifica, de asemenea, ecuatia omogena a caldurii, obtinem
0 (r) = 0
Deci
1
(r) = lim (t) = lim N
t0
t0 t
r > 0 .
Z
u(y, s)
B(t)
|y|2
dy ds = 4u(0, 0) ,
s2
caci, conform Lemei 4

Z
Z
1
|y|2
|y|2
dy
ds
=
dy ds = 4 .
N
2
2
t
B(t) s
B(1) s
4.7
Principiul de maxim pentru ecuatia c

aldurii

a si marginit
a. Ca si pan
a acum, fie T =
(0, T ) si T = ( {t = 0}) ( [0, T ]), unde T > 0.
Teorema urmatoare arata ca daca o solutie a ecuatiei caldurii si atinge
maximul ntr-un punct interior lui T , atunci ea este constant
a la orice
moment anterior de timp.
Teorema 21. (Principiul de maxim pentru ecuatia c
aldurii.) Presupunem c
a u C 2,1 (T ) C(T ) este o solutie a ecuatiei
ut u = 0
n T .
Atunci
(i) max u = max u.
T
(ii) Dac
a, n plus, este conex
a si exist
a (x0 , t0 ) T \ T astfel nc
at
u(x0 , t0 ) = max u
T
atunci u este constant

a n t0 .
DE TIP PARABOLIC
93
Demonstratie. Fie
M := u(x0 , t0 ) = max u .
T
Cum (x0 , t0 ) este punct interior domeniului parabolic T , rezulta ca B(x0 , t0 ; r)

T , pentru r > 0 suficient de mic. Deci, conform teoremei de medie pentru
ecuatia caldurii,
M = u(x0 , t0 ) =
1
4rN
Z
u(y, s)
B(x0 ,t0 ;r)
|x0 y|2
dy ds M ,
(t0 s)2
ceea ce atrage
uM
n B(x0 , t0 ; r) .
(4.45)
Pentru a ncheia demonstratia este suficient sa arat

am ca functia u este
constanta pe toate segmentele de dreapta ce unesc punctul (x0 , t0 ) cu puncte
(y, s) T avand s < t0 . Fie asadar un punct arbitrar (y0 , s0 ) T , cu
s0 < t0 si fie L segmentul de dreapta ce uneste punctele (x0 , t0 ) si (y0 , s0 ).
Definim
r0 := inf{s s0 ; u(x, t) = M , (x, t) L , s t t0 } .
Cum functia u este continua, rezulta ca inf este atins. Fie acum r0 > s0
arbitrar ales. Rezulta ca u(z0 , r0 ) = M , ntruc
at (z0 , r0 ) L T si conform
(4.45). Dar bila B(z0 , r0 ; r) contine segmentul {(y, t) L ; r0 t r0 },
pentru > 0 suficient de mic. Aceasta contrazice ns
a definitia lui r0 , ceea ce
arata ca, ntr-adevar, u M pe L.
Din teorema 21 rezulta ca o aplicatie imediata urmatoarea teorema de

unicitate pe domenii marginite.
Teorema 22. Problema
ut u = f
u=g
are cel mult o solutie clasic
a.
n T
pe T
DE TIP PARABOLIC
94
Exercitii.
1. Fie ecuatia
ut uxx = 0
daca (x, t) T := (0, 1) (0, T )
si considerati solutia u(x, t) = 1 x2 2t. Aflati extremele lui u n T si

comparati cu concluzia principiului de maxim pentru ecuatia caldurii.
2. (i) Aratati urmatorul principiu de comparatie pentru ecuatia caldurii
ut uxx = 0
n (0, a) (0, ) .
Presupunem ca u si v sunt doua solutii astfel nc

at u v pentru t = 0, pentru
x = 0 si pentru x = a. Aratati ca u v n [0, a] [0, ).
(ii) Mai general, aratati ca daca
ut uxx = f
vt vxx = g
n (0, a) (0, ) ,
f g si u v pentru x = 0, x = a si t = 0, demonstrati ca u v n
[0, a] [0, ).
(iii) Fie v = v(x, t) : [0, ] [0, ) astfel nc
at vt vxx sin x n [0, ]
(0, ). Presupunem, n plus, ca v(0, t) 0, v(, t) 0 si v(x, 0) sin x.
Utilizand eventual (ii) deduceti ca v(x, t) (1 et ) sin x.
3. Scopul exercitiului urmator este de a demonstra ca principiul de maxim
nu ramane adevarat n cazul ecuatiilor cu coeficienti variabili.
(i) Fie ecuatia ut uxx = 0. Verificati ca functia u(x, t) = x2 2xt este
solutie. Gasiti maximul acestei functii n dreptunghiul [2, 2] [0, 1].
(ii) Identificati care din etapele demonstratiei principiului de maxim nu
ramane valabila n acest caz.
4. Fie u o solutie a ecuatiei
ut uxx = 0
n [0, 1] [0, ) .
Definim
M (T ) = max{u(x, t) ; (x, t) [0, 1] [0, T ]} .
Stabiliti monotonia aplicatiei [0, ) 3 T 7 M (T ).
DE TIP PARABOLIC
5. Fie problema
ut uxx = 0
u(0, t) = u(1, t) = 0
u(x, 0) = 4x(1 x)
95
n (0, 1) (0, )
t > 0
x (0, 1) .
(i) Aratati ca 0 < u(x, t) < 1 pentru orice (x, t) (0, 1) (0, ).
(ii) Aratati ca u(x, t) = u(1 x, t) n [0, 1] [0, ).
(iii) Folosind eventual metode energetice aratati ca aplicatia
Z 1
[0, ) 3 t 7
u2 (x, t)dx
0
este strict descrescatoare.

6. Fie problema
ut + cux = uxx
u(0, t) = u(1, t) = 0
u(x, 0) = f (x)
n (0, 1) (0, T ]
t (0, T )
x (0, 1) ,
unde c 0 este o constanta data si f (0) = f (1) = 0. Aratati ca o solutie a

acestei probleme satisface urmatorul principiu de maxim:
inf f (x) u(x, t) sup f (x)
x(0,1)
(x, t) (0, 1) (0, T ).
x(0,1)
Mai general, fie problema neliniara cu conditie initial

a
n (0, 1) (0, T ]
ut + f (u)x = uxx
u(0, t) = u0 (t), u(1, t) = u1 (t)

t (0, T )
u(x, 0) = g(x)
x (0, 1) ,
unde f = f (u) este o functie neteda. Demonstrati ca o solutie a acestei
probleme satisface urmatorul principiu de maxim:
inf
{u0 (x), u1 (x), g(x)} u(x, t)
sup
{u0 (x), u1 (x), g(x)}
(x,t)(0,1)(0,T )
(x,t)(0,1)(0,T )
(x, t) (0, 1) (0, T ).
DE TIP PARABOLIC
96
7. Fie u C 2 (RN (0, T )) C(RN [0, T ]) o solutie a ecuatiei

n RN (0, T ) .
ut u = 0
Aratati ca
sup
RN (0,T )
u sup u(, 0) .
RN
Ind. Considerati functia v(x, t) = u(x, t) (2N t + |x|2 ).

8. Fie problema parabolica cu conditie initial
a
ut = a(x, t)uxx + u(x, t)

n (0, 1) (0, T ]
u(0, t) = u(1, t) = 0
t (0, T )
u(x, 0) = f (x)
x (0, 1) ,
unde a(x, t) a0 > 0 pentru orice (x, t) [0, 1] [0, T ] iar este o constant
a
data. Demonstrati ca
||u(, t)|| et ||f ||
t [0, T ],
unde
||u(, t)|| := sup |u(x, t)|.
x[0,1]
Ind. Considerati functia v(x, t) = et u(x, t).
4.8
Principiul de maxim pentru problema Cauchy
Consideram mai ntai problema Cauchy omogena
ut u = 0
n RN (0, T )
u(x, 0) = g(x)
RN
(4.46)
unde g : RN R este o functie data.

Teorema 23. Fie g C(RN ) si T > 0 un num
ar finit. Presupunem c
a
u C 2,1 (RN (0, T )) C(RN [0, T )) este o solutie a problemei (4.46) care,
n plus, satisface relatia
2
u(x, t) A ea|x|
(x, t) RN (0, T ) .
(4.47)
DE TIP PARABOLIC
97
Atunci
sup
RN [0,T )
u = sup g .
RN
Demonstratie. Vom proba mai nt

ai concluzia pentru t (0, T0 ), unde
T0 satisface
4aT0 < 1 .
Fie acum > 0 astfel ncat
4a(T0 + ) < 1 .
Fixam y RN si > 0 si definim aplicatia
v(x, t) := u(x, t)
|xy|2
4(T0 +t) .
e
(T0 + t)N/2
Un calcul direct arata ca functia v satisface

vt v = 0 .
In plus,
v(x, 0) = u(x, 0)
|xy|2
4(T0 +) u(x, 0) = g(x) .

e
(T + )N/2
Daca |x y| = r si t [0, T0 ) atunci

r2
4(T0 +t)
e
(T0 + t)N/2
r2
2
4(T0 +t)
A ea|x|
e
(T0 + t)N/2
r2
2
4(T0 +) .
A ea(|y|+r)
e
(T0 + )N/2
v(x, t) = u(x, t)
Dar
1
=a+
4(T0 + )
cu > 0 .
Deci, daca r > 0 este ales suficient de mare, atunci

2
v(x, t) A ea(|y|+r) (4(a + ))N/2 e(a+)r sup g .
RN
DE TIP PARABOLIC
98
Cum maximul lui v se atinge pe frontiera parabolica, n virtutea principiului

de maxim pentru ecuatia caldurii, rezulta ca, prin trecere la limita cu 0,
v(x, t) sup g
(x, t) RN [0, T0 ] .
Se foloseste n continuare un procedeu iterativ, pentru a mpinge concluzia pana la T . Mai precis, fixam T0 = (8a)1 si consideram acum momentul
t = T0 ca moment initial. Folosind un rationament analog cu cel anterior, deducem aceeasi concluzie pentru orice t [T0 , 2T0 ], apoi pentru t [2T0 , 3T0 ]
etc.
Chapter 5
Probleme la limit
a de tip
hiperbolic
5.1
Generalit
ati despre ecuatia undelor
Fie un deschis arbitrar din RN . Vom studia ecuatia

utt (x, t) u(x, t) = 0
(x, t) (0, ) ,
(5.1)
care este cunoscuta sub numele de ecuatia undelor. Aceasta deoarece ea

descrie miscarea coardei vibrante (daca N = 1), deplasarea membranei (daca
N = 2) sau a solidului elastic (pentru N = 3).
Vom schita n cele ce urmeaza modul n care se deduce ecuatia (5.1). Fie
un deschis arbitrar cu frontiera suficient de neteda. Conform legilor
fizicii, acceleratia nauntrul lui este data de
Z
Z
d2
u dx =
utt dx .
dt2
Fie F~ forta (elastica) care actioneaz

a pe domeniul prin intermediul frontierei
acestuia. Deci, componenta acestei forte pe directia normalei exterioare este
Z
F~ d .
Presupunand ca masa m = 1 si aplicand legea a doua a lui Newton, obtinem

