MULŢIMI MĂRGINITE.

MAJORANŢI ŞI MINORANŢIŢ
Fie  A⊂ R o mulţime nevidă de numere reale.
Definiţii.
 Numărul real m∈R se numeşte minorant al mulţimii A dacă
Numărul m se numeşte margine inferioară a mulţimii A dacă m este cel mai mare
minorant al mulţimii A.
Notăm: m = infA.
 Numărul real M∈R se numeşte majorant al mulţimii A dacă
Numărul M se numeşte margine superioară a mulţimii A dacă M este cel mai mic
majorant al mulţimii A.
Notăm: M = supA.
Observaţie:
1) Dacă infA , supA există atunci sunt unice.
2) Dacă infA ∈A atunci notăm : min x = min A = inf A
x∈A
3) Dacă sup A ∈A atunci notăm : max x = max A = supA
x∈A
Definiţii.
 Mulţimea A⊂ R se numeşte mărginită inferior (minorată ) dacă are cel puţin un
minorant.
 Mulţimea A ⊂ R se numeşte mărginită superior (majorată), dacă are cel puţin un
majorant.
 Mulţimea A⊂ R se numeşte mărginită dacă este mărginită inferior şi mărginită
superior. 
 Dacă mulţimea A ⊂ R este mărginită atunci există numerele a, b ∈ R cu proprietatea
că:
a≤ x ≤ b, ∀ x∈A.
 Mulţimea A ⊂ R este mărginită dacă şi numai dacă ∃M>0 astfel încât| x |≤ M ,
∀ x∈A.
 Mulţimea A ⊂ R este nemărginită dacă nu este mărginită inferior sau nu este
mărginită superior.
Definiţii.
 O mulţime A se numeşte nemărginită inferior dacă nu are nici un minorant.
În acest caz vom considera 
 O mulţime A se numeşte nemărginită superior dacă nu are nici un majorant.
În acest caz vom considera 
Axioma lui Cantor:
 Orice mulţime de numere reale mărginită inferior admite un cel mai mare minorant
(inf A).
 Orice mulţime de numere reale mărginită superior admite un cel mai mic majorant
( sup A).