Dr.

Aurel Diamandescu

MATEMATICA

ANALIZA
PROBLEME REZOLVATE

Pentru studentii anului I,

cursuri cu frecventa redus
a,
Facultatea de Electromecanic
a.

2006
1

Prefata

A
ceast
a lucrare trateaz
a teme referitoare la capitole importante
din Analiza matematic
a
Spatii normate (problemele 1 - 5),
Functii continue (problemele 6 - 11)
Functii diferentiabile (problemele 12 - 22)
Functii integrabile (problemele 23 - 41)
Teoria cmpurilor (problemele 42 - 46)

M
etoda folosit
a: ecare problem
a este complet rezolvat
a, indicnduse aspectele teoretice folosite. Unele rezolv
ari sunt nsotite de comentarii.

orinta autorului este ca lucrarea s

a e de un real ajutor studentilor Facult
atii de electromecanic
a, anul I (F.R) n str
aduintele
lor de ntelegere si nsusire a unor cunostinte de Analiz
a matematic
a. Trimiterile de forma vezi Teorema 7.2.5se refer
a la Cursul de
Analiz
a matematic
a, vol. I, II, Ed. Universitaria, Craiova, 2005, al
autorului. Aceast
a teorem
a este Teorema 5 din capitolul 7, paragraful
2. Volumul I al acestui Curs contine capitolele 1 - 6, iar volumul II,
capitolele 7 - 12. Consultarea acestei c
arti apare astfel absolut necesar
a.
Mention
am c
a sfrsitul rezolv
arii unei probleme este marcat cu semnul :
Autorul precizeaz
a faptul c
a aceast
a lucrare este o parte dintr-o lucrare mai ampl
a ce va apare n curnd la Editura Universitaria din
Craiova.
Craiova, Februarie 2006

Dr. Aurel Diamandescu

Problema 1
2
S
a se arate c
a pe spatiul vectorial
p real R ; ecare din aplicatiile
2
2
2
a). k ke : R ! R; k(x1 ,x2 )ke = x1 + x2
(norma euclidian
a),
b). k ks : R2 ! R; k(x1 ,x2 )ks = j x1 j + j x2 j
(sum norma),
c). k k : R2 ! R; k(x1 ,x2 )k = max {j x1 j,j x2 j}
(sup norma),
este o norm
a. S
a se arate c
a aceste norme sunt echivalente dou
a cte
dou
a. S
a se arate c
a numai una dintre ele este indus
a de un produs scalar. S
a se precizeze sferele corespunz
atoare. S
a se precizeze
topologiile acestor norme. S
a se dea exemple concrete de multimi
deschise, nchise, compacte, necompacte, conexe, neconexe, m
arginite, nem
arginite, convexe, neconvexe, n topologia indus
a de aceste
norme.
Rezolvare. Veric
am c
a ecare aplicatie satisface axiomele
normei din Denitia 2.3.2.
p
a). 1. Pentru orice xp= (x1 ,x2 ) 2 R2 , avem kxke = x21 + x22 0;
apoi, kxke = 0 () x21 + x22 = 0 () x1 = x2 = 0 () x = ;
2. Pentru orice x = (x1 ,x2 ) 2 R2 si 2 R avem (Propozitia 2.3.2)
x = ( x1 , x2p
) si atunci,
p
2 (x2 + x2 ) = j
k xke = ( x1 )2 + ( x2 )2 =
jkxke ;
1
2
3. Pentru orice x = (x1 ,x2 ) si y = (y1 ,y2 ) din R2 ; avem (Propozitia
2.3.2) x + y = (x1 + y1 ;x2 + y2 ) si ca urmare,
kx + yk2e = (x1 + y1 )2 + (x2 + y2 )2 =
= x21 + x22 + y21 + y22 + 2(x1 y1 + x2 y2 )
p
p
x21 + x22 + y21 + y22 + 2 x21 + x22 y21 + y22 =
2

= (k x ke + k y ke ) :
De aici rezult
a
kx + yke
kxke + kyke :
Asadar, aplicatia de la pc. a) este o norm
a pe R2 :
2
b). 1. Pentru x = (x1 ,x2 ) 2 R , avem kxks = j x1 j + j x2 j 0; apoi,
kxks = 0 () j x1 j + j x2 j = 0 () x1 = x2 = 0 () x = (0,0) = ;
2. Pentru orice x = (x1 ,x2 ) 2 R2 si 2 R avem
k xks = j x1 j+j x2 j = j j (j x1 j + j x2 j) = j jkxks
3. Pentru orice x = (x1 ,x2 ) si y = (y1 ,y2 ) din R2 ; avem
kx + yks = j x1 + y1 j + j x2 + y2 j
3

j x1 j + j y1 j + j x2 j + j y2 j = kxks + kyks :
Asadar, aplicatia de la pc. b) este o norm
a pe R2 :
2
c). 1. Pentru orice x = (x1 ,x2 ) 2 R , avem n mod evident, k x k =
max {j x1 j,j x2 j}
0; apoi, k x k = 0 ()
j x1 j = j x2 j = 0 () x1 = x2 = 0 () x = (0,0) = ;
2. Pentru orice x = (x1 ,x2 ) 2 R2 si 2 R, avem
k x k = max {j x1 j,j x2 j} =
=j j max {j x1 j,j x2 j} = j jk x k;
3. Pentru orice x = (x1 ,x2 ) si y = (y1 ,y2 ) din R2 ; avem
k x + y k = max {j x1 + y1 j,j x2 + y2 j}
max {j x1 j + j y1 j,j x2 j + j y2 j} k x k + k y k,
pentru c
a, n mod evident,
j x1 j + j y1 j k x k + k y k si j x2 j + j y2 j k x k + k y k :
Asadar, aplicatia de la pc. c) este o norm
a pe R2 :
Se constat
a cu usurinta c
a pentru ecare
x 2 R2 au loc inegalit
atile
p
2 k x ke
2k x k;
k x k k x ke
k x ks
ceea ce arat
a c
a cele trei norme sunt echivalente dou
a cte dou
a.
Aplicnd Teorema 2.3.6, se constat
a cu usurinta c
a norma euclidian
a
k ke este indus
a de un produs scalar, si anume de produsul scalar
euclidian (sau canonic)
p denit prin hx,yi = x1 y1 + x2 y2 : Aceasta
nseamn
a c
a k x ke = hx,xi.
Celelalte dou
a norme de mai sus nu satisfac conditia din Teorema
2.3.6 (se pot avea n vedere vectorii x = (1,2) si y = (2,1)) si ca
urmare, ele nu sunt induse de un produs scalar
Avnd n vedere Teorema 2.3.1, sfera deschis
a cu centrul n punctul
a = (a1 ,a2 ) 2 R2 si de raz
a r > 0, corespunz
atoare unei norme k k
este S(a,r) = {x 2 R2 j k x a k < r}. Concret,
corespunz
ator normei euclidiene, avem
S(a,r) = {x = (x1 ,x2 ) 2 R2 j(x1 a1 )2 + (x2 a2 )2 < r2 }
si este format
a din toate punctele planului situate n interiorul cercului de de raz
a r cu centrul n punctul A(a1 ,a2 );
corespunz
ator sum normei, avem
S(a,r) = {x = (x1 ,x2 ) 2 R2 j j x1 a1 j + j x2 a2 j < r}
si este format
a din toate punctele planului situate n interiorul p
atratului cu centrul n punctul A(a1 ,a2 ) si care are diagonalele paralele
cu axele de coordonate, lungimea lor ind 2r;
corespunz
ator sup normei, avem
S(a,r) = {x = (x1 ,x2 ) 2 R2 j j x1 - a1 j < r, j x2 - a2 j < r}
4

si este format
a din toate punctele planului situate n interiorul p
atratului cu centrul n punctul A(a1 ,a2 ) si care are laturile paralele cu
axele de coordonate, lungimea lor ind 2r; cu alte cuvinte,
S(a,r) = (a1 r,a1 + r) (a2 r,a2 + r).
Conform cu Teorema 2.3.1, Denitia 2.3.3 si Teorema 2.3.2, cele trei
norme de mai sus denesc topologia euclidian
a a spatiului R2 :
2
Se poate demonstra c
a orice dou
a norme pe R sunt echivalente (Teorema 2.3.7). Ca urmare, orice norm
a pe R2 genereaz
a topologia
2
euclidian
a a spatiului R :
Avnd n vedere Denitiile 2.1.1, 2.1.6, 2.1.8, 2.2.6 si 3.1.11, d
am
urm
atoarele exemple:
multimi deschise: sfere deschise, (a,b)
(c,d), (0,1)
(0,1);
(0,1) (c,d), (a,b) (0,1);
multimi nchise: orice sfer
a nchis
a, [a,b] [c,d], (1; c] [d,1);
orice dreapt
a, orice segment nchis [AB];
multimi compacte : orice sfer
a nchis
a, [a,b] [c,d], [1,3] [2,4] [
[5,7] [1,2], orice poligon (plin sau gol);
multimi necompacte: (a,b] [c,d], [d,1) [a,b];
multimi conexe: orice sfer
a, orice poligon (plin);
multimi neconexe: (1,3) [2,4) [ [5,7] (1,2); {(1,2), (3,1)}; {2}
[1,3] [ [4,10] (0,8);
multimi compacte si conexe: orice sfer
a nchis
a, orice segment nchis
[AB]; [a,b] [c,d];
multimi compacte si neconexe: ([1,3] [2,4]) [ ([5,7] [1,2]);
({2} [1,3]) [ ([4,10] [0,8]);
multimi necompacte si conexe: orice sfer
a deschis
a; orice dreapt
a;
(0,3] [0,1); (0,3) (2,5); (0,2) {5};
multimi necompacte si neconexe: dou
a drepte paralele; (0,2)
{5,7}; (2,3) (5,7] [ {(1,1)}, R ([1,2] [ [5,7])
multimi m
arginite: orice sfer
a, orice segment sau poligon;
multimi nem
arginite: orice semiplan; orice dreapt
a; R2 ; (0,1)
(0,1); [0,3] [0,1);
multimi convexe: orice sfer
a, orice poligon (plin) convex;
multimi neconvexe: orice poligon (plin) concav, orice contur poligonal simplu, {(1,2), (3,5), (2,4)}, dou
a drepte paralele.
Observatie. Interpretarea geometric
a a normelor echivalente: dou
a
norme sunt echivalente dac
a si numai dac
a n ecare sfer
a corespunz
atoare ec
areia dintre norme se poate introduce o sfer
a de acelasi
centru si eventual alt
a raz
a corespunz
atoare celeilalte norme.
5

Problema 2
S
a se arate c
a n R2 avem
2n 1 n + 1
= (2,1);
1). lim n + 1 ; n
2). lim

5n + 2 n 2 + n + 1
; n2 + 2
n
n

3). lim n + 1, 3

= (5,1);

nu exist
a;

Rezolvare. 1. Conform Propozitiei 3.1.6, pentru a ar

ata c
a
1 n + 1
lim 2n
= (2,1), este necesar si sucient s
a ar
at
am c
a se
n + 1;
n
veric
a conditia
1 n + 1
8" > 0; 9 n" 2 N :8n 2 N, n n" =) k 2n
(2; 1) k < ":
n + 1;
n

Alegem drept norm

a n R2 sup-norma. Ca urmare, avem
1 n + 1
1
k 2nn+1
; n
(2; 1) k = k 2nn+1
2; n +n 1 1 k =

3
3
1
1
3
n+1 ; n k = maxf n+1 ; n g = n+1 :
3
< " si rezolv
am aceast
a inecuatie cu necunoscuta
Punem conditia n+1
3
n 2 N. Avem n+1 < " () n + 1 > 3" () n > 3" 1:
Fie acum n" un num
ar natural mai mare dec
at 3" 1: De exemplu,
folosind functia parte ntreag
a, putem alege n" = [ 3" 1] + 1 = [ 3" ].
Ca urmare, pentru ecare n 2 N, n n" avem n [ 3" ] > 3" 1 si ca
3
1 n + 1
urmare, n+1
< "; adic
a k 2nn+1
; n
(2; 1) k < ":
2

=k

Asadar, conditia de mai sus se veric

a, ceea ce arat
a c
a n R avem
2n 1 n + 1
lim n + 1 ; n
= (2,1).
2. Se poate proceda ca mai sus. Altfel, conform Teoremei 3.1.7,
2
pentru a ar
ata c
a lim 5n n+ 2 ; n n+2 +n +2 1 = (5,1), este necesar si
sucient s
a ar
at
am c
a se veric
a conditiile
2
lim 5n n+ 2 = 5, lim n n+2 +n +2 1 = 1.
Ori, aceste egalit
ati sunt adev
arate, conform regulilor uzuale de calcul
a limitelor de siruri de numere reale.
2
Asadar, n R2 avem lim 5n n+ 2 ; n n+2 +n +2 1 = (5,1).

3. Ration
am prin reducere la absurd. Presupunem c
a n R2 exist
a
n
2
limita lim n + 1, 3
= ( ; ) 2 R : Conform Teoremei 3.1.7, vom
avea lim (n + 1) =
2 R, ceea ce este contradictoriu. Aceast
a
contradictie arat
a c
a presupunerea f
acut
a este fals
a. Asadar, limita
lim n + 1, 3 n nu exist
a.

Observatie. Dac
a n rezolvarea punctului 1 se alege alt
a norm
a, se
constat
a c
a conditia se veric
a. Deosebirea care apare este aceea c
a
rangul n" se modic
a odat
a cu norma. Acest fapt nu este esential
n conditia mentionat
a. S
irul dat este convergent la vectorul (2,1)
indiferent de norma considerat
a n R2 deoarece orice dou
a norme pe
2
R sunt echivalente (si deci genereaz
a aceeasi topologie - topologia
euclidian
a a spatiului R2 ).
Problema 3
S
a se determine punctele de acumulare pentru sirurile cu termenii generali
n
1). xn = 2 + (1) ; sin 2n3 ;
2). yn = n(1)

; 1 + 2( 1)n ; n

n
n
+ 1 tg 3
n

Rezolvare. 1. Prezenta lui (1) n expresia lui xn sugereaz

a
s
a consider
am pe n par si apoi impar. Pe de alt
a parte, functia
f(n) = sin 2n3 este periodic
a de perioad
a principal
a T = 22 = 3.
3
Combinnd, avem
6k
x6k = 2 + (1) ; sin 12k
= (3; 0) ;
3
p

x6k+1 = 2 + (1)

6k+1

; sin (12k+2)
3

= 1;

x6k+2 = 2 + (1)

6k+2

; sin

(12k+4)
3

= 3;

x6k+3 = 2 + (1)

6k+3

; sin

(12k+6)
3

= (1; 0) ;

x6k+4 = 2 + (1)

6k+4

; sin (12k+8)
3

6k+5

= 3;

3
2
p

3
2

3
2

;
p

= 1; 23 ;
x6k+5 = 2 + (1)
; sin (12k+10)
3
pentru ecare k 2 N. Se constat
a c
a sirul (xn ) este periodic de perioad
a T = 6. De aici rezult
a c
a sirul (xn ) are sase subsiruri constante,
convergente la unul
din vectorii
p
p
p
p
3
(3; 0) ; 1; 2 ; 3; 23 ; (1; 0) ; 3; 23 ; 1; 23 :
Se mai constat
a c
a orice alt subsir al sirului (xn ) ori este convergent
la unul din acesti vectori, ori contine subsiruri convergente la unul
din acesti vectori.
Din toate acestea si din Propozitia 3.1.5, rezult
a c
a multimea punctelor
de acumulare a sirului (xn ) este
format
a din cei sase vectori de mai sus.

2. Procednd ca mai sus, avem, dup

a usoare calcule,
p
1
y6k = (1; 3; 0) ; y6k+1 = (6k+1) 2 ; 1; 6k6k+1
+ 2 3 ;
p
1
y6k+2 = 1; 3; 6k6k+2
; 1; 0 ;
+ 3 3 ; y6k+3 =
(6k+3) 2
p
p
6k+4
1
y6k+4 = 1; 3; 6k + 5 3 ; y6k+5 = (6k+5) 2 ; 1; 6k6k+5
+ 6 3 ;
pentru ecare k 2 N. De aici rezult
a c
a sirul (xn ) are sase subsiruri
convergente la unul din vectorii
p
p
(1; 3; 0) ; 0; 1;
3 ; 1; 3;
3 ; (0; 1; 0) :
Se mai constat
a c
a orice alt subsir al sirului (xn ) ori este convergent
la unul din acesti vectori, ori contine subsiruri convergente la unul
din acesti vectori.
Din toate acestea si din Propozitia 3.1.5, rezult
a c
a multimea punctelor
de acumulare a sirului (xn ) este format
a din cei sase vectori de mai
sus.

Problema 4
Folosind Criteriul lui Cauchy, s
a se arate c
a sirul (xn ) de vectori
din R2 cu termenul general
xn =

n
P

k=1

este convergent.

( 1)k
sin k!
k(k + 1) ; k 2

Rezolvare. Criteriul lui Cauchy (vezi Teorema 3.1.6) spune c

a
un sir de vectori din R2 este convergent dac
a si numai dac
a el este
sir fundamental. Conform Denitiei 3.1.7, sirul de vectori (xn ) este
sir fundamental dac
a veric
a conditia
8" > 0; 9 n" 2 N :8m, n 2 N, m, n n" =) k xn
xm k < ":
Alegem drept norm
a n R2 sup-norma. Ca urmare, pentru n > m
avem
n
m
P
P
( 1)k
( 1)k
sin k!
sin k!
k xn xm k = k
;
k=
2
k(k + 1)
k(k + 1) ; 2 k
k
k=1

=k

=k

n
P

k=m +1

= max

n
P

k=m +1
sin k!
k(k + 1) ;

n
P

k=m +1

k=1

( 1)k
sin k!
k(k + 1) ; 2 k
n
P

k=m +1

sin k!
k(k + 1)

( 1)k
2k
n
P

k=m +1

k=

k=

( 1)k
2k

max

n
P

k=m +1

max
= max

n
P

(k=m +1
n
P
n

k=m +1

1
m +1
conditia m 1+1

max

sin k!
k(k + 1)
1
k(k + 1) ;
1
k
1
n

n
P

k=m +1
n
P

k=m +1

1
k+1

; 21m (1

1
2k

( 1)k
2k

=
)

; 21m (1

2m n ) =
o
1
2m n )
m +1

Punem
< " si rezolv
am aceast
a inecuatie cu necunoscuta m 2 N. Obtinem m > 1" 1:
Fie acum n" un num
ar natural mai mare dec
at 1" 1: De exemplu,
1
1
putem alege n" = [ " 1] + 1 = [ " ]. Ca urmare, pentru ecare m, n
2 N, n > m n" avem n [ 1" ] > 1" 1 si ca urmare, m 1+1 < "; adic
a
k xn
xm k < ":
n
P
( 1)k
sin k!
Asadar, sirul cu termenul general xn =
este sir
k(k + 1) ; k 2
k=1

fundamental si deci convergent n R2 .

Observatie. Dac
a se alege alt
a norm
a, se constat
a c
a conditia se
veric
a. Deosebirea care apare este aceea c
a rangul n" se modic
a
odat
a cu norma. Acest fapt nu este esential n conditia mentionat
a.
S
irul dat este fundamental indiferent de norma considerat
a n R2
2
deoarece orice dou
a norme pe R sunt echivalente (si deci genereaz
a
aceeasi topologie - topologia euclidian
a a spatiului R2 ).

Problema 5
S
a se arate c
a pe spatiul vectorial real R2 ; aplicatia
(x,y) ! hx,yi = 3x1 y1 x1 y2 x2 y1 + 2x2 y2 ;
unde x = (x1 ,x2 ), y = (y1 ,y2 ), este un produs scalar.
S
a se precizeze norma indus
a precum si topologia corespunz
atoare.
Rezolvare. Veric
am c
a aplicatia satisface axiomele produsului
scalar (vezi Denitia 2.3.5):
1. Pentru orice x = (x1 ,x2 ) 2 R2 , avem
hx,xi = 3x21 2x1 x2 + 2x22 = 2x21 + (x1 x2 )2 + x22 0.
Apoi, hx,xi = 0 () x1 = 0, x1 x2 = 0, x2 = 0 () x = (0,0) = ;
2. Pentru orice x = (x1 ,x2 ) si y = (y1 ,y2 ) din R2 ; avem
9

hx,yi = hy,xi = 3x1 y1 x1 y2 x2 y1 + 2x2 y2 ;

3. Pentru orice x = (x1 ,x2 ) si y = (y1 ,y2 ) din R2 si 2 R avem x
= ( x1 , x2 ) si ca urmare,
h x,yi = 3 x1 y1 x1 y2 x2 y1 + 2 x2 y2 =
= (3x1 y1 x1 y2 x2 y1 + 2x2 y2 ) = hx,yi;
4. Pentru orice x = (x1 ,x2 ), y = (y1 ,y2 ) si z = (z1 ,z2 ) din R2 ; avem
x + y = (x1 + y1 ;x2 + y2 ) si ca urmare,
hx + y,zi = 3(x1 + y1 )z1 (x1 + y1 )z2 (x2 + y2 )z1 +
+ 2(x2 + y2 )z2 = (3x1 z1 x1 z2 x2 z1 + 2x2 z2 ) +
+ (3y1 z1 y1 z2 y2 z1 + 2y2 z2 ) = hx,zi + hy,zi:
2
Asadar, aplicatia dat
a este unpprodus scalar
p pe R : Ca urmare,
2
2
k k : R ! R; k x k = hx,xi = 3x1 2x1 x2 + 2x22
este norma indus
a de produsul scalar (Teorema 2.3.4, Remarca 2.3.3).
Conform cu Teorema 2.3.7, aceast
a norm
a este echivalent
a cu norma
euclidian
a pe R2 : Ca urmare, norma de mai sus genereaz
a pe R2
topologia euclidian
a.
Ca un am
anunt, sfera S( ,r) corespunz
atoare este discul eliptic
3x21 2x1 x2 + 2x22 < r2 .
2
2
Adus la forma canonic
a, acesta este (vezi [D.A.2]) ( Xr) 2 + ( Yr) 2 < 1,
q p
q
p
unde = 5 10 5 si = 5 +10 5 :

Problema 6

Folosind denitia "

arate c
a
1. lim
(3x
+ 2y 5) = 7;
x !2
y !3

3. lim
x !0

x y
x2

5. lim
x !0

x + y
(y 1) 2

y !1

y !1

a limitei unei functii ntr-un punct, s

a se
2. lim
(2x + 3y z) = 5;
x !1
y !2
z !3

1;

4. lim
x !0

x y
(z 3) 2

= 1;

6. lim
x !0

x + y
(z 3) 2

= 1;

y !1
z !3

y !1
z !3

1;

Rezolvare. Denitia "

a limitei unei functii reale de mai
multe variabile reale ntr-un punct este Denitia 4.1.4.
1. Limita lim
(3x + 2y 5) = 7 se ncadreaz
a n cazul particular b)
x !2
y !3

al Denitiei 4.1.4. Ca urmare, avem c

a lim
(3x + 2y 5) = 7 dac
a si
x !2
y !3

numai dac
a se veric
a conditia
10

8" > 0; 9 (") > 0 : 8(x,y) 2 R2 ; (x,y) 6= (2,3),

j x 2 j <
=) j (3x + 2y 5) 7 j < ":
j y 3 j <
Fie un > 0 si e un punct oarecare (x,y) 2 R2 astfel nct (x,y) 6=
(2,3) si jx 2j < ; jy 3j < : Atunci, j (3x + 2y 5) 7 j =
= j 3(x 2) + 2(y 3) j 3jx 2j + 2jy 3j < 5 :
Pentru a se verica conditia de mai sus, este sucient s
a lu
am, pentru
" > 0 dat, (") = 5" (sau, orice (") 2 (0, 5" ) )
2. Limita lim
(2x + 3y z) = 5 se ncadreaz
a n cazul particular c)
x !1
y !2
z !3

al Denitiei 4.1.4. Ca urmare, avem c

a lim
(2x + 3y z) = 5 dac
a
x !1
y !2
z !3

si numai dac
a
8" > 0; 9 (") > 0 : 8(x,y,z) 2 R2 ; (x,y,z) 6= (1,2,3),
8
< j x 1 j <
j y 2 j <
=) j (2x + 3y z) 5 j < ":
:
j z 3 j <
Fie un > 0 si e un punct oarecare (x,y,z) 2 R2 astfel nct (x,y,z)
6= (1,2,3), jx 1j < ; jy 2j < ; jz 3j < Atunci,
j (2x + 3y z) 5 j = j 2(x 1) + 3(y 2) (z 3) j
2j x 1 j + 3j y 2 j + j z 3 j < 2 + 3 + = 6 :
Pentru a se verica conditia de mai sus, este sucient s
a lu
am, pentru
" > 0 dat, (") = 6" (sau, orice (") 2 (0, 6" ) )
x y
3. Limita innit
a lim
1 se ncadreaz
a n cazul similar al
x2 =
x !0
y !1

Denitiei 4.1.5. Ca urmare, avem lim

x !0
y !1

x y
x2

1 dac
a si numai

dac
a se veric
a conditia
8" > 0; 9 (") > 0 : 8(x,y) 2 R2 ; x 6= 0, (x,y) 6= (0,1),
jxj <
=) x x2 y < ":
j y 1 j <
Fie un 2 (0; 21 ) si e un punct oarecare (x,y) 2 R2 astfel nct x 6=
0, (x,y) 6= (0,1) si jxj < ; jy 1j < : Atunci, x2 < 2 si 0 < 1
< y < 1 + si ca urmare, x x2 y < 2 2 1 : Conditia 2 2 1 < " se
p
1+
1+ 4 2
veric
a pentru orice 2 0;
:
2

11

Pentru a se verica conditia de maipsus, este sucient s

a lu
am, pentru
" > 0 dat, (") 2

0; minf 12 ;

1+

1+ 4

g :

4. Se procedeaz
a exact asem
an
ator ca mai sus. Limita innit
a
x y
1
se
ncadreaz
a
n
cazul
similar
al
Deni
t
iei
4.1.5.
lim
2 =
x !0 (z 3)
y !1
z !3

Ca urmare, avem lim

x !0
y !1
z !3

x y
(z 3) 2

1 dac
a si numai dac
a se veric
a

conditia
8" > 0; 9 (") > 0 : 8(x,y,z) 2 R3 ; z 6= 3, (x,y,z) 6= (0,1,3),
8
< jxj <
j y 1 j <
=) (zx 3)y 2 < ":
:
j z 3 j <
Fie un 2 (0; 12 ) si e un punct oarecare (x,y,z) 2 R2 astfel nct z 6=
3, (x,y,z) 6= (0,1,3) si jxj < ; jy 1j < ; jz 3j < : Atunci, (z 3)2
< 2 ; 0 < 1 < y < 1 + si ca urmare, x x2 y < 2 2 1 : Conditia
p
1+ 4 2
1+
2
1
< " se veric
a pentru orice 2 0;
:
2
2
Pentru a se verica conditia de maipsus, este sucient s
a lu
am, pentru
" > 0 dat, (") 2

0; minf 12 ;

1+

1+ 4

g :

5. Limita innit
a lim
x !0

x + y
(y 1) 2

= 1 se ncadreaz
a n Denitia 4.1.5.

Ca urmare, avem lim

x !0

x + y
(y 1) 2

= 1 dac
a si numai dac
a se veric
a

y !1

y !1

conditia
8" > 0; 9 (") > 0 : 8(x,y) 2 R2 ; y 6= 1, (x,y) 6= (0,1),
jxj <
=) x x+2 y > ":
j y 1 j <
Fie un 2 (0; 21 ) si e un punct oarecare (x,y) 2 R2 astfel nct y 6=
1, (x,y) 6= (0,1) si jxj < ; jy 1j < : Atunci, x2 < 2 si 0 < 1
< y < 1 + si ca urmare, x x+2 y > 1 2 2 : Conditia 1 2 2 > " se
p
1+
1+ 4 2
veric
a pentru orice 2 0;
:
2
Pentru a se verica conditia de maipsus, este sucient s
a lu
am, pentru
" > 0 dat, (") 2

0; minf 21 ;

1+

1+ 4

g :

6. Se procedeaz
a exact asem
an
ator ca mai sus.
12

R2 (sau R3
sau, n general, R ), limita lim
f(x,y) = ` prezint
a 3 cazuri diferite,
x !a

Observatie. 1. Pentru o functie f : D ! R, unde D

p

y !b

dup
a cum ` este nit sau 1: Acestea au fost ilustrate mai sus.
2. Din cele de mai sus se poate deduce urm
atoarea schem
a de aplicare
a denitiei "
a limitei unei functii ntr-un punct. Ne situ
am n
cazul ` nit. Pentru un > 0 si (x,y) 2 D astfel nct (x,y) 6=
(a,b) si j x a j < ; j y b j < ; n expresia j f(x,y)
` j punem
n evidenta pe j x a j si j y b j si facem majorarea j f(x)
`j
F( ). Punem conditia F( ) < " si rezolv
am aceast
a inecuatie cu
necunoscuta ; obtinnd solutia < g("). Lund (") n intervalul
(0,g(")), conditia din denitie se veric
a si ca urmare am demonstrat
c
a lim
f(x,y)
=
`:
x !a
y !b

n cazul n care ` = 1, se procedeaz

a asem
an
ator, cu modicarea
c
a n expresia f(x,y)
` punem n evidenta pe j x a j si j y b j
si facem minorarea f(x,y)
`
F( ). Punem conditia F( ) > "
si rezolv
am aceast
a inecuatie cu necunoscuta ; obtinnd solutia
< g("). Lund (") n intervalul (0,g(")), conditia din denitie se
veric
a si ca urmare am demonstrat c
a lim
f(x,y) = 1:
x !a
y !b

n cazul n care ` = 1; se procedeaz

a asem
an
ator, cu modicarea
c
a n expresia f(x,y)
` punem n evidenta pe j x a j si j y b j
si facem majorarea f(x,y)
`
F( ). Punem conditia F( ) < "
si rezolv
am aceast
a inecuatie cu necunoscuta ; obtinnd solutia
< g("). Lund (") n intervalul (0,g(")), conditia din denitie se
veric
a si ca urmare am demonstrat c
a lim
f(x,y) = `:
x !a
y !b

Problema 7
Folosind Criteriul lui Heine, s
a se arate c
a
1
a
;
s
a
se
determine
limita;
1. lim
sin
2 + y 2 exist
x
x !1
y !0

2. lim
sin x 2
x !0

1
+ y2

nu exist
a.

y !0

Rezolvare. 1. Fie ((xn ,yn ))n un sir oarecare de vectori din R2 ,

(xn ,yn ) 6= (1,0) 8 n 2 N si astfel nct lim (xn ,yn ) = (1,0). Aceasta
nseamn
a c
a lim xn = 1 si lim yn = 0. Ca urmare, lim (x2n + y2n )
= 1 si atunci, lim sin x 2 +1 y 2 = sin 1: Conform Criteriului lui Heine
n

13

(Teorema 4.1.1), lim

sin x 2
x !1

1
+ y2

exist
a si este egal
a cu sin 1:

y !0

2. Prin reducere la absurd. Presupunem c

a lim
sin x 2
x !0
` = lim
sin x 2
x !0

1
+ y2

y !0

1
+ y2

exist
a. Fie

(care este nit

a, pentru c
a functia sin x 2

1
+ y2

este

y !0

m
arginit
a). Conform Criteriului lui Heine, ar trebui ca pentru orice
sir ((xn ,yn ))n de vectori din R2 , (xn ,yn ) 6= (0,0), 8 n 2 N si astfel nct
lim (xn ,yn ) = (0,0) s
a avem lim sin x 2 +1 y 2 = `: Fie sirul de vectori
n
n
din R2 cu termenul general (xn ,yn ) = ( p1n ; 0): Se vede c
a (xn ,yn ) 6=
(0,0) 8 n 2 N si lim (xn ,yn ) = (0,0) si, n plus, lim sin x 2 +1 y 2 = lim
n
n
sin n = 0. Deci, ` = 0. Fie acum sirul de vectori din R2 cu termenul
general (x0n ,y0n ) = ( p 1
; 0): Se vede c
a (x0n ,y0n ) 6= (0,0) 8 n 2 N si
2n + 2

lim (x0n ,y0n ) = (0,0) si, n plus, lim sin (x 0 )2 +1 (y 0 )2 = lim sin (2n +
n
n
tinut anterior.
2 ) = 1. Deci, ` = 1, ceea ce contrazice rezultatul ob
1
Contradictia arat
a c
a limita lim
sin
nu
exist
a
.
x2 + y2
x !0
y !0

Observatie. Folosirea Criteriului lui Heine n probleme privind existenta limitei unei functii ntr-un punct se face dup
a modelul urm
ator:
O functie f : D ! R, unde D R2 (sau R3 sau, n general, Rp ) are
limita ` n punctul (a,b) 2 D0 dac
a se veric
a conditia: oricare ar
sirul ((xn ,yn ))n de elemente din D, diferite de (a,b) si astfel nct lim
(xn ,yn ) = (a,b), avem ` = lim f(xn ;yn ).
Folosirea Criteriului lui Heine n probleme privind inexistenta limitei
unei functii ntr-un punct se face dup
a modelul urm
ator: O functie
f : D ! R nu are limit
a (nu are limita `) n punctul (a,b) 2 D0
dac
a se veric
a conditia: exist
a un sir ((xn ,yn ))n de elemente din
D, diferite de (a,b) si cu limita (a,b) si astfel nct lim f(xn ; yn )
nu exist
a (respectiv, nu are limita `). Practic, se determin
a dou
a
siruri ((x0n ,y0n ))n ; ((x00n ,y00n ))n din D, convergente la (a,b) astfel nct
lim f(x0n ,y0n ) si lim f(x00n ,y00n ) sunt diferite ntre ele (respectiv, una
dintre ele diferit
a de `) (acum, sirul ((xn ,yn ))n este sirul intercalat
(x01 ;y01 );(x001 ;y001 );(x02 ;y02 );(x002 ;y002 );...).