Z
Z
Z
utt dx =
F~ d = div F~ dx ,
99
DE TIP HIPERBOLIC
100
pentru orice . Deci

utt = div F~
n (0, T ) .
(5.2)
Din considerente fizice, n cazul corpurilor elastice F~ depinde de deplasarea

gradientului. Asadar, din (5.2) gasim
utt + div (F (u)) = 0
n (0, T ) .
(5.3)
Pentru u si u suficient de mici, legea lui Hooke arata ca

F (u) a u
a > 0.
(5.4)

utt a u = 0
n (0, T ) .
Interpretarea fizica sugereaza ca este natural sa se specifice conditii initiale

care sa implice deplasarea u si viteza ut la momentul t = 0.
Exercitii.
1. Folosind metoda separarii variabilelor rezolvati problema la limita
utt a2 uxx = 0
n (0, ) (0, )
u(x, 0) = f (x)
x (0, )
ut (x, 0) = g(x)
u(0, t) = u(, t)
x (0, )
t (0, ) .
R. Punand u(x, t) = X(x)T (t) se obtine Xn (x) = sin nx si Tn (t) =

an sin nt + bn cos nt, unde
Z
2
an =
g(x) sin nx dx
na 0
Frecventa fundamentala 1 =
1
2
2
bn =
f (x) sin nx dx .
0
determin
a tonul fundamental iar multiplii
sai determina supertonurile sau armonicele.
DE TIP HIPERBOLIC
2. Rezolvati problema
utt = uxx
u(x, 0) = ut (x, 0) = 0
u(0, t) = sin t
101
(x, t) (0, ) (0, )

x>0
t > 0.
3. Pentru a, b, c numere reale fixate consideram ecuatia

utt + aux + but + cu = uxx .
Aratati ca aceasta ecuatie poate fi redusa la o ecuatie far
a termeni de ordinul
ntai prin substitutia
u(x, t) = ex+t v(x, t) .
4. Fie c un numar real fixat.
(i) Aratati ca ecuatia
utt + cu = uxx
poate fi redusa la ecuatia
v + v = 0 ,
unde = c/4.
(ii) Fie > 0. Faceti substitutia v(, ) = f (2 ) si deduceti ecuatia
satisfacuta de f . Care este solutia acestei ecuatii satisfac

and conditia f (0) =
1?
(iii) Gasiti o solutie a problemei
utt = uxx cu
(x, t) (t, t) (0, )
u(t, t) = u(t, t) = 0
t > 0.
5. Fie u o solutie a ecuatiei undelor

utt u = 0
Fie functionala
Z (
E(t) =
RN
n RN R .
N
X
t |ut |2 + |u|2 + 2ut

xi uxi + (N 1) u ut
i=1
(5.5)
)
dx
t > 0 .
DE TIP HIPERBOLIC
Aratati ca E este constanta.
Ind. Se nmulteste cu 2tut +2
PN
n
i=1 xi uxi +(N 1)u
102
(5.5) si se integreaz
a
pe RN .
~ = (E1 , E2 , E3 ) si B
~ = (B1 , B2 , B3 ) o solutie a ecuatiilor lui
6. Fie E
Maxwell
~ t = rot B
~
E
~ t = rot E
~
B
~ = div E
~ = 0.
div B
Aratati ca
utt u = 0
unde u = Ei sau u = Bi (i = 1, 2, 3).
5.2
Metode energetice n studiul problemelor hiperbolice

a si marginit
a. Fie f C(T ), g C(T ) si
h C(). Consideram urmatoarea problema la limita pentru ecuatia undelor:
utt u = f
n T
(5.6)
u=g
n T
u (x, 0) = h(x),
x .
t
Teorema 24. Problema (5.6) are cel mult o solutie u C 2 (T ).
Demonstratie. Fie u1 , u2 solutii arbitrare ale problemei (5.6) si u :=
u1 u2 . Rezulta ca u verifica
utt u = 0
u=0
u (x, 0) = 0
t
Definim functionala
E(t) =
1
2
n T
(5.7)
n T
n {t = 0} .
(u2t + |u|2 )dx
t [0, T ] .
DE TIP HIPERBOLIC
Prin urmare, conform primei formule a lui Green,
Z
0
E (t) =
(ut utt + u ut ) dx =
Z
Z
Z
u
ut utt dx +
ut
d ut u dx =
103
(5.8)
ut (utt u) dx = 0 ,
caci u = 0 pe [0, T ] atrage ut = 0 pe [0, T ]. Observand acum ca

E(0) = 0 rezulta din (5.8) ca
E(t) = 0
t [0, T ] .
De aici rezulta ca
ut = 0 si u = 0
n T ,
adica u este constanta n T . Cum u = 0 pe {t = 0} rezult

a de aici ca
u = 0 n T .
5.2.1
Domeniul de dependent
a al solutiilor
Revenim la ecuatia omogena a undelor n ntregul spatiu

n RN (0, ) .
utt u = 0
(5.9)
Fixam x0 RN si t0 > 0 si consideram conul cu varful n (x0 , t0 ) definit prin

C = C(x0 , t0 ) := {(x, t) RN (0, ) ; 0 t t0 si |x x0 | t0 t} .
Teorema 25. Dac
a u este solutie a ecuatiei (5.9) si u = ut = 0 pe multimea
C(x0 , t0 ) {t = 0} atunci u = 0 n C.
Demonstratie. Fie
1
E(t) =
2
Z
B(x0 ,t0 t)
(u2t + |u|2 ) dx
t > 0.
DE TIP HIPERBOLIC
104
Avem
Z
Z
1
E (t) =
(ut utt + u ut ) dx
(u2t + |u|2 ) d =
2
B(x0 ,t0 t)
B(x0 ,t0 t)
Z
Z
u
ut (utt u) dx +
ut
d
B(x0 ,t0 t)
B(x
Z 0 ,t0 t)
1
(u2t + |u|2 ) d =
2 B(x0 ,t0 t)
Z
u 1 2 1
2
ut
ut |u|
d .
2
2
B(x0 ,t0 t)
(5.10)
0
Dar
u
ut |ut | |u| 1 (u2t + |u|2 ) .

2
(5.11)

E 0 (t) 0
t > 0 .
Deci E(t) E(0) = 0, adica E(t) = 0 pentru orice t [0, t0 ]. Aceasta atrage
ut = 0 si u = 0, adica u este constant
a n conul C(x0 , t0 ). Cum, din ipoteza,
u(x, 0) = ut (x, 0) = 0, rezulta concluzia.
Exercitii.
1. Demonstrati ca solutia problemei
utt + ut = uxx
dac
a (x, t) (0, 1) (0, )
u(x, 0) = f (x)
x (0, 1)
ut (x, 0) = g(x)
u(0, t) = u(1, t) = 0
x (0, 1)
t 0
verifica estimarea
E(t) E(0)
unde
Z
E(t) =
0
t 0,
u2x (x, t) + u2t (x, t) dx.
DE TIP HIPERBOLIC
105
2. Legea conserv
arii energiei pentru ecuatia undelor. Fie problema
utt u = 0
n T
u(x, 0) = g(x)
x
ut (x, 0) = h(x)
u(x, t) = 0
x
(x, t) (0, T )
precum si energia totala asociata acestui sistem

Z
2
1
E(t) =
ut + |u|2 dx
2
t [0, T ) .
Folosind eventual ideile din demonstratia teoremei 24, aratati ca E(t) =

Const., pentru orice t [0, T ).
5.3
Formula lui dAlembert
Ne propunem acum sa gasim o formul

a explicita pentru solutia problemei
coardei vibrante
utt uxx = 0
u(x, 0) = g(x)
u (x, 0) = h(x)
t
n R (0, )
x R
(5.12)
x R ,
unde g C 1 (R) iar h : R R este continu

a. Pornind de la observatia ca
ecuatia utt uxx = 0 se mai poate scrie sub forma
u = 0,
t x
t x
facem schimbarea de functie
v(x, t) =
t x
Rezulta ca
vt + vx = 0 ,
u(x, t) .
DE TIP HIPERBOLIC
106
ceea ce atrage v(x, t) = (xt). In plus, (x) = v(x, 0). Am obtinut problema
ut (x, t) ux (x, t) = (x t)
n R (0, )
(5.13)
u(x, 0) = g(x)
x R .
Fixam acum (x, t) R R si consideram aplicatia
w(s) := u(x s, t + s)
s t .
Avem
w0 (s) = ux (x s, t + s) + ut (x s, t + s) = (x t 2s) .
Aplicand formula lui Leibnitz-Newton obtinem
Z 0
Z
1 x+t
w(0) w(t) =
(x t 2s) ds =
(y) dy .
2 xt
t
T
inand acum cont de definitia lui w si de conditia initial
a din (5.12) obtinem
1
u(x, t) = g(x + t) +
2
x+t
(y) dy .
(5.14)
xt
Dar
(y) = v(y, 0) = ut (y, 0) ux (y, 0) = h(y) g 0 (y) .
(5.15)
Din (5.14) si (5.15) deducem formula lui dAlembert

1
u(x, t) =
2
x+t
h(y) dy +
xt
g(x + t) + g(x t)
.
2
(5.16)
In particular observam ca solutia problemei (5.12) este de forma

u(x, t) = F (x + t) + G(x t) .
Din (5.16) deducem n particular ca daca g C 2 si h C 1 atunci u este de
clasa C 2 . Mai general, daca g C k si h C k1 atunci u C k .
Exercitii.
DE TIP HIPERBOLIC
107
1. Gasiti solutia problemei cu valori initiale
utt uxx = 0
n R (0, )
u(x, 0) = 0
x R
u (x, 0) = f (x)
x R
t
si studiati ce se ntampla cand x . Studiati problema analoaga pentru
ecuatia utt + uxx = 0 si comparati rezultatele.
2. (i) Utilizand schimbarea de variabile = x + t, = x t, aratati ca
utt uxx = 0 daca si numai daca u = 0.
(ii) Folositi rezultatul de mai sus pentru a regasi formula lui dAlembert.
5.4
Ecuatia Euler-Poisson-Darboux
Fie problema la limita
utt u = 0
u(x, 0) = g(x)
u (x, 0) = h(x)
t
n RN (0, )
x RN ,
unde g C k (RN ) si h C k1 (RN ), k
N +3
2 .
Definim aplicatiile
u(y, t) d(y)
B(x,r)
U (x; r, t) =
(5.17)
x RN
u(x, t)
U (x; r, t)
daca r > 0
daca r = 0
daca r < 0 ,
I
G(x; r) =
g(y) d(y)
r > 0 ,
h(y) d(y)
r > 0 .
B(x,r)
I
H(x; r) =
B(x,r)
Are loc urmatorul rezultat
DE TIP HIPERBOLIC
108
Teorema 26. (Euler-Poisson-Darboux). Pentru orice x RN fixat avem

U (x; , ) C k (R [0, )) si, n plus, aceast
a functie verific
a
N 1
Ur
Utt = Urr +
U (r, 0) = G(r)
U (r, 0) = H(r)
t
pe R (0, )
(5.18)
r > 0
r > 0 .
Demonstratie. Din definitia lui U , pentru orice r > 0,

Z
1
u(y, t) d(y) .
U (x; r, t) =
N rN 1 B(x,r)
Cu schimbarea de variabila y = x + rz obtinem
Z
I
1
U (x; r, t) =
u(x + rz, t) d(z) =
u(x + rz, t) d(z) .
N B(0,1)
B(0,1)
Prin urmare
I
Ur (x; r, t) =
u(x + rz, t) z d(z) =

u(y, t)
B(x,r)
IB(0,1)
I
r
u
(y, t) d(y) =
u(y) dy .
N B(x,r)
B(x,r)
yx
d(y) =
r
(5.19)
Rezulta ca
lim Ur (x; r, t) = lim Ur (x; r, t) = 0 .
r&0
r%0
Folosind acum faptul ca u este solutie a problemei (5.17) si utilizand (5.19)

obtinem
r
Ur =
N
1
utt dy =
N rN 1
B(x,r)
Z
B(x,r)
utt dy .
Rezulta ca, pentru orice r > 0,

Z
I
1
N 1
N 1
(r
Ur ) r =
utt d(y) = r
utt d(y) = rN 1 Utt ,
N B(x,r)
B(x,r)
DE TIP HIPERBOLIC
5.5
5.5.1
109
Formula lui Kirkhoff

Cazul N = impar
Continuam studiul problemei (5.17) daca N este un num

ar impar. Pentru a
fixa ideile si usura calculele, vom presupune N = 3, care corespunde situatiei
undelor sferice. Revenim la ecuatia Euler-Poisson-Darboux unu-dimensional
a
(5.18). Pentru aceasta fixam x R3 si notam cu U (x; r, t) solutia problemei
(5.18). Fie
(r, t) = rU (x; r, t) G(r)
U
= rG(x; r) H(r)
= rH(x; r) .
Din conditiile initiale rezulta
(r, 0) = G(r)
t (r, 0) = H(r)
U
.
satisface proprietatea
Lema 5. Functia U
rr = U
tt
U
(r, t) R (0, ) .
Demonstratie. Avem
rr = (rU )rr = (rUr + U )r =
U
tt ,
2Ur + rUrr = rUtt = U
Aplicand acum formula lui dAlembert n dimensiune 1 avem

Z r+t
h
i
(r, t) = 1 G(r
+ t) + G(r
t) + 1
H(y)
dy
(r, t) R [0, ) .
U
2
2 rt
Dar
u(x, t) = lim U (x; r, t) .
r0
T
inand cont de faptul ca
(r, t) = r U (x; r, t) .
U
DE TIP HIPERBOLIC
110
Prin urmare,
(r, t)
U
u(x, t) = lim U (x; r, t) = lim
=
r0
r0
r
#
"
Z
Z t
t+r
+ r) G(t
r)
1
G(t
1
H(y)
dy +
H(y)
dy =
lim
+
r0
2r
2r t
2r rt
0 (t) + H(t)
,
G
(5.20)
si H
sunt functii impare. Dar
caci G
I
= t G(x; t) = t
G(t)
g(y) d(y) .
B(x,t)
Deci
I
G (t) =
t
!0
g(y) d(y)
B(x,t)
=
I
!0
g(y) d(y) + t
B(x,t)
g(y) d(y)
B(x,t)
g(y) d(y) + t
IB(x,t)
!0
g(x + tz) d(z)
(5.21)
g 0 (x + tz) z d(z) =
IB(0,1)
g 0 (y)
g(y) d(y) + t
B(x,t)
B(0,1)
g(y) d(y) + t
IB(x,t)
B(x,t)
yx
d(y) .
t
Din (5.20) si (5.21) rezulta

I
u(x, t) =
th(y) + g(y) + g 0 (y) (y x) d(y) ,
(5.22)
B(x,t)
cunoscuta sub numele de formula lui Kirkhoff. Comparand cu formula lui

dAlembert (5.16) corespunzatoare situatiei N = 1 observam de aceasta data
aparitia contributiei derivatei lui g. Acest lucru sugereaza ca daca N > 1 o
solutie a ecuatiei undelor nu este la intervale pozitive de timp la fel de neteda
ca la momentul initial, reflectat de aplicatia g. Remarcam si faptul ca pentru
a calcula valoarea solutiei ntr-un punct (x, t) e suficient sa cunoastem valorile
lui u, ut si u doar pe frontiera bilei centrate n x si de raza t.
Exercitii.
DE TIP HIPERBOLIC
111
1. O und
a sferic
a este o solutie a ecuatiei undelor (pentru N = 3) de
forma u(r, t). Asadar, ecuatia undelor devine
utt = urr +
2
ur .
r
(i) Faceti schimbarea de variabil

a v = ru. Ce ecuatie se obtine?
(ii) Gasiti solutia generala a ecuatiei obtinute.
(iii) Folositi apoi formula lui dAlembert pentru a rezolva problema
(r, t) (0, ) (0, )

utt = urr + ur
u(r, 0) = g(r)
r > 0
ut (r, 0) = h(r)
r > 0 ,
unde g si h sunt functii pare.
5.5.2
Cazul N = par
Pentru a fixa ideile vom presupune N = 2, care descrie n practica undele

cilindrice. Fie u o solutie a problemei
utt u = 0
u(x, 0) = g(x)
u (x, 0) = h(x)
t
n R2 (0, )
x R2
(5.23)
x R2 .
Pentru orice x = (x1 , x2 ) R2 not

am x = (x1 , x2 , 0) R3 si
g(x) = g(x1 , x2 )
h(x) = h(x1 , x2 )
x = (x1 , x2 , 0) R3 .
Fie u(x, t) := u(x1 , x2 , t). Aceasta functie verific

a
utt u = 0
n R3 (0, )
u(x, 0) = g(x)
x = (x1 , x2 , 0) R3
u (x, 0) = h(x)
x = (x1 , x2 , 0) R3 .
t
Aplicand formula lui Kirkhoff (5.22) putem scrie
I
u(x, t) = u(x, t) =
th(y) + g(y) + g 0 (y) (y x) d(y) .
B(x,t)
(5.24)
(5.25)
DE TIP HIPERBOLIC
112
Dar, prin definitie,

I
g d =
B(x,t)
1
4 t2
Z
g d .
(5.26)
B(x,t)
Pe de alta parte, pe frontiera bilei B(x, t) avem

p
y3 x3 = t2 (y1 x1 )2 (y2 x2 )2 ,
adica
p
y3 = t2 |y x|2 ,
(5.27)
caci x3 = 0. Deci, din (5.26) si (5.27),

I
1
g d =
2
t2
B(x,t)
"
Z
B(x,t)
g(y1 , y2 ) 1 +
y3
y1
y3
y2
2 #1/2
dy1 dy2 .
(5.28)
Observand ca
y3 2
y3 2
(y1 x1 )2
(y2 x2 )2
1+
+
=1+ 2
+ 2
,
2
y1
y2
t |y x|
t |y x|2
relatia (5.28) devine
I
Z
1
g(y)
g d =
t
dy =
2
2
2 1/2
2 t
B(x,t)
B(x,t) (t |y x| )
Z
1
g(y)
dy =
2
2 t B(x,t) (t |y x|2 )1/2
I
t
g(y)
dy .
2
2 B(x,t) (t |y x|2 )1/2
Procedand analog pentru celelalte doua integrale din (5.25), avem
I
I
t
h(y)
h d =
dy
2 |y x|2 )1/2
2
(t
B(x,t)
B(x,t)
(5.29)
(5.30)
si
I
g 0 (y) (y x) d(y) =
B(x,t)
t
2
I
B(x,t)
g 0 (y) (y x)
dy .
(t2 |y x|2 )1/2
(5.31)
Din (5.25) si (5.29)-(5.31) obtinem urmatoarea formul

a a lui Kirkhoff pentru
N = 2:
t
u(x, t) =
2
I
B(x,t)
g(y) + th(y) + g 0 (y) (y x)

dy .
(t2 |y x|2 )1/2
(5.32)
DE TIP HIPERBOLIC
113
Remarcam ca, spre deosebire de cazul N = 3 (vezi formula (5.22)) n

aceasta situatie avem nevoie de informatii cu privire la valorile lui u, ut si u
pe ntreaga bila B(x, t) si nu numai de valorile acestor functii pe frontiera
bilei respective.
5.6
Ecuatia neomogen
a a undelor.
Duhamel
Principiul lui
Ne propunem sa dam o formul

a explicita pentru solutia problemei neomogene
utt u = f
n RN (0, )
(5.33)
N
u(x, 0) = ut (x, 0) = 0
x R .
Pentru s 0 fixat, fie u(x, t; s) solutia problemei omogene
utt (x, t; s) x u(x, t; s) = 0
u(x, s; s) = 0
u (x, s; s) = f (x, s)
t
n RN (s, )
(5.34)
x RN
x RN .
Principiul lui Duhamel afirma ca functia

Z t
u(x, t) :=
u(x, t; s) ds
(5.35)
este solutie a problemei (5.33). Mai precis, are loc urmatorul rezultat
Teorema 27. Fie f : RN [0, ) R o functie neted
a. Atunci functia u
definit
a n (5.35) satisface problema neomogen
a (5.33).
Demonstratie. T
inand cont de definitia lui u avem
Z t
Z t
ut (x, t) = u(x, t; t) +
ut (x, t; s) ds =
ut (x, t; s) ds .
0
Deci
Z
utt (x, t) = ut (x, t; t) +
utt (x, t; s) ds = f (x, t) +
utt (x, t; s) ds . (5.36)
DE TIP HIPERBOLIC
In plus,
u(x, t) =
u(x, t; s) ds =
0
114
utt (x, t; s) ds .
(5.37)