Problema 8
1). Pentru functia f : [0,2 ] ! R2 ; f(t) = (cos t; sin t), s
a se
calculeze lim f(t) si lim f(t).
t!0

t!

14

2). Pentru functia

2
f : R2 n {(0,0)} ! R2 ; f(x,y) = x 2 xy+ y 2 ; x sin x 2 xy
+ y2
s
a se calculeze lim
f(x,y) si lim
f(x,y).
x !0
x !1
y !0

y !2

3). Pentru functia

(1 cos x) z
;e ;
f : R3 n {(0,0)} ! R2 ; f(x,y,z) = 1 x 2cos
+ y2 + z2
s
a se calculeze lim
f(x,y,z)

s
i
lim
f(x,y,z).
x !0
x !0
y !0
z !0

y !1
z !0

Rezolvare. Conform Corolarului 4.1.1, limita unei functii vectoriale se face pe componente. Asadar,
1. lim f(t) = lim (cos t; sin t) = lim cos t; lim sin t = (1,0),
t!0

t!0

t!0

lim f(t) = lim (cos t; sin t) =

t!

t!

y !0
2

xy
x2 + y2

t!

xy 2
x2 + y2

2. Avem lim
f(x,y) = lim
x !0
x !0

; x sin

= jyj

xy
x2 + y2

1
2

j y j x !0
! 0 si la fel,

xy 2
x2 + y2

y !2

xy 2
x2 + y2

4
5

3. Avem lim
f(x,y,z) = lim
x !0
x !0
y !0
z !0

1
2

1 cos (1 cos x)
x2 + y2 + z2
2

lim
x !0
y !0
z !0

y !0

; x sin

xy
x2 + y2

= ( 54 ; sin 25 ), pentru

2
xsin x 2 xy
si lim
+ y 2 = sin 5 :
x !1
y !2

y !0
z !0

jxj x !0
! 0.

y !2

y !2

lim
x !0

= (0,0), pentru c
a

y !0

f(x,y) = lim
La fel, lim
x !1
x !1

c
a

t!
xy
x2 + y2

y !0

xy
x sin x 2 xy
+ y 2 = jxj sin x 2 + y 2

c
a lim
x !1

t!0

lim cos t; lim sin t = (1,0).

(2 sin2 x2 )
x2 + y2 + z2

1 cos (1 cos x) z
;e
x2 + y2 + z2

y !0
z !0

= lim
x !0
y !0
z !0

(1 cos x) 2
x2 + y2 + z2

1 cos (1 cos x)
(1 cos x) 2

= 2 lim

x!0

sin
x

x
2

= (0,1), pentru

x4
x2 + y2 + z2

=0

si, evident, lim

ez = 1.
x !0
y !0
z !0

S-au folosit limitele fundamentale lim

t!0

1 cos t
t2

limita functiei compuse precum si faptul c

a lim
x !0
y !0
z !0

15

sin x
=
x
x!0
4
x
+ y 2 + z 2 = 0,

= 12 , lim
x2

pentru c
a0

x4
x2 + y2 + z2

x2

x2
x2 + y2 + z2

x2

! 0.

x !0
y !0
z !0

Observatie. n calculul limitelor functiilor de mai multe variabile, se

folosesc, adaptate corespunz
ator, regulile de calcul a limitelor functiilor de o variabil
a real
a.

Problema 9
2
Se consider
a prin
( a functia f : R ! R denit
1
1
(x + y) cos x + sin y ; x 6= 0 si y 6= 0
f(x,y) =
:
0,
x = 0 sau y = 0
S
a se determine multimea punctelor de continuitate ale functiei.
Rezolvare. Studiem continuitatea functiei f ntr-un punct (a,b)
2 R2 . Vom folosi Criteriul lui Heine (Teorema 4.2.1) privind continuitatea unei functii ntr-un punct. Deosebim patru cazuri, dup
a cum
a si b sunt nule sau nenule.
Cazul a 6= 0 si b 6= 0. Atunci, f(a,b) = (a + b) cos 1a + sin b1 Fie
p
(xn ,yn ) un sir arbitrar din R2 , convergent la (a,b). Fie r = a2 + b2
si sfera S((a,b),r) = S. Exist
a rangul n0 2 N astfel nct (xn ,yn ) 2 S
pentru n n0 : Pentru un astfel de n, avem
f(xn ,yn ) = (xn + yn ) cos x1n + sin y1 .
n
Ca urmare, lim f(xn ,yn ) = f(a,b). Acum, Criteriul amintit arat
a c
a
functia f este continu
a n punctul (a,b).
Cazul a 6= 0 si b = 0. Atunci, f(a,b) = 0. Fie sirul (yn ), convergent
la 0, denit prin yn = 2n + 1(1) n : Deoarece
2

lim f(a,y2n ) = a(cos 1a + 1) si lim f(a,y2n+1 ) = a(cos 1a 1),

rezult
a c
a lim f(xn ,yn ) nu exist
a. Acum, Criteriul amintit arat
a c
a
functia f nu este continu
a n punctul (a,b).
Cazul a = 0 si b 6= 0 este similar cu cel anterior.
Cazul a = 0 si b = 0. Atunci, f(a,b) = 0. Fie (xn ,yn ) un sir arbitrar
din R2 , convergent la (0,0). Avem
(xn +yn )( cos x1n + sin y1 ), xn 6= 0, yn 6= 0
n
f(xn ,yn ) =
0,
xn = 0 sau yn = 0
Se constat
a cu usurinta c
a pentru orice n 2 N are loc inegalitatea j
f(xn ,yn ) j 2j xn + yn j. De aici rezult
a imediat c
a lim f(xn ,yn ) = 0
= f(a,b). Criteriul amintit arat
a c
a functia f este continu
a n (a,b).
n concluzie, multimea punctelor de continuitate ale functiei f este

16

D = R2 n {(x,0) j x 6= 0} [ {(0,y) j y 6= 0}.

Observatie. Criteriul lui Heine si diverse variante ale lui sunt des
utilizate n probleme privind continuitatea unei functii ntr-un punct.
Este indicat a folosit n probleme privind discontinuitatea unei
functii ntrun punct, dup
a modelul urm
ator:
O functie f : D ! Y este discontinu
a ntrun punct a 2 D dac
a se
veric
a conditia: exist
a un sir (xn ) din D, convergent la a si astfel
nct lim f(xn ) ori nu exist
a ori, dac
a exist
a, este diferit
a de f(a).
Practic, se determin
a dou
a siruri (x0n ) (x00n ) din D, convergente la a
astfel nct lim f(x0n ) si lim f(x00n ) sunt diferite ori ntre ele, ori de f(a).
(acum, sirul (xn ) este sirul intercalat x01 ;x001 ;x02 ;x002 ;...).
Stabilirea continuit
atii unei functii ntrun punct se poate face si cu
denitia (n diversele ei variante cu vecin
at
ati sau " ) sau folosind
propriet
atile functiilor continue.
Astfel, continuitatea functiei f n (0,0) nseamn
a vericarea conditiei
din Denitia 4.2.5:
jxj <
8" > 0; 9 > 0; 8(x,y) 2 R2
=) j f(x,y) f(0,0) j< "
jyj <
Pentru aceasta, e un > 0 si e un punct oarecare (x,y) 2 R2 astfel
nct jxj < si jyj < : Atunci,
j f(x,y) f(0,0) j 2j x + y j 2(j x j + j y j) < 4 :
De aici se vede c
a conditia din Denitia 4.2.5 se veric
a dac
a pentru
" > 0 dat se ia = 4" :
n sfrsit, n cazul a 6= 0 si b 6= 0, pentru a ar
ata c
a functia f este continu
a n punctul (a,b), proced
am astfel: pe vecin
atatea S a punctului
(a,b), functia f este denit
a prin
f(x,y) = (x + y) cos x1 + sin y1 :
Astfel, f apare ca un produs de dou
a functii continue: o functie polinomial
a si o functie sum
a de functii trigonometrice compuse cu functii
rationale. Cum produsul a dou
a functii continue este o functie continu
a, functia f este continu
a pe S si cu att mai mult n (a,b).

Problema 10
Se consider
a func
(tia

jyj jy2j
x ,
x2 e

dac
a x 6= 0, y 2 R :
0,
dac
a x = 0, y 2 R
i). S
a se studieze continuitatea partial
a;
2

f : R ! R; f(x,y) =

17

ii). S
a se studieze continuitatea dup
a o directie n origine;
iii). Dac
a A = {(x,y) 2 R2 j y = x2 }, s
a se studieze continuitatea
relativ la multimea A n origine.
iv). S
a se studieze continuitatea functiei.
v). Se poate prelungi f prin continuitate n origine?
vi). S
a se studieze continuitatea uniform
a a functiei.
vii). S
a se studieze existenta limitelor iterate ale functiei ntr-un
punct (a,b).
Rezolvare. i). Conform cu Denitia 4.2.11, functia f este
continu
a partial n raport cu variabila x (sau y) n punctul (a,b)
dac
a f este continu
a dup
a directia axei Ox (respectiv Oy) n punctul
(a,b). Avnd n vedere Denitiile 4.2.8 si 4.2.10, e 1 (respectiv
si este paralel
a cu Ox (respectiv Oy).
2 ) dreapta ce trece prin (a,b)
Ecuatia ei este y = b (respectiv x(= a). Restrictia functiei f la dreapta
1

este f

: R ! R, f

iar restrictia la dreapta

jbj jb2j
x ,
x2 e

dac
a x 6= 0 ;
0,
dac
ax = 0
este f 2 : R ! R, f 2 (y) = 0 cnd a = 0

(x) =
1

jy j

a 2
si f 2 : R ! R, f 2 (y) = jyj
cnd a 6= 0.
a2 e
Din lim f 1 (x) = f 1 (a) pentru ecare a 2 R, rezult
a c
a functia f
x!a

este continu
a partial n raport cu variabila x n punctul (a,b).
Pentru a = 0, avem lim f 2 (y) = f 2 (b) = 0, pentru ecare b 2 R;
y!b

rezult
a c
a functia f este continu
a partial n raport cu variabila y n
punctul (0,b).
Pentru a 6= 0, avem lim f 2 (y) = f 2 (b), pentru ecare b 2 R; rezult
a
y!b

c
a functia f este continu
a partial n raport cu variabila y n (a,b).
Asadar, functia f este continu
a partial n raport cu variabila y n
punctul (a,b).
Concluzia este c
a functia f este continu
a partial n ecare punct (a,b)
din R2 .
ii). Avem n vedere Denitia 4.2.10 privind continuitatea dup
a o
directie n origine. Din cele spuse mai sus, functia f este continu
a
dup
a directia axelor Ox si Oy n origine. Fie acum
: y = mx, m
6= 0, o dreapt
a oarecare care trece prin origine, diferit
a de axele de
coordonate. Restrictia functiei (
f la dreapta este
f

: R ! R, f (x) =

j
jm j jm
jx j ,
jxj e

0,

18

dac
ax =
6 0
:
dac
ax = 0

Acum, avem lim f (x) = lim tet = 0 = f (0), adic

a restrictia
t!1

x!0

functiei f la dreapta
este continu
a n 0. Conform cu Denitia
4.2.10, functia f este continu
a dup
a orice directie n origine.
iii). Avem n vedere Denitia 4.2.8 privind continuitatea relativ la o
multime a unei functii. Restrictia functiei f la multimea A este
e1 , dac
a (x,y) 6= (0,0)
fA : A ! R, fA (x,y) =
:
0,
dac
a (x,y) = (0,0)
a c
a restrictia functiei f
Este clar c
a lim fA (x,y) = e1 ; ceea ce arat
x!0
y!0

la A nu este continu
a n (0,0).
Concluzia este c
a functia f nu este continu
a relativ la multi-mea A n
origine.
iv). Din cele spuse imediat deasupra, rezult
a c
a functia f nu este
continu
a n (0,0) (vezi Remarca 4.2.4). De altfel, din lim f( p1n ; n1 ) =
e1 si Criteriul lui Heine (Teorema 4.2.1), avem aceeasi concluzie.
Fie acum un punct (0,b) din R2 , b 6= 0. Fie (xn ;yn ) un sir de puncte
din R2 , convergent la (0,b). Aceasta nseamn
a, conform Teoremei
3.1.7, c
a lim xn = 0 si lim yn = b. De aici, lim jyx n2 j = 1 si, tinnd
n
cont nc
a o dat
a c
a lim tet = 0, avem lim f(xn ,yn ) = 0 = f(0,b).
t!1

Asadar, functia f este continu

a n punctul (0,b) din R2 , b 6= 0.
Fie acum un punct (a,b) din R2 , a 6= 0. Pe o vecin
atate sferic
a a
acestui punct, cu raza sucient de mic
a, functia f este o compunere
de functii continue: functia u(x,y) = jyj
si functia v(t) = tet : Ca
x2
urmare, f este continu
a pe ntreaga aceast
a vecin
atate.
Concluzia este c
a functia f este continu
a pe R2 n {(0,0)}.
v). Avnd n vedere cele spuse mai sus la pc. ii) si iii) si tinnd
cont de Propozitiile 4.1.1 si 4.1.2, rezult
a c
a functia f nu are limit
a
n origine. Ca urmare, (vezi Denitia 4.2.7), functia f nu se poate
prelungi prin continuitate n origine.
vi). Am tras mai sus concluzia c
a functia f este continu
a pe R2 n
{(0,0)}. Conform cu Teorema lui Cantor (Teorema 4.2.10), functia f
este continu
a uniform pe orice multime compact
a din R2 n {(0,0)}.
Mai mult, se poate ar
ata c
a functia f este continu
a uniform pe orice
multime m
arginit
a din R2 n {(0,0)}.
Ar
at
am c
a functia f este continu
a uniform pe R2 n [r,r]
[r,r],
pentru ecare r > 0.
(Schita). Prin calcul direct, se constat
a c
a functia f este derivabil
a

19

partial pe [0,1)

[0,1)
n {(0,0)} si (vezi Remarca 5.1.1)
(
jy j
xy2
2y x 2
+ xy2 2y
; x 6= 0, y
0 ;
@f
x3 e
x3 e
(x,y)
=
@x
0,
x = 0, y > 0
(
jy j
y
1 x 2
xy4 ex 2 ; x 6= 0, y
0 :
@f
x2 e
(x,y)
=
@y
0,
x = 0, y > 0
Avnd n vedere inegalitatea tk et M = const. pentru t 0 si k =
1, 2, se constat
a c
a aceste derivate partiale sunt m
arginite pe ecare
din multimile [r,1) [r,1), [0,r] [r,1), [r,1) [0,r].
Folosind acest rezultat si Teorema lui Lagrange privind functiile reale
derivabile (vezi si Remarca 5.4.3), se constat
a c
a functia f este lipschitzian
a pe ecare din aceste multimi. Ca urmare (vezi Propozitia
4.2.2), functia f este continu
a uniform pe ecare din aceste multimi si
deci si pe reuniunea lor. Din simetria functiei fata de axele de coordonate, la fel este functia si pe celelalte cadrane. Din toate acestea,
avem c
a functia f este continu
a uniform pe R2 n [r,r] [r,r], pentru
ecare r > 0.
vii). Avem n vedere Denitia 4.1.13 privind limitele iterate ale unei
functii ntr-un punct si obtinem:
limita partial
a n(raport cu x a functiei f n punctul (a,b) este
lim f(x,y) =

jyj jy2j
a ,
a2 e

lim f(x,y) =

jbj jb2j
x ,
x2 e

dac
a a 6= 0 = f(a,y), y 2 R,
0,
dac
aa = 0
limita partial
a n(raport cu y a functiei f n punctul (a,b) este
x!a

y!b

De aici,

0,

dac
ax =
6 0 = f(x,b), x 2 R.
dac
ax = 0
jb j

jbj 2
a ,
dac
a a 6= 0 = f(a,b),
a2 e
=
x!a
y!b
0,
dac
aa = 0
(
jb j
jbj 2
a ,
dac
a a 6= 0 = f(a,b),
a2 e
lim lim f(x,y) =
y!b x!a
0,
dac
aa = 0
ceea ce arat
a c
a f are limite iterate n ecare punct (a,b) din R2 .
Observatie. Functia f este un exemplu de functie care are limite
iterate n origine, este continu
a partial n origine dar nu este continu
a
n origine (nu are nici m
acar limit
a n origine).
Observatie. Mai trebuie demonstrat c
a dac
a f este continu
a uniform
pe dou
a multimi, atunci ea este continu
a uniform si pe reuniunea lor.

lim

lim f(x,y)

20

Problema 11
Dat ind " > 0; s
a se determine un (") > 0 satisf
acnd conditia
de continuitate uniform
a pentru functia
f : (0,1) R (1,1) ! R2 ; f(x,y,z) = ex cos y, zesin y :
Rezolvare. Avem n vedere Denitia 4.2.14, adaptat
a tipului de
functie din enunt. n Denitie, consider
am d1 si d2 ca ind metricile
induse de supnormele pe spatiile R3 si respectiv R2 . Asadar, functia
f este continu
a uniform pe multimea D = (0,1)
R
(1,1)
R3
dac
a, pentru orice " > 0; exist
a (") > 0 astfel nct, pentru orice
(x1 ,y1 ,z1 ) si (x2 ,y2 ,z2 ) 2 D cu j x1 x2 j < ("); j y1 y2 j < (");
j z1 z2 j < ("); s
a avem
j ex 1 cosy1 ex 2 cosy2 j < "; j z1 esin y 1 z2 esin y 2 j < ":
Fie f1 (x,y,z) = ex cosy prima functie component
a a lui f. Avnd n
vedere Formula lui Lagrange pentru functii de mai multe variabile
reale (vezi Remarca 5.4.3), pentru (x,y,z) si (a,b,c) din D, avem
f1 (x,y,z) f1 (a,b,c) = e cos (x a) e sin (y b),
cu 2 a,x si 2 b,y:
Analog, pentru f2 (x,y,z) = zesin y ; a doua functie component
a a lui f,
avem
f2 (x,y,z) f2 (a,b,c) = cos esin (y b) + esin (z c),
cu 2 b,y si 2 c,z:
Observnd acum c
a cele patru derivate partiale de mai sus sunt m
arginite n modul pe D de num
arul M = e, avem
j ex 1 cosy1 ex 2 cosy2 j M(j x1 x2 j + j y1 y2 j)
j z1 esin y 1 z2 esin y 2 j M(j y1 y2 j + j z1 z2 j) :
"
Se vede de aici c
a dac
a se alege (") = 2e
; atunci conditia de continuitate uniform
a pentru functia f pe domeniul s
au de denitie D se
veric
a.
Observatie. n fapt, sa ar
atat c
a ecare functie component
a a
lui f este continu
a uniform pe multimea D, iar (") cerut este minimul dintre cei doi ("); cei corespunz
atori celor dou
a componente ale
functiei.
n general, o functie f = (f1 ,f2 ,...fq ) : D Rp ! Rq este continu
a uniform pe multimea D dac
a si numai dac
a ecare component
a f1 ,f2 ,...fq
este continu
a uniform pe D.

21

Observatie. Teorema lui Cantor (Teorema 4.2.10) arat

a c
a ntro
situatie special
a pentru domeniul de denitie D, o functie continu
a
f : D Rp ! Rq poate chiar continu
a uniform pe D.
Alte situatii speciale sunt prezentate mai jos:
a). Fie I
R un interval necompact. O functie continu
af: I!R
care are limite nite n capetele intervalului I este continu
a uniform.
b). Orice functie continu
a f : Rp ! Rq care este periodic
a n raport
cu ecare variabil
a, este continu
a uniform pe Rp .
Observatie. Se poate demonstra c
a functia f este continu
a uniform
pe multimea D si altfel:
Varianta 1. Fie mai nti f0 restrictia functiei f la multimea (0,1)
[0,2 ]
(1,1) si apoi f1 prelungirea prin continuitate a lui f0 pe
multimea
= [0,1]
[0,2 ]
[1,1]. n sfrsit, e f2 prelungirea
prin 2 periodicitate n raport cu variabila y a lui f1 la multimea
D = [0,1]
R
[1,1]. Deoarece multimea
este compact
a, conform Teoremei lui Cantor (Teorema 4.2.10), functia continu
a f1 este
continu
a uniform pe multimea : Avnd n vedere cele de mai sus,
functia f2 este continu
a uniform pe multimea D: Ca urmare, restrictia
sa la D, adic
a functia f, are aceeasi proprietate.
Varianta 2. (Schita). Functia exponential
a si functia de gradul nti
ce apar n expresia lui f sunt continue uniform pe intervalele deschise
corespunz
atoare pentru c
a se pot prelungi prin continuitate pe intervalele compacte corespunz
atoare. Celelalte dou
a functii sunt continue uniform pe R deoarece sunt continue si 2 periodice pe R.
Mai folosim proprietatea c
a produsul a dou
a functii continue uniform
si m
arginite este o functie continu
a uniform pe multimea respectiv
a.
Ca urmare, componentele lui f, deci si f, sunt functii continue uniform
pe D.

Problema 12
Pentru funct8
ia f : R2 ! R2 ; denit
a prin
< p xy 2
xy
, 2
; (x,y) 6= (0; 0)
2
x2 + y2 x + y
f(x,y) =
;
:
(0; 0);
(x,y) = (0; 0)
s
a se determine multimea punctelor de continuitate C, multimea
punctelor de derivabilitate partial
a D precum si multimea punctelor
de diferentiabilitate E.
Rezolvare. a). Studiem continuitatea functiei. Fiep (a,b) 6=
(0,0) un punct din R2 . Pe o vecin
atate sferic
a S de raz
a r < a2 + b2
22

a acestui punct, cele dou

a componente ale functiei, f1 (x,y) = p

xy 2
x2 + y2

si f2 (x,y) = x 2 xy
tii continue, ind compuneri de astfel
+ y 2 , sunt func
de functii: functii polinomiale, functia rational
a uv ; functia radical.
Ca urmare, functia f este continu
a pe S. Studiem acum continuitatea
functiei n origine. Pentru prima component
a, avem
0

xy 2
x2 + y2

maxfj y2 j,j xy jg x!
0
!0
y !0

ceea ce arat
a c
a f1 este continu
a n (0,0).
n
Pentru a doua component
a, avem c
a lim f2 ( n1 ; (1)
a, ceea
n ) nu exist
ce arat
a c
a f2 nu este continu
a n (0,0) (de fapt, nu are nici m
acar
limit
a n acest punct).
n concluzie, multimea punctelor de continuitate a functiei f este
C = R2 n {(0,0)}.
b). Studiem derivabilitatea partial
a a functiei. Fiep
(a,b) 6= (0,0) un
2
punct din R . Pe o vecin
atate sferic
a S de raz
a r < a2 + b2 a aces2
tui punct, cele dou
a componente ale functiei, f1 (x,y) = p xy
si
2
2
x

+ y

f2 (x,y) = x 2 xy
tii derivabile partial (vezi Denitia 5.1.2),
+ y 2 , sunt func
ind compuneri de astfel de functii: functii polinomiale, functia rational
a uv ; functia radical. Ca urmare, functia f este derivabil
a partial pe
S (vezi Denitia 5.1.5). Avnd n vedere regulile de derivare partial
a
(vezi Remarca 5.1.2), avem derivatele partiale n raport cu variabilele
2
x si y ale functiilor
p f1 si f2 pe multimea D0 = R n {(0,0)}:
@f 1
@x

@f 1
@y
@f 2
@x
@f 2
@y

x 2 + y 2 xy 2 p

y2

2xy

=
=

x2

x
x2 + y2

y2

x 2 + y 2 xy 2 p

y
x2 + y2

x2 + y2
y(x

+
(x 2
x(x 2 +
(x 2

y ) 2x y
+ y 2 )2
y 2 ) 2xy 2
+ y 2 )2

4
yp
;
(x 2 + y 2 ) x 2 + y 2

xy(2x 2 + y 2 )
(x

+ y2)

x2 + y2

y(y x )
(x 2 + y 2 )2 ;
x(x 2 y 2 )
(x 2 + y 2 )2 :

=
=
Avnd n vedere Denitiile 5.1.4 si 5.1.5, avem, pe D0 ;
derivata partial
a a functiei f n raport cu variabila x,
@f
@x (x,y)

(x

4
yp

y2)

x2

y2

y(y x )
; (x
2 + y 2 )2

derivata partial
a a functiei f n raport cu variabila y,
@f
@y (x,y)

xy(2x 2 + y 2 )
(x

y2)

x2

y2

x(x y )
; (x
2 + y 2 )2

derivata functiei f (sau matricea lui Jacobi a functiei f),

23

f0 (x,y) = @

(x

4
yp

y2)

xy(2x 2 + y 2 )
x2

+
+
y(y 2 x 2 )
(x 2 + y 2 )2

y2

(x

y2)

x2

+
+
x(x 2 y 2 )
(x 2 + y 2 )2

y2

A:

Studiem acum derivabilitatea partial

a a functiei n origine. ncepem
cu componentele functiei. Urmnd Denitia 5.1.1 si Remarca 5.1.1,
f 1 (x,0) f 1 (0,0)
@f 1
= lim x0 = 0,
@x (0,0) = lim
x
x!0

x!0

f 1 (0,y) f 1 (0,0)
y
y!0

= lim y0 = 0,

= lim

= lim x0 = 0,

f 2 (x,0) f 2 (0,0)
x
x!0
f 2 (0,y) f 2 (0,0)
lim
y
y!0

= lim y0 = 0.

@f 1
@y (0,0)

= lim

@f 2
@x (0,0)
@f 2
@y (0,0)

y!0
x!0
y!0

Avnd n vedere Denitiile 5.1.4 si 5.1.5, functia f este derivabil

a
0 0
0
partial n origine si derivata ei n acest punct este f (0,0) =
:
0 0
n concluzie, multimea punctelor de derivabilitatea partial
a a functiei
f este D = R2 .
c). Studiem diferentiabilitatea functiei. Deoarece functia nu este
continu
a n origine, ea nu este diferentiabil
a n acest punct, conform
Teoremei 5.1.1. Fie acump
(a,b) 6= (0,0) un punct din R2 . Pe o vecin
a2
2
tate sferic
a S de raz
a r < a + b a acestui punct, derivata partial
a
1
f0 (x,y) este continu
a pe S deoarece cele patru derivate partiale @f
@x ;
@f 1 @f 2 @f 2
;
;
sunt
continue
pe
S,
ind
compuneri
de
astfel
de
func
tii
@y
@x
@y
(vezi Corolarul 4.2.1). Ca urmare, conform cu conditia sucient
a de
diferentiabilitate din Teorema 5.1.3, functia f este diferentiabil
a pe S
si deci pe D0 :
n concluzie, multimea punctelor de diferentiabilitate a functiei f este
E = D0 :
Observatie. De retinut:
continuitatea este o conditie necesar
a pentru diferentiabilitatea unei
functii ntr-un punct;
derivabilitatea partial
a este o conditie necesar
a pentru diferentiabilitatea unei functii ntr-un punct;
Sensul exact al acestor armatii trebuie nteles ca n Teoremele 5.1.1
si 5.1.2.
Observatie. Conform cu Denitia 5.1.7, Propozitia 5.1.5 si Teorema
5.1.2, diferentiala functiei f ntrun punct (a,b) 2 E este aplicatia
liniar
a df(a,b) : R2 ! R2 a c
arei matrice n baza canonic
a a lui R2
0
este f (a,b).
24

Asadar, df(a,b) : R2 ! R2 este denit

a prin
@f 1
@f 2
@f 1
2
df(a,b)(u,v) = @x (a,b)u+ @y (a,b)v, @f
@x (a,b)u+ @y (a,b)v
pentru ecare (u,v) 2 R2 .
n functie de diferentialele elementare dx, dy, se poate scrie
@f 1
@f 2
@f 2
1
df(a,b) = @f
@x (a,b)dx+ @y (a,b)dy, @x (a,b)dx+ @y (a,b)dy :
Reamintim c
a, de fapt, diferentialele elementare dx, dy sunt diferentialele functiilor proiectie dx = dpr1 si dy = dpr2 si coincid cu
acestea (vezi Remarca 5.1.9):
dx : R2 ! R, dx(u,v) = u si dy : R2 ! R, dy(u,v) = v.
Concret, n punctul (3,4) avem c
a df(3,4) : R2 ! R2 este
256
408
28
21
df(3,4) = 125 dx + 125 dy, 625
dx 625
dy :

Problema 13
S
a se arate c
a(functia f : R2 ! R denit
a prin
x2
y2
xy x 2 + y 2 ; (x,y) 6= (0,0)
f(x,y) =
0,
(x,y) = (0,0)
2
este diferentiabil
a pe R : S
a se arate apoi c
a functia f admite derivate
partiale mixte de ordinul doi pe R2 si s
a se deduc
a faptul c
a cel putin
una dintre aceste derivate nu este continu
a n origine. n ce puncte
din R2 functia f este diferentiabil
a de dou
a ori?
Rezolvare. a). ncepem prin a studia diferentiabilitatea functiei
n origine. Din
2
2
2
2
0
xy xx 2 + yy 2 = j xy j xx 2 + yy 2
j xy j x!
0,
!o
y !o

rezult
a c
a functia este continu
a n origine.
Urmnd din nou Denitia 5.1.1 si Remarca 5.1.1, avem
f(x,0) f(0,0)
@f
@f
= 0, @y
(0,0) = lim f(0,y) y f(0,0) = 0,
@x (0,0) = lim
x
x!0

y!0

ceea ce arat
a c
a functia f este derivabil
a partial n origine.
Asadar, cele dou
a conditii necesare de diferentiabilitate a unei functii
ntrun punct (vezi Teoremele 5.1.1 si 5.1.2) sunt ndeplinite. Considernd acum aplicatia liniar
a nul
a L : R2 ! R, L(x,y) = 0, avem
2
2
f(x,y) f(0,0) L(x,y)
p 2
lim
= lim
xy 2 x 2 py 2
=0
2
2
x !0
x !0
y !0

+ y

y !0

pentru c
a
0

xy

x 2 py 2
(x 2 + y 2 ) x 2 + y 2

= p

(x

+ y )

xy
x2
y2
2
2
x 2 + y 2 (x + y )

+ y

maxfj x j,j y jg:

Conform Denitiei 5.1.6, f este diferentiabil

a n origine.
25

Studiem acum diferentiabilitatea functiei ntr-unppunct (a,b) diferit

de origine. Pe o vecin
atate sferic
a S de raz
a r < a2 + b2 a acestui
punct, functia f este o functie rational
a si ca urmare, este derivabil
a partial pe S (vezi Denitia 5.1.1). Avnd n vedere regulile
de derivare partial
a (Remarca 5.1.2) si cele spuse mai sus, avem
derivatele partiale
n
cu x si y ale functiei f:
( 4 raport
x y + 4x 2 y 3 y 5
; dac
a (x,y) 6= (0,0)
@f
(x 2 + y 2 )2
;
@x (x,y) =
0;
dac
a (x,y) = (0,0)
( 5
x 4x 3 y 2 xy 4
; dac
a (x,y) 6= (0,0)
@f
(x 2 + y 2 )2
:
@y (x,y) =
0;
dac
a (x,y) = (0,0)
Deoarece aceste derivate partiale sunt functii rationale pe S, ele sunt
functii continue pe S. Conform unei conditii suciente de diferentiabilitate (Teorema 5.1.3), functia f este diferentiabil
a pe S si deci pe
R2 n {(0,0)}.
Mai facem observatia c
a pentru (x,y) 6= (0,0) avem
x 4 y + 4x 2 y 3 y 5
x 5 4x 3 y 2 xy 4
3jyj x!
0,
0
3jxj x!
0,
0
(x 2 + y 2 )2
(x 2 + y 2 )2
!0
!0
y !0

y !0

@f
@f
si @y
sunt continue pe R2 .
ceea ce arat
a c
a derivatele partiale @x
Tragem concluzia c
a functia f este diferentiabil
a pe R2 si chiar mai
1
2
mult, este de clas
a C pe R (vezi Denitia 5.1.9 si Propozitia 5.1.6).
b). ncepem prin a studia existenta derivatelor partiale mixte de
ordinul doi ale functiei f n origine. Conform cu Denitia 5.2.1, avem
@2f
@x@y (0,0)

@
@x

@f
@y

@2f
@y@x (0,0)

@
@y

@f
@x

(0,0) = lim

@f
@y

x!0

(0,0) = lim

y!0

@f
@x

(x,0)
x

(0,y)
y

@f
@y

@f
@x

(0,0)

= lim xx = 1,
x!0

(0,0)

= lim y
y = 1
y!0

ceea ce arat
a c
a f are derivate partiale mixte de ordinul doi n (0,0).
Studiem acum existenta derivatelor partiale mixte de ordinul doi ale
func
tiei f ntr-un punct (a,b) 6= (0,0). Pe o vecin
atate sferic
a S de raz
a
p
2
@f
@f
2
r < a + b a acestui punct, derivatele partiale @x si @y sunt functii
rationale si ca urmare, sunt derivabile partial pe S (vezi Denitia
5.1.1). Ca urmare, functia f admite derivate partiale mixte de ordinul
doi pe R2 . Dac
a amdou
a derivatele partiale mixte de ordinul doi
@2f
@2f
si @y@x ar continue n origine, atunci, conform cu Teorema
@x@y
lui Schwarz (Teorema 5.2.1), derivatele partiale mixte de ordinul doi
@2f
@2f
si @y@x
ar egale n ori-gine, ceea ce contrazice rezultatele de
@x@y
mai sus. Asadar, cel putin una dintre derivatele partiale mixte de

26

@ f
@ f
ordinul doi @x@y
si @y@x
nu este continu
a n origine. De altfel, calcule
simple ne conduc la
x 6 + 9x 4 y 2 9x 2 y 4 y 6
@2f
@2f
@x@y (x,y) = @y@x (x,y) =
(x 2 + y 2 )3
pentru (x,y) 6= (0,0), fapt normal, pentru c
a functia f este de clas
a
C2 pe R2 n {(0,0)} (vezi Denitia 5.2.9 si Corolarul 5.2.1). Acum,
@2f 1
@2f
din lim @y@x
( n ,0) = 1 si lim @x@y
(0, n1 ) = 1, rezult
a c
a nici una din
2

@ f
@ f
si @y@x
nu este continu
a n origine.
derivatele partiale mixte @x@y
c). Deoarece functia f este de clas
a C2 pe R2 n {(0,0)}, din Denitia
5.2.11 si din Teorema 5.2.2 a lui Young rezult
a c
a ea este de dou
a ori
diferentiabil
a pe R2 n {(0,0)}.
Observatie. Conform cu Denitia 5.2.12, diferentiala de ordin doi a
functiei f n punctul (a,b) 2 R2 n {(0,0)} este aplicatia
d2 f(a,b) : R2 ! R denit
a prin
@2f
@2f
@2f
2
2
(a,b)dx
+ 2 @x@y
(a,b)dxdy + @y
d2 f(a,b) = @x
2
2 (a,b)dy :

Problema 14
Fie functia f : R3 ! R; de clas
a C2 si e functia compus
a
F : (0,1) (0,2 ) (0, ) ! R
denit
a prin
F( ; ; ') = f( cos sin '; sin sin '; cos ').
S
a se arate c
a F este de clas
a C2 si veric
a identitatea
ctg' @F
@2f
1 @2F
@2f
@2f
@2F
1
@2F
2 @F
2 @' :
@x 2 + @y 2 + @z 2 = @ 2 + 2 sin2 ' @ 2 + 2 @'2 +
@ +
(expresia laplaceianului n coordonate sferice (polare n spatiu)).
Rezolvare. Not
am variabilele functiei f prin x, y, z. Consider
am
functiile x, y, z : D = (0,1)
(0,2 )
(0, ) ! R; denite prin
x( ; ; ') = cos sin '; y( ; ; ') = sin sin '; z( ; ; ') = cos ':
Mai consider
am functia vectorial
a u care are drept componente aceste
trei functii: u : D ! R3 ; u = (x,y,z). Functia u este de clas
a C2 pe
multimea D pentru c
a componentele ei, functiile x, y, z, au derivate
partiale de ordinul nti si doi continue pe D. Cum si functia f este
de clas
a C2 pe multimea R3 , rezult
a, conform Teoremei de diferentiabilitate a functiilor compuse (Teorema 5.3.2), c
a functia compus
a
f u = F este de clas
a C2 pe multimea D. Tot Teorema amintit
a ne
d
a si formulele de calcul pentru derivatele partiale de ordinul doi ale
functiei compuse F. Preciz
am c
a formulele de calcul pentru derivatele
partiale de ordinul nti ale functiei compuse F sunt date de Teorema
5.3.1. Asadar, avem
27

@F
@ (

; ; ') =
@f
@y (
@f
@z (

@f
@x (

cos sin '; sin sin '; cos ') @x

@ ( ; ; ') +

cos sin '; sin sin '; cos ') @y

@ ( ; ; ') +

+
cos sin '; sin sin '; cos ') @@z ( ; ; ').
Calcul
am derivatele partiale ale functiilor x, y, z:
@x
@ ( ; ; ') = cos sin ';
@y
@ (
@z
@ (

; ; ') = sin sin ';

; ; ') = cos ':
Facem urm
atoarea precizare: de obicei, n formulele anterioare, nu
se scriu punctele n care se calculeaz
a derivatele, pentru a nu se
supranc
arca scrierea. ns
a, ele trebuie s
a e prezente tacit. Cu
aceasta, formula de mai sus se scrie
@F
@f @x
@f @y
@f @z
@ = @x @ + @y @ + @z @ ;
si ca urmare,
@F
@f
@f
@f
@ = @x cos sin ' + @y sin sin ' + @z cos ';
adic
a mult mai convenabil.
n mod asem
an
ator, avem
@F
@f @x
@f @y
@f @z
@ = @x @ + @y @ + @z @ ;
@f @x
@f @y
@f @z
= @x
@' + @y @' + @z @' :
Calcul
am celelalte derivate partiale ale functiilor x, y, z
@y
@x
@z
@ = sin sin '; @ = cos sin '; @ = 0,
@y
@z
@x
@' = cos cos '; @' = sin cos '; @' = sin ';
si cu acestea,
@F
@f
@f
@ = @x sin sin ' + @y cos sin ',
@F
@f
@f
@f
@' = @x cos cos ' + @y sin cos ' @z sin ':
Trecem acum la calculul derivatelor partiale de ordinul doi ale functiei
compuse F. Aplicnd regulile de derivare a sumei si a produsului
precum si a unei functii compuse, avem
@
@F
@f
@f
@f
@2F
= @@ @x
cos sin ' + @y
sin sin ' + @z
cos ' =
@ 2 = @
@
@F
@'

=
=
+
+

@
@

@f
@x
2

@ f
@x 2

cos sin ' +

@ f
@x@y
2

@ f
@x@z

@
@

cos sin ' +

@ f
@y@x

cos sin ' +

cos sin ' +

@ f
@y 2
2

@f
@y

sin sin ' +

sin sin ' +

sin sin ' +

@ f
@y@z

sin sin ' +

n mod asem
an
ator, avem

28

@ f
@z@x
2

@ f
@z@y
2

@ f
@z 2

@
@

@f
@z

cos ' =

cos ' cos sin ' +

cos ' sin sin ' +
cos ' cos '.

@2F
@ 2

@
@

@F
@

@f
@x
sin sin ' +

@
@

@f
@f
sin sin ' + @@ @y
= @@ @x
@f
@f
@x
cos sin ' @y
sin sin ' =
2
@ f
@2f
= @x
sin sin ' + @y@x
cos
2
@2f
+ @x@y
@f
@x
cos

sin sin ' +

sin '
si, n sfrsit,
@
@2F
@
@F
@'2 = @' @' = @'

@f
@y
@f
@x

@2f
@y 2

@f
@y

cos sin ' =

cos sin '

sin '

cos sin '

sin sin ' +

cos sin '

sin sin '

cos cos ' +

@f
@y

@f
sin cos ' @z
sin ' =

@
@
@f
@
@f
@f
sin cos ' @'
cos cos ' + @'
sin '
@' @x
@y
@z
@f
@f
@f
@x cos sin ' @y sin sin ' @z cos ' =
@2f
@2f
@2f
= @x
cos cos ' + @y@x
sin cos ' @z@x
sin ' cos cos ' +
2

@2f
@x@y
2

cos cos ' +

@2f
@y 2

@ f
sin cos ' @z@y
sin '

sin cos '

@ f
@ f
@ f
sin '
@x@z cos cos ' + @y@z sin cos ' @z 2 sin '
@f
@f
@f
@x cos sin ' @y sin sin ' @z cos ':
2
2
@ 2 F @F @F
Introducnd derivatele @@ F2 , @@ F2 , @'
2 , @ , @' n membrul drept

al
identit
atii din enunt, se constat
a c
a acesta este egal cu membrul stng
@2f
@2f
@2f
atii.
@x 2 + @y 2 + @z 2 al identit
Identitatea din enunt este demonstrat
a.
Observatie. Formulele care dau derivatele partiale ale functiei compuse F = f u n functie de derivatele partiale ale functiilor ce se compun provin din egalitatea matriceal
a F0 (a) = f0 (u(a)) u0 (a) (Teorema
5.3.1 de diferentiabilitate a functiilor compuse). n cazul functiilor
din Problem
a, aceast
a egalitate devine
@F @F @F
=
@ ; @ ; @'
0
1
cos sin '
sin sin '
cos cos '
@f @f @f @
sin sin '
cos sin '
sin cos ' A
= @x
; @y ; @z
cos '
0
sin '
Aici, derivatele lui F sunt calculate n punctul a = ( ; ; ') iar derivatele lui f sunt calculate n punctul
u(a) = ( cos sin '; sin sin '; cos ').
Preciz
am nc
a odat
a c
a, de obicei, n formulele anterioare, nu se scriu
punctele n care se calculeaz
a derivatele, pentru a nu se supranc
arca
29

scrierea. ns
a, ele trebuie s
a e prezente tacit.
n sfrsit, se observ
a faptul c
a n formula general
a
@F
@f @x
@f @y
@f @z
=
+
+
@
@x @
@y @
@z @
@f @x
corespunz
atori variabilelor x
se aa numai termenii de forma @x
@
(sau y sau z) ale lui f prin intermediul c
arora functia compus
a
F( ; ; ') = f( cos sin '; sin sin '; cos ')
{z
} | {z } | {z }
|
x

depinde de variabila : Acesti termeni amintesc de regula de derivare

0
a functiilor compuse de o variabil
a real
a (g(u(t))) = g0 (u(t)) u0 (t).
Observatie. Formulele care dau derivatele partiale de ordin superior
ale functiei compuse F = f u n functie de derivatele partiale ale
functiilor ce se compun se obtin derivnd derivatele partiale de ordinul
nti, avnd n vedere regulile de derivare ale operatiilor ce apar,
inclusiv a operatiei de compunere a functiilor. Facem cteva preciz
ari
generale, plecnd de la una din derivatele de mai sus.
@f
Am avut de calculat @@ @x
: Aici,
@f
@f
@x = @x ( cos sin '; sin sin '; cos ').
@f
@f
si atunci, derivata @@ @x
nseamn
a derivata
Not
am g = @x
@
@ g( cos sin '; sin sin '; cos '):
Ori, aceasta este deja calculat
a,

@g @x
@x @

@g @y
@y @

@g @z
@z @ ;

r
amnnd s
a

@y @z
pentru formula general
a (si derivatele @x
nlocuim g =
@ ; @ ; @ ;
pentru formula particular
a din Problem
a):
@
@f
@2f
@2f
@2f
=
cos
sin
'
+
@
@x
@x 2
@y@x sin sin ' + @z@x cos ':
Mai facem precizarea c
a Teorema 5.3.2 privind diferentiabilitatea
functiilor compuse d
a formulele de calcul pentru derivatele partiale
de ordin doi ale unei functii compuse. n demonstratia Teoremei sunt
deduse aceste formule, la modul general.
Este recomandat ca aceste formule s
a e deduse de ecare dat
a,
plecnd de la derivatele partiale de ordinul nti.
Observatie. Pentru o functie f de clas
a C2 si de dou
a sau trei
@2f
@2f
@2f
@2f
variabile reale, expresia f = @x 2 + @y 2 respectiv f = @x
2 + @y 2
@f
@x

@ f
+ @z
ste laplaceianul lui f.
2 se nume
ctg' @F
1 @2F
@2F
1
@2F
2 @F
Expresia @ 2 + 2 sin
ste
2' @ 2 +
2 @'2 +
2 @' se nume
@ +
laplaceianul lui f n coordonate sferice (polare n spatiu). Problema
arat
a c
a laplaceianul unei functii de clas
a C2 nu se schimb
a (este
invariant) la trecerea la coordonate sferice (polare n spatiu).

30

Problema 15
y2
2

S
a se calculeze lim
x !0

x4
12

+ cos y cos (1 cos x)

.
x4 + y4

y !0

Rezolvare. Folosim Formula lui Taylor de ordinul patru pentru

functia de dou
a variabile f : R2 ! R, denit
a prin
2
4
f(x,y) = y2 x12 + cosy cos(1 cosx)
(vezi Teorema 5.4.5). Pentru aceasta, calcul
am, pentru nceput,
derivatele partiale pn
a la ordinul patru inclusiv:
a). derivatele partiale de ordinul nti:
@f
x 3 @f
@x = sin(1 cosx) sinx 3 ; @y = y siny;
b). derivatele partiale de ordinul doi:
2
@2f
2
@x 2 = cos(1 cosx) sin x + sin(1 cosx) cosx x ;
2

@2f
@x@y

@ f
= 0, @y
2 = 1 cosy;
c). derivatele partiale de ordinul trei:
3
@3f
@x 3 = sin(1 cosx) sin x + cos(1 cosx)sin2x +
+ 12 cos(1 cosx)sin2x sin(1 cosx)sinx 2x,
@3f
@x 2 @y

@ f
@ f
= 0, @x@y
2 = 0, @y 3 = siny;
d). derivatele partiale de ordinul patru:
4
2
@4f
@x 4 = cos(1 cosx) sin x + 3 cos 2x sin x +

+ sin(1 cosx) 4 sin2 x cos x sin x sin 2x cos x 2,

4

@4f
@x 3 @y

f
@ f
@ f
= 0, @x@2 @y
2 = 0, @x@y 3 = 0, @y 4 = cosy.
Calcul
am valoarea lui f si a derivatelor partiale de mai sus n punctul
(0,0) si scriem Formula lui Taylor amintit
a:
2
1
f(x,y) = 4!
x4 + y4 + !(x,y) x2 + y2 ;
unde ! este o functie continu
a si nul
a n (0,0).
Acum, calcul
am limita:

lim
x !0

y2
2

x4
12

+ cos y cos (1 cos x)

x4 + y4

y !0

= lim
x !0

f(x,y)
x4 + y4

y !0

= lim
x !o

1
4!

(x 4

+ y 4 ) + !(x,y) (x 2 + y 2 )
x4 + y4

y !o

= lim
x !0

1
4!

+ !(x,y)

(x 2

y !0

31

+ y2 )
x4 + y4

1
4! ;

pentru c
a !(x,y)

(x 2

+ y2 )
x4 + y4

2j!(x,y)j x!
0.
!0
y !0

1
n concluzie, limita cerut
a este 24
:
Observatie. Pentru calculul limitelor functiilor de mai multe variabile, nu exist
a o Teorem
a de tip lHpital.
Metoda de mai sus suplineste aceast
a lips
a.

Problema 16
S
a se determine punctele de extrem local ale functiei
2
2
f : R2 ! R, f(x,y) = (x + y)e (x + y ) .
Rezolvare. Functia f este de clas
a C1 pe multimea deschis
a
2
R . Conform Teoremei 5.4.6 (Fermat), punctele de extrem local ale
functiei f se aa printre punctele stationare ale sale, adic
a printre
@f
@f
(x,y) = 0, @y
(x,y) = 0.
solutiile sistemului (S) : @x
Calcul
am derivatele partiale:
2
2
2
@f
e (x + y ) ;
@x (x,y) = 1 2xy 2x
@f
@y (x,y)

(x 2 + y 2 )

= 1 2xy 2y2 e

Sistemul (S) devine

2xy + 2x2 = 1
;
2xy + 2y2 = 1
pentru c
a exponentiala nu se anuleaz
a.
Sc
aznd ecuatiile sistemului, rezult
a c
a y = x si ca urmare, solutiile
sistemului sunt : a = ( 12 ; 12 ) si b = (12 ;12 ).
Pentru a stabili dac
a aceste puncte stationare ale functiei sunt puncte
de extrem local, folosim conditia sucient
a de extrem dat
a de Teorema 5.4.7, conditie care pentru functii de dou
a variabile este precizat
a exact n Remarca 5.4.6. Pentru aceasta, calcul
am mai nti
derivatele partiale de ordinul doi ale functiei:
@2f
(x 2 + y 2 )
4x2 y + 4x3 2y 6x ;
@x 2 (x,y) = e
(S) :

@2f
@y 2 (x,y)

(x 2 + y 2 )

=e

@2f
@x@y (x,y)

4xy2 + 4y3 2x 6y ;

= e (x + y ) 4x2 y + 4xy2 2y 2x
si apoi valorile lor n punctele stationare a si b ale functiei:
@2f 1 1
1 1
@2f
0
p3
p3 ;
A = @x
2 ( 2 ; 2 ) = e ; A = @x 2 (2 ;2 ) =
e
B=

@2f 1 1
@x@y ( 2 ; 2 )

C=

@2f 1 1
@y 2 ( 2 ; 2 )

= p1e ; B0 =

= p3e ; C0 =
32

@2f
1 1
@x@y (2 ;2 )

@2f
1 1
@y 2 (2 ;2 )

p1 ;
e

p3 :
e

n punctul a avem
= B2 AC = 8e < 0, ceea ce arat
a c
a a
este punct de extrem local pentru f si anume, punct de maxim local,
pentru c
a A < 0. Valoarea maxim
a local
a a functiei este
fmax loc = f( 21 ; 12 ) = p1e :
a c
a b
n punctul b avem
= B2 AC = 8e < 0, ceea ce arat
este punct de extrem local pentru f si anume, punct de minim local,
pentru c
a A0 > 0. Valoarea minim
a local
a a functiei este
fmin loc = f(21 ;21 ) = p1e :
Observatie. Conditia sucient
a de extrem din Teorema 5.4.7 este
dat
a n termeni de diferentiala a doua sau n termeni privind matricea hessian
a f00 a functiei n punctul stationar supus studiului (vezi
Remarca 5.4.5).

Problema 17
S
a se determine extremele functiei implicite z = z(x,y) denit
a
de ecuatia z3 + z + 20(x2 + y2 ) 8(xy + x + y) = 0.
Rezolvare. Fie (x0 ,y0 ) un punct de extrem local pentru functia
implicit
a z = z(x,y) denit
a de ecuatia din enunt. Atunci, (x0 ,y0 ) este
punct stationar pentru functia z (Teorema 5.4.6 a lui Fermat), adic
a
@z
@z
tia z este denit
a de ecuatia F(x,y,z) = 0,
@x = 0, @y = 0. Cum func
@F
din TFI (Teorema 5.5.1) rezult
a c
a @F
sadar, x0 , y0
@x = 0, @y = 0. A
si z0 = z(x0 ,y0 ) sunt solutii ale sistemului
@F
@F
(S) : F(x,y,z) = 0, @F
@x = 0, @y = 0, @z 6= 0.
Concret, n Problem
a, acest sistem este (se subntelege, F este membrul stng8el ecuatiei din enunt)
2
< z3 + z + 20(x + y2 ) 8(xy + x + y) = 0
(S) :
40x 8y 8
=0
:
40y 8x 8
=0
si are o singur
a solutie: x = 41 , y = 14 , z = 1.
2
Observ
am c
a pentru orice (x,y,z) 2 R3 , @F
@z (x,y,z) = 3z + 1 6= 0.
Din cele spuse mai sus se constat
a cu usurinta (Teorema 5.5.1 TFI)
c
a ecuatia dat
a admite o singur
a solutie z = z(x,y) pe o vecin
atate
U0 a punctului ( 14 ; 14 ) astfel ca z( 41 ; 14 ) = 1 si este de clas
a C2 . n
plus, punctul ( 41 ; 14 ) este punct stationar pentru aceast
a functie. Tot
din TFI avem
@F
40x 8y 8
@z
@x (x,y,z(x,y))
@x (x,y) = @F (x,y,z(x,y)) = 3z 2 (x,y) + 1 ;
@z

33

@z
@y (x,y)

@F
@y
@F
@z

(x,y,z(x,y))
(x,y,z(x,y))

40y 8x 8
= 3z
2 (x,y) + 1 ;

pentru ecare (x,y) 2 U0 ;

Folosind formulele de derivare ale functiilor compuse (vezi Teorema
5.3.1), se obtin derivatele partiale de ordinul doi ale functiei z:
@z
40(3z 2 (x,y) + 1 ) (40x 8y 8)6z(x,y) @x
(x,y)
@2z
(x,y)
=

,
2
2
2
@x
(3z (x,y) + 1)
@2z
@y 2 (x,y)

@z
40(3z 2 (x,y) + 1 ) (40y 8x 8)6z(x,y) @y
(x,y)

(3z 2 (x,y) + 1)2

@z
(x,y)
8 (3z 2 (x,y) + 1 ) (40y 8x 8)6z(x,y) @x
@2z
@x@y (x,y) =
(3z 2 (x,y) + 1)2
@2z 1 1
@2z 1 1
@2z 1 1
urmare, @x
10; @y
10; @x@y
( 4 ; 4 ) = 2.
2 (4; 4) =
2 (4; 4) =

si ca
De aici si din Teorema 5.4.7 (si Remarca 5.4.6) tragem concluzia c
a
punctul ( 14 ; 14 ) este punct de extrem local pentru functia z si anume
punct de maxim. Valoarea maxim
a local
a a lui z este
zmax loc = z( 14 ; 14 ) = 1.
Facem urm
atoarea observatie: din identitatea
z3 (x,y) + z(x,y) + 20(x2 + y2 ) 8(xy + x + y) = 0,
valabil
a pentru ecare (x,y) 2 U0 ; rezult
a c
a
(1z(x,y)) z2 (x,y)+z(x,y)+2 = (4x1)2 + (4y1)2 + 4(xy)2 ;
ceea ce arat
a c
a z(x,y) 1, 8 z(x,y) 2 U0 :
Aceasta arat
a c
a punctul ( 41 ; 14 ) este punct de maxim absolut pentru
functia implicit
a z = z(x,y).
Observatie. Se poate ntmpla ca sistemul (S) de mai sus s
a aib
a
mai multe solutii (x0 ,y0 ,z0 ). n acest caz, se studiaz
a dac
a functia
implicit
a z = z(x,y) denit
a de ecuatie si de ecare conditie initial
a
z(x0 ,y0 ) = z0 , z de clas
a C2 , are un extrem local n (x0 ,y0 ).

Problema 18
S
a se arate c
a sistemul
x2 + y2 + z2 + t2 4x 6 = 0
x3 y3 + z3 t3 3z
= 0
deneste pe o vecin
atate a punctului (0,1) functiile z = z(x,y), t =
t(x,y) care veric
a conditiile z(0,1) = 2, t(0,1) = 1 si care sunt de
clas
a C1 . Este punctul (0,1) punct de extrem local pentru functia
z? S
a se scrie ecuatia planului tangent la suprafata de ecuatie t =
t(x,y) n punctul (0,1,1).
Rezolvare. Enuntul sugereaz
a s
a aplic
am Teorema sistemelor
de functii implicite (Teorema 5.5.2). Pentru aceasta, consider
am
functiile F, G : R4 : ! R, denite prin
34

F(x,y,z,t) = x2 + y2 + z2 + t2 4x 6,
G(x,y,z,t) = x3 y3 + z3 t3 3z,
(n rolul functiilor F1 respectiv F2 din Teorem
a). Fie nc
a punctele
(0,1) si (2,1) din R2 (n rolul punctelor a respectiv b din Teorem
a).
Se constat
a c
a se veric
a ipotezele din Teorem
a:
1). F(0,1,2,1) = 0, G(0,1,2,1) = 0;
2). functiile F si G sunt de clas
a C1 pe R4 ; ind functii polinomiale;
D(F,G)
a
3). determinantul functional D(z,t) este nenul n (0,1,2,1) pentru c
@F
@F
2z
2t
@z
@t
D(F,G)
=
=
D(z,t) =
2
2
@G
@G
3z
3

3t
@z
@t
= 6zt2 6t(z2 1) (0,1,2,1) = 30.
Conform teoremei, exist
a o vecin
atate U0 a punctului (0,1) si o vecin
atate V0 a punctului (2,1) si o functie vectorial
a (z,t) : U0 ! V0 astfel
nct, pentru (x,y) 2 U0 ;
2
x2 + y2 + z2 (x,y) + t (x,y) 4x 6 = 0
3
x3 y3 + z3 (x,y) t (x,y) 3z(x,y) = 0
(adic
a functiile z si t sunt solutii n raport cu z si t ale sistemului dat
pe multimea U0 ).
n plus, z(0,1) = 2, v(0,1) = 1, functiile z si t sunt de clas
a C1 pe U0
si sunt unice cu aceste propriet
ati. Din cele spuse mai sus, rezult
a c
a
sistemul dat deneste pe vecin
atatea U0 a punctului (0,1) pe z si t
ca functii de x si y (vezi Denitia 5.5.4).
Prima parte a problemei este rezolvat
a.
TSFI d
a expresiile derivatelor partiale ale functiilor z si t:
@z
@x (x,y)

D (F ,G )
D (x ,t)
D (F ,G )
D (z ,t)

@z
@y (x,y)

D (F ,G )
D ( y, t )
D (F ,G )
D (z ,t)

@t
@x (x,y)

D (F ,G )
D (z ,x )
D (F ,G )
D (z ,t)

@t
@y (x,y)

D (F ,G )
D (z ,y )
D (F ,G )
D (z ,t)

pentru (x,y) 2 U0 , cei cinci determinanti functionali calculndu-se n

punctul (x,y,z(x,y),t(x,y)).
Calcul
am acesti determinanti functionali:
@F
@F
2x 4 2t
@x
@t
D(F,G)
=
=
=
D(x,t)
2
2
@G
@G
3x

3t
@x
@t
= 6t2 (x,y)(x 2) 6x2 t(x,y),

35

D(F,G)
D(y,t)

@F
@y

@F
@t

2y

2t

3y2

3t2

=
@G
@y

@G
@t

= 6yt2 (x,y) + 6y2 t(x,y),

D(F,G)
D(z,x)

@F
@z

@F
@x

2z

2x 4

3z2 3

3x2

=
@G
@z

@G
@x

= 6x2 z(x,y) (3z2 (x,y) 3)(2x 4),

D(F,G)
D(z,y)

@F
@z

@F
@y

2z

2y

3z2 3

3y2

=
@G
@z

@G
@y

= 6y2 z(x,y) 2y(3z2 (x,y) 3)

@z
@t
@t
si atunci,
= 25 ; @y
(x,y) = 0, @x
(x,y) = 56 ; @y
(x,y) = 1.
@z
@z
Deoarece derivatele partiale @x si @y nu sunt nule n punctul (0,1),
acesta nu este punct de extrem local pentru functia z (vezi Teorema
5.4.6 a lui Fermat).
Avnd n vedere cele spuse n 5.9.2, ecuatia planului tangent la
suprafata de ecuatie t = t(x,y) n punctul (0,1,1) este
6x + 5y + 5t 10 = 0.
Observatie. Pentru a determina extremele functiilor implicite z =
z(x,y) si t = t(x,y) denite de sistemul dat se poate proceda ca n
problema anterioar
a.
@z
@x (0,1)

Problema 19
S
a se arate c
a functia
f : (0,1) (0,1) ! (0,1) (0,1), f(x,y) = (xy, yx )
este regulat
a si bijectiv
a. S
a se constate c
a functia invers
a f 1 este
regulat
a. S
a se determine imaginea f(K) a domeniului compact K
limitat de curbele de ecuatii y = x1 ; y = x2 ; y = x2 ; y = 5x.
Rezolvare. Pe domeniul D = (0,1) (0,1) din R2 , componentele f1 (x,y) = xy si f2 (x,y) = xy sunt de clas
a C1 ; ind functii
elementare. Apoi, jacobianul Jf al lui f este
@f 1
@f 1
y
x
@x
@y
D(f 1 ,f 2 )
Jf = D(x,y) (x,y) =
= 2y
=
x 6= 0.
y
1
@f 2
@f 2

2
x
x
@x
@y
36

Conform cu Denitia 5.6.1, functia f este regulat

a pe D.
Fie acum un punct oarecare (u,v) 2 (0,1) (0,1). Egalitatea f(x,y)
= (u,v), v
azut
a ca o ecuatie, nseamn
a sistemul xy = u, xy = v, care
pu
p
are solutia unic
a x = v , y = uv:
Aceasta arat
a c
a functia f este bijectiv
a (vezi Remarca 1.2.3), iar
functia invers
a a sa este p
f 1 :p (0,1)
(0,1) ! (0,1)
(0,1),
u
;
uv
:
denit
a prin f 1 (u,v) =
v
(vezi Remarca 1.2.4). Ca si mai sus, componentele lui f 1 sunt de
clas
a C1 pe D, iar jacobianul Jf 1 al lui f 1 este
p
@f 1
@f 1
p1
12 vu3
@x
@y
2 uv
1
Jf 1 (u,v) =
= 2v
=
:
pv
pu
@f 2
@f 2
1
1
@x

@y

Conform cu Denitia 5.6.1, functia f 1 este regulat

a pe D.
Deoarece f este continu
a pe D (direct sau din Propozitia 5.6.2), avem
c
a ea transform
a multimea compact
a K (vezi mai jos) tot ntro
multime compact
a = f(K). Conform cu Corolarul 5.6.1, transformarea regulat
a f duce interiorul lui K ntro multime deschis
a, evident
inclus
a n f(K) si exteriorul lui K ntro multime deschis
a, evident inclus
a n f(CK). Ca urmare, transformarea regulat
a f duce frontiera
lui K, adic
a patrulaterul curbiliniu P n frontiera lui f(K), pe care
o not
am : Asadar, multimea compact
a
= f(K) este limitat
a de
curba :
Determin
am acum imaginile prin f ale ec
areia din curbele din enunt.
Fie C1 curba de ecuatie y = x1 : Aceasta nseamn
a c
a (vezi Denitia
5.9.7) C1 = {(x,y) 2 D j y = x1 }. Ca urmare, f(C1 ) = f(x, x1 ) = (1, x12 ),
x > 0, ceea ce arat
a c
a f(C1 ) este dreapta u = 1 din planul (u,v)
R2 (mai exact, este semidreapta u = 1, v > 0).
La fel, f transform
a curba y = x2 n semidreapta u = 2, v > 0, curba
x
y = 2 n semidreapta v = 12 , u > 0 si curba y = 5x n semidreapta
v = 5, u > 0.
Din cele spuse mai sus, rezult
a c
a curba
este este dreptunghiul
A0 B0 C0 D0 din planul (u,v)
R2 (v
azut ca linie poligonal
a nchis
a),
unde A0 (1, 21 ), B0 (2, 12 ), C0 (2,5), D0 (1,5).
n concluzie, imaginea f(K) este
= dreptunghiul plin A0 B0 C0 D0 ;
adic
a = [1,2] [ 12 ,5].
Observatie. Se observ
a c
a ntre jacobienii lui f si f 1 are loc relatia (care aminteste de formula ce d
a derivata functiei inverse a unei
1
functii reale de o variabil
a real
a) Jf 1 (u,v) = J f (x,y)
; cu f(x,y) = (u,v).
37

De altfel, transform
arile regulate generalizeaz
a functiile reale de o
variabil
a real
a, derivabile; derivata f0 (x) devine jacobianul Jf (x) n unele situatii dar si matricea jacobian
a n alte situatii (Teorema 5.6.1).
Observatie. Multimea K este limitat
a de hiperbolele de ecuatii y =
2
x
1
;
y
=

s
i
de
dreptele
de
ecua
t
ii
y
=
x
x
2 ; y = 5x. Cele patru curbe
formeaz
a n D un patrulater curbiliniu (notat P). Multimea K este
domeniul compact limitat de acest patrulater curbiliniu.