(x, t) RN (0, ) .
utt (x, t) u(x, t) = f (x, t)

Evident
x RN ,
u(x, 0) = ut (x, 0) = 0
Cazuri particulare:
1) N = 1. In acest caz,
Deci
1
u(x, t) =
2
1
2
u(x, t; s) =
x+ts
f (y, s) dy .
xt+s
Z tZ
x+ts
f (y, s) dy ds ,
xt+s
adica solutia devine

1
u(x, t) =
2
Z tZ
x+s
f (y, t s) dy ds .
0
xs
2) N = 3. Conform formulei lui Kirkhoff (5.22) putem scrie

I
u(x, t; s) = (t s)
f (y, s) d(y) .
B(x,ts)
Prin urmare
Z
u(x, t) =
0
(t s)
Z tZ
!
f (y, s) d(y) ds =
B(x,ts)
f (y, s)
1
d(y) ds =
4 0 B(x,ts) t s
Z tZ
1
f (y, t r)
d(y) dr .
4 0 B(x,r)
r
In concluzie
1
u(x, t) =
4
Z
B(x,t)
f (y, t |y x|)
dy .
|y x|
Chapter 6
Solutii slabe pentru

problemele la limit
a
The sophisticated methods of Schwarz, Neumann and Poincare essentially solved the boundary value problems for the Laplace equation. However, these methods cannot be directly
extended to more general cases... I am convinced that it will be possible to get these existence proofs by a general basic idea, towards the Dirichlet principle points. Perhaps it
will then also be possible to answer the question of whether or not every regular variational
problem possesses a solution if, with regard to boundary conditions, certain assumptions are
fulfilled and if, when necessary, one sensibly generalizes the concept of solution.
David Hilbert, 1900 (Paris lecture at the International Congress of Mathematics)
6.1
Solutii slabe pentru problemele de tip eliptic
In studiul solutiilor slabe ale problemelor eliptice vom aplica urmatorul rezultat clasic:
Lema lui Lax-Milgram: Fie H un spatiu Hilbert real si a(u, v) o forma
biliniara, continua si coerciva definita pe H. Fie, de asemenea, o functional
a
liniara si continua : H R. Atunci exista si este unic un element u H
astfel ncat
a(u, v) = (v)
pentru orice v H .
(6.1)
Daca, n plus, a este simetrica, atunci elementul u este caracterizat de proprietatea ca
1
a(u, u) (u) = min
vH
2
115
1
a(v, v) (v) .
2

CHAPTER 6. SOLUT
II SLABE PENTRU PROBLEMELE LA LIMITA116
In terminologia calculului variational, ecuatia (6.1) se numeste ecuatia
Euler-Lagrange asociata functionalei energetice
E(v) =
1
a(v, v) (v)
2
vH.
(6.2)
In anumite situatii vom folosi urmatoare variant

a mai generala a lemei lui
Lax-Milgram:
Teorema lui Stampacchia: Fie H un spatiu Hilbert real si a(u, v) o
forma biliniara, continua si coerciva definita pe H. Fie, de asemenea, K o
submultime convexa si nchis
a a lui H si o functional
a liniara si continu
a
: H R. Atunci exista si este unic un element u K astfel nc
at
a(u, v u) (v u)
v K .
Daca, n plus, a este simetrica, atunci elementul u K este caracterizat de

proprietatea ca
1
a(u, u) (u) = min
vK
2
1
a(v, v) (v) .
2
.
Demonstratii elementare ale acestor doua rezultate clasice de analiza functional
a
pot fi gasite n monografia Brezis [10].
a, marginit
a cu frontiera neteda. Vom
considera urmatoarea problema-model:
u = f
u=0
(6.3)
pe .
Definitia 10. Se numeste solutie slab

a a problemei (6.3) o functie u H01 ()
astfel nc
at
Z
u v =
fv
v H01 () .
Din modul n care a fost definita solutia slaba, conditia u = 0 pe ce

apare n (6.3) rezulta din faptul ca u H01 ().

CHAPTER 6. SOLUT
Teorema 28. Fie f L2 (). Atunci problema (6.3) are o unic
a solutie slab
a
u. In plus, aceast
a functie este solutie a problemei de minim
Z
Z
1
2
min
|v| f v .
vH01 () 2
Demonstratie. Fie a(, ) : H01 () H01 () R definit

a prin
Z
a(u, v) = u v .
Evident, a(, ) este o forma biliniara simetrica. Sa arat

am ca este si continu
a.
Pentru orice u, v H01 () avem, conform inegalitatii Cauchy-Schwarz
Z
Z
|a(u, v)| = | u v| |u| |v|
Z
Z
1/2
1/2
2
2
|u|
|v|
= ||u||H01 ||v||H01 ,
ceea ce probeaza continuitatea formei biliniare a(, ). Am utilizat aici n mod

esential faptul ca aplicatia
Z
2
u 7
1/2
|u|
poate fi considerata (n baza inegalitatii lui Poincare) o norma n spatiul

H01 ().
Aratam acum ca a(, ) este coerciva. Intr-adev
ar
Z
a(u, u) = |u|2
dac
a ||u||H 1 () .
0
Consideram acum aplicatia

Z
(u) =
u H01 () .
fu
Evident, este o functionala liniara. Este usor de verificat ca ea este si

continua. Intr-adevar, aplicand din nou inegalitatea Cauchy-Schwarz,
Z
Z
|(u)|
f2
|f | |u|
1/2 Z
1/2
u2
= ||f ||L2 ||u||L2 ||f ||L2 ||u||H01 .

CHAPTER 6. SOLUT
Suntem acum n masura sa aplicam lema lui Lax-Milgram. Rezulta ca
exista un unic element u H01 () astfel nc
at
a(u, v) = (v)
v H01 () ,
ceea ce nseamna de fapt ca u este solutie slaba a problemei (6.3). Mai mult,
datorita simetriei lui a, functia u minimizeaz
a functionala energetica
Z
Z
1
E(v) =
|v|2 f v
v H01 () ,
2
Propunem n continuare o lista de exercitii care se rezolva dupa aceleasi

principii. Cititorul poate gasi mai multe detalii n lucrarea Brezis [10].
Exercitii.
1. Fie E functionala definita n (6.2). Calculati derivata lui E si deduceti
ca orice punct critic lui E este solutie a ecuatiei Euler-Lagrange (6.1).
2. Fie f L2 (0, 1). Demonstrati existenta si unicitatea solutiei slabe
pentru problema
u00 + u = f
u(0) = u(1) = 0 .
n (0, 1)
Daca, n plus, f C([0, 1]), aratati ca problema de mai sus admite o unica
solutie clasica u C 2 ([0, 1]).
3. Fie f L2 (0, 1) si a, b numere reale. Demonstrati existenta si unicitatea
solutiei slabe pentru problema
u00 + u = f
n (0, 1)
u(0) = a ; u(1) = b .
Ind. Aplicati teorema lui Stampacchia considerand multimea

K = {u H 1 (0, 1) ; u(0) = a, u(1) = b}.

CHAPTER 6. SOLUT
4. Aratati existenta si unicitatea solutiei slabe pentru problema SturmLiouville
(pu0 )0 + qu = f
u(0) = u(1) = 0 ,
n (0, 1)
unde p C 1 ([0, 1]), q C([0, 1]), p, q > 0 si f L2 (0, 1).

pentru problema Neumann cu conditii la limita omogene
u00 + u = f
n (0, 1)
u0 (0) = u0 (1) = 0 .
Formulati si demonstrati analogul N -dimensional al problemei de mai sus.

6. Fie f L2 (0, 1) si a, b numere reale. Demonstrati existenta si unicitatea
solutiei slabe pentru problema Neumann cu conditii la limita neomogene
u00 + u = f
n (0, 1)
u0 (0) = a ; u0 (1) = b .

pentru problema cu conditii la limita periodice
u00 + u = f
n (0, 1)
u(0) = u(1) ,
u0 (0) = u0 (1) .
8. Fie f L2 (0, 1) si a R. Studiati existenta si unicitatea solutiei slabe

pentru problema la limita cu conditii de tip Robin
u00 + u = f
n (0, 1)
6.2
u0 (0) + au(0) = 0 ; u(1) = 0 .
Solutii slabe pentru ecuatia c

aldurii
Fie a, b numere reale cu a < b, 1 p < si X un spatiu Banach. Vom nota

cu Lp (a, b; X) spatiul functiilor masurabile u : (a, b) X cu proprietatea ca
Z b
1/p
kukLp (a,b;X) :=
ku(t)kpX dt
< + .
a

CHAPTER 6. SOLUT
In particular, daca X = H k () (k ntreg, k 1), atunci spatiul L2 (0, T ; H k ())
contine functiile masurabile u : (0, T ) H k () cu proprietatea ca
Z
ku(t)k2H k () dt < .
Functiile din L1 (a, b; X) se numesc functii integrabile n sens Bochner.

Observam (n baza teoremei lui Fubini) ca spatiul L2 (0, T ; L2 ()) coincide cu
spatiul L2 (T ), unde T = (0, T ).
Fie acum RN o multime deschis
a, marginit
a, cu frontiera neteda.
Consideram cilindrul parabolic T = (0, T ) si suprafata laterala a acestuia
T := (0, T ) .
Consideram problema mixt
a pentru ecuatia c
aldurii
ut u = f
n T
u(x, 0) = u0 (x)
x
u=0
pe T ,
(6.4)
unde f : T R si u0 : R sunt functii date.

Definitia 11. Fie f C([0, T ]; L2 ()) si u0 L2 (). Functia u : T R
se numeste solutie slab
a a problemei (6.4) dac
a sunt satisf
acute urm
atoarele
propriet
ati:
(i) u C([0, T ]; L2 ()) C((0, T ]; H01 ()) C 1 ((0, T ]; L2 ());
(ii) pentru orice v H01 () si pentru orice t (0, T ],
Z
Z
Z
ut (x, t)v(x) dx + x u(x, t) x v(x, t) dx = f (x, t)v(x) dx
si
u(x, 0) = u0 (x)
a.p.t. x .
De aici rezulta ca daca u C 2,1 (T ) este solutie clasica a problemei (6.4),

atunci u este si solutie slaba.

CHAPTER 6. SOLUT
Teorema 29. Fie f C 1 ([0, T ]; L2 ()) si u0 L2 (). Atunci problema
mixt
a (6.4) admite o unic
a solutie slab
a u. Mai mult, u L2 (0, T ; H01 ()) si
are loc legea conserv
arii energiei
Z t
Z tZ
1
1
2
2
2
ku(t)kL2 () + ku(s)kL2 () = ku0 kL2 () +
f (x, s)u(x, s) dx ds
2
2
0
0
Dac
a, n plus, u0
H01 ()
t [0, T ] .
(6.5)
atunci
u C([0, T ]; H01 ())
u
L2 (0, T ; L2 ()) .
t
si
Demonstratie. In ipoteza ca am demonstrat deja existenta unei solutii,

ne propunem sa aratam ca aceasta e unica. Fie asadar u1 si u2 solutii slabe
ale problemei (6.4). Dar u = u1 u2 satisface o problema de tipul (6.4), dar
pentru u0 = 0 si f = 0. T
inand acum cont de identitatea (6.5) deducem ca
u(t) = 0, pentru orice t [0, T ], adica u1 = u2 .
Sa demonstram acum existenta unei solutii pentru problema (6.4). Vom
folosi n acest sens metoda lui Fourier de separare a variabilelor. Fie pentru
aceasta (en )n1 o baza ortonormala a lui L2 () formata din vectori proprii n
H01 () ai operatorului (). Asadar
un = n un
un = 0
n
pe .
Fie fn si u0n coeficientii Fourier ai lui f si u0 n raport cu aceasta baza, adica

Z
fn (t) = (f (t), eN )L2 () := f (x, t)en (x) dx
t [0, T ]
si
Z
u0n = (u0 , eN )L2 () :=
u0 (x)en (x) dx
n 1.
Dezvoltand u n serie Fourier obtinem

u(x, t) =
un (t)en (x)
(x, t) (0, T ) .
(6.6)
n=1
Necunoscutele un satisfac
u0 (t) + n un (t) = fn (t)

n
un (0) = u0n .
t (0, T ) , n 1
(6.7)

CHAPTER 6. SOLUT
Rezolvand problema (6.7) gasim
Z
un (t) = en t u0n +
fn (s)en (ts) ds
t [0, T ] .
(6.8)
Pasul 1: u C([0, T ]; L2 ()).

Aplicand identitatea lui Parseval obtinem, pentru orice t [0, T ],
2
n+p
uk (t)ek
k=n
L2 ()
n+p
X
u2k (t) .
(6.9)
k=n
Aratam acum ca e suficient sa demonstram ca seria
u2n (t)
este uniform convergent

a pe [0, T ].
(6.10)
n=1
Intr-adevar, conform (6.9), rezulta n acest caz ca seria de functii continue

P
n L2 (). Mai
n1 un (t)en converge uniform pe intervalul [0, T ] cu valori
precis, pentru orice > 0, exista N astfel nc
at
ui (t)ei
t [0, T ] , n N .
u(t)
2
i=1
L ()
De aici rezulta ca functia u : [0, T ] L2 () este continu

a, adica u C([0, T ]; L2 ()).
Sa aratam acum (6.10). Din (6.8) rezulta ca
u2n (t) =
2
Z t
en t (u0 , en )L2 +
en (ts) (f (s), en ) ds
0Z
Z t
t
2
2n t
2
2n (ts)
2 e
(u0 , en )L2 +
e
(f (s), en ) ds
0Z
0
t
1
(f (s), en )2 ds ,
2e2n t (u0 , en )2L2 +
n 0
(6.11)
pentru orice t [0, T ]. Aplicand din nou identitatea lui Parseval obtinem
ku0 k2L2
|(u0 , en )L2 |2
n=1
si
X
n=1
(f (s), en )2L2 = kf (s)k2L2 .
(6.12)

CHAPTER 6. SOLUT
In plus, ipoteza f C([0, T ]; L2 ()) implica faptul ca aplicatiile
s 7 (f (s), en )L2
si
s 7 kf (s)kL2
sunt continue pe intervalul [0, T ]. De aici rezulta ca

Z t
Z tX
X
1
1
(f (s), en )2L2 ds
(f (s), en )2L2 ds =
n 0
n
0
n=1
n=1
este o serie uniform convergent

a pe [0, T ], adica u C([0, T ]; L2 ()).
Pasul 2: u C((0, T ]; H01 ()) L2 (0, T ; H01 ()).
Fie n := (n )1/2 en . Atunci familia (n ) este ortonormala si completa
n H01 (). Dezvoltand functia u n serie Fourier n raport cu aceasta familie
avem
u=
(t)n ,
n=1
unde
n2 (t)
2
Z t
n t
n (ts)
= n e
(u0 , en )L2 +
e
(f (s), en )L2 ds
0Z
t
2n e2n t (u0 , en )2L2 + 2
(f (s), en )2L2 ds ,
0
pentru orice t [0, T ]. Deci

||
2
n+p
X
k=n
n+p
X
k (t)k ||2H 1 ( =
0
n+p
X
k2 (t)
k=n
k e2k t (u0 , ek )2L2 + 2
k=n
n+p
XZ t
k=n 0
(6.13)
(f (s), ek )2L2
ds ,
pentru orice t [0, T ]. Dar

2k e2k t t1 e1 .
Din (6.13) si (6.14) rezulta ca seriile
2
n1 n (t)
si
(6.14)
P
n1 n (t)n
sunt uniform
convergente pe [, T ], pentru orice > 0. Prin urmare, u C((0, T ]; H01 ()).

CHAPTER 6. SOLUT
Pe de alta parte
||u(t)||2H 1 ()
0
2
n2 (t)
n=1
X
n=1
Z t
n e2n t (u0 , en )2L2 + 2
n=1
n e
2n t
(u0 , en )2L2
+2
Z
X
n=1 0
(f (s), en )2L2 =
||f (s)||2L2 ,
(6.15)
pentru orice t (0, T ]. De aici rezulta ca

Z T
Z
X
2
2
||u(t)||H 1 () dt
(u0 , en )L2 + 2T
0
n=1
||f (t)||2L2 () dt ,
ceea ce arata ca u L2 (0, T ; H01 ()).

Pasul 3: u C 1 ((0, T ]; H01 ()).
In acest caz vom folosi un argument aseman
ator, dar aplicat pentru seria
derivata
v(t) =
u0n (t)en
t (0, T ] .
n=1
E suficient sa demonstram ca
v C((0, T ]; H01 ()) si
du
(t) = v(t) t (0, T ] .
dt
Derivand n raport cu t n relatia (6.8) gasim

Z t
0
n t
n t
un (t) = n e
u0n + fn (0)e
+
en (ts) fn0 (s)ds t [0, T ] . (6.16)
0
Deci, pentru orice t [0, T ],

||
n+p
X
u0k (t)ek ||2L2
k=n
||f (, 0)||2L2 + 2
n+p
X
k=n
n+p
X
0 2
uk (t) L2
k=n
2k e2k t (u0 , ek )2L2 +
n+p
X
k=n
1
k
Z t
0
f
(s), ek
t
2
ds .
L2
(6.17)
Din ipoteza,
f
C([0, T ]; L2 ()) .
(6.18)
t
De asemenea, exista C > 0 care nu depinde de k astfel nc
at pentru orice t,
2k e2k t C .
(6.19)

CHAPTER 6. SOLUT
P
a pe
Din (6.17)-(6.19) rezulta ca seria n1 (u0n (t))2 este uniform convergent
orice interval [, T ], cu > 0, adica v C((0, T ]; L2 ()).
Aratam acum ca
du
dt
= v. In acest sens observam ca
2
u(t + ) u(t)
v(t) =
L2

2
2

X u (t + ) u (t)
X
un (t + ) un (t)
n
n
0
0
un (t) en =
un (t)
.
n=1
n=1
L
(6.20)
Pe de alta parte, conform inegalitatii Cauchy-Schwartz, observam ca pentru
orice t si t + din intervalul (0, T ) avem
2
2
Z t+
0
un (t + ) un (t)
0
0
2
un (s) un (t) ds
un (t) =
t
Z t+
0
2
1
un (s) u0n (t) ds .
t
(6.21)
Aplicand acum identitatea lui Parseval obtinem

Z t+
Z t+
0
2
1
0
1
un (s) un (t) ds =
||v(s) v(t)||2L2 ds .
t
(6.22)
Din (6.20)-(6.22) rezulta ca
2
2

X
u(t + ) u(t)
un (t + ) un (t)
0
v(t) =
un (t) =
L2
n=1
Z t+
1
||v(s) v(t)||2L2 ds
t > 0 .
t
(6.23)
Din faptul ca aplicatia v : (0, T ) L2 () este continu
a rezulta ca
1
0
t+
lim
||v(s) v(t)||2L2 ds
t > 0 .
Din (6.23) si (6.24) rezulta acum ca, pentru orice t (0, T ],

u(t + ) u(t)
= v(t) ,
0
lim
adica
du
dt
= v.
(6.24)

CHAPTER 6. SOLUT
Pasul 4: functia u este solutie slaba a problemei (11). Pornim de la faptul
ca
X
u
(t) =
u0n (t)en
t
t (0, T ] .
n=1
Deci
Z
X
u
0
(x, t)v(x)dx =
un (t) en (x)v(x)dx =
t
n=1
Z
X
X
n un (t) en (x)v(x)dx +
(f (t), en )L2 (v, en )L2 =
n=1
n=1
Z
un (t) en (x) v(x)dx +

(f (t), en )L2 (v, en )L2 =
n=1
n=1
Z
Z
u(x, t) v(x)dx + f (x, t)v(x)dx ,
(6.25)
pentru orice t (0, T ] si pentru orice v H01 (). Am folosit n (6.25) dezvoltarile
u(t) =
un (t)en
f (t) =
n=1
fn (t)en
n=1
precum si identitatile
Z
(u(t), v) =
u(x, t) v(x)dx =
si
(f (t), v)L2 =
un (t) (en , v)L2
n=1
fn (t) (v, en )L2 .
n=1
Relatia (6.25) exprima faptul ca u este solutie slaba a problemei (6.4).