Problema 20
S
a se determine punctele de extrem ale functiei
f : R3 ! R, f(x,y,z) = x2 + y2 + z2 ,
2
2
2
conditionate de ecuatia x25 + y9 + z4 = 1.
Rezolvare. n general, punctele de extrem ale unei functii de
clas
a C1 ; conditionate de o ecuatie, se determin
a prin metoda (multiplicatorilor) lui Lagrange (vezi cele spuse n 5.7). Parcurgem etapele
acestei metode.
1). Functia ajut
atoare a lui Lagrange este
y2
z2
x2
(x,y,z) = x2 + y2 + z2 +
25 + 9 + 4 1 :
2). @@x = 2x + 225x ; @@y = 2y + 2 9y , @@z = 2z + 2 4 z
si avem de rezolvat sistemul
2
2
2
(S) : 2x + 225x = 0, 2y + 2 9y = 0, 2z + 2 4 z = 0, x25 + y9 + z4 = 1
Se constat
a cu usurinta c
a solutiile (x,y,z, ) ale sistemului sunt
( 5,0,0, 25), (0, 3,0, 9), (0,0, 2, 4).
Asadar, punctele ( 5,0,0), (0, 3,0), (0,0, 2) sunt puncte stationare
conditionate pentru functia f.
3 4 5). Pentru = 25, avem
2
2
2
(x,y,z) = x2 + y2 + z2 25 x25 + y9 + z4 1 :
Ca urmare, n punctele ( 5,0,0) avem (vezi Exemplul 5.2.4)
32
21
2
2
d2 ( 5,0,0) =
9 dy
2 dz .
2
Se vede de aici c
a forma p
atratic
a d ( 5,0,0) este negativ denit
a,
ceea ce arat
a c
a punctele ( 5,0,0) sunt puncte de maxim conditionat
pentru functia f (vezi Teorema 5.4.7).
Pentru = 9, avem
2
2
2
(x,y,z) = x2 + y2 + z2 9 x25 + y9 + z4 1 :
Ca urmare, n punctele (0,

3,0) avem d2 (0,

38

3,0) =

32
2
25 dx

52 dz2 :

Este evident c
a aceast
a form
a p
atratic
a nu este denit
a ca semn.
Aceasta arat
a c
a punctele (0, 3,0) nu sunt puncte de extrem conditionat pentru functia f (vezi Teorema 5.4.7).
n sfrsit, pentru = 4, avem
2
2
2
(x,y,z) = x2 + y2 + z2 4 x25 + y9 + z4 1 :
10
2
2
Ca urmare, n (0,0, 2) avem d2 (0,0, 2) = 42
25 dx + 9 dy .
2
Se vede de aici c
a forma p
atratic
a d (0,0, 2) este pozitiv denit
a,
ceea ce arat
a c
a punctele (0,0, 2) sunt puncte de minim conditionat
pentru functia f. (Teorema 5.4.7).
Observatie. Cnd se spune c
a forma p
atratic
a
32
21
2
2
d2 ( 5,0,0) =
dy
dz
9
2
este negativ denit
a,trebuie nteles c
a functia real
a de trei variabile
21 2
2
reale (n fapt de dou
a, pentru c
a dx lipseste) 32
u
9
2 v ia numai
valori 0 atunci cnd u, v 2 R.
Cnd se spune c
a forma p
atratic
a
10
2
2
d2 (0,0, 2) = 42
25 dx + 9 dy
este pozitiv denit
a, trebuie nteles c
a functia real
a de trei variabile
10 2
2
reale (n fapt de dou
a, pentru c
a dz lipseste) 42
25 u + 9 v ia numai
valori 0 atunci cnd u, v 2 R.
Cnd se spune c
a forma p
atratic
a
5
2
2
d2 (0, 3,0) = 32
25 dx 2 dz
nu este denit
a ca semn, trebuie nteles c
a functia real
a de trei vari32 2
u 52 v2 ia att
abile reale (n fapt de dou
a, pentru c
a dy lipseste) 25
valori pozitive ct si valori negative atunci cnd u, v 2 R.
Observatie. n derularea celor cinci etape ale Metodei lui Lagrange, etapa a patra a fost omis
a pentru c
a sa putut stabili c
a
forma p
atratic
a d2 este denit
a ca semn sau nu. Etapa a patra
nu aduce nimic nou n studiul semnului formei p
atratice d2 . ntr
y2
x2
z2
adev
ar, diferentiind ecuatia 25 + 9 + 4 = 1 n ecare din punctele
( 5,0,0) obtinem sistemul liniar dx = 0, cu solutia dx = 0. Ca urmare, nlocuim n forma p
atratic
a d2 ( 5,0,0) pe dx cu 0 si obtinem
ca form
a p
atratic
a redus
a tot pe d2 ( 5,0,0).
Observatie. Avnd n vedere faptul c
a f(x,y,z) = x2 + y2 + z2
reprezint
a p
atratul distantei de la origine la punctul curent al spati2
2
2
ului, iar ecuatia x25 + y9 + z4 = 1 este ecuatia unui elipsoid E,
problema poate , geometric vorbind, formulat
a astfel:
S
a se determine distanta minim
a si distanta maxim
a de la origine
la un punct al elipsoidului E.

39

Se poate da si o rezolvare geometric

qa. Fie P(x,y,z) un punct de pe E.
p
2
2
2
2
2
Atunci, OP = x2 + y + z
5 x25 + y9 + z4 = 5, ceea ce arat
a
2
2
2
c
a elipsoidul E este situat n interiorul sferei x + y + z = 25
Vedem elipsoidul E ca o sfer
a turtit
asi mai tinem seama de faptul
c
a cele trei semiaxe ale elipsoidului sunt distincte dou
a cte dou
a
(adic
a elipsoidul nu este un elipsoid de rotatie). Avnd n vedere
axa mare a elipsoidului, acesta este tangent la sfera x2 + y2 + z2 =
25 si nscris n aceasta. De aici, distanta maxim
a c
autat
a este 5,
punctele de maxim conditionat corespunz
atoare ind ( 5,0,0). La
fel, avnd n vedere axa mic
a a elipsoidului, acesta este circumscris
sferei x2 + y2 + z2 = 4. De aici, distanta minim
a c
autat
a este 2,
punctele de minim conditionat ind (0,0, 2). n sfrsit, pentru orice
alt punct P0 al elipsoidului diferit de cele patru puncte considerate,
sfera cu centrul n origine si raz
a OP0 contine, n jurul lui P0 ; att
puncte interioare ct si puncte exterioare elipsoidului. Ca urmare,
acest punct nu este punct de extrem conditionat pentru f. Mention
am
c
a o pozitie aparte a lui P0 este (0, 3,0). Acum, elipsoidul este
tangent sferei x2 + y2 + z2 = 9; dar nu este nici nscris si nici
circumscris sferei (dou
a dintre sectiunile elipsoidului cu planele de
coordonate sunt nscrise respectiv circumscrise n cte un cerc
mare al acestei sfere). De aici, avem c
a n orice vecin
atate a ec
aruia
din punctele (0, 3,0), avem puncte pe elipsoid cu distanta la origine
< 3 dar si > 3. Aceste puncte nu sunt puncte de extrem conditionat
pentru functia f.
Observatie. Uneori, se caut
a punctele de extrem ale unei functii
conditionate de mai multe ecuatii. Acum, functia ajut
atoare a lui
Lagrange are mai multi multiplicatori, cte unul pentru ecare astfel
de ecuatie (vezi cele spuse n 5.7).

Problema 21
S
a se determine cea mai mic
a si cea mai mare valoare a functiei
f : D ! Rf(x,y) = x(x + y), unde D = {(x,y) 2 R2 j x2 + y2 1}.
Rezolvare. Domeniul de denitie D al functiei f este o multime
compact
a (Teorema 2.3.9 a lui Heine Borel Lebesgue n Rp ) iar
f este o functie continu
a, ind polinomial
a. Conform Teoremei lui
Weierstrass (Corolarul 4.2.4), functia f este m
arginit
a si si atinge
marginile, adic
a exist
a x1 si x2 2 D astfel nct
40

f(x1 ) = inf f(x)

f(x)

x2D

sup f(x) = f(x2 ), 8x2D.

x2D

Conform Denitiei 5.4.3, punctele x1 si x2 sunt puncte de extrem

absolut pentru functia f. Pe de alt
a parte, functia f este derivabil
a
partial, ind polinomial
a (chiar mai mult, este functie de clas
a C1 ).
Conform Teoremei 5.4.6 a lui Fermat, acela dintre punctele x1 si x2
care este punct interior lui D este punct stationar pentru f, adic
a
@f
@f
@f
@f
si @y
ale lui f. Din @x
= 2x + y, @y
anuleaz
a derivatele partiale @x
@f
@f
= x, avem c
a sistemul @x
= 0, @y
= 0 are o singur
a solutie:x = 0,
y = 0. Aplicnd Teorema 5.4.7 (sau Remarca 5.4.6), se constat
a cu
usurinta c
a punctul stationar (0,0) al lui f nu este punct de extrem
local. Asadar, ambele puncte x1 si x2 nu sunt interioare lui D si ca
urmare, ele sunt situate pe frontiera domeniului D, adic
a pe cercul
de ecuatie x2 + y2 = 1.
De aici rezult
a c
a pentru determinarea lui x1 si x2 trebuie s
a determin
am extremele lui f conditionate de ecuatia x2 + y2 = 1. Pentru
aceasta, aplic
am metoda (multiplicatorilor) lui Lagrange (vezi cele
spuse n 5.7). Parcurgem etapele acestei metode.
1). Functia ajut
atoare a lui Lagrange este
(x,y) = x(x + y) + (x2 + y2 1).
2). @@x = 2x + y + 2 x; @@y = x + 2 y si avem de rezolvat sistemul
2x + y + 2 x = 0, x + 2 y = 0, x2 + y2 = 1.
Se constat
a cu usurinta c
a solutiile (x,y, ) ale sistemului sunt
p p
p
p
p p
p
p
p
p
2 2
2 + 2 1 + 2
2 + 2
2 2 1 2
;
;
;
;
;
:
2
2
2
2
2
2
Asadar, punctele
p p
2 2
a=
;
2

2 +
2

,b=

2 +
2

2
2

sunt puncte stationare conditionate pentru functia f.

3 4 5). Se constat
a c
a n ecare punct (x0 ,y0 ) din R2 . avem
2
d (x0 ,y0 ) = (2 + 2 )dx2 + 2dxdy + 2 dy2 ;
de unde tragem urm
aptoarele concluzii:
1 + 2
i). pentru =
; n cele dou
a puncte a avem
2
p
p
d2 (a) = (1 + 2)dx2 + 2dxdy + (1 + 2)dy2 =
p
p
2
(1 + 2) dx + ( 2 1)dy
0,
ceea ce arat
a c
a punctele a sunt puncte de minim conditionat pentru
functia f. (vezi Teorema
5.4.7).
p
1 2
ii). pentru =
; n cele dou
a puncte b avem
2
41

p
p
d2 (b) = (1 2)dx2 + 2dxdy (1 + 2)dy2 =
p
p
2
= (1 2) dx (1 + 2)dy
0,
ceea ce arat
a c
a punctele b sunt puncte de maxim conditionat pentru
functia f. (vezi Teorema 5.4.7).
p
n concluzie, cea mai mic
a valoare a lui f este f(a) = 1 2 2 ; iar cea
p
mai mare valoare a lui f este f(b) = 1 +2 2 :
Observatie. Nu a fost nevoie de determinarea formei p
atratice reduse pentru studiul formei p
atratice d2 deoarece acest studiu sa
putut face cu trinomul de gradul doi.

Problema 22
2

@ z
@ z
@ z
n ecuatia a @x
2 + 2b @x@y + c @y 2 = 0, a, b, c ind constante
reale, c 6= 0, se face schimbarea de variabile u = x + py, v = mx
+ qy, cu m, p si q constante reale. Atunci, z(x,y) devine o functie
w(u,v). S
a se arate c
a dac
a b2 ac > 0 sau b2 ac = 0, respectiv
2
b ac < 0, atunci se pot alege m, p si q astfel nct
@2w
@2w
@2w
@2w
@u@v = 0, @v 2 = 0 respectiv @u 2 + @v 2 = 0.
Ca aplicatie, s
a se determine toate functiile z(x,y) de clas
a C2 pe R2
care veric
a ecuatiile
@2z
@2z
@2z
a). @x
3 @x@y
4 @y
2
2 = 0,
@2z
@x 2

@ z
@ z
+ 4 @x@y
+ 4 @y
2 = 0.
Rezolvare. Avem n vedere cele spuse n 5.8 / 5.8.2 n leg
atur
a
cu schimb
arile de variabile n expresii ce contin derivate partiale. Din
relatiile u = x + py, v = mx + qy, putem exprima pe x si y ca functii
de u si v, x = x(u,v) si y = y(u,v) si atunci,
z = z(x,y) = z(x(u,v),y(u,v)) = w(u,v) = w(x + py,mx + qy).
Folosind formulele de derivare a functiilor compuse date de Teorema
5.3.2, obtinem
@2w
@2w
@2w 2
@2z
@x 2 = @u 2 + 2 @u@v m + @v 2 m ,

b).

@2z
@x@y
@2z
@y 2
c
a @u
@x

@2w
@u 2 p
2

@2w
@u@v

(q + pm) +

@2w
@v 2 mq,

@ w
= @@uw2 p2 + 2 @u@v
pq+ @@vw2 q2 ,
@v
@v
pentru
= 1, @u
@y = p, @x = m, @y = q, iar derivatele de ordin doi
sunt evident nule. n aceste formule, derivatele partiale ale functiei
z sunt calculate n punctul (x,y) iar cele ale functiei w n punctul (x

42

+ py,mx + qy). Introducnd aceste derivate n ecuatia dat

a, aceasta
devine
2
@2w
(a + 2bp + cp2 ) @@uw2 +(2am + 2b(q + pm) + 2cpq) @u@v
+
2

+ (am2 + 2bmq + cq2 ) @@vw2 = 0

Ne situ
am acum n ecare din cele trei situatii din enunt:
i). dac
a b2 ac > 0, ecuatia de gradul al doilea ct2 + 2bt + a = 0
are dou
a r
ad
acini reale si distincte t1 si t2 : Alegnd pe p si q drept
@2w
t1 si respectiv t2 si m = 1, ecuatia anterioar
a devine @u@v
= 0.
ii). dac
a b2 ac = 0, ecuatia de gradul al doilea ct2 + 2bt + a = 0
are dou
a r
ad
acini reale si egale: t1 = t2 = bc : Alegnd p = bc , q
2
= 0 si m = 1, ecuatia anterioar
a devine @@vw2 = 0.
iii). dac
a b2 ac < 0, ecuatia de gradul al doilea ct2 + 2bt + a = 0
are dou
a r
ad
acini complexe t1 = + i si t2 = i . Alegnd p =
2
2
, q = si m = 0, ecuatia anterioar
a devine @@uw2 + @@vw2 = 0.
Trecem la cazurile concrete.
a). Suntem n cazul a = 1, b = 32 ; c = 4. Ecuatia n t are dou
a
r
ad
acini reale si distincte: t1 = 1 si t2 = 14 : Cu schimbarea de
@2w
variabil
a u = x y, v = x + 14 y, ecuatia devine @u@v
= 0. Scriem
@
@w
=
0,
de
unde
rezult
a c
a @w
aceast
a ecuatie sub forma @u
@v
@v nu
@w
@w
depinde de u. Ca urmare, @v esteZde forma @v = f(v). Integrnd
acum aceast
a ecuatie, obtinem w =

f(v)dv + G(u), G ind o functie

arbitrar
a. Notnd cu F o primitiv
a a lui f, solutia general
a a ecuatiei
@2w
@u@v = 0 este w = F(v) + G(u).
Revenind la vechile variabile, solutia general
a a ecuatiei n z de la
punctul a) este z(x,y) = F(x + 14 y) + G(x y), cu F si G functii
arbitrare de clas
a C2 pe R2 :
b). Suntem n cazul a = 1, b = 2; c = 4. Ecuatia n t are dou
a
r
ad
acini reale si egale t1 = t2 = 21 : Cu schimbarea de variabil
au
2
= x 12 y, v = x, ecuatia devine @@vw2 = 0. Scriem aceast
a ecuatie
@
@w
@w
sub forma @v @v = 0, de unde rezult
a c
a @v nu depinde de v. Ca
@w
urmare, @w
este
de
forma
=
G(u),
G
ind o functie arbitrar
a.
@v
@v
Integrnd acum aceast
a ecuatie, obtinem w = vG(u) + F(u).
Revenind la vechile variabile, solutia general
a a ecuatiei n z de la
punctul b) este z(x,y) = xG(x 21 y) + F(x 12 y), cu F si G functii
arbitrare de clas
a C2 pe R2 :
Observatie. Se spune c
a ecuatia dat
a este de tip
43

hiperbolic, atunci cnd b2 ac > 0,

parabolic, atunci cnd b2 ac = 0,
eliptic, atunci cnd b2 ac < 0.
@2w
= 0 se numeste forma canonic
a a ecuatiei
Observatie. Ecuatia @u@v
de tip hiperbolic. Uneori, aceast
a form
a cano-nic
a se nlocuieste cu
2
2
ecuatia @@ w2 @@ w2 = 0. La aceasta din urm
a se ajunge dac
a n ecuatia
@2w
@u@v

= 0 se face schimbarea de variabil

a = u + v, = u v.
2
Ecuatia @@vw2 = 0 se numeste forma canonic
a a ecuatiei de tip parabolic.
2
2
Ecuatia @@uw2 + @@vw2 = 0 se numeste forma canonic
a a ecuatiei de tip
eliptic.
@2z
@2z
ste ecuatia
Observatie. O ecuatie de forma @x
2 + @y 2 = 0 se nume
lui Laplace. Solutiile ei se numesc functii armonice.

Problema 23
Folosind teorema de derivare sau teorema de integrare sub semnul integral, s
a se calculeze integrala cu parametru
Z2
1 + x sin t
1
sin t ln 1 x sin t dt, jxj < 1.
0

Rezolvare. Functia de sub semnul integral,

sin t
f : (1,1) (0, 2 ] ! R, f(x,t) = sin1 t ln 11 + xx sin
t ;
este continu
a, ind o compunere de astfel de functii (vezi Teoremele
4.2.5, 4.2.6). Aparent, integrala dat
a este improprie n punctul 0.
Aplicnd regula lui lHpital, avem
h
i
sin t
1
x cos t
x cos t
lim sin1 t ln 11 + xx sin
=
lim
+
t
cos t 1 + x sin t
1 x sin t = 2x,
t&0

t&0

ceea ce arat
a c
a, de fapt, integrala dat
a este proprie n punctul 0,
n sensul c
a f se poate prelungi n punctele (x,0), chiar prin continuiZ2
tate, astfel nct integrala f(x,t)dt este o integral
a Riemann (adic
a
0

proprie). Notnd
aceast
a prelungire, adic
a
8 1tot cu 1f(x,t)
sin t
;
(x,t)
2
(
1,1)
(0, 2 ]
< sin t ln 1 + xx sin
t
;
f(x,t) =
:
2x,
(x,t) 2 (1,1) {0}
44

integrala din enunt trebuie v

azut
a ca ind F(x) =

Z2

f(x,t)dt.

Pentru calculul acestei integrale cu parametru, avem n vedere Teorema 7.5.2 de derivare a unei integrale cu parametru. Functia f de mai
a partial
sus este continu
a pe multimea (1,1) [0, 2 ], este derivabil
n raport cu x, 8
< 1 x 22 sin2 t ; (x,t) 2 (1,1) (0, 2 ]
@f
;
@x (x,t) = :
2,
(x,t) 2 (1,1) {0}
(vezi Denitia 5.1.1 si Remarca 5.1.1), iar aceast
a derivat
a este continu
a pe domeniul s
au de denitie (1,1) [0, 2 ] (vezi Denitia 4.2.5
si Teorema 4.2.1 Criteriul lui Heine).
Conform Teoremei amintite mai sus, functia F este derivabil
a si cu
derivata continu
a pe intervalul (1,1); derivata lui F este dat
a de
formula
Z2
Z2
@f
0
F (x) = @x (x,t)dt = 1 x 22 sin2 t dt.
0

Cu substitutia tg t = v, (si cu a doua formul

a de schimbare de variabil
a vezi Remarca 7.1.11), avem n continuare
Z2
Z1
2
2
1
0
F (x) = 1 x 2 sin2 t dt =
v2
2
1 + v 2 dv =
1 x

Z1

2
dv
1 + (1 x 2 )v 2

De aici, rezult
a c
a F(x) =

p 2
arctg
1 x2

1 x2

1 + v2

p
1
v 1 x2
=
0

dx =

1 x2

arcsin x + c, unde con-

stanta c r
amne s
a e determinat
a.
Cum din denitia lui F avem F(0) = 0, rezult
a c = 0.
n concluzie, F(x) = arcsin x, pentru x 2 (1,1).
Observatie. Integrala cu parametru dat
a se poate calcula si cu
Teorema de integrare sub semnul integral (vezi Teorema 7.5.4).
Pentru aceasta, avem n vedere identitatea
Z1
1
a + 1
1
a 2 u 2 du = 2a ln a 1 ; pentru a > 1,
0

45

care rezult
a usor din Formula lui LeibnizNewton (vezi 7.2/7.2.2 si
1
Teorema 7.1.8). nlocuim aici a = x sin
t pentru (x,t) 2 (1,1) (0, 2 ]
Z1
si dup
a usoare calcule, avem 1 x 22x
du = f(x,t):
u 2 sin2 t
0

Se constat
a c
a aceast
a egalitate are loc si pentru t = 0.
Asadar, se poate scrie egalitatea
1
0
Z2
Z2 Z1
duAdt.
F(x) = f(x,t)dt = @ 1 x 22x
u 2 sin2 t
0

Aici, aplic
am Teorema amintit
a functiei, evident continu
a,
g : [0,1] [0, 2 ] ! R, g(u,t) = 1 x 22x
:
2
2
u sin t
Avem deci 0
0
1
1
Z1 Z2
Z2 Z1
B
C
duAdt= @ 1 x 22x
dtAdu.
F(x)= @ 1 x 22x
u 2 sin2 t
u 2 sin2 t
0

Integrala interioar
a o calcul
am cu substitutia tg t = v, (si cu a doua
formul
a de schimbare de variabil
a vezi Remarca 7.1.11):
Z1
Z2
2x
2x
1
dt =
v2
2 2
1 + v 2 dv =
1 x 2 u 2 sin2 t
1 x u

Z1

2x
dv
1 + v 2 (1 x 2 u 2 )

1 + v2

2x
arctg
1 x2u2

p
1
v 1 x2 u2
=
0

x
:
1 x2u2

Integrala exterioar
a ne conduce, pentru x 2 (1,1), la F:
Z1
1
F(x) = p1 xx 2 u 2 du = arcsin xu
= arcsin x.
0
0

Observatie. Din cele dou

a teoreme amintite si folosite n rezolvarea
problemei, se deduc asa numitele metoda deriv
arii sub semnul integral
si metoda integr
arii sub semnul integral pentru calculul unei integrale
(cu parametru).
Metoda deriv
arii sub semnul integral pentru calculul unei integrale
cu parametru F(x) const
a n urm
atoarele:
se calculeaz
a cu teorema
a derivata F0 (x),
Z amintit
se calculeaz
a F(x) =

F0 (x)dx + c

se determin
a constanta c

46

Metoda integr
arii sub semnul integral pentru calculul unei integrale
Z b
(proprie sau improprie) I =
g(x)dx const
a n urm
atoarele:
a

se scrie g sub forma g(x) =

n I =

f(x,t)dt,

0
1
Z
@ f(x,t)dtAdx se schimb
a ordinea de integrare (cu una

din Teoremele 7.5.4, 7.5.10 7.5.13),

Z b
se calculeaz
a integrala interioar
a
f(x,t)dx,
a

se calculeaz
a integrala exterioar
a

f(x,t)dx dt, obtinndu-se

integrala I.

Problema 24
Folosind metoda deriv
arii sau metoda integr
arii sub semnul integral, s
a se calculeze integralele improprii cu parametru
1Z 0
arctg
tx
p
dt, x 2 R;
a).
t 1 t2
b).

1 + 0
Z1

cos bx cos cx ax
e dx,
x

a > 0, b, c 2 R.

Rezolvare. a). Functia f(x,t) =

arctg
tx
p
t 1 t2

este denit
a si continu
a pe multimea R
(1,1) n {0}, ind o compunere de astfel
de functii (vezi Teoremele 4.2.5, 4.2.6). Aparent, integrala dat
a este
impropriesi n punctul 0. Aplicnd ns
a regula lui lHpital, avem
tx
p
lim tarctg
= lim arctgt tx = lim 1 + xt 2 x 2 = x,
1 t2
t!0

t!0

t!0

ceea ce arat
a c
a, de fapt, integrala dat
a este proprien punctul 0, n
sensul c
a f se poate prelungi n punctul (x,0), chiar prin continuitate,
1Z 0
astfel nct integrala
f(x,t)dt este o integral
a improprie pe (1,1)
1 + 0

cu parametru. Notnd tot cu f(x,t) aceast

a prelungire, adic
a
47

f(x,t) =

arctg
tx
p
;
t 1 t2

x,

dac
a (x,t) 2 R
dac
a (x,t) 2 R

integrala din enunt trebuie v

azut
a ca ind

(1,1) n f0g
;
{0}
1Z 0

f(x,t)dt.

1 + 0

Pentru calculul acestei integrale improprii cu parametru, aplic

am
Teorema 7.5.10 de derivare a unei integrale improprii cu parametru.
Veric
am conditiile din Teorem
a:
1). functia f este continu
a pe R (1,1), dup
a cum rezult
a din cele
spuse mai sus;
2). prin calcul direct se constat
a c
a
1 p
@f
(x,t)
=
; (x,t) 2 R (1,1)
@x
(1 + t 2 x 2 ) 1 t 2

si c
a este continu
a pe R

(1,1);

3). pentru ecare x 2 R, integrala improprie F(x) =

1Z 0

f(x,t)dt

1 + 0

este convergent
a, conform cu Denitia 7.4.4 a unei astfel de integrale
si a Criteriului de comparatie (Teorema 7.4.2), prin Corolarul 7.4.1 si
7.4.3, deoarece functia g(t) = f(x,t) este continu
a pe (1,1) si limitele
1
1
laterale lim (t + 1) 2 g(t), lim (t 1) 2 g(t) sunt nite.
t& 1

4). integrala improprie

t%1
1Z 0

@f
@x (x,t)dt

converge uniform n raport cu

1 + 0

parametrul x 2 R, conform Teoremei 7.5.6, pentru c

a
@f
i). functia t ! @x
(x,t) este continu
a pe (1,1), pentru ecare x 2 R;
@f
p 1
(x,t) j
ii). j @x
; 8(x,t) 2 R (1,1);
1 t2
1Z 0
p 1
dt este convergent
a, conform Teoremei 7.4.6 (Leibniz
iii).
1 t2
1 + 0

Newton) si are valoarea arcsin x

+1
1

= .

Conform Teoremei amintite, functia F este de clas

a C1 pe R si pentru
ecare x 2 R, are loc formula
1Z 0
1Z 0
@f
1 p
0
F (x) =
dt.
@x (x,t)dt =
(1 + t 2 x 2 ) 1 t 2
1 + 0

1 + 0

48

Calcul
am aceast
a intrgral
a improprie ncepnd cu schimbarea de variabil
a t = sin u, u 2 (2 ; 2 ) vezi Teorema 7.4.8
1Z 0
2Z 0
1 p
1
dt =
du
1 + x 2 sin2 u
(1 + t 2 x 2 ) 1 t 2
1 + 0

+ 0

si continund cu substitutia tg u = v ,adic

a cu schimbarea de variabil
a
u = arctg v, tinnd cont c
a sin u = p tg u 2 :
1 + tg

Z 0

Z1

1
du
1 + x 2 sin2 u

+ 0

1
dv
1 + (1 + x 2 )v 2

Asadar, F0 (x) =
F(x) =

Z1

Z1 +
p

x2

1+

1
1 + x2 1

p 1
arctg
1 + x2

v2
+ v2

1
1 + v 2 dv

p
v 1 + x2

1
=
1

1 + x2

pentru x 2 R si ca urmare,
p
dx
=
ln
x
+
1 + x2 + c,
2
x

conform unui tablou de primitive imediate (vezi 7.2/7.2.2).

1Z 0
R
amne s
a determin
am constanta c. Deoarece F(0) =
f(0,t)dt
1 + 0

= 0, din egalitatea anterioar

a rezult
a c = 0.
p
n concluzie, F(x) = ln x + 1 + x2 ; x 2 R.

b). Functia de sub semnul integral, f(x) = cos bx x cos cx eax , este
denit
a si continu
a pe multimea (0,1), ind o compunere de astfel
de functii (vezi Teoremele 4.2.5, 4.2.6). Aparent, integrala dat
a este
improprie n punctul 0. Aplicnd ns
a regula lui lHpital, avem
lim cos bx x cos cx eax = lim cos bx x cos cx =
x!0

x!0

= lim (b sin bx + c sin cx) = 0,

x!0

ceea ce arat
a c
a, de fapt, integrala dat
a este proprie n punctul 0,
n sensul c
a f se poate prelungi n punctul x = 0, chiar prin continuitate, astfel nct integrala improprie dat
a este o integral
a improprie
de speta nti, ca n Denitia 7.4.2. Notnd tot cu f(x) aceast
a prelungire, adic
a
cos bx cos cx ax
e ; dac
a x > 0,
x
f(x) =
;
0,
dac
ax=0

49

Z1
integrala din enunt trebuie v
azut
a ca ind I = f(x)dx.
0

Se observ
a c
a pentru x > 0, putem scrie
f(x) =

cos bx cos cx ax
e
x

eax cosx tx

c
=
b

Zc

eax sin tx dt,

egalitate care de altfel, se veric

a si pentru x = 0.
Ca urmare, se poate scrie, 0
1
Z1
Z1 Zc
I = f(x)dx = @ eax sin txdtAdx.
0

Avem aici o integral

a improprie a unei integrale proprii cu parametru.
Pentru calculul acestei integrale, vom schimba ordinea de integrare,
folosind Teorema 7.5.10. Fie deci integrala improprie cu parametru
Z1
I(t) = eax sin tx dx, care veric
a conditiile din Teorema amintit
a:
0

i). functia f(x,t) = eax sintx este continu

a pe multimea [0,1) [b,c];
ii). integrala improprie cu parametru I(t) converge uniform n raport
cu parametrul t 2 [b,c], conform Teoremei 7.5.6, pentru c
a:
j). j eax sintx j eax ; 8(x,t) 2 [0,1) [b,c];
Z1
jj).
eax dx este convergent
a, conform Teoremei 7.4.6 (Leibniz
0

1
Newton) si egal
a cu 1a eax
= 1a .
0
Conform
sus,
0 Teoremei amintite
1 mai 1
0 are loc egalitatea
1
Zc Z1
Z Zc
@ eax sin tx dxAdt = @ eax sin tx dtAdx.
b

Acum calcul
am integrala din stnga. Integrnd de dou
a ori prin p
arti,
Z1
se constat
a cu usurinta c
a eax sin tx dx = a 2 +t t 2 si ca urmare,
Zc
b

01
10
Z
Zc
@ eax sin tx dxAdt =
a2
0

t
+ t 2 dt

1
2

ln aa2

+ c2
;
+ b2

dup
a cum usor se poate constata (Teorema 7.1.8, LeibnizNewton).

50

+ c
n consecinta, I = 21 ln aa2 +
:
b2
Observatie. Metoda deriv
arii sub semnul integral si metoda integr
arii sub semnul integral r
amn valabile si pentru integralele improprii cu parametru.
Observatie. A doua integral
a se poate calcula si prin metoda deriv
arii sub semnul integral; concret, putem vedea f(x) = f(x,b,c) si
Z1
atunci I = I(b,c) = f(x,b,c)dx; deriv
am n raport cu b (sau c) si
0

proced
am ca la punctul a)

Problema 25
Folosind functiile lui Euler, s
a se calculeze integralele
Z1
a). xp (ln x)q dx, p < 1, q > 1,
1

Caz particular p = m, q = n, m, n 2 N, m > 1.

Z2
sinp x cosq x dx, p, q > 1.
b).
0

Caz particular p = 2m + 1, q = 2n + 1, m, n 2 N.
Rezolvare. a). Facem substitutia ln x = t, adic
a facem schimbarea de variabil
a x = et : [0,1) ! [1,1). Cu Teorema 7.4.8 de
schimbare de variabil
a ntro integral
a improprie, avem
Z1
Z1
Z1
p
q
pt q t
x (ln x) dx = e t e dt = e(p + 1)t tq dt,
1

care, cu substitutia (p + 1)t = u, u 2 [0,1), devine

Z1
Z1
q
u
1
1
(p + 1)t q
e
t dt = eu (p+1)
(p+1) du = ((p + 1))q
0

Z1
Ca urmare, xp (ln x)q dx =

1
((p + 1))q

+ 1

Z1
uq eu du.
1
0

(q + 1).

n cazul particular dat, avem, tinnd cont de Teorema 7.5.14,

Z1
1
xp (ln x)q dx = (m 1)
(n + 1) = (m n!
;
n + 1
1)n + 1
1

51

b). Facem substitutia sin x = t, adic

a facem schimbarea de variabil
a
a ca mai sus, avem
x = arcsin t : [0,1] ! [0, 2 ]. Cu aceeasi Teorem
Z2
Z1
Z1
p
q 1
q
p
2
1
q
p
p
sin x cos x dx = t
dt = tp 1 t2 2 dt,
1 t
1 t2
0

care, cu substitutia t2 = u, u 2 [0,1], devine

Z1
Z1
Z1
q 1
q 1
p
p
2
1
1
p
2
t 1t
dt = u 2 (1u) 2 2pu du = 2 u
0

Ca urmare,

Z2

1
2

(1u)

q 1
2

du.

sinp x cosq x dx = 12 B( p

+ 1 q + 1
2 ;
2 ).

n cazul particular dat, avem, tinnd cont de Teorema 7.5.15,

Z2
sin2m + 1 x cos2n + 1 x dx = 12 B(m+1,n+1) = (m +mn!n!+ 1)! :
0

Observatie. Functiile lui Euler se pot g

asi n 7.5/7.5.3. Teoremele
7.5.14 si 7.5.15 dau propriet
ati ale functiilor

si B ale lui Euler.

Problema 26
S
a se calculeze urm
a8
toarele integrale curbilinii:
Z
< x = cos t
y = sin t ; t 2 [0,4 ];
a). (x y + z)ds, C :
:
z=t
C
Z
b). ye2y ds, C : y = ln cos x, x 2 [4 , 4 ];
c).

ZC

(x + y)ds, C : x2 + y2 4 = 0, y

0;

d).

(2x + 2y + z)ds, C ind segmentul AB sau linia poligonal

a

OBA, unde A(1,2,3), B(1,1,2);

Z
x2 + y2 = R2
e).
j xyz jds, C :
; R > 0, h > 0.
z=h
C

Rezolvare. Integralele sunt integrale curbilinii de speta nti.

52

a). Determin
am mai nti elementul de arc al curbei C, curb
a dat
a
printr-o reprezentare
parametric
a
:
q
0

(f (t)) + (g (t)) + (h (t)) dt =

q
p
2
2
= (sin t) + ( cos t) + 12 dt = 2dt.
Acum, conform formulei de calcul a unei integrale curbilinii de speta
nti (dat
a n Teorema 8.1.2 si precizat
a exact n Remarca 8.1.2),
Z
Z4
p
(x y + z)ds = (cos t sin t + t) 2dt =
ds =

p
4
= 8 2 2:
0
b). Determin
am mai nti elementul de arc al curbei C, curb
a dat
a
prin ecuatq
ie explicit
a y = f(x),qunde f(x) = ln cos x:
=

2 sin t + cos t +

t2
2

sin x
ds = 1 + (f (x)) dx = 1 + cos
dx = j cos1 x j dx.
x
Acum, conform formulei de calcul a unei integrale curbilinii de speta
nti (dat
a n Teorema 8.1.2 si precizat
a exact n Remarca 8.1.2),
avem, cu metoda integr
arii prin p
arti (vezi Remarca 7.1.8) si metoda
schimb
arii de variabil
a (vezi Remarca 7.1.10 si Remarca 7.1.11).
Z
Z4
Z4
ln cos x(e 2 ln cos x )
2y
ye ds =
dx =
cos x ln cos x dx =
j cos x j
C

Z4
0
= 2 (sin x) ln cos x dx = 2sin x ln cos x

Z4

sin x

sin x
cos
x

dx =

2
2

2 ln

2 ln
+ ln

+2

Z4

1
cos x

cos x dx =

2
2

2sin x

1 + u
1 u

cos x
dx
sin2 x

2 ln

2
2

Z4
+2 1
p

2
2

p
(2
2 + ln

2
2

p
2+

2)

:
2
0
c). Curba C este dat
a printr-o ecuatie cartezian
a (vezi Denitia
5.9.7). Conform cu Propozitia 5.9.1 si cu cele spuse dup
a ea, curba C
poate dat
a si prin ecuatii parametrice, dar si prin ecuatie polar
aC:
=

2 ln

53

r = 2, 2 [0, q
]. Conform cu Remarca 8.1.2, elementul de arc al curbei
0

C este ds = (r( )) + (r ( )) d = 2d . Acum, conform formulei

de calcul a unei integrale curbilinii de speta nti (dat
a n Teorema
8.1.2 si precizat
a exact n Remarca 8.1.2) si formulei LeibnizNewton
din Teorema 7.1.8, avem:
Z
Z2
(x + y)ds = (2cos + 2sin )2d =
0

2
= 0.
0
d). Pentru calculul integralei, avem nevoie de ecuatiile parametrice
ale segmentului AB si apoi de ecuatiile parametrice ale segmentului
OB. Acestea se obtin din ecuatiile dreptelor suport corespunz
atoare.
Astfel,
y 2
x 1
z + 3
ecuatia dreptei AB este AB : 1
si ne conduce
1 = 1 2 = 2 + 3
la ecuatiile parametrice
ale
segmentului
AB:
8
< x = 2t + 1
y = t + 2 ; t 2 [0,1].
[AB] :
:
z = 5t 3
x
ecuatia dreptei OB este OB : 1
= y1 = 2z si ne conduce la ecuatiile
parametrice ale segmentului
OB:
8
< x = t
y = t ; t 2 [0,1].
[OB] :
:
z = 2t
Ca si mai sus,
p
elementul de arc al segmentului [AB] este ds = p30dt,
elementul de arc al segmentului [OB] este ds = 6dt.
Acestea ind zise, avem
Z
Z1
p
p
(2x + 2y + z)ds = (t + 3) 30dt = 5 230 :
= 4(sin

cos )

[AB]

Pentru calculul celei de a doua integrale, folosim proprietatea de aditivitate fata de domeniul de integrare si independenta fata de orientarea pe curb
a a integralei curbilinii de speta nti (vezi Teorema
8.1.4):
Z
Z
Z
(2x + 2y + z)ds =
(2x + 2y + z)ds +
(2x+2y+z)ds =

[OBA]

[OB]

[BA]

54

Z1

p
2t 6dt +

p
5 30
2

p
1
+
= t2 6
0

p
5 30
2

6+

p
5 30
2 :

e). Curba C este dat

a ca intersectie a dou
a suprafete (vezi Denitia
5.9.14): prima este o suprafata cilindric
a cu cercul director x2 + y2 =
R2 din planul xOy si cu generatoarele paralele cu axa Oz iar a doua
este planul z = h, perpendicular pe Oz. Ca urmare, C este un cerc,
si anume cercul din planul z = h cu centrul n punctul (0,0,h) si de
raz
a R. Ecuatiile 8
parametrice ale cercului C sunt
< x = R cos t,
y = R sin t, ; t 2 [0,2 ].
C:
:
z=h
Elementul de arc alq
cercului C este:
0
2
0
2
0
2
ds = (f (t)) + (g (t)) + (h (t)) dt =
q
2
2
= (R sin t) + (R cos t) dt = Rdt.
Acum, conform formulei de calcul a unei integrale curbilinii de speta
nti, dat
a n Teorema 8.1.2 (si precizat
a exact n Remarca 8.1.2),
avem
Z
Z2
3
j xyz jds = hR
j sin t cos t jdt =
C

1
3
2 hR

j sin 2u jdu = hR

j sin 2u jdu =

= 2hR

Z2

j sin 2v jdv = 2hR

Z2

sin 2v dv = 2hR3 :

Observatie. Pentru calculul unei integrale curbilinii de speta nti,

se procedeaz
a astfel:
se determin
a elementul de arc ds, corespunz
ator formei sub care
este cunoscut
a curba pe care se calculeaz
a integrala: parametric
a,
explicit
a, polar
a (vezi 5.9/5.9.1, Remarca 8.1.2 si Remarca 8.1.4);
se aplic
a formula de calcul corespunz
atoare, folosind eventual si
unele propriet
ati ale integralei curbilinii de speta nti (vezi Teorema
8.1.2, Remarca 8.1.2, Remarca 8.1.4, Denitia 8.1.4).

55

Problema 27
S
a se calculeze urm
atoarele integrale curbilinii:
Z
x = a cos t
a). xydx + ydy, C :
, t 2 [0,2 ], a,b > 0;
y = b sin t
C
Z
b). (x 2y)dx + (2x + y)dy, C : y = x2 , x 2 [1,2];
c).

ZC

xdx + (x + y)dy + (x + y z)dz, unde C :

x2 + y2 = 1
;
z=x+y

este parcurs
a n sensul invers acelor de ceasornic cnd se priveste
dinspre Oz pozitiv.
Rezolvare. Integralele sunt integrale curbilinii de speta a doua.
a). Conform cu formula de calcul a unei integrale curbilinii de speta
a doua dat
a n Teorema 8.2.1 si precizat
a exact n Remarca 8.2.4,
avem
Z
Z2
xydx + ydy = [ab sin t cos t(a sin t) + b sin t(b cos t)] dt =
0

Z2

a2 b sin2 t cos t + b2 sin t cos t dt =

2
2
2
+ b2 sin2 t
= 0.
0
0
b). Curba C : y = x2 , x 2 [1,2] este dat
a printr-o ecuatie explicit
a si
ca urmare, avnd n vedere formula de calcul a unei integrale curbilinii
de speta a doua (vezi Remarca 8.2.4 si Observatia de mai jos),
Z
Z2 h
i
2
2
(x 2y)dx + (2x + y)dy =
(x 2x ) + (2x + x )2x dx =
3

= a2 b sin3

Z2

2x3 + 2x2 + x dx =

1 4
2x

+ 23 x3 + 12 x2

2
= 15.
1

x2 + y2 = 1
este curba de intersectie a dou
a
z=x+y
suprafete: suprafata de ecuatie x2 + y2 = 1, care este o suprafata
cilindric
a si suprafata de ecuatie z = x + y, care este un plan. Avnd
c).

Curba C :

56

n vedere reprezentarea parametric

a a cercului director al cilindrului,
x = cos t, y = sin t, t 2 [0,2 ], o reprezentare parametric
a a curbei
C este C : x = cost, y = sint, z = cost + sint, t 2 [0,2 ]. Se constat
a
c
a aceast
a curb
a este exact curba dat
a n enunt (si n ceea ce priveste
orientarea).
Acestea ind zise, conform cu formula de calcul a unei integrale
curbilinii de speta a doua dat
a n Teorema 8.2.1 si precizat
a exact n
Remarca 8.2.4, avem
Z
xdx + (x + y)dy + (x + y z)dz =
C

Z2

Z2

[cos t(sin t) + ( cos t + sin t)( cos t)]dt =

cos tdt =

Z2

1 + cos 2t
dt
2

2t + sin 2t
4

2
0

= :

Observatie. Pentru calculul unei integrale curbilinii de speta a

doua, se procedeaz
a astfel:
se determin
a o reprezentare parametric
a a curbei pe care se calculeaz
a integrala (vezi 5.9/5.9.1);
se aplic
a formula de calcul corespunz
atoare, folosind eventual si
propriet
ati ale integralei curbilinii de speta a doua (vezi Teorema
8.2.1, Remarca 8.2.4, Denitia 8.2.5).
Observatie. Uneori, curba pe care se calculeaz
a integrala se poate
da printr-o ecuatie explicit
a C : y = f(x), x 2 [a,b]. Ca urmare, o
x=t
reprezentare parametric
a a curbei C este C :
; t2 [a,b].
y = f(t)

Problema 28
Se d
a curba (numit
a cicloid
a)
x = a(t sin t)
C:
; t 2 [0,2 ];
y = a(1 cos t)
a > 0 ind dat.
a). S
a se calculeze lungimea curbei;
b). S
a se calculeze aria domeniului plan limitat de curb
a si axa Ox.

57

Rezolvare. a). Conform cu Teorema 5.9.1 (si Remarca 5.9.1),

sau cu Teorema 8.1.4, lungimea curbei C este dat
a de formula
Z
q
0
2
0
2
`C = ds, unde ds = (x (t)) + (y (t)) dt este elementul de arc al
C

curbei C (vezi Remarca 8.1.2).

Concret, avem
Z2 r h
i
2
2
`C =
a2 (1 cos t) + ( sin t) dt =
0

Z2
Z2
p
=a
2(1 cos t)dt = 2a sin 2t dt =
0

Z2
2
= 2a sin 2t dt = 4acos 2t
= 8a.
0
0

Asadar, lungimea curbei C este `C = 8a.

b). S
a presupunem c
a C are ecuatia cartezian
a (explicit
a) y = f(x),
x 2 [0,2 a]. Atunci, aria domeniului plan limitat de curb
a si axa Ox
Z2 a
este dat
a de binecunoscuta formul
aA=
f(x)dx.
0

Concret, calcul
am aceast
a integral
a cu schimbarea de variabil
a
x = a(t sin t), t 2 [0,2 ]:
Ca urmare, f(x) = f(a(t sin t)) = y(t) = a(1 cos t) si
x0 (t) = a(1 cos t).
Asadar,
Z2 a
Z2
A=
f(x)dx = f(a(t sin t)) a(1 cos t)dt =
0

=a

Z2

(1 cos t) dt = a

Z2

(1 2cos t +

1 + cos 2t
)dt
2

2
= 3 a2 :
0
Asadar, aria domeniului plan limitat de curb
a si axa Ox este
A = 3 a2 :
Altfel, aria domeniului plan limitat de curb
a si axa Ox se poate cal2

=a

t + 2 sin t +

1
2t

1
4

58

sin 2t

cula cu formula A =

1
2

ydx + xdy, unde

este curba obtinut

a prin

juxtapunerea curbei C si a segmentului de dreapt

a OA de pe axa Ox
pe care curba C se sprijin
a (evident, O(0,0), A(2 a,0)), orientat
a
pozitiv fata de domeniul compact pe care l limiteaz
a.
Avnd n vedere propriet
atile integralei curbilinii, avem
Z
Z
Z
1
1
1
ydx + xdy =
A = 2 ydx + xdy = 2 ydx + xdy
2
OA

=0

1
2

Z2

[a(1 cos t)a(1 cos t) + a(t sin t)asin t]dt = 3 a2 ;

dup
a cum usor se poate constata.

Problema 29
Fie E elipsa cu centrul n originea sistemului ortogonal de coordonate carteziene xOy, de semiaxe 5 si 2. Se cere:
i). S
a se scrie ecuatiile parametrice ale elipsei E dac
a aceasta este
parcurs
a o singur
a dat
a:
a). n sens trigonometric,
b). n sens invers trigonometric.
ii). S
a se scrie ecuatiile tangentei si normalei la elipsa E n punctul ei
de intersectie cu dreapta de ecuatie y = x, situat n primul cadran.
iii). Fie (E) domeniul din planul R2 limitat de elipsa E si e S segmentul nchis [OA], unde A(5,0). S
a se determine o transformare
regulat
a surjectiv
a astfel nct
T : (a,b) (c,d) ! (E) n S
Rezolvare. Ecuatia cartezian
a a elipsei E de semiaxe 5 si 2 este
y2
x2
+
=
1.
25
4
i). ecuatiile parametrice ale elipsei E dac
a aceasta este parcurs
a o
singur
a dat
a:
x = 5 cos t
a). n sens trigonometric, sunt E :
, t 2 [0,2 ]
y = 2 sin t
b). n sens invers trigonometric, sunt (nlocuind n reprezentarea
x = 5 cos t
anterioar
a pe t cu 2 t) E :
, t 2 [0,2 ]
y = 2 sin t
(vezi Denitia 5.9.6 a unei curbe orientate si Denitia 5.9.1 a opusului
unui drum).
59

ii). n general, coordonatele punctelor de intersectie a dou

a curbe
se aa rezolvnd sistemul format din ecuatiile celor dou
a curbe; aici,
y2
x2
25 + 4 = 1
sistemul este
si are solutia A( p1029 ; p1029 ).
y=x
De aici si cu Remarca 5.9.4,
p
x
+ y4 1029 = 0;
ecuatia tangentei n A la elips
a este 25
210
ecuatia normalei n A la elips
a este 25x 4y p
= 0.
29
iii). Avnd n vedere cele spuse n 5.6 privind Transform
arile regulate (vezi si Exemplul 5.6.1), transformarea regulat
a surjectiv
a cerut
a
este T : (0,1) (0,2 ) ! (E) n S, denit
a prin
x = 5 cos
T( ; ) = (x,y) ()
:
y = 2 sin
Observatie. Reamintim c
a elipsa este multimea punctelor din plan
care au proprietatea c
a suma distantelor la dou
a puncte xe este
constant
a.
Alegem sistemul de coordonate astfel: cele dou
a puncte xe (numite focare, notate F1 , F2 ) determin
a axa absciselor iar mediatoarea
segmentului F1 F2 este axa ordonatelor. Sistemul se alege direct orientat. Scriind c
a punctul curent M(x,y) al elipsei veric
a conditia
MF1 + MF2 = 10 (axa mare a elipsei) se obtine ecuatia cartezian
a
y2
x2
a elipsei E de semiaxe 5 si 2: 25 + 4 = 1. Acum, focarele sunt
p
p
F1 ( 21;0) si F2 ( 21;0).
2
2
Observatie. n general, pentru elipsa xa 2 + by 2 = 1 si punctul
P0 (x0 ,y0 ) al s
au, avem
yy 0
0
ecuatia tangentei n P0 la elips
a este xx
a 2 + b 2 = 1;
ecuatia normalei n P0 la elips
a este a2 y0 (xx0 ) b2 x0 (yy0 ) = 0.

Problema 30
S
a se calculeze urm
atoarele integrale duble:
ZZ
x
p
dxdy, unde D = [1,1] [0,4];
a).
2
2 3
(1 + x

+ y )

b).

ZZ

y2
x 2 dxdy,

D ind domeniul compact plan limitat de curbele:

i). y = x, xy = 1, x = 2 sau ii). y = x, xy = 1, x = 3, y = 2.

ZZ
c).
(x 1)dxdy, D = {(x,y) 2 R2 j (x 1)2 + y2 1, x y}.
D

60

Rezolvare. a). Domeniul D este un interval bidimensional iar

x
functia f(x,y) = p
este continu
a pe acest domeniu, ca o
2
2 3
(1 + x

+ y )

compunere de astfel de functii (vezi Teorema 4.2.6, Exemplul 4.2.10)

Conform Corolarului 9.4.1, n calculul integralei duble din enunt nu
conteaz
a ordinea de iterare:
Z1 Z4
ZZ
x
x
p
dxdy = dx p
dy
2
3
2
3
(1 + x

sau

+ y2)

(1 + x

ZZ

x
dxdy
(1 + x 2 + y 2 ) 3

Z4

Z1

dy

+ y2)

x
dx,
(1 + x 2 + y 2 ) 3

dup
a dorinta.
n prima variant
a, se constat
a c
a n calculul integralei interioare
Z4
x
p
dy apar unele probleme.
2
2 3
(1 + x

+ y )

n a doua variant
a, avem

Z1

x
dx
(1 + x 2 + y 2 ) 3

=0, pentru c
a functia

de sub integral
a este impar
a n x.
ZZ
x
p
Acum, este clar c
a
2
(1 + x

+ y2)3

dxdy = 0.

b). n cazul i) se constat

a cu usurinta c
a
D = (x,y) 2 R2 j 1
x
2, x1
y
x :
Conform cu Propozitia 9.4.1, D este un domeniu compact m
asurabil
2
2
Jordan din R ; simplu n raport cu axa Oy. Cum functia f(x,y) = yx 2
este continu
a pe D, din Teorema 9.4.3 (mpreun
a cu Remarca 7.5.3)
ZZ
Z2 Zx
2
y2
rezult
a c
a are loc egalitatea
dx yx 2 dy.
x 2 dxdy =
1

Calcul
am integrala interioar
a: F(x) =

Zx

y2
x 2 dy

1
x

y3
3x 2

x2
6

1
x

Integrala exterioar
a este

Z2

x
3

1
3x 5

61

dx =

x
1
x

1
12x 4

x
3

3x1 5 :

2
=
1

27
64 :

n concluzie,

ZZ

y2
x 2 dxdy

27
64 :

n cazul ii) se constat

a cu usurinta c
a D = D1 [ D2 ; unde
y
x ;
D1 = (x,y) 2 R2 j 1
x
2, x1

D2 = (x,y) 2 R2 j 2
x
3, x1
y
2 ;
cele dou
a multimi avnd interioarele disjuncte.
Conform cu Propozitia 9.4.1, D1 si D2 sunt domenii compacte m
asurabile Jordan din R2 ; simple n raport cu axa Oy. Cum functia
2
f(x,y) = xy 2 este continu
a pe D, din Teorema 9.4.3 (mpreun
a cu Remarca 7.5.3) combinat
a cu Proprietatea de aditivitate de domeniu
a integralei duble (vezi Teorema 9.3.4) rezult
a c
a are loc egalitatea
ZZ

y2
x 2 dxdy

27
64

27
64

y2
x 2 dxdy

D1

si ca urmare,
ZZ
y2
x 2 dxdy =
Z3

ZZ

8
3x 2

Z3
2

dx

Z2

ZZ

D2

y2
x 2 dy

27
64

Z3

y3
3x 2

1
x

3x1 5 dx =

y2
x 2 dxdy

27
64

8
+ 3x
+

1
12x 4

2
1
x

3
=
2

dx =

419
486 :

c). Domeniul de integrat Dpeste un segment de cerc, limitat de semicercul de ecuatie x = 1 1y2 si dreapta de ecuatie y = x. Acest
domeniu este simplu n raport cu ecare din axele de coordonate (vezi
mai jos). Retinem pe D simplu n raport cupaxa Ox:
D = {(x,y) 2 R2 j 0 y 1, 1 1 y2 x y}
Conform cu Propozitia 9.4.2, D este un domeniu compact m
asurabil
Jordan din R2 ; simplu n raport cu axa Ox. Cum functia f(x,y) =
x 1 este continu
a pe D, din Teorema 9.4.4 (mpreun
a cu Remarca
7.5.3) rezult
a c
a are loc egalitatea
ZZ
Z1
Zy
(x 1)dxdy = dy
(x 1)dx.
p
0
D
2
1

Ca urmare,

62

1 y

ZZ

(x 1)dxdy =

(x 1) 2
2

Z1

Z1 h

(y 1) 2
2

2
1 2 y

dy =

Z1

py
1 y2

dy =

y2 y dy = 16 :

Observatie. n calculul unei integrale duble pe un domeniu dreptunghiular a unei functii continue, nu conteaz
a ordinea de integrare.
Aceasta are importanta n ceea ce priveste complexitatea calculului
(vezi Corolarul 9.4.1 si Remarca 9.4.3).
Observatie. n calculul unei integrale duble pe un domeniu care nu
este dreptunghiular, se recomand
a reprezentarea grac
a a domeniului. Aceast
a reprezentare permite stabilirea cu usurinta dac
a domeniul de integrat este simplu n raport cu una din axele de coordonate
si reprezentarea sa ca n una din Propozitiile 9.4.1 sau 9.4.2. Se aplic
a
apoi formula de calcul corespunz
atoare pentru calculul integralei duble (din Teorema 9.4.3 respectiv Teorema 9.4.4).
Dac
a domeniul D pe care se cere s
a se calculeze integrala dubl
a
ZZ
f(x,y)dxdy nu este simplu n raport cu nici una din axele de coorD

donate, atunci, prin paralele la axele de coordonate, se descompune

D ntrun num
ar nit de subdomenii compacte m
asurabile Jordan
D1 , D2 , ...,Dm , avnd interioarele disjuncte dou
a cte dou
a, ecare
m
S
ind simplu n raport cu una din axele de coordonate: D =
Di .
i=1

Folosind apoi proprietatea de ereditate si aditivitate de domeniu a

integralei duble (vezi Teorema 9.3.4), avem
ZZ
m ZZ
X
f(x,y)dxdy =
f(x,y)dxdy.
D

i=1

Di

Aici, este clar c

a ecare din integralele

ZZ

f(x,y)dxdy se calculeaz
a

Di

asa cum am spus mai sus. Preciz

am c
a chiar dac
a domeniul D este
simplu n raport cu una din axele de coordonate dar frontiera sa este
mai complicat
a, se prefer
a o descompunere ca mai sus, asa cum sa
procedat n rezolvarea de la pc. b) / ii).

63

Problema 31
Folosind metoda schimb
arii de variabil
a, s
a se calculeze urm
atoarele integrale duble:
ZZ
a).
(x y)dxdy, D = {(x,y) 2 R2 j x2 + y2 2, y max{x,0}};
b).
c).

ZDZ r
3

Z DZ

x2
9

y2
4

dxdy, D = {(x,y)2 R2 j1

y
x2
9 + 4

4};

(1 + xy)dxdy, D ind compactul plan limitat de curbele de

ecuatii y = x2 , 2y = x2 , y2 = x, y2 = 2x
Rezolvare.
a). Domeniul D este limitat de semicercul de
p
2
ecua
t
ie
y
=
1
x
; de segmentul de dreapt
a AO de pe axa Ox,
p
A( 2; 0) si de segmentul de dreapt
a OB de pe bisectoarea y = x,
unde B(1,1). Se constat
a cu usurinta c
a domeniul D este simplu n
raport cu ecare din axele de coordonate. Iterarea integralei duble
necesit
a ns
a descompunerea lui D n dou
a subdomenii convenabil
alese, ceea ce complic
a lucrurile. Se evit
a toate aceste inconveniente
folosind metoda schimb
arii de variabil
a. Faptul c
a D este limitat de
un arc de cerc si de semidrepte ce trec prin origine, sugereaz
a trecerea
la coordonate polare.
Pentru aceasta, consider
am transformarea
x = cos
T : ! D; T( ; ) = (x,y) ()
y = sin
si determin
am pe astfel nct T ( ) = D, adic
a T s
a e surjectiv
a.
Pentru aceasta, nlocuim expresiile lui x si y n inecuatiile ce denesc
domeniul D, 2 cos2 + 2 sin2
2, sin
max{ cos ; 0}
si rezolv
am sistemul de
inecua
t
ii
ob
t
inut,
necunoscutele
ind si :
p
De aici rezult
a 2 [0, 2] si 2 [ 4 , ].
Exact vorbind, transformarea punctual
a
x = cos
T : ! D; T( ; ) = (x,y) ()
;
y = sin
p
a. Reamintim c
a
este regulat
a pe
= [0, 2]
[ 4 , ] si surjectiv
D(x,y)
=
(vezi
Exemplul
5.6.1).
Conform
formulei
de
schimbare
de
D( , )
variabil
a n integrala dubl
a (vezi Teorema 9.4.5), avem

64

ZZ

(x y)dxdy =

ZZ

( cos sin ) d d =
p

Z2 Z
Z2
2
2
d (cos sin ) d =
= d
(sin + cos )
0

Z2
p
p
= 2 1 + 2 d = 1 + 2

d =
4

p
2 2
3 :

b). Domeniul D este limitat la interior de elipsa de ecuatie

2

y
x2
9 + 4

y
x2
9 + 4

1 iar la exterior de elipsa de ecuatie

= 4. O reprezentare a sa
ne arat
a c
a el nu este simplu n raport cu nici una din din axele de
coordonate. Iterarea integralei duble necesit
a descompunerea lui D
n patru subdomenii convenabil alese, ceea ce complic
a calculele. Se
evit
a toate aceste inconveniente folosind metoda schimb
arii de variabil
a. Faptul c
a D este limitat de elipse, sugereaz
a trecerea la coordonate polare generalizate. Pentru aceasta, consider
am transformarea
punctual
a
x = 3 cos
T : ! D; T( ; ) = (x,y) ()
;
y = 2 sin
care este regulat
a pe
= [1,2] [0,2 ] si surjectiv
a. Reamintim c
a
D(x,y)
=
6
(vezi
Exemplul
5.6.1).
Conform
formulei
de
schimbare
D( , )
de variabil
a n integrala dubl
a (vezi Teorema 9.4.5), avem
ZZ r
ZZ r
1
1
2
2
2
2
2
2
3
3
dxdy =
4 sin
6 d d =
5x9 y4
59 cos
9
4
D

ZZ q
3
=6
(5
= 12

2) 1

Z2 q
3

Z2 Z2 q
3
d d =6 d
(5

(5

2) 1

2) 1

d =

Aceasta este o integral

a binomial
a, astfel c
a se impune substitutia
5 2 = t3 (vezi 7.2/7.2.3/VI). Aceasta nseamn
a c
a n calculul
acestei intagrale aplic
am a doua formul
a de schimbare de variabil
a
(vezi Teorema 7.1.10

s
i
Remarca
7.1.11)
folosind
func
t
ia
(schimbarea
p
p
de variabil
a) = 5 t3 : [1, 3 4] ! [1,2].
65

Asadar,
p
3

Z2 q
3

(5

2) 1

d =

Z1 p
3

p
3

t 3 5 t3 2p53t t 3 dt =

3
2

tdt =

p
3

4
= 34 2 2 1 :
1
ZZ r
2
2
3
Cu aceasta,
5 x9 y4
3 2
4t

p
3

dxdy = 9

p
2 3 2 1 :

c). Domeniul D limitat de cele patru curbe parabole este un

patrulater curbiliniu. O reprezentare a sa ne arat
a c
a el este simplu
n raport cu ecare din din axele de coordonate. Iterarea integralei
duble necesit
a descompunerea lui D n trei subdomenii convenabil
alese, ceea ce complic
a lucrurile. Se evit
a toate aceste inconveniente
folosind metoda schimb
arii de variabil
a.
Ecuatiile parabolelor care m
arginesc domeniul D sugereaz
a schimbarea de variabil
a dat
a de transformarea punctual
a
u = xy2
2
T : D ! , T(x,y) = (u,v) ()
:
v = yx
Se constat
a cu usurinta c
a T este injectiv
a (vezi Denitia 1.2.9) si c
a
T(D) = [ 12 ; 1] [1,2]. Transformarea invers
a
T 1 :
= [ 12 ; 1] [1,2] ! D,
(
p
v
3
x=q
u2
1
T (u,v) = (x,y) ()
2
y = 3 vu
este regulat
a pe si surjectiv
a.
D(x,y)
n plus, avem c
a D(u,v)
= 3u12 (vezi Denitia 5.6.1).
Conform formulei de schimbare de variabil
a n integrala dubl
a (vezi
Teorema 9.4.5), avem
ZZ
ZZ
p q 2
1
(1 + xy)dxdy =
1 + 3 uv2 3 vu
3u 2 dudv =
D

1
3

1
3

ZZ
Z1

1
u2

v
u3

dudv =

1
3

Z1

du

v2
2u 3

2
du =
1

1
2

1
3

Z1
1
2

66

1
u2

v
u3

dv =

1
2

v
u2

Z2

1
u2

3
2u 3

du =

= 13

1
u

3
4u 2

1
1
2

13
12 :

Observatie. n calculul unei integrale duble cu formula de schimbare de variabil

a, g
asirea lui T constituie problema esential
a. G
asirea
transform
arii T urm
areste ca integrala dubl
a pe s
a poat
a calculat
a ct mai usor, adic
a trebuie s
a e simplu n raport cu una din
axele de coordonate. Ca urmare, g
asirea lui T este dictat
a n general
de ecuatiile curbelor care formeaz
a frontiera lui D.

Problema 32
S
a se calculeze urm
atoarele integrale triple:
ZZZ
a).
sin(x + y + z)dxdydz, = [0, 4 ] [0, 4 ]
b).