Pasul 5: Demonstrarea identit
atii (6.5).
Prin nmultire cu un (t) n (6.7) obtinem
1 2 0
u (t) + n u2n (t) = fn (t) un (t) .
2 n
Integrand aceasta egalitate pe [0, t] si sumand apoi dupa n obtinem
Z t
Z t
X
X
1 X 2
1 X
2
2
un (t)+
(u0n ) +
n un (s)ds =
fn (s)un (s)ds . (6.26)
2
2
0
0
n=1
n=1
n=1
n=1

CHAPTER 6. SOLUT
Reamintim ca
u2n (t) = ||u(t)||2L2
n=1
n=1
n u2n (s) = ||u(s)||2H 1
(f (s), u(s))L2 =
n=1
(u0n )2 = ||u0 ||2L2
fn (s)un (s) .
n=1
Din (6.26) si din cele 4 identit

ati de mai sus rezulta cu usurint
a relatia (6.5).
Pasul 6: u C([0, T ]; H01 ()) si u/t L2 (0, T ; L2 ()).
Presupunem ca u0 H01 ().
Deoarece familia (n ) formeaza o baza
ortonormala n H01 () rezulta ca, n baza identit

atii lui Parseval,
||u0 ||2H 1
0
datorita faptului ca
u0 =
n (u0n )2 ,
n=1
p
X
n u0n n .
n=1
Seria
u(t) =
n (t)n
n=1
este uniform convergenta pe [0, T ] n H01 (), deci u C([0, T ]; H01 ()). Pe de
alta parte
X
du 2
0 2
(t) =
un (t)
dt 2
L
n=1
Z t
X
X
0 2
1
2 2n t 2
2
2
n e
u0n + ||f (, 0)||L2 +
f (s) ds .
n 0 n
n=1
n=1
De aici rezulta ca du/dt L2 (0, T ; L2 ()) si, n plus,

Z
0
2
Z T
du
ku0 k2 1 +
dt 2
H0
0
L
f 2
(s) dt .
t 2
L

CHAPTER 6. SOLUT
6.2.1
Stabilitatea asimptotic
a a solutiei slabe
Consideram problema mixta omogena
ut u = 0
n T
u(x, 0) = u0 (x)
x
u(x, t) = 0
(x, t) (0, T ) .
(6.27)
Notam cu 1 prima valoare proprie a operatorului () n H01 (). Are

loc urmatorul rezultat:
Teorema 30. Fie u0 L2 (). Atunci solutia slab
a a problemei (6.27) satisface inegalitatea
||u(t)||L2 e1 t ||u0 ||L2
t 0 .
Demonstratie. Pornim de la dezvoltarea n serie Fourier

u(t) =
un (t)en ,
n=1
unde coeficientii un sunt dati de formula

Z t
n t
un (t) = e
u0n +
en (ts) fn (s)ds = en t (u0 , en )L2 .
0
Rezulta ca
u(t) =
en t (u0 , en )L2 en .
n=1
Aplicand acum identitatea lui Parseval obtinem

||u(t)||2L2 =
e
21 t
e2n t (u0 , en )2L2
n=1
(u0 , en )2L2 = e21 t ||u0 ||2L2
t 0 .
n=1
De aici rezulta n particular ca u(t) 0 n L2 () daca t .

CHAPTER 6. SOLUT
Teorema 31. Dac
a u este solutia slab
a a problemei (6.27) atunci, pentru
orice v L2 (0, T ; H01 ()),
Z
du
(t), v(t)
+ x u(t) x v(t)dx = (f (t), v(t))L2
dt
L2
a.p.t. t (0, T ] .
(6.28)
Demonstratie. Fie v L2 (0, T ; H01 ()). Rezulta ca v(t) H01 (), deci
v(t) =
p
X
n vn (t) n ,
vn (t)en =
n=1
n=1
unde n = (n )1/2 en .
Fie acum
Z
a(u, v) =
u, v H01 () .
u vdx
Scriind ca u este solutie slaba pentru problema (6.27) avem
du
(t), en
+ a(u(t), en ) = (f (t), en )
n 1 .
dt
L2
Sumand aceste relatii dupa n obtinem (6.28).
6.2.2
Principiul de maxim pentru solutia slab

a
Revenim la problema
ut u = f
n T
u(x, 0) = u0 (x)
u=0
(6.29)
pe T ,
unde f : T R si u0 : R sunt functii date.

a u0 L2 () si f C 1 ([0, T ]; L2 ()) L (T ).
Atunci solutia slab
a a problemei (6.29) satisface
min{ess inf u0 , 0} + t ess inf f u(x, t)
max{ess sup u0 , 0} + t ess sup f
(6.30)
a.p.t. (x, t) T .

CHAPTER 6. SOLUT
Demonstratie. Fie
M := ess sup f
T
si
K := ess sup u0
+
v(t) := u(t) K + M t .
E suficient sa aratam ca v = 0 a.p.t. pentru a deduce prima inegalitate din

(6.30), cealalta deducandu-se cu aceeasi metoda.
Aplicand Propozitia IX.5 si Teorema IX.17 din Brezis [10] deducem ca
v(t) H01 (), pentru orice t [0, T ]. In plus, deoarece u este solutie slaba,
rezulta ca v C((0, T ]; H01 ()).
Folosind functia v(t) ca functie test n
definitia solutiei slabe gasim

Z
Z
+
ut (x, t) u(x, t) K + M t dx + u(x, t) u(x, t) K + M t dx =
+
+
f u(x, t) K M t
t (0, T ] .
(6.31)
Dar
+
u(x, t) K + M t =
u(x, t)
ut (x, t) M
+

u(x, t) K + M t =
daca u(x, t) K + M t > 0
daca u(x, t) K + M t 0
daca u(x, t) K + M t > 0
daca u(x, t) K + M t 0 .
T
inand acum cont de descompunerea standard
u K + M t = (u K + M t)+ (u K + M t)
si de cele doua relatii de mai sus, egalitatea (6.31) conduce la
Z
Z
d
2
v dx + 2 ||x v||2 dx 0
a.p.t. t (0, T ) .
dt
Aceasta inegalitate atrage v(x, t) = 0 a.p.t. (x, t) T , ceea ce ncheie

demonstratia.
Rezultatul de mai sus atrage urmatorul

CHAPTER 6. SOLUT
Corolarul 6. Fie u0 L2 () si f L (T ). Fie u solutia slab
a a problemei
(6.29). Au loc urm
atoarele propriet
ati:
(i) Dac
a u0 0 a.p.t. n si f 0 n T atunci u 0 a.p.t. n T ;
(ii) Dac
a u0 L () atunci u L (T ) si, n plus,
||u||L (T ) ||u0 ||L () + T ||f ||L (T ) .
Concluzia acestui rezultat deriva imediat din principiul de maxim (teorema
32).
6.3
Solutii slabe pentru ecuatia undelor

a, marginit
a si T > 0. Reamintim notatiile
T := (0, )
si
T := (0, T ) .
Consideram problema mixta de tip Dirichlet pentru ecuatia undelor
utt u = f
n T
u(x, 0) = u0 (x) ; ut (x, 0) = u1 (x)

x
u(x, t) = 0
(x, t) T ,
(6.32)
unde f = f (x, t) : T R si u0 , u1 : R sunt functii date.

Daca conditia u = 0 n T se nlocuieste cu
= g pe T se obtine o
problema mixta de tip Neumann pentru ecuatia undelor.

Definitia 12. Fie f L2 (0, T ; L2 ()), u0 H01 () si u1 L2 (). Funtia
u : T R se numeste solutie slab
a a problemei (6.32) dac
a sunt satisf
acute
urm
atoarele propriet
ati:
(i) u C 1 ([0, T ]; L2 ()) C([0, T ]; H01 ());
(ii) Pentru orice v H01 (), aplicatia
Z
[0, T ] 3 t 7 ut (x, t)v(x)dx
este absolut continu

a si, n plus,
Z
Z
d
ut (x, t)v(x)dx + x u(x, t) x v(x, t)dx =
Zdt
f (x, t)v(x)dx
v H01 () si a.p.t. t [0, T ] .

CHAPTER 6. SOLUT
(iii) Avem
u(x, 0) = u0 (x) ,
ut (x, 0) = u1 (x)
a.p.t. x .
Teorema 33. Fie f L2 (0, T ; L2 ()), u0 H01 () si u1 L2 (). Atunci

problema mixt
a (6.32) admite o unic
a solutie slab
a u care, n plus, verific
a
inegalitatea
Z
Z
2
|ut (x, t)| dx + ||x u(x, t)||2 dx
Z tZ
2
2
2
C ||u0 ||H 1 + ||u1 ||L2 +
f (x, s)dxds
0
(6.33)
t [0, T ] ,
unde C nu depinde de f , u0 si u1 .
Dac
a f = 0 atunci solutia u exist
a pentru orice t R si, n plus, este
satisf
acut
a legea conserv
arii energiei
Z
|ut (x, t)|2 + ||x u(x, t)||2 dx = Const.
t R .
(6.34)
Dac
a, n plus, f C 1 ([0, T ]; L2 ()), u0 H01 () H 2 () si u1 H01 ()
atunci
u C 1 ([0, T ]; L2 ()) C 2 ([0, T ]; H01 ()) C([0, T ]; H01 () H 2 ()) (6.35)
si
utt (x, t) u(x, t) = f (x, t)
t [0, T ], a.p.t. x .
Demonstratie. Presupunem ca am demonstrat deja existenta precum si

proprietatea (6.33). De aici rezulta imediat unicitatea solutiei. Intr-adev
ar,
daca u1 si u2 ar fi solutii ale problemei (6.32) atunci functia u := u1 u2
verifica (6.32) pentru f = u0 = u1 = 0. Aplicand acum inegalitatea (6.33)
rezulta ca ut = 0 si u = 0 adica u = Const. n T . Aplicand acum faptul ca
u = 0 pe T obtinem u = 0 n T , adica u1 = u2 .
Pasul 1: existenta solutiei. Aplicam metoda lui Fourier de separare a
variabilelor si cautam solutia sub forma
u(x, t) =
X
n=1
un (t)en (x)
(x, t) (0, T ) ,

CHAPTER 6. SOLUT
unde (en ) este o baza ortonormala n L2 (). Introducand aceasta expresie a
lui u n ecuatia undelor obtinem
u00n (t) + n un (t) = fn (t)
un (0) = u0n
u0 (0) = u ,
1n
n
t>0
(6.36)
unde u0n (resp. u1n si fn ) sunt coeficientii Fourier ai lui u0 (resp. u1 si f ) n

raport cu baza (en ), adica
Z
u0n = (u0 , en )L2
u1n = (u1 , en )L2
fn (t) =
f (x, t)en (x)dx .
Rezolvand problema (6.36) obtinem

un (t) = u0n cos
p
u1n
1
sin n t +
n t +
n
n
fn (s) sin
Pasul 2: u C([0, T ]; H01 ()).

Fie n =
en .
n
Asadar
u(t) =
p
X
n un (t) n .
n=1
E suficient sa aratam ca seria
n u2n (t) = ||u(t)||2H 1

0
n=1
este uniform convergenta pe intervalul [0, T ].