ZZZ

(x + y + z)dxdydz,

[0, 4 ];

ind domeniul compact din spatiu

limitat de suprafetele de ecuatii x = z2 , z = x2 , y = xz, y = 0;

ZZZ
c).
(y2 + z2 )xdxdydz,
ind domeniul compact din spatiu
limitat de suprafetele de ecuatii x2 = y2 + z2 , x=1
Rezolvare. a). Domeniul este un interval tridimensional iar
functia f(x,y,z) = sin(x + y + z) este continu
a pe acest domeniu,
ind o compunere de astfel de functii (functia trigonometric
a sinus
si o functie polinomial
a vezi Teorema 4.2.6, Exemplul 4.2.10) .
Conform Corolarului 9.5.1, n calculul integralei duble din enunt nu
conteaz
a ordinea de iterare. De exemplu, putem scrie
ZZZ
Z4 Z4 Z4
sin(x+y+z)dxdydz = dx dy sin(x+y+z)dz.
0

Calcul
am prima integral
a interioar
a:

Z4

sin(x + y + z)dz =

= [ cos (x + y + z)]

= cos(x + y) cos(x + y +

Calcul
am a doua integral
a interioar
a:

Z4
0

67

4 ).

[cos(x+y)cos(x+y+ 4 )]dy

4
= 2sin(x+ 4 )sin(x+ 2 )sinx.
0
n sfrsit, calcul
am integrala exterioar
a:
Z4
2 sin (x + 4 ) sin (x + 2 ) sin x dx =

= [sin(x + y) sin(x + y +

4 )]

= 2 cos (x +

4)

+ cos (x + 2 ) + cos x
p
= cos(3 4 ) + 3cos 4 1 = 2 1.
ZZZ
p
Asadar,
sin(x + y + z)dxdydz = 2 1.

b). Se constat
a c
a
este un domeniu din spatiul R3 limitat de
suprafetele cilindrice de ecuatii x = z2 , z = x2 (cu generatoarele
paralele cu axa Oy), de paraboloidul de ecuatie y = xz si de planul
de ecuatie y = 0 (planul xOz).
Fie D proiectia domeniului pe planul xOz:
p
D = (x,z) 2 R2 j 0
x
1, x2
z
x
Se constat
a c
a = (x,y,z) 2 R3 j (x,z) 2 D, 0
y
xz :
Se vede de aici c
a veric
a conditiile din Propozitia 9.5.1 iar functia
f(x,y,z) = x + y + z este continu
a pe ; ca functie polinomial
a vezi
Exemplul 4.2.10. Ca urmare, sunt vericate conditiile din Teorema
9.5.2 (vezi si Remarca 7.5.3) si atunci
ZZZ
ZZ
Zxz
(x + y + z)dxdydz =
dxdz (x + y + z)dy =
=

ZZ

(x + z)y +

y2
2

xz
0

dxdz =

ZZ

(x + z)xz +

x2z2
2

dxdz.

Deoarece D este simplu n raport cu axa

Oz, avem
p
ZZ
Z1 Z x
2 2
(x + z)xz + x 2z dxdz = dx
x2 z + xz2 +
0

Z1

x2z2
2

xz 3
3

x2

x2z3
6

68

x
x2

dx =

x2z2
2

dz =

Z1 h
0

Asadar,

x2
2 (x

ZZZ

p
4
x ) + x3 (x x x6 ) +

(x + y + z)dxdydz =

p
x2
6 (x x

i
x6 ) dx =

95
756 :

95
756 :

c). Se constat
a c
a
este un domeniu din spatiul R3 limitat de
suprafata conic
a de ecuatie x2 = y2 + z2 si de planul de ecuatie
x = 1: Cele dou
a suprafete se intersecteaz
a dup
a cercul
y2 + z2 = 1
C:
x=1
si ca urmare, domeniul se proiecteaz
a pe planul yOz n discul
D = {(y,z) 2 R2 j y2 + z2 1}.
Acum, vedem
n pe ca ind
o
p
= (x,y,z) 2 R3 j (y,z) 2 D, y2 + z2
x
1
Se vede de aici c
a veric
a conditiile din Propozitia 9.5.1 iar functia
f(x,y,z) = (y2 + z2 )x este continu
a pe ; ca functie polinomial
a vezi
Exemplul 4.2.10. Ca urmare, sunt vericate conditiile din Teorema
9.5.2 (vezi si Remarca 7.5.3) si atunci
ZZZ
ZZ
Z1
2
2
(y + z )xdxdydz =
dydz
(y2 + z2 )xdx =
p
D
2
2
y

1
2

ZZ

1
2

ZZ

(y + z2 )x
2

p 1
y2 + z2

+ z

dydz =

(y + z2 )(1 (y + z2 ) dydz.

Deoarece D este, n planul yOz, un disc cu centrul n origine iar

functia de sub integral
a contine grupul y2 + z2 ; este indicat ca n
calculul integralei duble s
a se treac
a la coordonate polare, prin fory = cos
mulele
; ( ; ) 2
= [0,1]
[0,2 ] (vezi Exemplul
z = sin
5.6.1 si Teorema 9.4.5):
ZZ
ZZ
2
2
3
(y + z2 )(1 (y + z2 ) dydz =
(1 2 )d d =
D

69

=
Asadar,

Z1

Z Z Z0

Z2

(1

)d = 2

Z1

(1

)d =

6:

(y + z )xdxdydz =

12 :

Observatie. n calculul unei integrale triple pe un interval tridimensional a unei functii continue, nu conteaz
a ordinea de integrare.
Aceasta are importanta n ceea ce priveste complexitatea calculului
(vezi Corolarul 9.5.2 si Remarca 9.5.4).
Observatie. n calculul unei integrale triple pe un domeniu care
nu este interval tridimensional, se recomand
a reprezentarea grac
a
a domeniului. Aceast
a reprezentare permite stabilirea cu usurinta
dac
a domeniul de integrat este simplu n raport cu una din axele de
coordonate si reprezentarea sa ca n una din Propozitiile 9.5.1 sau
analoa-gele ei. Se aplic
a apoi formula de calcul corespunz
atoare pentru calculul integralei triple, conform cu Teorema 9.5.2 si analoagele
ei (vezi Remarca 9.5.4).
ZZZ
Dac
a domeniul pe care se calculeaz
a integrala tripl
a
f(x,y)dxdy
nu este simplu n raport cu nici una din axele de coordonate, atunci
se descompune ntrun num
ar nit de subdomenii compacte m
asurabile Jordan 1 , 2 , ..., m , avnd interioarele disjuncte dou
a cte
dou
a, ecare ind simplu n raport cu una din axele de coordonate:
m
S
=
a de coori (de exemplu, ducnd plane paralele cu o ax
i=1

donate sau suprafete cilindrice cu generatoarele paralele cu o ax

a de
coordonate). Folosind apoi proprietatea de ereditate si aditivitate de
domeniu a integralei triple (vezi Teorema 9.3.4), avem
ZZZ
m ZZZ
X
f(x,y,z)dxdydz =
f(x,y,z)dxdydz.

Fiecare din integralele

ZZZ

i=1

f(x,y,z)dxdydz se calculeaz
a ca mai sus.

Preciz
am c
a chiar dac
a domeniul este simplu n raport cu una din
axele de coordonate dar frontiera sa este mai complicat
a, se prefer
a
o descompunere ca mai sus.

70

Problema 33
Folosind metoda schimb
arii de variabil
a, s
a se calculeze urm
atoarele integrale triple:
ZZZ p
a).
z x2 + y2 dxdydz,
ind domeniul compact din spatiu

limitat de suprafetele de ecuatii x2 + y2 = 2x, z = 0 si z = 3;

ZZZ p
b).
1 + x2 + y2 + z2 dxdydz, ind domeniul compact din

spatiu limitat de suprafetele x2 + y2 + z2 = 1 si x2 + y2 + z2 = 4;

ZZZ
c).
x2 dxdydz,
ind domeniul compact din spatiu limitat de
2

suprafata de ecuatie x25 + y16 + z4 = 1;

Rezolvare. a). Domeniul este limitat de suprafata cilindric
a
de ecuatie x2 + y2 = 2x si de planele de ecuatii z = 0 si z = 3.
Se constat
a c
a are reprezentarea
= (x,y,z) 2 R3 j x2 + y2
2x, 0
z
3 :
p
Functia f(x,y,z) = z x2 + y2 este continu
a :
Trecem la coordonate cilindrice, adic
a consider
am transformarea punctual
a
T : [0,1) [0,2 ] R ! R3 ,
8
< x = cos
y = sin
:
T( ; ;z) = (x,y,z), unde
:
z=z
D(x,y,z)
Se stie c
a D(
(vezi Exemplul 5.6.2). Pentru a determina
; ;z) =
domeniul 0
[0,1)
[0,2 ]
R pentru care T( 0 ) = , introducem expresiile lui x, y, z n inecuatiile ce denesc pe . Obtinem
2
2 cos , 0 z 3, de unde rezult
a 2 [2 , 2 ], 0
2cos si
0 z 3 (periodicitatea functiei cosinus ne permite s
a lu
am pentru
intervalul de variatie [2 , 2 ]; n loc de [0, 2 ] [ [ 32 ,2 ]). Lund
2 [ 2 ; 2 ]; 0
2 cos ; 0 z 3 ;
0 = ( ; ; z) j
se constat
a c
a T( 0 ) = si c
a T este transformare regulat
a pe 0
(de fapt, pe interiorul lui 0 ).
Conform formulei de schimbare de variabil
a n integrala tripl
a (vezi
Teorema 9.5.3), avem

71

ZZZ p
ZZZ p
2
2
z x + y dxdydz =
z

cos2

sin2

d d dz =

Z2
ZZZ
2
z d d dz = d
=
2

= 32

Z2

2 cos
0

2Z
cos

d =12

Z2

Z3

z dz =

cos3

Z2

2Z
cos

z2 2
2

3
d =
0

Z2
d =6 (cos 3 + 3 cos )d =
0

2
1
3

2
= 16.
0
b). Domeniul este limitat de sferele de ecuatii
x2 + y2 + z2 = 1 si x2 + y2 + z2 = 4;
asadar, este o coroan
a sferic
a a c
arei reprezentare este
= (x,y,z) 2 R3 j 1
x2 + y2 + z2
4
si nu este simplu npraport cu nici una din axele de coordonate.
Functia f(x,y,z) = 1 + x2 + y2 + z2 este continu
a pe :
Faptul c
a este limitat de sfere (dar si prezenta grupului x2 + y2 +
z2 sub integral
a) sugereaz
a s
a trecem la coordonate sferice.
Asadar, consider
am transformarea punctual
a
T : [1,2] [0,2 ] [0, ] !
,
8
< x = cos sin '
y = sin sin ' :
T( ; ; ') = (x,y,z), unde
:
z = cos '
D(x,y,z)
2
Se stie c
a (vezi Exemplul 5.6.2) D(
sin '; T este transfor; ;') =
mare regulat
a pe 0 = [1,2]
[0,2 ]
[0, ] (de fapt, pe interiorul
lui 0 ) si T( 0 ) = :
Conform formulei de schimbare de variabil
a n integrala tripl
a (vezi
Teorema 9.5.3), avem, tinnd seama c
a x2 + y2 + z2 = 2 ;
ZZZ p
ZZZ p
2
2
2
1 + x + y + z dxdydz =
1 + 2 2 sin 'd d d' =

=6

sin 3 + 3 sin

Z2
1

Z2
0

Z p
d
1+
0

72

2 2

sin 'd' =

Z2 Z2
= d
1

p
1+

2 2

cos '

Z2 p

d =4

2 2d

1+

Aceast
a ultim
a integral
a se calculeaz
a prin p
arti:
2
Z2
Z
Z2 p
p
1 + 2) 2
(p
1+ 2
1 + 2 2d =
d =
1+
2

1+

1+

1+

Z2 p
2

1+
1

1+3

d =

Z2 p
p
p
1+
= 10 5 2 2

2d

si de aici avem
Z2 p
1+

2 2d

1
4

Z2 p
3
1+

2 2d

p
p
10 5 2 2 41

Z2 p

2d

1+

1+

1
2

Z2 p

1+

p
2
+
1+
1

p
+ 1+

ln

Asadar,

p
1+

2 2d

p
+
1+
=

9
4

1
Z2
1

2
=
1

1
2

p
5 38 2 18 ln 21

1+

ln 21

p
+ p5
+ 2

p
+ p5
+ 2

2d

d =

=
p

2
2

si ca urmare,

ZZZ p
h p
p
1 + x2 + y2 + z2 dxdydz = 9 5 32 2 12 ln 21
2

p i
+ p5
:
+ 2

y
z
de ecuatie x25
neste limitat de elipsoidul
o+ 16 + 4 = 1.
2
2
2
= (x,y,z) 2 R3 j x25 + y16 + z4
1 ; iar functia

c). Domeniul
Asadar,

1+

= ln

La fel, aceast
a ultim
a integral
a se calculeaz
a tot prin p
arti:
Z2
Z2 p
Z2
Z2 p
2
1 + 2 d = p1 + 2 d = p 1 2 d +
1+
1

d =

f(x,y,z) = x2 este continu

a :
Trecem la coordonate sferice generalizate, adic
a consider
am transformarea punctual
a T : [0,1) [0,2 ] [0, ] ! R3 ,
73

8
< x = 5 cos sin '
y = 4 sin sin ' :
T( ; ; ') = (x,y,z), unde
:
z = 2 cos '
D(x,y,z)
2
sin '. Pentru a deSe stie c
a (vezi Exemplul 5.6.2) D(
; ;') = 40
termina domeniul 0
[0,1)
[0,2 ]
[0, ] pentru care T( 0 )
= , introducem expresiile lui x,y,z n inecuatia ce deneste pe .
Obtinem 2 1, de unde rezult
a 2 [0,1], 2 [0,2 ], ' 2 [0, ].
Lund 0 = [0,1] [0,2 ] [0, ], se constat
a c
a T( 0 ) = si c
aT
este transformare regulat
a pe 0 (de fapt, pe interiorul lui 0 ).
Conform formulei de schimbare de variabil
a n integrala tripl
a (vezi
Teorema 9.5.3), avem
ZZZ
ZZZ
2
4
x dxdydz = 1000
cos2 sin3 'd d d' =
0

= 1000

Deoarece

Z1
0

Z2

cos2 sin3 'd'.

Z2

Z2

sin3 'd' =

1
4

(3 sin ' sin 3')d' = 43 ;

d =

ZZZ

cos

avem n nal

1
2

(1 + cos 2 )d =

x dxdydz =

si

Z1

d = 15 ;

800
3

Observatie. n calculul unei integrale triple cu formula de schimbare de variabil

a, g
asirea lui T constituie problema esential
a. G
asirea
transform
arii T urm
areste ca integrala tripl
a pe 0 s
a poat
a calculat
a ct mai usor, adic
a 0 trebuie s
a e simplu n raport cu una din
axele de coordonate. Ca urmare, g
asirea lui T este dictat
a n general
de ecuatiile suprafetelor care formeaz
a frontiera lui .

Problema 34
Fie suprafata cu ecuatia cartezian
a z = x2 + y2 : Se cere:
i). S
a se precizeze denumirea sa.
ii). S
a se dea o reprezentare parametric
a a suprafetei.
iii). S
a se dea o ecuatie vectorial
a a suprafetei.
74

iv). S
a se dea ecuatia planului tangent si a normalei la suprafata
n punctul P(0,2,4).
v). S
a se determine distanta de la origine la acest plan tangent.
vi). S
a se precizeze versorul normalei la ecare fata a suprafetei.
Rezolvare. i). Suprafata : z = x2 + y2 este un paraboloid
de rotatie.
ii). D
am dou
a reprezent
ari parametrice ale suprafetei :
2
2
2
1 : x = u, y = v, z = u + v ; (u,v) 2 R ,
respectiv
2
[0,2 ].
2 : x = ucosv, y = usinv, z = u ; (u,v) 2 [0,1)
Se constat
a usor c
a cele dou
a reprezent
ari parametrice sunt echivalente (vezi Denitia 5.9.10).
iii). Fiecare reprezentare parametric
a conduce la o ecuatie vectorial
a
a suprafetei (vezi cele spuse dup
a Exemplul 5.9.7):
~r = u~i + v~j + (u2 + v2 )~k, (u,v) 2 R2
respectiv
~r = ucosv~i + usinv~j + u2~k, (u,v) 2 [0,1) [0,2 ].
iv). Planul tangent n punctul P0 (x0 ,y0 ,z0 ) la suprafata are ecuatia
z z0 = 2x0 (x x0 ) + 2y0 (y y0 ), (vezi mai jos). Concret, planul
tangent n punctul P(0,2,4) la are ecuatia 4y z 4 = 0 (un plan
paralel cu axa Ox).
Normala n punctul P0 (x0 ,y0 ,z0 ) la : z = x2 + y2 are ecuatia
y y0
z z0
x x0
2x 0 =
2y 0 =
1 ;
(vezi mai jos). Concret, normala n P(0,2,4) la are ecuatia
y 2
x
z 4
0 =
4 =
1 ;
x=0
sau, altfel,
; adic
a o dreapt
a din planul yOz.
y + 4z 18 = 0
v). Conform unei formule cunoscute (vezi mai jos), distanta de la
origine la planul tangent de mai sus este d = j p174 j = p417 :
vi). Versorul normalei la ecare fata a suprafetei n punctul curent
(x,y,z), este
2y
2x
1
~k
~i+ p
~j+ p
~n = p
2
2
2
2
2
2
1 + 4(x

+ y )

1 + 4(x

+ y )

1 + 4(x

+ y )

semnul +n fata acestor radicali corespunde fetei superioare n raport cu Oz (versorul normalei la aceast
a fata formeaz
a un unghi as~
cutit cu versorul k al axei Oz), iar semnul n fata radicalilor corespunde fetei inferioare n raport cu Oz (versorul normalei la aceast
a
fata formeaz
a un unghi obtuz cu versorul ~k al axei Oz).

75

Observatie. n general, planul tangent n P0 (x0 ,y0 ,z0 ) la suprafata

: z = f(x,y) are ecuatia
@f
@f
z z0 = @x
(x0 ,y0 )(x x0 ) + @y
(x0 ,y0 )(y y0 ).
Normala la suprafata
: z = f(x,y) n punctul P0 (x0 ,y0 ,z0 ) are
ecuatia
y y0
x x0
=
= z 1 z 0 :
@f
@f
(x ,y )
(x ,y )
@x

@y

Versorul normalei la ecare fata a suprafetei : z = f(x,y), n punctul

curent (x,y,z), este
p
q
~k;
~i + p
~j + p 1
~n = p
2
2
2
2
2
2
1 + p

+ q

1 + p

+ q

1 + p

+ q

@f
@f
unde p = @x
(x,y) si q = @y
(x,y) sunt notatiile lui Monge. Semnul +
n fata acestor radicali caracterizeaz
a o fata a suprafetei , numit
a
fata superioar
a n raport cu Oz (n acest caz, ~n si versorul ~k al axei
Oz formeaz
a un unghi ascutit) si notat
a + ; iar semnul n fata
radicalilor caracterizeaz
a cealalt
a fata a suprafetei , numit
a fata
inferioar
a n raport cu Oz (n acest caz, ~n si versorul ~k al axei Oz
formeaz
a un unghi obtuz) si notat
a
.
Distanta de la punctul P0 (x0 ,y0 ,z0 ) la planul de ecuatie
ax + by + cz + d = 0
este dat
a de formula
d = j ax 0p+ 2by 0 +2 cz 0 2+ d j :
a

+ b

+ c

Aceast
a formul
a se poate stabili astfel: se caut
a extremele (mai exact
minimul) functiei f(x,y,z) = d2 = (x x0 )2 + (y y0 )2 + (z z0 )2 ;
conditionate de ecuatia ax + by + cz + d = 0. (vezi cele spuse n
5.9/5.9.2).

Problema 35
S
a se calculeze ariile urm
atoarelor suprafete:
a). S : x2 + y2 + z2 = R2 , x2 + y2 Rx, z 0;
b). S : z = x2 + y2 , z 2 [0,R2 ];
c). S : x2 + y2 z2 1 = 0, 0 z 1;
Rezolvare. a). Suprafata S este dat
a printr-o ecuatie cartezian
a
(vezi 5.9/5.9.2 Pnze si suprafete). Suprafata S este portiunea din
emisfera x2 + y2 + z2 = R2 ; z 0 situat
a n interiorul cilindrului x2 +
2
y = Rx (care are cercul director cercul x2 + y2 = Rx din planul xOy
si generatoarele paralele cu axa Oz). Pentru calculul ariei suprafetei
S, determin
am mai nti o reprezentare parametric
a a sa. Pentru

76

aceasta, trecem la coordonate sferice (Exemplul 5.6.2), plecnd de la

reprezentarea 8
parametric
a a emisferei x2 + y2 + z2 = R2 ; z 0
< x = R cos sin '
y = R sin sin ' , ( ; ') 2 [0,2 ] [0, 2 ].
:
z = R cos '
Pentru a determina domeniul de variatie
pentru si ' corespunz
ator interiorului cilindrului, punem conditia
2
2
(R cos sin ') + (R sin sin ')
R2 cos sin ';
de unde obtinem sin ' cos si ca urmare,
= {( ; ') 2 R2 j 2 [ 2 ; 2 ], 0 '
j j}.
2
Asadar, reprezentarea
parametric
a
a
suprafe
t
ei
S
este
8
< x = R cos sin '
y = R sin sin ' , ( ; ') 2 :
S:
:
z = R cos '
Cu aceasta, aria suprafetei S este dat
a de formula (Propozitia 10.1.1)
ZZ q
2
2
A2 ( ; ') + B ( ; ') + C ( ; ')d d',
Aria (S) =
Calcule simple ne conduc la
D(y,z)
A = D(
,') =
B=

D(z,x)
D( ,')

R2 cos sin2 '

R2 sin sin2 '

D(x,y)
C = D(
R2 sin ' cos ':
,') =
Ca urmare, elementul de arie pentru emisfera considerat
a, n coordonate sferice,
este
q
2

A2 ( ; ')+B ( ; ')+C ( ; ')d d' = R2 sin 'd d'

1
0
2Z j j
Z2
ZZ
B
C
sin 'd'Ad =
si atunci, Aria (S) =
R2 sin 'd d' = R2
@
d =

= 2R2

Z2
0

B
@

= 2R2

Z2

C
sin 'd'Ad = 2R2

Z2

cos '

d =

(1 sin )d = 2R2 ( + cos )

= R2 (

2)

b). Suprafata S : z = x2 + y2 , pentru care z 2 [0,R2 ], este dat

a
prin ecuatie cartezian
a. Suprafata S este portiunea din paraboloidul
77

z = x2 + y2 pentru care z 2 [0,R2 ], adic

a pentru care x2 + y2
2
R ; cu alte cuvinte, suprafata S este portiunea din paraboloid situat
a
n interiorul cilindrului de ecuatie x2 + y2 = R2 (cilindru care are
cercul director cercul x2 + y2 = R2 din planul xOy si generatoarele
paralele cu axa Oz). Pentru calculul ariei suprafetei S, determin
am
mai nti o reprezentare parametric
a a sa. Pentru aceasta, trecem la
coordonate cilindrice
8 (vezi Exemplul 5.6.2):
< x = cos
y = sin , ( ; ) 2 ;
S:
:
z= 2
unde
[0,1)
[0,2 ] se determin
a din conditia ca S s
a e n
interiorul cilindrului x2 + y2 = R2 : ( cos )2 + ( sin )2 R2 :
Rezult
a 2 [0,2 ] si 2 [0,R]. Asadar,
= [0,R]
[0,2 ] si ca
urmare, reprezentarea
parametric
a
a
suprafe
t
ei
S
este
8
< x = cos
y = sin , ( ; ) 2 [0,R] [0,2 ]:
S:
:
z= 2
Calcule simple ne conduc la
D(z,x)
D(y,z)
2 2 cos ; B= D(
2 2 sin ; C= D(x,y)
A= D(
, ) =
, ) =
D( , ) =
Ca urmare, elementul de arie pentru paraboloidul de ecuatie
2
z = x2 + yq
,n coordonate cilindrice, este
p
2
2
d = A2 ( , )+B ( , )+C ( , )d d =
1 + 4 2d d .
R
2
Z
Z p
ZZ p
1 + 4 2d d = d
1 + 4 2d =
si atunci, Aria (S) =
0

ZR p
1+4 2 d =
=2
0

1+4

R
=
0

1+4R2

1 :

c). Suprafata S este dat

a printr-o ecuatie cartezian
a.
Suprafata S este portiunea din hiperboloidul cu o pnz
a x2 + y2 z2
2
1 = 0 pentru care z 2 [0,1], adic
a pentru care 1 x + y2 2; cu
alte cuvinte, S este o p
suprafata proiectabil
a pe planul xOy:
S : z = x2 + y2 1; (x,y) 2 D,
unde D = (x,y) 2 R2 j 1
x2 + y2
2 :
Cu aceasta, aria suprafetei S este dat
a de formula
ZZ q
2
Aria (S) =
1 + p2 (x,y) + q (x,y)dxdy,
D

78

@z
@z
unde p = @x
; q = @y
sunt notatiile lui Monge (Propozitia 10.1.2).
@z
@z
= p 2 x 2
= p 2 y 2
Calcule simple ne dau p = @x
; q = @y
:
x + y 1
x + y 1
ZZ q
2(x 2 + y 2 ) 1
Ca urmare, Aria (S) =
x 2 + y 2 1 dxdy.
D

Pentru calculul acestei integrale, trecem la coordonate polare prin

(vezi Teorema 9.4.5 si Exemplul 5.6.1)
p
x = cos
, ( ; ) 2 [1, 2] [0,2 ];
y = sin
ZZ q
Z
Z
q
2(x 2 + y 2 ) 1
2 2 1
Ca urmare,
d d =
2 1
x 2 + y 2 1 dxdy =
=

D
p
Z2

Z2 q

2
2

1
1

d =2

p
[1; 2] [0;2 ]

Z 2q

1
1

d .

1+0
2

1
1

Aici, se impune substitutia

= t, adic
a schimbarea de vari2
q
p
p
2
t 1
abil
a =
t 2 2 : [ 3; 1) ! (1, 2] (vezi Teorema 7.4.8). Ca
p

urmare,

Z 2q

2
2

1
1

Z1 h p

2
8

d =

Z1

1p
t 2

t2
dt
(t 2 2) 2

1p
t + 2

1
4

(t

hp
p
= 82 ln tt + p22 14

1p
t 2

n concluzie, Aria (S) = 2

Z1

1
t2 2

2
(t 2 2) 2

dt =

1p

2)

(t +

1p

2)

dt =

p
p
p
p
1
p
= 42 ln( 3 + 2)+ 23
3
p i
p
p
2
2) + 23 .
4 ln( 3 +

+ t
hp

1p
+ 2

Observatie. La a) si b), se poate vedea S ca ind proiectabil

a pe
planul xOy; ca urmare, aria lui S se poate determina ca la pct. c).
Similar, la pct. c), se poate da o reprezentare parametric
a a hiperboloidului, de exemplu, folosind coordonatele polare; aria lui S se
poate determina ca la pct. b).
Se obtin aceleasi rezultate, conform cu Teorema 10.1.2.
Observatie. La pct. c), integrala dubl
a ce d
a aria lui S este o
integral
a dubl
a improprie. Se poate ar
ata, ca n problemele ante-

79

rioare, c
a ea este convergent
a. De altfel, calculele de mai sus transfer
a
Z1
t2
convergenta acestei integrale la convergenta integralei
dt.
(t 2 2) 2
p

Teorema 7.4.6 a lui LeibnizNewton arat

a c
a aceast
a integral
a este
convergent
a, dup
a cum rezult
a din cele spuse mai sus.
Observatie. Alte am
anunte n leg
atur
a cu calculul ariei unei suprafete se g
asesc n 10.1

Problema 36
S
a se calculeze urm
atoarele integrale de suprafata:
ZZ
a).
x4 + y4 + z4 d , S este sfera de ecuatie x2 + y2 + z2 = 1;
b).

ZSZ

1
1 + zd

, unde S este portiunea din suprafata paraboloidului

2z = x2 + y2 cuprins
a n interiorul cilindrului x2 + y2 = 1;
ZZ
2
c).
x2 + y2 + z2 d ; unde S : x2 + y2 + z2 = 2a2 xy.
S

Rezolvare. Integralele sunt integrale de suprafata de speta I-a

a). Suprafata S este dat
a prin ecuatie cartezian
a si este sfera cu
centrul n origine si de raz
a 1. Avnd n vedere continuitatea functiei
polinomiale f(x,y,z) = x4 + y4 + z4 si reprezentarea parametric
a n
coordonate
sferice
a
lui
S,
8
< x = cos sin '
y = sin sin ' , ( ; ') 2 = [0,2 ] [0, ],
:
z = cos '
integrala de suprafata o vom calcula cu formula din Teorema 10.2.1.
Avnd n vedere faptul c
a elementul de arie pentru sfera considerat
a, n coordonate sferice, este d = sin 'd d' (vezi problema anZZ
terioar
a),formula amintit
a ne d
a
x4 + y4 + z4 d =
=

ZZ

cos4 sin4 ' + sin4 sin4 ' + cos4 ' sin 'd d' =

80

Z2

Z2

Z2
=
0

3
4

cos4 sin4 ' + sin4 sin4 ' + cos4 ' sin 'd' =

1 12 sin2 2

sin5 ' + cos4 ' sin ' d' =

1
4

16 2
15 + 5

cos 4

sin5 'd' =

1
16

= 125

; pentru c
a

cos4 ' sin 'd'= 52 si

(10 sin ' 5 sin 3' + sin 5')d' =

16
15 .

b). Suprafata S este dat

a prin ecuatie cartezian
a explicit
a,
S : z = 21 (x2 + y2 ); (x,y) 2 D = {(x,y) 2 R2 j x2 + y2 1}.
Deoarece functia rational
a f(x,y,z) = 1 +1 z este continu
a pe domeniul
D, vom calcula integrala de suprafata cu formula din Teorema 10.2.3.
Elementul de arie pentru paraboloidul
considerat, n coordonate
q
2

carteziene, este dat de d =

1 + p2 (x,y) + q (x,y)dxdy, unde
@z
@z
p = @x
; q = @y
sunt notatiile lui Monge (Propozitia 10.1.2).
@z
@z
Calcule simple ne conduc la p = @x
= x si q = @y
= y. Ca urmare,
p
2
2
elementul de arie este d = 1 + x + y dxdy si atunci,
ZZ
ZZ
p
1
1
d
=
1 + x2 + y2 dxdy.
1 + z
1 + 1 (x 2 + y 2 )
2

Pentru calculul acestei integrale, trecem la coordonate polare prin

(vezi Teorema 9.4.5 si Exemplul 5.6.1)
x = cos
, ( ; ) 2 [0,1] [0,2 ]:
y = sin
ZZ p
Z
Z
p
1 + 2
1 + x2 + y2
Ca urmare,
dxdy
=
2
d d =
2 + 2
1 + 1 (x 2 + y 2 )
2

Z1

=2 d
0

=4

Z1
0

1 +
2 +

2
2

[0;1] [0;2 ]

Z2

1 +
2 +

2
2

d =4

p
1+

Z1 p

1 +
2 +

2
2

d =

d =4

2
t1
1 + t 2 dt

81

= 4 (tarctg t)

2
=
1

Asadar,

=4
ZZ

1
1 +

p
2 arctg 2 1 + 4
p
p
2 arctg 2 1 +
zd = 4

c). Suprafata S este dat

a prin ecuatie cartezian
a. Folosind coordonatele polare,
reprezentarea parametric
a a suprafetei S este
8
< x = r( ; ') cos sin '
y = r( ; ') sin sin ' , ( ; ') 2
[0,2 ] [0, ],
S:
:
z = r( ; ') cos '
2

unde r( ; ') se determin

a din conditia x2 + y2 + z2 = 2a2 xy (vezi
p
Propozitia 5.9.2). Rezult
a r( ; ') = asin ' sin 2 :
Avnd n vedere si simetria suprafetei, rezult
a c
a ecuatia polar
a a
suprafetei este
p
[0, ].
S : r = asin ' sin 2 ; ( ; ') 2 = [0; 2 ] [ [ ; 32 ]
Deoarece f(x,y,z) = x2 + y2 + z2 este continu
a, integrala de suprafata
se calculeaz
a cu formula din Teorema 10.2.1.
Elementul de arie pentrussuprafata S dat
a prin ecuatie polar
a, este
@r 2
@

(Denitia 10.1.5) d = r

@r
@'

r2 +

sin2 'd d':

Calcule simple ne conduc la d = a2 sin2 'd d' si ca urmare,

ZZ
ZZ
x2 + y2 + z2 d = a2
r2 ( ; ') sin2 'd d' =
S

= a4

ZZ

3
8

sin 2 sin4 'd d' = a4

sin 2 sin4 'd' =

[0; ] [ [ ; 3 ]

2
32
2
3
Z2
Z2
6
7
a4 4 sin 2 d +
sin 2 d 5 =

3
4

a4 ;

pentru c
a

Z
0

sin4 'd' =

1
4

(1 cos 2') d' =

3
8

Observatie. La pct. a) si c), prezenta grupului x2 + y2 + z2

n ecuatia cartezian
a a suprafetei sugereaz
a folosirea coordonatelor
sferice pentru a determina ecuatia polar
a a suprafetei si cu ajutorul
ei, o reprezentare parametric
a a suprafetei. Urmeaz
a determinarea
elementului de arie d , n forma corespunz
atoare si retinerea lui

82

pentru alte probleme si aplicarea formulei de calcul pentru integrala

de suprafata (formul
a care o transform
a ntro integral
a dubl
a).
La pct. b), suprafata este dat
a prin ecuatie cartezian
a explicit
a
(proiectabil
a pe unul din planele de coordonate). Se determin
a elementul de arie d , n forma corespunz
atoare si retinerea lui pentru
alte probleme si aplicarea formulei de calcul pentru integrala de
suprafata (formul
a care o transform
a ntr-o integral
a dubl
a).
Observatie. La ecare din pct. a) si c), se poate descompune S ntro reuniune de dou
a suprafete, ecare proiectabil
a pe unul din planele
de coordonate. Avnd n vedere Propriet
atile integralei de suprafata,
ecare integral
a se poate scrie ca o sum
a de dou
a integrale, acestea
calculndu-se ca la pct. b).
Asem
an
ator, la pct. b), se poate determina o reprezentare parametric
a a suprafetei S, folosind coordonatele cilindrice. Apoi, se
pracedeaz
a ca la pct. a).
n aceste consideratii, se are n vedere Teorema 10.2.2.

Problema 37
S
a se calculeze integralele de suprafata n raport cu coordonatele:
ZZ
a).
xdydz ydzdx zdxdy unde S este fata superioar
a n raS

port cu Oz a suprafetei limitat

a de triunghiul ABC, unde A(1,0,0),
B(0,2,0), C(0,0,3);
ZZ
b).
x2 dydz + xydzdx + xzdxdy, unde S este fata interioar
a a
S

a ntre planele x = 2 si x = 3;
suprafetei y2 + z2 = 4 cuprins
ZZ
c).
x3 y2 zdydz + x2 y3 zdzdx + x2 y2 z2 dxdy, unde S este fata exteS

rioar
a a compactului limitat de suprafetele z = x2 + y2 , z = 4.
Rezolvare. a). Ecuatia cartezian
a a suprafetei S se obtine
scriind ecuatia planului determinat de trei puncte, sau, mai simplu,
ecuatia planului prin t
aieturi: x1 + y2 + 3z = 1.
De aici rezult
a ecuatia explicit
a a suprafetei S,
S : z = 3 1 x1 y2 ; (x,y) 2 D,
unde D este proiectia lui S pe planul xOy,
D = {(x,y) 2 R2 j x 0, y 0, x1 + y2
1}.
83

Avnd n vedere Remarca 5.9.8, versorul normalei la fata superioar

a
n raport cu axa Oz a suprafetei S este
1
~k;
~i + p q
~j + p
~n = p p2
2
2
2
2
2
unde p =

@z
@x ;

1 + p + q
1 + p + q
@z
sunt
nota
t
iile
lui Monge.
@y
3
3, q = 2 si avem ~n = 76~i + 37~j

1 + p

+ q

q=

+ 27 ~k:
Concret, p =
Acestea ind zise, pentru calculul integralei aplic
am Denitia 10.3.1
ZZ
ZZ
3
2
6
xdydz ydzdx zdxdy =
7x 7y 7z d ;
S

urmat
a de Teorema 10.2.3,
ZZ
ZZ
6
3
2
x

z
d
=
7
7
7
S

6
7x

37 y 72 3 1 x1 y2

7
2 dxdy,

pentru c
a elementul de arie pentru S este d = 72 dxdy.
Direct, integrala se poate calcula cu Teorema 10.3.2:
ZZ
ZZ
xdydz ydzdx zdxdy =
3x 32 y 3 1 x1 y2
S

ZZ

dxdy =

3 (2x 1)dxdy.

Pentru calculul integralei duble, observ

am c
a domeniul D este simplu
n raport cu axa Oy D = {(x,y) 2 R2 j x 2 [0,1], 0 y 2(1 x)}
(vezi Propozitia 9.4.1) si aplic
am Teorema 9.4.3:
ZZ
Z1 2(1Z x)
3 (2x 1)dxdy = 3 dx
(2x 1)dy =
0

Z1
=6
2x2 + 3x 1 dx = 4x3 + 9x2 6x

Asadar,

ZZ

1
= 1.
0

xdydz ydzdx zdxdy = 1.

b). Deoarece S este o portiune dintr-o suprafata cilindric

a cu cercul director y2 + z2 = 4 situat n planul yOz si cu generatoarele
para-lele cu axa Ox, folosim coordonatele cilindrice pentru a obtine
o reprezentare parametric
a a sa:
S : x = x, y = cos ; z = sin ; ( ;x) 2 [0,2 ] [2,3] = :

84

Avnd n vedere Remarca 5.9.7, versorul normalei la fata interioar

a
~
~
a suprafetei S este ~n = cos j + sin k :
Acum, pentru calculul integralei date aplic
am Teorema 10.3.1:
ZZ
x2 dydz + xydzdx + xzdxdy =
S

ZZ

x cos

+ x sin

d dx =

Z3

dx

Z2

xd = 2

Z3

xdx = 5 :

c). Suprafata S este format

a din dou
a portiuni se suprafata:
o portiune din suprafata paraboloidului de ecuatie z = x2 + y2 ;
dat
a prin S1 : z = x2 + y2 ; (x,y) 2 D = {(x,y) 2 R2 j x2 + y2 4},
orientat
a dup
a normala la fata inferioar
a n raport cu Oz;
o portiune din suprafata planului de ecuatie z = 4, precizat
a prin
S2 : z = 4; (x,y) 2 D, orientat
a dup
a normala la fata superioar
a n
raport cu Oz (vezi Remarca 5.9.8 si dup
a).
Avnd n vedere propriet
atile integralei de suprafata de speta a doua
(vezi Remarca 10.3.3), are loc egalitatea
ZZ
xdydz + ydzdx + zdxdy =
=

ZZ

xdydz + ydzdx + zdxdy +

ZZ

xdydz + ydzdx + zdxdy

S2

S1

si ramne s
a calcul
am aceste ultime dou
a integrale.
Vom folosi Teorema 10.3.2. Pentru suprafata S1 avem p(x,y) = 2x si
q(x,y) = 2y si ca urmare, prima integral
a devine
ZZ
xdydz + ydzdx + zdxdy =
=

ZZ

S1

2x2 2y2 + x2 + y2 dxdy =

x2 + y2 dxdy.

Trecnd la coordonate polare, avem

ZZ
Z
Z
x2 + y2 dxdy =
D

ZZ

[0,2] [0,2 ]

85

d d =

Z2
0

Z2
0

d =8

si ca urmare,

ZZ

xdydz + ydzdx + zdxdy = 8 :

S1

La fel, pentru suprafata S2 avem p(x,y) = q(x,y) = 0 si ca urmare, a

doua integral
a devine
ZZ
ZZ
xdydz + ydzdx + zdxdy =
4dxdy = 4aria(D) = 16 :
S2

Asadar,

ZZ

xdydz + ydzdx + zdxdy = 24 :

Observatie. La pct. a), suprafata S este proiectabil

a si pe celelalte
plane de coordonate.
La pct. c), rezultatul obtinut reprezint
a triplul volumului corpului
compact limitat de suprafetele z = x2 + y2 , z = 4 (vezi 10.3/10.3.3).
Observatie. n general, o integral
a de suprafata n raport cu coordonatele se calculeaz
a e transformnd-o ntr-o integral
a de suprafata
n raport cu aria, conform denitiei, e transformnd-o direct ntr-o
integral
a dubl
a, prin Teoremele 10.3.1, 10.3.2.

Problema 38
S
a se calculeze uxul cmpului vectorial F = (y,x,z) prin fata
exterioar
a a corpului compact
K = {(x,y,z) 2 R3 j 1 x2 + y2 + z2 4}.
Rezolvare. a). Conform cu Denitia (vezi 10.3/10.3.3 sau
Denitia 12.5.4), uxul cmpului vectorial F = (y,x,z) prin fata exZZ
terioar
a S a corpului K este F =
ydydz + xdzdx + zdxdy.
S

Fata exterioar
a S a corpului compact K este format
a din dou
a sfere:
Sfera Se , de ecuatie x2 + y2 + z2 = 4, care limitez
a la exterior
corpul K si care trebuie orientat
a dup
a normala exterioar
a, care n
punctul curent are versorul ~ne = x2~i + y2 ~j + 2z ~k,
a la interior corpul
Sfera Si , de ecuatie x2 + y2 + z2 = 1, care limitez
K si care trebuie orientat
a dup
a normala interioar
a, care n punctul
curent are versorul ~ne = (x~i + y~j + z~k).
Avnd n vedere propriet
atile integralei de suprafata de speta a doua
ZZ
(vezi Remarca 10.3.3), are loc egalitatea
ydydz + xdzdx + zdxdy
S

86

ZZ

ydydz + xdzdx + zdxdy +

Se

ZZ

ydydz + xdzdx + zdxdy

Si

si ramne s
a calcul
am aceste ultime dou
a integrale.
Avnd n vedere Denitia 10.3.1 si cele de mai sus,
ZZ
ZZ
(2xy + z2 )d :
ydydz + xdzdx + zdxdy = 12
Se

Se

Integrala de suprafata n raport cu aria o calcul

am cu Teorema 10.2.1,
folosind pentru Se reprezentarea parametric
a n coordonate sferice
(vezi Exemplul 5.6.2): Se : x = 2cos sin '; y = 2sin sin ';
z = 2cos '; ( ; ') 2 [0,2 ] [0, ] = :
Aplicnd formula din Teorem
a si tinnd cont c
a d = 4sin 'd d';
ZZ
ZZ
(2xy + z2 )d = 16
2 sin cos sin2 ' + cos2 ' sin 'd d' =
Se

Z
Z2
2 sin cos sin2 ' + cos2 ' sin 'd =
= 16 d'

=16

sin2 sin3 '+ cos2 ' sin '

si ca urmare,

La fel,

ZZ

ZZ

2
d'=32
0

ydydz + xdzdx + zdxdy =

Se

ydydz + xdzdx + zdxdy =

Si

Asadar,

ZZ

ZZ

32
3

cos3 '
3

= 643 ;

(2xy + z2 )d = 43 :

Si

ydydz + xdzdx + zdxdy =

28
3

Problema 39
Folosind formula lui Green Riemann, s
a se calculeze urm
atoarele integrale curbilinii:
I
a).
x2 ydx (y + x4 )dy, unde C : x2 + y2 = R2 ;
C

87

b).
c).

yex

IC

+ 4y 2

dx xex

+ 4y 2

dy, unde C :

x2
4

+ y2 = 1;

2(x2 + y2 )dx + (x + y)2 dy, unde C este frontiera domeniului

2
D = {(x,y) 2 R2 j 0 y x 1, x1
y
x ; x > 0};
I
2
2
d).
(x4 - 3xy2 )dx + (3x2 y - y4 )dy, unde C : x 3 + y 3 =1

e).

ZC

y(x 1)dx + x(y + 1)dy, C :

x2
4

y2
9

= 1, y

0, ind parcurs
a

n sensul acelor de ceasornic.

Rezolvare. a). Curba C este cercul cu centrul n origine si
de raz
a R, orientat pozitiv fata de domeniul compact D pe care l
limiteaz
a: D = {(x,y) 2 R2 j x2 + y2
R2 }. Functiile P(x,y) =
2
4
x y si Q(x,y) = (y + x ) sunt continue mpreun
a cu derivatele lor
@Q
2
3
partiale @P
=
x

s
i
=

4x
;
ind
func
t
ii
polinomiale.
Formula
@y
@x
lui Green Riemann (vezi Teorema 11.1.1) ne d
a
I
ZZ
x2 ydx (y + x4 )dy =
4x3 x2 dxdy
C

si trecnd la coordonate polare (vezi Teorema 9.4.5 si Exemplul 5.6.1),

ZZ
Z
Z
3
2
4x x dxdy =
4 3 cos3 2 cos2
d d =
D

[0,R] [0,2 ]

ZR

cos3

cos2

d =

R4
4 ;

Z2

1
2

(1 + cos2 )d = ;

Z2

Z2

1
4

Z2

(cos 3 + 3cos )d = 0.

Asadar,

Z2

cos

d =

cos3 d =

x2 ydx (y + x4 )dy =

88

R4
4 :

pentru c
a

b). Curba C este elipsa cu centrul n origine si de semiaxe 2 si 1,

orientat
a pozitiv fata de domeniul compact D pe care l limiteaz
a:
2
D = {(x,y) 2 R2 j x4 + y2 1}.
2
2
2
2
Functiile P(x,y) = yex + 4y si Q(x,y) = xex + 4y sunt continue
mpreun
a cu derivatele lor partiale
@P
x 2 + 4y 2
x 2 + 4y 2
8y2 + 1 si @Q
2x2 + 1
@y = e
@x = e
ca functii compuse de functii polinomiale si exponentiale. Formula
lui Green Riemann (vezi Teorema 11.1.1) ne d
a
I
ZZ
2
2
2
2
2
2
yex + 4y dx xex + 4y dy = ex + 4y 2x2 + 8y2 + 2 dxdy

si trecnd la coordonate polare generalizate prin formulele

x = 2 cos ; y = sin ; ( ; ) 2 = [0,1] [0,2 ], J = 2 ;
(vezi Teorema 9.4.5 si Exemplul 5.6.1), avem n continuare,
ZZ
2
2
ex + 4y 2x2 + 8y2 + 2 dxdy =
D

ZZ
=2
e4
=8

Z1

e4

Asadar,

Z1 Z2
d d =4 d
e4

+2

4 2 +1

d =

Z1

+1

d =

1
=4 e4
0

(e4 )0 (4 2 +1)d =4 e4

ye

x 2 + 4y 2

dx xex

+ 4y 2

dy = 4 e4 :

c). Curba C este un patrulater curbiliniu, orientat pozitiv fata de

domeniul compact D pe care l limiteaz
a:
2
y
D = {(x,y) 2 R2 j 0 y x 1, x1
x ; x > 0}.
2
2
2
Functiile P(x,y) = 2(x + y ) si Q(x,y) = (x + y) sunt continue
mpreun
a cu derivatele lor partiale @P
si @Q
@y = 4y
@x = 2(x + y), ind functii polinomiale. Formula lui Green Riemann (vezi Teorema
ZZ
I
2
2
2
11.1.1) ne d
a
2(x + y )dx + (x + y) dy =
2(x y)dxdy si
C

aceast
a integral
a dubl
a o calcul
am prin Metoda schimb
arii de variabil
a (vezi Teorema 9.4.5). Pentru aceasta, consider
am transformarea
u = y x
punctual
a T : D ! =[0,1] [1,2]; T(x,y) = (u,v)()
v = xy
89

Avem c
a T este bijectiv
a, de clas
a C1 si transformare regulat
a pe D
1 1
D(u,v)
= (x + y) 6= 0.
deoarece D(x,y) =
y x
Ca urmare, transformarea invers
a satisface conditiile din Teorema
ZZ
ZZ
D(x,y)
dudv =
amintit
a si
2(x y)dxdy =
2u D(u,v)
D

ZZ
=

p 2u
dudv
u 2 + 2v

Z2
1

dv

Z1

Z2

p 2u
du=2
u 2 + 2v

u2 +2v

1
0

dv=

Z2
p
p
p
p
p
= 2
1 + 2v - 2v dv = 23 5 5 3 3 + 2 2 8 :
Asadar,

p
p
p
2(x2 + y2 )dx + (x + y)2 dy = 23 5 5 3 3 + 2 2 8 :

d). Curba C este un patrulater curbiliniu (astroida), orientat pozitiv

fata de domeniul compact D pe care l limiteaz
a:
2
2
D = {(x,y) 2 R2 j x 3 + y 3
1}.
Functiile P(x,y) = x4 3xy2 si Q(x,y) = 3x2 y y4 sunt continue
mpreun
a cu derivatele lor partiale @P
si @Q
@y = 6xy
@x = 6xy, ind
functii polinomiale. Formula lui Green Riemann (vezi Teorema
I
ZZ
11.1.1) ne d
a
(x4 3xy2 )dx + (3x2 y y4 )dy =
12xydxdy.
C

Integrala dubl
a se calculeaz
a prin Metoda schimb
arii de variabil
a
(vezi Teorema 9.4.5). Pentru aceasta, consider
am transformarea punctual
aT:
= [0,1]
[0,2 ] ! D denit
a prin T( ; ) = (x,y) ()
x = 3 cos3
: Aplicatia T este surjectiv
a, de clas
a C1 si are jay = 3 sin3
cobianul J = 9 5 cos2 sin2 ; dup
a cum usor se poate constat
a. Se
vede usor c
a sunt vericate toate conditiile din Teorema amintit
a,
ZZ
ZZ
5
11
5
12xydxdy = 108
cos sin d d =
astfel c
a avem
D

= 108

Z1
0

Z2

11

cos5 sin5 d = 0, dup

a cum usor se poate constata

f
acnd schimbarea de variabil
a

= u + ; u 2 [ ; ].
90

Asadar,

(x4 3xy2 )dx + (3x2 y y4 )dy = 0.

e). Fie punctele A(2,0), B(2,0). Complet

am curba C cu segmentul
AB, parcurs de la A la B, obtinnd astfel curba nchis
a ; orientat
a
negativ fata de domeniul compact D pe care l limiteaz
a. Are loc
Z
egalitatea
y(x1)dx + x(y + 1)dy =
=

y(x1)dx + x(y + 1)dy +

y(x 1)dx + x(y + 1)dy.

AB

Prima integral
a o calcul
am cu formula lui Green Riemann (si apoi
prin trecere la coordonate polare generalizate)
Z
ZZ
y(x 1)dx + x(y + 1)dy = (2 x + y)dxdy =
Z
= 6

(2 2 cos + 3 sin ) d d =

[0,1] [ ,2 ]

Z1 Z2
= 6 d
(2 2

cos + 3

sin )d = 6( 2).

Ultima integral
a o calcul
am direct, folosind reprezentarea parametric
a a segmentului AB: x = t, y = 0, t 2 [2,2].
Z
y(x 1)dx + x(y + 1)dy = 0.

ZAB
Ca urmare, y(x 1)dx + x(y + 1)dy = 6( 2).
C

Observatie. Formula lui Green Riemann transform

a, n anumite
conditii, o integral
a curbilinie n raport cu coordonatele pe o curb
a
nchis
a ntr-o integral
a dubl
a pe domeniul compact limitat de curb
a.
Uneori, formula se poate aplica si dac
a curba este deschis
a - vezi e).

Problema 40
Folosind formula lui Gauss Ostrogradski, s
a se calculeze urm
atoarele integrale de suprafata:

91

a).

ZZ

x3 dydz + y3 dzdx + z3 dxdy, unde S este fata exterioar

a a

corpului = {(x,y,z) 2 R3 j x2 + y2 4, 0 z 1};

ZZ
b).
x2 dydz + y2 dzdx + z2 dxdy, unde S este fata exterioar
a a
S

corpului = {(x,y,z) 2 R3 j x2 + y2 + z2 R2 , z 0};

ZZ
c).
x2 dydz y2 dzdx z2 dxdy, unde S este fata exterioar
a a
S

corpului compact limitat de planele de ecuatii 6x + 4y + 3z = 12,

x = 0, y = 0, z = 0.
Rezolvare. a). Sunt vericate conditiile din Teorema 11.2.1 a
lui Gauss Ostrogradski si ca urmare,
ZZ
ZZZ
x3 dydz + y3 dzdx + z3 dxdy = 3
x2 + y2 + z2 dxdydz.
S

Pentru calculul integralei triple, 8

se trece la coordonate cilindrice, prin
< x = cos
y = sin
formulele (vezi Exemplul 5.6.2)
; unde ( ; ;z) 2 =
:
z=z
D(x,y,z)
[0,2] [0,2 ] [0,1], iar D(
; ;z) = :
ZZZ
ZZZ
2
Ca urmare,
x2 +y2 +z2 dxdydz =
+z2 d d dz =
=

Z2
0

Z1

dz

Z2

+z

d =2

Z2

Z1

+ z2 dz =

28
3

0
0
ZZ 0
3
3
3
n concluzie,
x dydz + y dzdx + z dxdy = 28 :
S

b). Conditiile din Teorema 11.2.1 a lui Gauss-Ostrogradski se veric

a
ZZ
ZZZ
x2 dydz+y2 dzdx+z2 dxdy = 2
(x+y+z)dxdydz.
si ca urmare,
S

Pentru calculul integralei triple,8se trece la coordonate sferice, prin

< x = cos sin '
y = sin sin ' ; unde
formulele (vezi Exemplul 5.6.2)
:
z = cos '
92

D(x,y,z)
= [0,R] [0,2 ] [0, 2 ], iar D(
; ;') =
ZZZ
(x + y + z)dxdydz =

( ; ; ') 2
Ca urmare,
=

ZZZ

ZR

(cos sin '+ sin sin '+ cos ')

Z2

d'

sin ':

sin 'd d d' =

(cos sin '+ sin sin '+ cos ')

sin 'd =

ZR
0

n concluzie,

Z2

ZZ

Z2

sin 2'd' =

R4
4 :

x2 dydz + y2 dzdx + z2 dxdy =

R4
2 :

c). Planul de ecuatie 6x + 4y + 3z = 12 intersecteaz

a axele de
coordonate n punctele A(2,0,0), B(0,3,0), C(0,0,4). Corpul limitat
de cele patru plane este tetraedrul OABC. Conditiile din Teorema
11.2.1 a lui Gauss - Ostrogradski se veric
a si ca urmare,
ZZ
ZZZ
x2 dydz - y2 dzdx - z2 dxdy = 2
(x - y - z)dxdydz.
S

Pentru calculul integralei triple, se observ

a c
a este simplu n raport
cu axa Oz (n fapt, si cu celelalte axe vezi Propozitia 9.4.1):
= {(x,y,z) 2 R3 j (x,y) 2 D, 0 z 4 2x 43 y},
unde D este proiectia lui pe planul xOy:
D = {(x,y) 2 R2 j x 2 [0,2], 0 y 3 32 x}.
Conform cu Teorema 9.4.3, avem
4 2x 43 y
ZZZ
ZZ
Z
(x - y - z)dxdydz =
dxdy
(x - y - z)dz.
D

Calcul
am integrala interioar
a:
4 2x 34 y
Z
(x y z)dz = 12x 4x2 2xy 8 + 49 y2 + 43 y
0

93

si avem n continuare
=

ZZ

Z2

ZZZ

(x y z)dxdydz =

12x 4x2 2xy 8 + 94 y2 + 43 y dxdy =

dx

3
2x

12x 4x2 2xy 8 + 49 y2 + 43 y dy,

pentru c
a domeniul D este simplu n raport cu Oy.
Calcul
am integrala interioar
a:
3 32 x
Z
2 13 3
12x4x2 2xy8+ 49 y2 + 34 y dy = 27x1433
2 x + 4 x
0

ZZZ

si avem n nal

(x y z)dxdydz =

Z2
2
=2
27x 14 33
2 x +

13 3
4 x

dx = 10.

Observatie. Formula lui Gauss Ostrogradski transform

a, n anumite conditii, o integral
a de suprafata n raport cu coordonatele pe o
suprafata nchis
a ntr-o integral
a tripl
a pe domeniul compact limitat
de suprafata. Uneori, formula se poate aplica si dac
a suprafata este
deschis
a, asem
an
ator ca n problema anterioar
a.

Problema 41
Folosind formula lui Stokes, s
a se calculeze urm
atoarele integrale
curbilinii:
Z
a). xdx + (x + y)dy + (x + y + z)dz, unde curba C este dat
a prin
C
8

< x = 2 cos t
y = 5 sin t
; t 2 [0,2 ];
:
z = 2 cos t + 5 sin t
S
a se verice rezultatul prin calcul direct.
Z
b). z2 dx + x2 dy + y2 dz, unde curba C :
C:

94

z = x2 + y2
este orix+y+z=1

entat
a astfel nct proiectia sa pe planul xOy, cu orientarea indus
a,
este orientat
a pozitiv fata de domeniul compact pe care l limiteaz
a.
Z
x2 +y2 +z2 = R2 ; z 0
c). y2 dx + z2 dy + x2 dz, unde curba C :
x2 + y2 = Rx
C

este orientat
a astfel nct proiectia sa pe planul xOy, cu orientarea
indus
a, este orientat
a pozitiv fata de domeniul compact pe care l
limiteaz
a.
Rezolvare. a). Deoarece ecuatiile carteziene ale curbei C sunt
y4
x2
4 + 25 = 1 ; C este intersec
tia cilindrului eliptic de ecuatie
C:
z=x+y
4

x2
4

+ y25 = 1 cu planul de ecuatie z = x + y.

n aplicarea Formulei lui Stokes (vezi Teorema 11.3.1), lu
am drept
suprafata S ce are pe C ca bordur
a orientat
a portiunea din planul
4
2
de ecuatie z = x + y situat
a n interiorul cilindrului x4 + y25 = 1,
orientat
a dup
a normala la fata superioar
a n raport cu Oz.
Conform formulei, avem
Z
ZZ
xdx + (x + y)dy + (x + y + z)dz =
dydz dzdx + dxdy.
C

Pentru calculul integralei de suprafata, apel

am la formula din Teorema 10.3.2, pentru c
a S este proiectabil
a pe planul xOy:
4
2
S : z = x + y, (x,y) 2 D = {(x,y) 2 R2 j x4 + y25
1}.
Avem p(x,y) = 1, q(x,y) = 1 si atunci,
ZZ
ZZ
dydz dzdx + dxdy =
dxdy = aria (D) = 10 :
S

Asadar,

xdx + (x + y)dy + (x + y + z)dz = 10 :

Calculul direct se face cu formula din Teorema 8.2.1 (si cu preciz

arile
din Remarca 8.2.4):
Z
xdx + (x + y)dy + (x + y + z)dz =
C

Z2

63 sin t cos t + 30 cos2 t 20 sin2 t dt =

95

Z2

63
2

sin 2t + 25 cos 2t + 5 dt = 10 :

b). Curba C este intersectia paraboloidului de ecuatie z = x2 + y2

cu planul de ecuatie x + y + z = 1 sau, echivalent, este intersectia
cilindrului de ecuatie x2 + y2 + x + y = 1 cu planul de ecuatie
x + y + z = 1. Proiectia curbei C pe planul xOy este curba de
ecuatie
: x2 + y2 + x + y 1 = 0, orientat
a pozitiv fata de
domeniul compact D pe care l limiteaz
a.
n aplicarea Formulei lui Stokes (vezi Teorema 11.3.1), lu
am drept
suprafata S ce are pe C ca bordur
a orientat
a portiunea din planul
de ecuatie x + y + z = 1 situat
a n interiorul cilindrului de ecuatie
x2 + y2 + x + y 1 = 0, orientat
a dup
a normala la fata superioar
a
n raport cu Oz.
Conform formulei, avem
Z
ZZ
z2 dx + x2 dy + y2 dz = 2
ydydz +zdzdx + xdxdy.
C

Pentru calculul integralei de suprafata, apel

am la formula din Teorema 10.3.2, pentru c
a S este proiectabil
a pe planul xOy:
S : z = 1 x y, (x,y) 2 D
3
unde D = {(x,y) 2 R2 j (x 12 )2 + (y 12 )2
2 }.
Avem p(x,y) = 1, q(x,y) = 1 si atunci,
ZZ
ZZ
2
ydydz +zdzdx + xdxdy = 2
(2x 1)dxdy.
S

Pentru calculul
integrale duble, se trece la coordonate polare
8 acestei
q
< x = 21 + cos
generalizate
; unde ( , ) 2 = [0, 32 ] [0,2 ],
:
y = 12 + sin
D(x,y)
iar D( ; ) = : Asadar,
p3
ZZ
ZZ
Z 2 Z2
2
2
2
(2x 1)dxdy = 4
cos d d = 4 d
cos d = 0.
0

c). Curba C este intersectia emisferei de ecuatie x2 + y2 + z2 = R2 ;

z 0 cu cilindrul de ecuatie x2 + y2 = Rx (curba lui Viviani).
n aplicarea Formulei lui Stokes (vezi Teorema 11.3.1), lu
am drept
suprafata S ce are pe C ca bordur
a orientat
a portiunea din emisfera

96

p
z = R2 x2 y2 ; cuprins
a n interiorul cilindrului x2 + y2 = Rx
(numit
a fereastra lui Viviani).
Asadar, S se poate preciza prin
p
2
2
S : z = R x y2 ; (x,y) 2 D
unde D = {(x,y) 2 R2 j x2 + y2 Rx}.
Sensul pe C induce o anume orientare pe S, si anume orientarea dup
a
normala la fata superioar
a n raport cu Oz. Conform formulei, avem
Z
ZZ
2
2
2
y dx + z dy + x dz = 2
zdydz + xdzdx + ydxdy.
C

Pentru calculul integralei de suprafata, apel

am la formula din Teorema 10.3.2, pentru c
a S este proiectabil
a pe planul xOy. Avem p(x,y)
= p 2 x2 2 , q(x,y) = p 2 y2 2 si atunci,
R x y
R x y
ZZ
ZZ
zdydz + xdzdx + ydxdy =
x + p 2 xy 2 2 + y dxdy.
R

Pentru calculul acestei integrale duble, se trece la coordonate polare

prin formulele x = cos ; y = sin : Deoarece discul D este tangent
n origine la axa Oy, avem, evident, 2 [ 2 ; 2 ] si atunci, inegalitatea
x2 + y2 Rx ne conduce la 0
Rcos : Ca urmare,
= {( ; ) j 2 [ 2 ; 2 ], 0
Rcos }
ZZ
si atunci, integrala dubl
a devine
x+y+ p 2 xy 2 2 dxdy =
R

ZZ

( cos + sin ) + pcos2

R

sin
2

d d =

Z2

R3
3

Z2

( cos + sin ) + pcos2

R

sin
2

d =

RZcos

cos3 ( cos + sin ) d

R3

Z2

cos sin

(2 + cos2 ) j sin

97

j 2 d =

2R 3
3

Z2
0

n concluzie,

cos4 d =
Z

R3
6

Z2

1 + 2 cos 2 +

1 + cos 4
2

d =

R3
8 :

y2 dx + z2 dy + x2 dz =

R3
4 :

Observatie. Formula lui Stokes transform

a, n anumite conditii, o
integral
a curbilinie n raport cu coordonatele pe o curb
a din spatiu
ntr-o integral
a de suprafata n raport cu coordonatele pe o suprafata
ce se sprijin
a pe curba respectiv
a. Deoarece ecare din cele dou
a
integrale depinde de orientarea pe curb
a respectiv pe suprafata, este
necesar
a o compatibilitate ntre cele dou
a orient
ari (vezi Teorema
11.3.1 si Denitia 5.9.16).
Observatie. Formula lui Stokes generalizeaz
a (de la plan la spatiu)
formula lui Green-Riemann.
Observatie. Orientarea unei curbe n spatiu dat
a ca intersectie a
dou
a suprafete (adic
a precizarea sensului de parcurs pe curb
a) se
face prin context. Uneori formul
arile sunt greoaie. Nu acelasi lucru
se ntmpl
a cnd curba este dat
a parametric (vezi 5.9/5.9.2).