Intrucat u0 H01 () avem
u0 =
(u0 , n )H01 n =
n=1
Deci
||u0 ||2H 1
0
X
n=1
p
X
n u0n n .
n=1
n u20n .
n (t s)ds .
(6.37)

CHAPTER 6. SOLUT
De asemenea, tot n baza identit
atii lui Parseval,
||u1 ||2L2 =
u21n .
n=1
In plus, conform inegalitatii lui Cauchy-Schwarz, pentru orice t [0, T ],

2
Z T
Z t
Z t
X
X
p
2
fn (s) sin n (t s)ds T
fn (s)ds = T
||f (s)||2L2 ds .
n=1
n=1 0
Rezulta ca seria
2
n=1 n un (t)
e majorata de seria
Z T

X
2
2
2
C
n u0n + u1n + T
fn (s)ds =
0
n=1
Z TZ
2
2
2
f (x, s)dsdx .
C ||u0 ||H 1 + ||u1 ||L2 +
0
De aici rezulta ca seria
2
n=1 n un (t)
este uniform convergent

a si u C([0, T ]; H01 ()).
De asemenea, pentru orice t [0, T ],
Z
2
2
2
||u(t)||H 1 C ||u0 ||H 1 + ||u1 ||L2 +
0
f (x, s)dsdx .
2
(6.38)
Pasul 3: u C 1 ([0, T ]; L2 ()).

E suficient sa aratam ca seria derivat
a
Z t
p
X
X
p
p
p
fn (s) cos n (t s)ds en
u0n (t)en =
n u0n sin n t + u1n cos n t +
n=1
n=1
este uniform convergenta pe [0, T ]. Acest lucru este echivalent cu a demonstra

P
2
0
ca seria
ns
a evident, caci
n=1 (un (t)) converge uniform. Acest lucru este
seria
Z

X
2
2
n u0n + u1n + T
n=1
fn2 (s)ds
este uniform convergenta pe intervalul [0, T ] catre

Z TZ
2
2
||u0 ||H 1 + ||u1 ||L2 + T
f 2 (x, s)dxds .
0
Rezulta de aici ca u C 1 ([0, T ]; L2 ()) si
Z tZ
||ut (t)||2L2 C ||u0 ||2H 1 + ||u1 ||2L2 +
f 2 (x, s)dxds
0
t [0, T ] .

CHAPTER 6. SOLUT
De aici si din (6.38) rezulta ca
Z
Z
Z tZ
2
2
2
2
2
ut dx + |u(x, t)| dx C ||u0 ||H 1 + ||u1 ||L2 +
f (x, s)dsdx .
In plus,
u(x, 0) =
un (0)en (x) =
n=1
si
ut (x, 0) =
(6.39)
u0n en (x) = u0 (x)
n=1
u0n (0)en (x) =
n=1
u1n en (x) = u1 (x) .
n=1
Pasul 4: u este solutie slaba. Folosim urmatorul rezultat auxiliar.

Lema 6. Fie gn : [0, T ] R un sir de functii absolut continue cu proprietatea
P
c
a seria
a c
atre o functie g, pentru orice t [0, T ].
n=1 gn (t) este convergent
In plus, presupunem c
a exist
a o functie h L1 (0, T ) astfel nc
at
|gn0 (t)| h(t)
a.p.t. t (0, T ) .
(6.40)
n=1
Atunci functia g este absolut continu

a pe [0, T ] si, n plus,
g (t) =
gn0 (t)
a.p.t. t (0, T ) .
n=1
Demonstratia lemei. Folosind relatia (6.40), ipoteza h L1 (0, T ), teorema convergentei dominate precum si faptul ca derivata unei functii absolut
P
0
a a.p.t. catre
continue este n L1 obtinem ca seria
n=1 gn (t) este convergent
o functie din L1 si, n plus,
Z tX
0 n=1
gn0 (s)ds
Z
X
n=1 0
gn0 (s)ds = g(t) g(0)
t [0, T ] .
(6.41)
Rezulta ca functia g este absolut continu

a pe [0, T ] si
g 0 (t) =
gn0 (t)
a.p.t. t [0, T ] ,
n=1

CHAPTER 6. SOLUT
Revenim acum la demonstratia teoremei si aplicam lema 6 functiei
Z
(t) := ut (x, t)v(x)dx
pentru v H01 () fixat. Observam ca

(t) =
u0n (t) (v, en )L2 =
n=1
Z t
p
X
p
p
p
fn (s) cos n (t s)ds (v, en )L2 .
0
n=1
Deci
0 (t) =
u00n (t) (v, en )L2 =
n=1
fn (t) (v, en )L2
n=1
n un (t) (v, en )L2 .
n=1
Aplicand inegalitatea Cauchy-Schwarz obtinem

|
fn (t) (v, en )L2 |
n=1
!1/2
fn2 (t)dt
n=1
si
!1/2
(v, en )2
= ||f (t)||L2 ||v||L2
n=1
X
X p

n un (t) (v, en )H01
n un (t) (v, en )L2

n=1
n=1
!1/2
X
n u2n (t)
||v||H01 ||v||H01 ||u(t)||H01 .
n=1
Aplicand lema 6 deducem ca functia este absolut continu

a si
0 (t) =
fn (t) (v, en )L2
n=1
n un (t) (v, en )L2 .
n=1
Deci
d
dt
Z
ut (x, t)v(x)dx =
Z
f (x, t)v(x)dx
(f (t), en )L2 (v, en )L2
n=1
x u(x, t) v(x)dx
!
un (t)en , v
n=1
=
H01
a.p.t. t [0, T ] .
Pasul 5: Aratam ca daca f C 1 ([0, T ]; L2 ()), u0 H01 () H 2 () si

u1 H01 () atunci u C 1 ([0, T ]; H01 ()).

CHAPTER 6. SOLUT
E suficient sa aratam ca seria
ut (t) =
u0n (t)en =
n=1
Z t
p
X
p
p
p
0
fn (t s) cos n sds en
0
n=1
(6.42)
este uniform convergenta pe [0, T ]. In acest scop se repeta argumentele de la

Pasul 2, utilizand ipotezele de regularitate cu privire la u0 , u1 si f .
Pasul 6: Legea conservarii energiei si concluzia.
Sa presupunem ca f = 0. Din relatia
u00n (t) + n un (t) = 0
t > 0
rezulta prin nmultire cu un si integrare ca

1 0 2
u (t) + n u2n (t) = Const.
2 n
Deci
t > 0 .
1 0 2
1
un (t) + n u2n (t) = u21n + n u20n
2
2
t > 0 .
Rezulta ca
1
1
||ut (t)||2L2 + ||u(t)||2H 1 = ||u1 ||2L2 + ||u0 ||2H 1
0
0
2
2
t > 0 ,
adica tocmai legea conservarii energiei (6.34).

In acest caz functia u(t) se poate extinde pe semiaxa negativa prin relatia
u(x, t) = u(x, t)
t 0
iar functia u : R ramane solutie a ecuatiei undelor.
Bibliography
[1] R. A. Adams, Sobolev Spaces, Academic Press, New York, 1975.
[2] S. Agmon, A. Douglis si L. Nirenberg, Interior estimates for elliptic systems of partial
differential equations, Comm. Pure Appl. Math. 8 (1955), 503-538.
[3] S. Agmon, A. Douglis si L. Nirenberg, Estimates near the boundary for solutions of
elliptic partial differential equations satisfying general boundary conditions, Comm.
Pure Appl. Math. 12 (1959), 623-727 si 17 (1964), 35-92.
[4] V. I. Arnold, Geometrical Methods in the Theory of Ordinary Differential Equations,
Grundlehren Math. Wiss., vol. 250, Springer-Verlag, 1983.
[5] V. Barbu, Partial Differential Equations and Boundary Value Problems, Kluwer Academic Publishers, 1998.
[6] L. Bers, F. John si M. Schechter, Partial Differential Equations, Interscience Publishers, New York, London, Sydney, 1964.
[7] F. Bethuel, H. Brezis si Fr. Helein, Ginzburg-Landau Vortices, Birkh
auser, Boston,
1994.
[8] P. Biler si T. Nadzieja, Differential Equations: A Collection of Exercises, Problems,
Theorems, Examples and Counterexamples, Marcel Dekker Inc., 1994.
[9] E. Bombieri, E. DeGiorgi si E. Giusti, Minimal cones and the Bernstein problem,
Invent. Math. 7 (1969), 243-268.
[10] H. Brezis, Analyse fonctionnelle, theorie et applications, Masson, Paris, 1992.
[11] H. Brezis si F. Browder, Partial differential equations in the 20th century, Advances
in Mathematics, (1998).
[12] C. Caratheodory, The Calculus of Variations and Partial Differential Equations of
First Order, Chelsea, 1982.
[13] C. Chester, Techniques in Partial Differential Equations, McGraw-Hill, 1971.
[14] G. Chilov, Analyse mathematique, fonctions de plusieurs variables reelles, Editions
Mir, Moscou, 1975.
[15] R. Courant si D. Hilbert, Methods of Mathematical Physics I, II, Interscience, Willey,
New York, 1962.
138
BIBLIOGRAPHY
139
[16] E. DeGiorgi, Sulla differenziabilit`

a e lanaliticit`
a delle estremali degli integrali multipli
regolari, Mem. Accad. Sc. Torino, C. Sc. Fis. Mat. Natur. 3 (1957), 25-43.
[17] E. DiBenedetto, Partial Differential Equations, Birkh
auser, Boston Basel Berlin,
1995.
[18] G. Duvaut si J.-L. Lions, Inequalities in Mechanics and Physics, Springer-Verlag,
Berlin, Heidelberg, 1976.
[19] Yu. V. Egorov si M.A. Shubin, Foundations of the Classical Theory of Partial Differential Equations, Springer-Verlag, Berlin, 1992.
[20] I. Ekeland si R. Temam, Convex Analysis and Variational Problems, North-Holland,
Amsterdam, 1976.
[21] L. C. Evans, Partial Differential Equations, Graduate Studies in Mathematics, Vol.
19, American Mathematical Society, Providence, Rhode Island, 1998.
[22] G. Folland, Introduction to Partial Differential Equations, Princeton University Press,
Princeton, 1976.
[23] A. Friedman, Partial Differential Equations of Parabolic Type, Prentice-Hall, 1964.
[24] A. Friedman, Partial Differential Equations, Holt, Rinehart, Winston, 1969.
[25] P. R. Garabedian, Partial Differential Equations, Wiley, New York, 1964.
[26] M. Giaquinta, Multiple Integrals in the Calculus of Variations and Nonlinear Elliptic
Systems, Princeton University Press, 1983.
[27] B. Gidas, W. M. Ni si L. Nirenberg, Symmetry and related properties via the maximum principle, Comm. Math. Phys. 68 (1980), 209-243.
[28] D. Gilbarg si N. Trudinger, Elliptic Partial Differential Equations of Second Order,
Springer-Verlag, Berlin, 1983.
[29] J. Hadamard, Lectures on Cauchys Problem in Linear Partial Differential Equations,
Yale Univ. Press, 1923.
[30] E. Hebey, Sobolev Spaces on Riemannian Manifolds, Springer-Verlag, Berlin Heidelberg, 1996.
[31] E. Hopf, Elementare Bemerkungen u
ber die L
osungen partieller Differentialgleichungen zweiter Ordnung vom elliptischen Typus, Sitz. Ber. Preuss, Akad. Wissensch.
Berlin, Math. Phys. Kl., 19 (1927), 147-152.
[32] E. Hopf, On S. Bernsteins theorem on surfaces z(x, y) of non-positive curvature,
Proc. Amer. Math. Soc. 1 (1950), 80-85.
[33] E. Hopf, A remark on linear elliptic differential equations of second order, Proc. Amer.
Math. Soc. 3 (1952), 791-793.
[34] V. Iftimie, Ecuatii cu derivate partiale, Reprografia Universit
atii din Bucuresti, 1980.
[35] F. John, Partial Differential Equations, Springer-Verlag, New York, 1982.
BIBLIOGRAPHY
140
[36] J. Jost, Postmodern Analysis, Springer-Verlag, Berlin Heidelberg New York, 1998.
[37] J. Kevorkian, Partial Differential Equations, Analytical Solution Techniques,
Brooks/Cole, 1989.
[38] D. Kinderlehrer si G. Stampacchis, An Introduction to Variational Inequalities and
Their Applications, Academic Press, 1980.
[39] N. V. Krylov, Lectures on Elliptic and Parabolic Equations in H
older Spaces, Graduate
Studies in Mathematics, Vol. 12, Amer. Math. Soc., 1996.
[40] O. Ladyzhenskaya, The Boundary Value Problems of Mathematical Physics, SpringerVerlag, New York, 1985.
[41] P. Lax si A. N. Milgram, Parabolic Equations, n Contributions to the Theory of
Partial Differential Equations, Ann. Math. Studies 33, Princeton Univ. Press, 1954,
167-190.
[42] E. Lieb si M. Loss, Analysis, American Mathematical Society, 1997.
[43] J.-L. Lions, Quelques Methodes de Resolution des Problèmes aux Limites Nonlineaires, Dunod, Paris, 1969.
[44] J.-L. Lions si E. Magenes, Non-Homogeneous Boundary Value Problems and Applications I-III, Springer-Verlag, New York, 1972.
[45] J. D. Logan, Applied Partial Differential Equations, Springer-Verlag, Berlin, 1998.
[46] A. Lotka, Principles of Mathematical Biology, Dover, New York, 1956.
[47] N. Mih
aileanu, Istoria matematicii, vol. 2, Editura S
tiintific
a si Enciclopedic
a, Bucuresti, 1981.
[48] S. G. Mihlin, Ecuatii liniare cu derivate partiale, Editura S
tiintific
a si Enciclopedic
a,
Bucuresti, 1983.
[49] J. Necas, Les methodes directes en theorie des equations elliptiques, Masson, Paris,
1967.
[50] L. Nirenberg, Variational and topological methods in nonlinear problems, Bull. Amer.
Math. Soc. 4 (1981), 267-302.
[51] O. A. Oleinik, On properties of solutions of certain boundary problems for equations
of elliptic type, Mat. Sb. (New Series) 30 (1952), 695-702.
[52] M. Pinsky, Partial Differential Equations and Boundary Value Problems with Applications, McGraw-Hill, 1991.
[53] M. H. Protter si H. F. Weinberger, Maximum Principles in Differential Equations,
Prentice-Hall, Englewood Cliffs, New Jersey, 1967.
[54] M. R
adulescu si S. R
adulescu, Teoreme si probleme de analiz
a matematic
a, Ed. Didactic
a si Pedagogic
a, Bucuresti, 1982.
[55] M. Reed si B. Simon, Methods of Modern Mathematical Physics, 4 vols., Academic
Press, New York, 1972-1979.
BIBLIOGRAPHY
141
[56] M. Renardy si R. C. Rogers, An Introduction to Partial Differential Equations, Texts

in Applied Mathematics, Vol. 13, Springer-Verlag, New York, 1996.
[57] W. Rudin, Principles of Mathematical Analysis, McGraw-Hill, 1976.
[58] W. Rudin, Functional Analysis, McGraw-Hill, 1973.
[59] L. Schwartz, Theorie des distributions I, II, Hermann 1950, 1951.
[60] J. Serrin, On the Harnack inequality for linear elliptic equations, J. Analyse Math. 4
(1955/56), 292-308.
[61] R. E. Showalter, Hilbert Space Methods for Partial Differential Equations, Pitman,
1977.
[62] J. Smoller, Shock Waves and Reaction-Diffusion Equations, Springer-Verlag, New
York, 1983.
[63] S. L. Sobolev, Partial Differential Equations of Mathematical Physics, Pergamon Press
1964; Dover 1989.
[64] S. L. Sobolev, Applications of Functional Analysis in Mathematical Physics, Izdat.
Leningrad Gos. Univ., 1950; Trans. Math. Monographs 7, Amer. Math. Soc., 1963.
[65] P. N. de Souza si J.-N. Silva, Berkeley Problems in Mathematics, Problem Book in
Mathematics, Springer-Verlag, Berlin, 1998.
[66] R. Sperb, Maximum Principles and Their Applications, Academic Press, 1981.
[67] G. Stampacchia, Equations elliptiques du second ordre `
a coefficients discontinus,
Presses Univ. Montreal, 1966.
[68] W. A. Strauss, Partial Differential Equations, An Introduction, Wiley, New York,
1992.
[69] M. Taylor, Partial Differential Equations, Vol. I-III, Springer-Verlag, Berlin, 1996.
[70] D. W. Thoe si E. Zachmanoglou, Introduction to Partial Differential Equations with
Applications, Dover, 1986.
[71] F. Trèves, Basic Linear Partial Differential Equations, Academic Press, 1975.
[72] A. Tveito si R. Winther, Introduction to Partial Differential Equations. A Computational Approach, Springer-Verlag, Berlin, 1998.
[73] V. S. Vladimirov, Ecuatiile fizicii matematice, Editura S
tiintific
a si Enciclopedic
a,
Bucuresti, 1980.
[74] V. S. Vladimirov et al., Culegere de probleme de ecuatiile fizicii matematice, Editura
S
tiintific
a si Enciclopedic
a, Bucuresti, 1981.
[75] M. Willem, Analyse fonctionnelle elementaire, Cassini, 2003.
[76] J. Wloka, Partial Differential Equations, Cambridge University Press, New York,
1987.
[77] W. Ziemer, Weakly Differentiable Functions, Springer-Verlag, Berlin, 1989.

Pde

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Pde

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ecuat

Tipuri de ecuatii cu derivate partiale . . . . . . . . . . . . . . .

Ecuatii liniare cu derivate partiale de ordinul nt

Ecuatii cu coeficienti constanti . . . . . . . . . . . . . .

Ecuatii cu coeficienti variabili . . . . . . . . . . . . . . .

Clasificarea problemelor eliptice cu valori pe frontier

Teorema de medie pentru functii armonice. Principiul slab de

Analiticitatea functiilor armonice . . . . . . . . . . . . . . . . .

Functia lui Green . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Functia lui Green pentru bila . . . . . . . . . . . . . . .

Formula lui Poisson

Metoda separarii variabilelor. Aplicatie la deducerea formulei

Inegalitatea lui Harnack . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

3.10 Principii de maxim pentru functii subarmonice . . . . . . . . .

3.11 Existenta solutiei pentru problema Dirichlet. Metoda lui Perron 60

3.12 Principiul lui Dirichlet . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Generalitati despre ecuatia caldurii . . . . . . . . . . . . . . . .

Metode energetice n studiul problemelor parabolice . . . . . .

Problema Cauchy pentru ecuatia omogena a caldurii . . . . . .

Problema Cauchy pentru ecuatia neomogena a caldurii. Principiul lui Duhamel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Formula de medie pentru ecuatia caldurii . . . . . . . . . . . .

Principiul de maxim pentru ecuatia caldurii . . . . . . . . . . .

Principiul de maxim pentru problema Cauchy . . . . . . . . . .

Generalitati despre ecuatia undelor . . . . . . . . . . . . . . . .

Metode energetice n studiul problemelor hiperbolice . . . . . . 102

Formula lui dAlembert . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 105

Ecuatia Euler-Poisson-Darboux . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107

Formula lui Kirkhoff . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 109

Cazul N = impar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 109

Cazul N = par . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 111

Ecuatia neomogena a undelor. Principiul lui Duhamel . . . . . 113

6 Solutii slabe pentru problemele la limit

Solutii slabe pentru problemele de tip eliptic

Solutii slabe pentru ecuatia caldurii

Stabilitatea asimptotica a solutiei slabe . . . . . . . . . 128

Principiul de maxim pentru solutia slaba . . . . . . . . 129

Solutii slabe pentru ecuatia undelor

clasa C 1 un camp vectorial care se defineste n coordonate carteziene prin

Pe parcursul acestei lucrari vom face apel n repetate randuri la mai

Formula de integrare prin p

Teorema lui Gauss-Ostrogradski (teorema divergentei). Fie o

Aceasta teorema are o consecint

Inversand rolurile functiilor u si v si scaz

Vom aplica de mai multe ori pe parcursul lucrarii

f d, pentru orice r > 0.

Lucrarea se adreseaza n primul rand studentilor anului III din sectiile de

Tipuri de ecuatii cu derivate partiale

Fie un deschis arbitrar din RN , N 2. O ecuatie cu derivate partiale de

RN R R, iar u : R este necunoscuta.

In mod generic am notat mai sus prin Dj u(x) o derivat

unde j1 , j2 , , jN sunt numere naturale astfel nc

si uxy au aceeasi semnificatie.

In cazul ecuatiilor diferentiale ordinare este posibil ca n unele situatii

O ecuatie cu derivate partiale de tipul Lu = 0 se numeste ecuatie liniar

pentru orice u, v si pentru orice scalar . O ecuatie de tipul Lu = f , unde L

unde || reprezinta lungimea multi-indicelui , adica || = 1 + + N .

5) Ecuatia caldurii: ut u = 0. Aceasta ecuatie a fost introdusa de catre

Aceasta ecuatie a fost dedusa la nceputul secolului XX ca urmare a studierii

a (x)D u + a0 (Dk1 u, , Du, u, x) = 0.

Exemple de ecuatii semiliniare:

sunt solutii care si pastreaza forma si chiar interactioneaz

a (Dk1 u, , Du, u, x)D u + a0 (Dk1 u, , Du, u, x) = 0.

Exemple de ecuatii cvasiliniare:

(u1 , , um ) : Rm este necunoscuta.