Problema 42
Se dau cmpurile
'(x,y,z) = x2 + y2 + z2
~v (x,y,z) = (xyz + x3 )~i + (y2 + y3 )~j + (xz2 + z3 )~k;
w(x,y,z)
~
= (yz + xy2 )~i + (xyz + yz2 )~j + (3xy + x2 z)~k:
a). S
a se calculeze grad ' si ';
b). S
a se calculeze derivata cmpului scalar ' dup
a directia vectorului
~i + ~j + ~
k
p
~s =
n punctul (1,2,3);
3
c). S
a se calculeze grad div ~v si rot rot w:
~
Rezolvare. Avem n vedere denitiile derivatei dup
a o directie,
gradientului, divergentei si rotorului date n 12.3.
a). Conform cu Denitia 12.3.2,
~
~ @'~ @' ~
~
~
grad ' = @'
@x i + @y j + @z k = 2xi + 2yj + 2zk:
2

Conform cu Denitia 12.3.6, ' = @@x'2 + @@y'2 + @@z'2 = 6.

b). Conform cu Denitia 12.3.1 si Propozitia 12.3.1,
p
@'
s grad(1,2,3) ' = p13 (~i + ~j + ~k) (2~i + 4~j + 6~k)) = 4 3:
@~
s (1,2,3) = ~
c). Conform cu Denitia 12.3.3,
98

@
@
@
div ~v = @x
(xyz + x3 ) + @y
(y2 + y3 ) + @z
(xz2 + z3 ) =
= yz + 3x2 + 2y + 3y2 + 2xz + 3z2 =
= 3x2 + 3y2 + 3z2 + yz + 2xz + 2y
si ca urmare,
@
(3x2 + 3y2 + 3z2 + yz + 2xz + 2y)~i +
grad div ~v = @x
@
+ @y (3x2 + 3y2 + 3z2 + yz + 2xz + 2y)~j +
@
+ @z
(3x2 + 3y2 + 3z2 + yz + 2xz + 2y)~k =
= (6x + 2z)~i + (6y + z + 2)~j + (6z + y + 2x)~k.
Apoi, cu Denitia 12.3.4, avem
~k
~i
~j
@
@
@
rot w
~ =
=
@x
@y
@z
2
2
yz + xy xyz + yz 3xy + x2 z
= (3x xy 2yz)~i + (2y 2xz)~j + (yz z 2xy)~k
si ca urmare,
~k
~i
~j
@
@
@
rot rot w
~ =
= z~i + x~k:
@x
@y
@z
3x - xy - 2yz - 2y - 2xz yz - z - 2xy

Problema 43
Se dau cmpurile vectoriale
~u(x,y) = y2~i + x2~j
~v (x,y,z) = (2x x2 y + 5y)~i + (5x y)~j ~k:
a). S
a se calculeze circulatia cmpului vectorial ~u(x,y) pe frontiera
domeniului D = (x,y) 2 R2 j x2 + 4y2 4, y 0 , parcurs
a n
sens trigonometric si apoi s
a se verice rezultatul folosind formula lui
Green Riemann.
b). S
a se verice formula integral
a a rotorului pentru cmpul vectorial
~v (x,y,z) si corpul compact = {(x,y,z) 2 R3 j x2 + 4y2 z 4}.
Rezolvare. a). Fie C frontiera domeniului D, parcurs
a n sens
trigonometric. Circulatia cmpului vectorial ~u(x,y) pe curba C este
Z
(vezi Denitia 12.5.2) integrala curbilinie y2 dx + x2 dy.
C

Curba C este jum

atatea superioar
a E a elipsei de ecuatie x2 + 4y2
= 4, completat
a cu diametrul mare al s
au [AB] pe care ea se sprijin
a (evident, A(2,0), B(2,0)) si este parcurs
a n sens trigonometric.
Denitia 8.2.5 ne permite s
a scriem
99

y dx + x dy =

y dx + x dy +

y2 dx + x2 dy

[AB]

Cu Teorema 8.2.1 si cu reprezent

arile parametrice ale celor dou
a
x=t
x = 2 cos
curbe, [AB] :
, t 2 [2,2], E :
; 2 [0, ],
y=0
y = sin
Z
avem
y2 dx + x2 dy = 0 respectiv
[AB]

y2 dx + x2 dy =

2 sin3

+ 4 cos3

d =

3
2

Ca urmare,

d = 83 :

sin 12 sin 3 + cos 3 + 3 cos

Z

y2 dx + x2 dy = 83 :

Calcul
am acum integrala curbilinie cu formula lui Green Riemann
Z
ZZ
(vezi Teorema 11.1.1): y2 dx + x2 dy =
2(x + y)dxdy.
C

Integrala dubl
a se calculeaz
a folosind Metoda schimb
arii de variabil
a
(vezi Teorema 9.4.5), trecnd la coordonate polare generalizate (vezi
x = 2 cos
Exemplul 5.6.1):
; ( ; ) 2 [0,1] [0, ].
y = sin
Ca urmare,
ZZ
Z Z
2(x + y)dxdy =
4 (2 cos + sin ) d d =
D

[0,1] [0, ]

Z1

4 (2 cos +

Z1
sin ) d = 8

d = 83 ;

ceea ce conrm
a rezultatul obtinut mai sus.
b). Formula integral
a a rotorului pentru cmpul vectorial ~v (x,y,z) si
corpul compact este (vezi Teorema 12.5.2)
ZZ
ZZZ
~n ~v (x,y,z)d =
rot ~v dxdydz,
S

100

unde S este suprafata nchis

a care limiteaz
a corpul ; orientat
a dup
a
normala exterioar
a ~n (vezi Teorema 11.2.1).
Suprafata S (frontiera lui ) este format
a din dou
a portiuni de suprafata elementar
a:
S1 : z = x2 + 4y2 ; (x,y) 2 D si S2 : z = 4, (x,y) 2 D,
unde D = {(x,y) 2 R2 j x2 + 4y2 4}, care au n comun doar bordura
lor, o elips
a.
Deoarece S este orientat
a dup
a normala exterioar
a; S1 trebuie orientat
a dup
a normala la fata inferioar
a n raport cu Oz iar S2 dup
a
normala la fata superioar
a n raport cu Oz. Ca urmare, pe S1 avem
~
~j ~
k
, iar pe S2 , ~n = ~k (vezi Remarca 5.9.8).
~n = p2x i + 8y
2
2
1 + 4x

+ 64y

Avnd n vedere propriet

atile integralei de suprafata n raport cu
coordonatele (vezi Remarca 10.3.3) precum si formula de calcul a
unei astfel de integrale (vezi Teorema 10.3.2), membrul stng din
formula integral
a a rotorului de mai sus devine succesiv
ZZ
ZZ
(~n ~v (x; y; z))d =
(~n ~v (x; y; z))d +
S

+
0

+@

S1

ZZ

S2

ZZ
D

(~n

~v (x; y; z))d = @

ZZ
D

(8y - 10x)dxdyA~i +

0
1
ZZ
2
2xdxdyA~j + @
(10x - 18xy + 8x2 y2 - 40y2 )dxdyA ~k.
D

Integralele duble se calculeaz

a folosind Metoda schimb
arii de variabil
a
(vezi Teorema 9.4.5), trecnd la coordonate polare generalizate (vezi
x = 2 cos
Exemplul 5.6.1):
; ( ; ) 2 = [0,1] [0,2 ].
y = sin
Asadar,
ZZ
ZZ
2
(8y 10x)dxdy = 8
(2sin 5cos )d d = 0,
D

ZZ
D

ZZ

ZZ
2xdxdy = 8

cos d d = 0,

(10x2 18xy + 8x2 y2 40y2 )dxdy =

101

ZZ
=
2

si ca urmare,

40 cos 2 18 sin 2 + 32
ZZ

(~n

~v (x; y; z))d =

8
3

cos2 sin2

d d =

8
3

~k:

Deoarece rot ~v = x2~k, membrul drept din formula integral

a a rotorului
de mai
sus
devine
succesiv
ZZZ
ZZZ
(r ~v (x; y; z))dxdydz =
x2~k dxdydz =
= ~k

ZZ

dxdy

Z4

x 2 + 4y 2

x dz = ~k
2

ZZ

x2 4 x2 4y2 dxdy.

Integrala dubl
a se calculeaz
a ca mai sus:
ZZ
ZZ
2
2
2
x 4 x 4y dxdy = 32
1
D

si ca urmare,

ZZZ

(r

~v (x; y; z))dxdydz =

8
3

cos2 d d =

8
3

~k:

Formula integral
a a rotorului pentru cmpul vectorial ~v (x,y,z) si corpul compact date se veric
a.
Observatie. Vericarea uneia sau alteia dintre formulele integrale
cunoscute presupune calculul integralelor din cei doi membri din formul
a si constatarea faptului c
a ele sunt egale.

Problema 44
a). n expresia cmpului scalar ' =

2
2
2xyz
p +2 x 2 y ;
x + y

s
a se treac
a

la coordonate cilindrice si apoi s

a se calculeze grad ' si ':
~
~
b). n expresia cmpului vectorial ~v = p 2y i x2 j 2 s
a se treac
a
x

+ y

+ z

la coordonate sferice si apoi s

a se calculeze rot ~v si div ~v si un potential
vector pentru ~v .
Rezolvare.
a). Formulele de trecere la coordonatele cilindrice
8
< x = cos
y = sin
sunt
; > 0, 2 [0,2 ); z 2 R:
:
z=z
Ca urmare,
102

' = '(x,y,z) =
=

2z

cosp sin +
2 cos2

2
2
2xyz
p +2 x 2 y
x + y

cos2
+ 2 sin2

sin2

=
(z sin 2 + cos 2 ) ;

care reprezint
a expresia cmpului scalar ' n coordonate cilindrice.
Avnd n vedere expresia gradientului unui cmp scalar n coordonate
cilindrice dat
a n Exemplul 12.4.4, avem
grad ' = @'
e + 1 @'
e + @'
ez =
@ ~
@ ~
@z ~
= (z sin 2 + cos 2 ) ~e + (2z cos 2 2 sin 2 ) ~e + sin2 ~ez .
Avnd n vedere expresia laplaceianului unui cmp scalar n coordonate cilindrice dat
a n Exemplul 12.4.10, avem
2
2
@'
1 @
'= @
+ 12 @@ '2 + @@z'2 =
@
=
+
=

1 @
@ (
1 @
2 @ (
1

(z sin 2 + cos 2 )) +
(2z cos 2 2 sin 2 )) +

@
@z

( sin 2 ) =

(z sin 2 + cos 2 ) (z sin 2 + cos 2 ) =

= 3 (z sin 2 + cos 2 ) = 3'2

b). Formulele
8 de trecere la coordonatele sferice sunt
< x = cos sin '
y = sin sin ' ; > 0, 2 [0,2 ); ' 2 (0, ).
:
z = cos '
Ca urmare, (vezi Propozitia 12.4.1)
~
~
~
~
~v = p 2y i x2 j 2 = sin sin 'i cos sin 'j =
x

+ y

+ z

= sin sin '~i cos sin '~j = sin '~e ;

reprezint
a expresia cmpului vectorial ~v n coordonate sferice.
Avnd n vedere expresiile rotorului si divergentei unui cmp vectorial
n coordonate sferice date n Exemplele 12.4.5, 12.4.7, avem
~e
~e'
sin '~e
@
@
@
1
rot ~v = 2 sin
=
@
@'
@
'
0
0
sin2 '
sin 2'~
e +

sin2 '~
e

'
=
= 2 cos ' ~e + sin ' ~e'
2 sin '
1
@
si apoi, div ~v = sin
' @ ( sin ') = 0.
Deci, conform cu Denitia 12.6.3, cmpul vectorial ~v este solenoidal.
Ca urmare, el admite un potential vector, adic
a exist
a un cmp vectorial w
~ astfel nct rot w
~ = ~v . Urmnd ideile din demonstratia

103

Teoremei 12.6.2, c
aut
am pe w
~ sub forma w
~ = w1~e + w2~e' ; se subntelege c
a w1 = w1 ( ; '; ) si la fel w2 : Conditia rot w
~ = ~v se scrie
acum
~e
~e'
sin '~e
@
@
@
1
= sin '~e :
2 sin '
@
@'
@
w1 w2
0
Calculnd determinantul
dup
a regulile cunoscute, egalitatea devine
8
@w 2
=
0
<
@
@w 1
=
0
: @w 2 @ @w 1

=
sin
'
@
@'
Rezolv
am acest sistem de ecuatii diferentiale cu derivate partiale;
mai exact, c
aut
am o solutie a acestui sistem. Primele dou
a ecuatii
ne dau w1 = w1 ( ; ') si w2 = w2 ( ; '): A treia ecuatie se veric
a, de
exemplu, de w1 = cos ' si w2 = 0.
n concluzie, un potential vector pentru cmpul vectorial ~v este
w
~ = cos '~e .
Observatie. Pentru a absolut corecti, ar trebuit s
a scriem astfel:
' = '(x,y,z) = '( cos ; sin ;z) = . . . =
= (z sin 2 + cos 2 ) = ( ; ;z)
si = ( ; ;z) este expresia cmpului scalar ' n coordonate cilindrice.
Apoi, expresia gradientului lui ' n coordonate cilindrice este
grad = @@ ~e + 1 @@ ~e + @@z ~ez =
= (z sin 2 + cos 2 ) ~e + (2z cos 2 2 sin 2 ) ~e + sin2 ~ez .
Dac
a n aceast
a expresie se nlocuiesc versorii ~e ; ~e si ~ez cu expresiile
lor (din Propozitia 12.4.2)
8
< ~e = cos ~i + sin ~j;
~e = sin ~i + cos ~j;
:
~ez = ~k:
si se reordoneaz
a termenii, obtinem
grad = (z sin 2 + cos 2 ) cos ~i + sin ~j +
+ (2z cos 2 2 sin 2 )

sin ~i + cos ~j +

sin2 ~k =

~i +
+ 2z cos3 sin 2 cos2 sin ~j + (2 sin cos ) ~k.
nlocuind aici coordonatele cilindrice n functie de cele carteziene (n
fond, nlocuind pe ; cos si sin n functie de x, y, z), avem n
= 2z sin3

+ cos + 2 cos sin2

104

continuare, dup
a cum usor se constat
a, calculnd si derivatele partiale
ale lui '
3
3
2
+ 2y 3 z~
z 3x 2 y y 3 ~
2xy
~k =
i + 2x p
grad = x +p3xy
3
3 j + p
2
2
2
2
2
2
x

+ y

+ y

+ y

@' ~
@' ~
~
= @'
@x i + @y j + @z k = grad '
egalitate ce trebuie nteleas
a ca
grad( ; ;z) =
@'
~
~
= @'
@x ( cos ; sin ; z)i + @y ( cos ; sin ; z)j +

cos ; sin ; z)~k =

= grad( cos ; sin ;z) ':
Tocmai aceast
a egalitate a fost folosit
a n rezolvarea de mai sus. Ea
ilustreaz
a un fapt general valabil, si anume acela c
a gradientul unui
cmp scalar este invariant fata de sistemul de coordonate considerat.
Rezultate similare sunt pentru divergenta si rotor.
Egalitatea anterioar
a poate stabilit
a si folosind formulele de derivare
ale functiilor compuse (vezi 5.3, Teoremele 5.3.1 si 5.3.2).
Este clar c
a si pentru laplaceianului unui cmp scalar avem un rezultat similar2
@ '
@2'
@2'
@2
@2
1 @2
1@
@x 2 + @y 2 + @z 2 = @ 2 + 2 @ 2 + @z 2 +
@ :
(vezi o Problem
a anterioar
a):
+

@'
@z (

Problema 45
a). S
a se arate c
a ecare din cmpurile vectoriale de mai jos este
armonic pe un domeniu ce se cere a precizat si apoi s
a se determine
cte un potential scalar si un potential vector al lor:
i). ~v = (4y + 7z)~j + (7y 4z)~k;
ii). ~v = 1 ~e ;
2
2
b). S
a se arate c
a ~v = 2x~i + 2y~j x +z y ~k este un cmp vectorial
biscalar pe un domeniu ce se cere a precizat si apoi s
a se scrie sub
forma ~v = ' grad .
Rezolvare. a). Conform cu Denitia 12.6.5, cmpul vectorial
~v este armonic pe o multime deschis
a G R3 (sau R2 ) dac
a el este:
irotational pe G (adic
a rot ~v = 0 pe G vezi Denitia 12.6.1)
solenoidal pe G (adic
a div ~v = 0 pe G vezi Denitia 12.6.3).
i). Avnd n vedere Denitiile 12.3.4 si 12.3.3 ale rotorului respectiv
divergentei n coordonate carteziene, se constat
a cu usurinta c
a au
loc relatiile rot ~v = 0 si div ~v = 0 pe R3 :
105

Conform cu Denitia 12.6.2, Teorema 12.6.1 si Remarca 12.6.1, cmpul vectorial irotational ~v are potentialul scalar
(x,y,z)
Z
'(x,y,z) =
~v (x,y,z) d~r + c =
(0,0,0)

Zy

= (4t + 7z)dt +
0

Zz

4tdt + c = 2y2 + 7yz 2z2 + c.

Cnd c parcurge multimea numerelor reale R, multimea de functii

'(x,y,z) = 2y2 + 7yz 2z2 + c este multimea tuturor potentialelor
scalare pe multimea R pentru cmpul vectorial irotational ~v .
Conform cu Denitia 12.6.4 si Teorema 12.6.2, cmpul vectorial solenoidal ~v are potentialul vector w
~ = w1 (x,y,z)~i + w2 (x,y,z)~j cu componentele w1 si w2 solu
sistemului de ecuatii cu derivate partiale
8 tii ale
@w 2
=
0
<
@z
@w 1
=
4y
+
7z :
: @w 2 @z @w 1

=
7y
4z
@x
@y
Din primele dou
a ecuatii ale sistemului rezult
a w2 = w2 (x,y) si respectiv w1 = 4yz + 72 z2 + A(x,y). Punnd conditia ca aceste functii
s
a verice si a treia ecuatie a sistemului, se obtine conditia
@w 2
@A
@x @y = 7y.
Exist
a o innitate de functii w2 si A care veric
a aceast
a ecuatie.
Lu
am, de exemplu, w2 = 7xy, A = 0 si atunci,
w
~ = 4yz + 27 z2 ~i + 7xy~j
este un potentialul vector pe multimea R pentru cmpul vectorial
solenoidal ~v .
Conform cu Remarca 12.6.3, multimea potentialelor vectoare ale lui
~v pe multimea R este
w
~ = 4yz + 72 z2 ~i + 7xy~j + grad ';
unde ' este un cmp scalar de clas
a C2 pe R, arbitrar.
ii). Consider
am c
a ~v este dat n coordonate cilindrice, pe domeniul
: > 0, 2 [0,2 ); z 2 R:
Avnd n vedere expresiile rotorului si divergentei n coordonate cilindrice (vezi Exemplele 12.4.6, 12.4.8),
~e
~e
~ez
@
@
@
1
rot ~v =
= 0, div ~v = 1 @(1)
= 0.
@
@
@z
@
1
0
0
Ca urmare, cmpul vectorial ~v este armonic pe domeniul considerat.
106

Un potential scalar
= ( , ;z) pentru ~v presupune egalitatea
grad = ~v , adic
a @@ ~e + 1 @@ ~e + @@z ~ez = 1 ~e ; ceea ce conduce la
sistemul de ecuatii diferen
8 t@iale 1
< @ =
@
=0
: @@
@z = 0
(vezi n Exemplul 12.4.4 expresia gradientului n coordonate cilindrice).
Ultimele dou
a ecuatii arat
a c
a nu depinde de si z; r
amne deci
= ( ) si atunci, din prima ecuatie avem = ln + c.
Asadar, multimea potentialelor scalare pentru ~v pe domeniul este
= ln + c, c 2 R.
Un potential vector w
~ pentru ~v presupune egalitatea rot w
~ = ~v ;
c
autnd w
~ de forma w
~ = w1 ( , ;z)~e + w2 ( , ;z)~e ; aceast
a egalitate devine
~e
~e
~ez
@
@
@
1
= 1 ~e
@
@
@z
w1 w2 0
si conduce la sistemul de ecua
t
ii
tiale
8 diferen
@w 2
<
@z = 1
@w 1
@z = 0 :
: @w 2
@w 1
=0
@
@
Din primele dou
a ecuatii rezult
a w1 = w1 ( , ), w2 = z + B( , );
@w 1
acum, a treia ecuatie devine @B
= 0: Lu
am w1 = 0, B = 0 si
@
@
aceast
a conditie se veric
a.
Am obtinut c
a w
~ = z~e este un potential vector pentru cmpul
vectorial ~v pe domeniul :
Ca si mai sus, multimea potentialelor vectoare pentru cmpul vectorial ~v este w
~ = z~e + grad ; unde este un cmp scalar arbitrar
de clas
a C2 pe domeniul .
Consider
am acum c
a ~v este dat n coordonate sferice, pe domeniul
: > 0, 2 [0,2 ); ' 2 (0; ): Avnd n vedere expresiile rotorului
si divergentei n coordonate sferice (vezi Exemplele 12.4.5, 12.4.7),
~e
~e'
sin '~e
@
@
@
1
rot ~v = 2 sin ' @
= 0,
@'
@
1
0
0
div ~v =

1 @( )
2 @

1
2

107

ceea ce arat
a c
a ~v = 1 ~e este doar cmp irotational pe :
Un potential scalar
= ( ,'; ) pentru ~v presupune egalitatea
1
@
e = 1 ~e ; ceea ce congrad = ~v , adic
a @@ ~e + 1 @@' ~e' + sin
' @ ~
duce la sistemul de ecua
t
ii
diferen
t
iale
8 @
1
< @ =
@
=0
: @@'
@ =0
(vezi n Exemplul 12.4.3 expresia gradientului n coordonate sferice).
Ultimele dou
a ecuatii arat
a c
a nu depinde de ' si ; r
amne deci
= ( ) si atunci, din prima ecuatie avem = ln + c.
Asadar, multimea potentialelor scalare pentru cmpul vectorial ~v pe
domeniul este = ln + c, c 2 R.
2
2
b). Pentru cmpul vectorial ~v = 2x~i + 2y~j x +z y ~k care este de
clas
a C1 pe domeniul D = (0,1)3 ; avem
~k
~i
~j
@
@
@
2x ~
~
rot ~v = @x @y
= 2y
@z
z i + z j:
2
2
x + y
2x 2y
z
Se constat
a cu usurinta c
a ~v rot ~v = 0. Conform Teoremei 12.6.4,
cmpul vectorial ~v este biscalar. Conform cu Denitia 12.6.6, exist
a
dou
a cmpuri scalare ' si astfel nct ~v = ' grad :
Se observ
a c
a
2y
1
~
~ 1~
v = x 2 2x
2
x + y2 ~
+ y2 i + x2 + y2 j z k =
=

@
@x

2
ln (x + y2 ) ~i +

= grad ln x

+ y2
z

@
@y

2
@
(ln z) ~k =
ln (x + y2 ) ~j @z

de unde rezult
a ~v = x2 + y2 grad ln x

+ y2
z

Observatie. Am
anunte n leg
atur
a cu cmpurile vectoriale particulare amintite mai sus dar si despre alte cmpuri, se aa n 12.6.
Problema 46
a). S
a se determine un cmp scalar cunoscnd gradientul s
au
pe un domeniu simplu conex D ce se cere a precizat:
i). grad = 2xy~i + (y2 x2 )~j ~k;
ii). grad = ez ~ez :
b). S
a se determine un cmp vectorial irotational ~v stiind divergenta sa pe un domeniu simplu conex ce se cere a precizat:
108

i). div ~v = xy + yz + xz,

ii). div ~v = cos4 :
c). S
a se determine un cmp vectorial solenoidal ~v stiind rotorul
s
au pe un domeniu simplu conex ce se cere a precizat:
i). rot ~v = y(1 2x)~i + (z x2 + y2 )~j + (x 1)~k;
ii). rot ~v = ~e :
d). S
a se determine un cmp vectorial ~v cunoscnd divergenta si
rotorul s
au pe un domeniu simplu conex D ce se cere a precizat:
i). div ~v = xy, rot ~v = x~i + y~j 2z~k;
ii). div ~v = p 22 2 , rot ~v = ~e 2z~ez ,
+ z

Rezolvare. a). Avem n vedere cele spuse n 12.7/12.7.1.

i). Deoarece cmpul vectorial ~v = 2xy~i + (y2 x2 )~j ~k este
irotational pe R3 (adic
a rot ~v = 0 pe R3 vezi Denitia 12.6.1),
Teorema 12.7.1 ne asigur
a c
a exist
a un cmp scalar astfel nct
grad = 2xy~i + (y2 x2 )~j ~k pe R3 :
(x,y,z)
Z
Apoi, Remarca 12.6.1 ne d
a (x,y,z) =
~v (x,y,z) d~r + c =
(0,0,0)

Zy
Zz
Zx
2
= 2tydt + t dt + dt + c = x2 y + 13 y3 z + c.
0

Cnd c parcurge multimea numerelor reale R, multimea de functii

(x,y,z) = x2 y + 31 y3 z + c este multimea cmpurilor scalare
cerute.
ii). Acum, cmpul vectorial ~v = ez ~ez este dat n coordonate cilindrice.
Avnd n vedere expresia rotorului n astfel de coordonate dat
a n Exemplul 12.4.6, se constat
a c
a rot ~v = 0. Asadar, exist
a un cmp scalar
= ( ; ;z) astfel nct grad
= ez ~ez : Avnd n vedere expresia
gradientului n coordonate cilindrice dat
a n Exemplul 12.4.4, aceast
a
egalitate devine @@ ~e + 1 @@ ~e + @@z ~ez = ez ~ez si conduce la sistemul
de ecuatii diferentiale
8 @
>
@ =0
>
>
>
<
@
:
@ =0
>
>
>
>
: @
z
@z = e
Din primele dou
a ecuatii rezult
a c
a = (z); iar din ultima,
109

= ez + c, c 2 R.
Aceast
a multime de functii este multimea cmpurilor scalare cerute.
b). Avem n vedere cele spuse n 12.7/12.7.2/1. Ca urmare, solutia
sistemului
rot ~v = 0
div ~v =
este ~v = grad ; cu
= :
i). Concret, ecuatia lui Poisson
= devine
@2
@2
@2
@x 2 + @y 2 + @z 2 = xy + yz + xz.
C
aut
am o solutie de forma unei functii polinomiale de gradul trei
n x, y, z. Se constat
a cu usurinta c
a = 16 x3 y + y3 z + xz3 este
o solutie a acestei ecuatii.
Ca urmare,
~v = grad = 61 3x2 y + z3 ~i + 16 x3 + 3y2 z ~j + 61 y3 + 3xz2 ~k
este un cmp vectorial irotational cu div ~v = xy + yz + xz.
ii). Cmpul scalar = cos4 este dat n coordonate cilindrice. n
astfel de coordonate, ecuatia lui Poisson
= devine (vezi expresia
laplaceianului n coordonate cilindrice n Exemplul 12.4.10)
2
2
@
1 @
+ 12 @@ 2 + @@z 2 = cos4 :
@
@
a
C
aut
am o solutie de forma = ( ; ) = f( 2) : Ecuatia devine (dup
4
00
eliminarea numitorului ) f + 4f = cos :
O solutie a acestei ecuatii este f( ) = 13 cos si deci, = 312 cos
este o solutie a ecuatiei lui Poisson de mai sus.
Acum, ~v = grad = 323 cos ~e + 313 sin ~e este un cmp vectorial
irotational ce are divergenta div ~v = cos4 :
c). Avem n vedere cele spuse n 12.7/12.7.2/2. Ca urmare, solutia
~
rot ~v = V
~ = 0) este ~v = w
sistemului
(n care div V
~ + grad
div ~v = 0
~:
cu
= div w,
~ w
~ ind un potential vector pe R3 pentru V
~ = y(1 2x)~i + (z x2 + y2 )~j + (x 1)~k,
i). Concret, pentru V
~ = 0, dup
avem div V
a cum usor se poate constata. Ca urmare (vezi
Denitia 12.6.3 si Teorema 12.6.2), exist
a un potential vector (vezi
~ : C
Denitia 12.6.4) pe R3 pentru V
aut
am acest potential vector sub
forma w
~ = w1 (x,y,z)~i + w2 (x,y,z)~j.
~ se transform
Conditia rot w
~ =V
a n sistemul de ecuatii cu derivate
partiale

110

8
>
>
>
>
<
>
>
>
>
:

@w 2
@z

= y(1 2x)

@w 1
@z

= z x2 + y2 :

1
@w
= x 1
@y
Din primele dou
a ecuatii ale sistemului rezult
a
2
w1 = 21 z2 + (y x2 )z + A(x,y)
;
w2 = (2x 1)yz + B(x,y)
@A
care duse n a treia ne d
a conditia pentru A si B: @B
@x @y = x 1.
Lu
am A = yx si B = x si aceast
a conditie se veric
a.
2
n consecinta, w
~ = 12 z2 + (y x2 )z yx ~i + ((2x 1)yz x) ~j este
~:
un potential vector pe R3 pentru V
Deoarece div w
~ = y z, rezult
a c
a ecuatia
= divw
~ devine
2
2
2
(vezi Denitia 12.3.6) @@x 2 + @@y 2 + @@z 2 = y + z.
O solutie a acestei ecuatii este = 61 y3 + z3 .
Acum avem grad = 12 y2~j + 12 z2~k si atunci, solutia ~v c
autat
a este
2
1 2
2
~v =
z + (y x )z yx ~i +

@w 2
@x

+ (2x 1)yz x + 12 y2 ~j + 12 z2~k:

ii). Consider
am c
a cerinta rot ~v = ~e este dat
a n coordonate cilindrice. Proced
am ca mai sus, lucrnd n astfel de coordonate.
~ = ~e , avem (vezi Exemplul 12.4.8) div V
~ = 0,
Concret, pentru V
dup
a cum usor se poate constata. Ca urmare (vezi Denitia 12.6.3 si
Teorema 12.6.2), exist
a un potential vector (vezi Denitia 12.6.4) pe
3
~
R pentru V : C
aut
am acest potential vector sub forma
w
~ = w1 ( ; ,z)~e + w3 ( ; ,z)~ez .
~ se scrie (vezi expresia rotorului n coordonate
Conditia rot w
~ = V
cilindrice n Exemplul 12.4.6)
~e
~e
~ez
@
@
@
1
= ~e
@
@
@z
w1
0 w3
si se transform
de ecuatii cu derivate partiale
8a n sistemul
@w 3
=
0
<
@
@w 3
@w 1

=
1
:
@
: @z
@w 1
=0
@
Se constat
a c
a o solutie a acestui sistem este w1 = 0 si w3 = : Ca
urmare, w
~ = ~ez este un potential vector pe domeniul
: > 0,
111

~ : Deoarece div w
2 [0,2 ); z 2 R pentru cmpul solenoidal V
~ = 0,
rezult
a c
a ecuatia
= div w
~ devine (vezi Denitia 12.4.10)
2
@2
@2
1 @
1@
@ 2 + 2 @ 2 + @z 2 +
@ = 0.
Putem lua = 0. Solutia ~v este ~v = w
~ + grad = ~ez :
Dac
a cerinta rot ~v = ~e este dat
a n coordonate sferice, se procedeaz
a
asem
an
ator.
d). i). Conform cu Teorema 12.7.2, o solutie a sistemului
rot ~v = x~i + y~j 2z~k
div ~v = xy
se poate determina sub forma ~v = ~v1 + ~v2 ; unde ~v1 si ~v2 sunt solutii
ale sistemelor
rot ~v = 0
rot ~v = x~i + y~j 2z~k
(S1 ) :
, (S2 ) :
.
div ~v = xy
div ~v = 0
Determinarea unei solutii ~v1 pe R3 a sistemului (S1 ) se face asem
an
ator ca la pct. b). Se obtine, de exemplu, ~v1 = 21 x2 y~i 16 x3~j:
Analog, determinarea unei solutii ~v2 pe R3 a sistemului (S2 ) se face
asem
an
ator ca la pct. c). Se obtine, de exemplu, ~v2 = yz~i xz~j:
Ca urmare, o solutie pe R3 a sistemului dat este
~v = yz 12 x2 y ~i 61 x3 + xz ~j.
ii). Proced
am ca mai sus, lucrnd n coordonate cilindrice. Se obtine,
de exemplu, ~v1 = p 2
~e + p 2z 2 ~ez ; ca solutie a sistemului
2
+ z
( +z
rot ~v = 0
div ~v = p 22 2
+ z

2
2 z2 ~ez ; ca solutie a sistemului
z~e 23 z ~e +
rot ~v = ~e 2z~ez
:
div ~v = 0
Ca urmare, o solutie pe domeniul
:
> 0, 2 [0,2 ); z 2 R a
sistemului dat este
3
~v = 2 z + p 2
~e 23 z ~e +
2

si ~v2 = 2

+ z

2 z2 + p

z
2

+ z2

~ez :

Observatie. Toate problemele de mai sus au o innitate de solutii.

Determinarea tuturor acestor solutii necesit
a cunostinte avansate de
Ecuatii diferentiale.
Am
anunte n leg
atur
a cu astfel de probleme se pot g
asi n 12.7.

112